1991L0068 — RO — 01.01.2007 — 011.001
Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.
|
DIRECTIVA CONSILIULUI din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare de ovine și caprine (JO L 046, 19.2.1991, p.19) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
No |
page |
date |
||
|
L 74 |
42 |
17.3.1994 |
||
|
L 371 |
14 |
31.12.1994 |
||
|
L 102 |
63 |
12.4.2001 |
||
|
Directiva 2001/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 |
L 147 |
41 |
31.5.2001 |
|
|
L 91 |
31 |
6.4.2002 |
||
|
Regulamentul (CE) nr. 806/2003 al Consiliului din 14 aprilie 2003 |
L 122 |
1 |
16.5.2003 |
|
|
L 169 |
51 |
8.7.2003 |
||
|
L 258 |
11 |
10.10.2003 |
||
|
L 248 |
1 |
22.7.2004 |
||
|
L 340 |
68 |
23.12.2005 |
||
|
L 363 |
352 |
20.12.2006 |
||
Astfel cum a fost modificat prin:
|
C 241 |
21 |
29.8.1994 |
|
(*) |
Acest act nu a fost publicat niciodată în limba română. |
DIRECTIVA CONSILIULUI
din 28 ianuarie 1991
privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare de ovine și caprine
(91/68/CEE)
CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 43,
având în vedere propunerea Comisiei ( 1 ),
având în vedere avizul Parlamentului European ( 2 ),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social ( 3 ),
întrucât funcționarea armonioasă a organizării comune a pieței în sectoarele ovin și caprin nu are efectele scontate atâta timp cât schimburile intracomunitare vor fi frânate de diferențele existente între statele membre în ceea ce privește condițiile de sănătate;
întrucât, pentru a favoriza aceste schimburi, ar trebui eliminate diferențele existente și ar trebui stabilite, la nivel comunitar, norme privind comercializarea ovinelor și caprinelor în cadrul schimburilor în cauză; întrucât acest obiectiv contribuie, în același timp, la realizarea pieței interne;
întrucât, pentru a putea face obiectul unor schimburi intracomunitare, ovinele și caprinele trebuie să răspundă anumitor cerințe de sănătate animală pentru a preveni răspândirea bolilor contagioase;
întrucât ar trebui să se stabilească diferite cerințe de sănătate animală, în conformitate cu scopurile comerciale cărora le sunt destinate aceste animale;
întrucât situația sănătății ovinelor și a caprinelor nu este omogenă pe teritoriul Comunității; întrucât ar trebui să se facă trimitere, pentru părțile de teritoriu în cauză, la noțiunea de „regiune”, astfel cum este definită de Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine ( 4 ), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/425/CEE ( 5 );
întrucât schimburile dintre regiunile care prezintă caracteristici echivalente din punct de vedere sanitar-veterinar nu trebuie frânate;
întrucât ar trebui să se prevadă ca, ținând seama de progresele făcute de un stat membru în eradicarea anumitor boli, Comisia să acorde garanții suplimentare, cel mult echivalente cu cele pe care statul membru le pune în aplicare la nivel național;
întrucât, pentru a se evita răspândirea bolilor contagioase, ar trebui stabilite condițiile privind transportul animalelor către locul de destinație;
întrucât, pentru a garanta respectarea cerințelor în cauză, ar trebui să se prevadă eliberarea de către un medic veterinar oficial a unui certificat de sănătate care să însoțească ovinele și caprinele până la locul de destinație;
întrucât, în ceea ce privește organizarea și urmările controalelor care trebuie efectuate de statele membre și măsurile de salvgardare care trebuie puse în aplicare, ar trebui să se facă trimitere la normele generale prevăzute de Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în schimburile intracomunitare cu anumite animale vii și produse, în vederea realizării pieței interne;
întrucât ar trebui să se prevadă posibilitatea efectuării de controale de către Comisie;
întrucât ar trebui să se prevadă o procedură care să stabilească o cooperare strânsă și eficientă între statele membre și Comisie, în cadrul Comitetului permanent veterinar,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Prezenta directivă stabilește condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare de ovine și caprine.
Articolul 2
(a) Se aplică, după caz, definițiile de la articolul 2 din Directiva 90/425/CEE și de la articolul 2 din Directiva 91/628/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 privind protecția animalelor în timpul transportului și de modificare a Directivelor 90/425/CEE și 91/496/CEE ( 6 );
(b) de asemenea, în sensul prezentei directive, se definesc următorii termeni:
1. „ovine sau caprine pentru carne”: animalele din speciile ovină sau caprină care urmează să fie duse la abator, fie direct, fie după ce au trecut printr-un centru de adunare autorizat, în scopul sacrificării;
2. „ovine sau caprine pentru reproducere”: animalele din speciile ovină sau caprină, cu excepția celor menționate la punctele 1 și 3, care urmează să fie transportate către locul de destinație, fie direct, fie după trecerea lor printr-un centru de adunare autorizat, în scopul reproducerii și producerii;
3. „ovine sau caprine pentru îngrășare”: animalele din speciile ovină sau caprină, cu excepția celor menționate la punctele 1 și 2, care urmează să fie transportate către locul de destinație, fie direct, fie după trecerea lor printr-un centru de adunare autorizat, în scopul îngrășării și a unei sacrificări ulterioare;
4. „exploatație de ovine sau caprine indemnă oficial de bruceloză”: o exploatație care îndeplinește condițiile menționate de anexa A capitolul 1 secțiunea 1;
5. „exploatație de ovine sau caprine indemnă de bruceloză”: o exploatație care îndeplinește condițiile menționate de anexa A capitolul 2;
6. „boală cu declarare obligatorie”: una dintre bolile menționate în anexa B secțiunea I;
7. „medic veterinar oficial”: medicul veterinar desemnat de autoritatea centrală competentă din statul membru;
8. „exploatație de origine”: orice exploatație în care au existat permanent ovine și caprine, în conformitate cu cerințele prezentei directive, în care s-au ținut registre care atestă prezența acestor animale și care pot fi controlate de către autoritățile competente;
9. „centru de adunare”: un centru de colectare și o piață în care sunt adunate, sub controlul medicului veterinar oficial, animalele din speciile ovină și caprină provenind din diferite exploatații în vederea constituirii unor loturi de animale destinate circulației naționale;
10. „centru de adunare autorizat”: spațiul în care sunt adunate ovinele sau caprinele provenind din diferite exploatații în vederea constituirii unor loturi de animale destinate comerțului intracomunitar;
11. „comerciant”: orice persoană fizică sau juridică care cumpără și vinde în mod direct sau indirect animale în scopuri comerciale, care rulează în mod regulat stocuri de animale din aceste specii și care, în termen de cel mult douăzeci și nouă de zile de la cumpărarea animalelor, le revinde sau le mută de la prima locație către alte locații sau le transportă direct la un abator care nu îi aparține;
12. „unități autorizate ale comerciantului”: unitățile administrate de un comerciant, așa cum este definit acesta la punctul 11, și autorizate de autoritățile competente, în care sunt adunate ovine și caprine provenind din diferite exploatații, în vederea constituirii de loturi de animale destinate comerțului intracomunitar;
13. „transportator”: orice persoană fizică sau juridică, așa cum este definită la articolul 5 din Directiva 91/628/CEE;
14. „regiune”: o parte din teritoriul unui stat membru a cărei suprafață este de cel puțin 2 000 km2 și care este supusă controlului autorităților competente și include cel puțin una din regiunile administrative următoare:
|
— Belgia: |
province/provincie |
|
— Germania: |
Regierungsbezirk |
|
— Danemarca: |
amt or island |
|
— Franța: |
département |
|
— Italia: |
provincia |
|
— Luxemburg: |
— |
|
— Țările de Jos: |
RVV-kring |
|
— Regatul Unit: |
|
|
Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord: |
county |
|
— Scoția: |
district or island area |
|
— Irlanda: |
county |
|
— Grecia: |
νομός |
|
— Spania: |
provincia |
|
— Portugalia: |
|
|
continent: |
distrito |
|
alte părți ale teritoriului portughez: |
região autónoma |
|
— Austria: |
Bezirk |
|
— Suedia: |
län |
|
— Finlanda: |
lääni/län; |
|
— Bulgaria: |
област |
|
— România: |
județ. |
Articolul 3
(1) Ovinele și caprinele pentru carne pot fi destinate comerțului numai dacă îndeplinesc condițiile menționate la articolele 4, 4 a, 4 b și 4 c.
(2) Ovinele și caprinele pentru îngrășare pot fi destinate comerțului numai dacă îndeplinesc condițiile menționate la articolele 4, 4 a, 4 b și 5, fără a aduce atingere eventualelor garanții suplimentare exigibile în temeiul articolelor 7 și 8.
(3) Ovinele și caprinele pentru reproducere pot fi destinate comerțului numai dacă îndeplinesc condițiile menționate la articolele 4, 4 a, 4 b, 5 și 6, fără a aduce atingere eventualelor garanții suplimentare exigibile în temeiul articolelor 7 și 8.
(4) Prin derogare de la dispozițiile alineatelor (2) și (3), autoritățile competente din statele membre de destinație pot acorda derogări generale sau limitate pentru circulația ovinelor și caprinelor pentru reproducere și pentru îngrășare destinate exclusiv pășunatului, cu titlu temporar, în apropierea frontierelor interioare ale Comunității. Statele membre care recurg la această derogare informează imediat Comisia cu privire la conținutul derogărilor acordate.
(5) Ovinele și caprinele menționate de prezenta directivă nu trebuie să intre în contact în nici un moment, de la plecarea lor din exploatația de origine până la sosirea lor la destinație, cu alte animale biongulate decât cele care beneficiază de același statut sanitar.
Articolul 4
(1) Statele membre se asigură ca ovinele și caprinele:
(a) să fie identificate și înregistrate în conformitate cu legislația comunitară;
(b) să facă obiectul unui control efectuat de către un medic veterinar oficial în interval de douăzeci și patru de ore anterior încărcării animalelor și să nu prezinte nici un semn clinic de boală;
(c) să nu provină dintr-o exploatație sau să nu fi intrat în contact cu animale dintr-o exploatație care face obiectul unei interdicții din motive de sănătate animală, durata acestei interdicții, de la sacrificare și/sau de la eliminarea ultimului animal infectat sau susceptibil de a fi infectat cu una din bolile menționate la punctele (i), (ii) sau (iii), fiind de cel puțin:
(i) patruzeci și două de zile, în cazul brucelozei;
(ii) treizeci de zile, în cazul rabiei;
(iii) cincisprezece zile, în cazul antraxului;
(d) să nu provină dintr-o exploatație sau să nu fi intrat în contact cu animale dintr-o exploatație situată într-o zonă care, din motive de sănătate, face obiectul unei interdicții sau al unei restricții privind specia în cauză, în conformitate cu legislația comunitară și/sau națională;
(e) să nu facă obiectul unor măsuri de sănătate animală în temeiul legislației comunitare privind febra aftoasă și să nu fi fost vaccinate împotriva febrei aftoase.
(2) Statele membre se asigură că nu fac obiectul comerțului ovinele și caprinele:
(a) care ar putea fi eliminate în cadrul unui program național de eradicare împotriva bolilor care nu au fost menționate de anexa C la Directiva 90/425/CEE sau de capitolul I din anexa B la prezenta directivă;
(b) care nu se pot comercializa pe propriul teritoriu din motive sanitare sau de sănătate animală justificate prin articolul 30 din tratat.
(3) Statele membre se asigură ca ovinele și caprinele:
(a) să fi fost născute și crescute de la naștere pe teritoriul Comunității sau
(b) să fi fost importate dintr-o țară terță în conformitate cu legislația comunitară.
Articolul 4 a
(1) Statele membre se asigură că ovinele și caprinele pentru carne, reproducere și îngrășare sunt expediate în alt stat membru numai cu condiția ca acestea:
(a) să fi fost ținute permanent în exploatația de origine pe o perioadă de cel puțin treizeci de zile sau de la naștere, în cazul în care au mai puțin de treizeci de zile și
(b) să nu provină dintr-o exploatație în care ovinele și caprinele au fost introduse în intervalul de douăzeci și una de zile anterior expedierii și
(c) să nu provină dintr-o exploatație în care animalele biongulate importate din țări terțe au fost introduse în intervalul de treizeci de zile anterior expedierii.
(2) Prin derogare de la alineatul (1) literele (b) și (c), statele membre pot autoriza expedierea de ovine și caprine către un alt stat membru, cu condiția ca animalele menționate la alineatul (1) literele (b) și (c) să fi fost complet izolate de alte animale prezente în exploatație.
Articolul 4 b
(1) Statele membre se asigură de aplicarea condițiilor menționate la alineatele (2)-(6) în cadrul comerțului intracomunitar pentru toate ovinele și caprinele.
(2) Animalele nu sunt ținute în afara exploatației de origine mai mult de șase zile înainte să fie obținut ultimul certificat în vederea expedierii lor către destinația finală din alt stat membru indicată pe certificatul de sănătate animală.
Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 9 alineatul (1), în cazul transportului maritim, intervalul de șase zile se prelungește cu durata transportului pe mare.
(3) După plecarea din exploatația de origine, animalele sunt expediate direct către destinația dintr-un alt stat membru.
(4) Prin derogare de la alineatul (3), ovinele și caprinele, după plecarea lor din exploatația de origine și înainte de sosirea lor la destinația dintr-un alt stat membru, pot să treacă numai printr-un singur centru de adunare autorizat, situat în statul membru de origine.
În cazul ovinelor și caprinelor pentru carne, centrul de adunare autorizat poate fi înlocuit cu unitățile autorizate ale comerciantului, situate în statul membru de origine.
(5) Animalele pentru carne care au fost trimise către un abator la sosirea lor în statul membru de destinație trebuie să fie sacrificate în intervalele cele mai scurte și în termen de cel mult șaptezeci și două de ore de la sosire.
(6) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 3 alineatul (5), statele membre se asigură ca animalele menționate de prezenta directivă să nu compromită în nici un moment, de la plecarea lor din exploatația de origine și până la sosirea la destinație, statutul sanitar al ovinelor și caprinelor care nu sunt destinate comerțului intracomunitar.
Articolul 4 c
(1) Prin derogare de la articolul 4a alineatul (1) litera (a), ovinele și caprinele pentru carne pot face obiectul comerțului după ce au fost ținute permanent în exploatația de origine pe o perioadă de cel puțin douăzeci și una de zile.
(2) Prin derogare de la articolul 4 a alineatul (1) litera (b) și fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1) și ale articolului 4 b alineatul (2), ovinele și caprinele pentru carne pot fi expediate direct dintr-o exploatație de origine în care ovinele și caprinele au fost introduse în intervalul de douăzeci și una de zile anterior expedierii, cu condiția să fie transportate direct către un abator situat într-un alt stat membru în vederea sacrificării imediate, fără să mai treacă printr-un centru de adunare sau printr-un punct de oprire stabilit, în conformitate cu Directiva 91/628/CEE.
(3) Prin derogare de la articolul 4 b alineatele (3) și (4) și fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 4 b alineatul (2), ovinele și caprinele pentru carne pot să treacă printr-un centru de adunare suplimentar, după plecarea din exploatația de origine, în următoarele condiții:
(a) înainte de a trece prin centrul de adunare autorizat, menționat la articolul 4 b alineatul (4) și situat în statul membru de origine, animalele îndeplinesc următoarele condiții:
(i) după plecarea lor din exploatația de origine, animalele trec printr-un singur centru de adunare, sub controlul unui medic veterinar oficial care autorizează prezența simultană numai a animalelor cu cel puțin același statut sanitar și
(ii) fără a aduce atingere legislației comunitare privind identificarea ovinelor și caprinelor, animalele sunt identificate individual cel mai târziu în acest centru de adunare pentru a putea identifica în fiecare caz exploatația de origine și
(iii) la plecarea din centrul de adunare, animalele, însoțite de un document veterinar oficial, sunt transportate către centrul de adunare autorizat, menționat în articolul 4 b alineatul (4), pentru a fi certificate și expediate direct către un abator din statul membru de destinație,
sau
(b) animalele pot să treacă, după expedierea lor din statul membru de origine, printr-un centru de adunare autorizat, înainte să fie expediate către abatorul din statul membru de destinație, în următoarele condiții:
(i) centrul de adunare autorizat este situat în statul membru de destinație de unde animalele trebuie să fie transportate, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial, direct către un abator, în scopul sacrificării într-un interval de cinci zile de la sosirea lor în centrul de adunare sau
(ii) centrul de adunare autorizat este situat într-un stat membru de tranzit, din care animalele sunt expediate direct către abatorul din statul membru de destinație indicat pe certificatul de sănătate animală al animalului, eliberat în conformitate cu articolul 9 alineatul (6).
Articolul 5
Fără a aduce atingere garanțiilor suplimentare cerute în conformitate cu articolele 7 și 8, ovinele și caprinele de reproducere, creștere sau îngrășare trebuie, în afară de condițiile stabilite la articolul 4, să respecte – pentru a fi introduse într-o exploatație de ovine și caprine declarată oficial indemnă de bruceloză sau indemnă de bruceloză – cerințele capitolului 1 punctul D sau, respectiv, capitolului 2 punctul D din anexa A.
Articolul 6
Fără a aduce atingere garanțiilor suplimentare cerute în conformitate cu articolele 7 și 8, animalele de reproducere și creștere trebuie să respecte, în afară de acestea, următoarele cerințe:
(a) trebuie să fi fost achiziționate dintr-o exploatație și să nu fi venit în contact decât cu animale dintr-o exploatație:
(i) în care următoarele boli să nu fi fost constatate clinic:
— în cursul ultimelor șase luni, agalaxia contagioasă a oilor (Mycoplasma agalactiae) și agalaxia contagioasă a caprelor (Mycoplasma agalactiae, M. capricolum, M. mycoïdes subsp. mycoïdes„large colony”),
— în cursul ultimelor douăsprezece luni, paratuberculoza sau limfadenita cazeoasă,
— în cursul ultimilor trei ani, adenomatoza pulmonară, Maedi Visna sau artrita encefalita virală caprină. Cu toate acestea, acest termen este redus la 12 luni, în cazul în care animalele atinse de Maedi Visna sau de artrita encefalita virală caprină au fost sacrificate și în cazul în care animalele rămase au reacționat negativ la două teste recunoscute în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15;
sau care, fără a aduce atingere respectării cerințelor prevăzute pentru celelalte boli, oferă, pentru una sau mai multe din bolile menționate anterior, în cadrul unui program aprobat în conformitate cu articolele 7 și 8, garanții de sănătate care sunt echivalente pentru boala sau bolile în cauză;
(ii) în care nici un fapt care să permită concluzia că nu au fost respectate cerințele de la punctul (i) să nu fi fost adus la cunoștința medicului veterinar oficial însărcinat cu eliberarea certificatului de sănătate;
(iii) al cărei proprietar a declarat că nu a avut cunoștință de un asemenea fapt și care, în afară de aceasta, a declarat în scris că animalul sau animalele destinate schimburilor comerciale intracomunitare corespund criteriilor prevăzute la punctul (i);
▼M4 —————
(c) în ceea ce privește epididimita ovină contagioasă (B. ovis), berbecii necastrați de reproducere și de crescătorie trebuie:
— să provină dintr-o exploatație în care nu s-a constatat nici un caz de epididimită ovină contagioasă (B. ovis) în cursul ultimelor douăsprezece luni,
— să fi fost ținuți în permanență în această exploatație timp de șaizeci de zile înainte de expediere,
— să fi fost, în cursul celor treizeci de zile înainte de expediere, supuși, cu un rezultat negativ, unui test serologic efectuat în conformitate cu anexa D sau să respecte garanțiile de sănătate echivalente care trebuie recunoscute în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15;
(d) să se menționeze respectarea acestor cerințe pe un certificat în conformitate cu modelul III din anexa E.
Articolul 7
(1) Un stat membru care dispune, pe întreg teritoriul său sau pe o parte a acestuia, de un program național, obligatoriu sau opțional, de combatere sau de un program național de supraveghere pentru una din bolile ►M4 menționat în anexa B secțiunea III ◄ , poate să îl prezinte Comisiei indicând în special:
— distribuția bolii în statul membru,
— motivația pentru elaborarea programului, ținând seama de gravitatea bolii și de beneficiul estimat al programului în raport cu costurile acestuia,
— aria geografică în care programul se va pune în aplicare,
— diferitele categorii de statut care se acordă exploatațiilor și standardele care trebuie atinse pentru fiecare categorie, precum și procedurile de testare,
— procedurile de control al programelor,
— acțiunile ce trebuie întreprinse în cazul în care, din orice motiv, o exploatație își pierde statutul,
— măsurile care trebuie luate în cazul în care rezultatele controalelor, efectuate în conformitate cu dispozițiile programului, sunt pozitive.
(2) Comisia examinează programele prezentate de statele membre. Acestea se aprobă, în cazul în care respectă criteriile menționate la alineatul (1), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15. În conformitate cu aceeași procedură, garanții suplimentare, generale sau limitate, care se pot cere în cadrul schimburilor comerciale intracomunitare, sunt precizate în același timp sau după trei luni de la aprobarea programelor. Garanțiile în cauză trebuie să fie cel mult echivalente cu cele pe care le aplică statul membru la nivel național.
(3) Programele prezentate de statele membre se pot modifica sau completa în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15. În conformitate cu aceeași procedură, se poate aproba o modificare sau o completare la un program aprobat anterior și la garanțiile definite în conformitate cu alineatul (2).
(4) Programele aprobate în conformitate cu prezentul articol beneficiază de finanțarea comunitară prevăzută la articolul 24 din Decizia 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind anumite cheltuieli în sectorul veterinar ( 7 ) pentru boli și în condițiile prevăzute.
Articolul 8
(1) Un stat membru care consideră că este total sau parțial indemn de una din bolile ►M4 astfel cum este specificat în lista din anexa B secțiunea III ◄ , la care ovinele și caprinele sunt sensibile, prezintă Comisiei documentele justificative corespunzătoare, precizând în special:
— natura bolii și istoricul apariției acesteia pe teritoriul său,
— rezultatele testelor de supraveghere, bazate pe o cercetare serologică, microbiologică sau patologică și epidemiologică, precum și pe faptul că această boală trebuie obligatoriu declarată autorităților competente,
— perioada în care s-a efectuat supravegherea,
— după caz, perioada în care vaccinarea împotriva acestei boli a fost interzisă și zona geografică care a făcut obiectul acestei interdicții,
— normele care permit controlul absenței bolii.
(2) Comisia examinează documentele justificative prezentate de statul membru. Garanțiile suplimentare, generale sau limitate, care se pot cere în cadrul schimburilor comerciale intracomunitare sunt precizate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15. Acestea trebuie să fie cel mult echivalente cu cele pe care statul membru le pune în aplicare la nivel național. În cazul în care documentele justificative sunt prezentate înainte de 1 ianuarie 1992, deciziile privind garanțiile adiționale trebuie adoptate înainte de 1 iulie 1992.
(3) Statul membru în cauză comunică Comisiei orice modificare a documentelor justificative privind bolile menționate la alineatul (1). În lumina informațiilor comunicate, garanțiile definite în conformitate cu alineatul (2) se pot modifica sau elimina în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15.
(4) Comisia examinează cât mai repede posibil motivele prezentate de Suedia privind paratuberculoza ovină și agalactia contagioasă ovină. Ca urmare a acestei examinări, în cazul în care este justificat, se pot aplica dispozițiile alineatului (2). Deciziile adecvate prevăzute în alineatul (2) se adoptă cât mai curând posibil. Până la adoptarea deciziilor, timp de un an de la data aplicării Tratatului de aderare, Suedia își poate aplica regulile naționale aflate în vigoare înainte de această dată cu privire la bolile mai sus menționate. Dacă este cazul, perioada de un an poate fi prelungită în conformitate cu procedura stabilită în articolul 15.
Articolul 8 a
(1) Statele membre se asigură că centrele de adunare îndeplinesc cel puțin condițiile de mai jos pentru a fi acceptate de autoritatea competentă. Aceste centre trebuie:
(a) să se afle sub controlul unui medic veterinar oficial care se asigură în special de respectarea dispozițiilor articolului 3 alineatul (5);
(b) să fie situate într-o zonă care nu face obiectul unei interdicții sau unor restricții în conformitate cu legislația comunitar relevantă și/sau cu legislația națională;
(c) să fie curățate și dezinfectate înainte de fiecare utilizare, în conformitate cu instrucțiunile medicului veterinar oficial;
(d) să dispună, în funcție de capacitatea de primire:
— de o unitate destinată exclusiv acestui scop, în cazul în care sunt utilizate ca centre de adunare;
— de unități adecvate pentru încărcarea și descărcarea animalelor, adăpostirea lor în condiții adecvate, adăparea, hrănirea și administrarea oricărui tratament necesar; aceste unități trebuie să fie ușor de curățat și dezinfectat;
— de infrastructuri adecvate de inspecție;
— de infrastructuri adecvate de izolare;
— de un echipament adecvat pentru curățarea și dezinfectarea sălilor și camioanelor;
— de o suprafață suficientă de depozitare a furajelor, a așternutului de paie și a gunoiului de grajd;
— de un sistem adecvat pentru colectarea apelor uzate și
— de un birou sau un spațiu pentru medicul veterinar oficial;
(e) să accepte doar animale care sunt identificate în conformitate cu legislația comunitară și care îndeplinesc condițiile de sănătate animală stabilite prin prezenta directivă, pentru categoria de animale în cauză. În acest scop, proprietarul sau persoana responsabilă de centru se asigură că animalele sunt însoțite, la intrare, de documente de sănătate sau de certificate adecvate pentru speciile și categoriile în cauză;
(f) să facă obiectul unor inspecții periodice efectuate de către autoritatea competentă, pentru a se asigura că acestea continuă să îndeplinească condițiile de aprobare.
(2) Proprietarul sau persoana responsabilă de centrul de adunare trebuie să înscrie într-un registru sau într-o bază de date, pe baza documentelor de însoțire ale animalelor sau pe baza numerelor sau mărcilor de identificare ale animalelor, și să păstreze timp de cel puțin trei ani următoarele informații:
— numele proprietarului, originea, data intrării, data ieșirii, numărul și datele de identificare ale ovinelor și ale caprinelor sau numărul de înregistrare al exploatației de origine a animalelor care intră în centru, dacă este cazul, numărul autorizației sau numărul de înregistrare al centrului de adunare prin care au trecut animalele înainte să intre în centru, precum și destinația propusă;
— numărul de înregistrare al transportatorului și numărul de înmatriculare al camionului care descarcă sau încarcă animalele în centru.
(3) Autoritatea competentă atribuie un număr de autorizație pentru fiecare centru de adunare autorizat. Această autorizație poate fi limitată numai la una din speciile menționate de prezenta directivă sau la animalele pentru reproducere sau pentru îngrășare sau pentru carne. Autoritatea competentă informează Comisia cu privire la lista centrelor de adunare autorizate, precum și cu privire la posibilele actualizări. Comisia comunică această listă statelor membre în cadrul comitetului menționat la articolul 15 alineatul (1).
(4) Autoritatea competentă poate suspenda sau retrage autorizația în cazul încălcării prezentului articol sau a altor dispoziții corespunzătoare ale prezentei directive sau ale oricăror alte directive relevante privind sănătatea animală. Autorizația poate fi reacordată în cazul în care autoritatea competentă s-a asigurat că centrul de adunare este pe deplin în conformitate cu toate dispozițiile relevante ale prezentei directive.
(5) Autoritatea competentă se asigură că centrele de adunare dispun, atunci când sunt în funcțiune, de un număr suficient de medici veterinari oficiali pentru a efectua toate sarcinile care le revin.
(6) Eventualele modalități necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului articol se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 15 alineatul (2).
Articolul 8 b
(1) Statele membre se asigură că toți comercianții sunt înregistrați, că sunt autorizați în scopul comerțului intracomunitar, că au un număr de autorizație atribuit de către autoritatea competentă și că îndeplinesc cel puțin următoarele condiții:
(a) trebuie să comercializeze numai animale identificate care provin din exploatații care îndeplinesc condițiile menționate la articolul 3 din prezenta directivă. În acest scop, comerciantul se asigură că animalele sunt identificate corect și însoțite de documente de sănătate adecvate în conformitate cu prezenta directivă;
(b) comerciantul trebuie să înscrie într-un registru sau într-o bază de date, pe baza documentelor de însoțire a animalelor sau pe baza numerelor sau mărcilor de identificare ale animalelor, și să păstreze timp de cel puțin trei ani următoarele informații:
— numele proprietarului, originea, data cumpărării, categoriile, numărul și datele de identificare ale ovinelor și ale caprinelor sau numărul de înregistrare al exploatației de origine a animalelor cumpărate, dacă este cazul, numărul autorizației sau numărul de înregistrare al centrului de adunare prin care au trecut animalele înainte să fie cumpărate, precum și destinația lor;
— numărul de înregistrare al transportatorului și/sau numărul de înmatriculare al camionului care descarcă sau încarcă animalele;
— numele și adresa cumpărătorului și destinația animalelor;
— copiile planurilor de parcurs și/sau numărul de serie al certificatelor de sănătate animală;
(c) în cazul în care comerciantul deține animale în unitățile sale, el se va asigura:
— ca personalul responsabil de animale să primească o instruire specifică în ceea ce privește aplicarea cerințelor prezentei directive, precum și în ceea ce privește îngrijirea și bunăstarea animalelor;
— ca medicul veterinar oficial să efectueze periodic controale și, dacă este cazul, teste asupra animalelor și ca toate măsurile necesare să fie luate pentru evitarea răspândirii unei boli.
(2) Statele membre se asigură că fiecare unitate utilizată de către un comerciant în exercitarea profesiei sale este înregistrată și are un număr de autorizație atribuit de către autoritatea competentă și că îndeplinește cel puțin următoarele condiții:
(a) se află sub controlul unui medic veterinar oficial;
(b) este situată într-o zonă care nu face obiectul nici unei interdicții sau restricții în temeiul legislației comunitare relevante sau al legislației naționale;
(c) dispune:
— de unități adecvate cu o capacitate suficientă și, în special, de infrastructuri de inspecție și infrastructuri de izolare adecvate pentru a putea izola toate animalele în cazul apariției unei boli contagioase;
— de unități adecvate pentru descărcarea animalelor și, dacă este necesar, pentru adăpostirea lor în condiții adecvate, adăparea, hrănirea și administrarea oricărui tratament necesar; aceste unități trebuie să fie ușor de curățat și dezinfectat;
— de o suprafață suficientă pentru depozitarea așternutului de paie și a gunoiului de grajd;
— de un sistem adecvat pentru colectarea apelor uzate;
(d) să fie curățată și dezinfectată înainte de fiecare utilizare în conformitate cu instrucțiunile medicului veterinar oficial.
(3) Autoritatea competentă poate suspenda sau retrage autorizația în cazul încălcării prezentului articol sau a altor dispoziții adecvate ale prezentei directive sau ale oricăror alte directive privind sănătatea animală. Autorizația poate fi reacordată în cazul în care autoritatea competentă s-a asigurat că comerciantul a respectat în totalitate dispozițiile relevante ale prezentei directive.
(4) Autoritatea competentă trebuie să efectueze inspecții regulate, pentru a se asigura că cerințele prezentului articol sunt respectate.
Articolul 8 c
(1) Statele membre se asigură că transportatorii menționați la articolul 5 din Directiva 91/628/CEE îndeplinesc cel puțin următoarele condiții suplimentare:
(a) pentru transportul animalelor, aceștia trebuie să utilizeze mijloace de transport care:
— să fie construite în așa fel încât materiile fecale, așternutul de paie și furajele să nu se poată scurge sau să nu poată cădea din vehicul;
— să fie curățate și dezinfectate cu substanțe dezinfectante, autorizate oficial de către autoritatea competentă, imediat după fiecare transport de animale sau de orice produse care ar putea afecta sănătatea animală și, dacă este necesar, înainte de orice transport nou de animale;
(b) trebuie să dispună de unități de curățare și de dezinfectare adecvate autorizate de autoritatea competentă, inclusiv de spații pentru depozitarea așternutului de paie și a gunoiului de grajd sau să facă dovada că aceste operațiuni sunt efectuate de către terți autorizați de către autoritatea competentă.
(2) Transportatorul trebuie să țină un registru pentru fiecare vehicul utilizat pentru transportul animalelor, care să conțină cel puțin următoarele informații, care sunt păstrate timp de cel puțin trei ani:
(i) locul și data încărcării, numele sau denumirea comercială și adresa exploatației sau a centrului de adunare în care sunt încărcate animalele;
(ii) locul și data livrării, numele sau denumirea comercială, precum și adresa destinatarului(ilor);
(iii) specia și numărul animalelor transportate;
(iv) data și locul dezinfecției;
(v) precizări privind documentele de însoțire, numărul etc.
(3) Transportatorii se asigură că, de la plecarea din exploatație sau din centrul de adunare de origine și până la sosirea la destinație, lotul de animale nu intră în nici un moment în contact cu animale având un statut sanitar inferior.
(4) Statele membre se asigură că transportatorii se angajează în scris în special:
— să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive și în special dispozițiilor prevăzute de prezentul articol și celor care fac referire la documentația adecvată care trebuie să însoțească animalele;
— să încredințeze transportul animalelor unor persoane care posedă aptitudinile, competențele profesionale și cunoștințele necesare.
(5) Articolul 18 din Directiva 91/628/CEE se aplică prin analogie în cazul încălcării prezentului articol.
Articolul 9
(1) Ovinele și caprinele trebuie să fie însoțite pe durata transportului către locul de destinație de un certificat de sănătate animală în conformitate cu modelul I, II sau III din anexa E, după caz. Acest certificat trebuie să aibă o singură filă sau, atunci când este nevoie de mai mult de o pagină, să fie prezentat într-o asemenea formă încât fiecare pereche sau grup de pagini să facă parte dintr-un ansamblu indivizibil și să aibă înscris un număr de serie. Certificatul trebuie întocmit în ziua în care se efectuează controlul sanitar, în cel puțin una din limbile oficiale ale țării de destinație. Durata valabilității sale este de zece zile de la data controlului sanitar.
(2) Controalele sanitare pentru eliberarea certificatului de sănătate animală, inclusiv a garanțiilor suplimentare, pentru un lot de animale pot fi efectuate în exploatația de origine, într-un centru de adunare autorizat sau, în cazul animalelor pentru carne, în unitățile autorizate ale comerciantului. În acest scop, autoritatea competentă se asigură că fiecare certificat este întocmit de medicul veterinar oficial în urma inspecțiilor, vizitelor și controalelor prevăzute de prezenta directivă.
(3) Medicul veterinar oficial responsabil de centrul de adunare efectuează toate controalele necesare asupra animalelor încă de la sosirea lor.
(4) În ceea ce privește ovinele și caprinele pentru îngrășare și pentru reproducere expediate dintr-un centru de adunare autorizat situat în statul membru de origine către un alt stat membru, certificatul de sănătate animală menționat la alineatul (1) și în conformitate, după caz, cu modelul II sau III din anexa E poate fi eliberat numai în urma controalelor menționate la alineatul (3) și în temeiul unui document oficial care să conțină informațiile necesare și care să fie întocmit de medicul veterinar oficial responsabil de exploatația de origine.
(5) În ceea ce privește ovinele și caprinele pentru carne expediate dintr-un centru de adunare autorizat sau din unități autorizate ale comerciantului situate în statul membru de origine către un alt stat membru, certificatul de sănătate animală menționat la alineatul (1) și conform cu modelul I din anexa E poate fi eliberat numai în urma controalelor menționate la alineatul (3) și pe baza unui document oficial care să conțină informațiile necesare și care să fie întocmit de medicul veterinar oficial responsabil de exploatația de origine sau de centrul de adunare menționat la articolul 4 c alineatul (3) litera (a) punctul (i).
(6) În ceea ce privește ovinele și caprinele pentru carne care trec printr-un centru de adunare autorizat în conformitate cu articolul 4 c alineatul (3) litera (b) punctul (ii), medicul veterinar oficial responsabil de centrul de adunare autorizat din statul membru de tranzit furnizează o atestare pentru statul membru de destinație, eliberând un al doilea certificat de sănătate animală în conformitate cu modelul I din anexa E, pe care îl completează cu informațiile necesare din certificatul(ele) original(e) și la care atașează o copie certificată conformă cu acesta. În acest caz, durata de valabilitate combinată a certificatului nu poate depăși durata prevăzută la alineatul (1).
(7) Medicul veterinar oficial care eliberează un certificat de sănătate animală în vederea schimburilor intracomunitare în conformitate cu modelul I, II sau III, după caz, din anexa E trebuie să înregistreze circulația animalelor în sistemul ANIMO în ziua eliberării certificatului.
Articolul 10
(1) Normele prevăzute de Directiva 90/425/CEE se aplică, în special în ceea ce privește controalele la origine, organizarea și urmările controlului care trebuie efectuat de statul membru de destinație și măsurile de salvgardare care trebuie puse în aplicare.
(2) La rubrica 1 din anexa A la Directiva 90/425/CEE, se adaugă următoarea trimitere:
„Directiva 91/68/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare de ovine și caprine,
JO L 46, 19.2.1991, p. 19)”
(3) În anexa B punctul A la Directiva 90/425/CEE, se elimină prima liniuță.
Articolul 11
(1) Experți veterinari de la Comisie pot, în măsura în care este necesar pentru aplicarea uniformă a prezentei directive, efectua, în colaborare cu autoritățile naționale competente, controale la fața locului. Statul membru pe teritoriul căruia se efectuează un control acordă tot sprijinul necesar experților la îndeplinirea misiunii lor. Comisia informează statele membre cu privire la rezultatul controalelor efectuate.
(2) Dispozițiile generale de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15.
În conformitate cu aceeași procedură, se stabilesc normele care trebuie urmate în timpul controalelor prevăzute la prezentul articol.
Articolul 12
Statele membre care pun în aplicare un regim alternativ de control, oferind garanții echivalente cu cele prevăzute la articolul 5 și la articolul 6 literele (a) și (c) pentru circulația pe teritoriul lor a ovinelor și caprinelor, pot să își acorde, pe bază de reciprocitate, o derogare de la inspecția prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (b) și de la obligativitatea certificatului prevăzut la articolul 9. Statele membre informează Comisia cu privire la aceasta.
▼M7 —————
Articolul 14
(1) Anexa A se modifică de către Consiliu care hotărăște cu majoritate calificată cu privire la propunerea Comisiei.
(2) Anexele B, C, D și E se modifică în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2).
(3) Normele de aplicare a prezentei directive se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2).
Articolul 15
(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, înființat în temeiul articolului 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 ( 8 ).
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE ( 9 ).
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.
(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.
▼M7 —————
Articolul 17
(1) Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma:
(i) articolelor 7 și 8 din prezenta directivă, în termen de două luni de la data notificării prezentei directive, fiind de la sine înțeles că dispozițiile de drept intern corespunzătoare continuă să se aplice până la aprobarea programelor și în lipsa programelor, până la data menționată la punctul (ii);
(ii) celorlalte dispoziții ale prezentei directive, până la 31 decembrie 1992.
(2) Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Articolul 18
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
ANEXA A
CAPITOLUL 1
I. Exploatație de ovine sau caprine declarată oficial indemnă de bruceloză (B. melitensis)
A. Acordarea statutului
Se consideră exploatație de ovine sau caprine declarată oficial indemnă de bruceloză (B. melitensis):
1. o exploatație în care:
(a) nici un animal din speciile sensibile la bruceloză (B. melitensis) nu prezintă semne clinice sau orice alt semn de bruceloză (B. melitensis) cel puțin douăsprezece luni;
(b) nu există animale din speciile ovină sau caprină vaccinate împotriva brucelozei (B. melitensis), cu excepția cazului în care este vorba de animale care au fost vaccinate cu cel puțin doi ani înainte cu vaccinul Rev. 1 sau cu orice alt vaccin autorizat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din prezenta directivă;
(c) s-au efectuat două teste, cu rezultate negative, la un interval de cel puțin șase luni, în conformitate cu anexa C, pe toate ovinele sau caprinele din exploatație, cu vârsta peste șase luni la data testului și
(d) după încheierea testelor menționate la litera (c), nu se mai găsesc decât ovine și caprine născute în exploatație sau provenite dintr-o exploatație declarată oficial indemnă de bruceloză sau dintr-o exploatație indemnă de bruceloză, în condițiile stabilite la punctul D,
și în care, după calificarea sa, cerințele prevăzute la punctul B sunt în continuare respectate;
2. o exploatație situată într-un stat membru sau într-o regiune declarată oficial indemnă de bruceloză în conformitate cu punctul II.
B. Menținerea statutului
1. În cazul exploatațiilor de ovine sau caprine oficial indemne de bruceloză (B. melitensis), care nu se situează pe o parte a teritoriului declarată oficial indemnă de bruceloză și în care, după calificarea lor, introducerea de animale se face în conformitate cu cerințele de la punctul D, un număr reprezentativ de ovine sau caprine din fiecare exploatație, cu vârsta de peste șase luni, se controlează anual. Statutul exploatației se poate menține dacă rezultatele testelor sunt negative.
În fiecare exploatație, numărul reprezentativ de animale care trebuie controlate constă în:
— toți masculii necastrați, cu vârsta de peste șase luni,
— toate animalele introduse în exploatație de la controlul precedent,
— 25 % din femelele de reproducere (mature din punct de vedere sexual) sau în lactație, fără ca numărul lor să fie mai mic de 50 de capete pe exploatație – în afară de cazul exploatațiilor unde există mai puțin de 50 de asemenea femele, caz în care toate aceste femele trebuie controlate.
2. În cazul unei regiuni care nu este declarată oficial indemnă de bruceloză, dar în care peste 99 % din exploatații au fost declarate oficial indemne de bruceloză (B. melitensis), periodicitatea controlului exploatațiilor de ovine sau caprine oficial indemne de bruceloză se poate prelungi la trei ani, cu condiția ca exploatațiile care nu sunt oficial indemne de bruceloză să fie plasate sub control oficial sau să fie supuse unui program de eradicare a bolii.
C. Riscul apariției sau apariția brucelozei
1. În cazul în care, într-o exploatație de ovine sau caprine oficial indemnă de bruceloză:
(a) se constată un risc de bruceloză (B. melitensis) la una sau mai multe ovine sau caprine, se retrage calificarea acestei ferme de către autoritatea competentă. Cu toate acestea, calificarea se poate suspenda provizoriu, în cazul în care animalul sau animalele se elimină sau izolează de îndată, în așteptarea unei confirmări sau infirmări oficiale a brucelozei (B. melitensis);
(b) bruceloza (B. melitensis) se confirmă, suspendarea provizorie nu este retrasă de către autoritatea competentă, decât în cazul în care toate animalele infectate sau toate animalele din speciile susceptibile de a fi infectate sunt sacrificate și în cazul în care două teste efectuate, în conformitate cu anexa C, la un interval de cel puțin trei luni, pe toate animalele cu vârstă de peste șase luni din exploatație, dau un rezultat negativ.
2. În cazul în care exploatația menționată la alineatul (1) se situează într-o regiune declarată oficial indemnă de bruceloză (B. melitensis), statul membru în cauză informează de îndată Comisia și celelalte state membre.
Autoritatea competentă din statul membru în cauză trebuie:
(a) să sacrifice toate animalele infectate și toate animalele din speciile susceptibile de a fi infectate din exploatația în cauză. Statul membru în cauză informează Comisia și celelalte state membre cu privire la evoluția situației;
(b) să facă o anchetă epidemiologică, iar șeptelurile legate din punct de vedere epidemiologic de șeptelul infectat trebuie să fie supuse testelor prevăzute la punctul 1 litera (b).
3. În cazul în care bruceloza este confirmată, în conformitate cu punctul 2, Comisia, după ce evaluează circumstanțele reapariției brucelozei (B. melitensis), adoptă, în cazul în care respectiva evaluare justifică acest lucru, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15, o decizie vizând suspendarea sau retragerea statutului acestei regiuni. În cazul în care statutul este retras, condițiile unei noi calificări se precizează în conformitate cu aceeași procedură.
D. Introducerea animalelor într-o exploatație de ovine sau caprine declarată oficial indemnă de bruceloză (B. melitensis)
Nu se pot introduce într-o exploatație de ovine sau caprine declarată oficial indemnă de bruceloză decât ovinele sau caprinele care îndeplinesc următoarele condiții:
— fie să provină dintr-o exploatație de ovine sau caprine declarată oficial indemnă de bruceloză;
2. fie:
— să provină dintr-o exploatație indemnă de bruceloză,
— să fie identificate individual, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă;
— să nu fi fost niciodată vaccinate împotriva brucelozei sau, în cazul în care au fost vaccinate, acest lucru s-a întâmplat cu mai mult de doi ani în urmă. Femelele cu vârsta mai mare de doi ani și care au fost vaccinate înainte de vârsta de șapte luni pot fi, de asemenea, introduse și
— să fi fost izolate în exploatația de origine sub control oficial și, în această perioadă, să fi fost supuse la două teste cu rezultate negative, într-un interval de cel puțin șase săptămâni, în conformitate cu anexa C.
II. Stat membru sau regiune declarată oficial indemnă de bruceloză
Poate fi recunoscut, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din prezenta directivă, oficial indemn de bruceloză orice stat membru sau orice regiune în sensul articolului 2 alineatul (10):
(a) în care cel puțin 99,8 % din exploatațiile de ovine sau caprine sunt exploatații declarate oficial indemne de bruceloză
sau
(b) care îndeplinesc următoarele condiții:
(i) bruceloza ovină sau caprină este o boală care se declară obligatoriu de cel puțin cinci ani;
(ii) nici un caz de bruceloză ovină sau caprină nu a fost confirmat oficial de cel puțin cinci ani;
(iii) vaccinarea este interzisă de cel puțin trei ani și
(c) în cazul cărora respectarea acestor condiții a fost constatată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din prezenta directivă;
2. în care condițiile prevăzute la punctul 1 sunt îndeplinite și:
— în primul an de după recunoașterea statului membru sau a regiunii ca oficial indemnă de bruceloză (Br. melitensis), controale aleatorii, practicate fie la nivel de exploatație, fie la nivel de abator, demonstrează cu un coeficient de certitudine de 99 % că mai puțin de 0,2 % din exploatații sunt infectate sau mai puțin de 10 % din ovinele și caprinele în vârstă de mai mult de șase luni au fost supuse unor teste practicate în conformitate cu anexa C, cu rezultat negativ;
— anual, începând cu al doilea an după recunoașterea statului membru sau a regiunii ca oficial indemnă de bruceloză (Br. melitensis), controale aleatorii, practicate fie la nivel de exploatație, fie la nivel de abator, demonstrează cu un coeficient de certitudine de 95 % că mai puțin de 0,2 % din exploatații sunt infectate sau mai puțin de 5 % din ovinele și caprinele în vârstă de mai mult de șase luni au fost supuse unor teste practicate în conformitate cu anexa C, cu rezultat negativ;
— dispozițiile prevăzute la primele două liniuțe pot fi modificate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15.
(ii) condițiile pentru calificare sunt în continuare îndeplinite.
CAPITOLUL 2
Exploatații de ovine sau caprine indemne de bruceloză (B. melitensis)
A. Acordarea statutului
Se consideră exploatație de ovine sau caprine indemnă de bruceloză (B. melitensis) o exploatație:
1. în care:
(a) nici un animal din speciile sensibile la bruceloză (B. melitensis) nu prezintă semne clinice sau orice alt semn de bruceloză de cel puțin douăsprezece luni;
(b) toate ovinele sau caprinele sau o parte din ele au fost vaccinate cu vaccinul Rev. 1 sau cu orice alt vaccin autorizat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din prezenta directivă. Animalele vaccinate trebuie să fi făcut vaccinul înainte de vârsta de șapte luni;
(c) două teste, cu rezultate negative, au fost făcute la un interval de cel puțin șase luni, în conformitate cu anexa C, pe toate ovinele sau caprinele vaccinate din exploatație, cu vârsta mai mare de 18 luni la data testului;
(d) două teste, cu rezultate negative, au fost făcute la un interval de cel puțin șase luni, în conformitate cu anexa C, pe toate ovinele sau caprinele nevaccinate din exploatație, cu vârsta mai mare de șase luni la data testului și
(e) după ce testele menționate la litera (c) sau (d) au fost efectuate, nu se mai găsesc decât ovine sau caprine născute în exploatație sau provenite dintr-o exploatație indemnă de bruceloză, în condițiile prevăzute la punctul D și
2. în care, după calificarea sa, cerințele de la punctul B sunt respectate.
B. Menținerea statutului
Se efectuează un test anual pe un număr reprezentativ din populația de ovine sau caprine din fiecare exploatație. Statutul exploatației nu se poate menține decât în cazul în care rezultatele testelor sunt negative.
În fiecare exploatație, numărul reprezentativ de animale care trebuie controlate constă în:
— toți masculii necastrați și nevaccinați cu vârsta mai mare de șase luni,
— toți masculii necastrați și vaccinați cu vârsta mai mare de 18 luni,
— toate animalele introduse în exploatație de la controlul precedent,
— 25 % din femelele de reproducere (mature din punct de vedere sexual) sau în lactație, fără ca numărul lor să fie mai mic de 50 de capete per fermă – cu excepția exploatațiilor unde există mai puțin de 50 de asemenea femele, caz în care toate femelele trebuie controlate.
C. Riscul apariției sau apariția brucelozei
1. În cazul în care, într-o exploatație de ovine sau caprine se constată o suspiciune de bruceloză (B. melitensis) la una sau mai multe ovine sau caprine, calificarea acestei exploatații se suspendă, animalul sau animalele suspectate se elimină sau se izolează de îndată, în așteptarea unei confirmări sau infirmări oficiale a brucelozei (B. melitensis).
2. În cazul în care bruceloza (B. melitensis) se confirmă, suspendarea provizorie nu se ridică decât în cazul în care toate animalele infectate sau toate animalele din speciile susceptibile de a fi infectate au fost sacrificate și în cazul în care două teste, efectuate în conformitate cu anexa C, la interval de cel puțin trei luni,
— pe toate animalele cu vârsta mai mare de optsprezece luni, în cazul în care au fost vaccinate,
— pe toate animalele cu vârsta mai mare de șase luni, în cazul în care nu au fost vaccinate,
au dat rezultate negative.
D. Introducerea animalelor într-o exploatație de ovine sau caprine declarată oficial indemnă de bruceloză (B. melitensis)
Nu se pot introduce într-o exploatație de ovine sau caprine indemnă de bruceloză decât:
1. fie ovinele sau caprinele provenite dintr-o exploatație de ovine sau caprine declarată oficial indemnă de bruceloză sau indemnă de bruceloză (B. melitensis);
2. fie, până la data prevăzută pentru calificarea exploatațiilor în cadrul planurilor de eradicare aprobate în conformitate cu Decizia 90/242/CEE ( 10 ), ovine sau caprine provenite dintr-o exploatație, alta decât cea menționată la punctul 1 și care să îndeplinească următoarele condiții:
(a) să fie identificate individual în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă;
(b) să fie originare dintr-o exploatație în care nici un animal din speciile sensibile la bruceloză (B. melitensis) nu prezintă semne clinice sau orice alt semn de bruceloză de cel puțin douăsprezece luni;
— să nu fi fost vaccinate în cursul ultimilor doi ani
— să fi fost izolate în exploatația de origine sub control veterinar și, în cursul acestei perioade, să fi fost supuse la două teste, cu rezultate negative, la interval de cel puțin șase săptămâni, în conformitate cu anexa Csau
(ii) să fi fost vaccinate cu vaccinul Rev. 1 sau cu orice alt vaccin autorizat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din prezenta directivă, înainte de vârsta de șapte luni, dar nu mai târziu de 15 zile înainte de introducerea lor în exploatația de destinație.
E. Schimbarea statutului
O exploatație de ovine sau caprine indemnă de bruceloză (B. melitensis) poate obține calificarea de exploatație de ovine sau caprine declarată oficial indemnă de bruceloză (B. melitensis) după un termen de minimum doi ani, în cazul în care:
(a) nu există în aceasta nici un animal vaccinat împotriva brucelozei (B. melitensis) de cel puțin doi ani;
(b) condițiile prevăzute la punctul D.2 s-au respectat fără întrerupere în această perioadă;
(c) la sfârșitul celui de-al doilea an, animalele cu vârsta mai mare de șase luni au prezentat un rezultat negativ la testul efectuat în conformitate cu anexa C.
ANEXA B
I ( 11 )
— Febră aftoasă
— Bruceloză (B. melitensis)
— Epididimită ovină contagioasă (B. ovis)
— Antrax
— Turbare
▼M4 —————
III
— Agalaxie contagioasă
— Paratuberculoză
— Limfadenită cazeoasă
— Adenomatoză pulmonară
— Maedi Visna
— Artrita encefalită virală caprină
ANEXA C
Teste pentru detectarea brucelozei (B. melitensis)
Pentru calificarea exploatațiilor, detectarea brucelozei (B. melitensis) se efectuează prin intermediul testului Rose Bengal sau prin testul de fixare a complementului descris în anexa la Decizia 90/242/CEE sau prin orice altă metodă recunoscută în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din prezenta directivă. Testul de fixare a complementului se folosește în cazul testelor care se efectuează pe animale.
În cazul în care, cu ocazia detectării prin intermediul testului Rose Bengal, mai mult de 5 % din animalele din exploatație prezintă o reacție pozitivă, se efectuează un control suplimentar pe fiecare animal din exploatație prin intermediul unui test fixare a complementului.
În cazul testului de fixare a complementului, serul, care conține cel puțin 20 de unități ICFT per ml, trebuie considerat pozitiv.
Antigenele utilizate trebuie sa fie autorizate de laboratorul național și trebuie să fie standardizate în raport cu al doilea ser standard internațional anti-brucella abortus.
ANEXA D
Test oficial pentru detectarea epididimitei ovine contagioase (Brucella ovis)
Test de fixare a complementului
Antigenul specific utilizat trebuie să fie autorizat de laboratorul național și trebuie să fie standardizat în raport cu serul standard internațional anti-brucella ovis.
Serul de lucru (de control zilnic) trebuie standardizat în raport cu serul standard internațional anti-brucella ovis, preparat de Laboratorul veterinar central din Weybridge, Surrey, U.K.
Serul care conține cel puțin 50 de unități internaționale per ml trebuie considerat pozitiv.
ANEXA E
12.
Informații sanitare
Subsemnatul, medic veterinar oficial, certific prin prezenta că animalele menționate mai sus îndeplinesc următoarele condiții:
12.1
au fost controlate astăzi (în intervalul de douăzeci și patru de ore înainte de încărcare) și nu prezintă nici un semn clinic de boală;
12.2
nu urmează să fie eliminate în cadrul unui program de eradicare a unei boli contagioase sau infecțioase;
12.3
nu au fost achiziționate dintr-o exploatație care face obiectul unei interdicții din motive de sănătate animală și nu au intrat în contact cu animale provenind dintr-o astfel de fermă, avându-se în vedere următoarele:
12.3.1
interdicția este legată de apariția uneia din următoarele boli pe care animalele sunt susceptibile de a le contracta:
bruceloză;
rabie;
antrax;
12.3.2
după sacrificarea și/sau eliminarea ultimului animal infectat sau suspectat de infecție cu una din bolile menționate mai sus, durata interdicției trebuie să fie de cel puțin:
patruzeci și două de zile, în cazul brucelozei;
treizeci de zile, în cazul rabiei;
cincisprezece zile, în cazul antraxului;
12.3.3
nu provin dintr-o exploatație sau nu au intrat în contact cu animale care provin dintr-o exploatație situată într-o zonă de protecție care a fost stabilită în conformitate cu legislația comunitară și pe care animalele nu o pot părăsi;
12.3.4
nu fac obiectul unor măsuri de sănătate animală în temeiul legislației comunitare privind febra aftoasă și nu au fost vaccinate împotriva acestei boli;
12.4.1
au fost obținute dintr-o exploatație în care au fost ținute permanent pe o perioadă de cel puțin douăzeci și una de zile înainte de încărcare sau de la naștere în ferma de origine, în cazul în care au mai puțin de douăzeci și una de zile, și în care nu a fost introdus nici un animal biongulat importat dintr-o țară terță pe parcursul unei perioade de treizeci de zile înainte de expediere, cu excepția cazului în care aceste animale au fost introduse în conformitate cu articolul 4 a alineatul (2) din Directiva 91/68/CEE;
12.4.2
fie:
(i)
au fost achiziționate dintr-o exploatație în care nu a fost introdus, în intervalul de douăzeci și una de zile înainte de expediere, nici un animal din speciile ovină sau caprină, cu excepția cazului în care acestea au fost introduse în conformitate cu articolul 4 a alineatul (2) din Directiva 91/68/CEE (4) sau
trebuie transportate direct din una și aceeași exploatație către abatorul de destinație (4).
(ii)
13.1
au fost transportate în mijloace de transport și containere curățate și dezinfectate în prealabil cu un dezinfectant autorizat oficial și care permit asigurarea unei protecții eficiente a stării de sănătate a animalelor;
13.2
în conformitate cu documentul oficial care însoțește animalele, transportul lotului care face obiectul prezentului certificat de sănătate animală a început la … (data) (8) (9);
13.3
la efectuarea inspecției, condiția lor fizică permitea transportul prevăzut, în conformitate cu dispozițiile Directivei 91/628/CEE (10).
14.
Prezentul certificat:
(i)
este valabil zece zile de la data inspecției efectuate în exploatația de origine sau în centrul de adunare autorizat sau în unitățile autorizate ale comerciantului din statul membru de origine (4) sau
expiră, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Directiva 91/68/CEE, la… (data) (2) (4).
(ii)
14.1
Ștampila oficială și semnătura
14.2
Întocmit la:
…
(locul inspecției)
14.3
Întocmit la:
…
Ștampila
(data inspecției)
14.4
Semnătura medicului veterinar oficial:
…
…
(numele și calificarea semnatarului scrise cu majuscule)
12.
Informații sanitare
Subsemnatul, medic veterinar oficial, certific prin prezenta că animalele menționate mai sus îndeplinesc următoarele condiții:
12.1
au fost controlate astăzi (în intervalul de douăzeci și patru de ore înainte de încărcare) și nu prezintă nici un semn clinic de boală;
12.2
nu urmează să fie eliminate în cadrul unui program de eradicare a unei boli contagioase sau infecțioase;
12.3
nu au fost achiziționate dintr-o exploatație care face obiectul unei interdicții din motive de sănătate animală și nu au intrat în contact cu animale dintr-o astfel de exploatație, avându-se în vedere următoarele:
12.3.1
interdicția este legată de apariția uneia din următoarele boli pe care animalele sunt susceptibile de a le contracta:
bruceloză;
rabie;
antrax;
12.3.2
după sacrificarea și/sau eliminarea ultimului animal infectat sau suspectat de infecție cu una din bolile menționate mai sus, durata interdicției trebuie să fie de cel puțin:
patruzeci și două de zile, în cazul brucelozei;
treizeci de zile, în cazul rabiei;
cincisprezece zile, în cazul antraxului;
12.3.3
nu provin dintr-o exploatație sau nu au intrat în contact cu animale care provin dintr-o exploatație situată într-o zonă de protecție care a fost stabilită în conformitate cu legislația comunitară și pe care animalele nu o pot părăsi;
12.3.4
nu fac obiectul unor măsuri de sănătate animală în temeiul legislației comunitare privind febra aftoasă și nu au fost vaccinate împotriva acestei boli;
12.4
au fost ținute în aceeași exploatație de origine pe o perioadă de cel puțin treizeci de zile înainte de încărcare sau în exploatația de origine de la naștere, în cazul în care au mai puțin de treizeci de zile; nu a fost introdus nici un animal din speciile ovină și caprină în exploatația de origine în intervalul de douăzeci și una de zile înainte de încărcare și nu a fost introdus nici un animal biongulat importat dintr-o țară terță în exploatația de origine în intervalul de treizeci de zile înainte de expedierea din exploatația de origine, cu excepția cazului în care aceste animale au fost introduse în conformitate cu articolul 4 a alineatul (2) din Directiva 91/68/CEE;
12.5
respectă garanțiile suplimentare prevăzute la articolele 7 sau 8 din Directiva 91/68/CEE a Consiliului și stabilite pentru statul membru de destinație sau pentru o parte a teritoriului acestuia …
(se inserează numele statului membru sau a părții teritoriului în cauză) prin Decizia…/…/CE a Comisiei (4);
12.6
îndeplinesc cel puțin una din condițiile menționate mai jos la punctele 12.6.1, 12.6.2 sau 12.6.3 și, prin urmare, pot fi acceptate într-o exploatație de ovine sau caprine indemnă oficial de bruceloză (B. melitensis) (4):
12.6.1
exploatația de origine este situată în statul membru sau într-o parte a teritoriului acestuia …
(se inserează numele statului membru sau a părții teritoriului în cauză) care este recunoscut oficial ca fiind indemn de bruceloză, în conformitate cu Decizia…/…/CE a Comisiei (4) sau
provin dintr-o exploatație indemnă oficial de bruceloză (B. melitensis) (4) sau
12.6.2
provin dintr-o exploatație indemnă de bruceloză (B. melitensis) (4) și
12.6.3
(i)
sunt identificate individual;
(ii)
nu au fost niciodată vaccinate împotriva brucelozei sau, în cazul în care au fost vaccinate, vaccinarea s-a efectuat cu cel puțin doi ani în urmă sau sunt femele cu vârsta de cel puțin doi ani care au fost vaccinate înaintea vârstei de șapte luni și
(iii)
au fost izolate în exploatația de origine sub control oficial și în timpul acestei perioade au fost supuse la două teste pentru depistarea brucelozei, cu rezultate negative, la un interval de cel puțin șase săptămâni, în conformitate cu anexa C la Directiva 91/68/CEE (4);
12.7
îndeplinesc cel puțin una din condițiile menționate mai jos la punctele 12.7.1, 12.7.2 sau 12.7.3 și, prin urmare, pot fi acceptate într-o exploatație de ovine sau caprine indemnă de bruceloză (B. melitensis) (4):
provin dintr-o fermă indemnă oficial de bruceloză, (B. melitensis) (4) sau
12.7.1
provin dintr-o fermă indemnă de bruceloză, (B. melitensis) (4) sau
12.7.2
12.7.3
până la data prevăzută pentru calificarea exploatațiilor în cadrul planurilor de eradicare aprobate în conformitate cu Decizia 90/242/CEE, provin dintr-o altă exploatație decât cele menționate la punctele 12.7.1 și 12.7.2 și îndeplinesc următoarele condiții:
(i)
sunt identificate individual și
(ii)
provin dintr-o exploatație în care toate animalele din speciile susceptibile la bruceloză (B. melitensis) nu au prezentat nici un simptom clinic sau orice alte simptome de bruceloză pe o perioadă de cel puțin douăsprezece luni și
(iii)
fie:
nu au fost vaccinate împotriva brucelozei (B. melitensis) în cursul ultimilor doi ani și
au fost izolate în exploatația de origine sub control veterinar și, în timpul acestei perioade, au fost supuse la două teste pentru depistarea brucelozei, cu rezultate negative, la un interval de cel puțin șase săptămâni, în conformitate cu anexa C la Directiva 91/68/CEE (4);
fie:
au fost vaccinate cu vaccinul Rev. 1 înainte de vârsta de șapte luni și cu cel puțin cincisprezece zile înainte de a intra în exploatația de destinație (4).
12. Health information
I, the undersigned official veterinarian, hereby certify, that the animals described above meet the following requirements:
12.1. they have been inspected today (within 24 hours prior to loading) and show no clinical sign of disease;
12.2. they are not animals which are to be destroyed under a scheme to eradicate a contagious or infectious disease;
12.3. they were not obtained from a holding which is the subject of a prohibition on animal health grounds and they have not been in contact with animals from such a holding, it being understood that:
12.3.1. such prohibition is connected with the outbreak of one of the following diseases to which the animals are susceptible:
- brucellosis,
- rabies,
- anthrax;
12.3.2. after slaughter and/or destruction of the last animal suffering from or susceptible to one of the above diseases, the duration of the prohibition must be at least:
- 42 days in a case of brucellosis,
- 30 days in a case of rabies,
- 15 days in a case of anthrax;
12.3.3. they do not come from a holding nor have been in contact with animals from a holding in a protection zone which has been set up under Community legislation and which animals are prohibited to leave;
12.3.4 they are not the subject of animal health measures pursuant to Community legislation on foot-and-mouth disease nor have they been vaccinated against foot-and-mouth disease;
12.4. they have remained on a single holding of origin for a period of at least 30 days prior to loading, or since birth in the holding of origin where the animals are less than 30 days old, and no animal of the ovine or caprine species has been introduced into the holding of origin during the last 21 days prior to loading and no biungulate animal imported from a third country has been introduced into the holding of origin during the 30 days prior to dispatch from the holding of origin, unless those animals were introduced in accordance with Article 4a(2) of Directive 91/68/EEC;
12.5. they comply with the additional guarantees provided for in Articles 7 or 8 of Directive 91/68/EEC and laid down for the Member State of destination or part of its territory … [insert Member State or part of its territory] in Commission Decision …/…/EC (4).
12.6. they comply with at least one of the following conditions in 12.6.1, 12.6.2 or 12.6.3 and therefore qualify for admission to an ovine or caprine holding which is officially brucellosis-free, (B. melitensis) (4):
12.6.1. the holding of origin is situated in a Member State or part of its territory … [insert name of Member State or part of its territory] which is recognised as being officially brucellosis-free in accordance with Commission Decision…/…/EC (4) ; or
12.6.2. they come from an officially brucellosis-free (B. melitensis) holding(4); or
12.6.3. they come from a brucellosis-free (B. melitensis) holding and
(i) they are identified individually, and
(ii) they have never been vaccinated against brucellosis or if they have been vaccinated were so vaccinated more than two years previously or they are females over two years old which were vaccinated before the age of seven months, and
(iii) they were isolated under official supervision on the holding of origin and, during such isolation, underwent, with negative results, two tests for brucellosis in accordance with Annex C to Directive 91/68/EEC, separated by an interval of at least six weeks (4);
( 1 ) JO C 48, 27.2.1989, p. 21.
( 2 ) JO C 96, 17.4.1989, p. 187.
( 3 ) JO C 194, 31.7.1989, p. 9.
( 4 ) JO 121, 29.7.1964, p. 1977/64.
( 5 ) JO L 224, 18.8.1990, p. 29.
( 6 ) JO L 340, 11.12.1991, p. 17. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 95/29/CE (JO L 148, 30.6.1995, p. 52).
( 7 ) JO L 224, 18.8.1990, p. 19.
( 8 ) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.
( 9 ) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
( 10 ) JO L 140, 1.6.1990, p. 123.
( 11 ) Boli cu declarare obligatorie.