10.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 153/32

(1)

Emisiile de gaze cu efect de seră provenite din aviația internațională reprezintă mai mult de 2 % din emisiile globale și cresc în mod exponențial, iar previziunile pentru 2050 indică faptul că, în cadrul unui scenariu de statu quo, aceste emisii din activitățile aviației internaționale ar putea crește la peste 200 % în comparație cu nivelurile actuale. Emisiile globale de gaze cu efect de seră ar trebui reduse până în 2050 cu cel puțin 50 % față de nivelurile din 1990. Toate sectoarele economice ar trebui să contribuie la realizarea acestui obiectiv de reducere a emisiilor, inclusiv aviația internațională.

(2)

Cea de a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice s-a încheiat cu succes în decembrie 2015 odată cu adoptarea Acordului de la Paris, al cărui obiectiv este de a limita creșterea temperaturii globale la o valoare cu mult sub 2 °C față de nivelurile preindustriale și de a continua eforturile pentru a limita această creștere la 1,5 °C.

(3)

Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) a fost înființată prin Convenția de la Chicago din 1944 privind aviația civilă internațională. Statele membre ale Uniunii sunt părți contractante la această convenție și membre ale OACI, iar Uniunea are statut de observator la anumite reuniuni ale OACI, inclusiv la Adunarea OACI, care se reunește o dată la trei ani. Uniunea și statele membre ale acesteia sunt părți la Protocolul de la Kyoto din 1997, care le impune să urmărească limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră provenind din sectorul aviației internaționale prin intermediul OACI. Decizia 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) a invitat Uniunea să identifice și să întreprindă acțiuni specifice de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de aviația internațională, dacă nicio astfel de acțiune nu a fost convenită în cadrul OACI până în anul 2002.

(4)

Cea de a 33-a sesiune a Adunării OACI (2001) a aprobat dezvoltarea unei scheme deschise de comercializare a certificatelor de emisii pentru aviația internațională (2). Comitetul OACI privind protecția mediului în aviație a recomandat în 2004 abandonarea proiectului unei scheme de comercializare a emisiilor specifice aviației, bazate pe un nou instrument juridic sub auspiciile OACI. Cea de a 35-a sesiune a Adunării OACI (2004) a aprobat dezvoltarea în continuare a unei scheme de comercializare deschisă a certificatelor de emisii și posibilitatea ca statele membre ale OACI să încorporeze emisiile generate de aviația internațională în propriile scheme de comercializare a certificatelor de emisii (3), însă cea de a 36-a sesiune a Adunării OACI (2007) a solicitat scutirea operatorilor de aeronave stabiliți în alte state membre ale OACI, cu excepția cazului în care respectivele state au convenit să pună în aplicare o schemă de comercializare a certificatelor de emisii în ceea ce privește operatorii de aeronave ai altor state membre OACI (4). Uniunea, statele sale membre și alte state europene și-au rezervat în mod constant dreptul de a aplica măsuri bazate pe piață într-o manieră nediscriminatorie tuturor operatorilor de aeronave care oferă servicii către, dinspre sau pe teritoriul lor, reamintind faptul că în Convenția de la Chicago se recunoaște dreptul părților de a aplica, pe o bază nediscriminatorie, propriile legi și reglementări în domeniul aviației (5) aeronavelor tuturor statelor care oferă servicii către, dinspre sau pe teritoriul lor.

(5)

Având în vedere că reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de aviația internațională reprezintă o contribuție esențială la angajamentele de reducere a emisiilor globale, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Directiva 2008/101/CE (6), care a modificat Directiva 2003/87/CE (7). Al cincilea considerent din Directiva 2008/101/CE prevede că Uniunea va lua măsuri pentru a garanta că un astfel de acord global destinat să limiteze creșterea temperaturii globale cuprinde măsuri de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din aviație și, în acest caz, Comisia ar trebui să analizeze care sunt modificările necesare ale Directivei 2003/87/CE, în măsura în care aceasta se aplică operatorilor de aeronave.

(6)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Protocolul de la Paris – Un plan de acțiune pentru combaterea schimbărilor climatice globale după 2020” subliniază că OACI ar trebui să acționeze pentru reglementarea efectivă a emisiilor generate de aviația internațională înainte de sfârșitul anului 2016. Următoarea reuniune a Adunării OACI va avea loc în 2016 și ar trebui să convină asupra unui instrument internațional menit să ducă la punerea în aplicare, începând din 2020, a unei măsuri unice globale bazate pe piață pentru emisiile generate de aviația internațională.

(7)

Cea de a 38-a sesiune a Adunării OACI (2013) a hotărât ca OACI și statele sale membre, alături de organizațiile relevante în domeniul mediului sau aviației din fiecare stat membru al OACI, să colaboreze pentru realizarea unui obiectiv indicativ colectiv global pe termen mediu de menținere, începând din 2020, a emisiilor nete globale de dioxid de carbon provenite din aviația internațională la nivelul atins la acel moment și a decis să elaboreze o măsură globală bazată pe piață pentru emisiile generate de aviația internațională și să prezinte rezultatele activității sale în vederea luării unei decizii în cadrul celei de a 39-a sesiuni a Adunării OACI (2016). Emisiile generate de aviația internațională ar urma să fie, conform proiecțiilor, cu aproximativ 70 % mai mari în 2020 decât în 2005 (8), iar Uniunea și statele sale membre au susținut în mod constant că obiectivul de reducere globală a emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din aviația internațională ar trebui să fie o reducere de 10 % până în 2020, comparativ cu nivelurile din 2005. Cu toate acestea, este oportun ca Uniunea să profite de ocazie pentru a promova elaborarea, într-un termen relativ scurt, a unei măsuri globale bazate pe piață pentru limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din aviația internațională la un nivel care să nu îl depășească pe cel din 2020, având în vedere posibilitatea de a revizui acest obiectiv, de-a lungul timpului, în funcție de necesități.

(8)

Pentru a facilita progresele în cadrul sesiunii Adunării OACI din 2016 în direcția adoptării unui instrument internațional adecvat, Parlamentul European și Consiliul au decis, prin Regulamentul (UE) nr. 421/2014 (9), să considere temporar că cerințele Directivei 2003/87/CE sunt satisfăcute în ceea ce privește zborurile înspre și dinspre aerodromurile situate în țările din afara Spațiului Economic European (SEE). Procedând astfel, Uniunea subliniază că pot fi aplicate cerințe legale zborurilor înspre și dinspre aerodromurile situate în state din SEE, în același mod în care pot fi aplicate cerințe legale cu privire la emisiile generate de zborurile între respectivele aerodromuri.

(9)

Directiva 2003/87/CE, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) nr. 421/2014, stabilește anumite obligații care îi revin Comisiei în urma celei de a 39-a sesiuni a Adunării OACI (2016). Comisia urmează să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului privind acțiunile de punere în aplicare, începând din 2020, a unui acord internațional privind o măsură globală bazată pe piață care va reduce emisiile de gaze cu efect de seră provenite din aviația internațională în mod nediscriminatoriu. În raportul său, Comisia urmează să analizeze evoluțiile privind posibilitatea de a include într-un mod adecvat emisiile din activitățile de aviație înspre și dinspre aerodromurile situate în țări din afara SEE începând de la 1 ianuarie 2017 și, dacă este cazul, include propuneri în acest sens.

(10)

Este adecvat să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii cu privire la instrumentul internațional care urmează să fie elaborat în cadrul organelor OACI și menit să ducă la punerea în aplicare, începând cu 2020, a unei măsuri unice globale bazate pe piață pentru emisiile generate de aviația internațională.

(11)

Deși nu este membră a OACI, Uniunea are statut de observator, ceea ce ar permite Comisiei să participe la anumite discuții în cadrul organelor relevante ale OACI, inclusiv în cadrul Adunării, pentru a sprijini poziția Uniunii.

(12)

Este necesar să se adopte o poziție a Uniunii cu mult înainte de următoarea sesiune a Adunării OACI,