CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 43,

având în vederea propunerea Comisiei ( 1 ),

având în vedere avizul Parlamentului European ( 2 ),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social ( 3 ),

întrucât, conform articolului 12 din Regulamentul (CEE) nr. 3760/92 al Consiliului din 20 decembrie 1992 de instituire a unui sistem comunitar al pescuitului și acvaculturii ( 4 ), Consiliului îi revine sarcina de a institui un sistem comunitar de control;

întrucât reușita politicii comune în domeniul pescuitului presupune aplicarea unui sistem de control eficient vizând toate componentele acestei politici;

întrucât, pentru realizarea acestui obiectiv, trebuie prevăzute norme privind controlul măsurilor de conservare și de gestionare a resurselor, măsuri structurale și măsuri privind organizarea comună a piețelor, precum și anumite dispoziții care să împiedice încălcarea măsurilor, care trebuie să se aplice întregului domeniu al pescuitului, de la producător la consumator;

întrucât acest sistem nu poate da rezultatele așteptate decât dacă operatorii îi recunosc legitimitatea;

întrucât responsabilitatea controlului le revine în primul rând statelor membre; întrucât Comisia trebuie, de asemenea, să se asigure că prevenirea și controlul infracțiunilor sunt efectuate în mod echitabil de către statele membre și că trebuie să i se acorde, în consecință, toate mijloacele financiare, juridice și legislative care să-i permită să își îndeplinească această misiune în modul cel mai eficient;

întrucât experiența câștigată din aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 2241/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 de stabilire a anumitor măsuri de control în ceea ce privește activitățile din domeniul pescuitului ( 5 ) a evidențiat necesitatea întăririi controlului asupra aplicării reglementărilor privind conservarea resurselor piscicole;

întrucât respectarea măsurilor de conservare și de gestionare a resurselor piscicole implică o responsabilitate crescută a operatorilor din domeniul pescuitului;

întrucât politica de gestionare a resurselor piscicole, care are la bază în special totalul admis de captură (TAC), precum și cotele și măsurile tehnice, trebuie să fie completată de o gestionare a pescuitului implicând controlarea activităților și a capacității de pescuit;

întrucât, pentru a garanta o supraveghere a tuturor operațiunilor de captură și de debarcare, statele membre trebuie să controleze, în toate apele maritime, activitățile navelor comunitare și toate activitățile conexe, ceea ce va permite verificarea punerii în aplicare a normelor privind politica comună din domeniul pescuitului;

întrucât este esențial ca statele membre să coopereze la nivel operațional în timpul inspecțiilor pe mare ale activităților de pescuit, pentru a permite un control eficient și convenabil din punct de vedere financiar, în special al operațiunilor efectuate în ape care nu se află sub jurisdicția sau suveranitatea unui stat membru;

întrucât punerea în aplicare a politicii comune din domeniul pescuitului necesită măsuri de control în privința navelor care navighează în apele comunitare sub pavilionul unei țări terțe, în special un sistem de comunicare a deplasărilor navelor și a speciilor deținute la bord, fără a aduce atingere dreptului de trecere inofensivă prin marea teritorială și libertății de navigație în zona de pescuit de 200 de mile;

întrucât realizarea de către statele membre, în colaborare cu Comisia, a unor proiecte pilot aplicabile anumitor categorii de nave va permite Consiliului să decidă, înainte de 1 ianuarie 1996, dacă trebuie instituit un sistem de supraveghere prin satelit sau un alt tip de sistem de supraveghere;

întrucât gestionarea resurselor de pescuit prin stabilirea TAC presupune o cunoaștere detaliată a conținutului capturii, cunoaștere care este, de asemenea, necesară, pentru celelalte proceduri prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 3760/92; întrucât aceasta presupune ca fiecare căpitan al unei nave de pescuit să țină un registru de bord;

întrucât statul membru de debarcare trebuie să poată să controleze debarcările efectuate pe teritoriul său și, în acest scop, navele de pescuit înregistrate în alte state membre trebuie să informeze statul membru de debarcare în legătură cu intenția lor de a efectua debarcări pe teritoriul acestuia;

întrucât este esențială precizarea și confirmarea, în momentul debarcării, a datelor conținute în jurnalul de bord; întrucât este necesar, în acest scop, ca persoanele care iau parte la activitățile de debarcare și de comercializare a capturilor să declare cantitățile debarcate, transbordate, puse în vânzare sau cumpărate;

întrucât, pentru a prevedea derogări de la obligația de a întreține un jurnal de bord sau de a completa o declarație de debarcare pentru navele mici de pescuit pentru care această obligație ar reprezenta o sarcină disproporționată față de capacitatea lor de pescuit, trebuie ca fiecare stat membru să controleze activitățile acestor nave prin aplicarea unui plan de control prin sondaj;

întrucât, pentru a garanta respectarea măsurilor de conservare și a măsurilor comerciale ale Comunității, toate produsele pescărești debarcate sau importate în interiorul Comunității ar trebui însoțite, până la punctul primei puneri în vânzare, de un document de transport în care să se precizeze originea acestora;

întrucât limitările de capturi trebuie gestionate atât la nivelul statelor membre, cât și la cel al Comunității; întrucât statele membre ar trebui să înregistreze debarcările și să le comunice Comisiei pe cale informatică; întrucât este necesar să se prevadă derogări de la această obligație pentru cantitățile mici debarcate, a căror transmitere pe cale informatică ar constitui o sarcină administrativă și financiară disproporționată pentru autoritățile statelor membre;

întrucât, pentru a se asigura conservarea și gestionarea tuturor resurselor exploatate, dispozițiile privind jurnalul de bord, declarațiile de debarcare și de vânzare, precum și informațiile privind transbordarea și înregistrarea capturilor pot fi aplicate și acelor stocuri care nu se încadrează într-un TAC sau într-o cotă;

întrucât statele membre trebuie informate în legătură cu rezultatele activității navelor lor în apele care se află sub jurisdicția unei țări terțe sau în apele internaționale; întrucât căpitanii acestor nave ar trebui să respecte, prin urmare, obligațiile privind jurnalul de bord și declarațiile de debarcare și transbordare; întrucât datele culese de către statele membre ar trebui comunicate Comisiei;

întrucât gestionarea culegerii și prelucrării datelor presupune crearea unor baze de date informatice care să permită, în special, verificarea încrucișată a datelor; întrucât Comisia și agenții acesteia trebuie să aibă acces la aceste baze de date pe cale informatică pentru a putea verifica datele menționate anterior;

întrucât respectarea dispozițiilor privind utilizarea uneltelor de pescuit nu poate fi asigurată în mod corespunzător atunci când la bord se găsesc năvoade cu ochiuri de dimensiuni diferite, cu excepția cazului când sunt supuse unor măsuri suplimentare de control; întrucât, pentru anumite tipuri de pescuit, ar putea fi adoptate unele reguli speciale, precum regula năvodului unic;

întrucât, atunci când cota unui stat membru sau în cazul în care totalul admis de captură se epuizează, pescuitul trebuie să fie interzis printr-o decizie a Comisiei;

întrucât trebuie reparat prejudiciul suferit de către un stat membru care nu și-a epuizat cota, alocația sau partea dintr-unul sau mai multe stocuri în cazul în care pescuitul a fost interzis în urma epuizării totalului admis de captură; întrucât trebuie prevăzut în acest scop un mecanism de compensare;

întrucât, în cazurile în care responsabilii navelor de pescuit nu au respectat dispozițiile prezentului regulament, ar trebui luate toate măsurile ca aceste nave să fie supuse unor măsuri de control suplimentare în vederea conservării;

întrucât, pentru a garanta o aplicare eficientă a măsurilor adoptate, este necesară prevederea unor mecanisme de declarare conform obiectivelor și strategiilor de gestiune prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (CEE) nr. 3760/92, aplicabile unui stat membru care și-a depășit cota de pescuit;

întrucât adaptarea capacității de pescuit la resursele disponibile este unul din obiectivele principale ale politicii comune de pescuit; întrucât, în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CEE) nr. 3760/92, Consiliului îi revine sarcina de a stabili obiectivele și strategiile de restructurare a pescuitului; întrucât trebuie, de asemenea, asigurată respectarea măsurilor privind organizarea comună a piețelor, în special de către persoanele afectate de aplicarea acestor măsuri; întrucât este, deci, indispensabil ca fiecare stat membru să efectueze, pe lângă controalele financiare deja prevăzute de legislația comunitară, controale tehnice pentru a asigura respectarea dispozițiilor adoptate de către Consiliu;

întrucât este necesară stabilirea unor norme generale care să permită inspectorilor comunitari numiți de Comisie să asigure aplicarea uniformă a legislației comunitare și să verifice controalele efectuate de către autoritățile competente din statele membre;

întrucât, în vederea menținerii obiectivității controalelor, este important ca inspectorii comunitari să poată efectua, în anumite condiții, misiuni fără preaviz și independente, pentru a verifica operațiunile de control efectuate de către autoritățile competente din statele membre; întrucât aceste misiuni nu implică în nici un caz controlul persoanelor fizice;

întrucât modul de sancționare a infracțiunilor poate fi diferit de la un stat membru la altul, dând naștere la un sentiment de nedreptate în rândul pescarilor; întrucât lipsa unor sancțiuni de descurajare în anumite state membre scade eficiența controalelor și, date fiind aceste constatări, statele membre trebuie să adopte toate măsurile necesare și nediscriminatorii pentru a preveni și sancționa neregulile, în special prin instaurarea unui sistem de sancțiuni care să-i priveze efectiv pe contravenienți de profitul economic obținut din infracțiunile respective;

întrucât faptul că un stat membru de debarcare nu sancționează eficient neregulile reduce, pentru statul membru de pavilion, posibilitatea de a asigura respectarea sistemului de conservare și de gestionare a resurselor de pescuit; întrucât, în consecință, capturile ilegale ar trebui imputate din cota statului membru de debarcare, dacă acesta nu a intentat nici o acțiune eficientă;

întrucât statele membre trebuie să raporteze periodic Comisiei asupra activităților de inspecție și măsurile luate de acestea în cazul infracțiunilor împotriva dispozițiilor comunitare;

întrucât, pentru anumite măsuri prevăzute în prezentul regulament, trebuie prevăzute modalitățile de aplicare;

întrucât trebuie garantată confidențialitatea informațiilor obținute în cadrul prezentului regulament;

întrucât prezentul regulament nu trebuie să aducă atingere dispozițiilor naționale de control care, chiar dacă se află în domeniul de aplicare al acestuia, depășesc prescripțiile sale minime, cu condiția ca dispozițiile naționale să respecte prevederile dreptului comunitar;

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 2241/87 ar trebui abrogat, cu excepția articolului 5 care rămâne în vigoare până la adoptarea listelor menționate în articolul 6 alineatul (2) din prezentul regulament;

întrucât ar trebui să fie prevăzută o perioadă de tranziție pentru punerea în aplicare a dispozițiilor specifice conținute în anumite articole, pentru a permite autorităților competente ale statelor membre să adopte proceduri proprii și să le adapteze la exigențele noului regulament;

întrucât dispozițiile din anumite articole, în măsura în care privesc operațiunile de pescuit în Marea Mediterană, în care politica comună în domeniul pescuitului nu se aplică încă în totalitate, intră în vigoare de la data de 1 ianuarie 1999,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT: