[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 6.11.2007

COM(2007) 651 final

COMUNICARE A COMISIEI

privind îmbunătăţirea securităţii explozivilor

{SEC(2007) 1421}{SEC(2007) 1423}

COMUNICARE A COMISIEI

privind îmbunătăţirea securităţii explozivilor(Text cu relevanţă pentru SEE)

1. INTRODUCERE

Uniunea Europeană este un spaţiu din ce în ce mai deschis, în care aspectele interne şi externe ale securităţii sunt strâns legate. Este un spaţiu cu o interdependenţă în creştere, care permite circulaţia liberă a persoanelor, ideilor, tehnologiilor şi resurselor. Prin urmare, este şi un spaţiu de care teroriştii pot profita pentru a-şi îndeplini obiectivele şi care a fost deja folosit în acest scop. Atentatele dejucate din Londra şi Glasgow, de la 29 şi 30 iunie, precum şi arestările pentru terorism din Germania, Danemarca şi Austria au reamintit această ameninţare. În acest context, este indispensabilă o acţiune concertată şi colectivă la nivel european, într-un spirit de solidaritate, pentru a combate terorismul.

Dispozitivele explozive sunt armele cele mai utilizate în atentatele teroriste şi sunt responsabile pentru marea majoritate a victimelor atentatelor teroriste din ultimii 50 de ani. Prin urmare, îmbunătăţirea securităţii explozivilor şi îngreunarea producţiei de dispozitive explozive pentru terorişti au fost şi continuă să fie o prioritate pentru Uniunea Europeană.

La 25 martie 2004, imediat după atentatele de la Madrid, Consiliul European, în declaraţia sa privind combaterea terorismului, a stabilit ca prioritate necesitatea de „ a se asigura că organizaţiile şi grupurile teroriste nu au acces la instrumentele de care au nevoie pentru activităţile lor ” Consiliul European a subliniat, în special, că „ trebuie să se asigure o mai mare securitate în domeniul armelor de foc, explozivilor, echipamentelor pentru fabricarea bombelor şi tehnologiilor care sunt folosite pentru a săvârşi acte teroriste".

Ca răspuns la declaraţia Consiliului European, Comisia a adoptat o Comunicare, la 18 iulie 2005, privind „măsurile pentru a asigura o securitate sporită în domeniul explozivilor, detonatoarelor, echipamentelor pentru fabricarea de bombe şi armelor de foc” [1] . Una dintre principalele măsuri anunţate în această comunicare viza intenţia Comisiei de elabora un plan de acţiune UE pentru îmbunătăţirea securităţii explozivilor, pe baza recomandărilor unui grup de experţi.

Un dialog multipartit, cu participarea sectorului public şi privat, a fost realizat prin intermediul unui grup operativ de experţi în domeniul securităţii explozivilor, format din reprezentanţi ai părţilor interesate, printre care industria şi autorităţile publice. Activitatea grupului operativ de experţi, care s-a concentrat, prin intermediul a patru grupuri de lucru distincte, asupra aspectelor privind precursorii, lanţul de aprovizionare, detectarea şi securitatea publică, a culminat, în iunie 2007, cu prezentarea unui raport care identifică 50 de recomandări de măsuri vizând creşterea securităţii explozivilor în UE.

Pornind de la raportul grupului operativ de experţi, Comisia a elaborat un vast „Plan de acţiune pentru îmbunătăţirea securităţii explozivilor”, care se referă la toate aspectele de securitate şi se bazează în mare măsură pe cooperarea între sectorul public şi cel privat într-un spirit de dialog public-privat în domeniul securităţii. Dat fiind că în anumite domenii este necesară o delimitare clară între activităţile sectorului public şi ale celui privat, planul de acţiune include, de asemenea, noi instrumente pentru cooperarea între serviciile specializate ale statelor membre.

2. OBIECTIV

Obiectivul strategic al planului de acţiune privind îmbunătăţirea securităţii explozivilor este de a combate utilizarea dispozitivelor explozive de către terorişti pe teritoriul UE, protejând astfel societatea de ameninţarea atentatelor cu dispozitive explozive şi ţinând cont, în acelaşi timp, de multiplele domenii ale activităţii economice în care explozivii şi precursorii acestora sunt utilizaţi în folosul general.

3. DOMENIU DE APLICARE

Planul de acţiune pune accentul, în principal, pe aspectele privind securitatea. Deşi nu îşi propune să răspundă preocupărilor privind siguranţa, unele dintre activităţile enunţate în planul de acţiune ar putea avea implicaţii pozitive şi pentru siguranţă.

Dat fiind că în cazul unei ameninţări teroriste, este necesară o abordare globală a securităţii explozivilor, planul de acţiune se referă la explozivii propriu-zişi, precum şi la precursorii de explozivi. De asemenea, acesta vizează explozivii fabricaţi atât în mod legal, cât şi ilegal.

4. STRUCTURă

Lupta împotriva terorismului necesită o abordare globală şi o implicare deplină a sectorului public şi a celui privat.

Prevenirea, detectarea şi capacitatea de reacţie ar trebui să constituie componentele de bază ale abordării UE în domeniul securităţii explozivilor. Aceste componente ar trebui să cuprindă măsuri specifice privind precursorii de explozivi, lanţul de aprovizionare (depozitare, transport, trasabilitate) şi detectarea. În acelaşi timp, un set orizontal de măsuri referitoare la securitatea publică ar trebui să completeze şi să consolideze ansamblul componentelor.

Adoptarea unor măsuri legislative specifice care ar putea rezulta ca urmare a punerii în aplicare a planului de acţiune va fi precedată de o analiză suplimentară detaliată şi va fi condiţionată de evaluarea pozitivă a costurilor şi beneficiilor acestor măsuri.

5. PRECURSORI

În general, precursorii de explozivi includ orice compuşi sau elemente chimice care pot fi transformate într-un compus exploziv printr-o reacţie chimică sau o serie de reacţii. Au fost identificaţi mai mulţi precursori care trebuie să fie trataţi în mod prioritar. În prezent, aceştia includ:

acetonă | acid citric | peroxid de hidrogen | clorat de potasiu & perclorat |

azotat de amoniu (îngrăşământ) | hexamină | acid azotic | azotat de potasiu |

azotat de amoniu (tehnic) | acid clorhidric | nitrometan | clorat de sodiu |

acid sulfuric |

Lista precursorilor ar trebui să fie modificată de fiecare dată când este necesar.

6. MăSURI ORIZONTALE

Securitatea UE, a cetăţenilor şi a rezidenţilor săi depinde de cooperarea şi coordonarea eficientă dintre statele membre, instituţiile UE şi toate celelalte părţi interesate.

Au fost deja realizate progrese importante în domeniul securităţii explozivilor în statele membre şi la nivelul UE. Cu toate acestea, se poate face mai mult în domenii precum îmbunătăţirea schimbului de informaţii, difuzarea bunelor practici, constituirea mecanismelor de coordonare şi luarea de măsuri comune privind anumite aspecte. Acestea sunt domenii în care UE poate oferi un sprijin important statelor membre în ceea ce priveşte aspectele referitoare la securitate.

Cele două priorităţi orizontale în domeniul securităţii explozivilor sunt:

- îmbunătăţirea schimbului de informaţii şi de bune practici în timp util;

- intensificarea cercetării referitoare la explozivii.

6.1. Îmbunătăţirea schimbului de informaţii şi de bune practici în timp util

Transmiterea de informaţii şi a bune practici între statele membre trebuie să fie o piatră de temelie a eforturilor UE de creştere a securităţii explozivilor.

În primul rând, ar trebui să se înfiinţeze un sistem de avertizare rapidă pentru explozivi, care să furnizeze autorităţilor competente din statele membre informaţii privind: ameninţările iminente, furtul de explozivi, detonatoare sau anumiţi precursori, tranzacţiile suspecte şi descoperirea unor noi moduri de operare .

În al doilea rând, ar trebui să se creeze şi promoveze un sistem european de date privind bombele, ca un instrument comun al UE, care să permită accesul organismelor administrative competente la nivelul UE şi al statelor membre la informaţii privind explozivii şi incidentele cu explozivi.

Sistemul ar trebui să funcţioneze 24 de ore din 24 şi 7 zile din 7 şi să fie accesibil următoarelor servicii (în funcţie de responsabilităţile naţionale relevante): poliţie, vamă, poliţie de frontieră, servicii de securitate, armată / forţe de apărare naţională. La nivelul statelor membre, 27 de centre naţionale de date privind bombele ar trebui să funcţioneze ca puncte de contact naţionale.

Transmiterea experienţei, a cunoştinţelor şi a bunelor practici ar trebui să continue între toate părţile interesate şi reprezentative care sunt implicate în asigurarea securităţii explozivilor. În consecinţă, ar trebui organizată, la fiecare doi ani, o conferinţă privind securitatea explozivilor, care să abordeze toate aspectele relevante.

De asemenea, ar trebui să se pună bazele unui dialog cu partenerii externi referitor la securitatea explozivilor. Măsuri precum transmiterea bunelor practici şi încurajarea creşterii standardelor de securitate în afara UE ar trebui să constituie un element important al eforturilor UE în domeniul securităţii explozivilor. Cooperarea externă ar trebui să se concentreze, în primul rând, asupra vecinilor UE.

6.2. Intensificarea cercetării ştiinţifice privind explozivii

Cercetarea în domeniul securităţii joacă un rol esenţial în creşterea capacităţii UE de a răspunde ameninţărilor privind securitatea. În consecinţă, investiţiile în cercetare ar trebui considerate ca fiind prioritare.

Pot fi identificate deja mai multe priorităţi de cercetare :

- dispozitivele explozive improvizate şi caracteristicile acestora;

- detectarea explozivilor şi a precursorilor, inclusiv cu ajutorul aditivilor. Acest domeniu ar trebui să includă cercetarea în vederea creşterii detectabilităţii (înainte de explozie) şi utilizării aditivilor în scopuri de trasabilitate (înainte şi după explozie);

- echipamentele mobile de testare a explozivilor;

- detectarea dispozitivelor explozive improvizate în aeroporturi. O atenţie deosebită este acordată activităţii de detectare a explozivilor lichizi în vederea dezvoltării unor tehnici de detectare care ar permite introducerea treptată a unor noi echipamente de scanare capabile să detecteze lichidele periculoase, indiferent de cantitate;

- găsirea de soluţii tehnice pentru ca autorităţile statelor membre să poată bruia semnalele telefoanelor mobile în zonele ameninţate. Având în vedere posibilitatea confirmată de a utiliza telefoanele mobile ca detonatoare, ar trebui să fie posibilă bruierea temporară a semnalelor telefoanelor mobile, într-o anumită zonă, pentru a împiedica detonarea la distanţă a explozivilor;

- inhibitorii care pot fi adăugaţi la precursorii de explozivi.

Cercetarea în domeniul securităţii explozivilor nu ar trebui să se limiteze la punctele menţionate mai sus. Este necesară revizuirea, în mod periodic, a priorităţilor. Mai mult, trebuie să se îmbunătăţească schimbul de informaţii între statele membre pentru a evita orice duplicare inutilă a eforturilor.

Caracterul sensibil al cercetării trebuie examinat, întotdeauna, cu atenţie, pentru a evalua căror persoane ar trebui să li se acorde accesul la rezultate. În anumite domenii, confidenţialitatea va fi extrem de importantă.

7. PREVENIRE

Măsurile de prevenire joacă un rol crucial în îmbunătăţirea securităţii explozivilor. O gamă largă de măsuri pot fi luate, atât la nivel UE, cât şi la nivel naţional, în domeniul prevenirii.

În ceea ce priveşte precursorii, printre priorităţile de acţiune se numără: îmbunătăţirea controlului asupra anumitor produse chimice, sensibilizarea personalului şi identificarea tranzacţiilor suspecte.

În sens larg, în domeniul explozivilor, trebuie se fie îmbunătăţită securitatea pe parcursul întregului lanţ de aprovizionare. Fabricarea, depozitarea, transportul şi trasabilitatea explozivilor ar trebui să fie tratate în ansamblu, de urgenţă, pentru a reduce probabilitatea sau consecinţele unei deturnări, însuşirii ilegale şi furtului de materiale şi dispozitive explozive. Mai multe măsuri există deja în acest domeniu. Este necesar ca aceste măsuri să fie consolidate prin acţiuni specifice vizând securitatea.

În consecinţă, priorităţile cheie în ceea ce priveşte prevenirea includ:

- sensibilizarea personalului cu privire la precursori;

- îmbunătăţirea reglementării precursorilor de explozivi disponibili pe piaţă;

- întărirea controlului asupra tranzacţiilor care implică precursori;

- întărirea controlului asupra explozivilor şi articolelor pirotehnice disponibile pe piaţă;

- îmbunătăţirea securităţii instalaţiilor de produse explozive;

- intensificarea verificării personalului din prisma securităţii;

- îmbunătăţirea securităţii transportului de explozivi;

- reducerea ofertei şi calităţii informaţiilor despre metodele ilegale de fabricare a explozivilor.

7.1. Sensibilizarea personalului cu privire la precursori

Experienţa practică a instituţiilor de aplicare a legii arată că angajaţii vigilenţi reprezintă cea mai eficace apărare împotriva activităţilor ilegale şi, în special, în detectarea tranzacţiilor suspecte şi a furturilor.

Informarea persoanelor care lucrează cu precursori în legătură cu aspectele privind securitatea ar trebui să constituie o preocupare primordială pentru întreprinderi şi autorităţi publice. Ar trebui să fie realizate campanii specifice destinate fabricanţilor, preparatorilor, distribuitorilor şi vânzătorilor de precursori pentru a sensibiliza personalul cu privire la ameninţările prezente de-a lungul lanţului de aprovizionare.

7.2. Îmbunătăţirea reglementării precursorilor de explozivi disponibili pe piaţă

A doua prioritate în ceea ce priveşte prevenirea se referă la îmbunătăţirea reglementării precursorilor disponibili pe piaţă prin modificări sau restricţii privind natura produselor chimice relevante. Ar trebui să se ia măsuri pentru a face mai dificilă utilizarea anumitor precursori pentru fabricarea dispozitivelor explozive improvizate şi a împiedica utilizarea acestora cel puţin de către teroriştii mai puţin experimentaţi şi de către fabricanţii de bombe amatori.

În consecinţă, ar trebui să se constituie un sistem pentru a analiza şi pregăti reglementarea precursorilor de explozivi disponibili pe piaţă. Acesta ar trebui să includă crearea unui comitet permanent de experţi însărcinat să identifice riscurile asociate diferiţilor precursori şi să recomande acţiuni corespunzătoare Comisiei, ţinând cont, în acelaşi timp, de proporţionalitatea şi costurile diferitelor măsuri. Aceste recomandări ar putea include restricţii privind concentraţiile anumitor precursori, interdicţii de vânzare, identificarea de alternative la substanţele cu caracter sensibil şi priorităţi de cercetare.

Sarcina comitetului permanent ar trebui să includă acordarea unei atenţii deosebite următoarelor aspecte şi monitorizarea, atunci când este necesar, a punerii în aplicare a unor măsuri specifice:

1. Dezvoltarea unor aditivi corespunzători şi promovarea folosirii acestora la fabricarea precursorilor, pentru a împiedica, atunci când este posibil din punct de vedere tehnic, utilizarea acestora din urmă pentru a obţine explozivi.

2. Restricţii privind concentraţiile anumitor precursori, din perspectiva vânzării acestora către consumatorii finali.

3. O interdicţie totală a acizilor puternici şi concentraţi pe pieţele de consum din UE (pieţe neprofesionale), atunci când este disponibil un înlocuitor: în special, acizi sulfurici, clorhidrici şi azotici.

4. Instituirea unui sistem de supraveghere a pieţei pentru îngrăşămintele pe bază de azotat de amoniu şi restricţionarea vânzării de îngrăşăminte cu conţinut ridicat de azot către publicul larg.

5. Limitarea cantităţii de nitrometan pur la care poate avea acces publicul larg. Această substanţă ar trebui să fie accesibilă consumatorilor industriali prin intermediul unui sistem de autorizare.

6. Restricţii privind accesul publicului larg la cloratul de sodiu neflegmatizat (ierbicid).

7. Determinarea fezabilităţii şi valorii adăugate a instituirii unei interdicţii totale de vânzare a anumitor precursori către minori.

Pe baza lucrărilor comitetului permanent referitoare la restricţiile privind vânzările anumitor cantităţi şi/sau concentraţii de precursori, poate fi instituită o obligaţie de a înregistra identitatea cumpărătorului. Astfel de informaţii ar fi puse la dispoziţia autorităţilor de aplicare a legii, cu condiţia respectării normelor pertinente referitoare la protecţia datelor.

În sfârşit, pentru a asigura securitatea depozitării precursorilor de explozivi, ar trebui să fie fixat un standard minim european şi stabilite orientări industriale prin intermediul unui cod corespunzător.

7.3. Întărirea controlului asupra tranzacţiilor care implică precursori

Cea de-a treia prioritate se referă la instituirea de controale asupra tranzacţiilor care s-ar putea dovedi a fi rău intenţionate. Măsurile enumerate mai jos ar trebui să fie examinate, de asemenea, de către comitetul permanent privind precursorii de explozivi.

În fiecare stat membru ar trebui să existe un mecanism simplu de avertizare care să permită oricărei persoane din lanţul de aprovizionare să informeze autorităţile naţionale competente despre tranzacţii suspecte sau furturi. Ar trebui înfiinţat un sistem de raportare a tranzacţiilor suspecte, comparabil cu sistemele existente pentru precursorii de droguri sau pentru tranzacţiile financiare suspecte. Ar putea fi creat un sistem obligatoriu de înştiinţare a autorităţilor naţionale competente cu privire la orice tranzacţii care implică precursori şi care ar putea fi considerate suspecte. Un „cod de conduită” similar codului CE pentru precursorii de droguri ar putea fi elaborat pentru industrie şi pentru vânzătorii cu amănuntul, identificând tipurile de comportamente suspecte.

Ar trebui să se evalueze beneficiile creării, pentru fiecare precursor care face obiectul comerţului cu amănuntul, a unui sistem conform căruia toate ambalajele ar purta o etichetă cu un cod care să precizeze că achiziţionarea acestei substanţe poate fi înregistrată. Ar putea fi examinată posibilitatea de a realiza un simbol european pentru a indica faptul că produsul pentru vânzarea cu amănuntul este înregistrat.

7.4. Întărirea controlului asupra explozivilor disponibili pe piaţă şi a articolelor pirotehnice

În prezent, toate statele membre au un sistem de autorizare pentru întreprinderile care manipulează explozivi. Cu toate acestea, lipseşte adesea un sistem de autorizare pentru manipularea explozivilor în afara cadrului comercial. În consecinţă, este necesar ca fiecare stat membru să aibă un sistem oficial de autorizare, reglementare şi acordare de licenţe pentru fabricarea, depozitarea, vânzarea, utilizarea şi deţinerea de explozivi, inclusiv de către persoane fizice. Sistemul ar trebui să se aplice atât întreprinderilor, precum şi activităţilor necomerciale.

În cazurile în care se descoperă explozivi neautorizaţi, este absolut necesar să se identifice, cât mai repede posibil, ultimul proprietar oficial al acestora. Din acest motiv, un sistem unic european de marcare a tuturor explozivilor ar fi foarte util pentru instituţiile de aplicare a legii din statele membre. Un astfel de sistem unic de marcare este în curs de elaborare de către Comisie şi este probabil să se finalizeze printr-o propunere de directivă privind identificarea şi trasabilitatea explozivilor pentru uz civil. Conform propunerii de directivă toţi explozivii ar fi marcaţi cu un semn unic, atât sub formă lizibilă în mod direct, precum şi sub formă de cod de bare sau cod matricial. Punerea în aplicare a acestui sistem ar trebui să fie realizată cât mai curând posibil.

Ar trebui să fie examinată şi ameninţarea reprezentată de articolele pirotehnice. Controlul acestora ar trebui îmbunătăţit, deoarece aceste articole ar putea fi utilizate la confecţionarea de dispozitive explozive improvizate. Deşi articolele pirotehnice nu au fost utilizate pentru a comite acte teroriste, ele au fost folosite în activităţi cu caracter infracţional (de exemplu ca părţi ale bombelor ţevi improvizate). O nouă directivă UE privind articolele pirotehnice a fost adoptată de către Consiliu la 16 aprilie 2007[2]. Acest instrument abordează, în principal, aspecte privind siguranţa, deşi are şi anumite implicaţii în domeniul securităţii.

Dat fiind că, în prezent, nu există o abordare armonizată în ceea ce priveşte sistemele de acordare a licenţelor pentru manipularea de articole pirotehnice în cantităţi mari, în anumite state membre este posibil să se manipuleze mari cantităţi de substanţe pirotehnice fără ca acestea să fie supuse unei supravegheri reglementare, atâta timp cât sunt îndeplinite condiţiile aplicabile de depozitare şi transport. Această lacună ar trebui remediată prin instituirea unor condiţii UE armonizate pentru acordarea de licenţe şi manipularea cantităţilor mari de articole pirotehnice.

7.5. Îmbunătăţirea securităţii instalaţiilor de produse explozive

Statele membre au experienţe şi abordări diferite în ceea ce priveşte securitatea instalaţiilor de produse explozive. Cu toate acestea, faptul că, în Europa, în ultimii zece ani, s-au înregistrat furturi importante de explozivi, sugerează că sunt necesare eforturi suplimentare. Este nevoie să se lucreze în continuare pentru a apropia nivelurile de securitate a instalaţiilor de produse explozive în UE şi a elabora, eventual, standarde minime comune în acest domeniu.

În primul rând, planuri de securitate / sisteme eficace de gestionare a securităţii ar trebui să fie operaţionale la nivelul tuturor instalaţiilor de produse explozive (fabricare, depozitare, distribuţie şi utilizare). Aceste planuri de securitate / sisteme de gestionare a securităţii trebuie să ia în considerare factorul risc şi să se finalizeze prin măsuri operaţionale în domeniul securităţii. Numele „persoanelor responsabile” şi al „responsabilul cu securitatea” ar trebui să fie comunicate în planul de securitate / sistemul de gestionare a securităţii. Autorităţile naţionale ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda derogări pentru micii utilizatori. În ceea ce priveşte instalaţiile fixe de depozitare, dispoziţiile necesare privind prevenirea şi detectarea accesului ar trebui să fie proporţionale cu riscul şi să facă obiectul unei clasificări standard.

În al doilea rând, ar trebui să devină obligatoriu ca autorităţile naţionale competente să informeze, în orice moment, fabricanţii şi distribuitorii de explozivi în legătură cu ameninţarea la nivel regional. Planurile de reacţie ar trebui dezvoltate şi ajustate în funcţie de nivelurile de alertă existente.

În al treilea rând, ar trebui îmbunătăţită contabilitatea materiilor prime folosite la fabricarea explozivilor în vrac şi a produselor finite. Există deja sisteme de contabilitate şi de regularizare. Cu toate acestea, este necesar ca furturile şi inadvertenţele să fie detectare cât mai repede cu putinţă.

În sfârşit, ar trebui îmbunătăţită securitatea unităţilor mobile de fabricare a explozivilor (UMFE). În prezent, în statele membre, o mare parte din explozivii civili sunt fabricaţi de UMFE. Aceasta permite creşterea semnificativă a siguranţei în comparaţie cu fabricarea în uzine şi transportul ulterior al explozivilor. Cu toate acestea, este necesar să fie efectuate unele îmbunătăţiri în ceea ce priveşte securitatea UMFE. Cantitatea de explozivi produsă de către UMFE ar trebui contabilizată de cel puţin două sisteme distincte. Fiecare UMFE ar trebui să fie prevăzută cu închizători de trecere pentru a împiedica utilizarea neautorizată şi să fie situată într-un amplasament care este păzit sau supravegheat atunci când unitatea nu funcţionează.

7.6. Intensificarea verificării personalului din prisma securităţii

Este necesar să fie verificate din prisma securităţii toate persoanele care intră în contact, în cadrul profesional, cu explozivi, acoperind întregul lanţ de aprovizionare (fabricare, depozitare, transport şi utilizare). Prin aceasta se înţelege atât personalul întreprinderilor autorizate să manipuleze explozivi, cât şi personalul societăţilor prestatoare de servicii. În consecinţă, toate persoanele angajate în activităţile de fabricare, depozitare, distribuţie şi utilizare a explozivilor şi care au acces la explozivi, ar trebui să fie verificate şi să aibă o autorizaţie oficială pentru a avea acces la explozivi.

7.7. Îmbunătăţirea securităţii transportului de explozivi

Transportul explozivilor reprezintă o activitate foarte sensibilă datorită ameninţării unui atac direct sau a deturnării ilegale către o destinaţie diferită de cea iniţială. Prin urmare, măsurile stricte de securitate a transportului de explozivi trebuie să constituie un aspect cheie al creşterii securităţii explozivilor în general. În consecinţă, anumite îmbunătăţiri ale securităţii ar trebui realizate în toate vehiculele EX/II şi EX/III[3] care transportă explozivi.

Ar trebui iniţiată o dezbatere referitoare la necesitatea de a revizui clasificarea „explozivilor desensibilizaţi”. Explozivii desensibilizaţi includ explozivi cu putere ridicată de explozie precum RDX (ciclotrimetilentrinitramină) şi PETN (tetranitrat de pentaeritritol), care sunt de obicei clasificaţi în Clasa 1 din Recomandările ONU privind transportul mărfurilor periculoase, dar care pot fi incluşi şi în Clasa 4.1 ale acestor recomandări atunci când sunt în amestec cu o substanţă desensibilatoare. Deoarece există riscul ca pericolele Clasei 1 să nu fie complet anulate prin procesul de desensibilizare, este necesar să se evalueze dacă astfel de „explozivi desensibilizaţi” ar trebui să fie clasificaţi în Clasa 1 mai degrabă decât în Clasa 4.1. În consecinţă, ar trebui realizată o revizuire în timp util a clasificării acestor substanţe.

7.8. Reducerea ofertei şi calităţii informaţiilor despre metodele ilegale de fabricare a explozivilor

Ar trebui examinat cu atenţie modul în care este utilizat internetul pentru a răspândi informaţii privind fabricarea bombelor. Pe de o parte, internetul asigură accesul la o cantitate importantă de informaţii care sunt utile pentru toată lumea; pe de altă parte, acesta poate fi întrebuinţat în mod abuziv pentru a răspândi informaţii care pot fi utilizate în scopuri răuvoitoare. Este necesar să fie combătută difuzarea ilegală, prin intermediul internetului, de informaţii şi documente privind fabricarea bombelor, respectând în acelaşi timp libertatea presei, libertatea de expresie şi libertatea de informare. Ar trebui avute în vedere sancţiuni penale minime comune pentru difuzarea pe internet a experienţelor privind fabricarea bombelor. Comisia abordează deja acest aspect în cadrul revizuirii Deciziei-cadru privind combaterea terorismului[4].

8. DETECTARE

Atunci când activităţile de prevenire au eşuat sau au fost zădărnicite, este rolul instrumentelor şi practicilor de detectare să minimizeze riscul ca teroriştii sau alţi infractori să utilizeze explozivi în scopuri răuvoitoare. În consecinţă, trebuie să fie puse la punct instrumente eficiente şi precise pentru detectarea explozivilor.

Este necesară o abordare globală a problematicii detectării. Există deja mai multe tehnici care pot fi utilizate pentru detectarea explozivilor. Acestea includ: sisteme de detectare a explozivilor, sisteme de raze X, câini dresaţi pentru a detecta explozivi şi sisteme de detectare a urmelor şi vaporilor. Cu toate acestea, experienţa a demonstrat că este posibil ca utilizarea unei singure tehnici de detectare să nu ducă la rezultate satisfăcătoare. Prin urmare, o combinaţie de metode ar putea fi necesară.

Priorităţile cheie includ:

- stabilirea unui abordări pe bază de scenarii pentru a identifica priorităţile în activitatea de detectare;

- elaborarea unor standarde minime privind detectarea;

- îmbunătăţirea schimbului de informaţii;

- instituirea de programe de certificare, control şi testare;

- utilizarea mai eficientă a tehnologiilor de detectare în locuri specifice.

Comisia a luat deja măsuri importante în domeniul securităţii aeriene. Acestea includ stabilirea unor standarde obligatorii pentru nivelurile de performanţă ale echipamentelor de detectare a explozivilor şi pentru utilizarea acestora. Aceste acţiuni ar trebui să continue.

8.1. Stabilirea unui abordări pe bază de scenarii pentru a identifica priorităţile de lucru în domeniul detectării

Procesul de îmbunătăţire a detectării explozivilor este complex şi laborios, necesitând implicarea unei număr mare de părţi interesate.

Coroborarea cerinţelor autorităţilor însărcinate cu aplicarea legii în domeniul detectării cu tehnologiile şi produsele existente reprezintă o dificultate majoră. Acest proces poate fi facilitat prin dezvoltarea unei abordări pe bază de scenarii pentru a identifica priorităţile în activitatea de detectare. Identificarea scenariilor aplicabile şi a tehnologiilor disponibile pentru a face faţă acestor scenarii reprezintă o primă etapă esenţială în identificarea priorităţilor de acţiune pentru viitor. Astfel de scenarii ar contribui la focalizarea resurselor şi cercetării ştiinţifice, la concentrarea dezbaterii asupra aspectelor şi problemelor specifice, precum şi la creşterea capacităţii de înţelegere a problemelor diferitelor părţi interesate de pe teritoriul UE, inclusiv a dificultăţii privind momentului detectării şi ratele de alarme false / alarme pozitive. Constituirea unui grup de lucru însărcinat cu identificarea şi discutarea scenariilor pertinente, precum şi a cerinţelor aplicabile în domeniul detectării ar facilita acest proces. Dat fiind caracterul sensibil al temelor în discuţie, acest grup ar fi format din reprezentanţi ai statelor membre şi ai Comisiei. Cu toate acestea, sectorul privat şi comunitatea ştiinţifică trebuie să fie asociate la o parte din activităţile grupului, dacă se consideră oportun. Într-o astfel de situaţie, ar trebui garantate condiţiile de securitate aplicabile, ca de exemplu verificarea participanţilor din prisma securităţii şi folosirea de incinte securizate.

8.2. Elaborarea unor standarde minime privind detectarea

Elaborarea de standarde reprezintă un mijloc puţin costisitor şi eficient de îmbunătăţire a funcţionării echipamentelor de detectare. Indiferent de activitatea deja realizată în domeniul securităţii aeriene, ar trebui elaborate standarde minime de detectare, în UE. Aceste standarde ar fi actualizate pe măsură ce tehnologia evoluează. Standardele vor putea fi dezvoltate în diferite moduri, inclusiv prin intermediul legislaţiei sau al Comitetului European pentru Standardizare (CEN). Abordarea aleasă va depinde de cerinţele privind securitatea şi de preferinţele părţilor interesate.

8.3. Îmbunătăţirea schimbului de informaţii

Elaborarea unor soluţii îmbunătăţite de detectare presupune o cooperare strânsă între sectorul privat şi cel public. Schimburile de informaţii trebuie îmbunătăţite între părţile implicate în activitatea de detectare, inclusiv între serviciile de aplicare a legii şi personalul de securitate competent, însărcinat cu detectarea propriu-zisă a explozivilor în diverse locuri, precum şi între serviciile de aplicare a legii şi personalul de securitate, pe de o parte, şi fabricanţii de echipamente de detectare, pe de altă parte.

Pentru o detectare eficientă, este nevoie ca personalului de securitate însărcinat cu detectarea propriu-zisă a explozivilor să i se ofere informaţii actualizate şi pertinente referitoare la ameninţări. Dat fiind că teroriştii pot utiliza multe tipuri şi forme de explozivi, personalul de securitate ar trebui să fie ţinut la curent în legătură cu ameninţările existente şi cu posibilele scenarii. Această informare este importantă, în mod special, pentru personalul din aeroporturi. Personalului de securitate din aeroporturi ar trebui să i se ofere în mod continuu informaţii la zi privind modurile de operare ale teroriştilor, precum şi alte informaţii privind ameninţările. Niveluri corespunzătoare de verificare a securităţii vor fi necesare în acest scop.

Punerea la dispoziţia fabricanţilor de echipamente de detectare de date referitoare la formarea profesională şi de informaţii pertinente privind anumite tipuri de explozivi ar contribui în mod semnificativ la elaborarea unor soluţii mai bune. În multe cazuri, fabricanţii de echipamente pentru detectarea explozivilor nu au acces, în prezent, la anumiţi explozivi sau la cantităţi suficiente de explozivi. Dacă soluţiile de detectare prezintă, în anumite situaţii, neajunsuri în privinţa funcţionalităţilor, aceste informaţii ar trebui comunicate fabricantului în vederea îmbunătăţirii capacităţii de detectare. Acest lucru s-ar putea realiza sub forma unui proces specific de feedback şi nu ar trebui să vizeze facilitarea trecerii testelor corespunzătoare de către furnizorul de echipamente.

Activitatea experţilor în domeniul detectării ar putea fi facilitată, în mod suplimentar, prin crearea unui baze de date cu acces limitat, care să conţină caracteristicile explozivilor comercializaţi pe piaţa UE. Aceasta ar include caracteristicile explozivilor care sunt necesare specialiştilor de la poliţia judiciară şi experţilor din domeniul detectării. Condiţiile existente în ceea ce priveşte acordarea de licenţe ar putea fi utilizate în acest scop, existând posibilitatea de a suplimenta cerinţele de informare.

Alte măsuri în domeniul detectării ar putea include elaborarea unui manual de detectare pentru operatori şi înfiinţarea unei reţele de experţi în domeniul detectării explozivilor.

8.4. Instituirea de programe de certificare, verificare şi testare pentru sistemele de detectare a explozivilor în UE

Ar trebui instituite, la nivel european, programe de certificare, verificare şi testare a soluţiilor pentru detectarea explozivilor. Astfel de programe ar prezenta avantaje importante din punctul de vedere al costurilor deoarece ar fi evitată duplicarea activităţilor de la un stat membru la altul şi, implicit, irosirea resurselor publice şi private. Mai mult, astfel de sisteme ar permite acelor state membre care nu dispun de capacităţi proprii de certificare să obţină acces la informaţiile pertinente privind certificarea. Crearea programelor de certificare, verificare şi testare ar reduce dependenţa autorităţilor publice faţă de informaţiile furnizate de către fabricanţii de echipamente de detectare şi le-ar permite să-şi bazeze deciziile pe rezultate obiective. În sfârşit, astfel de sisteme ar fi benefice pentru sectorul privat deoarece le-ar permite fabricanţilor să-şi comercializeze produsele într-un mod mai eficace. Ar putea fi avută în vedere standardizarea procedurilor de certificare, verificare şi testare pentru a asigura acelaşi nivel de calitate pentru toate entităţile participante.

În ceea ce priveşte certificarea, este necesar un sistem prin care o soluţie de detectare să poată fi evaluată pentru a vedea dacă îndeplineşte anumite standarde acceptate. Această procedură de certificare ar fi realizată de către laboratoare / organizaţii acreditate din statele membre şi ar fi acceptată de către toate statele membre.

De asemenea, ar trebui să fie realizat un program de control la nivel european pentru a evalua, în mod global, performanţa unei anumite soluţii de detectare. Un astfel de sistem ar asigura un cadru pentru schimbul de informaţii privind rezultatele controlului între autorităţile publice şi instituţiile competente ale statelor membre. Aceste informaţii privind performanţa soluţiilor de detectare, colectate cu ocazia controalelor independente, ar fi utile pentru autorităţile publice şi pentru celelalte părţi interesate deoarece ar facilita luarea de decizii în cadrul procedurilor de achiziţii publice.

În sfârşit, ar trebui instituit un program, la nivel UE, de testare a soluţiilor de detectare, prin care să poată fi evaluată performanţa numeroaselor tehnologii noi de detectare cu ajutorul unor scenarii identice sau foarte asemănătoare. Un astfel de sistem ar facilita comparaţia între diferitele tehnologii oferite de diverşi furnizori de echipamente. Scopul programului de testare ar fi de a identifica echipamentele şi tehnologiile promiţătoare şi de a contribui la intrarea lor pe piaţă.

8.5. Utilizarea mai eficientă a tehnologiilor de detectare în locuri specifice

Tehnologiile de detectare în locuri specifice trebuie utilizate într-un mod mai eficient. În mod prioritar, ar trebui examinată cu mai multă atenţie situaţia din aeroporturi şi alte infrastructuri publice şi de transport care ar putea, eventual, fi considerate ca fiind infrastructuri critice. Au fost deja înregistrate progrese importante în domeniul detectării explozivilor în locuri specifice, inclusiv stabilirea de reguli UE privind performanţa şi utilizarea echipamentelor de detectare în aeroporturi. Această activitate ar trebui sprijinită, evaluată şi îmbunătăţită în mod continuu, precum şi actualizată, atunci când este necesar. Ar trebui avută în vedere şi necesitatea de a minimiza impactul noilor tehnologii de detectare asupra călătorilor, menţinând, în acelaşi timp, un nivel corespunzător de securitate. O activitate similară ar putea fi avută în vedere pentru alte domenii de interes, inclusiv alte moduri de transport, pe baza unor scenarii pertinente şi a evaluării ameninţării.

9. PREGăTIRE şI REACţIE

În eventualitatea în care prevenirea şi detectarea la timp ar eşua, trebuie să existe sisteme de reacţie adecvate şi eficiente. În mod evident, autorităţile competente din fiecare stat membru afectat ar trebui să-şi asume responsabilitatea pentru capacitatea de reacţie. Cu toate acestea, implicarea UE în anumite domenii ar fi benefică, în special prin schimbul de informaţii şi de bune practici referitoare la măsurile de pregătire şi reacţie, precum şi de informaţii necesare pentru a aduce făptuitorii în faţa instanţei.

Priorităţile cheie ale componentei pregătire şi reacţie ar include:

- îmbunătăţirea schimbului de informaţii şi de bune practici între statele membre;

- elaborarea de evaluări ale ameninţării;

- elaborarea de măsuri specifice de pregătire şi reacţie în cazul ameninţărilor teroriste cu explozivi.

9.1. Îmbunătăţirea schimbului de informaţii şi de bune practici între autorităţile competente ale statelor membre

Ar trebui creată o reţea europeană de eliminare a dispozitivelor explozive (reţeaua EOD) pentru a îmbunătăţi schimbul de informaţii şi încrederea reciprocă. Aceasta ar contribui la difuzarea bunelor practici, la organizarea de sesiuni de formare comune şi la ţinerea la curent a tuturor părţilor interesate cu evoluţiile recente.

Manipularea unor cantităţi mari de produse chimice găsite la locul anchetei poate reprezenta o problemă pentru statele membre mai puţin experimentate. Îmbunătăţirea schimbului de informaţii ar fi benefică pentru experţii în eliminarea dispozitivelor explozive din aceste ţări, deoarece unii dintre ei nu dispun de dotarea specială pentru a manipula cantităţi mari de explozivi neexplodaţi în vederea securizării acestora şi luării de probe pentru examinarea şi identificarea în laborator.

9.2. Elaborarea de evaluări ale ameninţării

Statele membre ar trebui să acorde atenţie necesităţii de a efectua o evaluare specializată a ameninţării privind explozivii. Diferite evaluări ale ameninţării sunt realizate în mod periodic privind aspecte specifice referitoare la terorism. Ar fi necesar să se analizeze în profunzime dacă este nevoie de o evaluare specifică a ameninţării privind explozivii.

9.3. Elaborarea de măsuri specifice de pregătire şi reacţie în cazul ameninţărilor teroriste cu explozivi

Telefoanele mobile pot fi folosite de către terorişti pentru a detona un dispozitiv exploziv. În consecinţă, statele membre ar trebui să se asigure că autorităţile de aplicare a legii au posibilitatea de a cere operatorilor să întrerupă funcţionarea serviciilor de telefonie mobilă în zonele relevante.

10. MONITORIZARE

Monitorizarea ar trebui să reprezinte o componentă cheie a evaluării progreselor realizate în vederea aplicării Planului de acţiune UE privind îmbunătăţirea securităţii explozivilor. Fiecare stat membru ar trebui să furnizeze Comisiei, în fiecare an, informaţii privind progresele înregistrate în aplicarea planului de acţiune. Bazându-se pe rapoartele statelor membre, Comisia va evalua, în mod periodic, progresele obţinute în aplicarea planului de acţiune, vizând să identifice măsurile suplimentare necesare şi să selecteze noile priorităţi.

Acţiuni de evaluare reciprocă ar trebui să fie organizate pentru a evalua punerea în aplicare a planului de acţiune şi a îmbunătăţi schimbul de bune practici.

11. FINANţARE

Securitatea explozivilor reprezintă o prioritate pentru Comisie şi va putea fi finanţată din fonduri UE. Oportunităţi de finanţare specifice pentru activităţi referitoare la securitatea explozivilor vor fi disponibile în cadrul programului „Prevenirea şi combaterea criminalităţii” şi al celui de-al şaptelea Program-cadru de cercetare (PC7).

Programele de cercetare privind detectarea şi identificarea explozivilor sunt susţinute în cadrul temei 10 din PC7 care se referă la cercetarea în domeniul securităţii. Mai mult, este prevăzut ca tema 10 să finanţeze un proiect de demonstraţie privind explozivii şi substanţele chimice, biologice, radiologice şi nucleare. În paralel, a fost creat un Forum european pentru cercetare şi inovare în domeniul securităţii (ESRIF)[5], care va dezvolta o agendă comună de cercetare în domeniul securităţii, la care vor participa toate părţile interesate din Europa, atât din sectorul ofertei, precum şi al cererii. Această agendă ar trebui să conţină o foaie de parcurs a cercetării bazată pe nevoile viitoare ale utilizatorilor finali din sectorul public şi privat şi pe tehnologii de vârf în domeniul securităţii. Comisia se va asigura că vor fi stabilite legăturile necesare între activităţile privind îmbunătăţirea securităţii explozivilor şi grupurile de lucru ESRIF corespunzătoare.

La 12 februarie 2007, Consiliul Uniunii Europene a adoptat programul specific intitulat „Prevenirea şi combaterea criminalităţii” pentru perioada 2007-2013, cu un buget de aproximativ 745 milioane €.

Acest program asigură sprijin financiar pentru activităţile prevăzute la Titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană referitor la toate tipurile de infracţiuni (în special, terorism, trafic de fiinţe umane şi infracţiuni împotriva copiilor, trafic de droguri, trafic de arme, corupţie şi fraudă). Unul dintre domeniile specifice la care se referă acest program este securitatea explozivilor.

Se vor disponibiliza fonduri pentru priorităţile specifice identificate de Comisie în fiecare an.

12. CONCLUZIE

Combaterea folosirii dispozitivelor explozive de către terorişti va continua să reprezinte o prioritate a Comisiei în domeniul securităţii. Planul de acţiune privind îmbunătăţirea securităţii explozivilor va avea o contribuţie substanţială la îndeplinirea acestui obiectiv.

Toate măsurile identificate în planul de acţiune vor fi întreprinse în anii următori. Mai multe dintre aceste măsuri vor trebui realizate în mod prioritar, inclusiv constituirea:

- reţelei europene de eliminare a dispozitivelor explozive;

- sistemului de avertizare rapidă privind explozivii;

- sistemului european de date privind bombele;

- comitetului permanent de experţi în domeniul precursorilor;

- grupului de lucru în domeniul detectării.

Crearea reţelei europene de eliminare a dispozitivelor explozive, a sistemului de avertizare rapidă privind explozivii şi a sistemului european de date privind bombele va fi realizată cu sprijinul financiar al UE în încercarea de a îmbunătăţi, cât mai rapid posibil, schimbul de informaţii între statele membre privind explozivii.

Înfiinţarea unui comitet permanent de experţi în domeniul precursorilor şi a unui grup de lucru în domeniul detectării trebuie realizată, de asemenea, în mod prioritar, astfel încât experţii competenţi în materie să poată începe discuţiile privind măsurile precise care trebuie luate în legătură cu precursorii de explozivi şi cu sistemele de detectare.

În paralel cu punerea în aplicare a planului de acţiune, Comisia va disponibiliza fonduri pentru activităţile din domeniul explozivilor.

ANEXĂ 1 – Action Plan on Enhancing the Security of Explosives

Horizontal measures

No. | Measure/Action | Competent body | Deadline | Status/Observations |

Priority 1: Improve the exchange of timely information and best practices |

1.1.1 | Establish an Early Warning System concerning explosives Such a system would be used in order to exchange information concerning: Immediate threats; Theft of explosives (any kind); Theft of detonators; Theft of precursors; (to be discussed) Suspicious transactions; Discovery of new modi operandi The system should be available in particular to Member States public security authorities (national contact points), Europol and all operational EOD units. | MS/Europol/Commission | End 2008 | Task Force Recommendation No. 39 and 40 |

1.1.2 | Create a European Bomb Data System The system should provide a common EU instrument enabling authorised governmental bodies at EU and Member States level to have 24/7 access to relevant information on incidents involving explosive devices. At least all operational EOD units in the Member States should have access to the database. Other competent authorities in the Member States should also be given access in line with national law. Competent units or bodies of the Member States should be strongly obliged to provide all necessary information for inclusion in the database. | Europol/MS/Commission | End 2008 | Task Force Recommendation No. 35, 36, 37 |

1.1.3 | Regularly (every two years) organise an event on the security of explosives covering all relevant issues. Such an event/conference should involving officials from both the public and private sectors. | Commission | Ongoing every two years | Task Force Recommendation No. 50 |

1.1.4 | Engage in dialogue and exchange of best practices with external partners The raising of security standards outside of the EU, in particular in ENP countries, should be encouraged. | MS/Commission | Ongoing |

Priority 2: Step-up explosives-related research |

1.2.1 | Improve the aggregation and spread of research results both at EU level as well as at national level across the EU Member States | MS/Commission | ongoing | Task Force Recommendation No. 49 |

1.2.2 | Perform further research on improvised explosive devices and their properties | MS/Commission | ongoing | Task Force Recommendation No. 47 |

1.2.3 | Perform further research on the detection of explosives and precursors including through the use of additives. Enhancing both detectability and traceability should be considered. | MS/Commission | ongoing | Task Force Recommendation No. 47 |

1.2.4 | Perform further research on mobile explosives testing kits | MS/Commission | ongoing | Task Force Recommendation No. 47 |

1.2.5 | Perform further research to find inhibitors which could be added to precursors to explosives to prevent them being used to manufacture explosive devices | MS/Commission | ongoing | Task Force Recommendation No. 48 |

1.2.6 | Perform further research concerning the detection of Improvised Explosive Devices at airports. Special focus should be given to research on the detection of liquid explosives. | MS/Commission | Ongoing Progress to be assessed annually | Task Force Recommendation No. 31 |

1.2.7 | Support further research in order to find technical solutions for Member State authorities to jam mobile phone signals in threatened areas | MS/Commission | ongoing | Task Force Recommendation No. 45 |

Prevention measures

No. | Measure/Action | Competent body | Deadline | Status/Observations |

Priority 1: Improve staff awareness concerning precursors |

2.1.1 | Public authorities to provide security information to the entire precursor supply chain, from manufacturers to the retailers, first responders (police, fire-departments, bomb-squads) and educational establishments to focus attention on products of concern. | MS | Ongoing | Task Force Recommendation No. 1 |

2.1.2 | Campaigns should be conducted to raise staff-awareness of the threat all along the supply chain amongst manufacturers, formulators, distributors and retailers of precursors. | MS | Ongoing | Task Force Recommendation No. 3 |

Priority 2: Improve the regulation of explosives precursors available on the market |

2.2.1 | The establishment of a system to consider measures and prepare recommendations concerning the regulation of explosives precursors available on the market. Such a system should include the establishment of a Standing Committee of Experts tasked with identifying the risks associated with various precursors and recommending appropriate actions to the Commission. The Committee should consider and/or monitor the following issues: Development of suitable additives and promotion of the use of these additives to precursors in order to prevent their use in explosives, when it is technically possible. Restrictions on concentration concerning the sale of certain precursors to end-users. A complete ban on concentrated strong acids to EU consumer markets (non-professional markets) when a substitute giving an equal use is technically possible: sulphuric, hydrochloric and nitric acids in particular. Introduction of a voluntary market surveillance scheme for ammonium nitrate fertilizers and restricting the sale of high nitrogen fertilizers to the general public. Limiting the availability of pure nitromethane to the general public. It should be available to industrial customers via a suitable customer qualification scheme. Restrictions on access of the general public to unphlegmatized sodium chlorate (weed killer). The feasibility and added value of introducing a complete ban on selling certain precursors to minors. The work of the Committee should take into account the detailed measures proposed in the Explosives Security Experts Task Force report. In order to avoid duplicating existing measures or adding unnecessarily to the burden faced by legitimate business, it is important that account is also taken of existing controls on similarly sensitive items. Trading in explosive materials, such as acetone, hydrochloric and sulphuric acid is already covered by the existing Community drug precursor legislation. This legislation offers effective controls and must be taken into consideration before new mechanisms are proposed. To be effective controls will have to apply to imports, exports, transit and intra-Community movements. | Commission/MS | Start by end of 2007 Ongoing | Task Force Recommendation No. 4 |

2.2.2 | Introduce a system for the recording of the identity of the buyer of precursors above certain quantities and/or concentrations. The records should be available to the law enforcement authorities on request or provided to the national contact point in case of suspicious transactions. All relevant data protection rules should apply. The relevant quantities and/or concentrations would be set based on the work of the Standing Committee of Experts. | Commission/MS | Start in 2008 Assess the need to setup a concrete system by end 2008 | Task Force Recommendation No. 7 |

2.2.3 | A European minimum standard and industrial guidance by way of an appropriate code should be defined concerning the security of storage of explosives precursors It should not be in conflict with other Regulations. | Commission/MS | End 2008 | Task Force Recommendation No. 8 |

Priority 3: Improve the control over transactions involving precursors |

2.3.1 | Establish a system of reporting suspicious transactions Simple means should exist for anyone within the supply chain to alert the relevant national authority if they see a transaction or theft which they suspect to have been made with the intention of illegally fabricating explosives. A binding system could be considered concerning the notification to the relevant national authority of any transactions involving the products on the list which can be considered suspicious. A “code of conduct”, similar to the EC code for drug precursors, should be developed, for industry and retailers, identifying the behaviours which may give rise to suspicion. | MS/Commission | Start in 2008 Assess the need to setup a concrete system by end 2008 | Task Force Recommendation No. 2, 5, 6 |

2.3.2 | Assessing the benefits of creating a scheme for each precursor handled by the retail sector, under which all packaging would be labelled with a code specifying that the purchase of the substance may be subject to registration The possibility of designing a European symbol to indicate that the product for retail sale is subject to registration could be considered. | MS/Commission | 2008 | Task Force Recommendation No. 9 |

Priority 4: Improve the control over explosives available on the market and pyrotechnic articles |

2.4.1 | Ensure that each Member States has formal systems for authorising, regulating and licensing the manufacture, storage, sale, use and possession of explosives including by private persons. This shall apply to companies as well as to non-commercial activities. | MS | 2009 | Task Force Recommendation No. 21 |

2.4.2 | Ensure the identification and tracing of explosives based on the system proposed in the draft Commission Directive on the identification and traceability of explosives for civil use (Traceability Directive). | Commission/MS | End 2007 | Task Force Recommendation No. 22 |

2.4.3 | Harmonise EU requirements for the licensing and handling of large amounts of pyrotechnic articles The lack of any harmonised approach towards licensing schemes to handle large quantities of pyrotechnic articles means that it is possible to handle such materials without regulatory oversight as long storage and transport requirements are met. Such a security gap should be closed. | Commission/MS | End 2009 | Task Force Recommendation No. 43 |

Priority 5: Improve the security of explosives facilities |

2.5.1 | Introduce effective Security Plans/Security Management Systems at all explosives facilities (manufacturing, storing, distributing and using) Ensure that the levels of necessary access prevention and detection provisions in fixed storage facilities should be proportional to the risk and should be subject to a standard classification. | MS | Launch debate in 2008 Ongoing | Task Force Recommendation No. 12 and 14 |

2.5.2 | Introduce an obligation for the relevant national authorities to keep explosives manufacturers and distributors informed as to the regional threat at all times Response plans should be developed tuned to the level of alert present. | MS | Ongoing | Task Force Recommendation No. 13 |

2.5.3 | Raw materials used in the manufacture of bulk explosives and finished product should be periodically accounted for and reconciled as approved by the National Authorities. This applies to all factories manufacturing bulk explosives. The relevant periods should not be long so that any losses, thefts and inconsistencies are recognized as quickly as possible. | MS | 2009 | Task Force Recommendation No. 20 |

2.5.4 | Improve the security of Mobile Explosive Manufacturing Units (MEMUs). Amend the European Agreement on the International carriage of dangerous goods by road (ADR) by end of 2009. The following specific actions should be undertaken: The amount of explosives produced on MEMUs should be ascertained by two independent systems. At least one of these should be fitted on the truck. Each MEMU should be fitted with process locks to prevent unauthorised use Loaded MEMUs should be parked on a site which is guarded or monitored when they are not in use. | Commission/MS | End 2009 | Task Force Recommendation No. 15, 16, 17 |

Priority 6: Improve the security vetting of personnel |

2.6.1 | All personnel employed in the manufacturing, storage, distribution and use of explosives, and who have access to explosives, should be vetted (external checks by relevant national authorities under applicable national regulations) and hold a formal authorisation to have access to explosives. | MS | Ongoing | Task Force Recommendation No. 11 |

Priority 7: Improve the security of the transport of explosives |

2.7.1 | All EX/II and EX/III vehicles carrying explosives should be equipped with certain security enhancement solutions. Amend the European Agreement on the International carriage of dangerous goods by road (ADR) by end of 2009. These security solutions include: be fitted with 24 hour, remote monitoring systems (e.g. GPS based systems), that are monitored by an appropriately resourced monitoring station. The Monitoring systems (including the Monitoring Station) must reliably enable where technically possible: Vehicle location to be identified Alarm activation if vehicle is moved from specified location at certain times Alarm activation if specified compartments are opened at certain times and/or at unauthorised locations. A duress and/or a panic alarm facility. be capable of immobilising the engine remotely if safe and applicable subject to the Vienna Convention be fitted with an anti theft system. have sufficiently secure compartments for explosives be fitted with a means of communication have a recognised marking affixed to the roof of the vehicle, to a specified size and description. | Commission/MS | 2009 | Task Force Recommendation No. 18 |

2.7.2 | Launch a debate on the need to review the classification of “desensitized explosives” This should be done with a view to making sure that future transport regulations (GHS-system) continue to cover such substances. | Commission/MS | Immediately End 2007 | Task Force Recommendation No. 19 |

Priority 8: Reduce the supply and quality of information on how to illicitly manufacture explosives |

2.8.1 | Limit the illicit spread of bomb-making information over the Internet | MS/Commission | ongoing | Task Force Recommendation No. 41 |

2.8.2 | Harmonize criminal sanctions for distributing bomb-making experience over the Internet | MS/Commission | End 2008 | Task Force Recommendation No. 41 |

Detection measures

No. | Measure/Action | Competent body | Deadline | Status/Observations |

Priority 1: Establish a scenario-based approach to identifying work priorities in the detection field |

3.1.1 | Setup a working group tasked with developing and discussing detection related scenarios, and then identifying detection technology requirements for the scenarios. The working group would be composed of Member State and Commission representatives. | Commission/MS | As soon as possible | Task Force Recommendation No. 23 |

3.1.2 | Create a matrix of what is desired and of what is currently possible in terms of the detection of explosives for each of the scenarios created by the working group. | Commission/MS | Ongoing | Task Force Recommendation No. 24 |

Priority 2: Developing minimum detection standards |

3.2.1 | Develop minimum detection standards based on relevant scenarios and threat assessment These standards should be updated as technology evolves | MS/Commission | Ongoing | Task Force Recommendation No. 25 |

Priority 3: Improving the exchange of information |

3.3.1 | Ensure that the security staff (in particular at airports) are provided on a continuous basis with up-to-date information on relevant parts of new terrorist modi operandi or other appropriate threat information. For airport security, this should complement the obligations for training security staff set out in §12.2 of the Annex to the EU Regulation 2320/2002 establishing common rules in the field of civil aviation security. | MS | Ongoing | Task Force Recommendation No. 42 |

3.3.2 | Assess and improve where necessary the situation as regards the availability of training data and other information/feedback for manufacturers of detection solutions | Commission/MS | End 2009 | Task Force Recommendation No. 30 |

3.3.3 | Create a database containing the specifications of explosives produced within the EU The database(s) would target specifications of explosives needed by the forensic community and by the experts on detection. | Commission/MS | End 2010 | Task Force Recommendation No. 32 |

3.3.4 | Create a practitioner (end-user) focused handbook concerning detection The handbook would be classified at an appropriate level. | Commission/MS | End 2008 | Task Force Recommendation No. 33 |

3.3.5 | Create a network of experts on the detection of explosives | Commission/MS | End 2008 | Task Force Recommendation No. 34 |

Priority 4: Establish EU-wide certification, testing and trialling schemes for the detection of explosives |

3.4.1 | Create a European wide certification scheme for explosives detection solutions | Commission/MS | End 2009 | Task Force Recommendation No. 26 |

3.4.2 | Create a European wide testing scheme for explosives detection solutions Under the scheme relevant authorities and institutes would be able to exchange test results. | Commission/MS | End 2009 | Task Force Recommendation No. 27 |

3.4.3 | Create a European wide trialling scheme for explosives detection solutions Such a system should be supported by an EU programme and should allow for conducting performance trials under realistic conditions in same or similar scenarios. | Commission/MS | End 2009 | Task Force Recommendation No. 28 |

3.4.4 | Assess the need for the development of standardized procedures and processes concerning certification, testing and trialling processes | Commission/MS | End 2008 | Task Force Recommendation No. 29 |

Priority 5: Make better use of detection technologies in specific locations |

3.5.1 | Improve the use of detection technologies at airports, other modes of transportation and other public facilities. Further developments in this field should be supported. The situation should be evaluated and assessed on a continuous basis, and updated as the need arises. | Commission/MS | Ongoing | Task Force Recommendation No. 31 |

Preparedness and response measures

No. | Measure/Action | Competent body | Deadline | Status/Observations |

Priority 1: Improve the exchange of information and best-practices among the relevant Member State authorities |

4.1.1 | Establish a European Explosive Ordnance Disposal Network (EOD Network) The system should facilitate information sharing and trust building. It should contribute to the identification of best practice, the organisation of joint training exercises, and keeping EOD units up to date concerning the latest developments of relevance to the sector. The network should be made available to all EOD-Units (police, governmental and military) dealing with explosives with the MS. The use of EU funding to establish the network should be assessed. | MS/Europol/Commission | End 2008 | Task Force Recommendation No. 38 |

4.1.2 | Exchange information and assistance on dealing with big amounts of chemicals found at a scene under investigation Such exchange would assist EOD experts and could take place through the EOD network. | MS | ongoing | Task Force Recommendation No. 47 |

Priority 2: Develop threat assessments |

4.2.1 | Consider developing specialised threat assessments on explosives | MS/Europol/Council | ongoing | Task Force Report section 4.10 |

Priority 3: Develop specific preparedness and response measures for terrorist threats using explosives |

4.3.1 | Create the possibility for relevant law enforcement authorities to request providers to shut down mobile phone antennas in the case of a threat of a terrorist attack In a situation where there are reasons to believe that mobile phones will be used as firing switches, the responsible law enforcement authorities should be able to request providers to shut down relevant antennas. Relevant experiences, skills and best practices should be exchanged among the Member States via the EOD-Units network in this area. | MS/(Commission) | Ongoing | Task Force Recommendation No. 44 and 46 |

[1] COM(2005)329 final

[2] Directiva 2007/23/CE, JO L 154, 14.6.2007, p. 1

[3] EX/II şi EX/III reprezintă vehicule folosite în mod specific pentru transportul produselor periculoase.

[4] Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului, JO L 164, 22.6.2002, p. 3.

[5] Crearea ESRIF a fost anunţată în Comunicarea Comisiei privind dialogul public-privat în cercetarea şi inovarea în domeniul securităţii în Europa [COM(2007)511 final] din 11.9.2007.