Numai textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului internațional public. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în ultima versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 44 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea sistemelor de siguranță pentru copiii pasageri în autovehicule („Sisteme de siguranță pentru copii”)

Include întreg textul valabil până la:

Corigendumul 4 la versiunea 2 a regulamentului — Data intrării în vigoare: 10 noiembrie 2010

CUPRINS

REGULAMENTUL

ANEXE

1.   DOMENIUL DE APLICARE

1.1.   Prezentul regulament se aplică sistemelor de siguranță pentru copii destinate montării în autovehicule cu trei sau mai multe roți și care nu sunt proiectate pentru utilizarea pe scaune rabatabile (pliante) sau pe scaune orientate lateral.

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

3.   CEREREA DE OMOLOGARE

3.1.   Cererea de omologare de tip a unui sistem de siguranță pentru copii este prezentată de către titularul mărcii comerciale sau de către reprezentantul acreditat al acestuia și respectă schema omologării de tip descrisă în anexa 14.

3.2.   Cererea de omologare, referitoare la fiecare tip de sistem de siguranță pentru copii, trebuie să fie însoțită de:

3.3.   În cazul în care o centură de siguranță pentru adulți este folosită drept sistem de siguranță pentru copii, în cerere trebuie să se precizeze categoria centurii de siguranță care trebuie folosită, de exemplu centuri transversale statice.

3.4.   Autoritatea de omologare a unei părți contractante trebuie să verifice înainte de acordarea omologării de tip existența unor dispoziții și proceduri satisfăcătoare pentru asigurarea unui control efectiv, astfel încât sistemele de siguranță pentru copii, echipamentul sau componentele aflate în producție să fie conforme cu tipul omologat.

4.   MARCAJE

4.1.   Eșantioanele de sisteme de siguranță pentru copii prezentate în vederea omologării în conformitate cu dispozițiile de la punctele 3.2.2 și 3.2.3 de mai sus se marchează cu denumirea, inițialele sau marca comercială ale producătorului, în mod clar și de neșters.

4.2.   Una dintre părțile fabricate din material plastic ale sistemului de siguranță pentru copii (cum ar fi carcasa, scutul împotriva coliziunii, husa etc.), cu excepția centurii (centurilor) sau a echipamentului, se marchează în mod clar (și de neșters) cu anul producției.

4.3.   În cazul în care sistemul de siguranță trebuie folosit în combinație cu o centură de siguranță pentru adulți, traseul corect al chingilor trebuie să fie menționat în mod clar printr-un desen atașat în mod permanent la sistemul de siguranță. Dacă sistemul de siguranță se fixează cu centura de siguranță pentru adulți, traseele chingilor vor fi marcate în mod clar pe produs prin culori codificate. Atunci când dispozitivul este instalat orientat cu fața la direcția de mers, trebuie folosită culoarea roșie pentru traseul centurii de siguranță, iar atunci când acesta este instalat cu spatele la direcția de mers, trebuie folosită culoarea albastră. Aceleași culori se vor folosi de asemenea pe etichetele de pe dispozitivul care ilustrează metodele de utilizare.

Trebuie să existe o diferență clară între traseele prevăzute pentru secțiunea transversală a centurii de siguranță și, respectiv, secțiunea diagonală a centurii de siguranță. Indicații precum culori codificate, cuvinte, forme etc. vor distinge fiecare secțiune a centurii de siguranță.

În orice ilustrație a traseului centurii indicată pe produs, orientarea sistemului de siguranță pentru copii față de vehicul trebuie precizată în mod clar. Diagramele reprezentând traseul centurii în care nu se indică scaunul vehiculului nu pot fi acceptate.

Modul de marcare menționat în prezentul punct va fi amplasat în mod vizibil pe vehicul, alături de sistemul de siguranță. Pentru sistemele de siguranță din grupa 0, acest mod de marcare trebuie să fie vizibil inclusiv atunci când copilul se găsește în dispozitivul de siguranță.

4.4.   Pe suprafața interioară vizibilă (incluzând aripa laterală de lângă capul copilului), aproximativ în zona în care se odihnește capul copilului instalat în dispozitivul de siguranță, sistemele de siguranță orientate cu spatele la direcția de mers vor avea următoarea etichetă atașată în mod permanent (textul cu informații prezentat în exemplu reprezintă minimul necesar).

Această etichetă este furnizată în limba (limbile) țării în care este vândut dispozitivul.

Dimensiuni minime ale etichetei: 60 × 120 mm.

Eticheta se plasează de partea exterioară a dispozitivului pe toată suprafața lui și/sau se fixează permanent la spate pe toată suprafața ei. Orice altă formă de atașare permanentă și care nu poate fi îndepărtată de pe produs sau deteriorată este acceptabilă. Etichetele de tip steguleț sunt în mod expres interzise.

În cazul în care secțiuni ale sistemului de siguranță sau alte accesorii furnizate de fabricantul sistemului de siguranță pentru copii pot acoperi mesajul etichetei este necesară o etichetă suplimentară. O etichetă de avertizare trebuie să fie mereu vizibilă în toate situațiile în care dispozitivul de siguranță este gata de utilizare în orice configurare.

4.5.   În cazul în care sistemele de siguranță pentru copii pot fi folosite atât cu fața, cât și cu spatele la direcția de mers, se include mențiunea:

4.6.   În cazul în care sistemul de siguranță pentru copii are trasee alternative pentru curea, punctele alternative de contact care suportă sarcina între sistemul de siguranță pentru copii și centura de siguranță pentru adulți trebuie marcate în permanență. Acest marcaj indică faptul că este vorba de traseul alternativ al curelei și el se va conforma cerințelor de codare de mai sus pentru scaunele orientate cu fața și cu spatele spre direcția de mers.

4.7.   În cazul în care sistemul de siguranță pentru copii posedă puncte alternative de contact pentru suportul sarcinii, marcajul cerut la punctul 4.3 va include o indicație referitoare la faptul că traseul alternativ al curelei este descris în instrucțiuni.

4.8.   Marcajul ISOFIX

În cazul în care produsul include accesorii ISOFIX, informațiile următoare trebuie să fie vizibile în mod permanent pentru persoana care instalează sistemul de siguranță în vehicul:

Sigla ISO pentru ISOFIX urmată de litera (literele) corespunzătoare pentru clasa (clasele) de dimensiuni ISOFIX în care se încadrează produsul. Este necesară utilizarea cel puțin a unui simbol constând într-un cerc cu diametrul de minimum 13 mm și conținând o pictogramă de o culoare în contrast cu fondul cercului. Pictograma trebuie să fie clar vizibilă, fie prin contrast de culori, fie prin punere în relief dacă este modelată sau gravată.

Informațiile următoare pot fi transmise prin pictograme și/sau text. Marcajul trebuie să indice:

(c)	se vor indica poziția și, dacă este necesar, traseul curelelor de prindere în partea superioară sau alte dispozitive de limitare a rotației scaunului care trebuie acționate de către utilizator, prin intermediul următoarelor simboluri, după caz:

(f)	dacă este cazul, se fac referiri la instrucțiunile de utilizare a sistemului de siguranță pentru copii și la amplasarea documentului în cauză, prin intermediul simbolului de mai jos.

5.   OMOLOGAREA

5.1.   Fiecare eșantion prezentat în conformitate cu punctele 3.2.2 și 3.2.3 de mai sus trebuie să îndeplinească în toate privințele specificațiile de la punctele 6-8 din prezentul regulament înainte ca omologarea să poată fi acordată.

5.2.   Un număr de omologare va fi atribuit fiecărui tip omologat. Primele sale două cifre (în momentul de față 04 corespunzând seriilor 04 de modificări care au intrat în vigoare la 12 septembrie 1995) vor indica seriile de modificări cuprinzând cele mai recente modificări tehnice majore aduse la regulament în momentul emiterii omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr de omologare unui alt tip de sistem de siguranță pentru copii care intră sub incidența prezentului regulament.

5.3.   Notificarea privind omologarea, extinderea sau refuzul omologării unui tip de sistem de siguranță pentru copii în temeiul prezentului regulament va fi comunicată părților la acord care pun în aplicare prezentul regulament prin intermediul unui formular în conformitate cu modelul din anexa I la prezentul regulament.

5.4.   Pe lângă marcajele prescrise la punctul 4 de mai sus, următoarele detalii specifice vor fi fixate, într-un loc adecvat, de fiecare sistem de siguranță pentru copii conform cu un tip omologat în temeiul prezentului regulament:

5.5.   Anexa 2 la prezentul regulament oferă un exemplu de amplasare a marcajului de omologare.

5.6.   Particularitățile menționate la punctul 5.4 de mai sus trebuie să fie clar lizibile și de neșters și pot fi înscrise fie pe o etichetă, fie prin marcaj direct. Eticheta sau marcajul trebuie să fie rezistente la uzură.

5.7.   Etichetele menționate la punctul 5.6 de mai sus pot fi furnizate fie de autoritatea care a acordat omologarea, fie, sub rezerva autorizării de către autoritatea respectivă, de către fabricant.

6.   SPECIFICAȚII GENERALE

6.1.   Poziționarea și fixarea pe vehicul

6.1.1.   Se permite utilizarea pe scaunele din față și din spate a sistemelor de siguranță pentru copii din categoriile „universal”, „semiuniversal” și „restrâns”, în cazul în care aceste sisteme sunt montate în conformitate cu instrucțiunile producătorului.

6.1.2.   Se permite utilizarea sistemelor de siguranță pentru copii din categoria „vehicul special” pe toate scaunele, precum și în compartimentul de bagaje, dacă aceste sisteme sunt montate în conformitate cu instrucțiunile producătorului. În cazul unui sistem orientat cu spatele la direcția de mers, acesta trebuie să fie proiectat astfel încât să nu poată fi utilizat fără tetieră când sistemul este gata de utilizare. Această tetieră este definită de o linie perpendiculară pe spătar care intersectează linia de la nivelul ochilor, punctul de intersecție fiind situat la cel puțin 40 mm sub punctul de pornire al razei acestei tetiere.

6.1.3.   În funcție de categoria căreia îi aparține, sistemul de siguranță pentru copii trebuie fixat pe structura vehiculului ori pe structura scaunului.

CONFIGURAȚII POSIBILE PENTRU OMOLOGARE

TABEL DE GRUPE/CATEGORII

6.1.3.1.   Pentru categoriile „universal” și „restrâns”, prin intermediul unei centuri de siguranță pentru adulți (cu sau fără retractor) care îndeplinește cerințele Regulamentului nr. 16 (sau echivalent), fixată de ancoraje care îndeplinesc cerințele Regulamentului nr. 14 (sau echivalent).

6.1.3.2.   Pentru sistemele ISOFIX de siguranță pentru copii din categoria „universal”, prin intermediul unor dispozitive de prindere ISOFIX și al curelei ISOFIX de prindere în partea superioară, care îndeplinesc cerințele prezentului regulament, montate pe sistemul de ancorare ISOFIX și pe ancorajul superior ISOFIX, care îndeplinesc cerințele Regulamentului nr. 14.

6.1.3.3.   Pentru categoria „semiuniversal”, prin intermediul ancorajelor inferioare prevăzute în Regulamentul nr. 14 și al unor ancoraje suplimentare care respectă recomandările din anexa 11 la prezentul regulament.

6.1.3.4.   Pentru sistemele ISOFIX de siguranță pentru copii din categoria „semiuniversal”, prin intermediul unor dispozitive de prindere ISOFIX și al unei curele ISOFIX de prindere în partea superioară sau al unui picior de sprijin sau al planșei de bord, care îndeplinesc cerințele prezentului regulament, montate pe sistemul de ancorare ISOFIX și/sau pe ancorajul superior ISOFIX, care îndeplinesc cerințele Regulamentului nr. 14.

6.1.3.5.   Pentru categoria „vehicul special”, prin intermediul ancorajelor proiectate de producătorul vehiculului sau al sistemului de siguranță pentru copii.

6.1.3.6.   În cazul în care curelele de legare a copiilor sau cureaua de prindere a sistemului de siguranță pentru copii utilizează ancoraje pentru centuri la care sunt deja prinse una sau mai multe centuri de siguranță pentru adulți, serviciul tehnic trebuie să verifice dacă:

În cazul sistemelor de siguranță folosind bare sau dispozitive suplimentare fixate de ancorajele omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 14, care modifică poziția eficace a ancorajului astfel încât ea nu mai este conformă cu Regulamentul nr. 14, se aplică următoarea procedură:

6.1.3.7.   Sistemele de siguranță care folosesc un picior de sprijin sunt omologate doar pentru categoria „semiuniversal” sau „vehicul special”, aplicându-se cerințele din anexa 11 la prezentul regulament. Producătorul sistemelor de siguranță trebuie să țină seama de condițiile de funcționare corectă a piciorului de sprijin în vehicul și să pună la dispoziție aceste informații.

6.1.4.   O pernă de înălțare trebuie fixată folosind fie o centură de siguranță pentru adulți, folosind încercarea precizată la punctul 8.1.4, fie prin mijloace separate.

6.1.5.   Producătorul sistemelor de siguranță pentru copii trebuie să declare în scris că toxicitatea materialelor folosite la fabricarea acestor sisteme și la care pot avea acces copiii fixați în poziția sigură pe scaun este în conformitate cu părțile corespunzătoare din standardul CEN, Siguranța jucăriilor, partea a treia (iunie 1982) (4). Încercările de confirmare a validității declarației pot fi efectuate dacă autoritatea responsabilă cu încercările consideră acest lucru necesar. Acest punct nu se aplică sistemelor de siguranță din grupele II și III.

6.1.6.   Producătorul sistemului de siguranță pentru copii trebuie să declare în scris că inflamabilitatea materialelor folosite la fabricarea acestor sisteme este în conformitate cu punctele corespunzătoare din Rezoluția consolidată a CEE privind construcția vehiculelor (R.E.3) (documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1, punctul 1.20). Efectuarea încercărilor care confirmă validitatea declarației rămâne la discreția autorității responsabile cu încercările.

6.1.7.   În cazul sistemelor de siguranță orientate cu spatele la direcția de mers, sprijinite de planșa de bord, în vederea omologării pe baza prezentului regulament se consideră că planșa de bord este suficient de rigidă.

6.1.8.   În cazul unui sistem de siguranță pentru copii din categoria „universal”, cu excepția sistemelor ISOFIX universale, principalul punct de contact pentru susținerea sarcinii, dintre sistemul de siguranță și centura pentru adulți, nu trebuie să se afle la mai puțin de 150 mm de axa Cr, măsurătorile efectuându-se cu sistemul de siguranță montat pe scaunul de încercare dinamică. Această condiție se aplică tuturor configurațiilor de reglare. Sunt permise trasee alternative suplimentare ale centurilor. În cazul existenței unui traseu alternativ al centurii, producătorul trebuie să precizeze acest traseu în instrucțiunile de utilizare, în conformitate cu cerințele de la punctul 15. În cazul în care sistemul de siguranță este supus încercărilor utilizând (un) astfel de traseu (trasee) alternativ (alternative), el trebuie să respecte toate cerințele din regulament, cu excepția celor de la prezentul punct.

6.1.9.   Dacă centura pentru adulți este necesară pentru a fixa un sistem de siguranță din categoria „universal”, lungimea maximă care trebuie folosită pe scaunul de încercare dinamică este definită în anexa 13 la prezentul regulament.

Pentru a verifica respectarea acestei cerințe, sistemul de siguranță pentru copii se montează pe scaunul de încercare dinamică folosind centura adecvată standard descrisă în anexa 13. Manechinul se montează doar dacă sistemul de siguranță este conceput astfel încât instalarea unui manechin să necesite folosirea unei porțiuni mai mari din lungimea centurii. După fixarea sistemului de siguranță, centura nu trebuie supusă altei tensiuni în afară de cea exercitată de retractorul standard, în cazul în care acesta este disponibil. Dacă se utilizează o centură echipată cu retractor, această condiție trebuie îndeplinită în condițiile în care în tambur rămâne o secțiune de cel puțin 150 mm din centură.

6.1.10.   Sistemele de siguranță din grupele 0 și 0+ nu trebuie montate cu fața la direcția de mers.

6.1.11.   Sistemele de siguranță pentru copii din grupele 0 și 0+, cu excepția coșulețelor pentru sugari astfel cum sunt definite la punctul 2.4.1, fac parte din clasa integrală.

6.1.12.   Sistemele de siguranță pentru copii din grupa I fac parte din clasa integrală, cu excepția situației în care ele sunt echipate cu un scut pentru protecția la impact, astfel cum se precizează la punctul 2.7.

6.2.   Configurație

6.2.1.   Sistemul de siguranță trebuie să aibă o configurație proiectată astfel încât:

6.2.2.   În cazul grupelor I, II și III, toate sistemele de siguranță pentru care se utilizează o curea transversală trebuie să ghideze pozitiv cureaua respectivă, pentru a se asigura că tensiunile preluate de cureaua transversală se transmit prin pelvis.

6.2.3.   Toate curelele sistemului de siguranță trebuie să fie astfel așezate încât să nu cauzeze utilizatorului disconfort în timpul utilizării normale și să nu prezinte o configurație periculoasă. Distanța dintre curelele diagonale în zona gâtului trebuie să fie cel puțin egală cu lățimea gâtului manechinului corespunzător.

6.2.4.   Ansamblul nu trebuie să supună părțile moi ale corpului copilului (abdomen, coapse etc.) unor tensiuni excesive. Prin proiectare, sarcinile de compresie nu trebuie să fie aplicate asupra capului copilului în caz de coliziune.

6.2.5.   Sistemul de siguranță trebuie proiectat și instalat astfel încât:

6.2.6.   Orice piesă fabricată separat pentru a facilita prinderea și desprinderea trebuie să fie proiectată astfel încât să se evite pe cât posibil riscul de asamblare și utilizare incorectă. Sistemele de siguranță pentru copii cu nevoi speciale pot avea dispozitive suplimentare de fixare; aceste dispozitive trebuie să fie proiectate astfel încât să se evite riscul de asamblare incorectă și să se garanteze că modul lor de desfacere și de funcționare poate fi observat imediat de un salvator, în caz de urgență.

6.2.7.   În cazurile în care sistemul de siguranță prevăzut pentru grupa I, grupa II și grupele I și II combinate include un spătar, înălțimea internă a acestuia, determinată în conformitate cu schema din anexa 12, nu trebuie să fie mai mică de 500 mm.

6.2.8.   Se pot folosi numai retractoare cu blocare automată sau cu blocare de urgență.

6.2.9.   În cazul dispozitivelor destinate utilizării în grupa I, nu trebuie să fie posibil ca un copil, după ce este așezat în scaun, să poată slăbi cu ușurință partea sistemului care fixează bazinul; în acest scop, se aplică dispozițiile de la punctul 7.2.5 (dispozitive de blocare); orice dispozitiv proiectat în scopul precizat mai sus trebuie să fie fixat permanent pe sistemul de siguranță pentru copii.

6.2.10.   Un sistem de siguranță poate fi proiectat pentru a fi utilizat pentru mai multe grupe de masă și/sau mai mulți copii, cu condiția să poată îndeplini cerințele stabilite pentru fiecare grupă în cauză. Un sistem de siguranță din categoria „universal” trebuie să îndeplinească cerințele acestei categorii pentru toate grupele de masă pentru care a fost omologat.

6.2.11.   Sisteme de siguranță cu retractor

În cazul unui sistem de siguranță care include și un retractor, acesta trebuie să îndeplinească cerințele de la punctul 7.2.3 de mai jos.

6.2.12.   În cazul pernelor de înălțare, trebuie să se verifice ușurința cu care curelele și clema unei centuri de siguranță pentru adulți trec prin punctele de fixare. Acest lucru este valabil în special în cazul pernelor de înălțare proiectate pentru scaunele din față, care pot avea profiluri lungi, semirigide. Catarama fixă nu trebuie să poată trece prin punctele de fixare ale pernelor de înălțare sau să permită atașarea centurii într-un mod complet diferită față de căruciorul de încercare.

6.2.13.   Dacă sistemul de siguranță este proiectat pentru mai mulți copii, fiecare sistem trebuie să fie complet independent în ceea ce privește transferul de sarcină și reglările.

6.2.14.   Sistemele de siguranță care includ elemente gonflabile trebuie să fie proiectate astfel încât condițiile de utilizare (presiune, temperatură, umiditate) să nu aibă nicio influență asupra respectării integrale de către acestea a cerințelor prezentului regulament.

6.3.   Specificații privind sistemele de siguranță ISOFIX

6.3.1.   Caracteristici generale

6.3.1.1.   Dimensiuni

Dimensiunile maxime laterale, de jos și din spate ale sistemului de siguranță ISOFIX și amplasamentul sistemului de ancorare ISOFIX de care trebuie fixate dispozitivele de prindere sunt definite pentru producătorul sistemului de siguranță ISOFIX de gabaritul pentru scaunele vehiculului (GSV), definit la punctul 2.31 din prezentul regulament.

6.3.1.2.   Masă

Masa unui sistem de siguranță ISOFIX din categoriile universal și semiuniversal și din grupele de masă 0, 0+ sau I nu trebuie să depășească 15 kg.

6.3.2.   Dispozitivele de prindere ISOFIX

6.3.2.1.   Tip

Dispozitivele de prindere ISOFIX pot corespunde exemplelor prezentate în figura 0 (a) sau altor modele adecvate care fac parte dintr-un mecanism rigid prevăzut cu posibilitatea de a fi reglat, natura acestora fiind determinată de producătorul sistemului de siguranță ISOFIX.

Figura 0 (a)

6.3.2.2.   Dimensiuni

Dimensiunile părții dispozitivului de prindere a sistemului de siguranță ISOFIX care se fixează pe sistemul de ancorare ISOFIX nu trebuie să depășească dimensiunile maxime prezentate în figura 0 (b).

Figura 0 (b)

6.3.2.3.   Indicatoare de fixare parțială

Sistemul de siguranță ISOFIX trebuie să includă mijloace care să indice clar că ambele dispozitive de prindere ISOFIX sunt complet fixate pe ancorajele inferioare ISOFIX corespunzătoare. Aceste modalități de indicare pot fi acustice, tactile sau vizuale sau o combinație a două sau mai multe dintre ele. În cazul unei indicații vizuale, aceasta trebuie să fie vizibilă în toate condițiile normale de iluminare.

6.3.3.   Specificații pentru cureaua de prindere în partea superioară a sistemului de siguranță ISOFIX

6.3.3.1.   Element de prindere în partea superioară

Elementul de prindere în partea superioară trebuie să fie un cârlig ISOFIX, astfel cum este indicat în figura 0 (c), sau dispozitive asemănătoare potrivite, astfel cum este indicat în figura 0 (c).

6.3.3.2.   Caracteristici ale curelei ISOFIX de prindere în partea superioară

Cureaua ISOFIX este susținută de chingă (sau echivalentul său) și poate fi reglată sau eliberată de tensiune.

6.3.3.2.1.   Lungimea curelei ISOFIX de prindere în partea superioară

Lungimea curelei de prindere în partea superioară a sistemului de siguranță ISOFIX trebuie să fie de cel puțin 2 000 mm.

6.3.3.2.2.   Indicator de absență a slăbirii curelei

Cureaua ISOFIX de prindere în partea superioară ori scaunul pentru copii ISOFIX este echipat cu un dispozitiv care indică dacă centura nu este slăbită. Dispozitivul poate fi o componentă a dispozitivului de reglare și de eliberare a tensiunii.

6.3.3.2.3.   Dimensiuni

Dimensiunile de fixare pentru cârligele ISOFIX de prindere în partea superioară sunt indicate în figura 0 (c).

Figura 0 (c)

Dimensiunile elementului de prindere în partea superioară ISOFIX (de tip cârlig)

6.3.4.   Reglări

Dispozitivele de prindere ISOFIX sau sistemul de siguranță ISOFIX trebuie să fie reglabile pentru a putea fi instalate pe toate locurile de prindere a sistemului de ancorare ISOFIX descrise în Regulamentul nr. 14.

6.4.   Verificarea marcajelor

6.4.1.   Serviciul tehnic care efectuează încercările de omologare trebuie să verifice dacă marcajul este conform cu cerințele de la punctul 4.

6.5.   Verificarea instrucțiunilor de instalare și a instrucțiunilor de utilizare

6.5.1.   Serviciul tehnic care efectuează încercările de omologare trebuie să verifice dacă toate instrucțiunile de instalare și de utilizare respectă cerințele de la punctul 15.

7.   SPECIFICAȚII PARTICULARE

7.1.   Dispoziții aplicabile sistemului de siguranță în ansamblu

7.1.1.   Rezistența la coroziune

7.1.1.1.   Un sistem de siguranță complet sau componentele acestuia care sunt vulnerabile la coroziune trebuie supuse încercării de rezistență la coroziune precizate la punctul 8.1.1.

7.1.1.2.   După încercarea de rezistență la coroziune descrisă la punctele 8.1.1.1 și 8.1.1.2, un observator calificat care examinează piesele cu ochiul liber nu trebuie să poată identifica nicio deteriorare care ar putea împiedica buna funcționare a sistemului de siguranță și nicio coroziune semnificativă.

7.1.2.   Absorbția de energie

7.1.2.1.   Pentru toate dispozitivele cu spătare, zonele definite în anexa 18 la prezentul regulament, supuse încercării în conformitate cu anexa 17, trebuie să atingă o accelerație maximă mai mică de 60 g. Această cerință se aplică, de asemenea, în cazul zonelor scuturilor de protecție la impact din regiunea capului.

7.1.2.2.   În cazul sistemelor de siguranță prevăzute cu tetiere reglabile permanente atașate mecanic, în cazul cărora înălțimea centurii de siguranță pentru adulți sau a centurii de tip ham pentru copii este controlată direct de tetiera reglabilă, nu este necesar să se prevadă absorbția energiei în zone precum cele definite în anexa 18, care nu sunt susceptibile să lovească capul manechinului (de exemplu, în spatele tetierei).

7.1.3.   Răsturnare

7.1.3.1.   Sistemul de siguranță pentru copii trebuie supus încercării în conformitate cu punctul 8.1.2; manechinul nu trebuie să cadă de pe dispozitiv și, atunci când scaunul de încercare este în poziția răsturnat, capul manechinului nu trebuie să se deplaseze cu mai mult de 300 mm față de poziția originală în sens vertical în raport cu scaunul de încercare.

7.1.4.   Încercarea dinamică

7.1.4.1.   Generalități. Sistemul de siguranță pentru copii trebuie supus unei încercări dinamice în conformitate cu punctul 8.1.3 de mai jos.

7.1.4.1.1.   Sistemele de siguranță din categoriile „universal”, „restrâns” și „semiuniversal” se supun încercării pe căruciorul de încercare cu ajutorul scaunului de încercare prevăzut la punctul 6 și în conformitate cu punctul 8.1.3.1.

7.1.4.1.2.   Sistemele de siguranță din categoria „vehicul special” se supun încercării pe fiecare model de vehicul pentru care este prevăzută utilizarea unor astfel de sisteme. Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor poate reduce numărul modelelor de vehicule supuse încercărilor dacă ele nu diferă mult în privința aspectelor enumerate la punctul 7.1.4.1.2.3. Sistemul de siguranță poate fi supus încercărilor:

7.1.4.1.3.   Încercarea dinamică se efectuează pe sisteme de siguranță care nu au fost anterior supuse unei sarcini.

7.1.4.1.4.   În cursul încercărilor dinamice, nicio componentă a sistemului de siguranță care participă efectiv la menținerea copilului în poziția corectă nu trebuie să se rupă, iar, în plus, nicio cataramă, niciun dispozitiv de blocare și niciun dispozitiv de deplasare nu trebuie să se decupleze.

7.1.4.1.5.   În cazul sistemelor de siguranță de tip „neintegral”, centura de siguranță folosită este centura standard, iar consolele ei de ancorare sunt conforme cu prevederile din anexa 13 la prezentul regulament. Această dispoziție nu se aplică omologărilor sistemelor de siguranță din categoria „vehicul special”, pentru care trebuie utilizată centura de siguranță a vehiculului.

7.1.4.1.6.   În cazul în care se instalează un sistem de siguranță din categoria „vehicul special” în zona din spatele ultimelor scaune pentru adulți orientate cu fața la direcția de mers (de exemplu, în compartimentul de bagaje), trebuie efectuată o încercare cu cel(e) mai mare (mari) manechin(e) pe un vehicul complet, în conformitate cu punctul 8.1.3.33. Celelalte încercări, inclusiv cele de conformitate a producției, se pot efectua cu respectarea prevederilor de la punctul 8.1.3.2, în cazul în care producătorul dorește acest lucru.

7.1.4.1.7.   În cazul unui sistem de siguranță pentru copii cu nevoi speciale, fiecare încercare dinamică prevăzută în prezentul regulament pentru fiecare grup de masă trebuie efectuată de două ori: prima oară utilizând mijlocul principal de fixare pe scaun, iar a doua oară utilizând toate dispozitivele sistemului de siguranță în uz. În cursul acestor încercări, se acordă o atenție deosebită cerințelor prevăzute la punctele 6.2.3 și 6.2.4.

7.1.4.1.8.   În cursul încercărilor dinamice, centura de siguranță standard utilizată pentru instalarea sistemului de siguranță nu trebuie să se desfacă din vreun ghidaj sau din vreun dispozitiv de blocare utilizat la efectuarea încercării.

7.1.4.1.9.   Un sistem de siguranță cu picior de sprijin trebuie supus încercării după cum urmează:

7.1.4.1.10.   În cazul unui sistem de siguranță care utilizează un sistem de ancorare ISOFIX și, eventual, un dispozitiv antirotație, încercarea dinamică trebuie efectuată:

7.1.4.2.   Accelerația pieptului (5)

7.1.4.2.1.   Accelerația rezultantă a pieptului nu trebuie să depășească 55 g, cu excepția perioadelor a căror durată cumulată nu depășește 3 ms.

7.1.4.2.2.   Componenta verticală a accelerației de la abdomen spre cap nu trebuie să depășească 30 g, cu excepția perioadelor a căror durată cumulată nu depășește 3 ms.

7.1.4.3.   Perforarea abdomenului (6)

7.1.4.3.1.   În cursul verificării descrise la punctul 5.3 din apendicele 1 al anexei 8 nu trebuie să existe semne vizibile de perforare a masticului în regiunea abdominală, cauzate de vreo parte a sistemului de siguranță.

7.1.4.4.   Deplasarea manechinului

7.1.4.4.1.   Sisteme de siguranță din categoriile „universal”, „restrâns” și „semiuniversal”:

7.1.4.4.2.   Sisteme de siguranță din categoria „vehicul special”: atunci când încercarea se efectuează într-un vehicul complet sau pe caroseria unui vehicul, capul nu trebuie să intre în contact cu nicio componentă a vehiculului. Cu toate acestea, dacă are loc contactul, viteza impactului nu trebuie să depășească 24 km/h, iar partea aflată în contact trebuie să îndeplinească cerințele corespunzătoare încercării de absorbție a energiei, stabilite în anexa 4 la Regulamentul nr. 21. În cazul încercărilor efectuate pe vehicule complete, la final manechinele trebuie să poată fi înlăturate din sistemul de siguranță fără a se folosi instrumente speciale.

7.1.5.   Rezistența la temperatură

7.1.5.1.   Cataramele, retractoarele, dispozitivele de reglare și dispozitivele de blocare care pot fi afectate de temperatură sunt supuse încercării de temperatură prevăzute la punctul 8.2.8 de mai jos.

7.1.5.2.   După încercarea de temperatură prevăzută la punctul 8.2.8.1, un observator calificat care examinează piesele cu ochiul liber nu trebuie să poată identifica nicio deteriorare care ar putea împiedica buna funcționare a sistemului de siguranță.

7.2.   Dispoziții aplicabile fiecărei componente a sistemului de siguranță

7.2.1.   Catarama

7.2.1.1.   Catarama trebuie proiectată astfel încât să excludă orice posibilitate de utilizare incorectă. Aceasta înseamnă, printre altele, că ea nu trebuie să poată rămâne în poziție semiînchisă; nu trebuie ca, din greșeală, să se poată inversa componentele cataramei atunci când ea este blocată; catarama trebuie să se blocheze numai atunci când sunt fixate toate componentele. În orice situație în care catarama este în contact cu corpul copilului, ea nu trebuie să fie mai îngustă decât lățimea minimă a curelei, astfel cum este specificat la punctul 7.2.4.1.1 de mai jos. Acest punct nu se aplică centurilor omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 16 al CEE sau cu orice standard echivalent în vigoare. În cazul unui sistem de siguranță pentru copii cu nevoi speciale, numai catarama principalului mijloc de fixare pe scaun trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctele 7.2.1.1- 7.2.1.9 inclusiv.

7.2.1.2.   Catarama, chiar și atunci când nu este supusă unei tensiuni, trebuie să rămână închisă indiferent de poziție. Ea trebuie să fie proiectată astfel încât să fie ușor de utilizat și de manipulat. Trebuie să poată fi deschisă apăsând fie pe un buton, fie pe un dispozitiv similar. Suprafața asupra căreia trebuie aplicată această presiune trebuie să aibă, în poziția de deschidere efectivă și atunci când este proiectată în plan perpendicular pe direcția inițială de mișcare a butonului: pentru dispozitivele încastrate, o suprafață minimă de 4,5 cm2 și o lățime minimă de 15 mm; pentru dispozitivele neîncastrate, o suprafață minimă de 2,5 cm2 și o lățime minimă de 10 mm. Lățimea este cea mai mică dintre cele două dimensiuni care alcătuiesc suprafața prescrisă și se măsoară perpendicular pe direcția de mișcare a butonului de deblocare.

7.2.1.3.   Suprafața de deblocare a cataramei trebuie să fie de culoare roșie. Nicio altă parte a cataramei nu trebuie să fie de culoare roșie.

7.2.1.4.   Copilul trebuie să poată fi eliberat din sistemul de siguranță printr-o singură acționare asupra unei singure catarame. În cazul sistemelor din grupele 0 și 0+, copilul poate fi scos împreună cu echipamente precum scaun pentru sugari/coșuleț pentru sugari/sisteme de siguranță pentru coșulețul pentru sugari dacă sistemul de siguranță pentru copii poate fi deblocat acționând cel mult două catarame.

7.2.1.4.1.   Prinderea cu o clamă a curelelor diagonale ale unei centuri de tip ham este considerată ca nefiind conformă cu cerința privind o singură acționare prevăzută la punctul 7.2.1.4.

7.2.1.5.   Pentru grupele II și III catarama trebuie amplasată astfel încât copilul de pe scaun să poată ajunge la ea. În plus, pentru toate grupele, ea trebuie amplasată astfel încât scopul și modul ei de funcționare să poată fi observate imediat de un salvator, în caz de urgență.

7.2.1.6.   Deschiderea cataramei trebuie să permită eliberarea copilului independent de „scaun”, de „suportul scaunului” sau de „ scutul de protecție la impact”, în cazul în care este montat, iar în cazul în care dispozitivul cuprinde o curea pentru coapse, aceasta trebuie desfăcută prin acționarea aceleiași catarame.

7.2.1.7.   Catarama trebuie să reziste la încercarea de temperatură prevăzută la punctul 8.2.8.1, precum și la o acționare repetată, și trebuie să fie supusă, înainte de încercarea dinamică prevăzută la punctul 8.1.3, la o încercare constând în 5 000 ± 5 cicluri de prindere și desfacere în condiții normale de utilizare.

7.2.1.8.   Catarama trebuie supusă următoarelor încercări la desfacere:

7.2.1.8.1.   Încercare sub sarcină

7.2.1.8.1.1.   Pentru această încercare trebuie utilizat un sistem de siguranță care a fost în prealabil supus încercării dinamice prevăzute la punctul 8.1.3 de mai jos.

7.2.1.8.1.2.   Forța necesară pentru desfacerea cataramei în încercarea prevăzută la punctul 8.2.1.1 nu trebuie să depășească 80 N.

7.2.1.8.2.   Încercare fără sarcină

7.2.1.8.2.1.   Pentru această încercare trebuie utilizată o cataramă care nu a fost în prealabil supusă unei sarcini. Forța necesară pentru desfacerea cataramei atunci când nu este supusă unei sarcini trebuie să fie cuprinsă între 40-80 N în încercările prevăzute la punctul 8.2.1.2.

7.2.1.9.   Rezistență

7.2.1.9.1.   În cursul încercării efectuate în conformitate cu punctul 8.2.1.3.2, nicio parte din cataramă sau curelele ori dispozitivele de reglare atașate nu trebuie să se rupă sau să se desprindă.

7.2.1.9.2.   O cataramă a unei centuri de tip ham din grupele 0 și 0+ trebuie să reziste la o forță de 4 000 N.

7.2.1.9.3.   O cataramă a unei centuri de tip ham din grupa I și grupele superioare trebuie să reziste la o forță de 10 000 N.

7.2.1.9.4.   Autoritatea competentă poate acorda derogări de la obligația de efectuare a încercării de rezistență a cataramei în cazul în care informațiile deja disponibile sunt suficiente pentru a nu mai fi necesară încercarea.

7.2.2.   Dispozitivul de reglare

7.2.2.1.   Plaja de reglare trebuie să fie suficient de mare pentru a permite reglarea corectă a sistemului de siguranță la toate manechinele din grupa de masă căreia îi este destinat dispozitivul și a permite instalarea satisfăcătoare la toate modelele de vehicule specificate.

7.2.2.2.   Toate dispozitivele de reglare trebuie să fie de tipul „cu reglare rapidă”, cu excepția dispozitivelor utilizate numai la instalarea inițială a sistemului de siguranță în vehicul, care pot fi diferite de tipul „cu reglare rapidă”.

7.2.2.3.   Dispozitivele de tipul „cu reglare rapidă” trebuie să fie ușor accesibile atunci când sistemul de siguranță este instalat corect, iar copilul sau manechinul este așezat pe scaun.

7.2.2.4.   Un dispozitiv de tipul „cu reglare rapidă” trebuie să poată fi reglat cu ușurință în funcție de statura copilului. În special, într-o încercare efectuată în conformitate cu punctul 8.2.2.1, forța necesară acționării unui dispozitiv de reglare manuală nu trebuie să depășească 50 N.

7.2.2.5.   Două eșantioane de dispozitive de reglare din cadrul sistemelor de siguranță trebuie supuse încercării în conformitate cu cerințele încercării de temperatură prevăzute la punctele 8.2.8.1 și 8.2.3.

7.2.2.5.1.   Derularea curelei nu trebuie să depășească 25 mm pentru un dispozitiv de reglare sau 40 mm pentru toate dispozitivele de reglare.

7.2.2.6.   Dispozitivul nu trebuie să se rupă sau să se desprindă atunci când este supus încercării în conformitate cu punctul 8.2.2.1.

7.2.2.7.   Un dispozitiv de reglare montat direct pe sistemul de siguranță trebuie să reziste la o acționare repetată și, înainte de încercarea dinamică prevăzut la punctul 8.1.3, trebuie supus unei încercări constând în 5 000 ± 5 cicluri, în conformitate cu punctul 8.2.7.

7.2.3.   Retractoare

7.2.3.1.   Retractoare cu blocare automată

7.2.3.1.1.   Cureaua unei centuri de siguranță dotate cu un retractor cu blocare automată nu trebuie să se deruleze mai mult de 30 mm între pozițiile de blocare ale retractorului. După o mișcare spre înapoi a pasagerului, centura trebuie fie să rămână în poziția ei inițială, fie să revină automat la această poziție ca urmare a mișcării spre înainte a pasagerului.

7.2.3.1.2.   În cazul în care retractorul face parte dintr-o centură transversală, forța de retractare a centurii nu trebuie să fie mai mică de 7 N atunci când este măsurată pe lungimea liberă dintre manechin și retractor în conformitate cu punctul 8.2.4.1. Dacă retractorul face parte dintr-un sistem de siguranță pentru piept, forța de retractare a centurii nu trebuie să fie mai mică de 2 N sau mai mare de 7 N atunci când este măsurată într-un mod similar. În cazul în care centura trece printr-un ghidaj sau printr-o pulie, forța de retractare trebuie măsurată pe lungimea liberă dintre manechin și ghidaj sau pulie. Dacă ansamblul cuprinde un mecanism cu acționare manuală sau automată care împiedică centura să se retracteze complet, acest mecanism nu trebuie să fie în funcțiune în momentul efectuării acestor măsurători.

7.2.3.1.3.   Centura trebuie derulată și lăsată să se retragă în retractor de mai multe ori în condițiile descrise la punctul 8.2.4.2, până când se realizează o serie de 5 000 de cicluri. Retractorul trebuie apoi supus cerințelor încercării de temperatură prevăzute la punctul 8.2.8.1 și încercării de coroziune descrise la punctul 8.1.1, precum și încercării de rezistență la praf descrise la punctul 8.2.4.5. Acesta trebuie apoi să facă față cu succes unei alte serii de 5 000 de cicluri de derulare și retractare. După încercările menționate, retractorul trebuie să funcționeze în continuare corect și să îndeplinească cerințele prevăzute la punctele 7.2.3.1.1 și 7.2.3.1.2.

7.2.3.2.   Retractoare cu blocare de urgență

7.2.3.2.1.   Un retractor cu blocare de urgență trebuie să îndeplinească următoarele condiții, după ce este supus încercării conform dispozițiilor de la punctul 8.2.4.3:

7.2.3.2.2.   Dacă acționarea unui retractor depinde de un semnal extern sau de o sursă de curent, retractorul trebuie proiectat astfel încât să se blocheze automat în caz de cădere sau de întrerupere a semnalului ori a sursei de curent în cauză.

7.2.3.2.3.   Un retractor cu blocare de urgență cu sensibilitate multiplă trebuie să îndeplinească cerințele stabilite anterior. În plus, în cazul în care unul dintre factorii de sensibilitate se referă la derularea curelei, blocarea trebuie să se fi produs la o accelerație a curelei de 1,5 g, măsurată pe axa de derulare a curelei.

7.2.3.2.4.   În încercările indicate la punctele 7.2.3.2.1.1 și 7.2.3.2.3, lungimea curelei derulate înainte ca retractorul să se blocheze nu trebuie să depășească 50 mm, ea fiind măsurată de la lungimea prevăzută la punctul 8.2.4.3.1. În încercarea prevăzută la punctul 7.2.3.2.1.2, blocarea nu trebuie să aibă loc pe parcursul primilor 50 mm ai curelei derulate, pornind de la lungimea prevăzută la punctul 8.2.4.3.1.

7.2.3.2.5.   În cazul în care retractorul face parte dintr-o centură transversală, forța de retractare a curelei nu trebuie să fie mai mică de 7 N atunci când este măsurată pe lungimea liberă dintre manechin și retractor, conform punctului 8.2.4.1. Dacă retractorul face parte dintr-un sistem de siguranță pentru piept, forța de retractare a curelei nu trebuie să fie mai mică de 2 N sau mai mare de 7 N atunci când este măsurată într-un mod similar. În cazul în care cureaua trece printr-un ghidaj sau printr-o pulie, forța de retractare trebuie măsurată pe lungimea liberă dintre manechin și ghidaj sau pulie. Dacă ansamblul cuprinde un mecanism cu acționare manuală sau automată care împiedică cureaua să se retracteze complet, acest mecanism nu trebuie să fie în funcțiune în momentul efectuării acestor măsurători.

7.2.3.2.6.   Cureaua trebuie derulată și lăsată să se retragă în retractor de mai multe ori în condițiile prevăzute la punctul 8.2.4.2, până când se realizează o serie de 40 000 de cicluri de derulare și retractare. Ulterior trebuie verificată respectarea cerințelor încercării de temperatură prevăzute la punctul 8.2.8.1 și încercării de coroziune prevăzute la punctul 8.1.1, precum și încercării de rezistență la praf descrise la punctul 8.2.4.5. Retractorul trebuie apoi facă față cu succes unei alte serii de 5 000 de cicluri de derulare și retractare (numărul total de cicluri fiind 45 000). După încercările menționate, retractorul trebuie să funcționeze în continuare corect și să îndeplinească cerințele prevăzute la punctele 7.2.3.2.1 și 7.2.3.2.5.

7.2.4.   Curele

7.2.4.1.   Lățime

7.2.4.1.1.   Lățimea minimă a curelelor sistemelor de siguranță pentru copii, care intră în contact cu manechinul, trebuie să fie de 25 mm pentru grupele 0, 0+ și I, respectiv de 38 mm pentru grupele II și III. Aceste dimensiuni se măsoară în cursul încercării de rezistență a curelei prevăzută la punctul 8.2.5.1, fără a opri mașina și sub o sarcină egală cu 75 procente din tensiunea de rupere a curelei.

7.2.4.2.   Rezistența după condiționare la temperatura ambiantă

7.2.4.2.1.   Pe două eșantioane de curele condiționate conform punctului 8.2.5.2.1, tensiunea de rupere trebuie determinată în conformitate cu punctul 8.2.5.1.2.

7.2.4.2.2.   Diferența dintre tensiunile de rupere ale celor două eșantioane nu trebuie să depășească 10 procente din cea mai mare tensiune de rupere măsurată.

7.2.4.3.   Rezistența după condiționare specială

7.2.4.3.1.   Pe două curele condiționate conform uneia din dispozițiile de la punctul 8.2.5.2 (cu excepția punctului 8.2.5.2.1), tensiunea de rupere trebuie să fie de cel puțin 75 procente din media tensiunilor determinate în încercarea prevăzută la punctul 8.2.5.1.

7.2.4.3.2.   În plus, tensiunea de rupere nu trebuie să fie mai mică de 3,6 kN pentru sistemele de siguranță din grupele 0, 0+ și I, de 5 kN pentru cele din grupa II și de 7,2 kN pentru cele din grupa III.

7.2.4.3.3.   Autoritatea competentă poate acorda o derogare de la obligația de efectuare a unuia sau mai multora dintre aceste încercări în cazul în care structura materialului utilizat sau informațiile disponibile nu mai necesită efectuarea încercării.

7.2.4.3.4.   Procedura de condiționare prin abraziune de tip 1, definită la punctul 8.2.5.2.6, se efectuează numai atunci când rezultatul încercării de microalunecare, definită la punctul 8.2.3, este cu 50 procente peste limita prevăzută la punctul 7.2.2.5.1.

7.2.4.4.   Nu trebuie să fie posibilă derularea completă a curelei prin oricare dintre dispozitivele de reglare, catarame sau punctele de ancorare.

7.2.5.   Dispozitivul de blocare

7.2.5.1.   Dispozitivul de blocare trebuie atașat în permanență la sistemul de siguranță pentru copii.

7.2.5.2.   Dispozitivul de blocare nu trebuie să afecteze durabilitatea centurii de siguranță pentru adulți și trebuie să respecte cerințele încercării de temperatură prevăzută la punctul 8.2.8.1.

7.2.5.3.   Dispozitivul de blocare nu trebuie să împiedice eliberarea rapidă a copilului.

7.2.5.4.   Dispozitive din clasa A

Chinga nu trebuie să alunece pe o distanța mai mare de 25 mm după încercarea prevăzută la punctul 8.2.6.1.

7.2.5.5.   Dispozitive din clasa B

Chinga nu trebuie să alunece pe o distanța mai mare de 25 mm după încercarea prevăzută la punctul 8.2.6.2.

7.2.6.   Specificații privind dispozitivele de prindere ISOFIX

„Dispozitivele de prindere ISOFIX” și indicatoarele de fixare trebuie să reziste la operații repetate și, înainte de încercarea dinamică prevăzută la punctul 8.1.3, trebuie să fie supuse unei încercări cuprinzând 2 000 ± 5 cicluri de deschidere și de închidere în condiții normale de utilizare.

8.   DESCRIEREA ÎNCERCĂRILOR (7)

8.1.   Încercări pentru sistemul de siguranță asamblat

8.1.1.   Coroziune

8.1.1.1.   Elementele din metal ale sistemului de siguranță pentru copii se amplasează într-o cameră de încercare, astfel cum se prevede în anexa 4. În cazul unui sistem de siguranță care include și un retractor, centura trebuie derulată pe toată lungimea minus 100 ± 3 mm. Cu excepția unor scurte întreruperi care pot fi necesare, de exemplu, pentru verificarea și completarea soluției de sare, încercarea de expunere se efectuează timp de 50 ± 0,5 ore.

8.1.1.2.   La încheierea încercării de expunere, elementele din metal ale sistemului de siguranță trebuie spălate cu atenție în apă curată, la o temperatură maximă de 38 °C, pentru a îndepărta orice eventuală depunere de sare, după care se lasă la uscat la o temperatură a camerei de 18-25 °C, timp de 24 ± 1 ore înainte de a efectua verificarea în conformitate cu punctul 7.1.1.2 de mai sus.

8.1.2.   Răsturnare

8.1.2.1.   Manechinul trebuie așezat în sistemul de siguranță montat în conformitate cu prezentul regulament și cu instrucțiunile producătorului, ținând cont și de distanța standard, astfel cum se prevede la punctul 8.1.3.6.

8.1.2.2.   Sistemul de siguranță trebuie fixat pe scaunul de încercare sau pe scaunul vehiculului. Întregul scaun se rotește în jurul unei axe orizontale situată în planul longitudinal median al scaunului cu un unghi de 360°, la o viteză de 2-5 grade/secundă. În scopul efectuării prezentei încercări, pe scaunul de încercare descris în anexa 6 pot fi prinse dispozitive destinate anumitor vehicule.

8.1.2.3.   Încercarea trebuie efectuată din nou rotind scaunul în direcția inversă după ce manechinul a fost readus, după caz, în poziția inițială. Procedura trebuie repetată în ambele direcții de rotație, cu axa de rotație în planul orizontal și la un unghi de 90° față de cel adoptat pentru cele două încercări anterioare.

8.1.2.4.   Încercările în cauză trebuie efectuate utilizând atât cel mai mic, cât și cel mai mare manechin din grupul sau grupurile cărora le este destinat sistemul de siguranță.

8.1.3.   Încercări dinamice

8.1.3.1.   Încercări pentru cărucior și scaunul de încercare

8.1.3.1.1.   Orientare cu fața la direcția de mers

8.1.3.1.1.1.   Căruciorul și scaunul de încercare folosite pentru încercarea dinamică trebuie să îndeplinească cerințele stabilite în anexa 6 la prezentul regulament, iar procedura de instalare pentru încercarea dinamică de impact trebuie să fie efectuată în conformitate cu anexa 21.

8.1.3.1.1.2.   Căruciorul trebuie să rămână în poziție orizontală pe tot intervalul decelerării sau accelerării.

8.1.3.1.1.3.   Dispozitive de decelerare sau accelerare

Solicitantul trebuie să utilizeze, la alegere, unul dinte următoarele dispozitive:

8.1.3.1.1.3.1.   Dispozitiv de încercare la decelerare:

Decelerația căruciorului trebuie efectuată folosind aparatul prevăzut în anexa 6 la prezentul regulament sau orice alt dispozitiv care produce rezultate echivalente. Acest aparat trebuie să poată obține performanța specificată la punctul 8.1.3.4 și descrisă în continuare:

Procedura de calibrare:

Curba decelerației căruciorului, în cazul încercărilor sistemelor de siguranță pentru copii efectuate în conformitate cu prevederile de la punctul 8.1.3.1, căruciorul fiind încărcat cu mase inerte de cel mult 55 kg pentru a reproduce un sistem de siguranță în care este fixat un copil, precum și în cazul încercărilor sistemelor de siguranță pentru copii fixate pe caroseria unui vehicul, efectuate în conformitate cu prevederile de la punctul 8.1.3.2, căruciorul fiind încărcat cu structura vehiculului și cu mase inerte cântărind de cel mult x ori 55 kg și reproducând un număr de x sisteme de siguranță în care sunt fixați copii, trebuie să se situeze, în cazul unei coliziuni frontale, în zona hașurată din graficul prezentat în apendicele 1 al anexei 7 la prezentul regulament și, în cazul unei coliziuni din spate, în zona hașurată din graficul prezentat în apendicele 2 al anexei 7 la prezentul regulament.

În timpul calibrării dispozitivului de oprire, distanța de oprire trebuie să fie de 650 ± 30 mm, în cazul unei coliziuni frontale, respectiv de 275 ± 20 mm, în cazul unei coliziuni din spate.

8.1.3.1.1.3.2.   Dispozitiv de încercare la accelerare

Condițiile încercării dinamice:

8.1.3.1.1.4.   Trebuie efectuate următoarele măsurători:

8.1.3.1.1.5.   După impact, sistemul de siguranță trebuie inspectat vizual, fără a desface catarama, pentru a stabili dacă s-a produs vreo defecțiune sau rupere.

8.1.3.1.2.   Orientare cu spatele la direcția de mers

8.1.3.1.2.1.   Scaunul de încercare trebuie rotit la 180° când încercarea are loc în conformitate cu cerințele încercării la coliziunea din spate.

8.1.3.1.2.2.   La încercarea unui sistem de siguranță destinat utilizării cu spatele la direcția de mers pe scaunul din față, planșa de bord a vehiculului trebuie reprezentată de o bară rigidă prinsă de cărucior, astfel încât întreaga energie să fie absorbită de sistemul de siguranță.

8.1.3.1.2.3.   Condițiile de decelerare trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 8.1.3.1.1.3.1.

Condițiile de accelerare trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 8.1.3.1.1.3.2.

8.1.3.1.2.4.   Măsurătorile care urmează a fi efectuate trebuie să fie aceleași cu cele stabilite la punctele 8.1.3.1.1.4-8.1.3.1.1.4.6 de mai sus.

8.1.3.2.   Încercări pentru cărucior și caroseria vehiculului

8.1.3.2.1.   Orientare cu fața la direcția de mers

8.1.3.2.1.1.   Metoda folosită pentru a imobiliza vehiculul în timpul încercării nu trebuie să aibă ca efect întărirea ancorajelor scaunelor, a centurilor de siguranță pentru adulți sau a oricăror ancoraje suplimentare necesare pentru a fixa sistemul de siguranță pentru copii sau pentru a reduce deformarea normală a structurii. Trebuie înlăturate orice componente ale vehiculului care, limitând mișcarea manechinului, pot reduce sarcina aplicată asupra sistemului de siguranță în timpul încercării. Componentele eliminate ale structurii pot fi înlocuite cu altele având aceeași rezistență, cu condiția să nu împiedice mișcarea manechinului.

8.1.3.2.1.2.   Un dispozitiv de imobilizare este considerat satisfăcător dacă nu produce niciun efect asupra unei suprafețe care se întinde peste întreaga lățime a structurii și dacă vehiculul sau structura este blocată sau fixată în partea din față la o distanță de cel puțin 500 mm față de ancorajul sistemului de siguranță. În partea din spate, structura trebuie imobilizată la o distanță suficientă în spatele ancorajelor pentru a îndeplini toate cerințele prevăzute la punctul 8.1.3.2.1.1.

8.1.3.2.1.3.   Scaunul vehiculului și sistemul de siguranță trebuie montate și amplasate într-o poziție aleasă de serviciul tehnic care efectuează încercările de omologare pentru a reproduce cele mai nefavorabile condiții cu privire la rezistență, compatibile cu instalarea manechinului în vehicul. Poziția spătarului de la scaunul vehiculului și cea a sistemului de siguranță trebuie precizate în raport. Spătarul de la scaunul vehiculului, dacă poate fi înclinat, trebuie blocat în conformitate cu indicațiile producătorului sau, în lipsa oricărei specificații, la un unghi efectiv cât mai apropiat de 25°.

8.1.3.2.1.4.   În cazul în care instrucțiunile de montare și de utilizare nu prevăd altceva, scaunul din față trebuie deplasat în poziția cea mai din față folosită în mod normal pentru sisteme de siguranță destinate utilizării pe scaunul din față și în poziția cea mai din spate folosită în mod normal pentru sisteme de siguranță destinate utilizării pe scaunul din spate.

8.1.3.2.1.5.   Condițiile de decelerare trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 8.1.3.4 de mai jos. Scaunul de încercare trebuie să fie scaunul vehiculului efectiv.

8.1.3.2.1.6.   Trebuie efectuate următoarele măsurători:

8.1.3.2.1.7.   După impact, sistemul de siguranță trebuie inspectat vizual, fără a desface catarama, pentru a stabili dacă s-a produs vreo defecțiune.

8.1.3.2.2.   Orientare cu spatele la direcția de mers

8.1.3.2.2.1.   Pentru încercările la coliziunea din spate, caroseria vehiculului trebuie rotită cu 180° pe căruciorul de încercare.

8.1.3.2.2.2.   Aceleași cerințe ca în cazul coliziunii frontale.

8.1.3.3.   Încercare cu vehicul complet

8.1.3.3.1.   Condițiile de decelerație trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 8.1.3.4 de mai jos.

8.1.3.3.2.   Pentru încercările la coliziunea frontală, procedura este cea stabilită în anexa 9 la prezentul regulament.

8.1.3.3.3.   Pentru încercările la coliziunea din spate, procedura este cea stabilită în anexa 10 la prezentul regulament.

8.1.3.3.4.   Trebuie efectuate următoarele măsurători:

8.1.3.3.5.   Scaunele din față, dacă se pot înclina, trebuie blocate în conformitate cu indicațiile producătorului sau, în lipsa oricărei specificații, la un unghi efectiv al spătarului cât mai apropiat de 25°.

8.1.3.3.6.   După impact, sistemul de siguranță trebuie inspectat vizual, fără a desface catarama, pentru a stabili dacă s-a produs vreo defecțiune sau rupere.

8.1.3.4.   Condițiile pentru încercarea dinamică sunt sintetizate în tabelul de mai jos:

8.1.3.5.   Sisteme de siguranță care presupun utilizarea unor ancoraje suplimentare

8.1.3.5.1.   În cazul unor sisteme de siguranță destinate utilizării conform specificațiilor de la punctul 2.1.2.3 și care presupun utilizarea unor ancoraje suplimentare, trebuie efectuată o încercare la coliziunea frontală, în conformitate cu punctul 8.1.3.4, după cum urmează:

8.1.3.6.   Manechine de încercare

8.1.3.6.1.   Sistemul de siguranță pentru copii și manechinele se instalează astfel încât să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 8.1.3.6.3.

8.1.3.6.2.   Sistemul de siguranță trebuie supus încercării cu ajutorul manechinelor descrise în anexa 8 la prezentul regulament.

8.1.3.6.3.   Instalarea manechinului

8.1.3.6.3.1.   Manechinul trebuie așezat astfel încât să se creeze un spațiu între spatele manechinului și sistemul de siguranță. În cazul coșulețelor pentru sugari, manechinul trebuie așezat în poziție orizontală, cât mai aproape de linia mediană a coșulețului.

8.1.3.6.3.2.   Se fixează scaunul pentru copii pe scaunul de încercare.

Se fixează manechinul pe scaunul pentru copii.

Se plasează un panou cu balamale sau un dispozitiv flexibil similar cu o grosime de 2,5 cm, o lățime de 6 cm și o lungime egală cu înălțimea umărului (poziția șezut, anexa 8) minus înălțimea centrului șoldului (poziția șezut, în anexa 8, înălțimea popliteului plus jumătate din înălțimea coapsei, în poziția șezut) corespunzătoare dimensiunii manechinului supus încercării, între manechin și spătarul scaunului. Panoul trebuie să urmeze cât mai îndeaproape curbura scaunului, iar capătul său inferior trebuie să fie la înălțimea articulației de la șold a manechinului.

Se reglează centura în conformitate cu instrucțiunile producătorului, dar la o tensiune de 250 ± 25 N peste forța de reglare, cu un unghi de deflecție a curelei față de dispozitivul de reglare de 45 ± 5° sau, în mod alternativ, cu unghiul stabilit de producător.

Se finalizează montarea scaunului pentru copil pe scaunul de încercare, în conformitate cu anexa 21 la prezentul regulament.

Se înlătură dispozitivul flexibil.

Această procedură se aplică doar sistemelor de siguranță cu centuri de tip ham sau sistemelor de siguranță în cazul cărora copilul este legat cu centura de siguranță pentru adulți cu prindere în trei puncte și în care se folosește un dispozitiv de blocare și nu se aplică pentru curelele de legare a copilului prinse direct la un retractor.

8.1.3.6.3.3.   Planul longitudinal care trece prin linia mediană a manechinului trebuie reglat la jumătatea distanței dintre cele două ancoraje inferioare ale centurii de siguranță, ținându-se în același timp cont de prevederile de la punctul 8.1.3.2.1.3. În cazul sistemelor de siguranță pentru copii care se supun încercării cu un manechin reprezentând un copil de 10 ani, planul longitudinal care trece prin linia mediană a manechinului se reglează la cel mult 80 mm spre partea ancorajelor punctului C în raport cu mijlocul distanței dintre cele două ancoraje inferioare ale centurii de siguranță. Valoarea acestei deplasări trebuie decisă de serviciul tehnic pentru a optimiza mișcarea centurii diagonale pe manechin.

8.1.3.6.3.4.   În cazul dispozitivelor care presupun utilizarea unei centuri obișnuite, traseul curelei transversale poate fi menținut pe manechin înainte de încercarea dinamică cu ajutorul unei benzi izolatoare de masă redusă, cu o lungime maximă de 250 mm și o lățime maximă de 20 mm. În cazul unor dispozitive cu spatele la direcția de mers, capul poate fi sprijinit de spătarul sistemului de siguranță cu ajutorul unei benzi izolatoare suficient de lungi și având lățimea maximă de 20 mm.

8.1.3.7.   Categorii de manechine care urmează a fi utilizate

8.1.3.7.1.   Dispozitiv din grupa 0: încercările trebuie efectuate folosind manechinul reprezentând un nou-născut și un manechin reprezentând un copil de 9 kg.

8.1.3.7.2.   Dispozitiv din grupa 0+: încercările trebuie efectuate folosind manechinul reprezentând un nou-născut și un manechin reprezentând un copil de 11 kg.

8.1.3.7.3.   Dispozitiv din grupa I: încercările trebuie efectuate folosind un manechin reprezentând un copil de 9 kg, respectiv unul de 15 kg.

8.1.3.7.4.   Dispozitiv din grupa II: încercările trebuie efectuate folosind un manechin reprezentând un copil de 15 kg, respectiv unul de 22 kg.

8.1.3.7.5.   Dispozitiv din grupa III: încercările trebuie efectuate folosind un manechin reprezentând un copil de 22 kg, respectiv de 32 kg.

8.1.3.7.6.   În cazul în care sistemul de siguranță este compatibil cu două sau mai multe grupe de masă, încercările trebuie efectuate folosind manechinul cel mai ușor, respectiv cel mai greu, menționate anterior pentru toate grupele în cauză. Cu toate acestea, în cazul în care configurația dispozitivului este în mod substanțial diferită de la un grup la altul, de exemplu, atunci când configurația centurii de tip ham sau lungimea acesteia se modifică, laboratorul care efectuează încercările poate, în cazul în care consideră necesar, să adauge o încercare cu un manechin având o masă intermediară.

8.1.3.7.7.   În cazul în care sistemul de siguranță este proiectat pentru cel puțin doi copii, trebuie efectuată o încercare folosind manechinul cel mai greu, așezat rând pe rând pe toate scaunele. Trebuie efectuată, de asemenea, o a doua încercare folosind manechinul cel mai ușor, respectiv cel mai greu, astfel cum se menționează mai sus. Încercările trebuie efectuate folosind scaunul de încercare, astfel cum se indică în figura 3 din apendicele 3 al anexei 6. Laboratorul care efectuează încercările poate, în cazul în care consideră necesar, să adauge o a treia încercare folosind orice combinație de manechine sau scaune neocupate.

8.1.3.7.8.   În cazul în care un sistem de siguranță din grupa 0 sau 0+ prezintă configurații diferite în funcție de masa copilului, fiecare configurație trebuie supusă încercării folosind ambele manechine din grupa de masă corespunzătoare.

8.1.3.7.9.   În cazul în care sistemul de siguranță ISOFIX necesită folosirea unei curele de prindere în partea superioară, trebuie efectuată o încercare cu manechinul cel mai mic și lungimea cea mai mică a curelei respective (punctul de ancorare G1). O a doua încercare trebuie efectuată cu manechinul cel mai greu și lungimea cea mai mare a curelei respective (punctul de ancorare G2). Se reglează cureaua pentru a obține o tensiune de 50 ± 5 N.

8.1.3.7.10.   Încercarea prevăzută la punctul 7.1.4.1.10.1.2 trebuie efectuată folosind doar manechinul cel mai mare pentru care este proiectat sistemul de siguranță.

8.1.4.   Fixarea pernelor înălțătoare

Se plasează o cârpă din bumbac pe scaunul de încercare. Se așază perna de înălțare pe scaunul de încercare, se plasează blocul trunchiului inferior pe suprafața banchetei astfel cum se indică în figura 1 din anexa 22, apoi se fixează și se întinde centura de siguranță cu prindere în trei puncte astfel cum este indicat în anexa 21. Cu ajutorul unei bucăți de chingă lată de 25 mm sau a unei benzi asemănătoare legate în jurul pernei de înălțare, se aplică o tensiune de 250 ± 5 N în direcția săgeții A (a se vedea figura 2 din anexa 22) pe o direcție paralelă cu suprafața scaunului de încercare.

8.2.   Încercări pentru fiecare componentă

8.2.1.   Catarama

8.2.1.1.   Încercarea de desfacere sub sarcină

8.2.1.1.1.   Pentru această încercare trebuie folosit un sistem de siguranță care a fost supus în prealabil încercării dinamice prevăzute la punctul 8.1.3.

8.2.1.1.2.   Sistemul de siguranță trebuie scos din căruciorul de încercare sau din vehicul fără a se desface catarama. Asupra cataramei se aplică o tensiune de 200 ± 2 N. În cazul în care catarama este prinsă de o parte rigidă, trebuie aplicată o forță care să redea unghiul format între cataramă și partea rigidă în cauză în timpul încercării dinamice.

8.2.1.1.3.   Se aplică o sarcină la o viteză de 400 ± 20 mm/min în centrul geometric al butonului de deblocare a cataramei, de-a lungul unei axe fixe paralele cu direcția inițială de mișcare a butonului; centrul geometric se referă la partea de pe suprafața cataramei asupra căreia se va aplica presiunea de deblocare. Catarama se prinde de un suport rigid în timpul aplicării forței de desfacere.

8.2.1.1.4.   Forța de desfacere a cataramei trebuie aplicată folosind un dinamometru sau un dispozitiv similar, în modul și direcția de utilizare normale. Capătul de contact trebuie să fie o emisferă metalică lustruită, cu o rază de 2,5 ± 0,1 mm.

8.2.1.1.5.   Se măsoară forța de desfacere a cataramei și se notează orice defecțiune.

8.2.1.2.   Încercarea de desfacere fără sarcină

8.2.1.2.1.   O cataramă care nu a fost supusă în prealabil unei sarcini trebuie montată și poziționată astfel încât să nu fie supusă vreunei sarcini.

8.2.1.2.2.   Metoda de măsurare a forței de desfacere a cataramei este cea prescrisă la punctele 8.2.1.1.3 și 8.2.1.1.4.

8.2.1.2.3.   Se măsoară forța de desfacere a cataramei.

8.2.1.3.   Încercarea de rezistență

8.2.1.3.1.   Pentru încercarea de rezistență se folosesc două eșantioane. Toate dispozitivele de ajustare, cu excepția celor montate direct pe un sistem de siguranță, se verifică prin această încercare.

8.2.1.3.2.   În anexa 20 este prezentat un dispozitiv tipic pentru o încercare de rezistență a cataramei. Catarama se așează pe plăcuța rotundă superioară (A) în alveola prevăzută în acest scop. Toate curelele prinse de cataramă au o lungime de cel puțin 250 mm și sunt dispuse astfel încât să atârne din plăcuța superioară în funcție de poziția lor pe cataramă. Capetele libere ale curelelor sunt apoi înfășurate în jurul plăcuței rotunde inferioare (B) până când ies prin deschizătura interioară a plăcuței. Toate curelele trebuie să fie în poziție verticală între A și B. Plăcuța rotundă de strângere (C) se strânge ușor pe partea inferioară a plăcuței (B), lăsând totuși cureaua să se miște între plăcuțe. Aplicând o forță mică cu ajutorul mașinii de întindere, curelele sunt tensionate și trase între plăcuțele (B) și (C) până când toate curelele se află sub sarcină în funcție de dispunerea lor. Catarama nu trebuie să atingă plăcuța (A) sau ale componente ale plăcuței (A) în timpul acestei operațiuni și a încercării propriu-zise. Plăcuțele (B) și (C) se strâng apoi bine una de cealaltă, iar forța de întindere se mărește cu o viteză de întindere de 100 ± 20 mm/min până când se ating valorile necesare.

8.2.2.   Dispozitivul de reglare

8.2.2.1.   Ușurința reglării

8.2.2.1.1.   La încercarea unui dispozitiv de reglare manuală, cureaua se derulează constant prin dispozitivul de reglare, ținând seama de condițiile normale de utilizare, la o viteză de 100 ± 20 mm/min, și se măsoară forța maximă rotunjită la cea mai apropiată valoare a lui N după primii 25 ± 5 mm de derulare a curelei.

8.2.2.1.2.   Încercarea trebuie efectuată în ambele direcții de derulare a curelei prin dispozitiv, cureaua fiind supusă întregului ciclu de derulare de 10 ori înainte de măsurare.

8.2.3.   Încercarea de microalunecare (a se vedea figura 3 din anexa 5)

8.2.3.1.   Componentele sau dispozitivele care urmează a fi supuse încercării de microalunecare trebuie ținute timp de cel puțin 24 de ore înainte de încercare la o temperatură de 20 ± 5 °C și o umiditate relativă de 65 ± 5 procente. Încercarea trebuie efectuată la o temperatură între 15 și 30 °C.

8.2.3.2.   Capătul liber al curelei se dispune în aceeași configurație ca și atunci când dispozitivul este folosit în vehicul și nu se atașează la nicio altă componentă.

8.2.3.3.   Dispozitivul de reglare trebuie fixat pe o secțiune verticală a curelei care suportă la un capăt o sarcină de 50 ± 0,5 N (ghidată astfel încât să împiedice legănarea sarcinii și răsucirea curelei). Capătul liber al curelei care iese din dispozitivul de reglare trebuie orientat vertical în sus sau în jos, în funcție de poziția sa în vehicul. Celălalt capăt trebuie să treacă peste o rolă deflectoare, a cărei axă orizontală este paralelă cu planul secțiunii de curea care suportă sarcina, secțiunea care trece peste rolă fiind orizontală.

8.2.3.4.   Dispozitivul supus încercării trebuie poziționat astfel încât centrul său, în cea mai înaltă poziție la care poate fi ridicat, să fie la 300 ± 5 mm față de o masă de sprijin, iar sarcina de 50 N să fie la 100 ± 5 mm față de masa de sprijin respectivă.

8.2.3.5.   Trebuie efectuate 20 ± 2 cicluri de preîncercare, urmate de 1 000 ± 5 cicluri, la o frecvență de 30 ± 10 cicluri pe minut, amplitudinea totală fiind de 300 ± 20 mm sau conform indicațiilor de la punctul 8.2.5.2.6.2. Sarcina de 50 N trebuie aplicată numai pe durata corespunzătoare unei deplasări de 100 ± 20 mm la fiecare jumătate de perioadă. Microalunecarea se măsoară din poziția constatată la sfârșitul celor 20 de cicluri de preîncercare.

8.2.4.   Retractorul

8.2.4.1.   Forța de retractare

8.2.4.1.1.   Forțele de retractare se măsoară cu centura de siguranță legată pe un manechin, ca și în cazul încercării dinamice prevăzute la punctul 8.1.3. Tensiunea curelei se măsoară la punctul de contact cu manechinul (însă fără a-l atinge), în timp ce cureaua este retractată cu o viteză de 0,6 m/min.

8.2.4.2.   Durabilitatea mecanismului retractorului

8.2.4.2.1.   Cureaua se derulează și se lasă să se retragă în retractor pentru numărul necesar de cicluri cu o frecvență de cel mult 30 de cicluri pe minut. În cazul retractoarelor cu blocare de urgență, la fiecare al cincilea ciclu trebuie aplicat un șoc care să blocheze retractorul. Șocurile se aplică în număr egal la fiecare cinci lungimi diferite de extragere, și anume 90, 80, 75, 70 și 65 procente din lungimea totală a curelei pe retractor. Cu toate acestea, în cazul în care lungimea curelei depășește 900 mm, procentajele menționate anterior se raportează la ultima porțiune de 900 mm a curelei care poate fi derulată din retractor.

8.2.4.3.   Blocarea retractoarelor echipate cu sisteme de blocare de urgență

8.2.4.3.1.   Blocarea retractorului trebuie verificată o singură dată, după ce cureaua a fost derulată pe toată lungimea ei, minus 300 ± 3 mm.

8.2.4.3.2.   În cazul unui retractor activat printr-o deplasare a curelei, derularea trebuie să se facă în direcția în care aceasta are loc în mod obișnuit când există un retractor instalat într-un vehicul.

8.2.4.3.3.   La încercarea sensibilității retractoarelor la accelerările vehiculului, retractoarele trebuie supuse încercării la lungimea de derulare menționată anterior în ambele direcții, de-a lungul celor două axe reciproc perpendiculare care sunt orizontale dacă retractoarele urmează a fi instalate într-un vehicul, conform specificațiilor producătorului sistemului de siguranță. În situația în care această poziție nu este specificată, autoritatea de încercare trebuie să consulte producătorul sistemului de siguranță. Una dintre aceste direcții de încercare trebuie selectată de serviciul tehnic care efectuează încercările de omologare pentru a identifica cele mai nefavorabile condiții pentru declanșarea mecanismului de blocare.

8.2.4.3.4.   Aparatul folosit trebuie să fie proiectat astfel încât accelerația necesară să fie obținută la o creștere medie a accelerației de cel puțin 25 g/s (10).

8.2.4.3.5.   Pentru verificarea conformității cu cerințele prevăzute la punctele 7.2.3.2.1.3 și 7.2.3.2.1.4, retractorul trebuie montat pe o masă orizontală, înclinată la o viteză care să nu depășească 2° pe secundă până când se declanșează blocarea. Încercarea se repetă cu înclinări în alte direcții pentru a asigura respectarea cerințelor.

8.2.4.4.   Încercarea la coroziune

8.2.4.4.1.   Încercarea la coroziune este descrisă la punctul 8.1.1 de mai sus.

8.2.4.5.   Încercarea de rezistență la praf

8.2.4.5.1.   Retractorul se introduce într-o cameră de încercare, astfel cum se prevede în anexa 3 la prezentul regulament. Direcția de montare a retractorului trebuie să fie aceeași cu cea de montare în vehicul. Camera de încercare trebuie să conțină praf, astfel cum se prevede la punctul 8.2.4.5.2. O secțiune de curea lungă de 500 mm trebuie derulată din retractor și menținută în această poziție, fiind însă supusă la 10 cicluri complete de derulare și retractare timp de unul sau două minute după fiecare agitare a prafului. Pentru o durată de cinci ore, praful trebuie agitat la fiecare douăzeci de minute timp de cinci secunde cu aer comprimat fără ulei și umezeală la o presiune manometrică de 5,5 ± 0,5 bar care intră printr-un orificiu cu diametrul de 1,5 ± 0,1 mm.

8.2.4.5.2.   Praful folosit pentru încercarea descrisă la punctul 8.2.4.5.1 trebuie să conțină circa 1 kg de cuarț uscat. Distribuirea particulelor este următoarea:

8.2.5.   Încercarea statică pentru curele

8.2.5.1.   Încercarea de rezistență a curelei

8.2.5.1.1.   Fiecare încercare se efectuează pe două eșantioane noi de curea, condiționate astfel cum se prevede la punctul 7.2.4.

8.2.5.1.2.   Fiecare curea trebuie prinsă între clemele unei mașini de încercare a rezistenței la întindere. Clemele trebuie să fie proiectate astfel încât să se evite ruperea curelei în dreptul lor sau în apropierea lor. Viteza traversei este de 100 ± 20 mm/min. Lungimea liberă a eșantionului dintre clemele mașinii la începutul încercării este de 200 mm ± 40 mm.

8.2.5.1.3.   Tensiunea se mărește până când se rupe cureaua, iar tensiunea de rupere trebuie notată.

8.2.5.1.4.   În cazul în care cureaua alunecă sau se rupe în dreptul clemelor sau la mai puțin de 10 mm față de oricare dintre cleme, încercarea nu este valabilă și se efectuează o nouă încercare pe un alt eșantion.

8.2.5.2.   Eșantioanele decupate din eșantioanele de curea, astfel cum se prevede la punctul 3.2.3, trebuie condiționate în modul următor:

8.2.5.2.1.   Condiționarea la temperatura ambiantă

8.2.5.2.1.1.   Cureaua se păstrează timp de 24 ± 1 ore la o temperatură de 23 ± 5 °C și o umiditate relativă de 50 ± 10 procente. În cazul în care încercarea nu se efectuează imediat după condiționare, cureaua se pune într-un recipient închis ermetic până la începerea încercării. Sarcina de rupere trebuie determinată în cel mult cinci minute după scoaterea curelei din atmosfera de condiționare sau din recipient.

8.2.5.2.2.   Condiționarea la lumină

8.2.5.2.2.1.   Se aplică prevederile recomandării ISO/105-B02(1978). Cureaua se expune la lumină atât timp cât este necesar pentru a obține o decolorare a etalonului albastru tip nr. 7 până la un contrast egal cu nivelul 4 pe scara de gri.

8.2.5.2.2.2.   După expunere, cureaua trebuie menținută timp de cel puțin 24 de ore într-o atmosferă în care temperatura este de 23 ± 5 °C și umiditatea relativă de 50 ± 10 procente. Sarcina de rupere trebuie determinată în cel mult cinci minute de la scoaterea curelei din instalația de condiționare.

8.2.5.2.3.   Condiționarea la rece

8.2.5.2.3.1.   Cureaua trebuie menținută timp de cel puțin 24 de ore într-o atmosferă în care temperatura este de 23 ± 5 °C și umiditatea relativă de 50 ± 10 procente.

8.2.5.2.3.2.   Cureaua se ține apoi timp de 90 ± 5 minute pe o suprafață plană într-o cameră cu o temperatură scăzută de – 30 ± 5 °C. Aceasta este apoi pliată, iar pe pliu se aplică o masă de 2 ± 0,2 kg răcită în prealabil la – 30 ± 5 °C. După menținerea curelei sub sarcină timp de 30 ± 5 minute în aceeași cameră rece, se îndepărtează masa și se măsoară sarcina de rupere în primele 5 minute de la scoaterea curelei din camera rece.

8.2.5.2.4.   Condiționarea la cald

8.2.5.2.4.1.   Cureaua trebuie păstrată timp de 180 ± 10 minute într-un dulap de încălzire, la o temperatură de 60 ± 5 °C și o umiditate relativă de 65 ± 5 procente.

8.2.5.2.4.2.   Sarcina de rupere trebuie determinată în cel mult cinci minute de la scoaterea curelei din dulapul de încălzire.

8.2.5.2.5.   Expunerea la apă

8.2.5.2.5.1.   Cureaua se scufundă complet, timp de 180 ± 10 minute, în apă distilată cu adaos neînsemnat de agent de înmuiere, la o temperatură de 20 ± 5 °C. Se poate folosi orice tip de agent de înmuiere compatibil cu fibrele supuse încercării.

8.2.5.2.5.2.   Sarcina de rupere trebuie determinată în cel mult zece minute de la scoaterea curelei din apă.

8.2.5.2.6.   Condiționarea la abraziune

8.2.5.2.6.1.   Componentele sau dispozitivele care urmează a fi supuse încercării de microalunecare se păstrează timp de cel puțin 24 de ore înainte de încercare la o temperatură de 23 ± 5 °C și o umiditate relativă de 50 ± 10 procente. Încercarea la abraziune se efectuează la o temperatură ambiantă cuprinsă între 15° și 30 °C.

8.2.5.2.6.2.   Tabelul de mai jos stabilește condițiile generale pentru fiecare încercare:

În cazul în care lungimea curelei nu este suficientă pentru a efectua încercarea pe o lungime de deplasare de 300 mm, încercarea se poate aplica pe o lungime mai scurtă, dar de minimum 100 mm.

8.2.5.2.6.3.   Condiții speciale de încercare

8.2.5.2.6.3.1.   Încercarea de tipul 1: în cazurile în care cureaua alunecă prin dispozitivul de ghidare rapidă. Se aplică o sarcină verticală permanentă de 10 N pe una dintre curele. Cealaltă curea, așezată orizontal, trebuie prinsă de un dispozitiv, imprimând chingii o mișcare rectilinie alternativă. Dispozitivul de reglare se fixează astfel încât cureaua orizontală a chingii să rămână sub tensiune (a se vedea figura 1 din anexa 5).

8.2.5.2.6.3.2.   Încercarea de tipul 2: în cazurile în care cureaua își modifică direcția când trece printr-o componentă rigidă. În timpul acestei încercări, unghiurile ambelor curele ale chingii trebuie să fie astfel cum se indică în figura 2 din anexa 5. Sarcina de 5 N trebuie aplicată în mod continuu. În cazurile în care cureaua își modifică direcția de cel puțin două ori când trece printr-o componentă rigidă, sarcina de 5 N poate fi mărită pentru ca lungimea de deplasare a curelei prin componenta rigidă în cauză să atingă valoarea prescrisă de 300 mm.

8.2.6.   Dispozitivele de blocare

8.2.6.1.   Dispozitivele din clasa A

Sistemul de siguranță pentru copii și manechinul cel mai mare pentru care este proiectat sistemul trebuie instalate astfel cum se indică în figura 5 de mai jos. Chinga folosită trebuie să fie conformă cu prevederile din anexa 13 la prezentul regulament. Dispozitivul de blocare se strânge puternic, iar pe curea se face un semn în dreptul locului în care aceasta intră în dispozitiv. Dinamometrele se fixează pe curea printr-un inel în D, iar timp de cel puțin 1 secundă se aplică o forță egală cu dublul (± 5 procente) greutății celui mai greu manechin din grupa I. Poziția inferioară trebuie folosită pentru dispozitivele de blocare aflate în poziția A, iar cea superioară pentru dispozitivele aflate în poziția B. Forța se aplică de încă 9 ori. Un alt semn trebuie făcut în dreptul locului în care cureaua intră în dispozitivul de blocare, măsurându-se apoi distanța dintre cele două semne. Retractorul trebuie deblocat în timpul acestei încercări.

Figura 5

8.2.6.2.   Dispozitivele din clasa B

Sistemul de siguranță se fixează solid, iar chinga, ale cărei caracteristici trebuie să fie conforme cu descrierea din anexa 13 la prezentul regulament, se trece prin dispozitivul de blocare și prin cadru, urmând traseul descris în instrucțiunile producătorului. Centura se trece prin echipamentul de încercare, astfel cum se indică în figura 6 de mai jos, și se leagă de o masă de 5,25 ± 0,05 kg. Între masă și punctul în care chinga iese din cadru trebuie să existe o lungime liberă a chingii de 650 ± 40 mm. Dispozitivul de blocare trebuie strâns puternic, iar pe curea trebuie făcut un semn în dreptul locului în care intră în dispozitiv. Masa se ridică și se lasă să cadă liber pe o distanță de 25 ± 1 mm. Procedura se repetă de 100 ± 2 ori cu o frecvență de 60 ± 2 cicluri pe minut, pentru a simula mișcarea intermitentă a sistemului de siguranță într-un vehicul. Se face un alt semn în dreptul locului în care cureaua intră în dispozitivul de blocare, măsurându-se apoi distanța dintre cele două semne.

Dispozitivul de blocare trebuie să acopere întreaga lățime a chingii în poziția instalată, cu manechinul de 15 kg instalat. Această încercare se efectuează folosind aceleași unghiuri ale chingii ca și cele care se formează în mod obișnuit. Se fixează capătul liber al centurii transversale. Încercarea se efectuează cu sistemul de siguranță strâns fixat pe bancheta de încercare folosită la încercarea de răsturnare sau la încercarea dinamică. Cureaua de tensionare poate fi prinsă de catarama simulată.

Figura 6

Prezentare schematică a încercării pentru dispozitivele de blocare din clasa B

8.2.7.   Încercarea de condiționare pentru dispozitivele de reglare montate direct pe un sistem de siguranță

Se instalează manechinul cel mai mare căruia îi este destinat sistemul de siguranță, ca și cum el ar fi pregătit pentru încercarea dinamică, lăsând centura slăbită astfel cum se precizează la punctul 8.1.3.6. Se trasează o linie de referință pe centură, în dreptul locului în care centura intră în dispozitivul de reglare.

Se înlătură manechinul și se așază sistemul de siguranță în aparatul de condiționare indicat în figura 1 din anexa 19.

Chinga trebuie supusă unor cicluri de întindere pe o distanță totală de cel puțin 150 mm prin dispozitivul de reglare. Mișcarea se efectuează astfel încât cel puțin 100 mm din chinga de pe partea liniei de referință situată înspre capătul liber al chingii și restul lungimii de deplasare (circa 50 mm) de pe partea centurii de tip ham integrale să treacă prin dispozitivul de reglare.

În cazul în care lungimea chingii între linia de referință și capătul liber al chingii este insuficientă pentru a permite deplasarea menționată anterior, cursa de 150 mm prin dispozitivul de reglare se obține plecând de la poziția complet extinsă a centurii de tip ham.

Frecvența ciclurilor de întindere trebuie să fie de 10 ± 1 cicluri/minut, cu o viteză în punctul B de 150 ± 10 mm/sec.

8.2.8.   Încercarea de temperatură

8.2.8.1.   Componentele prevăzute la punctul 7.1.5.1 se expun unei temperaturi de cel puțin 80 °C deasupra suprafeței unui recipient de apă într-un spațiu închis pe o durată continuă de cel puțin 24, după care se răcesc într-un mediu a cărui temperatură este de maximum 23 °C. Perioada de răcire trebuie urmată imediat de trei cicluri consecutive de 24 de ore, fiecare ciclu cuprinzând următoarele secvențe consecutive:

8.3.   Etalonarea pernei scaunului de încercare

8.3.1.   Perna scaunului de încercare se etalonează atunci când este nouă, pentru a stabili valorile inițiale pentru penetrarea la impact și accelerația maximă, și după fiecare 50 de încercări dinamice sau cel puțin o dată pe lună, în funcție de care situație apare mai întâi, sau înainte de fiecare încercare, dacă aparatul de încercare este folosit în mod frecvent.

8.3.2.   Procedurile de etalonare și măsurare trebuie să corespundă celor precizate în ultima versiune a ISO 6487; echipamentul de măsurare trebuie să corespundă specificațiilor aplicabile clasei de frecvență (CFC) 60.

Cu ajutorul dispozitivului de încercare definit în anexa 17 la prezentul regulament, se efectuează 3 încercări, la 150 ± 5 mm față de marginea frontală a pernei pe linia mediană și la 150 ± 5 mm de-o parte și de alta a liniei mediane.

Se așază dispozitivul în poziție verticală pe o suprafață plană și rigidă. Se lasă în jos masa de impact până când atinge suprafața și se reglează indicatorul de penetrare în poziția zero. Se așază dispozitivul în poziție verticală deasupra punctului de încercare, se ridică masa la o înălțime de 500 ± 5 mm și se lasă să cadă liber pe suprafața scaunului. Se înregistrează gradul de penetrare și curba de decelerație.

8.3.3.   Valorile maxime înregistrate nu trebuie să se abată cu mai mult de 15 procente de la valorile inițiale.

8.4.   Înregistrarea comportamentului dinamic

8.4.1.   În vederea analizării comportamentului manechinului și a deplasărilor sale, toate încercările dinamice trebuie înregistrate în condițiile următoare:

8.5.   Procedurile de măsurare trebuie să corespundă celor definite în standardul ISO 6487:2002. Clasele de benzi de frecvență ale canalului trebuie să fie următoarele:

Frecvența de eșantionare trebuie să fie de cel puțin 10 ori mai mare decât clasa de benzi de frecvență a canalului (adică, în instalații cu filtre de preeșantionare din clasa 1 000, aceasta corespunde unei frecvențe de eșantionare minime de circa 10 000 eșantioane/secundă per canal).

9.   RAPOARTELE DE ÎNCERCARE PENTRU OMOLOGAREA DE TIP ȘI CALIFICAREA PRODUCȚIEI

9.1.   Raportul de încercare cuprinde rezultatele tuturor încercărilor și măsurătorilor, inclusiv următoarele date colectate în timpul încercărilor:

9.2.   În cazul în care dispozițiile referitoare la ancoraje, prevăzute în apendicele 3 al anexei 6 la prezentul regulament, nu au fost respectate, procesul verbal trebuie să descrie modul de instalare a sistemului de siguranță pentru copii, specificând orice unghiuri și dimensiuni semnificative.

9.3.   Dacă sistemul de siguranță este supus încercării într-un vehicul sau într-o structură a unui vehicul, procesul verbal de încercare trebuie să specifice modul de fixare a structurii vehiculului pe cărucior, poziția sistemului de siguranță și a scaunului vehiculului, precum și înclinarea spătarului scaunului.

9.4.   Procesele verbale de încercare pentru omologarea de tip și calificarea producției trebuie să consemneze verificarea marcajelor și a instrucțiunilor de instalare și utilizare.

10.   MODIFICĂRILE ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII DE TIP A UNUI SISTEM DE SIGURANȚĂ PENTRU COPII

10.1.   Orice modificare a unui sistem de siguranță pentru copii trebuie notificată departamentului administrativ care l-a omologat. În urma notificării, departamentul în cauză poate:

10.2.   Confirmarea sau refuzul omologării, cu specificarea modificărilor, trebuie comunicată, conform procedurii specificate la punctul 5.3 de mai sus, părților la acord care aplică prezentul regulament.

10.3.   Autoritatea competentă care acordă extinderea omologării atribuie un număr de serie pentru o astfel de extindere și informează ulterior celelalte părți la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare în conformitate cu modelul prezentat în anexa 1 la prezentul regulament.

11.   CALIFICAREA PRODUCȚIEI

11.1.   Pentru a garanta că sistemul de producție al fabricantului corespunde cerințelor, serviciul tehnic care a efectuat încercările pentru omologarea de tip trebuie să realizeze încercări pentru calificarea producției în conformitate cu punctul 11.2.

11.2.   Calificarea producției sistemelor de siguranță pentru copii

Producția fiecărui nou tip omologat de sistem de siguranță pentru copii din categoriile „universal”, „semiuniversal” și „restrâns” trebuie supusă unor încercări de calificare a producției.

În acest scop, se prelevează în mod aleatoriu un eșantion format din 5 sisteme de siguranță din primul lot de producție.

Primul lot de producție este considerat ca fiind producția primului bloc cuprinzând minimum 50 de sisteme de siguranță și maximum 5 000 sisteme de siguranță pentru copii.

11.2.1.   Încercări dinamice

11.2.1.1.   Cinci sisteme de siguranță pentru copii se supun încercării dinamice descrise la punctul 8.1.3. Serviciul tehnic care a efectuat încercările pentru omologarea de tip alege condițiile care au produs deplasarea orizontală maximă a capului pe parcursul încercărilor dinamice pentru omologarea de tip, excluzând condițiile menționate la punctul 7.1.4.1.10.1.2 de mai sus. Toate cele cinci sisteme de siguranță pentru copii trebuie supuse încercării în aceleași condiții.

11.2.1.2.   Pentru fiecare din încercările descrise la 11.2.1.1 trebuie măsurate deplasarea orizontală a capului și accelerațiile pieptului.

11.2.2.   Verificarea marcajelor

11.2.2.1.   Serviciul tehnic care a efectuat încercările de omologare trebuie să verifice dacă marcajele respectă cerințele menționate la punctul 4.

11.2.3.   Verificarea instrucțiunilor de instalare și a instrucțiunilor de utilizare

11.2.3.1.   Serviciul tehnic care a efectuat încercările de omologare trebuie să verifice dacă instrucțiunile de instalare și instrucțiunile de utilizare respectă cerințele menționate la punctul 15.

12.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI ȘI ÎNCERCĂRI DE RUTINĂ

Procedurile pentru conformitatea producției sunt conforme cu cele prevăzute în apendicele 2 la acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), respectându-se următoarele cerințe:

13.   SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

13.1.   Omologarea acordată unui sistem de siguranță pentru copii în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care un sistem de siguranță având caracteristicile menționate la punctul 5.4 nu satisface condițiile corespunzătoare încercărilor aleatorii descrise la punctul 11 sau nu este în conformitate cu tipul omologat.

13.2.   În cazul în care o parte a acordului care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, partea respectivă este obligată să anunțe neîntârziat celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

14.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

14.1.   În cazul în care titularul omologării încetează în mod definitiv producția unui tip de sistem de siguranță pentru copii care face obiectul prezentului regulament, acesta trebuie să informeze în consecință autoritatea care a acordat omologarea. La primirea informației respective, autoritatea o comunică celorlalte părți ale acordului din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

15.   INSTRUCȚIUNI

15.1.   Fiecare sistem de siguranță pentru copii trebuie însoțit de instrucțiuni, în limba țării în care este vândut, referitoare la punctele de mai jos:

15.2.   Instrucțiunile de instalare trebuie să includă elementele următoare:

15.3.   Instrucțiunile de utilizare trebuie să conțină următoarele elemente:

16.   DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE, PRECUM ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

16.1.   Părțile la acord care aplică prezentul regulament trebuie să comunice Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale departamentelor administrative care acordă omologarea, la care urmează a fi trimise fișele de omologare sau de extindere, refuz sau retragere a omologării emise în alte țări.

17.   DISPOZIȚII TRANZITORII

17.1.   Începând cu data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, nicio parte contractantă care pune în aplicare prezentul regulament nu poate refuza acordarea omologărilor CEE, în temeiul prezentului regulament astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

17.2.   Începând cu 12 luni de la data intrării în vigoare a seriei 04 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai dacă tipul de vehicul care urmează să fie omologat îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

17.3.   În timpul perioadei de 12 de luni care urmează datei intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot continua să acorde omologări de tip acelor tipuri de sisteme de siguranță pentru copii care respectă cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de amendamente.

17.4.   În aceeași perioadă de 12 luni, părțile contractante care aplică prezentul regulament nu trebuie să refuze acordarea de extinderi ale omologărilor acordate în temeiul seriilor precedente de amendamente la prezentul regulament.

17.5.   Începând cu data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, prevederile anexei 16 la prezentul regulament se aplică și dispozitivelor de siguranță pentru copii care au fost deja omologate în temeiul seriei 02 de amendamente.

17.6.   Începând cu data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza vânzarea unui tip de sistem de siguranță pentru copii care nu respectă cerințele de la punctele 6.2.2 și 6.2.14 din seria 03 de amendamente.

17.7.   Începând cu 36 de luni de la intrarea în vigoare a seriei 03 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza vânzarea sistemelor de siguranță pentru copii care nu îndeplinesc cerințele seriei 03 de amendamente la prezentul regulament.

17.8.   Începând cu data intrării în vigoare a suplimentului 2 la seria 03 de amendamente, eticheta prevăzută la punctul 4.5 din prezentul regulament trebuie plasată pe toate sistemele noi de siguranță pentru copii fabricate în conformitate cu prezentul regulament.

17.9.   Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 04 de amendamente, nicio parte contractantă care pune în aplicare prezentul regulament nu poate refuza acordarea de omologări CEE, în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente.

17.10.   Începând cu 12 luni de la data intrării în vigoare a seriei 04 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări CEE numai dacă sistemul de siguranță pentru copii care urmează să fie omologat îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente.

17.11.   În timpul perioadei de 12 de luni care urmează datei de intrare în vigoare a seriei 04 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot continua să acorde omologări de tip acelor tipuri de sisteme de siguranță pentru copii care respectă cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

17.12.   Pe durata perioadei de 36 de luni care urmează datei intrării în vigoare a seriei 04 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament nu pot refuza cererile de extindere a omologării în cazul omologărilor acordate în temeiul seriilor anterioare de amendamente la prezentul regulament.

17.13.   Începând cu 48 de luni de la intrarea în vigoare a seriei 04 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza vânzarea sistemelor de siguranță pentru copii care nu îndeplinesc cerințele seriei 04 de amendamente la prezentul regulament.

17.14.   Începând cu șase luni de la data intrării în vigoare a suplimentului 04 la seria 04 de amendamente, omologările acordate, în conformitate cu seriile 03 și 04 de amendamente, pentru sistemele de siguranță pentru copii din grupele 0, 0+ și I care nu respectă cerințele de la punctul 6.1.11 sau 6.1.12 își încetează validitatea.

17.15.   Începând cu data intrării în vigoare a suplimentului 04 la seria 04 de amendamente la prezentul regulament, prin derogare de la obligațiile părților contractante pe parcursul perioadei tranzitorii precizate la punctul 17.14 și în baza declarației făcute de Comunitatea Europeană la momentul aderării la Acordul din 1958 (Notificarea depozitarului C.N.60.1998.TREATIES-28), statele membre ale Comunității Europene pot interzice introducerea pe piață a sistemelor de siguranță pentru copii care nu îndeplinesc cerințele suplimentului 4 la seria 04 de amendamente la prezentul regulament.

(1)  1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (liber), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (liber), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (liber), 34 pentru Bulgaria, 35 (liber), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (liber), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (liber), 42 pentru Comunitatea Europeană (omologările sunt acordate de către statele membre care utilizează marca lor respectivă CEE), 43 pentru Japonia, 44 (liber), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta, 51 pentru Republica Coreea, 52 pentru Malaezia, 53 pentru Thailanda, 54 și 55 (liber) și 56 pentru Muntenegru. Numerele ulterioare trebuie atribuite altor țări în ordinea cronologică în care ratifică sau aderă la acordul privind adoptarea prescripțiilor tehnice uniforme pentru vehiculele cu roți, echipamentele și piesele care se pot fixa și/sau folosi la vehiculele pe roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate în temeiul acestor prescripții, iar numerele atribuite astfel trebuie comunicate de Secretarul General al Națiunilor Unite părților contractante la acordul menționat.

(2)  SSC ISOFIX universal înseamnă sisteme de siguranță orientate cu fața la direcția de mers, destinate utilizării la vehicule având scaune dotate cu sistem de ancorare ISOFIX și un ancoraj superior.

(3)  SSC ISOFIX semiuniversal înseamnă:

(4)  Adresa la care se pot solicita standardele CEN corespunzătoare este următoarea: CEN, 2 rue Bréderode, B.P. 5, 1000 Bruxelles, Belgia.

(5)  Limitele de accelerație a pieptului nu se aplică atunci când se folosește un manechin reprezentând un nou-născut, deoarece acesta nu include instrumente.

(6)  Manechinul reprezentând un nou-născut nu este echipat cu nicio inserție abdominală. Prin urmare, pentru a determina gradul de perforare a abdomenului se poate folosi doar o analiză subiectivă.

(7)  Dacă nu se prevede altfel, toleranțele pentru dimensiuni nu se aplică valorilor limită.

Toleranțe unghiulare, dacă nu se prevede altfel: ± 1°.

(8)  În timpul calibrării, distanța de oprire trebuie să fie de 650 ± 30 mm.

(9)  În timpul calibrării, distanța de oprire trebuie să fie de 275 ± 20 mm.

Legendă:

(10)  g = 9,81 m/s2.