14.8.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 215/27

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

Anexa 1 –

Anexa 2 –

Anexa 3 –

Anexa 4 –

1.1.

Prezentul regulament se aplică proeminențelor exterioare ale vehiculelor din categoria M1 (1). Nu se aplică oglinzilor retrovizoare exterioare și nici capetelor sferice ale dispozitivelor de remorcare.

1.2.

Scopul prezentului regulament este de a reduce riscul și gravitatea leziunilor corporale care pot fi provocate în cazul în care o persoană este lovită sau atinge caroseria în caz de coliziune. Această dispoziție este valabilă atât pentru vehiculul oprit, cât și pentru vehiculul în mișcare.

2.1.

„omologarea vehiculului” însemnă omologarea unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele sale exterioare;

2.2.

„tip de vehicul” înseamnă autovehiculele care nu prezintă între ele diferențe esențiale în privința formei suprafeței exterioare sau a materialelor din care aceasta este realizată;

2.3.

„suprafață exterioară” însemnă exteriorul vehiculului, cuprinzând capota motorului, ușa portbagajului, portierele, aripile, acoperișul, dispozitivele de iluminare și de semnalizare luminoasă și elementele de rigidizare vizibile;

2.4.

„linia podelei” înseamnă o linie determinată astfel:

Un con cu o axă verticală de înălțime nedefinită și un semiunghi de 30° se deplasează de jur împrejurul unui vehicul încărcat, în așa fel încât să fie în contact, în mod constant și cât mai jos posibil, cu suprafața exterioară a vehiculului. Linia podelei este linia geometrică ce unește aceste puncte de tangență. La stabilirea liniei podelei, nu se iau în considerare punctele de ridicare cu cricul, țevile de eșapament sau roțile. Decupările pentru montarea roților se consideră a fi umplute de o suprafață imaginară care prelungește fără întrerupere suprafața exterioară înconjurătoare. Pentru stabilirea liniei podelei, se iau în considerare barele de protecție de la ambele capete ale vehiculului. În funcție de construcția vehiculului, linia podelei poate trece prin punctul cel mai exterior al secțiunii barei de protecție sau prin panourile caroseriei situate sub barele de protecție. Acolo unde apar simultan două sau mai multe puncte de tangență, linia podelei este determinată de punctul de tangență inferior;

2.5.

„raza de curbură” înseamnă raza arcului unui cerc care aproximează cel mai bine forma rotunjită a componentei în cauză;

2.6.

„vehicule încărcate” însemnă vehicule încărcate la masa maximă tehnic admisibilă. Vehicule echipate cu suspensii hidropneumatice, hidraulice sau pneumatice sau cu un dispozitiv de echilibrare automată în funcție de încărcătură trebuie supuse încercărilor în cele mai defavorabile condiții de rulare normală specificate de producător;

2.7.

„muchie exterioară extremă” a vehiculului înseamnă, în raport cu părțile laterale, planul paralel cu planul longitudinal median al vehiculului tangent la muchia sa exterioară laterală și, în raport cu părțile din față și spate, planul transversal perpendicular al vehiculului tangent la muchiile sale exterioare din față și din spate, neluând în considerare proeminențele:

2.8.

„dimensiunea proeminenței” unui element montat pe un panou înseamnă dimensiunea determinată prin metoda descrisă la punctul 2 din anexa 3 la prezentul regulament;

2.9.

„linia nominală a unui panou” înseamnă linia care trece prin cele două puncte reprezentate de către poziția centrului unei sfere a cărei suprafață vine în contact pentru prima și ultima oară cu o componentă, în timpul procedurii de măsurare descrise la punctul 2.2 din anexa 3 la prezentul regulament;

2.10.

„antenă” înseamnă orice dispozitiv de transmisie și/sau recepție a semnalelor electromagnetice.

3.1.

Cererea de omologare a unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele sale exterioare.

3.1.1.

Cererea de omologare a unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele sale exterioare trebuie prezentată de către producătorul vehiculului sau de către reprezentantul său acreditat în mod corespunzător.

3.1.2.

Cererea trebuie să fie însoțită de documentele menționate mai jos, în triplu exemplar:

3.1.3.

Un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul care urmează a fi omologat este prezentat serviciului tehnic responsabil de efectuarea încercărilor pentru omologare. La cererea serviciului tehnic menționat anterior trebuie, de asemenea, prezentate anumite elemente și anumite eșantioane de materiale utilizate.

3.2.

Cererea de omologare, ca unități tehnice separate, pentru portbagaje, suporturi de schiuri sau antene de recepție sau emisie.

3.2.1.

Cererile de omologare, ca unități tehnice separate, pentru portbagaje, suporturi de schiuri sau antene de recepție sau emisie sunt prezentate de constructorul de autovehicule, de producătorul acestor unități tehnice sau de către reprezentantul autorizat al acestora.

3.2.2.

Pentru fiecare dintre dispozitivele menționate la punctul 3.2.1, cererea de omologare este trebuie însoțită de următoarele:

4.1.

Omologarea unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele sale exterioare.

4.1.1.

În cazul în care tipul de vehicul prezentat pentru omologare în temeiul prezentului regulament îndeplinește cerințele de la punctele 5 și 6 de mai jos, se acordă omologarea respectivului tip de vehicul.

4.1.2.

Fiecărei omologări a unui tip de vehicul îi este atribuit un număr de omologare. Primele două cifre ale acestui număr de omologare (în prezent 03, care corespund seriei de modificări 03) indică seria de modificări, conținând modificările tehnice majore cele mai recente aduse regulamentului la data emiterii certificatului de omologare. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de vehicul.

4.1.3.

Omologarea sau prelungirea ori refuzul sau retragerea omologării ori încetarea definitivă a producției unui tip de vehicul, în conformitate cu prezentul regulament, este notificată părților la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

4.1.4.

Pe fiecare vehicul conform cu tipul vehiculului omologat în temeiul prezentului regulament se va aplica într-un mod vizibil și într-un loc ușor accesibil precizat în formularul de omologare o marcă de omologare internațională compusă din:

4.1.5.

În cazul în care vehiculul este conform unui tip de vehicul omologat, în temeiul unuia sau al mai multor regulamente anexate la acord, în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament, simbolul prevăzut la punctul 4.1.4.1 nu trebuie repetat; în acest caz, numerele și simbolurile adiționale ale tuturor regulamentelor în temeiul cărora se acordă omologarea în țara care acordă omologări în temeiul prezentului Regulament, trebuie dispuse în coloane verticale, situate la dreapta simbolului prevăzut la punctul 4.1.4.1.

4.1.6.

Marca de omologare trebuie să fie ușor lizibilă și să nu poată fi ștearsă.

4.1.7.

Marca de omologare trebuie să fie amplasată alături sau pe placa de date a vehiculului fixată de producător.

4.1.8.

În anexa 2 la prezentul regulament se prezintă exemple de amplasare a mărcilor de omologare.

4.1.9.

Autoritatea competentă verifică existența unor condiții satisfăcătoare pentru asigurarea controlului efectiv al conformității producției, înainte de acordarea omologării de tip.

4.2.

Omologarea ca unități tehnice separate a portbagajelor, a suporturilor de schiuri sau a antenelor de recepție sau emisie.

4.2.1.

În cazul în care tipul de unitate tehnică separată prezentat pentru omologare în conformitate cu prezentul regulament satisface cerințele de la punctele 6.16-6.18 de mai jos, omologarea trebuie acordată pentru acest tip de unitate tehnică separată.

4.2.2.

Fiecărui tip de unitate tehnică separată omologat i se va atribui un număr de omologare. Primele două cifre ale acestui număr (în prezent 02 corespunzător seriei 02 de modificări intrate în vigoare la 13 decembrie 1996) indică seria de modificări care include cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului în momentul emiterii omologării. O aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unei alte unități tehnice.

4.2.3.

Omologarea sau prelungirea ori refuzul sau retragerea omologării ori oprirea definitivă a producției unui tip de unitate tehnică în conformitate cu prezentul regulament trebuie notificată părților la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 4 la prezentul regulament.

4.2.4.

Pe fiecare unitate tehnică conformă unui tip de entitate tehnică omologat în conformitate cu prezentul regulament se aplică în mod vizibil, într-un loc ușor accesibil și indicat pe fișa de omologare, o marcă de omologare internațională compusă din:

4.2.5.

Marca de omologare trebuie să fie ușor lizibilă și să nu poată fi ștearsă.

4.2.6.

Marca de omologare este plasată pe placa signaletică a unității tehnice, fixată de constructor, sau în apropiere ei.

4.2.7.

În anexa 2 la prezentul regulament se prezintă exemple de amplasare a marcajelor de omologare.

4.2.8.

Înainte de acordarea omologării de tip, autoritatea competentă verifică existența unor condiții satisfăcătoare pentru asigurarea controlului efectiv al conformității producției.

5.1.

Când vehiculul este încărcat și este cu ușile, geamurile și capacele de acces în poziție închisă, dispozițiile din prezentul regulament nu se aplică acelor părți ale suprafeței exterioare a vehiculului care se găsesc:

5.2.

Suprafața exterioară a vehiculelor nu trebuie să conțină nici părți ascuțite sau tăioase, nici proeminențe îndreptate spre exterior care, din cauza formei, a dimensiunilor, a orientării sau durității lor, pot spori riscul sau gravitatea leziunilor corporale cauzate unei persoane lovite sau atinse de caroserie în caz de coliziune.

5.3.

Suprafața exterioară a vehiculelor nu trebuie să includă componente orientate spre exterior care pot acroșa pietonii, bicicliștii sau motocicliștii.

5.4.

Nici o parte proeminentă a suprafeței exterioare nu trebuie să aibă o rază de curbură mai mică de 2,5 mm. Această cerință nu se aplică părților suprafeței exterioare a căror proeminență e mai mică de 5 mm; unghiurile acestor părți orientate spre exterior trebuie, cu toate acestea, să fie netezite, cu excepția cazului în care proeminențele care rezultă sunt mai mici de 1,5 mm.

5.5.

Părțile proeminente de pe suprafața exterioară, alcătuite dintr-un material a cărui duritate nu depășește 60 shore A, pot avea o rază de curbură mai mică de 2,5 mm.

Măsurarea durității se efectuează pe un element montat pe vehicul. În cazul în care este imposibilă măsurarea durității prin metoda Shore A, se pot folosi metode de măsurare comparabile în scopul evaluării.

5.6.

Dispozițiile de la punctele 5.1-5.5 se aplică în plus față de cerințele speciale ale punctului 6 de mai jos, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare acestor cerințe speciale.

6.1.1.

Motivele ornamentale adăugate, care formează proeminențe de peste 10 mm față de suportul lor, trebuie să se poată îndoi, să se desprindă sau să se rabateze sub acțiunea unei forțe de 10 daN exercitată într-o direcție oarecare asupra punctului cel mai proeminent al acestora, într-un plan aproximativ paralel cu suprafața pe care sunt montate. Aceste dispoziții nu se aplică motivelor ornamentale care există pe grilele radiatoarelor, pentru care se aplică numai cerințele generale ale punctului 5. Pentru a aplica forța de 10 daN se folosește un poanson plat cu un diametru de cel mult 50 mm. Când acest lucru nu este posibil, trebuie folosită o metodă echivalentă. După retragerea, detașarea sau plierea motivelor ornamentale, părțile rămase nu trebuie să fie mai mari de 10 mm. În toate cazurile, aceste proeminențe trebuie să satisfacă dispozițiile punctului 5.2. În cazul în care motivul ornamental este montat pe o bază, aceasta din urmă este considerată ca aparținând unui motiv ornamental, și nu suprafeței suportului.

6.1.2.

Benzile sau elementele protectoare care există pe suprafața exterioară nu sunt supuse cerințelor punctului 6.1.1 de mai sus; cu toate acestea, ele trebuie să fie fixate solid pe vehicul.

6.2.1.

Vizierele și ramele proeminente sunt admise pentru faruri, cu condiția ca acestea să nu formeze proeminențe mai mari de 30 mm față de suprafața exterioară transparentă a farului și ca raza lor de curbură să nu fie în nici un caz mai mică de 2,5 mm. În cazul în care farul este montat în spatele unei geam suplimentar transparent, proeminența trebuie măsurată începând cu suprafața exterioară. Proeminența este determinată în conformitate cu metoda descrisă la punctul 3 din anexa 3 la prezentul regulament.

6.2.2.

Farurile retractabile trebuie să corespundă dispozițiilor punctului 6.2.1 de mai sus, atât în poziția de funcționare, cât și în poziție retractată.

6.2.3.

Dispozițiile punctului 6.2.1 de mai sus nu se aplică farurilor încorporate în caroserie sau care sunt ‘surplombate’ pe caroserie, în cazul în care acestea din urmă sunt conforme cu cerințele punctului 6.9.1.

6.3.1.

Cerințele de la punctul 5.4 nu se aplică interstițiilor între elementele fixe sau mobile, nici elementele grilelor de intrare sau de ieșire a aerului și grilelor radiatorului, cu condiția ca distanța între două elemente consecutive să nu depășească 40 mm și ca grilele și interstițiile să aibă un rol funcțional. Pentru interstiții cu dimensiuni cuprinse între 40 mm și 25 mm, razele de curbură trebuie să fie mai mari sau egale cu 1 mm. Cu toate acestea, în cazul în care distanța între două elemente consecutive este mai mică sau egală cu 25 mm, razele de curbură ale fețelor exterioare ale elementelor trebuie să fie de cel puțin 0,5 mm. Distanța între două elemente consecutive este determinată în conformitate cu metoda descrisă la punctul 4 din anexa 3 la prezentul regulament.

6.3.2.

Racordul dintre fața anterioară și fețele laterale ale fiecărui element care formează o grilă sau un interstițiu trebuie să fie rotunjit.

6.4.1.

Lamelele ștergătorului de parbriz trebuie fixate astfel încât axul brațului ștergătorului să fie acoperit de un element protector având o rază a curburii care să corespundă cerinței de la punctul 5.4 și o extremitate a cărei suprafață este de minimum 150 mm2. În cazul unor elemente protectoare rotunjite, această suprafață, protejată pe un plan a cărui distanță în raport cu punctul cel mai proeminent nu trebuie să depășească 6,5 mm, trebuie să fie de cel puțin 150 mm2. Ștergătoarele de parbriz din spate și ștergătoarele farurilor trebuie să corespundă acelorași cerințe.

6.4.2.

Punctul 5.4 nu se aplică lamelor sau oricărui element de suport. Aceste piese nu trebuie să prezinte unghiuri ascuțite ori părți tăioase sau ascuțite.

6.5.1.

Extremitățile laterale ale barelor de protecție trebuie îndreptate spre ‘suprafața exterioară’, astfel încât să se reducă pericolul de tamponare. Această cerință este considerată satisfăcută fie dacă bara de protecție se găsește într-o cavitate sau este încorporată în caroserie, fie dacă extremitatea laterală a barei de protecție este rabatată astfel încât să nu poată fi atinsă de o sferă de 100 mm și dacă distanța dintre extremitatea barei de protecție și partea cea mai apropiată de caroserie nu depășește 20 mm.

6.5.2.

În cazul în care linia barei de protecție care corespunde conturului exterior al vehiculului în proiecție verticală trece printr-o suprafață rigidă, această suprafață trebuie să aibă o rază de curbură minimă de 5 mm în toate punctele sale situate la mai puțin de 20 mm de conturul exterior și o rază de curbură minimă de 2,5 mm în toate celelalte cazuri. Prezenta dispoziție se aplică părții din zonă care avansează de la linia de contur până la 20 mm în interior și care este situată între și în fața (sau în spatele, în cazul barei de protecție din spate) punctelor tangențiale la linia de contur a două planuri verticale care formează, fiecare, cu planul de simetrie longitudinal al vehiculului un unghi de 15° (a se vedea figura 1).

6.5.3.

Cerința de la punctul 6.5.2 nu se aplică părților barelor de protecție sau celor montate pe aceasta, în special ecliselor de îmbinare și jicloarelor spălătoarelor de faruri care formează o proeminență mai mică de 5 mm, cu condiția ca unghiurile acestor părți, orientate spre exterior, să fie netede, cu excepția cazului în care proeminențele rezultate sunt mai mici de 1,5 mm.

6.6.1.

Aceste elemente nu trebuie să iasă în afară cu mai mult de 40 mm, în cazul mânerelor ușii sau ale portbagajului, și cu 30 mm în toate celelalte cazuri.

Figura 1

6.6.2.

În cazul în care mânerele ușilor laterale sunt de tip rotativ, acestea trebuie să îndeplinească una dintre următoarele două condiții:

6.7.1.

Cerințele de la punctul 5.4 nu se aplică acestor elemente.

6.7.2.

Roțile, piulițele pentru roți, capacele de butuc de roată și capacele de roți nu trebuie să prezinte proeminențe ascuțite care se prelungesc dincolo de planul exterior al jantei. Piulițele-fluture nu sunt permise.

6.7.3.

La deplasarea în linie dreaptă, nicio parte a roților, cu excepția pneurilor, situată deasupra planului orizontal care trece prin axa de rotație a roților nu trebuie să prezinte proeminențe care să depășească proiecția verticală, pe un plan orizontal, a suprafeței sau a structurii exterioare. Cu toate acestea, în cazul în care cerințele funcționale o justifică, discurile de roți care acoperă piulițele pentru roți și capacele de butuc pot ieși în afară dincolo de proiecția verticală a suprafeței sau a structurii exterioare, cu condiția ca suprafața părții proeminente să aibă o rază de curbură cel puțin egală cu 30 mm și ca proeminența, să nu depășească în nici un caz cu mai mult de 30 mm proiecția verticală a suprafeței sau a structurii exterioare.

6.8.1.

Muchiile tablelor, cum sunt marginile jgheaburilor și glisierele ușilor culisante, sunt admise cu condiția ca marginile lor să fie rotunjite sau ca aceste muchii să fie acoperite cu un element de protecție care îndeplinește dispozițiile care îi sunt aplicabile din prezenta anexă.

O margine neprotejată este considerată rabatată în cazul în care este pliată la aproximativ 180° sau dacă este pliată spre caroserie astfel încât nu poate fi atinsă de o sferă cu diametrul de 100 mm.

Cerințele de la punctul 5.4 nu se aplică următoarelor muchii ale tablelor: marginea din spate a capotei și marginea anterioară a portbagajului din spate.

6.9.1.

Raza de curbură a îndoiturilor panourilor de caroserie poate fi mai mică de 2,5 mm, cu condiția de a nu fi mai mică de o zecime din înălțimea „H” a proeminenței, măsurată în conformitate cu metoda descrisă la punctul 1 din anexa 3.

6.10.1.

Muchiile deflectoarelor laterale susceptibile de a fi dirijate către exterior trebuie să aibă o rază de curbură de minim 1 mm.

6.11.1.

Punctele de ridicare cu cricul și țeava (țevile) de eșapament nu trebuie să iasă în afară cu mai mult de 10 mm față de proiecția verticală a liniei podelei care trece vertical deasupra lor. Prin derogare de la această cerință, o țeavă de eșapament poate să iasă în afară cu mai mult de 10 mm față de proiecția verticală a liniei podelei, cu condiția ca marginile ei să fie rotunjite la extremitate, raza minimă de curbură fiind de 2,5 mm.

6.12.1.

Clapetele de admisie și de evacuare a aerului trebuie să satisfacă cerințele punctelor 5.2, 5.3 și 5.4 în toate pozițiile de folosire.

6.13.1.

Plafoanele care pot fi deschise trebuie considerate doar în poziția închis.

6.13.2.

Vehiculele decapotabile trebuie examinate atât cu capota închisă, cât și cu capota deschisă.

6.13.2.1.

În cazul în care capota este deschisă, nu trebuie efectuată nicio examinare a vehiculului sub o suprafață imaginară delimitată de capota închisă.

6.13.2.2.

În cazul în care o husă este furnizată ca echipament standard pentru acoperirea capotei în poziție deschisă, examinarea trebuie efectuată cu husa montată.

6.14.1.

Ferestrele care pivotează către exterior plecând de la suprafața exterioară a vehiculului trebuie să satisfacă următoarele cerințe, în toate pozițiile de utilizare:

6.15.1.

Dispozitivele pentru suportul plăcilor de înmatriculare furnizate de constructorul de autovehicule trebuie să fie conforme cu punctul 5.4 din prezentul regulament, dacă pot fi atinse de o sferă cu diametrul de 100 mm atunci când placa de înmatriculare este montată conform instrucțiunilor constructorului autovehiculului.

6.16.1.

Portbagajele și suporturile pentru schiuri trebuie fixate pe vehicul astfel încât forțele orizontale longitudinale și transversale, care nu sunt mai mici decât sarcina verticală maximă a dispozitivului indicată de constructorul său, să poată fi transmise și ca cel puțin într-o direcție, aceste forțe să fie transmise de forma geometrică a ansamblului. Pentru încercările portbagajului sau suportului de schi montat pe vehicul în conformitate cu instrucțiunile constructorului său, sarcina de încercare nu trebuie aplicată într-un singur punct.

6.16.2.

Suprafețele care, după instalarea dispozitivului, pot fi atinse de o sferă cu diametrul de 165 mm nu trebuie să cuprindă părți care au o rază de curbură mai mică de 2,5 mm, în afară de cazul în care pot fi aplicate cerințele punctului 6.3.

6.16.3.

Elementele de fixare, cum sunt șuruburile, care pot fi strânse sau slăbite fără scule, nu trebuie să aibă o proeminență mai mare de 40 mm în afara suprafețelor menționate la punctul 6.16.2; proeminența este determinată conform metodei descrise la punctul 2 la anexa 3, dar utilizând o sferă cu diametrul de 165 mm, în cazul în care se folosește metoda descrisă la punctul 2.2.

6.17.1.

Antenele radio de recepție și emisie trebuie montate pe vehicul astfel încât, în cazul în care extremitatea lor liberă se situează, într-una din pozițiile de utilizare indicate de către constructorul acestora, la mai puțin de 2 m deasupra solului, această extremitate liberă să se afle în interiorul unei zone mărginite de planurile verticale situate la 10 cm în interiorul muchiei exterioare extreme a vehiculului definite la punctul 2.7.

6.17.2.

Mai mult, antenele trebuie montate pe vehicul și, dacă este cazul, extremitățile lor libere trebuie ghidate astfel încât nici o parte a antenei să nu depășească muchia exterioară extremă a vehiculului definită la punctul 2.7.

6.17.3.

Tijele antenelor pot avea raze de curbură mai mici de 2,5 mm. Cu toate acestea, extremitățile libere ale antenelor trebuie prevăzute cu un căpăcel fix ale cărui raze de curbură nu trebuie să fie mai mici de 2,5 mm.

6.17.4.

Bazele antenelor nu trebuie să iasă în afară cu mai mult de 40 mm, proeminența fiind determinată în conformitate cu metoda descrisă la punctul 2 din anexa 3.

6.17.4.1.

În situațiile în care, datorită absenței unei tije flexibile sau a unei părți din aceasta, nu este posibil să se identifice baza antenei, se presupune că această cerință este îndeplinită dacă, după aplicarea, cu ajutorul unui poanson plat cu diametrul de cel mult 50 mm, a unei forțe orizontale în direcția înainte și înapoi de cel mult 50 daN asupra celor mai proeminente părți ale antenei:

6.17.4.2.

Punctele 6.17.4 și 6.17.4.1 nu se aplică antenelor situate în spatele planului vertical transversal care trece prin punctul „R” al conducătorului vehiculului, cu condiția ca proeminența maximă a antenei, inclusiv carcasa acesteia, să nu depășească 70 mm atunci când este determinată în conformitate cu procedura prezentată la punctul 2 din anexa 3.

Dacă antena este situată în spatele planului vertical menționat, dar are proeminența mai mare de 70 mm, se aplică punctul 6.17.4.1, utilizând o limită a proeminenței de 70 mm, în loc de 40 mm.

6.18.1.

Odată recepționate ca unități tehnice separate, portbagajele, suporturile pentru schiuri, antenele radio de recepție și emisie nu pot fi oferite spre vânzare, vândute sau cumpărate fără a fi însoțite de instrucțiunile de asamblare. Instrucțiunile de asamblare trebuie să fie suficient de precise pentru ca piesele recepționate să poată fi montate pe vehicul astfel încât cerințele corespunzătoare de la punctele 5 și 6 de mai sus să poată fi respectate. În special, trebuie indicate pozițiile de folosire pentru antenele telescopice.

7.1.

Orice modificare a tipului de vehicul va fi adusă la cunoștința serviciului administrativ care a acordat omologarea tipului de vehicul. În acest caz, acest serviciu poate:

7.1.1.

fie să considere că modificările aduse nu riscă să aibă o influență defavorabilă considerabilă;

7.1.2.

fie să ceară un nou proces-verbal din partea serviciului tehnic responsabil cu încercările.

7.2.

Confirmarea omologării, cu indicarea modificărilor sau a refuzului omologării, se va comunica părților la acord care aplică prezentul regulament, în conformitate cu procedura indicată la punctul 4.3 de mai sus.

7.3.

Autoritatea competentă care emite prelungirea omologării atribuie un număr de serie pentru o astfel de prelungire și informează ulterior celelalte părți ale Acordului din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare conform cu modelul prezentat în anexa 1 la prezentul regulament.

8.1.

Vehiculul (unitatea tehnică separată) omologat(ă) în conformitate cu prezentul regulament trebuie să fie fabricat(ă) astfel încât să fie conform(ă) cu tipul omologat satisfăcând cerințele punctelor 5 și 6 de mai sus.

8.2.

Pentru a verifica respectarea cerințelor prevăzute la punctul 8.1, trebuie efectuate controale adecvate ale producției.

8.3.

Titularul omologării trebuie, în special:

8.4.

Autoritatea competentă care a acordat omologarea poate, în orice moment, să verifice metodele de control al conformității aplicate fiecărei unități de producție.

8.4.1.

Cu ocazia fiecărei inspecții, se prezintă inspectorului extern rapoartele de încercare și de control al producției.

8.4.2.

Inspectorul poate alege, prin sondaj, eșantioane pentru a fi încercate în laboratorul constructorului. Numărul minim de eșantioane poate fi determinat în funcție de rezultatele controalelor proprii ale constructorului.

8.4.3.

În cazul în care nivelul calității pare nesatisfăcător sau când pare necesară verificarea valabilității încercărilor efectuate în conformitate cu punctul 8.4.2 de mai sus, inspectorul selectează eșantioane spre a fi trimise serviciului tehnic care a realizat încercările pentru omologarea de tip.

8.4.4.

Autoritatea competentă poate efectua toate încercările prevăzute în prezentul regulament.

8.4.5.

Frecvența normală a inspecțiilor autorizate de către autoritatea competentă este o dată la doi ani. În cazul în care, în cursul uneia dintre aceste inspecții, sunt constatate rezultate negative autoritatea competentă se va asigura că vor fi luate toate dispozițiile necesare pentru restabilirea conformității producției cât mai rapid posibil.

9.1.

Omologarea acordată pentru tipul de vehicul în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care condițiile stabilite la punctul 8.1 de mai sus nu sunt respectate.

9.2.

În cazul în care una dintre părțile contractante la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, această parte informează de îndată cu privire la aceasta celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul prezentat în anexa 1 la prezentul regulament.

12.1.

Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 02 de amendamente, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu poate refuza acordarea de omologări CEE în temeiul prezentului regulament, modificat de seria 02 de amendamente.

12.2.

Începând cu 24 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 02 de modificări, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai în cazul în care tipul de vehicul care urmează să fie omologat îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de modificări.

12.3.

Începând cu 36 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 02 de modificări la prezentul regulament, omologările în temeiul prezentului regulament încetează să fie valabile, cu excepția celor acordate pentru tipurile de vehiculele conforme cu cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de modificări.

12.4.

Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 03 de modificări, niciuna din părțile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea de omologări în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de modificări.

12.5.

Începând cu 24 luni de la data intrării în vigoare a seriei 03 de modificări, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai în cazul în care tipul de vehicul care urmează să fie omologat îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de modificări.

12.6.

Până la expirarea perioadei de 48 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 03 de modificări la prezentul regulament, niciuna din părțile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea unei omologări naționale de tip de vehicul omologat în temeiul seriei precedente de modificări la prezentul regulament.

12.7.

Începând cu 48 de luni de la intrarea în vigoare a seriei 03 de modificări la prezentul regulament, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza prima înregistrare națională (prima punere în circulație) a unui vehicul care nu îndeplinește cerințele seriei 03 de modificări aduse prezentului regulament.