11/Volumul 036

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01	Probleme generale, financiare și instituționale
02	Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor
03	Agricultură
04	Pescuit
05	Libera circulație a lucrătorilor și politica socială
06	Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii
07	Politica în domeniul transporturilor
08	Politica în domeniul concurenței
09	Impozitare
10	Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor
11	Relații externe
12	Energie
13	Politica industrială și piața internă
14	Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale
15	Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății
16	Știință, informare și cultură
17	Legislația privind întreprinderile
18	Politica externă și de securitate comună
19	Spațiul de libertate, securitate și justiție
20	Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă.

În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)	numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

—	Legislație („L”),

—	Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32004D0575

L 261/40

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 29 aprilie 2004

de încheiere, în numele Comunității Europene, a Protocolului la Convenția de la Barcelona privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării, privind cooperarea pentru prevenirea poluării de către nave și, în cazuri de urgență, de combatere a poluării Mării Mediterane

(2004/575/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1) coroborat cu articolul 300 alineatul (2) prima teză și alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)	Politica de mediu a Comunității Europene contribuie la urmărirea unor obiective, cum sunt conservarea, protecția și ameliorarea calității mediului, precum și promovarea pe plan internațional a măsurilor destinate să soluționeze problemele de mediu regionale sau mondiale.

(2)

Comunitatea Europeană este parte contractantă la Convenția pentru protecția Mării Mediterane împotriva poluării (Convenția de la Barcelona), aprobată prin Decizia 77/585/CEE (2), și a semnat revizuirea din 1995, aprobată prin Decizia 1999/802/CE (3). Comunitatea este, de asemenea, parte contractantă la patru protocoale la Convenția de la Barcelona, inclusiv la Protocolul privind cooperarea în ceea ce privește combaterea poluării Mării Mediterane cu petrol și alte substanțe nocive în cazuri de urgență, aprobat prin Decizia 81/420/CEE (4).

(3)

Comisia a participat, în numele Comunității, la negocierile referitoare la Protocolul privind cooperarea pentru prevenirea poluării de către nave și, în cazuri de urgență, pentru combaterea poluării Mării Mediterane (protocolul), pe baza directivelor de negociere emise de Consiliu la 24 și 25 ianuarie 2000.

(4)	Comunitatea a semnat protocolul la 25 ianuarie 2002 la Malta.

(5)	Protocolul actualizează instrumentele juridice ale Convenției de la Barcelona, introducând cooperarea pentru prevenirea poluării de către nave, consolidând cooperarea pentru soluționarea incidentelor de poluare și promovând aplicarea reglementărilor internaționale relevante.

(6)	Protocolul, care nu aduce atingere dreptului părților de a adopta măsuri mai stricte în domeniu, conform dreptului internațional, conține dispozițiile necesare pentru a se evita orice neconformitate cu legislația comunitară în vigoare în domeniile reglementate de protocol.

(7)	În consecință, Comunitatea este invitată să aprobe protocolul,

DECIDE:

Articolul 1

Protocolul la Convenția de la Barcelona privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării, privind cooperarea pentru prevenirea poluării de către nave și, în cazuri de urgență, pentru combaterea poluării Mării Mediterane, denumit în continuare „protocolul”, se aprobă în numele Comunității.

Textul protocolului se atașează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită (persoanele împuternicite) să depună la Guvernul Spaniei, în numele Comunității Europene, instrumentul de aprobare a protocolului, în conformitate cu dispozițiile articolului 23 din protocol.

Adoptată la Luxemburg, 29 aprilie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

M. McDOWELL

(1) Avizul din 10 februarie 2004 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) JO L 240, 19.9.1977, p. 1.

(3) JO L 322, 14.12.1999, p. 32.

(4) JO L 162, 19.6.1981, p. 4.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

22004A0806(01)

L 261/41

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

PROTOCOL

privind cooperarea pentru prevenirea poluării de către nave și, în cazuri de urgență, pentru combaterea poluării Mării Mediterane

PĂRȚILE CONTRACTANTE LA PREZENTUL PROTOCOL,

FIIND părți la Convenția pentru protecția Mării Mediterane împotriva poluării, adoptată la Barcelona la 16 februarie 1976 și modificată la 10 iunie 1995,

PREOCUPATE de punerea în aplicare a articolelor 6 și 9 din convenția menționată,

RECUNOSCÂND că poluarea gravă a mării cu hidrocarburi și substanțe nocive și potențial periculoase sau amenințarea unei asemenea poluări în zona Mării Mediterane reprezintă un pericol pentru statele riverane și mediul marin,

AVÂND ÎN VEDERE necesitatea unei cooperări între toate statele riverane Mării Mediterane pentru a preveni poluarea de către nave și pentru a răspunde prompt la incidentele de poluare, indiferent de originea lor,

RECUNOSCÂND de asemenea rolul Organizației Maritime Internaționale și importanța cooperării în cadrul acestei organizații, în special pentru promovarea adoptării și dezvoltării de reguli și standarde internaționale pentru a preveni, reduce și controla poluarea mediului marin de către nave,

SUBLINIIND eforturile statelor riverane Mării Mediterane pentru punerea în aplicare a acestor reguli și standarde internaționale,

RECUNOSCÂND și contribuția Comunității Europene la punerea în practică a standardelor internaționale în ceea ce privește siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave,

RECUNOSCÂND, de asemenea, importanța cooperării în zona Mării Mediterane pentru promovarea punerii în aplicare efective a reglementărilor internaționale de prevenire, reducere și control al poluării mediului marin provenite de la nave,

RECUNOSCÂND, în cele din urmă, importanța unei acțiuni prompte și eficiente la nivel național, subregional și regional în luarea de măsuri de urgență pentru combaterea poluării mediului marin sau a pericolelor de poluare,

APLICÂND principiul precauției, principiul „poluatorul plătește” și metoda de evaluare a impactului asupra mediului și folosind cele mai bune tehnici disponibile și cele mai bune practici ecologice, în conformitate cu prevederile articolului 4 din convenție,

ȚINÂND SEAMA de dispozițiile relevante ale Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării, adoptate la Montego Bay la 10 decembrie 1982, care este în vigoare și la care sunt părți multe state riverane Mării Mediterane și Comunitatea Europeană,

LUÂND ÎN CONSIDERARE convențiile internaționale care se ocupă în special de siguranța maritimă, de prevenirea poluării de către nave, de pregătirea și combaterea incidentelor de poluare și de răspunderea pentru și compensarea daunelor cauzate de poluare,

DORIND să dezvolte asistența reciprocă și cooperarea pentru prevenirea și combaterea poluării,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului protocol:

(a)	„Convenție” înseamnă Convenția pentru protecția Mării Mediterane împotriva poluării, adoptată la Barcelona la 16 februarie 1976 și modificată la 10 iunie 1995;

(b)

„incident de poluare” înseamnă o situație sau o serie de situații care au aceeași origine, care au sau pot avea ca rezultat o deversare de hidrocarburi și/sau de substanțe nocive și potențial periculoase și care constituie sau poate constitui o amenințare pentru mediul marin, pentru litoral sau pentru interesele conexe ale unuia sau mai multor state și care necesită acțiune de urgență sau un alte măsuri imediate de combatere;

(c)

„substanță nocivă și potențial periculoasă” înseamnă orice substanță alta decât o hidrocarbură care, dacă este introdusă în mediul marin, riscă să pună în pericol sănătatea umană, poate dăuna resurselor biologice și florei și faunei marine, poate deteriora zonele de agrement sau poate interfera cu orice alte utilizări legitime ale mării;

(d)

„interese conexe” înseamnă interesele unui stat riveran afectat sau amenințat direct și care privesc, printre altele:

(i)	activitățile maritime din zonele de coastă, porturi sau estuare, inclusiv activitățile de pescuit;

(ii)	atracțiile istorice și turistice ale zonei în cauză, inclusiv sporturile nautice și alte activități de agrement;

(iii)

sănătatea populației de pe coastă;

(iv)	valoarea culturală, estetică, științifică și educațională a zonei;

(v)	conservarea diversității biologice și a utilizarea durabilă a resurselor biologice de coastă și marine;

(e)

„legislație internațională” înseamnă reglementările pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului marin de către nave, adoptate la nivel global și în conformitate cu legislația internațională, sub egida instituțiilor specializate ale Organizației Națiunilor Unite și în special a Organizației Maritime Internaționale;

(f)

„Centru regional” înseamnă Centrul regional mediteranean pentru intervenția de urgență împotriva poluării marine accidentale (REMPEC), înființat prin rezoluția 7 adoptată de Conferința plenipotențiarilor statelor de coastă din regiunea mediteraneană pentru protecția Mării Mediterane la Barcelona la 9 februarie 1976, care este administrată de Organizația Maritimă Internațională și Programul pentru mediu al Organizației Națiunilor Unite și ale căror obiective și funcții sunt definite de către părțile contractante la prezenta convenție.

Articolul 2

Zona de aplicare a protocolului

Zona de aplicare a prezentului protocol este zona Mării Mediterane, astfel cum e definită în articolul 1 din Convenție.

Articolul 3

Dispoziții generale

(1) Părțile cooperează:

(a)	pentru a pune în aplicare legislația internațională de prevenire, reducere și control a poluării mediului marin de către nave și

(b)	pentru a lua toate măsurile necesare în caz de incidente de poluare.

(2) În activitățile de cooperare, părțile ar trebui să ia în considerare, după caz, participarea autorităților locale, a organizațiilor neguvernamentale și a actorilor socio-economici.

(3) Fiecare parte aplică prezentul protocol fără a aduce atingere suveranității sau jurisdicției altor părți sau ale altor state. Orice măsuri luate de o parte pentru a aplica prezentul protocol trebuie să fie în conformitate cu legislația internațională.

Articolul 4

Planuri de urgență și alte mijloace de prevenire și combatere a incidentelor de poluare

(1) Părțile se străduiesc să mențină și să promoveze, fie separat, fie prin cooperare bilaterală sau multilaterală, planuri de urgență sau alte mijloace de prevenire și combatere a incidentelor de poluare. Aceste mijloace includ, în special, echipamente, nave, aeronave și personal necesare pentru operațiuni în cazuri de situații critice, stabilirea, după caz, a legislației adecvate, dezvoltarea sau consolidarea capacității de a răspunde la un incident de poluare și desemnarea unei sau unor autorități naționale responsabile cu punerea în aplicare a prezentului protocol.

(2) Părțile iau de asemenea masuri în conformitate cu legislația internațională și cu legislația lor aplicabilă în materie pentru a preveni poluarea zonei Mării Mediterane de către nave, pentru a asigura punerea efectivă în aplicare în zona respectivă a convențiilor internaționale relevante, în calitatea lor de stat de pavilion, stat de port sau stat de coastă. Ele își dezvoltă capacitatea națională pentru punerea în aplicare a respectivelor convenții internaționale și pot coopera pentru punerea lor efectivă în aplicare prin acorduri bilaterale sau multilaterale.

(3) Părțile informează Centrul regional la fiecare doi ani asupra măsurilor luate pentru punerea în aplicare a prezentului articol. Centrul regional prezintă părților un raport pe baza informațiilor primite.

Articolul 5

Monitorizarea

Părțile dezvoltă și aplică, fie individual, fie prin cooperare bilaterală sau multilaterală, activități de monitorizare în zona Mării Mediterane pentru a preveni, detecta și combate poluarea și pentru a asigura conformarea cu reglementările internaționale aplicabile.

Articolul 6

Cooperarea în operațiunile de recuperare

În cazul deversării sau căderii în mare a substanțelor nocive sau potențial periculoase în formă ambalată, inclusiv cele din containere, cisterne mobile, camioane, vagoane sau barjele navelor, părțile se angajează să coopereze în măsura posibilă pentru recuperarea respectivelor substanțe astfel încât să se evite sau să se reducă pericolul pentru mediul marin și de coastă.

Articolul 7

Distribuirea și schimbul de informații

(1) Fiecare parte se obligă să distribuie celorlalte părți informații privind:

(a)	organizația sau autoritățile naționale competente în domeniul combaterii poluării mării cu hidrocarburi și substanțe nocive și potențial periculoase;

(b)	autoritățile naționale competente responsabile cu primirea informațiilor asupra poluării mării cu cu hidrocarburi și substanțe nocive și potențial periculoase și cu soluționarea problemelor legate de măsurile de asistență între părți;

(c)	autoritățile naționale autorizate să acționeze în numele statului cu privire la măsurile de asistență reciprocă și de cooperare între părți;

(d)

organizația sau autoritățile naționale responsabile cu punerea în aplicare articolul 4 alineatul (2), în special cele responsabile cu punerea în aplicare a convențiilor internaționale relevante și a altor regulamente relevante aplicabile, cele responsabile cu instalațiile portuare de recepție și cele responsabile cu monitorizarea deversărilor care sunt ilegale conform MARPOL 73/78;

(e)	reglementările proprii și alte aspecte care au influență directă asupra pregătirii și combaterii poluării mării cu cu hidrocarburi și substanțe nocive și potențial periculoase;

(f)	noile metode de prevenire a poluării mării cu cu hidrocarburi și substanțe nocive și potențial periculoase, noile metode de combatere a poluării, noile soluții tehnice de monitorizare și dezvoltarea programelor de cercetare legate de aceasta.

(2) Părțile care au convenit să schimbe direct aceste informații trebuie să le comunice Centrului regional. Acesta asigură comunicarea respectivelor informații celorlalte părți și, pe bază de reciprocitate, statelor riverane Mării Mediterane care nu sunt părți la prezentul protocol.

(3) Părțile care au încheiat acorduri bilaterale sau multilaterale în cadrul prezentului protocol informează Centrul regional cu privire la respectivele acorduri, acesta comunicându-le, la rândul lui, celorlalte părți.

Articolul 8

Comunicarea informațiilor și a rapoartelor privind incidentele de poluare

Părțile se obligă să coordoneze utilizarea mijloacelor de comunicare aflate la dispoziția lor pentru a asigura, cu viteza și fiabilitatea necesare, recepția, transmiterea și distribuirea tuturor rapoartelor și a informațiilor urgente cu privire la incidentele de poluare. Centrul regional dispune de mijloacele necesare de comunicare pentru a putea să participe la acest efort coordonat și, în special, pentru a-și îndeplini funcțiile alocate în temeiul articolului 12 alineatul (2).

Articolul 9

Procedura de raportare

(1) Fiecare parte transmite comandanților sau altor persoane care răspund de navele care arborează pavilionul său și piloților aeronavelor înregistrate pe teritoriul său instrucțiuni să raporteze celui mai apropiat stat de coastă și părții în cauză, pe cele mai rapide și adecvate căi, având în vedere circumstanțele date, și respectând procedurile de raportare în măsura solicitată de și în conformitate cu dispozițiile aplicabile din acordurile internaționale relevante:

(a)	orice incident care are sau poate avea ca rezultat o deversare de hidrocarburi sau de substanțe nocive și potențial periculoase;

(b)

prezența, caracteristicile și amploarea petelor de hidrocarburi sau de substanțe nocive și potențial periculoase, inclusiv de substanțe nocive și potențial periculoase transportate în colete, observate pe mare și care constituie sau pot constitui o amenințare pentru mediul marin, pentru zone de coastă sau pentru interesele conexe ale uneia sau mai multor părți.

(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 20 din protocol, fiecare parte ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că fiecare comandant de navă care navighează în apele sale teritoriale respectă obligațiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b) și poate solicita asistență în acest sens Centrului regional. Partea în cauză informează Organizația Maritimă Internațională cu privire la măsurile luate.

(3) De asemenea, fiecare parte transmite instrucțiuni persoanelor care răspund de porturile maritime sau de instalațiile de manipulare aflate sub jurisdicția pentru a i se raporta, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, toate incidentele care au sau pot avea ca rezultat o deversare de hidrocarburi sau de substanțe nocive și potențial periculoase.

(4) În conformitate cu dispozițiile relevante din Protocolul privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării care rezultă din explorarea și exploatarea platoului continental, a fundului mării și subsolului acesteia, fiecare parte transmite instrucțiuni persoanelor care răspund de unitățile din larg aflate sub jurisdicția pentru a i se raporta pe cele mai rapide și adecvate căi, având în vedere circumstanțele date, și respectând procedurile de raportare prestabilite, orice incident care are sau poate avea ca rezultat o deversare de hidrocarburi sau de substanțe nocive și potențial periculoase.

(5) În alineatele (1), (3) și (4) din prezentul articol, termenul „incident” înseamnă orice incident care îndeplinește condițiile descrise în respectivele alineate, indiferent dacă este vorba de un incident de poluare sau nu.

(6) În cazul unui incident de poluare, informațiile colectate în conformitate cu alineatele (1), (3) și (4) sunt comunicate Centrului regional.

(7) Informațiile colectate în conformitate cu alineatele (1), (3) și (4) se comunică imediat celorlalte părți care pot fi afectate de un incident de poluare:

(a)	fie de către partea care a primit aceste informații, preferabil direct sau prin intermediul Centrului regional;

(b)	fie de către Centrul regional.

În cazul comunicării directe între părți, acestea informează Centrul regional asupra măsurilor luate, iar Centrul regional le comunică celorlalte părți.

(8) Părțile folosesc un formular standard adoptat de comun acord la propunerea Centrului regional pentru a raporta incidentele de poluare în conformitate cu cerințele din alineatele (6) și (7) din prezentul articol.

(9) Ca urmare a aplicării dispozițiilor alineatului (7), părțile nu sunt supuse obligației stabilite în articolul 9 alineatul (2) din convenție.

Articolul 10

Măsuri operaționale

(1) Orice parte care se confruntă cu un incident de poluare trebuie:

(a)	să efectueze evaluările necesare asupra naturii, amplorii și consecințelor posibile ale incidentului de poluare sau, după caz, asupra tipului și cantității aproximative de hidrocarburi sau de substanțe nocive și potențial periculoase, precum și asupra direcției și vitezei de deplasare a petelor;

(b)	să ia toate măsurile posibile de prevenire, reducere și, în cea mai mare măsură posibilă, de eliminare a efectelor incidentului de poluare;

(c)	să informeze imediat toate părțile care ar putea fi afectate de incidentul de poluare asupra respectivelor evaluări și asupra oricăror măsuri luate sau pe care intenționează să le ia și, în același timp, să furnizeze aceleași informații Centrului regional, care le comunică tuturor celorlalte părți;

(d)	să continue să observe situația cât mai mult timp posibil și să raporteze cu privire la aceasta, în conformitate cu articolul 9.

(2) În cazul în care se iau măsuri de combatere a poluării provenite de la o navă, se iau toate măsurile posibile pentru a salvgarda:

(a)	viețile omenești;

(b)	nava în sine, asigurându-se prevenirea sau reducerea la minimum a prejudiciilor aduse mediului în general.

Orice parte care ia o astfel de măsură informează despre aceasta Organizația Maritimă Internațională fie direct, fie prin intermediul Centrului regional.

Articolul 11

Măsuri de urgență la bordul navelor, în instalațiile din larg și în porturi

(1) Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a se asigura că navele care arborează pavilionul său au la bord un plan de urgență în caz de poluare astfel cum e prevăzut de reglementările internaționale relevante și în conformitate cu acestea.

(2) Fiecare parte solicită comandanților de nave care arborează pavilionul lor ca, în cazul unui incident de poluare, să urmeze procedurile descrise în planul de urgență al navei și, în special, să furnizeze autorităților competente, la cererea acestora, informații detaliate despre navă și încărcătura acesteia, relevante pentru acțiunile adoptate în temeiul articolului 9, și să coopereze cu autoritățile respective.

(3) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 20 din protocol, fiecare parte ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că fiecare comandant de navă care navighează în apele sale teritoriale respectă obligațiile prevăzute în alineatul (2) și poate solicita asistență în acest sens Centrului regional. Partea în cauză informează Organizația Maritimă Internațională în legătură cu măsurile luate.

(4) Fiecare parte solicită autorităților sau operatorilor care răspund de porturile maritime și de instalațiile de manipulare aflate sub jurisdicția sa să dispună, după caz, de planuri de urgență în caz de poluare sau de sisteme similare coordonate cu sistemul național stabilit în conformitate cu articolul 4 și care sunt aprobate în conformitate cu procedurile stabilite de autoritatea națională competentă.

(5) Fiecare parte solicită operatorilor care răspund de instalațiile din larg aflate sub jurisdicția sa să aibă un plan de urgență pentru combaterea oricărui incident de poluare, plan coordonat cu sistemul național stabilit în conformitate cu articolul 4 și aprobat în conformitate cu procedurile stabilite de autoritatea națională competentă.

Articolul 12

Asistență

(1) Orice parte care necesită asistență pentru a rezolva un incident de poluare o poate solicita, fie direct, fie prin intermediul Centrului regional, din partea celorlalte părți, începând cu părțile care pot fi de asemenea afectate de poluare. Această asistență poate cuprinde, în special, consultanță specializată și furnizarea sau punerea la dispoziția părții în cauză a personalului specializat, a produselor, echipamentelor și instalațiilor nautice necesare. Părțile care primesc astfel de solicitări depun toate eforturile pentru a acorda respectiva asistență.

(2) În cazul în care părțile angajate într-o operațiune de combatere a poluării nu pot cădea de acord asupra organizării operațiunii, Centrul regional poate coordona activitatea instalațiilor furnizate de respectivele părți, dacă acestea își dau acordul în acest sens.

(3) În conformitate cu acordurile internaționale aplicabile, fiecare parte ia măsurile legislative și administrative necesare pentru a facilita:

(a)	sosirea și utilizarea pe teritoriul său, precum și plecarea navelor, aeronavelor și a altor mijloace de transport angajate în soluționarea unui incident de poluare sau care transportă personal, mărfuri, materiale și echipament necesare rezolvării unui astfel de incident și

(b)	deplasarea rapidă spre, prin și dinspre teritoriul său a personalului, mărfurilor, materialelor și echipamentelor prevăzute la litera (a).

Articolul 13

Rambursarea costurilor de asistență

(1) În cazul în care nu s-a încheiat un acord bilateral sau multilateral privind dispozițiile financiare care reglementează masurile luate de către părți pentru a soluționa un incident de poluare înainte de incidentul de poluare, fiecare parte suportă costurile masurilor luate de ea pentru combaterea poluării, conform alineatului (2).

(2)

(a)	Dacă măsurile au fost luate de o parte la cererea expresă a unei alte părți, partea solicitantă rambursează părții care i-a acordat asistență costurile acestor măsuri. Dacă solicitarea este anulată, partea solicitantă suportă costurile deja suportate sau angajate de către partea care acordă asistență;
(b)	dacă măsurile au fost luate de o parte din proprie inițiativă, partea respectivă suportă costurile acestora;
(c)	principiile prevăzute la literele (a) și (b) anterioare se aplică numai cu excepția cazului în care părțile în cauză convin altfel în fiecare caz individual;

(3) În cazul în care nu s-a convenit altfel, costurile măsurilor luate de o parte la cererea altei părți se calculează de manieră echitabilă, conform legislației și practicii curente a părții care acordă asistență în ceea ce privește rambursarea respectivelor costuri.

(4) Partea care solicită asistență și partea care acordă asistență cooperează, dacă este cazul, pentru soluționarea oricărei solicitări de despăgubire. În acest scop, ele acordă atenția cuvenită regimurilor legislative existente.

În cazul în care o acțiune astfel inițiată nu permite compensarea totală a cheltuielilor înregistrate în operațiunea de asistență, partea care a solicitat asistență poate cere părții care a acordat asistența să renunțe la rambursarea cheltuielilor care depășesc sumele compensate sau să reducă costurile calculate conform alineatului (3). Aceasta mai poate cere și o amânare a rambursării respectivelor costuri. Când se analizează o astfel de cerere, părțile care acordă asistență trebuie să ia în considerare necesitățile țărilor în curs de dezvoltare.

(5) Dispozițiile prezentului articol nu trebuie interpretate astfel încât să aducă atingere drepturilor părților de a recupera de la terțe părți costurile măsurilor luate pentru soluționarea incidentelor de poluare inițiate în temeiul altor dispoziții și reglementări din legislația națională și internațională, aplicabile uneia sau alteia dintre părțile implicate în asistență.

Articolul 14

Instalații portuare de recepție

(1) Părțile adoptă, fie individual, fie prin cooperare bilaterală sau multilaterală, toate măsurile necesare pentru a se asigura că sunt disponibile, în porturile lor și la terminale, instalații portuare de recepție care să răspundă necesităților navelor. Ele asigură folosirea eficientă a acestor instalații, fără să provoace întârzieri nejustificate ale navelor.

Părțile sunt invitate să găsească mijloacele pentru fixarea unor costuri rezonabile pentru folosirea acestor instalații.

(2) Părțile asigură, de asemenea, furnizarea de instalații de recepție adecvate pentru vasele de agrement.

(3) Părțile iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că instalațiile de recepție funcționează eficient pentru a limita impactul deversărilor provenite de la ele asupra mediului marin.

(4) Părțile iau măsurile necesare pentru a furniza navelor care folosesc porturile lor informații actualizate relevante în ceea ce privește obligațiile care decurg din Convenția MARPOL 73/78 și din legislația internă aplicabilă în acest domeniu.

Articolul 15

Riscurile pentru mediu implicate de traficul maritim

În conformitate cu regulile și standardele internaționale general acceptate și cu mandatul global al Organizației Maritime Internaționale, părțile iau, fie individual, fie prin cooperare bilaterală sau multilaterală, măsurile necesare pentru a evalua riscurile pentru mediu implicate de utilizarea rutelor recunoscute în traficul maritim și iau măsurile adecvate pentru reducerea riscurilor de accidente sau consecințele acestora asupra mediului.

Articolul 16

Recepția navelor aflate în pericol în porturi și locuri de refugiu

Părțile definesc strategiile naționale, subregionale sau regionale privind recepția în locuri de refugiu, inclusiv porturi, a navelor aflate în pericol și care reprezintă o amenințare pentru mediul marin. Acestea cooperează în acest scop și informează Centrul regional asupra măsurilor pe care le-au adoptat.

Articolul 17

Acordurile subregionale

Părțile pot negocia, dezvolta sau menține acorduri subregionale bilaterale sau multilaterale adecvate pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului protocol sau a unei părți din acesta. La cererea părților interesate, Centrul regional le asistă, în limitele funcțiilor sale, în procesul de elaborare și punere în aplicare a acestor acorduri subregionale.

Articolul 18

Reuniunile

(1) Reuniunile ordinare ale părților la prezentul protocol au loc cu ocazia reuniunilor ordinare ale părților contractante la Convenție, organizate în temeiul articolului 18 din Convenție. Părțile la prezentul protocol pot organiza, de asemenea, reuniunilor extraordinare în temeiul articolului 18 din Convenție.

(2) Obiectivele reuniunilor părților la prezentul protocol sunt în special următoarele:

(a)	să examineze și să discute rapoartele Centrului regional privind punerea în aplicare a prezentului protocol, în special a articolelor 4, 7 și 16;

(b)	să formuleze și să adopte strategii, planuri de acțiune și programe de punere în aplicare a prezentului protocol;

(c)	să supravegheze aplicarea acestor strategii, planuri de acțiune și programe, să evalueze eficacitatea acestora și nevoia de a adopta noi strategii, planuri de acțiune și programe și să dezvolte măsuri în acest sens;

(d)	să-și asume orice alte atribuții, în funcție de ceea ce este necesar pentru punerea în aplicare a prezentului protocol.

Articolul 19

Relația cu Convenția

(1) Dispozițiile Convenției în legătură cu orice protocol se aplică ținând seama de prezentul protocol.

(2) Regulamentul de procedură și regulile financiare adoptate în temeiul articolului 24 din convenție se aplică ținând seama de prezentul protocol, dacă părțile nu convin altfel.

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 20

Efectul protocolului asupra legislației interne

Dreptul părților de a adopta măsuri interne pertinente mai severe sau alte măsuri în conformitate cu legislația internațională, în domeniile reglementate de prezentul protocol, nu este afectat de punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului protocol.

Articolul 21

Relațiile cu terțe părți

Părțile invită, dacă este cazul, statele care nu sunt părți la prezentul protocol și organizațiile internaționale să coopereze la punerea în aplicare a prezentului protocolul.

Articolul 22

Semnarea

Prezentul protocol este deschis pentru semnare la Valetta, Malta, la 25 ianuarie 2002, și la Madrid, de la 26 ianuarie 2002 până la 25 ianuarie 2003, pentru orice parte contractantă la Convenție.

Articolul 23

Ratificarea, acceptarea sau aprobarea

Prezentul protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la Guvernul Spaniei, care îndeplinește funcția de depozitar.

Articolul 24

Aderarea

Începând de la 26 ianuarie 2003, prezentul protocol este deschis pentru aderare oricărei părți la Convenție.

Articolul 25

Intrarea în vigoare

(1) Prezentul protocol intră în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii celui de-al șaselea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

(2) De la data intrării în vigoare, prezentul protocol înlocuiește Protocolul din 1976 privind cooperarea în combaterea poluării Mării Mediterane cu petrol și alte substanțe nocive în cazurile de urgență, în relațiile dintre părțile la cele două instrumente.

DREPT CARE, subsemnații, pe deplin autorizați, am semnat prezentul protocol.

ADOPTAT la Valetta, Malta, la 25 ianuarie 2002, într-un singur exemplar, în limbile arabă, engleză, franceză și spaniolă, cele patru versiuni fiind deopotrivă autentice.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32004D0579

L 261/69

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 29 aprilie 2004

privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate

(2004/579/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 47, 55, 95 și 179, coroborate cu articolul 300 alineatul (2) prima teză și articolul 300 alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)	Elementele convenției care sunt de competența Comunității au fost negociate de Comisie, cu autorizarea Consiliului, în numele Comunității.

(2)	De asemenea, Consiliul a încredințat Comisiei negocierea aderării Comunității la convenția în cauză.

(3)	Negocierile au fost finalizate și instrumental rezultant a fost semnat de Comunitate la 12 decembrie 2000, în conformitate cu Decizia 2001/87/CE (2) a Consiliului.

(4)	Unele state membre sunt părți la convenție, în timp ce în alte state convenția este în curs de ratificare.

(5)	Condițiile care permit Comunității să depună instrumentul de aprobare, prevăzut la articolul 36 alineatul (3) din convenție, sunt reunite.

(6)	Convenția ar trebui să fie aprobată pentru a permite Comunității să devină parte la aceasta, în limitele competenței sale.

(7)	În momentul depunerii instrumentului de ratificare de către Comunitate, aceasta depune și o declarație privind întinderea competenței sale în chestiunile reglementate de convenție, în conformitate cu articolul 36 alineatul (3) al convenției,

DECIDE:

Articolul 1

Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate este ratificată în numele Comunității.

Textul convenției este prezentat în anexa I.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana(ele) împuternicit(e) să depună instrumentul de confirmare oficială în scopul exprimării consimțământului acesteia de a se obliga. Instrumentul de confirmare oficială cuprinde o declarație de competență, prevăzută la anexa II, în conformitate cu articolul 36 alineatul (3) din convenție. Acesta cuprinde, de asemenea, o declarație, prevăzută în anexa III.

Articolul 3

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Luxemburg, 29 aprilie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

M. McDOWELL

(1) Aviz emis la 13 ianuarie 2004 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) JO L 30, 1.2.2001, p. 44.

ANEXA I

CONVENTION DES NATIONS UNIES CONTRE LA CRIMINALITÉ TRANSNATIONALE ORGANISÉE

Article premier

Objet

L'objet de la présente convention est de promouvoir la coopération afin de prévenir et de combattre plus efficacement la criminalité transnationale organisée.

Article 2

Terminologie

Aux fins de la présente convention:

l'expression „groupe criminel organisé” désigne un groupe structuré de trois personnes ou plus existant depuis un certain temps et agissant de concert dans le but de commettre une ou plusieurs infractions graves ou infractions établies conformément à la présente convention, pour en tirer, directement ou indirectement, un avantage financier ou un autre avantage matériel;

b)	l'expression „infraction grave” désigne un acte constituant une infraction passible d'une peine privative de liberté dont le maximum ne doit pas être inférieur à quatre ans ou d'une peine plus lourde;

c)	l'expression „groupe structuré” désigne un groupe qui ne s'est pas constitué au hasard pour commettre immédiatement une infraction et qui n'a pas nécessairement de rôles formellement définis pour ses membres, de continuité dans sa composition ou de structure élaborée;

d)	le terme „biens” désigne tous les types d'avoirs, corporels ou incorporels, meubles ou immeubles, tangibles ou intangibles, ainsi que les actes juridiques ou documents attestant la propriété de ces avoirs ou les droits y relatifs;

e)	l'expression „produit du crime” désigne tout bien provenant directement ou indirectement de la commission d'une infraction ou obtenu directement ou indirectement en la commettant;

f)	les termes „gel” ou „saisie” désignent l'interdiction temporaire du transfert, de la conversion, de la disposition ou du mouvement de biens, ou le fait d'assumer temporairement la garde ou le contrôle de biens sur décision d'un tribunal ou d'une autre autorité compétente;

g)	le terme „confiscation” désigne la dépossession permanente de biens sur décision d'un tribunal ou d'une autre autorité compétente;

h)	l'expression „infraction principale” désigne toute infraction à la suite de laquelle un produit est généré, qui est susceptible de devenir l'objet d'une infraction définie à l'article 6 de la présente convention;

l'expression „livraison surveillée” désigne la méthode consistant à permettre le passage par le territoire d'un ou de plusieurs États d'expéditions illicites ou suspectées de l'être, au su et sous le contrôle des autorités compétentes de ces États, en vue d'enquêter sur une infraction et d'identifier les personnes impliquées dans sa commission;

l'expression „organisation régionale d'intégration économique” désigne toute organisation constituée par des États souverains d'une région donnée, à laquelle ses États membres ont transféré des compétences en ce qui concerne les questions régies par la présente convention et qui a été dûment mandatée, conformément à ses procédures internes, pour signer, ratifier, accepter, approuver ladite convention ou y adhérer; les références dans la présente convention aux „États parties” sont applicables à ces organisations dans la limite de leur compétence.

Article 3

Champ d'application

(1) La présente convention s'applique, sauf disposition contraire, à la prévention, aux enquêtes et aux poursuites concernant:

a)	les infractions établies conformément aux articles 5, 6, 8 et 23 de la présente convention, et

b)	les infractions graves telles que définies à l'article 2 de la présente convention;

lorsque ces infractions sont de nature transnationale et qu'un groupe criminel organisé y est impliqué.

(2) Aux fins du paragraphe 1, une infraction est de nature transnationale si:

a)	elle est commise dans plus d'un État;

b)	elle est commise dans un État mais qu'une partie substantielle de sa préparation, de sa planification, de sa conduite ou de son contrôle a lieu dans un autre État;

c)	elle est commise dans un État mais implique un groupe criminel organisé qui se livre à des activités criminelles dans plus d'un État, ou

d)	elle est commise dans un État mais a des effets substantiels dans un autre État.

Article 4

Protection de la souveraineté

(1) Les États parties exécutent leurs obligations au titre de la présente convention d'une manière compatible avec les principes de l'égalité souveraine et de l'intégrité territoriale des États et avec celui de la non-intervention dans les affaires intérieures d'autres États.

(2) Aucune disposition de la présente convention n'habilite un État partie à exercer sur le territoire d'un autre État une compétence et des fonctions qui sont exclusivement réservées aux autorités de cet autre État par son droit interne.

Article 5

Incrimination de la participation à un groupe criminel organisé

(1) Chaque État partie adopte les mesures législatives et autres nécessaires pour conférer le caractère d'infraction pénale, lorsque commis intentionnellement:

à l'un ou l'autre des actes suivants, ou aux deux, en tant qu'infractions pénales distinctes de celles impliquant une tentative d'activité criminelle ou sa consommation:

au fait de s'entendre avec une ou plusieurs personnes en vue de commettre une infraction grave à une fin liée directement ou indirectement à l'obtention d'un avantage financier ou autre avantage matériel et, lorsque le droit interne l'exige, impliquant un acte commis par un des participants en vertu de cette entente ou impliquant un groupe criminel organisé;

ii)

à la participation active d'une personne ayant connaissance, soit du but et de l'activité criminelle générale d'un groupe criminel organisé, soit de son intention de commettre les infractions en question:

a.	aux activités criminelles du groupe criminel organisé;

b.	à d'autres activités du groupe criminel organisé lorsque cette personne sait que sa participation contribuera à la réalisation du but criminel susmentionné;

b)	au fait d'organiser, de diriger, de faciliter, d'encourager ou de favoriser au moyen d'une aide ou de conseils la commission d'une infraction grave impliquant un groupe criminel organisé.

(2) La connaissance, l'intention, le but, la motivation ou l'entente visés au paragraphe 1 peuvent être déduits de circonstances factuelles objectives.

(3) Les États parties dont le droit interne subordonne l'établissement des infractions visées au paragraphe 1, point a) i), à l'implication d'un groupe criminel organisé veillent à ce que leur droit interne couvre toutes les infractions graves impliquant des groupes criminels organisés. Ces États parties, de même que les États parties dont le droit interne subordonne l'établissement des infractions visées au paragraphe 1, point a) i), à la commission d'un acte en vertu de l'entente, portent cette information à la connaissance du secrétaire général de l'Organisation des Nations unies au moment où ils signent la présente convention ou déposent leurs instruments de ratification, d'acceptation ou d'approbation ou d'adhésion.

Article 6

Incrimination du blanchiment du produit du crime

(1) Chaque État partie adopte, conformément aux principes fondamentaux de son droit interne, les mesures législatives et autres nécessaires pour conférer le caractère d'infraction pénale, lorsque l'acte a été commis intentionnellement:

à la conversion ou au transfert de biens dont celui qui s'y livre sait qu'ils sont le produit du crime, dans le but de dissimuler ou de déguiser l'origine illicite desdits biens ou d'aider toute personne qui est impliquée dans la commission de l'infraction principale à échapper aux conséquences juridiques de ses actes;

ii)	à la dissimulation ou au déguisement de la nature véritable, de l'origine, de l'emplacement, de la disposition, du mouvement ou de la propriété de biens ou de droits y relatifs dont l'auteur sait qu'ils sont le produit du crime;

et, sous réserve des concepts fondamentaux de son système juridique:

i)	à l'acquisition, à la détention ou à l'utilisation de biens dont celui qui les acquiert, les détient ou les utilise sait, au moment où il les reçoit, qu'ils sont le produit du crime;

ii)	à la participation à l'une des infractions établies conformément au présent article ou à toute autre association, entente, tentative ou complicité par fourniture d'une assistance, d'une aide ou de conseils en vue de sa commission.

(2) Aux fins de l'application du paragraphe 1:

a)	chaque État partie s'efforce d'appliquer le paragraphe 1 à l'éventail le plus large d'infractions principales;

chaque État partie inclut dans les infractions principales toutes les infractions graves telles que définies à l'article 2 de la présente convention et les infractions établies conformément à ses articles 5, 8 et 23. S'agissant des États parties dont la législation contient une liste d'infractions principales spécifiques, ceux-ci incluent dans cette liste, au minimum, un éventail complet d'infractions liées à des groupes criminels organisés;

aux fins du point b), les infractions principales incluent les infractions commises à l'intérieur et à l'extérieur du territoire relevant de la compétence de l'État partie en question. Toutefois, une infraction commise à l'extérieur du territoire relevant de la compétence d'un État partie ne constitue une infraction principale que lorsque l'acte correspondant est une infraction pénale en vertu du droit interne de l'État où il a été commis et constituerait une infraction pénale en vertu du droit interne de l'État partie appliquant le présent article s'il avait été commis sur son territoire;

d)	chaque État partie remet au secrétaire général de l'Organisation des Nations unies une copie de ses lois qui donnent effet au présent article, ainsi qu'une copie de toute modification ultérieurement apportée à ces lois ou une description de ces lois et modifications ultérieures;

e)	lorsque les principes fondamentaux du droit interne d'un État partie l'exigent, il peut être disposé que les infractions énoncées au paragraphe 1 ne s'appliquent pas aux personnes qui ont commis l'infraction principale;

f)	la connaissance, l'intention ou la motivation, en tant qu'éléments constitutifs d'une infraction énoncée au paragraphe 1, peuvent être déduites de circonstances factuelles objectives.

Article 7

Mesures de lutte contre le blanchiment d'argent

(1) Chaque État partie:

institue un régime interne complet de réglementation et de contrôle des banques et institutions financières non bancaires, ainsi que, le cas échéant, des autres entités particulièrement exposées au blanchiment d'argent, dans les limites de sa compétence, afin de prévenir et de détecter toutes formes de blanchiment d'argent, lequel régime met l'accent sur les exigences en matière d'identification des clients, d'enregistrement des opérations et de déclaration des opérations suspectes;

s'assure, sans préjudice des articles 18 et 27 de la présente convention, que les autorités administratives, de réglementation, de détection et de répression et autres, chargées de la lutte contre le blanchiment d'argent (y compris, quand son droit interne le prévoit, les autorités judiciaires) sont en mesure de coopérer et d'échanger des informations aux niveaux national et international, dans les conditions définies par son droit interne et, à cette fin, envisage la création d'un service de renseignement financier qui fera office de centre national de collecte, d'analyse et de diffusion d'informations concernant d'éventuelles opérations de blanchiment d'argent.

(2) Les États parties envisagent de mettre en œuvre des mesures réalisables de détection et de surveillance du mouvement transfrontière d'espèces et de titres négociables appropriés, sous réserve de garanties permettant d'assurer une utilisation correcte des informations et sans entraver d'aucune façon la circulation des capitaux licites. Il peut être notamment fait obligation aux particuliers et aux entreprises de signaler les transferts transfrontières de quantités importantes d'espèces et de titres négociables appropriés.

(3) Lorsqu'ils instituent un régime interne de réglementation et de contrôle aux termes du présent article, et sans préjudice de tout autre article de la présente convention, les États parties sont invités à prendre pour lignes directrices les initiatives pertinentes prises par les organisations régionales, interrégionales et multilatérales pour lutter contre le blanchiment d'argent.

(4) Les États parties s'efforcent de développer et de promouvoir la coopération mondiale, régionale, sous-régionale et bilatérale entre les autorités judiciaires, les services de détection et de répression et les autorités de réglementation financière en vue de lutter contre le blanchiment d'argent.

Article 8

Incrimination de la corruption

(1) Chaque État partie adopte les mesures législatives et autres nécessaires pour conférer le caractère d'infraction pénale, lorsque les actes ont été commis intentionnellement:

a)	au fait de promettre, d'offrir ou d'accorder à un agent public, directement ou indirectement, un avantage indu, pour lui-même ou pour une autre personne ou entité, afin qu'il accomplisse ou s'abstienne d'accomplir un acte dans l'exercice de ses fonctions officielles;

b)	au fait pour un agent public de solliciter ou d'accepter, directement ou indirectement, un avantage indu pour lui-même ou pour une autre personne ou entité, afin d'accomplir ou de s'abstenir d'accomplir un acte dans l'exercice de ses fonctions officielles.

(2) Chaque État partie envisage d'adopter les mesures législatives et autres nécessaires pour conférer le caractère d'infraction pénale aux actes visés au paragraphe 1, impliquant un agent public étranger ou un fonctionnaire international. De même, chaque État partie envisage de conférer le caractère d'infraction pénale à d'autres formes de corruption.

(3) Chaque État partie adopte également les mesures nécessaires pour conférer le caractère d'infraction pénale au fait de se rendre complice d'une infraction établie conformément au présent article.

(4) Aux fins du paragraphe 1 et de l'article 9 de la présente convention, le terme „agent public” désigne un agent public ou une personne assurant un service public, tel que ce terme est défini dans le droit interne et appliqué dans le droit pénal de l'État partie où la personne en question exerce cette fonction.

Article 9

Mesures contre la corruption

(1) Outre les mesures énoncées à l'article 8 de la présente convention, chaque État partie, selon qu'il convient et conformément à son système juridique, adopte des mesures efficaces d'ordre législatif, administratif ou autre pour promouvoir l'intégrité et prévenir, détecter et punir la corruption des agents publics.

(2) Chaque État partie prend des mesures pour s'assurer que ses autorités agissent efficacement en matière de prévention, de détection et de répression de la corruption des agents publics, y compris en leur donnant une indépendance suffisante pour empêcher toute influence inappropriée sur leurs actions.

Article 10

Responsabilité des personnes morales

(1) Chaque État partie adopte les mesures nécessaires, conformément à ses principes juridiques, pour établir la responsabilité des personnes morales qui participent à des infractions graves impliquant un groupe criminel organisé et qui commettent les infractions établies conformément aux articles 5, 6, 8 et 23 de la présente convention.

(2) Sous réserve des principes juridiques de l'État partie, la responsabilité des personnes morales peut être pénale, civile ou administrative.

(3) Cette responsabilité est sans préjudice de la responsabilité pénale des personnes physiques qui ont commis les infractions.

(4) Chaque État partie veille, en particulier, à ce que les personnes morales tenues responsables conformément au présent article fassent l'objet de sanctions efficaces, proportionnées et dissuasives de nature pénale ou non pénale, y compris de sanctions pécuniaires.

Article 11

Poursuites judiciaires, jugement et sanctions

(1) Chaque État partie rend la commission d'une infraction établie conformément aux articles 5, 6, 8 et 23 de la présente convention passible de sanctions qui tiennent compte de la gravité de cette infraction.

(2) Chaque État partie s'efforce de faire en sorte que tout pouvoir judiciaire discrétionnaire conféré par son droit interne et afférent aux poursuites judiciaires engagées contre des individus pour des infractions visées par la présente convention soit exercé de façon à optimiser l'efficacité des mesures de détection et de répression de ces infractions, compte dûment tenu de la nécessité d'exercer un effet dissuasif en ce qui concerne leur commission.

(3) S'agissant d'infractions établies conformément aux articles 5, 6, 8 et 23 de la présente convention, chaque État partie prend les mesures appropriées conformément à son droit interne et compte dûment tenu des droits de la défense, pour faire en sorte que les conditions auxquelles sont subordonnées les décisions de mise en liberté dans l'attente du jugement ou de la procédure d'appel tiennent compte de la nécessité d'assurer la présence du défendeur lors de la procédure pénale ultérieure.

(4) Chaque État partie s'assure que ses tribunaux ou autres autorités compétentes ont à l'esprit la gravité des infractions visées par la présente convention lorsqu'ils envisagent l'éventualité d'une libération anticipée ou conditionnelle de personnes reconnues coupables de ces infractions.

(5) Lorsqu'il y a lieu, chaque État partie détermine, dans le cadre de son droit interne, une période de prescription prolongée au cours de laquelle des poursuites peuvent être engagées du chef d'une des infractions visées par la présente convention, cette période étant plus longue lorsque l'auteur présumé de l'infraction s'est soustrait à la justice.

(6) Aucune disposition de la présente convention ne porte atteinte au principe selon lequel la définition des infractions établies conformément à celle-ci et des moyens juridiques de défense applicables ainsi que d'autres principes juridiques régissant la légalité des incriminations relève exclusivement du droit interne d'un État partie et selon lequel lesdites infractions sont poursuivies et punies conformément au droit de cet État partie.

Article 12

Confiscation et saisie

(1) Les États parties adoptent, dans toute la mesure possible dans le cadre de leurs systèmes juridiques nationaux, les mesures nécessaires pour permettre la confiscation:

a)	du produit du crime provenant d'infractions visées par la présente convention ou de biens dont la valeur correspond à celle de ce produit;

b)	des biens, des matériels et autres instruments utilisés ou destinés à être utilisés pour les infractions visées par la présente convention.

(2) Les États parties adoptent les mesures nécessaires pour permettre l'identification, la localisation, le gel ou la saisie de tout ce qui est mentionné au paragraphe 1 aux fins de confiscation éventuelle.

(3) Si le produit du crime a été transformé ou converti, en partie ou en totalité, en d'autres biens, ces derniers peuvent faire l'objet des mesures visées au présent article en lieu et place dudit produit.

(4) Si le produit du crime a été mêlé à des biens acquis légitimement, ces biens, sans préjudice de tous pouvoirs de gel ou de saisie, peuvent être confisqués à concurrence de la valeur estimée du produit qui y a été mêlé.

(5) Les revenus ou autres avantages tirés du produit du crime, des biens en lesquels le produit a été transformé ou converti ou des biens auxquels il a été mêlé peuvent aussi faire l'objet des mesures visées au présent article, de la même manière et dans la même mesure que le produit du crime.

(6) Aux fins du présent article et de l'article 13 de la présente convention, chaque État partie habilite ses tribunaux ou autres autorités compétentes à ordonner la production ou la saisie de documents bancaires, financiers ou commerciaux. Les États parties ne peuvent invoquer le secret bancaire pour refuser de donner effet aux dispositions du présent paragraphe.

(7) Les États parties peuvent envisager d'exiger que l'auteur d'une infraction établisse l'origine licite du produit présumé du crime ou d'autres biens pouvant faire l'objet d'une confiscation, dans la mesure où cette exigence est conforme aux principes de leur droit interne et à la nature de la procédure judiciaire et des autres procédures.

(8) L'interprétation des dispositions du présent article ne doit en aucun cas porter atteinte aux droits des tiers de bonne foi.

(9) Aucune disposition du présent article ne porte atteinte au principe selon lequel les mesures qui y sont visées sont définies et exécutées conformément au droit interne de chaque État partie et selon les dispositions dudit droit.

Article 13

Coopération internationale aux fins de confiscation

(1) Dans toute la mesure possible dans le cadre de son système juridique national, un État partie qui a reçu d'un autre État partie ayant compétence pour connaître d'une infraction visée par la présente convention une demande de confiscation du produit du crime, des biens, des matériels ou autres instruments visés au paragraphe 1 de l'article 12 de la présente convention, qui sont situés sur son territoire:

a)	transmet la demande à ses autorités compétentes en vue de faire prononcer une décision de confiscation et, si celle-ci intervient, la faire exécuter, ou

transmet à ses autorités compétentes, afin qu'elle soit exécutée dans les limites de la demande, la décision de confiscation prise par un tribunal situé sur le territoire de l'État partie requérant conformément au paragraphe 1 de l'article 12 de la présente convention, pour ce qui est du produit du crime, des biens, des matériels ou autres instruments visés au paragraphe 1 de l'article 12 situés sur le territoire de l'État partie requis.

(2) Lorsqu'une demande est faite par un autre État partie qui a compétence pour connaître d'une infraction visée par la présente convention, l'État partie requis prend des mesures pour identifier, localiser et geler ou saisir le produit du crime, les biens, les matériels ou les autres instruments visés au paragraphe 1 de l'article 12 de la présente convention, en vue d'une éventuelle confiscation à ordonner soit par l'État partie requérant, soit comme suite à une demande formulée en vertu du paragraphe 1 du présent article, par l'État partie requis.

(3) Les dispositions de l'article 18 de la présente convention s'appliquent mutatis mutandis au présent article. Outre les informations visées à l'article 18, paragraphe 15, les demandes faites conformément au présent article contiennent:

a)	lorsque la demande relève du paragraphe 1, point a), une description des biens à confisquer et un exposé des faits sur lesquels se fonde l'État partie requérant qui permettent à l'État partie requis de faire prononcer une décision de confiscation dans le cadre de son droit interne;

b)	Lorsque la demande relève du paragraphe 1, point b) , une copie légalement admissible de la décision de confiscation rendue par l'État partie requérant sur laquelle la demande est fondée, un exposé des faits et des informations indiquant dans quelles limites il est demandé d'exécuter la décision;

c)	lorsque la demande relève du paragraphe 2, un exposé des faits sur lesquels se fonde l'État partie requérant et une description des mesures demandées.

(4) Les décisions ou mesures prévues aux paragraphes 1 et 2 sont prises par l'État partie requis conformément à son droit interne et selon les dispositions dudit droit, et conformément à ses règles de procédure ou à tout traité, accord ou arrangement bilatéral ou multilatéral le liant à l'État partie requérant.

(5) Chaque État partie remet au secrétaire général de l'Organisation des Nations unies une copie de ses lois et règlements qui donnent effet au présent article ainsi qu'une copie de toute modification ultérieurement apportée à ces lois et règlements ou une description de ces lois, règlements et modifications ultérieures.

(6) Si un État partie décide de subordonner l'adoption des mesures visées aux paragraphes 1 et 2 à l'existence d'un traité en la matière, il considère la présente convention comme une base conventionnelle nécessaire et suffisante.

(7) Un État partie peut refuser de donner suite à une demande de coopération en vertu du présent article dans le cas où l'infraction à laquelle elle se rapporte n'est pas une infraction visée par la présente convention.

(8) L'interprétation des dispositions du présent article ne doit en aucun cas porter atteinte aux droits des tiers de bonne foi.

(9) Les États parties envisagent de conclure des traités, accords ou arrangements bilatéraux ou multilatéraux afin de renforcer l'efficacité de la coopération internationale instaurée aux fins du présent article.

Article 14

Disposition du produit du crime ou des biens confisqués

(1) Un État partie qui confisque le produit du crime ou des biens en application de l'article 12 ou de l'article 13, paragraphe 1, de la présente convention en dispose conformément à son droit interne et à ses procédures administratives.

(2) Lorsque les États parties agissent à la demande d'un autre État partie en application de l'article 13 de la présente convention, ils doivent, dans la mesure où leur droit interne le leur permet et si la demande leur en est faite, envisager à titre prioritaire de restituer le produit du crime ou les biens confisqués à l'État partie requérant, afin que ce dernier puisse indemniser les victimes de l'infraction ou restituer ce produit du crime ou ces biens à leurs propriétaires légitimes.

(3) Lorsqu'un État partie agit à la demande d'un autre État partie en application des articles 12 et 13 de la présente convention, il peut envisager spécialement de conclure des accords ou arrangements prévoyant:

de verser la valeur de ce produit ou de ces biens, ou les fonds provenant de leur vente, ou une partie de ceux-ci, au compte établi en application de l'article 30, paragraphe 2, point c), de la présente convention et à des organismes intergouvernementaux spécialisés dans la lutte contre la criminalité organisée;

b)	de partager avec d'autres États parties, systématiquement ou au cas par cas, ce produit ou ces biens, ou les fonds provenant de leur vente, conformément à son droit interne ou à ses procédures administratives.

Article 15

Compétence

(1) Chaque État partie adopte les mesures nécessaires pour établir sa compétence à l'égard des infractions établies conformément aux articles 5, 6, 8 et 23 de la présente convention dans les cas suivants:

a)	lorsque l'infraction est commise sur son territoire, ou

b)	lorsque l'infraction est commise à bord d'un navire qui bat son pavillon ou à bord d'un aéronef immatriculé conformément à son droit interne au moment où ladite infraction est commise.

(2) Sous réserve de l'article 4 de la présente convention, un État partie peut également établir sa compétence à l'égard de l'une quelconque de ces infractions dans les cas suivants:

a)	lorsque l'infraction est commise à l'encontre d'un de ses ressortissants;

b)	lorsque l'infraction est commise par un de ses ressortissants ou par une personne apatride résidant habituellement sur son territoire, ou

lorsque l'infraction est:

i)	une de celles établies conformément à l'article 5, paragraphe 1, de la présente convention et est commise hors de son territoire en vue de la commission, sur son territoire, d'une infraction grave;

ii)

une de celles établies conformément à l'article 6, paragraphe 1, point b) ii), de la présente convention et est commise hors de son territoire en vue de la commission, sur son territoire, d'une infraction établie conformément à l'article 6, paragraphe 1, points a) i) ou a) ii), ou b) i), de la présente convention.

(3) Aux fins de l'article 16, paragraphe 10, de la présente convention, chaque État partie adopte les mesures nécessaires pour établir sa compétence à l'égard des infractions visées par la présente convention lorsque l'auteur présumé se trouve sur son territoire et qu'il n'extrade pas cette personne au seul motif qu'elle est l'un de ses ressortissants.

(4) Chaque État partie peut également adopter les mesures nécessaires pour établir sa compétence à l'égard des infractions visées par la présente convention lorsque l'auteur présumé se trouve sur son territoire et qu'il ne l'extrade pas.

(5) Si un État partie qui exerce sa compétence en vertu du paragraphe 1 ou 2 a été avisé, ou a appris de toute autre façon, qu'un ou plusieurs autres États parties mènent une enquête ou ont engagé des poursuites ou une procédure judiciaire concernant le même acte, les autorités compétentes de ces États parties se consultent, selon qu'il convient, pour coordonner leurs actions.

(6) Sans préjudice des normes du droit international général, la présente convention n'exclut pas l'exercice de toute compétence pénale établie par un État partie conformément à son droit interne.

Article 16

Extradition

(1) Le présent article s'applique aux infractions visées par la présente convention ou dans les cas où un groupe criminel organisé est impliqué dans une infraction visée à l'article 3, paragraphe 1, point a) ou b), et que la personne faisant l'objet de la demande d'extradition se trouve sur le territoire de l'État partie requis, à condition que l'infraction pour laquelle l'extradition est demandée soit punissable par le droit interne de l'État partie requérant et de l'État partie requis.

(2) Si la demande d'extradition porte sur plusieurs infractions graves distinctes, dont certaines ne sont pas visées par le présent article, l'État partie requis peut appliquer également cet article à ces dernières infractions.

(3) Chacune des infractions auxquelles s'applique le présent article est de plein droit incluse dans tout traité d'extradition en vigueur entre les États parties en tant qu'infraction dont l'auteur peut être extradé. Les États parties s'engagent à inclure ces infractions en tant qu'infractions dont l'auteur peut être extradé dans tout traité d'extradition qu'ils concluront entre eux.

(4) Si un État partie qui subordonne l'extradition à l'existence d'un traité reçoit une demande d'extradition d'un État partie avec lequel il n'a pas conclu pareil traité, il peut considérer la présente convention comme la base légale de l'extradition pour les infractions auxquelles le présent article s'applique.

(5) Les États parties qui subordonnent l'extradition à l'existence d'un traité:

au moment du dépôt de leur instrument de ratification, d'acceptation, d'approbation ou d'adhésion à la présente convention, indiquent au secrétaire général de l'Organisation des Nations unies s'ils considèrent la présente convention comme la base légale pour coopérer en matière d'extradition avec d'autres États parties, et

b)	s'ils ne considèrent par la présente convention comme la base légale pour coopérer en matière d'extradition, s'efforcent, s'il y a lieu, de conclure des traités d'extradition avec d'autres États parties afin d'appliquer le présent article.

(6) Les États parties qui ne subordonnent pas l'extradition à l'existence d'un traité reconnaissent entre eux aux infractions auxquelles le présent article s'applique le caractère d'infraction dont l'auteur peut être extradé.

(7) L'extradition est subordonnée aux conditions prévues par le droit interne de l'État partie requis ou par les traités d'extradition applicables, y compris, notamment, aux conditions concernant la peine minimale requise pour extrader et aux motifs pour lesquels l'État partie requis peut refuser l'extradition.

(8) Les États parties s'efforcent, sous réserve de leur droit interne, d'accélérer les procédures d'extradition et de simplifier les exigences en matière de preuve y relatives en ce qui concerne les infractions auxquelles s'applique le présent article.

(9) Sous réserve des dispositions de son droit interne et des traités d'extradition qu'il a conclus, l'État partie requis peut, à la demande de l'État partie requérant et s'il estime que les circonstances le justifient et qu'il y a urgence, placer en détention une personne présente sur son territoire dont l'extradition est demandée ou prendre à son égard toutes autres mesures appropriées pour assurer sa présence lors de la procédure d'extradition.

(10) Un État partie sur le territoire duquel se trouve l'auteur présumé de l'infraction, s'il n'extrade pas cette personne au titre d'une infraction à laquelle s'applique le présent article au seul motif qu'elle est l'un de ses ressortissants, est tenu, à la demande de l'État partie requérant l'extradition, de soumettre l'affaire sans retard excessif à ses autorités compétentes aux fins de poursuites. Lesdites autorités prennent leur décision et mènent les poursuites de la même manière que pour toute autre infraction grave en vertu du droit interne de cet État partie. Les États parties intéressés coopèrent entre eux, notamment en matière de procédure et de preuve, afin d'assurer l'efficacité des poursuites.

(11) Lorsqu'un État partie, en vertu de son droit interne, n'est autorisé à extrader ou remettre de toute autre manière l'un de ses ressortissants que si cette personne est ensuite renvoyée dans cet État partie pour purger la peine prononcée à l'issue du procès ou de la procédure à l'origine de la demande d'extradition ou de remise, et lorsque cet État partie et l'État partie requérant s'accordent sur cette option et d'autres conditions qu'ils peuvent juger appropriées, cette extradition ou remise conditionnelle est suffisante aux fins de l'exécution de l'obligation énoncée au paragraphe 10.

(12) Si l'extradition, demandée aux fins d'exécution d'une peine, est refusée parce que la personne faisant l'objet de cette demande est un ressortissant de l'État partie requis, celui-ci, si son droit interne le lui permet, en conformité avec les prescriptions de ce droit et à la demande de l'État partie requérant, envisage de faire exécuter lui-même la peine qui a été prononcée conformément au droit interne de l'État partie requérant, ou le reliquat de cette peine.

(13) Toute personne faisant l'objet de poursuites en raison de l'une quelconque des infractions auxquelles le présent article s'applique se voit garantir un traitement équitable à tous les stades de la procédure, y compris la jouissance de tous les droits et de toutes les garanties prévus par le droit interne de l'État partie sur le territoire duquel elle se trouve.

(14) Aucune disposition de la présente convention ne doit être interprétée comme faisant obligation à l'État partie requis d'extrader s'il a de sérieuses raisons de penser que la demande a été présentée aux fins de poursuivre ou de punir une personne en raison de son sexe, de sa race, de sa religion, de sa nationalité, de son origine ethnique ou de ses opinions politiques, ou que donner suite à cette demande causerait un préjudice à cette personne pour l'une quelconque de ces raisons.

(15) Les États parties ne peuvent refuser une demande d'extradition au seul motif que l'infraction est considérée comme touchant aussi à des questions fiscales.

(16) Avant de refuser l'extradition, l'État partie requis consulte, le cas échéant, l'État partie requérant afin de lui donner toute possibilité de présenter ses opinions et de donner des informations à l'appui de ses allégations.

(17) Les États parties s'efforcent de conclure des accords ou arrangements bilatéraux et multilatéraux pour permettre l'extradition ou pour en accroître l'efficacité.

Article 17

Transfert des personnes condamnées

Les États parties peuvent envisager de conclure des accords ou arrangements bilatéraux ou multilatéraux relatifs au transfert sur leur territoire de personnes condamnées à des peines d'emprisonnement ou autres peines privatives de liberté du fait d'infractions visées par la présente convention afin qu'elles puissent y purger le reste de leur peine.

Article 18

Entraide judiciaire

(1) Les États parties s'accordent mutuellement l'entraide judiciaire la plus large possible lors des enquêtes, poursuites et procédures judiciaires concernant les infractions visées par la présente convention, comme prévu à l'article 3, et s'accordent réciproquement une entraide similaire lorsque l'État partie requérant a des motifs raisonnables de soupçonner que l'infraction visée à l'article 3, paragraphe 1, point a) ou b), est de nature transnationale, y compris quand les victimes, les témoins, le produit, les instruments ou les éléments de preuve de ces infractions se trouvent dans l'État partie requis et qu'un groupe criminel organisé y est impliqué.

(2) L'entraide judiciaire la plus large possible est accordée, autant que les lois, traités, accords et arrangements pertinents de l'État partie requis le permettent, lors des enquêtes, poursuites et procédures judiciaires concernant des infractions dont une personne morale peut être tenue responsable dans l'État partie requérant, conformément à l'article 10 de la présente convention.

(3) L'entraide judiciaire qui est accordée en application du présent article peut être demandée aux fins suivantes:

a)	recueillir des témoignages ou des dépositions;

b)	signifier des actes judiciaires;

c)	effectuer des perquisitions et des saisies, ainsi que des gels;

d)	examiner des objets et visiter des lieux;

e)	fournir des informations, des pièces à conviction et des estimations d'experts;

f)	fournir des originaux ou des copies certifiées conformes de documents et dossiers pertinents, y compris des documents administratifs, bancaires, financiers ou commerciaux et des documents de sociétés;

g)	identifier ou localiser des produits du crime, des biens, des instruments ou d'autres choses afin de recueillir des éléments de preuve;

h)	faciliter la comparution volontaire de personnes dans l'État partie requérant;

i)	fournir tout autre type d'assistance compatible avec le droit interne de l'État partie requis.

(4) Sans préjudice de son droit interne, les autorités compétentes d'un État partie peuvent, sans demande préalable, communiquer des informations concernant des affaires pénales à une autorité compétente d'un autre État partie, si elles pensent que ces informations pourraient l'aider à entreprendre ou à conclure des enquêtes et des poursuites pénales, ou amener ce dernier État partie à formuler une demande en vertu de la présente convention.

(5) La communication d'informations conformément au paragraphe 4 se fait sans préjudice des enquêtes et poursuites pénales dans l'État dont les autorités compétentes fournissent les informations. Les autorités compétentes qui reçoivent ces informations accèdent à toute demande tendant à ce que lesdites informations restent confidentielles, même temporairement, ou à ce que leur utilisation soit assortie de restrictions. Toutefois, cela n'empêche pas l'État partie qui reçoit les informations de révéler, lors de la procédure judiciaire, des informations à la décharge d'un prévenu. Dans ce dernier cas, l'État partie qui reçoit les informations avise l'État partie qui les communique avant la révélation et, s'il lui en est fait la demande, consulte ce dernier. Si, dans un cas exceptionnel, une notification préalable n'est pas possible, l'État partie qui reçoit les informations informe sans retard de la révélation l'État partie qui les communique.

(6) Les dispositions du présent article n'affectent en rien les obligations découlant de tout autre traité bilatéral ou multilatéral régissant ou devant régir, entièrement ou partiellement, l'entraide judiciaire.

(7) Les paragraphes 9 à 29 sont applicables aux demandes faites conformément au présent article si les États parties en question ne sont pas liés par un traité d'entraide judiciaire. Si lesdits États parties sont liés par un tel traité, les dispositions correspondantes de ce traité sont applicables, à moins que les États parties ne conviennent d'appliquer à leur place les dispositions des paragraphes 9 à 29. Les États parties sont vivement encouragés à appliquer ces paragraphes s'ils facilitent la coopération.

(8) Les États parties ne peuvent invoquer le secret bancaire pour refuser l'entraide judiciaire prévue au présent article.

(9) Les États parties peuvent invoquer l'absence de double incrimination pour refuser de donner suite à une demande d'entraide judiciaire prévue au présent article. L'État partie requis peut néanmoins, lorsqu'il le juge approprié, fournir cette assistance, dans la mesure où il le décide à son gré, indépendamment du fait que l'acte constitue ou non une infraction conformément au droit interne de l'État partie requis.

(10) Toute personne détenue ou purgeant une peine sur le territoire d'un État partie, dont la présence est requise dans un autre État partie à des fins d'identification ou de témoignage ou pour qu'elle apporte de toute autre manière son concours à l'obtention de preuves dans le cadre d'enquêtes, de poursuites ou de procédures judiciaires relatives aux infractions visées par la présente convention, peut faire l'objet d'un transfert si les conditions ci-après sont réunies:

a)	ladite personne y consent librement et en toute connaissance de cause;

b)	les autorités compétentes des deux États parties concernés y consentent, sous réserve des conditions que ces États parties peuvent juger appropriées.

(11) Aux fins du paragraphe 10:

a)	l'État partie vers lequel le transfert est effectué a le pouvoir et l'obligation de garder l'intéressé en détention, sauf demande ou autorisation contraire de la part de l'État partie à partir duquel la personne a été transférée;

l'État partie vers lequel le transfert est effectué s'acquitte sans retard de l'obligation de remettre l'intéressé à la garde de l'État partie à partir duquel le transfert a été effectué, conformément à ce qui aura été convenu au préalable ou à ce que les autorités compétentes des deux États parties auront autrement décidé;

c)	l'État partie vers lequel le transfert est effectué ne peut exiger de l'État partie à partir duquel le transfert est effectué qu'il engage une procédure d'extradition pour que l'intéressé lui soit remis;

d)	il est tenu compte de la période que l'intéressé a passée en détention dans l'État partie vers lequel il a été transféré aux fins du décompte de la peine à purger dans l'État partie à partir duquel il a été transféré.

(12) À moins que l'État partie à partir duquel une personne doit être transférée en vertu des paragraphes 10 et 11 ne donne son accord, ladite personne, quelle que soit sa nationalité, ne sera pas poursuivie, détenue, punie ou soumise à d'autres restrictions à sa liberté de mouvement sur le territoire de l'État partie vers lequel elle est transférée à raison d'actes, d'omissions ou de condamnations antérieurs à son départ du territoire de l'État partie à partir duquel elle a été transférée.

(13) Chaque État partie désigne une autorité centrale qui a la responsabilité et le pouvoir de recevoir les demandes d'entraide judiciaire et, soit de les exécuter, soit de les transmettre aux autorités compétentes pour exécution. Si un État partie a une région ou un territoire spécial doté d'un système d'entraide judiciaire différent, il peut désigner une autorité centrale distincte qui aura la même fonction pour ladite région ou ledit territoire. Les autorités centrales assurent l'exécution ou la transmission rapide et en bonne et due forme des demandes reçues. Si l'autorité centrale transmet la demande à une autorité compétente pour exécution, elle encourage l'exécution rapide et en bonne et due forme de la demande par l'autorité compétente. L'autorité centrale désignée à cette fin fait l'objet d'une notification adressée au secrétaire général de l'Organisation des Nations unies au moment où chaque État partie dépose ses instruments de ratification, d'acceptation ou d'approbation ou d'adhésion à la présente convention. Les demandes d'entraide judiciaire et toute communication y relative sont transmises aux autorités centrales désignées par les États parties. La présente disposition s'entend sans préjudice du droit de tout État partie d'exiger que ces demandes et communications lui soient adressées par voie diplomatique et, en cas d'urgence, si les États parties en conviennent, par l'intermédiaire de l'Organisation internationale de police criminelle, si cela est possible.

(14) Les demandes sont adressées par écrit ou, si possible, par tout autre moyen pouvant produire un document écrit, dans une langue acceptable pour l'État partie requis, dans des conditions permettant audit État partie d'en établir l'authenticité. La ou les langues acceptables pour chaque État partie sont notifiées au secrétaire général de l'Organisation des Nations unies au moment où ledit État partie dépose ses instruments de ratification, d'acceptation ou d'approbation ou d'adhésion à la présente convention. En cas d'urgence et si les États parties en conviennent, les demandes peuvent être faites oralement, mais doivent être confirmées sans délai par écrit.

(15) Une demande d'entraide judiciaire doit contenir les renseignements suivants:

a)	la désignation de l'autorité dont émane la demande;

b)	l'objet et la nature de l'enquête, des poursuites ou de la procédure judiciaire auxquelles se rapporte la demande, ainsi que le nom et les fonctions de l'autorité qui en est chargée;

c)	un résumé des faits pertinents, sauf pour les demandes adressées aux fins de la signification d'actes judiciaires;

d)	une description de l'assistance requise et le détail de toute procédure particulière que l'État partie requérant souhaite voir appliquée;

e)	si possible, l'identité, l'adresse et la nationalité de toute personne visée, et

f)	le but dans lequel le témoignage, les informations ou les mesures sont demandés.

(16) L'État partie requis peut demander un complément d'information lorsque cela apparaît nécessaire pour exécuter la demande conformément à son droit interne ou lorsque cela peut faciliter l'exécution de la demande.

(17) Toute demande est exécutée conformément au droit interne de l'État partie requis et, dans la mesure où cela ne contrevient pas au droit interne de l'État partie requis et lorsque cela est possible, conformément aux procédures spécifiées dans la demande.

(18) Lorsque cela est possible et conforme aux principes fondamentaux du droit interne, si une personne qui se trouve sur le territoire d'un État partie doit être entendue comme témoin ou comme expert par les autorités judiciaires d'un autre État partie, le premier État partie peut, à la demande de l'autre, autoriser son audition par vidéoconférence s'il n'est pas possible ou souhaitable qu'elle comparaisse en personne sur le territoire de l'État partie requérant. Les États parties peuvent convenir que l'audition sera conduite par une autorité judiciaire de l'État partie requérant et qu'une autorité judiciaire de l'État partie requis y assistera.

(19) L'État partie requérant ne communique ni n'utilise les informations ou les éléments de preuve fournis par l'État partie requis pour des enquêtes, poursuites ou procédures judiciaires autres que celles visées dans la demande sans le consentement préalable de l'État partie requis. Rien dans le présent paragraphe n'empêche l'État partie requérant de révéler, lors de la procédure, des informations ou des éléments de preuve à décharge. Dans ce dernier cas, l'État partie requérant avise l'État partie requis avant la révélation et, s'il lui en est fait la demande, consulte l'État partie requis. Si, dans un cas exceptionnel, une notification préalable n'est pas possible, l'État partie requérant informe sans retard l'État partie requis de la révélation.

(20) L'État partie requérant peut exiger que l'État partie requis garde le secret sur la demande et sa teneur, sauf dans la mesure nécessaire pour l'exécuter. Si l'État partie requis ne peut satisfaire à cette exigence, il en informe sans délai l'État partie requérant.

(21) L'entraide judiciaire peut être refusée:

a)	si la demande n'est pas faite conformément aux dispositions du présent article;

b)	si l'État partie requis estime que l'exécution de la demande est susceptible de porter atteinte à sa souveraineté, à sa sécurité, à son ordre public ou à d'autres intérêts essentiels;

c)	au cas où le droit interne de l'État partie requis interdirait à ses autorités de prendre les mesures demandées s'il s'agissait d'une infraction analogue ayant fait l'objet d'une enquête, de poursuites ou d'une procédure judiciaire dans le cadre de sa propre compétence;

d)	au cas où il serait contraire au système juridique de l'État partie requis concernant l'entraide judiciaire d'accepter la demande.

(22) Les États parties ne peuvent refuser une demande d'entraide judiciaire au seul motif que l'infraction est considérée comme touchant aussi à des questions fiscales.

(23) Tout refus d'entraide judiciaire doit être motivé.

(24) L'État partie requis exécute la demande d'entraide judiciaire aussi promptement que possible et tient compte, dans toute la mesure possible, de tous les délais suggérés par l'État partie requérant et qui sont motivés, de préférence dans la demande. L'État partie requis répond aux demandes raisonnables de l'État partie requérant concernant les progrès faits dans l'exécution de la demande. Quand l'entraide demandée n'est plus nécessaire, l'État partie requérant en informe promptement l'État partie requis.

(25) L'entraide judiciaire peut être différée par l'État partie requis au motif qu'elle entraverait une enquête, des poursuites ou une procédure judiciaire en cours.

(26) Avant de refuser une demande en vertu du paragraphe 21 ou d'en différer l'exécution en vertu du paragraphe 25, l'État partie requis étudie avec l'État partie requérant la possibilité d'accorder l'entraide sous réserve des conditions qu'il juge nécessaires. Si l'État partie requérant accepte l'entraide sous réserve de ces conditions, il se conforme à ces dernières.

(27) Sans préjudice de l'application du paragraphe 12, un témoin, un expert ou une autre personne qui, à la demande de l'État partie requérant, consent à déposer au cours d'une procédure ou à collaborer à une enquête, à des poursuites ou à une procédure judiciaire sur le territoire de l'État partie requérant ne sera pas poursuivi, détenu, puni ou soumis à d'autres restrictions à sa liberté personnelle sur ce territoire à raison d'actes, d'omissions ou de condamnations antérieurs à son départ du territoire de l'État partie requis. Cette immunité cesse lorsque le témoin, l'expert ou ladite personne ayant eu, pour une période de quinze jours consécutifs ou pour toute autre période convenue par les États parties, à compter de la date à laquelle ils ont été officiellement informés que leur présence n'était plus requise par les autorités judiciaires, la possibilité de quitter le territoire de l'État partie requérant, y sont néanmoins demeurés volontairement ou, l'ayant quitté, y sont revenus de leur plein gré.

(28) Les frais ordinaires encourus pour exécuter une demande sont à la charge de l'État partie requis, à moins qu'il n'en soit convenu autrement entre les États parties concernés. Lorsque des dépenses importantes ou extraordinaires sont ou se révèlent ultérieurement nécessaires pour exécuter la demande, les États parties se consultent pour fixer les conditions selon lesquelles la demande sera exécutée, ainsi que la manière dont les frais seront assumés.

(29) L'État partie requis:

a)	fournit à l'État partie requérant les copies des dossiers, documents ou renseignements administratifs en sa possession et auxquels, en vertu de son droit interne, le public a accès;

b)	peut, à son gré, fournir à l'État partie requérant intégralement, en partie ou aux conditions qu'il estime appropriées, les copies de tous les dossiers, documents ou renseignements administratifs en sa possession et auxquels, en vertu de son droit interne, le public n'a pas accès.

(30) Les États parties envisagent, s'il y a lieu, la possibilité de conclure des accords ou des arrangements bilatéraux ou multilatéraux qui servent les objectifs et les dispositions du présent article, leur donnent un effet pratique ou les renforcent.

Article 19

Enquêtes conjointes

Les États parties envisagent de conclure des accords ou arrangements bilatéraux ou multilatéraux en vertu desquels, pour les affaires qui font l'objet d'enquêtes, de poursuites ou de procédures judiciaires dans un ou plusieurs États, les autorités compétentes concernées peuvent établir des instances d'enquêtes conjointes. En l'absence de tels accords ou arrangements, des enquêtes conjointes peuvent être décidées au cas par cas. Les États parties concernés veillent à ce que la souveraineté de l'État partie sur le territoire duquel l'enquête doit se dérouler soit pleinement respectée.

Article 20

Techniques d'enquête spéciales

(1) Si les principes fondamentaux de son système juridique national le permettent, chaque État partie, compte tenu de ses possibilités et conformément aux conditions prescrites dans son droit interne, prend les mesures nécessaires pour permettre le recours approprié aux livraisons surveillées et, lorsqu'il le juge approprié, le recours à d'autres techniques d'enquête spéciales, telles que la surveillance électronique ou d'autres formes de surveillance et les opérations d'infiltration, par ses autorités compétentes sur son territoire en vue de combattre efficacement la criminalité organisée.

(2) Aux fins des enquêtes sur les infractions visées par la présente convention, les États parties sont encouragés à conclure, si nécessaire, des accords ou arrangements bilatéraux ou multilatéraux appropriés pour recourir aux techniques d'enquête spéciales dans le cadre de la coopération internationale. Ces accords ou arrangements sont conclus et appliqués dans le plein respect du principe de l'égalité souveraine des États et ils sont mis en œuvre dans le strict respect des dispositions qu'ils contiennent.

(3) En l'absence d'accords ou d'arrangements visés au paragraphe 2 du présent article, les décisions de recourir à des techniques d'enquête spéciales au niveau international sont prises au cas par cas et peuvent, si nécessaire, tenir compte d'ententes et d'arrangements financiers quant à l'exercice de leur compétence par les États parties intéressés.

(4) Les livraisons surveillées auxquelles il est décidé de recourir au niveau international peuvent inclure, avec le consentement des États parties concernés, des méthodes telles que l'interception des marchandises et l'autorisation de la poursuite de leur acheminement, sans altération ou après soustraction ou remplacement de la totalité ou d'une partie de ces marchandises.

Article 21

Transfert des procédures pénales

Les États parties envisagent la possibilité de se transférer mutuellement les procédures relatives à la poursuite d'une infraction visée par la présente convention dans les cas où ce transfert est jugé nécessaire dans l'intérêt d'une bonne administration de la justice et, en particulier lorsque plusieurs juridictions sont concernées, en vue de centraliser les poursuites.

Article 22

Établissement des antécédents judiciaires

Chaque État partie peut adopter les mesures législatives ou autres qui sont nécessaires pour tenir compte, dans les conditions et aux fins qu'il juge appropriées, de toute condamnation dont l'auteur présumé d'une infraction aurait antérieurement fait l'objet dans un autre État, afin d'utiliser cette information dans le cadre d'une procédure pénale relative à une infraction visée par la présente convention.

Article 23

Incrimination de l'entrave au bon fonctionnement de la justice

Chaque État partie adopte les mesures législatives et autres qui sont nécessaires pour conférer le caractère d'infraction pénale, lorsque les actes ont été commis intentionnellement:

au fait de recourir à la force physique, à des menaces ou à l'intimidation ou de promettre, d'offrir ou d'accorder un avantage indu pour obtenir un faux témoignage ou empêcher un témoignage ou la présentation d'éléments de preuve dans une procédure en rapport avec la commission d'infractions visées par la présente convention;

au fait de recourir à la force physique, à des menaces ou à l'intimidation pour empêcher un agent de la justice ou un agent des services de détection et de répression d'exercer les devoirs de leur charge lors de la commission d'infractions visées par la présente convention. Rien dans le présent point ne porte atteinte au droit des États parties de disposer d'une législation destinée à protéger d'autres catégories d'agents publics.

Article 24

Protection des témoins

(1) Chaque État partie prend, dans la limite de ses moyens, des mesures appropriées pour assurer une protection efficace contre des actes éventuels de représailles ou d'intimidation aux témoins qui, dans le cadre de procédures pénales, font un témoignage concernant les infractions visées par la présente convention et, le cas échéant, à leurs parents et à d'autres personnes qui leur sont proches.

(2) Les mesures envisagées au paragraphe 1 peuvent consister notamment, sans préjudice des droits du défendeur, y compris du droit à une procédure régulière:

à établir, pour la protection physique de ces personnes, des procédures visant notamment, selon les besoins et dans la mesure du possible, à leur fournir un nouveau domicile et à permettre, le cas échéant, que les renseignements concernant leur identité et le lieu où elles se trouvent ne soient pas divulgués ou que leur divulgation soit limitée;

b)	à prévoir des règles de preuve qui permettent aux témoins de déposer d'une manière qui garantisse leur sécurité, notamment à les autoriser à déposer en recourant à des techniques de communication telles que les liaisons vidéo ou à d'autres moyens adéquats.

(3) Les États parties envisagent de conclure des arrangements avec d'autres États en vue de fournir un nouveau domicile aux personnes mentionnées au paragraphe 1.

(4) Les dispositions du présent article s'appliquent également aux victimes lorsqu'elles sont témoins.

Article 25

Octroi d'une assistance et d'une protection aux victimes

(1) Chaque État partie prend, dans la limite de ses moyens, des mesures appropriées pour prêter assistance et accorder protection aux victimes d'infractions visées par la présente convention, en particulier dans les cas de menace de représailles ou d'intimidation.

(2) Chaque État partie établit des procédures appropriées pour permettre aux victimes d'infractions visées par la présente convention d'obtenir réparation.

(3) Chaque État partie, sous réserve de son droit interne, fait en sorte que les avis et préoccupations des victimes soient présentés et pris en compte aux stades appropriés de la procédure pénale engagée contre les auteurs d'infractions, d'une manière qui ne porte pas préjudice aux droits de la défense.

Article 26

Mesures propres à renforcer la coopération avec les services de détection et de répression

(1) Chaque État partie prend des mesures appropriées pour encourager les personnes qui participent ou ont participé à des groupes criminels organisés:

à fournir des informations utiles aux autorités compétentes à des fins d'enquête et de recherche de preuves sur des questions telles que:

i)	l'identité, la nature, la composition, la structure ou les activités des groupes criminels organisés, ou le lieu où ils se trouvent;

ii)	les liens, y compris à l'échelon international, avec d'autres groupes criminels organisés;

iii)	les infractions que les groupes criminels organisés ont commises ou pourraient commettre;

b)	à fournir une aide factuelle et concrète aux autorités compétentes, qui pourrait contribuer à priver les groupes criminels organisés de leurs ressources ou du produit du crime.

(2) Chaque État partie envisage de prévoir la possibilité, dans les cas appropriés, d'alléger la peine dont est passible un prévenu qui coopère de manière substantielle à l'enquête ou aux poursuites relatives à une infraction visée par la présente convention.

(3) Chaque État partie envisage de prévoir la possibilité, conformément aux principes fondamentaux de son droit interne, d'accorder l'immunité de poursuites à une personne qui coopère de manière substantielle à l'enquête ou aux poursuites relatives à une infraction visée par la présente convention.

(4) La protection de ces personnes est assurée comme le prévoit l'article 24 de la présente convention.

(5) Lorsqu'une personne qui est visée au paragraphe 1 et se trouve dans un État partie peut apporter une coopération substantielle aux autorités compétentes d'un autre État partie, les États parties concernés peuvent envisager de conclure des accords ou arrangements, conformément à leur droit interne, concernant l'éventuel octroi par l'autre État partie du traitement décrit aux paragraphes 2 et 3.

Article 27

Coopération entre les services de détection et de répression

(1) Les États parties coopèrent étroitement, conformément à leurs systèmes juridiques et administratifs respectifs, en vue de renforcer l'efficacité de la détection et de la répression des infractions visées par la présente convention. En particulier, chaque État partie adopte des mesures efficaces pour:

renforcer ou, si nécessaire, établir des voies de communication entre ses autorités, organismes et services compétents pour faciliter l'échange sûr et rapide d'informations concernant tous les aspects des infractions visées par la présente convention, y compris, si les États parties concernés le jugent approprié, les liens avec d'autres activités criminelles;

coopérer avec d'autres États parties, s'agissant des infractions visées par la présente convention, dans la conduite d'enquêtes concernant les points suivants:

i)	identité et activités des personnes soupçonnées d'implication dans lesdites infractions, lieu où elles se trouvent ou lieu où se trouvent les autres personnes concernées;

ii)	mouvement du produit du crime ou des biens provenant de la commission de ces infractions;

iii)	mouvement des biens, des matériels ou d'autres instruments utilisés ou destinés à être utilisés dans la commission de ces infractions;

c)	fournir, lorsqu'il y a lieu, les pièces ou quantités de substances nécessaires à des fins d'analyse ou d'enquête;

d)	faciliter une coordination efficace entre les autorités, organismes et services compétents et favoriser l'échange de personnel et d'experts, y compris, sous réserve de l'existence d'accords ou d'arrangements bilatéraux entre les États parties concernés, le détachement d'agents de liaison;

échanger, avec d'autres États parties, des informations sur les moyens et procédés spécifiques employés par les groupes criminels organisés, y compris, s'il y a lieu, sur les itinéraires et les moyens de transport ainsi que sur l'usage de fausses identités, de documents modifiés ou falsifiés ou d'autres moyens de dissimulation de leurs activités;

f)	échanger des informations et coordonner les mesures administratives et autres prises, comme il convient, pour détecter au plus tôt les infractions visées par la présente convention.

(2) Afin de donner effet à la présente convention, les États parties envisagent de conclure des accords ou des arrangements bilatéraux ou multilatéraux prévoyant une coopération directe entre leurs services de détection et de répression et, lorsque de tels accords ou arrangements existent déjà, de les modifier. En l'absence de tels accords ou arrangements entre les États parties concernés, ces derniers peuvent se baser sur la présente convention pour instaurer une coopération en matière de détection et de répression concernant les infractions visées par la présente convention. Chaque fois que cela est approprié, les États parties utilisent pleinement les accords ou arrangements, y compris les organisations internationales ou régionales, pour renforcer la coopération entre leurs services de détection et de répression.

(3) Les États parties s'efforcent de coopérer, dans la mesure de leurs moyens, pour faire face à la criminalité transnationale organisée perpétrée au moyen de techniques modernes.

Article 28

Collecte, échange et analyse d'informations sur la nature de la criminalité organisée

(1) Chaque État partie envisage d'analyser, en consultation avec les milieux scientifiques et universitaires, les tendances de la criminalité organisée sur son territoire, les circonstances dans lesquelles elle opère, ainsi que les groupes professionnels et les techniques impliqués.

(2) Les États parties envisagent de développer leurs capacités d'analyse des activités criminelles organisées et de les mettre en commun directement entre eux et par le biais des organisations internationales et régionales. À cet effet, des définitions, normes et méthodes communes devraient être élaborées et appliquées selon qu'il convient.

(3) Chaque État partie envisage de suivre ses politiques et les mesures concrètes prises pour combattre la criminalité organisée et d'évaluer leur mise en œuvre et leur efficacité.

Article 29

Formation et assistance technique

(1) Chaque État partie établit, développe ou améliore, dans la mesure des besoins, des programmes de formation spécifiques à l'intention du personnel de ses services de détection et de répression, y compris des magistrats du parquet, des juges d'instruction et des agents des douanes, ainsi que d'autres personnels chargés de prévenir, de détecter et de réprimer les infractions visées par la présente convention. Ces programmes peuvent prévoir des détachements et des échanges de personnel. Ils portent en particulier, dans la mesure où le droit interne l'autorise, sur les points suivants:

a)	méthodes employées pour prévenir, détecter et combattre les infractions visées par la présente convention;

b)	itinéraires empruntés et techniques employées par les personnes soupçonnées d'implication dans des infractions visées par la présente convention, y compris dans les États de transit, et mesures de lutte appropriées;

c)	surveillance du mouvement des produits de contrebande;

détection et surveillance du mouvement du produit du crime, des biens, des matériels ou des autres instruments, et méthodes de transfert, de dissimulation ou de déguisement de ce produit, de ces biens, de ces matériels ou de ces autres instruments, ainsi que les méthodes de lutte contre le blanchiment d'argent et contre d'autres infractions financières;

e)	rassemblement des éléments de preuve;

f)	techniques de contrôle dans les zones franches et les ports francs;

g)	matériels et techniques modernes de détection et de répression, y compris la surveillance électronique, les livraisons surveillées et les opérations d'infiltration;

h)	méthodes utilisées pour combattre la criminalité transnationale organisée perpétrée au moyen d'ordinateurs, de réseaux de télécommunication ou d'autres techniques modernes, et

i)	méthodes utilisées pour la protection des victimes et des témoins.

(2) Les États parties s'entraident pour planifier et exécuter des programmes de recherche et de formation conçus pour échanger des connaissances spécialisées dans les domaines visés au paragraphe 1 et, à cette fin, mettent aussi à profit, lorsqu'il y a lieu, des conférences et séminaires régionaux et internationaux pour favoriser la coopération et stimuler les échanges de vues sur les problèmes communs, y compris les problèmes et besoins particuliers des États de transit.

(3) Les États parties encouragent les activités de formation et d'assistance technique de nature à faciliter l'extradition et l'entraide judiciaire. Ces activités de formation et d'assistance technique peuvent inclure une formation linguistique, des détachements et des échanges entre les personnels des autorités centrales ou des organismes ayant des responsabilités dans les domaines visés.

(4) Lorsqu'il existe des accords ou arrangements bilatéraux et multilatéraux en vigueur, les États parties renforcent, autant qu'il est nécessaire, les mesures prises pour optimiser les activités opérationnelles et de formation au sein des organisations internationales et régionales et dans le cadre d'autres accords ou arrangements bilatéraux et multilatéraux en la matière.

Article 30

Autres mesures: application de la convention par le développement économique et l'assistance technique

(1) Les États parties prennent des mesures propres à assurer la meilleure application possible de la présente convention par la coopération internationale, compte tenu des effets négatifs de la criminalité organisée sur la société en général, et sur le développement durable en particulier.

(2) Les États parties font des efforts concrets, dans la mesure du possible, et en coordination les uns avec les autres ainsi qu'avec les organisations régionales et internationales:

a)	pour développer leur coopération à différents niveaux avec les pays en développement, en vue de renforcer la capacité de ces derniers à prévenir et combattre la criminalité transnationale organisée;

b)	pour accroître l'assistance financière et matérielle à fournir aux pays en développement afin d'appuyer les efforts qu'ils déploient pour lutter efficacement contre la criminalité transnationale organisée et de les aider à appliquer la présente convention avec succès;

pour fournir une assistance technique aux pays en développement et aux pays à économie en transition afin de les aider à répondre à leurs besoins aux fins de l'application de la présente convention. Pour ce faire, les États parties s'efforcent de verser volontairement des contributions adéquates et régulières à un compte établi à cet effet dans le cadre d'un mécanisme de financement des Nations unies. Les États parties peuvent aussi envisager spécialement, conformément à leur droit interne et aux dispositions de la présente convention, de verser au compte susvisé un pourcentage des fonds ou de la valeur correspondante du produit du crime ou des biens confisqués en application des dispositions de la présente convention;

pour encourager et convaincre d'autres États et des institutions financières, selon qu'il convient, de s'associer aux efforts faits conformément au présent article, notamment en fournissant aux pays en développement davantage de programmes de formation et de matériel moderne afin de les aider à atteindre les objectifs de la présente convention.

(3) Autant que possible, ces mesures sont prises sans préjudice des engagements existants en matière d'assistance étrangère ou d'autres arrangements de coopération financière aux niveaux bilatéral, régional ou international.

(4) Les États parties peuvent conclure des accords ou des arrangements bilatéraux ou multilatéraux sur l'assistance matérielle et logistique, en tenant compte des arrangements financiers nécessaires pour assurer l'efficacité des moyens de coopération internationale prévus par la présente convention et pour prévenir, détecter et combattre la criminalité transnationale organisée.

Article 31

Prévention

(1) Les États parties s'efforcent d'élaborer et d'évaluer des projets nationaux ainsi que de mettre en place et de promouvoir les meilleures pratiques et politiques pour prévenir la criminalité transnationale organisée.

(2) Conformément aux principes fondamentaux de leur droit interne, les États parties s'efforcent de réduire, par des mesures législatives, administratives ou autres appropriées, les possibilités actuelles ou futures des groupes criminels organisés de participer à l'activité des marchés licites en utilisant le produit du crime. Ces mesures devraient être axées sur:

a)	le renforcement de la coopération entre les services de détection et de répression ou les magistrats du parquet et entités privées concernées, notamment dans l'industrie;

b)	la promotion de l'élaboration de normes et procédures visant à préserver l'intégrité des entités publiques et des entités privées concernées, ainsi que de codes de déontologie pour les professions concernées, notamment celles de juriste, de notaire, de conseiller fiscal et de comptable;

c)	la prévention de l'usage impropre par les groupes criminels organisés des procédures d'appel d'offres menées par des autorités publiques ainsi que des subventions et licences accordées par des autorités publiques pour une activité commerciale;

la prévention de l'usage impropre par des groupes criminels organisés de personnes morales; ces mesures pourraient inclure:

i)	l'établissement de registres publics des personnes morales et physiques impliquées dans la création, la gestion et le financement de personnes morales;

ii)	la possibilité de déchoir les personnes reconnues coupables d'infractions visées par la présente convention, par décision de justice ou par tout moyen approprié, pour une période raisonnable, du droit de diriger des personnes morales constituées sur leur territoire;

iii)	l'établissement de registres nationaux des personnes déchues du droit de diriger des personnes morales, et

iv)	l'échange d'informations contenues dans les registres mentionnés aux points d) i) et d) iii) avec les autorités compétentes des autres États parties.

(3) Les États parties s'efforcent de promouvoir la réinsertion dans la société des personnes reconnues coupables d'infractions visées par la présente convention.

(4) Les États parties s'efforcent d'évaluer périodiquement les instruments juridiques et les pratiques administratives pertinents en vue de déterminer s'ils comportent des lacunes permettant aux groupes criminels organisés d'en faire un usage impropre.

(5) Les États parties s'efforcent de mieux sensibiliser le public à l'existence, aux causes et à la gravité de la criminalité transnationale organisée et à la menace qu'elle représente. Ils peuvent le faire, selon qu'il convient, par l'intermédiaire des médias et en adoptant des mesures destinées à promouvoir la participation du public aux activités de prévention et de lutte.

(6) Chaque État partie communique au secrétaire général de l'Organisation des Nations unies le nom et l'adresse de l'autorité ou des autorités susceptibles d'aider les autres États parties à mettre au point des mesures de prévention de la criminalité transnationale organisée.

(7) Les États parties collaborent, selon qu'il convient, entre eux et avec les organisations régionales et internationales compétentes en vue de promouvoir et de mettre au point les mesures visées dans le présent article. À ce titre, ils participent à des projets internationaux visant à prévenir la criminalité transnationale organisée, par exemple en agissant sur les facteurs qui rendent les groupes socialement marginalisés vulnérables à l'action de cette criminalité.

Article 32

Conférence des parties à la convention

(1) Une conférence des parties à la convention est instituée pour améliorer la capacité des États parties à combattre la criminalité transnationale organisée et pour promouvoir et examiner l'application de la présente convention.

(2) Le secrétaire général de l'Organisation des Nations unies convoquera la conférence des parties au plus tard un an après l'entrée en vigueur de la présente convention. La conférence des parties adoptera un règlement intérieur et des règles régissant les activités énoncées aux paragraphes 3 et 4 (y compris des règles relatives au financement des dépenses encourues au titre de ces activités).

(3) La conférence des parties arrête des mécanismes en vue d'atteindre les objectifs visés au paragraphe 1, notamment:

a)	elle facilite les activités menées par les États parties en application des articles 29, 30 et 31 de la présente convention, y compris en encourageant la mobilisation de contributions volontaires;

b)	elle facilite l'échange d'informations entre États parties sur les caractéristiques et tendances de la criminalité transnationale organisée et les pratiques efficaces pour la combattre;

c)	elle coopère avec les organisations régionales et internationales et les organisations non gouvernementales compétentes;

d)	elle examine à intervalles réguliers l'application de la présente convention;

e)	elle formule des recommandations en vue d'améliorer la présente convention et son application;

(4) Aux fins du paragraphe 3, points d) et e), la conférence des parties s'enquiert des mesures adoptées et des difficultés rencontrées par les États parties pour appliquer la présente convention en utilisant les informations que ceux-ci lui communiquent ainsi que les mécanismes complémentaires d'examen qu'elle pourra établir.

(5) Chaque État partie communique à la conférence des parties, comme celle-ci le requiert, des informations sur ses programmes, plans et pratiques ainsi que sur ses mesures législatives et administratives visant à appliquer la présente convention.

Article 33

Secrétariat

(1) Le secrétaire général de l'Organisation des Nations unies fournit les services de secrétariat nécessaires à la conférence des parties à la convention.

(2) Le secrétariat:

a)	aide la conférence des parties à réaliser les activités énoncées à l'article 32 de la présente convention, prend des dispositions et fournit les services nécessaires pour les sessions de la conférence des parties;

b)	aide les États parties, sur leur demande, à fournir des informations à la conférence des parties comme le prévoit l'article 32, paragraphe 5, de la présente convention, et

c)	assure la coordination nécessaire avec le secrétariat des organisations régionales et internationales compétentes.

Article 34

Application de la convention

(1) Chaque État partie prend les mesures nécessaires, y compris législatives et administratives, conformément aux principes fondamentaux de son droit interne, pour assurer l'exécution de ses obligations en vertu de la présente convention.

(2) Les infractions établies conformément aux articles 5, 6, 8 et 23 de la présente convention sont établies dans le droit interne de chaque État partie indépendamment de leur nature transnationale ou de l'implication d'un groupe criminel organisé comme énoncé à l'article 3, paragraphe 1, de la présente convention, sauf dans la mesure où, conformément à l'article 5 de la présente convention, serait requise l'implication d'un groupe criminel organisé.

(3) Chaque État partie peut adopter des mesures plus strictes ou plus sévères que celles qui sont prévues par la présente convention afin de prévenir et de combattre la criminalité transnationale organisée.

Article 35

Règlement des différends

(1) Les États parties s'efforcent de régler les différends concernant l'interprétation ou l'application de la présente convention par voie de négociation.

(2) Tout différend entre deux États parties ou plus concernant l'interprétation ou l'application de la présente convention qui ne peut être réglé par voie de négociation dans un délai raisonnable est, à la demande de l'un de ces États parties, soumis à l'arbitrage. Si, dans un délai de six mois à compter de la date de la demande d'arbitrage, les États parties ne peuvent s'entendre sur l'organisation de l'arbitrage, l'un quelconque d'entre eux peut soumettre le différend à la Cour internationale de justice en adressant une requête conformément au statut de la Cour.

(3) Chaque État partie peut, au moment de la signature, de la ratification, de l'acceptation ou de l'approbation de la présente convention ou de l'adhésion à celle-ci, déclarer qu'il ne se considère pas lié par le paragraphe 2. Les autres États parties ne sont pas liés par le paragraphe 2 envers tout État partie ayant émis une telle réserve.

(4) Tout État partie qui a émis une réserve en vertu du paragraphe 3 peut la retirer à tout moment en adressant une notification au secrétaire général de l'Organisation des Nations unies.

Article 36

Signature, ratification, acceptation, approbation et adhésion

(1) La présente convention sera ouverte à la signature de tous les États du 12 au 15 décembre 2000 à Palerme (Italie) et, par la suite, au siège de l'Organisation des Nations unies, à New York, jusqu'au 12 décembre 2002.

(2) La présente convention est également ouverte à la signature des organisations régionales d'intégration économique à la condition qu'au moins un État membre d'une telle organisation ait signé la présente convention conformément au paragraphe 1.

(3) La présente convention est soumise à ratification, acceptation ou approbation. Les instruments de ratification, d'acceptation ou d'approbation seront déposés auprès du secrétaire général de l'Organisation des Nations unies. Une organisation régionale d'intégration économique peut déposer ses instruments de ratification, d'acceptation ou d'approbation si au moins un de ses États membres l'a fait. Dans cet instrument de ratification, d'acceptation ou d'approbation, cette organisation déclare l'étendue de sa compétence concernant les questions régies par la présente convention. Elle informe également le dépositaire de toute modification pertinente de l'étendue de sa compétence.

(4) La présente convention est ouverte à l'adhésion de tout État ou de toute organisation régionale d'intégration économique dont au moins un État membre est partie à la présente convention. Les instruments d'adhésion sont déposés auprès du secrétaire général de l'Organisation des Nations unies. Au moment de son adhésion, une organisation régionale d'intégration économique déclare l'étendue de sa compétence concernant les questions régies par la présente convention. Elle informe également le dépositaire de toute modification pertinente de l'étendue de sa compétence.

Article 37

Relation avec les protocoles

(1) La présente convention peut être complétée par un ou plusieurs protocoles.

(2) Pour devenir partie à un protocole, un État ou une organisation régionale d'intégration économique doit être également partie à la présente convention.

(3) Un État partie à la présente convention n'est pas lié par un protocole, à moins qu'il ne devienne partie audit protocole conformément aux dispositions de ce dernier.

(4) Tout protocole à la présente convention est interprété conjointement avec la présente convention, compte tenu de l'objet de ce protocole.

Article 38

Entrée en vigueur

(1) La présente convention entrera en vigueur le quatre-vingt-dixième jour suivant la date de dépôt du quarantième instrument de ratification, d'acceptation, d'approbation ou d'adhésion. Aux fins du présent paragraphe, aucun des instruments déposés par une organisation régionale d'intégration économique n'est considéré comme un instrument venant s'ajouter aux instruments déjà déposés par les États membres de cette organisation.

(2) Pour chaque État ou organisation régionale d'intégration économique qui ratifiera, acceptera ou approuvera la présente convention ou y adhérera après le dépôt du quarantième instrument pertinent, la présente convention entrera en vigueur le trentième jour suivant la date de dépôt de l'instrument pertinent par ledit État ou ladite organisation.

Article 39

Amendement

(1) À l'expiration d'un délai de cinq ans à compter de l'entrée en vigueur de la présente convention, un État partie peut proposer un amendement et en déposer le texte auprès du secrétaire général de l'Organisation des Nations unies. Ce dernier communique alors la proposition d'amendement aux États parties et à la conférence des parties à la convention en vue de l'examen de la proposition et de l'adoption d'une décision. La conférence des parties n'épargne aucun effort pour parvenir à un consensus sur tout amendement. Si tous les efforts en ce sens ont été épuisés sans qu'un accord soit intervenu, il faudra, en dernier recours, pour que l'amendement soit adopté, un vote à la majorité des deux tiers des États parties présents à la conférence des parties et exprimant leur vote.

(2) Les organisations régionales d'intégration économique disposent, pour exercer, en vertu du présent article, leur droit de vote dans les domaines qui relèvent de leur compétence, d'un nombre de voix égal au nombre de leurs États membres parties à la présente convention. Elles n'exercent pas leur droit de vote si leurs États membres exercent le leur, et inversement.

(3) Un amendement adopté conformément au paragraphe 1 est soumis à ratification, acceptation ou approbation des États parties.

(4) Un amendement adopté conformément au paragraphe 1 entrera en vigueur pour un État partie quatre-vingt-dix jours après la date de dépôt par ledit État partie auprès du secrétaire général de l'Organisation des Nations unies d'un instrument de ratification, d'acceptation ou d'approbation dudit amendement.

(5) Un amendement entré en vigueur a force obligatoire à l'égard des États parties qui ont exprimé leur consentement à être liés par lui. Les autres États parties restent liés par les dispositions de la présente convention et tous amendements antérieurs qu'ils ont ratifiés, acceptés ou approuvés.

Article 40

Dénonciation

(1) Un État partie peut dénoncer la présente convention par notification écrite adressée au secrétaire général de l'Organisation des Nations unies. Une telle dénonciation prend effet un an après la date de réception de la notification par le secrétaire général.

(2) Une organisation régionale d'intégration économique cesse d'être partie à la présente convention lorsque tous ses États membres l'ont dénoncée.

(3) La dénonciation de la présente convention conformément au paragraphe 1 entraîne la dénonciation de tout protocole y relatif.

Article 41

Dépositaire et langues

(1) Le secrétaire général de l'Organisation des Nations unies est le dépositaire de la présente convention.

(2) L'original de la présente convention, dont les textes anglais, arabe, chinois, espagnol, français et russe font également foi, sera déposé auprès du secrétaire général de l'Organisation des Nations unies.

EN FOI DE QUOI, les plénipotentiaires soussignés, à ce dûment autorisés par leurs gouvernements respectifs, ont signé la présente convention.

CONVENCIÓN DE LAS NACIONES UNIDAS CONTRA LA DELINCUENCIA ORGANIZADA TRANSNACIONAL

Artículo 1

Finalidad

El propósito de la presente Convención es promover la cooperación para prevenir y combatir más eficazmente la delincuencia organizada transnacional.

Artículo 2

Definiciones

Para los fines de la presente Convención:

por „grupo delictivo organizado” se entenderá un grupo estructurado de tres o más personas que exista durante cierto tiempo y que actúe concertadamente con el propósito de cometer uno o más delitos graves o delitos tipificados con arreglo a la presente Convención con miras a obtener, directa o indirectamente, un beneficio económico u otro beneficio de orden material;

b)	por „delito grave” se entenderá la conducta que constituya un delito punible con una privación de libertad máxima de al menos cuatro años o con una pena más grave;

c)	por „grupo estructurado” se entenderá un grupo no formado fortuitamente para la comisión inmediata de un delito y en el que no necesariamente se haya asignado a sus miembros funciones formalmente definidas ni haya continuidad en la condición de miembro o exista una estructura desarrollada;

d)	por „bienes” se entenderá los activos de cualquier tipo, corporales o incorporales, muebles o inmuebles, tangibles o intangibles, y los documentos o instrumentos legales que acrediten la propiedad u otros derechos sobre dichos activos;

e)	por „producto del delito” se entenderá los bienes de cualquier índole derivados u obtenidos directa o indirectamente de la comisión de un delito;

f)	por „embargo preventivo” o „incautación” se entenderá la prohibición temporal de transferir, convertir, enajenar o mover bienes, o la custodia o el control temporales de bienes por mandamiento expedido por un tribunal u otra autoridad competente;

g)	por „decomiso” se entenderá la privación con carácter definitivo de bienes por decisión de un tribunal o de otra autoridad competente;

h)	por „delito determinante” se entenderá todo delito del que se derive un producto que pueda pasar a constituir materia de un delito definido en el artículo 6 de la presente Convención;

por „entrega vigilada” se entenderá la técnica consistente en dejar que remesas ilícitas o sospechosas salgan del territorio de uno o más Estados, lo atraviesen o entren en él, con el conocimiento y bajo la supervisión de sus autoridades competentes, con el fin de investigar delitos e identificar a las personas involucradas en la comisión de éstos;

por „organización regional de integración económica” se entenderá una organización constituida por Estados soberanos de una región determinada, a la que sus Estados miembros han transferido competencia en las cuestiones regidas por la presente Convención y que ha sido debidamente facultada, de conformidad con sus procedimientos internos, para firmar, ratificar, aceptar o aprobar la Convención o adherirse a ella; las referencias a los „Estados Parte” con arreglo a la presente Convención se aplicarán a esas organizaciones dentro de los límites de su competencia.

Artículo 3

Ámbito de aplicación

(1) A menos que contenga una disposición en contrario, la presente Convención se aplicará a la prevención, la investigación y el enjuiciamiento de:

a)	los delitos tipificados con arreglo a los artículos 5, 6, 8 y 23 de la presente Convención, y

b)	los delitos graves que se definen en el artículo 2 de la presente Convención; cuando esos delitos sean de carácter transnacional y entrañen la participación de un grupo delictivo organizado.

(2) A los efectos del párrafo 1 del presente artículo, el delito será de carácter transnacional si:

a)	se comete en más de un Estado;

b)	se comete dentro de un solo Estado pero una parte sustancial de su preparación, planificación, dirección o control se realiza en otro Estado;

c)	se comete dentro de un solo Estado pero entraña la participación de un grupo delictivo organizado que realiza actividades delictivas en más de un Estado, o

d)	se comete en un solo Estado pero tiene efectos sustanciales en otro Estado.

Artículo 4

Protección de la soberanía

(1) Los Estados Parte cumplirán sus obligaciones con arreglo a la presente Convención en consonancia con los principios de igualdad soberana e integridad territorial de los Estados, así como de no intervención en los asuntos internos de otros Estados.

(2) Nada de lo dispuesto en la presente Convención facultará a un Estado Parte para ejercer, en el territorio de otro Estado, jurisdicción o funciones que el derecho interno de ese Estado reserve exclusivamente a sus autoridades.

Artículo 5

Penalización de la participación en un grupo delictivo organizado

(1) Cada Estado Parte adoptará las medidas legislativas y de otra índole que sean necesarias para tipificar como delito, cuando se cometan intencionalmente:

una de las conductas siguientes, o ambas, como delitos distintos de los que entrañen el intento o la consumación de la actividad delictiva:

el acuerdo con una o más personas de cometer un delito grave con un propósito que guarde relación directa o indirecta con la obtención de un beneficio económico u otro beneficio de orden material y, cuando así lo prescriba el derecho interno, que entrañe un acto perpetrado por uno de los participantes para llevar adelante ese acuerdo o que entrañe la participación de un grupo delictivo organizado,

ii)

la conducta de toda persona que, a sabiendas de la finalidad y actividad delictiva general de un grupo delictivo organizado o de su intención de cometer los delitos en cuestión, participe activamente en:

a.	actividades ilícitas del grupo delictivo organizado,

b.	otras actividades del grupo delictivo organizado, a sabiendas de que su participación contribuirá al logro de la finalidad delictiva antes descrita;

b)	la organización, dirección, ayuda, incitación, facilitación o asesoramiento en aras de la comisión de un delito grave que entrañe la participación de un grupo delictivo organizado.

(2) El conocimiento, la intención, la finalidad, el propósito o el acuerdo a que se refiere el párrafo 1 del presente artículo podrán inferirse de circunstancias fácticas objetivas.

(3) Los Estados Parte cuyo derecho interno requiera la participación de un grupo delictivo organizado para la penalización de los delitos tipificados con arreglo al inciso i) del apartado a) del párrafo 1 del presente artículo velarán por que su derecho interno comprenda todos los delitos graves que entrañen la participación de grupos delictivos organizados. Esos Estados Parte, así como los Estados Parte cuyo derecho interno requiera la comisión de un acto que tenga por objeto llevar adelante el acuerdo concertado con el propósito de cometer los delitos tipificados con arreglo al inciso i) del apartado a) del párrafo 1 del presente artículo, lo notificarán al Secretario General de las Naciones Unidas en el momento de la firma o del depósito de su instrumento de ratificación, aceptación o aprobación de la presente Convención o de adhesión a ella.

Artículo 6

Penalización del blanqueo del producto del delito

(1) Cada Estado Parte adoptará, de conformidad con los principios fundamentales de su derecho interno, las medidas legislativas y de otra índole que sean necesarias para tipificar como delito, cuando se cometan intencionalmente:

la conversión o la transferencia de bienes, a sabiendas de que esos bienes son producto del delito, con el propósito de ocultar o disimular el origen ilícito de los bienes o ayudar a cualquier persona involucrada en la comisión del delito determinante a eludir las consecuencias jurídicas de sus actos,

ii)	la ocultación o disimulación de la verdadera naturaleza, origen, ubicación, disposición, movimiento o propiedad de bienes o del legítimo derecho a éstos, a sabiendas de que dichos bienes son producto del delito;

con sujeción a los conceptos básicos de su ordenamiento jurídico:

i)	la adquisición, posesión o utilización de bienes, a sabiendas, en el momento de su recepción, de que son producto del delito,

ii)	la participación en la comisión de cualesquiera de los delitos tipificados con arreglo al presente artículo, así como la asociación y la confabulación para cometerlos, el intento de cometerlos, y la ayuda, la incitación, la facilitación y el asesoramiento en aras de su comisión.

(2) Para los fines de la aplicación o puesta en práctica del párrafo 1 del presente artículo:

a)	cada Estado Parte velará por aplicar el párrafo 1 del presente artículo a la gama más amplia posible de delitos determinantes;

cada Estado Parte incluirá como delitos determinantes todos los delitos graves definidos en el artículo 2 de la presente Convención y los delitos tipificados con arreglo a los artículos 5, 8 y 23 de la presente Convención. Los Estados Parte cuya legislación establezca una lista de delitos determinantes incluirán entre éstos, como mínimo, una amplia gama de delitos relacionados con grupos delictivos organizados;

a los efectos del apartado b), los delitos determinantes incluirán los delitos cometidos tanto dentro como fuera de la jurisdicción del Estado Parte interesado. No obstante, los delitos cometidos fuera de la jurisdicción de un Estado Parte constituirán delito determinante siempre y cuando el acto correspondiente sea delito con arreglo al derecho interno del Estado en que se haya cometido y constituyese asimismo delito con arreglo al derecho interno del Estado Parte que aplique o ponga en práctica el presente artículo si el delito se hubiese cometido allí;

d)	cada Estado Parte proporcionará al Secretario General de las Naciones Unidas una copia de sus leyes destinadas a dar aplicación al presente artículo y de cualquier enmienda ulterior que se haga a tales leyes o una descripción de ésta;

e)	si así lo requieren los principios fundamentales del derecho interno de un Estado Parte, podrá disponerse que los delitos tipificados en el párrafo 1 del presente artículo no se aplicarán a las personas que hayan cometido el delito determinante;

f)	el conocimiento, la intención o la finalidad que se requieren como elemento de un delito tipificado en el párrafo 1 del presente artículo podrán inferirse de circunstancias fácticas objetivas.

Artículo 7

Medidas para combatir el blanqueo de dinero

(1) Cada Estado Parte:

establecerá un amplio régimen interno de reglamentación y supervisión de los bancos y las instituciones financieras no bancarias y, cuando proceda, de otros órganos situados dentro de su jurisdicción que sean particularmente susceptibles de utilizarse para el blanqueo de dinero a fin de prevenir y detectar todas las formas de blanqueo de dinero, y en ese régimen se hará hincapié en los requisitos relativos a la identificación del cliente, el establecimiento de registros y la denuncia de las transacciones sospechosas;

garantizará, sin perjuicio de la aplicación de los artículos 18 y 27 de la presente Convención, que las autoridades de administración, reglamentación y cumplimiento de la ley y demás autoridades encargadas de combatir el blanqueo de dinero (incluidas, cuando sea pertinente con arreglo al derecho interno, las autoridades judiciales), sean capaces de cooperar e intercambiar información a nivel nacional e internacional de conformidad con las condiciones prescritas en el derecho interno y, a tal fin, considerará la posibilidad de establecer una dependencia de inteligencia financiera que sirva de centro nacional de recopilación, análisis y difusión de información sobre posibles actividades de blanqueo de dinero.

(2) Los Estados Parte considerarán la posibilidad de aplicar medidas viables para detectar y vigilar el movimiento transfronterizo de efectivo y de títulos negociables pertinentes, con sujeción a salvaguardias que garanticen la debida utilización de la información y sin restringir en modo alguno la circulación de capitales lícitos. Esas medidas podrán incluir la exigencia de que los particulares y las entidades comerciales notifiquen las transferencias transfronterizas de cantidades elevadas de efectivo y de títulos negociables pertinentes.

(3) Al establecer un régimen interno de reglamentación y supervisión con arreglo al presente artículo y sin perjuicio de lo dispuesto en cualquier otro artículo de la presente Convención, se insta a los Estados Parte a que utilicen como guía las iniciativas pertinentes de las organizaciones regionales, interregionales y multilaterales de lucha contra el blanqueo de dinero.

(4) Los Estados Parte se esforzarán por establecer y promover la cooperación a escala mundial, regional, subregional y bilateral entre las autoridades judiciales, de cumplimiento de la ley y de reglamentación financiera a fin de combatir el blanqueo de dinero.

Artículo 8

Penalización de la corrupción

(1) Cada Estado Parte adoptará las medidas legislativas y de otra índole que sean necesarias para tipificar como delito, cuando se cometan intencionalmente:

la promesa, el ofrecimiento o la concesión a un funcionario público, directa o indirectamente, de un beneficio indebido que redunde en su propio provecho o en el de otra persona o entidad, con el fin de que dicho funcionario actúe o se abstenga de actuar en el cumplimiento de sus funciones oficiales;

b)	la solicitud o aceptación por un funcionario público, directa o indirectamente, de un beneficio indebido que redunde en su propio provecho o en el de otra persona o entidad, con el fin de que dicho funcionario actúe o se abstenga de actuar en el cumplimiento de sus funciones oficiales.

(2) Cada Estado Parte considerará la posibilidad de adoptar las medidas legislativas y de otra índole que sean necesarias para tipificar como delito los actos a que se refiere el párrafo 1 del presente artículo cuando esté involucrado en ellos un funcionario público extranjero o un funcionario internacional. Del mismo modo, cada Estado Parte considerará la posibilidad de tipificar como delito otras formas de corrupción.

(3) Cada Estado Parte adoptará también las medidas que sean necesarias para tipificar como delito la participación como cómplice en un delito tipificado con arreglo al presente artículo.

(4) A los efectos del párrafo 1 del presente artículo y del artículo 9 de la presente Convención, por „funcionario público” se entenderá todo funcionario público o persona que preste un servicio público conforme a la definición prevista en el derecho interno y a su aplicación con arreglo al derecho penal del Estado Parte en el que dicha persona desempeñe esa función.

Artículo 9

Medidas contra la corrupción

(1) Además de las medidas previstas en el artículo 8 de la presente Convención, cada Estado Parte, en la medida en que proceda y sea compatible con su ordenamiento jurídico, adoptará medidas eficaces de carácter legislativo, administrativo o de otra índole para promover la integridad y para prevenir, detectar y castigar la corrupción de funcionarios públicos.

(2) Cada Estado Parte adoptará medidas encaminadas a garantizar la intervención eficaz de sus autoridades con miras a prevenir, detectar y castigar la corrupción de funcionarios públicos, incluso dotando a dichas autoridades de suficiente independencia para disuadir del ejercicio de cualquier influencia indebida en su actuación.

Artículo 10

Responsabilidad de las personas jurídicas

(1) Cada Estado Parte adoptará las medidas que sean necesarias, de conformidad con sus principios jurídicos, a fin de establecer la responsabilidad de personas jurídicas por participación en delitos graves en que esté involucrado un grupo delictivo organizado, así como por los delitos tipificados con arreglo a los artículos 5, 6, 8 y 23 de la presente Convención.

(2) Con sujeción a los principios jurídicos del Estado Parte, la responsabilidad de las personas jurídicas podrá ser de índole penal, civil o administrativa.

(3) Dicha responsabilidad existirá sin perjuicio de la responsabilidad penal que incumba a las personas naturales que hayan perpetrado los delitos.

(4) Cada Estado Parte velará en particular por que se impongan sanciones penales o no penales eficaces, proporcionadas y disuasivas, incluidas sanciones monetarias, a las personas jurídicas consideradas responsables con arreglo al presente artículo.

Artículo 11

Proceso, fallo y sanciones

(1) Cada Estado Parte penalizará la comisión de los delitos tipificados con arreglo a los artículos 5, 6, 8 y 23 de la presente Convención con sanciones que tengan en cuenta la gravedad de esos delitos.

(2) Cada Estado Parte velará por que se ejerzan cualesquiera facultades legales discrecionales de que disponga conforme a su derecho interno en relación con el enjuiciamiento de personas por los delitos comprendidos en la presente Convención a fin de dar máxima eficacia a las medidas adoptadas para hacer cumplir la ley respecto de esos delitos, teniendo debidamente en cuenta la necesidad de prevenir su comisión.

(3) Cuando se trate de delitos tipificados con arreglo a los artículos 5, 6, 8 y 23 de la presente Convención, cada Estado Parte adoptará medidas apropiadas, de conformidad con su derecho interno y tomando debidamente en consideración los derechos de la defensa, con miras a procurar que al imponer condiciones en relación con la decisión de conceder la libertad en espera de juicio o la apelación se tenga presente la necesidad de garantizar la comparecencia del acusado en todo procedimiento penal ulterior.

(4) Cada Estado Parte velará por que sus tribunales u otras autoridades competentes tengan presente la naturaleza grave de los delitos comprendidos en la presente Convención al considerar la eventualidad de conceder la libertad anticipada o la libertad condicional a personas que hayan sido declaradas culpables de tales delitos.

(5) Cada Estado Parte establecerá, cuando proceda, con arreglo a su derecho interno, un plazo de prescripción prolongado dentro del cual pueda iniciarse el proceso por cualquiera de los delitos comprendidos en la presente Convención y un plazo mayor cuando el presunto delincuente haya eludido la administración de justicia.

(6) Nada de lo dispuesto en la presente Convención afectará al principio de que la descripción de los delitos tipificados con arreglo a ella y de los medios jurídicos de defensa aplicables o demás principios jurídicos que informan la legalidad de una conducta queda reservada al derecho interno de los Estados Parte y de que esos delitos han de ser perseguidos y sancionados de conformidad con ese derecho.

Artículo 12

Decomiso e incautación

(1) Los Estados Parte adoptarán, en la medida en que lo permita su ordenamiento jurídico interno, las medidas que sean necesarias para autorizar el decomiso:

a)	del producto de los delitos comprendidos en la presente Convención o de bienes cuyo valor corresponda al de dicho producto;

b)	de los bienes, equipo u otros instrumentos utilizados o destinados a ser utilizados en la comisión de los delitos comprendidos en la presente Convención.

(2) Los Estados Parte adoptarán las medidas que sean necesarias para permitir la identificación, la localización, el embargo preventivo o la incautación de cualquier bien a que se refiera el párrafo 1 del presente artículo con miras a su eventual decomiso.

(3) Cuando el producto del delito se haya transformado o convertido parcial o totalmente en otros bienes, esos bienes podrán ser objeto de las medidas aplicables a dicho producto a tenor del presente artículo.

(4) Cuando el producto del delito se haya mezclado con bienes adquiridos de fuentes lícitas, esos bienes podrán, sin menoscabo de cualquier otra facultad de embargo preventivo o incautación, ser objeto de decomiso hasta el valor estimado del producto entremezclado.

(5) Los ingresos u otros beneficios derivados del producto del delito, de bienes en los que se haya transformado o convertido el producto del delito o de bienes con los que se haya entremezclado el producto del delito también podrán ser objeto de las medidas previstas en el presente artículo, de la misma manera y en el mismo grado que el producto del delito.

(6) Para los fines del presente artículo y del artículo 13 de la presente Convención, cada Estado Parte facultará a sus tribunales u otras autoridades competentes para ordenar la presentación o la incautación de documentos bancarios, financieros o comerciales. Los Estados Parte no podrán negarse a aplicar las disposiciones del presente párrafo amparándose en el secreto bancario.

(7) Los Estados Parte podrán considerar la posibilidad de exigir a un delincuente que demuestre el origen lícito del presunto producto del delito o de otros bienes expuestos a decomiso, en la medida en que ello sea conforme con los principios de su derecho interno y con la índole del proceso judicial u otras actuaciones conexas.

(8) Las disposiciones del presente artículo no se interpretarán en perjuicio de los derechos de terceros de buena fe.

(9) Nada de lo dispuesto en el presente artículo afectará al principio de que las medidas en él previstas se definirán y aplicarán de conformidad con el derecho interno de los Estados Parte y con sujeción a éste.

Artículo 13

Cooperación internacional para fines de decomiso

(1) Los Estados Parte que reciban una solicitud de otro Estado Parte que tenga jurisdicción para conocer de un delito comprendido en la presente Convención con miras al decomiso del producto del delito, los bienes, el equipo u otros instrumentos mencionados en el párrafo 1 del artículo 12 de la presente Convención que se encuentren en su territorio deberán, en la mayor medida en que lo permita su ordenamiento jurídico interno:

a)	remitir la solicitud a sus autoridades competentes para obtener una orden de decomiso a la que, en caso de concederse, darán cumplimiento; o

presentar a sus autoridades competentes, a fin de que se le dé cumplimiento en el grado solicitado, la orden de decomiso expedida por un tribunal situado en el territorio del Estado Parte requirente de conformidad con lo dispuesto en el párrafo 1 del artículo 12 de la presente Convención en la medida en que guarde relación con el producto del delito, los bienes, el equipo u otros instrumentos mencionados en el párrafo 1 del artículo 12 que se encuentren en el territorio del Estado Parte requerido.

(2) A raíz de una solicitud presentada por otro Estado Parte que tenga jurisdicción para conocer de un delito comprendido en la presente Convención, el Estado Parte requerido adoptará medidas encaminadas a la identificación, la localización y el embargo preventivo o la incautación del producto del delito, los bienes, el equipo u otros instrumentos mencionados en el párrafo 1 del artículo 12 de la presente Convención con miras a su eventual decomiso, que habrá de ordenar el Estado Parte requirente o, en caso de que medie una solicitud presentada con arreglo al párrafo 1 del presente artículo, el Estado Parte requerido.

(3) Las disposiciones del artículo 18 de la presente Convención serán aplicables mutatis mutandis al presente artículo. Además de la información indicada en el párrafo 15 del artículo 18, las solicitudes presentadas de conformidad con el presente artículo contendrán lo siguiente:

cuando se trate de una solicitud relativa al apartado a) del párrafo 1 del presente artículo, una descripción de los bienes susceptibles de decomiso y una exposición de los hechos en que se basa la solicitud del Estado Parte requirente que sean lo suficientemente explícitas para que el Estado Parte requerido pueda tramitar la orden con arreglo a su derecho interno;

cuando se trate de una solicitud relativa al apartado b) del párrafo 1 del presente artículo, una copia admisible en derecho de la orden de decomiso expedida por el Estado Parte requirente en la que se basa la solicitud, una exposición de los hechos y la información que proceda sobre el grado de ejecución que se solicita dar a la orden;

c)	cuando se trate de una solicitud relativa al párrafo 2 del presente artículo, una exposición de los hechos en que se basa el Estado Parte requirente y una descripción de las medidas solicitadas.

(4) El Estado Parte requerido adoptará las decisiones o medidas previstas en los párrafos 1 y 2 del presente artículo conforme y con sujeción a lo dispuesto en su derecho interno y en sus reglas de procedimiento o en los tratados, acuerdos o arreglos bilaterales o multilaterales por los que pudiera estar vinculado al Estado Parte requirente.

(5) Cada Estado Parte proporcionará al Secretario General de las Naciones Unidas una copia de sus leyes y reglamentos destinados a dar aplicación al presente artículo y de cualquier enmienda ulterior que se haga a tales leyes y reglamentos o una descripción de ésta.

(6) Si un Estado Parte opta por supeditar la adopción de las medidas mencionadas en los párrafos 1 y 2 del presente artículo a la existencia de un tratado pertinente, ese Estado Parte considerará la presente Convención como la base de derecho necesaria y suficiente para cumplir ese requisito.

(7) Los Estados Parte podrán denegar la cooperación solicitada con arreglo al presente artículo si el delito al que se refiere la solicitud no es un delito comprendido en la presente Convención.

(8) Las disposiciones del presente artículo no se interpretarán en perjuicio de los derechos de terceros de buena fe.

(9) Los Estados Parte considerarán la posibilidad de celebrar tratados, acuerdos o arreglos bilaterales o multilaterales con miras a aumentar la eficacia de la cooperación internacional prestada con arreglo al presente artículo.

Artículo 14

Disposición del producto del delito o de los bienes decomisados

(1) Los Estados Parte dispondrán del producto del delito o de los bienes que hayan decomisado con arreglo al artículo 12 o al párrafo 1 del artículo 13 de la presente Convención de conformidad con su derecho interno y sus procedimientos administrativos.

(2) Al dar curso a una solicitud presentada por otro Estado Parte con arreglo al artículo 13 de la presente Convención, los Estados Parte, en la medida en que lo permita su derecho interno y de ser requeridos a hacerlo, darán consideración prioritaria a la devolución del producto del delito o de los bienes decomisados al Estado Parte requirente a fin de que éste pueda indemnizar a las víctimas del delito o devolver ese producto del delito o esos bienes a sus propietarios legítimos.

(3) Al dar curso a una solicitud presentada por otro Estado Parte con arreglo a los artículos 12 y 13 de la presente Convención, los Estados Parte podrán considerar en particular la posibilidad de celebrar acuerdos o arreglos en el sentido de:

aportar el valor de dicho producto del delito o de dichos bienes, o los fondos derivados de la venta de dicho producto o de dichos bienes o una parte de esos fondos, a la cuenta designada de conformidad con lo dispuesto en el apartado c) del párrafo 2 del artículo 30 de la presente Convención y a organismos intergubernamentales especializados en la lucha contra la delincuencia organizada;

b)	repartirse con otros Estados Parte, sobre la base de un criterio general o definido para cada caso, ese producto del delito o esos bienes, o los fondos derivados de la venta de ese producto o de esos bienes, de conformidad con su derecho interno o sus procedimientos administrativos.

Artículo 15

Jurisdicción

(1) Cada Estado Parte adoptará las medidas que sean necesarias para establecer su jurisdicción respecto de los delitos tipificados con arreglo a los artículos 5, 6, 8 y 23 de la presente Convención cuando:

a)	el delito se cometa en su territorio, o

b)	el delito se cometa a bordo de un buque que enarbole su pabellón o de una aeronave registrada conforme a sus leyes en el momento de la comisión del delito.

(2) Con sujeción a lo dispuesto en el artículo 4 de la presente Convención, un Estado Parte también podrá establecer su jurisdicción para conocer de tales delitos cuando:

a)	el delito se cometa contra uno de sus nacionales;

b)	el delito sea cometido por uno de sus nacionales o por una persona apátrida que tenga residencia habitual en su territorio, o

el delito:

i)	sea uno de los delitos tipificados con arreglo al párrafo 1 del artículo 5 de la presente Convención y se cometa fuera de su territorio con miras a la comisión de un delito grave dentro de su territorio,

ii)

sea uno de los delitos tipificados con arreglo al inciso ii) del apartado b) del párrafo 1 del artículo 6 de la presente Convención y se cometa fuera de su territorio con miras a la comisión, dentro de su territorio, de un delito tipificado con arreglo a los incisos i) o ii) del apartado a) o al inciso i) del apartado b) del párrafo 1 del artículo 6 de la presente Convención.

(3) A los efectos del párrafo 10 del artículo 16 de la presente Convención, cada Estado Parte adoptará las medidas que sean necesarias para establecer su jurisdicción respecto de los delitos comprendidos en la presente Convención cuando el presunto delincuente se encuentre en su territorio y el Estado Parte no lo extradite por el solo hecho de ser uno de sus nacionales.

(4) Cada Estado Parte podrá también adoptar las medidas que sean necesarias para establecer su jurisdicción respecto de los delitos comprendidos en la presente Convención cuando el presunto delincuente se encuentre en su territorio y el Estado Parte no lo extradite.

(5) Si un Estado Parte que ejerce su jurisdicción con arreglo a los párrafos 1 o 2 del presente artículo ha recibido notificación, o tomado conocimiento por otro conducto, de que otro u otros Estados Parte están realizando una investigación, un proceso o una actuación judicial respecto de los mismos hechos, las autoridades competentes de esos Estados Parte se consultarán, según proceda, a fin de coordinar sus medidas.

(6) Sin perjuicio de las normas del derecho internacional general, la presente Convención no excluirá el ejercicio de las competencias penales establecidas por los Estados Parte de conformidad con su derecho interno.

Artículo 16

Extradición

(1) El presente artículo se aplicará a los delitos comprendidos en la presente Convención o a los casos en que un delito al que se hace referencia en los apartados a) o b) del párrafo 1 del artículo 3 entrañe la participación de un grupo delictivo organizado y la persona que es objeto de la solicitud de extradición se encuentre en el territorio del Estado Parte requerido, siempre y cuando el delito por el que se pide la extradición sea punible con arreglo al derecho interno del Estado Parte requirente y del Estado Parte requerido.

(2) Cuando la solicitud de extradición se base en varios delitos graves distintos, algunos de los cuales no estén comprendidos en el ámbito del presente artículo, el Estado Parte requerido podrá aplicar el presente artículo también respecto de estos últimos delitos.

(3) Cada uno de los delitos a los que se aplica el presente artículo se considerará incluido entre los delitos que dan lugar a extradición en todo tratado de extradición vigente entre los Estados Parte. Los Estados Parte se comprometen a incluir tales delitos como casos de extradición en todo tratado de extradición que celebren entre sí.

(4) Si un Estado Parte que supedita la extradición a la existencia de un tratado recibe una solicitud de extradición de otro Estado Parte con el que no lo vincula ningún tratado de extradición, podrá considerar la presente Convención como la base jurídica de la extradición respecto de los delitos a los que se aplica el presente artículo.

(5) Los Estados Parte que supediten la extradición a la existencia de un tratado deberán:

en el momento de depositar su instrumento de ratificación, aceptación o aprobación de la presente Convención o de adhesión a ella, informar al Secretario General de las Naciones Unidas de si considerarán o no la presente Convención como la base jurídica de la cooperación en materia de extradición en sus relaciones con otros Estados Parte en la presente Convención, y

b)	si no consideran la presente Convención como la base jurídica de la cooperación en materia de extradición, esforzarse, cuando proceda, por celebrar tratados de extradición con otros Estados Parte en la presente Convención a fin de aplicar el presente artículo.

(6) Los Estados Parte que no supediten la extradición a la existencia de un tratado reconocerán los delitos a los que se aplica el presente artículo como casos de extradición entre ellos.

(7) La extradición estará sujeta a las condiciones previstas en el derecho interno del Estado Parte requerido o en los tratados de extradición aplicables, incluidas, entre otras, las relativas al requisito de una pena mínima para la extradición y a los motivos por los que el Estado Parte requerido puede denegar la extradición.

(8) Los Estados Parte, de conformidad con su derecho interno, procurarán agilizar los procedimientos de extradición y simplificar los requisitos probatorios correspondientes con respecto a cualquiera de los delitos a los que se aplica el presente artículo.

(9) A reserva de lo dispuesto en su derecho interno y en sus tratados de extradición, el Estado Parte requerido podrá, tras haberse cerciorado de que las circunstancias lo justifican y tienen carácter urgente, y a solicitud del Estado Parte requirente, proceder a la detención de la persona presente en su territorio cuya extradición se pide o adoptar otras medidas adecuadas para garantizar la comparecencia de esa persona en los procedimientos de extradición.

(10) El Estado Parte en cuyo territorio se encuentre un presunto delincuente, si no lo extradita respecto de un delito al que se aplica el presente artículo por el solo hecho de ser uno de sus nacionales, estará obligado, previa solicitud del Estado Parte que pide la extradición, a someter el caso sin demora injustificada a sus autoridades competentes a efectos de enjuiciamiento. Dichas autoridades adoptarán su decisión y llevarán a cabo sus actuaciones judiciales de la misma manera en que lo harían respecto de cualquier otro delito de carácter grave con arreglo al derecho interno de ese Estado Parte. Los Estados Parte interesados cooperarán entre sí, en particular en lo que respecta a los aspectos procesales y probatorios, con miras a garantizar la eficiencia de dichas actuaciones.

(11) Cuando el derecho interno de un Estado Parte le permita conceder la extradición o, de algún otro modo, la entrega de uno de sus nacionales sólo a condición de que esa persona sea devuelta a ese Estado Parte para cumplir la condena que le haya sido impuesta como resultado del juicio o proceso por el que se haya solicitado la extradición o la entrega, y cuando ese Estado Parte y el Estado Parte que solicite la extradición acepten esa opción, así como otras condiciones que estimen apropiadas, esa extradición o entrega condicional será suficiente para que quede cumplida la obligación enunciada en el párrafo 10 del presente artículo.

(12) Si la extradición solicitada con el propósito de que se cumpla una condena es denegada por el hecho de que la persona buscada es nacional del Estado Parte requerido, éste, si su derecho interno lo permite y de conformidad con los requisitos de dicho derecho, considerará, previa solicitud del Estado Parte requirente, la posibilidad de hacer cumplir la condena impuesta o el resto pendiente de dicha condena con arreglo al derecho interno del Estado Parte requirente.

(13) En todas las etapas de las actuaciones se garantizará un trato justo a toda persona contra la que se haya iniciado una instrucción en relación con cualquiera de los delitos a los que se aplica el presente artículo, incluido el goce de todos los derechos y garantías previstos por el derecho interno del Estado Parte en cuyo territorio se encuentre esa persona.

(14) Nada de lo dispuesto en la presente Convención podrá interpretarse como la imposición de una obligación de extraditar si el Estado Parte requerido tiene motivos justificados para presumir que la solicitud se ha presentado con el fin de perseguir o castigar a una persona por razón de su sexo, raza, religión, nacionalidad, origen étnico u opiniones políticas o que su cumplimiento ocasionaría perjuicios a la posición de esa persona por cualquiera de estas razones.

(15) Los Estados Parte no podrán denegar una solicitud de extradición únicamente porque se considere que el delito también entraña cuestiones tributarias.

(16) Antes de denegar la extradición, el Estado Parte requerido, cuando proceda, consultará al Estado Parte requirente para darle amplia oportunidad de presentar sus opiniones y de proporcionar información pertinente a su alegato.

(17) Los Estados Parte procurarán celebrar acuerdos o arreglos bilaterales y multilaterales para llevar a cabo la extradición o aumentar su eficacia.

Artículo 17

Traslado de personas condenadas a cumplir una pena

Los Estados Parte podrán considerar la posibilidad de celebrar acuerdos o arreglos bilaterales o multilaterales sobre el traslado a su territorio de toda persona que haya sido condenada a pena de prisión o a otra pena de privación de libertad por algún delito comprendido en la presente Convención a fin de que complete allí su condena.

Artículo 18

Asistencia judicial recíproca

(1) Los Estados Parte se prestarán la más amplia asistencia judicial recíproca respecto de investigaciones, procesos y actuaciones judiciales relacionados con los delitos comprendidos en la presente Convención con arreglo a lo dispuesto en el artículo 3 y se prestarán también asistencia de esa índole cuando el Estado Parte requirente tenga motivos razonables para sospechar que el delito a que se hace referencia en los apartados a) o b) del párrafo 1 del artículo 3 es de carácter transnacional, así como que las víctimas, los testigos, el producto, los instrumentos o las pruebas de esos delitos se encuentran en el Estado Parte requerido y que el delito entraña la participación de un grupo delictivo organizado.

(2) Se prestará asistencia judicial recíproca en la mayor medida posible conforme a las leyes, tratados, acuerdos y arreglos pertinentes del Estado Parte requerido con respecto a investigaciones, procesos y actuaciones judiciales relacionados con los delitos de los que una persona jurídica pueda ser considerada responsable de conformidad con el artículo 10 de la presente Convención en el Estado Parte requirente.

(3) La asistencia judicial recíproca que se preste de conformidad con el presente artículo podrá solicitarse para cualquiera de los fines siguientes:

a)	recibir testimonios o tomar declaración a personas;

b)	presentar documentos judiciales;

c)	efectuar inspecciones e incautaciones y embargos preventivos;

d)	examinar objetos y lugares;

e)	facilitar información, elementos de prueba y evaluaciones de peritos;

f)	entregar originales o copias certificadas de los documentos y expedientes pertinentes, incluida la documentación pública, bancaria y financiera, así como la documentación social o comercial de sociedades mercantiles;

g)	identificar o localizar el producto del delito, los bienes, los instrumentos u otros elementos con fines probatorios;

h)	facilitar la comparecencia voluntaria de personas en el Estado Parte requirente;

i)	cualquier otro tipo de asistencia autorizada por el derecho interno del Estado Parte requerido.

(4) Sin menoscabo del derecho interno, las autoridades competentes de un Estado Parte podrán, sin que se les solicite previamente, transmitir información relativa a cuestiones penales a una autoridad competente de otro Estado Parte si creen que esa información podría ayudar a la autoridad a emprender o concluir con éxito indagaciones y procesos penales o podría dar lugar a una petición formulada por este último Estado Parte con arreglo a la presente Convención.

(5) La transmisión de información con arreglo al párrafo 4 del presente artículo se hará sin perjuicio de las indagaciones y procesos penales que tengan lugar en el Estado de las autoridades competentes que facilitan la información. Las autoridades competentes que reciben la información deberán acceder a toda solicitud de que se respete su carácter confidencial, incluso temporalmente, o de que se impongan restricciones a su utilización. Sin embargo, ello no obstará para que el Estado Parte receptor revele, en sus actuaciones, información que sea exculpatoria de una persona acusada. En tal caso, el Estado Parte receptor notificará al Estado Parte transmisor antes de revelar dicha información y, si así se le solicita, consultará al Estado Parte transmisor. Si, en un caso excepcional, no es posible notificar con antelación, el Estado Parte receptor informará sin demora al Estado Parte transmisor de dicha revelación.

(6) Lo dispuesto en el presente artículo no afectará a las obligaciones dimanantes de otros tratados bilaterales o multilaterales vigentes o futuros que rijan, total o parcialmente, la asistencia judicial recíproca.

(7) Los párrafos 9 a 29 del presente artículo se aplicarán a las solicitudes que se formulen con arreglo al presente artículo siempre que no medie entre los Estados Parte interesados un tratado de asistencia judicial recíproca. Cuando esos Estados Parte estén vinculados por un tratado de esa índole se aplicarán las disposiciones correspondientes de dicho tratado, salvo que los Estados Parte convengan en aplicar, en su lugar, los párrafos 9 a 29 del presente artículo. Se insta encarecidamente a los Estados Parte a que apliquen estos párrafos si facilitan la cooperación.

(8) Los Estados Parte no invocarán el secreto bancario para denegar la asistencia judicial recíproca con arreglo al presente artículo.

(9) Los Estados Parte podrán negarse a prestar la asistencia judicial recíproca con arreglo al presente artículo invocando la ausencia de doble incriminación. Sin embargo, de estimarlo necesario, el Estado Parte requerido podrá prestar asistencia, en la medida en que decida hacerlo a discreción propia, independientemente de que la conducta esté o no tipificada como delito en el derecho interno del Estado Parte requerido.

(10) La persona que se encuentre detenida o cumpliendo una condena en el territorio de un Estado Parte y cuya presencia se solicite en otro Estado Parte para fines de identificación, para prestar testimonio o para que ayude de alguna otra forma a obtener pruebas necesarias para investigaciones, procesos o actuaciones judiciales respecto de delitos comprendidos en la presente Convención podrá ser trasladada si se cumplen las condiciones siguientes:

a)	la persona, debidamente informada, da su libre consentimiento;

b)	las autoridades competentes de ambos Estados Parte están de acuerdo, con sujeción a las condiciones que éstos consideren apropiadas.

(11) A los efectos del párrafo 10 del presente artículo:

a)	el Estado Parte al que se traslade a la persona tendrá la competencia y la obligación de mantenerla detenida, salvo que el Estado Parte del que ha sido trasladada solicite o autorice otra cosa;

b)	el Estado Parte al que se traslade a la persona cumplirá sin dilación su obligación de devolverla a la custodia del Estado Parte del que ha sido trasladada, según convengan de antemano o de otro modo las autoridades competentes de ambos Estados Parte;

c)	el Estado Parte al que se traslade a la persona no podrá exigir al Estado Parte del que ha sido trasladada que inicie procedimientos de extradición para su devolución;

d)	el tiempo que la persona haya permanecido detenida en el Estado Parte al que ha sido trasladada se computará como parte de la pena que ha de cumplir en el Estado del que ha sido trasladada.

(12) A menos que el Estado Parte desde el cual se ha de trasladar a una persona de conformidad con los párrafos 10 y 11 del presente artículo esté de acuerdo, dicha persona, cualquiera que sea su nacionalidad, no podrá ser enjuiciada, detenida, condenada ni sometida a ninguna otra restricción de su libertad personal en el territorio del Estado al que sea trasladada en relación con actos, omisiones o condenas anteriores a su salida del territorio del Estado del que ha sido trasladada.

(13) Cada Estado Parte designará a una autoridad central encargada de recibir solicitudes de asistencia judicial recíproca y facultada para darles cumplimiento o para transmitirlas a las autoridades competentes para su ejecución. Cuando alguna región o algún territorio especial de un Estado Parte disponga de un régimen distinto de asistencia judicial recíproca, el Estado Parte podrá designar a otra autoridad central que desempeñará la misma función para dicha región o dicho territorio. Las autoridades centrales velarán por el rápido y adecuado cumplimiento o transmisión de las solicitudes recibidas. Cuando la autoridad central transmita la solicitud a una autoridad competente para su ejecución, alentará la rápida y adecuada ejecución de la solicitud por parte de dicha autoridad. Cada Estado Parte notificará al Secretario General de las Naciones Unidas, en el momento de depositar su instrumento de ratificación, aceptación o aprobación de la presente Convención o de adhesión a ella, el nombre de la autoridad central que haya sido designada a tal fin. Las solicitudes de asistencia judicial recíproca y cualquier otra comunicación pertinente serán transmitidas a las autoridades centrales designadas por los Estados Parte. La presente disposición no afectará al derecho de cualquiera de los Estados Parte a exigir que estas solicitudes y comunicaciones le sean enviadas por vía diplomática y, en circunstancias urgentes, cuando los Estados Parte convengan en ello, por conducto de la Organización Internacional de Policía Criminal, de ser posible.

(14) Las solicitudes se presentarán por escrito o, cuando sea posible, por cualquier medio capaz de registrar un texto escrito, en un idioma aceptable para el Estado Parte requerido, en condiciones que permitan a dicho Estado Parte determinar la autenticidad. Cada Estado Parte notificará al Secretario General de las Naciones Unidas, en el momento de depositar su instrumento de ratificación, aceptación o aprobación de la presente Convención o de adhesión a ella, el idioma o idiomas que sean aceptables para cada Estado Parte. En situaciones de urgencia, y cuando los Estados Parte convengan en ello, las solicitudes podrán hacerse oralmente, debiendo ser confirmadas sin demora por escrito.

(15) Toda solicitud de asistencia judicial recíproca contendrá lo siguiente:

a)	la identidad de la autoridad que hace la solicitud;

b)	el objeto y la índole de las investigaciones, los procesos o las actuaciones judiciales a que se refiere la solicitud y el nombre y las funciones de la autoridad encargada de efectuar dichas investigaciones, procesos o actuaciones;

c)	un resumen de los hechos pertinentes, salvo cuando se trate de solicitudes de presentación de documentos judiciales;

d)	una descripción de la asistencia solicitada y pormenores sobre cualquier procedimiento particular que el Estado Parte requirente desee que se aplique;

e)	de ser posible, la identidad, ubicación y nacionalidad de toda persona interesada, y

f)	la finalidad para la que se solicita la prueba, información o actuación.

(16) El Estado Parte requerido podrá pedir información complementaria cuando sea necesaria para dar cumplimiento a la solicitud de conformidad con su derecho interno o para facilitar dicho cumplimiento.

(17) Se dará cumplimiento a toda solicitud con arreglo al derecho interno del Estado Parte requerido y en la medida en que ello no lo contravenga y sea factible, de conformidad con los procedimientos especificados en la solicitud.

(18) Siempre que sea posible y compatible con los principios fundamentales del derecho interno, cuando una persona se encuentre en el territorio de un Estado Parte y tenga que prestar declaración como testigo o perito ante autoridades judiciales de otro Estado Parte, el primer Estado Parte, a solicitud del otro, podrá permitir que la audiencia se celebre por videoconferencia si no es posible o conveniente que la persona en cuestión comparezca personalmente en el territorio del Estado Parte requirente. Los Estados Parte podrán convenir en que la audiencia esté a cargo de una autoridad judicial del Estado Parte requirente y en que asista a ella una autoridad judicial del Estado Parte requerido.

(19) El Estado Parte requirente no transmitirá ni utilizará, sin previo consentimiento del Estado Parte requerido, la información o las pruebas proporcionadas por el Estado Parte requerido para investigaciones, procesos o actuaciones judiciales distintos de los indicados en la solicitud. Nada de lo dispuesto en el presente párrafo impedirá que el Estado Parte requirente revele, en sus actuaciones, información o pruebas que sean exculpatorias de una persona acusada. En este último caso, el Estado Parte requirente notificará al Estado Parte requerido antes de revelar la información o las pruebas y, si así se le solicita, consultará al Estado Parte requerido. Si, en un caso excepcional, no es posible notificar con antelación, el Estado Parte requirente informará sin demora al Estado Parte requerido de dicha revelación.

(20) El Estado Parte requirente podrá exigir que el Estado Parte requerido mantenga reserva acerca de la existencia y el contenido de la solicitud, salvo en la medida necesaria para darle cumplimiento. Si el Estado Parte requerido no puede mantener esa reserva, lo hará saber de inmediato al Estado Parte requirente.

(21) La asistencia judicial recíproca podrá ser denegada:

a)	cuando la solicitud no se haga de conformidad con lo dispuesto en el presente artículo;

b)	cuando el Estado Parte requerido considere que el cumplimiento de lo solicitado podría menoscabar su soberanía, su seguridad, su orden público u otros intereses fundamentales;

c)	cuando el derecho interno del Estado Parte requerido prohíba a sus autoridades actuar en la forma solicitada con respecto a un delito análogo, si éste hubiera sido objeto de investigaciones, procesos o actuaciones judiciales en el ejercicio de su propia competencia;

d)	cuando acceder a la solicitud sea contrario al ordenamiento jurídico del Estado Parte requerido en lo relativo a la asistencia judicial recíproca.

(22) Los Estados Parte no podrán denegar una solicitud de asistencia judicial recíproca únicamente porque se considere que el delito también entraña asuntos fiscales.

(23) Toda denegación de asistencia judicial recíproca deberá fundamentarse debidamente.

(24) El Estado Parte requerido cumplirá la solicitud de asistencia judicial recíproca lo antes posible y tendrá plenamente en cuenta, en la medida de sus posibilidades, los plazos que sugiera el Estado Parte requirente y que estén debidamente fundamentados, de preferencia en la solicitud. El Estado Parte requerido responderá a las solicitudes razonables que formule el Estado Parte requirente respecto de la evolución del trámite de la solicitud. El Estado Parte requirente informará con prontitud cuando ya no necesite la asistencia solicitada.

(25) La asistencia judicial recíproca podrá ser diferida por el Estado Parte requerido si perturbase investigaciones, procesos o actuaciones judiciales en curso.

(26) Antes de denegar una solicitud presentada con arreglo al párrafo 21 del presente artículo o de diferir su cumplimiento con arreglo al párrafo 25 del presente artículo, el Estado Parte requerido consultará al Estado Parte requirente para considerar si es posible prestar la asistencia solicitada supeditándola a las condiciones que estime necesarias. Si el Estado Parte requirente acepta la asistencia con arreglo a esas condiciones, ese Estado Parte deberá observar las condiciones impuestas.

(27) Sin perjuicio de la aplicación del párrafo 12 del presente artículo, el testigo, perito u otra persona que, a instancias del Estado Parte requirente, consienta en prestar testimonio en un juicio o en colaborar en una investigación, proceso o actuación judicial en el territorio del Estado Parte requirente no podrá ser enjuiciado, detenido, condenado ni sometido a ninguna otra restricción de su libertad personal en ese territorio por actos, omisiones o declaraciones de culpabilidad anteriores a la fecha en que abandonó el territorio del Estado Parte requerido. Ese salvoconducto cesará cuando el testigo, perito u otra persona haya tenido, durante quince días consecutivos o durante el período acordado por los Estados Parte después de la fecha en que se le haya informado oficialmente de que las autoridades judiciales ya no requerían su presencia, la oportunidad de salir del país y no obstante permanezca voluntariamente en ese territorio o regrese libremente a él después de haberlo abandonado.

(28) Los gastos ordinarios que ocasione el cumplimiento de una solicitud serán sufragados por el Estado Parte requerido, a menos que los Estados Parte interesados hayan acordado otra cosa. Cuando se requieran a este fin gastos cuantiosos o de carácter extraordinario, los Estados Parte se consultarán para determinar las condiciones en que se dará cumplimiento a la solicitud, así como la manera en que se sufragarán los gastos.

(29) El Estado Parte requerido:

a)	facilitará al Estado Parte requirente una copia de los documentos oficiales y otros documentos o datos que obren en su poder y a los que, conforme a su derecho interno, tenga acceso el público en general;

podrá, a su arbitrio y con sujeción a las condiciones que juzgue apropiadas, proporcionar al Estado Parte requirente una copia total o parcial de los documentos oficiales o de otros documentos o datos que obren en su poder y que, conforme a su derecho interno, no estén al alcance del público en general.

(30) Cuando sea necesario, los Estados Parte considerarán la posibilidad de celebrar acuerdos o arreglos bilaterales o multilaterales que sirvan a los fines del presente artículo y que, en la práctica, hagan efectivas sus disposiciones o las refuercen.

Artículo 19

Investigaciones conjuntas

Los Estados Parte considerarán la posibilidad de celebrar acuerdos o arreglos bilaterales o multilaterales en virtud de los cuales, en relación con cuestiones que son objeto de investigaciones, procesos o actuaciones judiciales en uno o más Estados, las autoridades competentes puedan establecer órganos mixtos de investigación. A falta de acuerdos o arreglos de esa índole, las investigaciones conjuntas podrán llevarse a cabo mediante acuerdos concertados caso por caso. Los Estados Parte participantes velarán por que la soberanía del Estado Parte en cuyo territorio haya de efectuarse la investigación sea plenamente respetada.

Artículo 20

Técnicas especiales de investigación

(1) Siempre que lo permitan los principios fundamentales de su ordenamiento jurídico interno, cada Estado Parte adoptará, dentro de sus posibilidades y en las condiciones prescritas por su derecho interno, las medidas que sean necesarias para permitir el adecuado recurso a la entrega vigilada y, cuando lo considere apropiado, la utilización de otras técnicas especiales de investigación, como la vigilancia electrónica o de otra índole y las operaciones encubiertas, por sus autoridades competentes en su territorio con objeto de combatir eficazmente la delincuencia organizada.

(2) A los efectos de investigar los delitos comprendidos en la presente Convención, se alienta a los Estados Parte a que celebren, cuando proceda, acuerdos o arreglos bilaterales o multilaterales apropiados para utilizar esas técnicas especiales de investigación en el contexto de la cooperación en el plano internacional. Esos acuerdos o arreglos se concertarán y ejecutarán respetando plenamente el principio de la igualdad soberana de los Estados y al ponerlos en práctica se cumplirán estrictamente las condiciones en ellos contenidas.

(3) De no existir los acuerdos o arreglos mencionados en el párrafo 2 del presente artículo, toda decisión de recurrir a esas técnicas especiales de investigación en el plano internacional se adoptará sobre la base de cada caso particular y podrá, cuando sea necesario, tener en cuenta los arreglos financieros y los entendimientos relativos al ejercicio de jurisdicción por los Estados Parte interesados.

(4) Toda decisión de recurrir a la entrega vigilada en el plano internacional podrá, con el consentimiento de los Estados Parte interesados, incluir la aplicación de métodos tales como interceptar los bienes, autorizarlos a proseguir intactos o retirarlos o sustituirlos total o parcialmente.

Artículo 21

Remisión de actuaciones penales

Los Estados Parte considerarán la posibilidad de remitirse actuaciones penales para el enjuiciamiento por un delito comprendido en la presente Convención cuando se estime que esa remisión obrará en beneficio de la debida administración de justicia, en particular en casos en que intervengan varias jurisdicciones, con miras a concentrar las actuaciones del proceso.

Artículo 22

Establecimiento de antecedentes penales

Cada Estado Parte podrá adoptar las medidas legislativas o de otra índole que sean necesarias para tener en cuenta, en las condiciones y para los fines que estime apropiados, toda previa declaración de culpabilidad, en otro Estado, de un presunto delincuente a fin de utilizar esa información en actuaciones penales relativas a un delito comprendido en la presente Convención.

Artículo 23

Penalización de la obstrucción de la justicia

Cada Estado Parte adoptará las medidas legislativas y de otra índole que sean necesarias para tipificar como delito, cuando se cometan intencionalmente:

el uso de fuerza física, amenazas o intimidación, o la promesa, el ofrecimiento o la concesión de un beneficio indebido para inducir a falso testimonio u obstaculizar la prestación de testimonio o la aportación de pruebas en un proceso en relación con la comisión de uno de los delitos comprendidos en la presente Convención;

el uso de fuerza física, amenazas o intimidación para obstaculizar el cumplimiento de las funciones oficiales de un funcionario de la justicia o de los servicios encargados de hacer cumplir la ley en relación con la comisión de los delitos comprendidos en la presente Convención. Nada de lo previsto en el presente apartado menoscabará el derecho de los Estados Parte a disponer de legislación que proteja a otras categorías de funcionarios públicos.

Artículo 24

Protección de los testigos

(1) Cada Estado Parte adoptará medidas apropiadas dentro de sus posibilidades para proteger de manera eficaz contra eventuales actos de represalia o intimidación a los testigos que participen en actuaciones penales y que presten testimonio sobre delitos comprendidos en la presente Convención, así como, cuando proceda, a sus familiares y demás personas cercanas.

(2) Las medidas previstas en el párrafo 1 del presente artículo podrán consistir, entre otras, sin perjuicio de los derechos del acusado, incluido el derecho a las garantías procesales, en:

a)	establecer procedimientos para la protección física de esas personas, incluida, en la medida de lo necesario y lo posible, su reubicación, y permitir, cuando proceda, la prohibición total o parcial de revelar información relativa a su identidad y paradero;

b)	establecer normas probatorias que permitan que el testimonio de los testigos se preste de modo que no se ponga en peligro su seguridad, por ejemplo aceptando el testimonio por conducto de tecnologías de comunicación como videoconferencias u otros medios adecuados.

(3) Los Estados Parte considerarán la posibilidad de celebrar acuerdos o arreglos con otros Estados para la reubicación de las personas mencionadas en el párrafo 1 del presente artículo.

(4) Las disposiciones del presente artículo también serán aplicables a las víctimas en el caso de que actúen como testigos.

Artículo 25

Asistencia y protección a las víctimas

(1) Cada Estado Parte adoptará medidas apropiadas dentro de sus posibilidades para prestar asistencia y protección a las víctimas de los delitos comprendidos en la presente Convención, en particular en casos de amenaza de represalia o intimidación.

(2) Cada Estado Parte establecerá procedimientos adecuados que permitan a las víctimas de los delitos comprendidos en la presente Convención obtener indemnización y restitución.

(3) Cada Estado Parte permitirá, con sujeción a su derecho interno, que se presenten y examinen las opiniones y preocupaciones de las víctimas en las etapas apropiadas de las actuaciones penales contra los delincuentes sin que ello menoscabe los derechos de la defensa.

Artículo 26

Medidas para intensificar la cooperación con las autoridades encargadas de hacer cumplir la ley

(1) Cada Estado Parte adoptará medidas apropiadas para alentar a las personas que participen o hayan participado en grupos delictivos organizados a:

proporcionar información útil a las autoridades competentes con fines investigativos y probatorios sobre cuestiones como:

i)	la identidad, la naturaleza, la composición, la estructura, la ubicación o las actividades de los grupos delictivos organizados;

ii)	los vínculos, incluidos los vínculos internacionales, con otros grupos delictivos organizados;

iii)	los delitos que los grupos delictivos organizados hayan cometido o puedan cometer;

b)	prestar ayuda efectiva y concreta a las autoridades competentes que pueda contribuir a privar a los grupos delictivos organizados de sus recursos o del producto del delito.

(2) Cada Estado Parte considerará la posibilidad de prever, en los casos apropiados, la mitigación de la pena de las personas acusadas que presten una cooperación sustancial en la investigación o el enjuiciamiento respecto de los delitos comprendidos en la presente Convención.

(3) Cada Estado Parte considerará la posibilidad de prever, de conformidad con los principios fundamentales de su derecho interno, la concesión de inmunidad judicial a las personas que presten una cooperación sustancial en la investigación o el enjuiciamiento respecto de los delitos comprendidos en la presente Convención.

(4) La protección de esas personas será la prevista en el artículo 24 de la presente Convención.

(5) Cuando una de las personas mencionadas en el párrafo 1 del presente artículo que se encuentre en un Estado Parte pueda prestar una cooperación sustancial a las autoridades competentes de otro Estado Parte, los Estados Parte interesados podrán considerar la posibilidad de celebrar acuerdos o arreglos, de conformidad con su derecho interno, con respecto a la eventual concesión, por el otro Estado Parte, del trato enunciado en los párrafos 2 y 3 del presente artículo.

Artículo 27

Cooperación en materia de cumplimiento de la ley

(1) Los Estados Parte colaborarán estrechamente, en consonancia con sus respectivos ordenamientos jurídicos y administrativos, con miras a aumentar la eficacia de las medidas de cumplimiento de la ley orientadas a combatir los delitos comprendidos en la presente Convención. En particular, cada Estado Parte adoptará medidas eficaces para:

mejorar los canales de comunicación entre sus autoridades, organismos y servicios competentes y, de ser necesario, establecerlos, a fin de facilitar el intercambio seguro y rápido de información sobre todos los aspectos de los delitos comprendidos en la presente Convención, así como, si los Estados Parte interesados lo estiman oportuno, sobre sus vinculaciones con otras actividades delictivas;

cooperar con otros Estados Parte en la realización de indagaciones con respecto a delitos comprendidos en la presente Convención acerca de:

i)	la identidad, el paradero y las actividades de personas presuntamente implicadas en tales delitos o la ubicación de otras personas interesadas,

ii)	el movimiento del producto del delito o de bienes derivados de la comisión de esos delitos,

iii)	el movimiento de bienes, equipo u otros instrumentos utilizados o destinados a utilizarse en la comisión de esos delitos;

c)	proporcionar, cuando proceda, los elementos o las cantidades de sustancias que se requieran para fines de análisis o investigación;

d)	facilitar una coordinación eficaz entre sus organismos, autoridades y servicios competentes y promover el intercambio de personal y otros expertos, incluida la designación de oficiales de enlace, con sujeción a acuerdos o arreglos bilaterales entre los Estados Parte interesados;

intercambiar información con otros Estados Parte sobre los medios y métodos concretos empleados por los grupos delictivos organizados, así como, cuando proceda, sobre las rutas y los medios de transporte y el uso de identidades falsas, documentos alterados o falsificados u otros medios de encubrir sus actividades;

f)	intercambiar información y coordinar las medidas administrativas y de otra índole adoptadas con miras a la pronta detección de los delitos comprendidos en la presente Convención.

(2) Los Estados Parte, con miras a dar efecto a la presente Convención, considerarán la posibilidad de celebrar acuerdos o arreglos bilaterales o multilaterales en materia de cooperación directa entre sus respectivos organismos encargados de hacer cumplir la ley y, cuando tales acuerdos o arreglos ya existan, de enmendarlos. A falta de tales acuerdos o arreglos entre los Estados Parte interesados, las Partes podrán considerar la presente Convención como la base para la cooperación en materia de cumplimiento de la ley respecto de los delitos comprendidos en la presente Convención. Cuando proceda, los Estados Parte recurrirán plenamente a la celebración de acuerdos y arreglos, incluso con organizaciones internacionales o regionales, con miras a aumentar la cooperación entre sus respectivos organismos encargados de hacer cumplir la ley.

(3) Los Estados Parte se esforzarán por colaborar en la medida de sus posibilidades para hacer frente a la delincuencia organizada transnacional cometida mediante el recurso a la tecnología moderna.

Artículo 28

Recopilación, intercambio y análisis de información sobre la naturaleza de la delincuencia organizada

(1) Los Estados Parte considerarán la posibilidad de analizar, en consulta con los círculos científicos y académicos, las tendencias de la delincuencia organizada en su territorio, las circunstancias en que actúa la delincuencia organizada, así como los grupos profesionales y las tecnologías involucrados.

(2) Los Estados Parte considerarán la posibilidad de desarrollar y compartir experiencia analítica acerca de las actividades de la delincuencia organizada, tanto a nivel bilateral como por conducto de organizaciones internacionales y regionales. A tal fin, se establecerán y aplicarán, según proceda, definiciones, normas y metodologías comunes.

(3) Los Estados Parte considerarán la posibilidad de vigilar sus políticas y las medidas en vigor encaminadas a combatir la delincuencia organizada y evaluarán su eficacia y eficiencia.

Artículo 29

Capacitación y asistencia técnica

(1) Cada Estado Parte, en la medida necesaria, formulará, desarrollará o perfeccionará programas de capacitación específicamente concebidos para el personal de sus servicios encargados de hacer cumplir la ley, incluidos fiscales, jueces de instrucción y personal de aduanas, así como para el personal de otra índole encargado de la prevención, la detección y el control de los delitos comprendidos en la presente Convención. Esos programas podrán incluir adscripciones e intercambios de personal. En particular y en la medida en que lo permita el derecho interno, guardarán relación con:

a)	los métodos empleados en la prevención, la detección y el control de los delitos comprendidos en la presente Convención;

b)	las rutas y técnicas utilizadas por personas presuntamente implicadas en delitos comprendidos en la presente Convención, incluso en los Estados de tránsito, y las medidas de lucha pertinentes;

c)	la vigilancia del movimiento de bienes de contrabando;

la detección y vigilancia de los movimientos del producto del delito o de los bienes, el equipo u otros instrumentos utilizados para cometer tales delitos y los métodos empleados para la transferencia, ocultación o disimulación de dicho producto, bienes, equipo u otros instrumentos, así como los métodos utilizados para combatir el blanqueo de dinero y otros delitos financieros;

e)	el acopio de pruebas;

f)	las técnicas de control en zonas y puertos francos;

g)	el equipo y las técnicas modernos utilizados para hacer cumplir la ley, incluidas la vigilancia electrónica, la entrega vigilada y las operaciones encubiertas;

h)	los métodos utilizados para combatir la delincuencia organizada transnacional mediante computadoras, redes de telecomunicaciones u otras formas de la tecnología moderna, y

i)	los métodos utilizados para proteger a las víctimas y los testigos.

(2) Los Estados Parte se prestarán asistencia en la planificación y ejecución de programas de investigación y capacitación encaminados a intercambiar conocimientos especializados en las esferas mencionadas en el párrafo 1 del presente artículo y, a tal fin, también recurrirán, cuando proceda, a conferencias y seminarios regionales e internacionales para promover la cooperación y fomentar el examen de los problemas de interés común, incluidos los problemas y necesidades especiales de los Estados de tránsito.

(3) Los Estados Parte promoverán actividades de capacitación y asistencia técnica que faciliten la extradición y la asistencia judicial recíproca. Dicha capacitación y asistencia técnica podrán incluir la enseñanza de idiomas, adscripciones e intercambios de personal entre autoridades centrales u organismos con responsabilidades pertinentes.

(4) Cuando haya acuerdos o arreglos bilaterales y multilaterales vigentes, los Estados Parte intensificarán, en la medida necesaria, sus esfuerzos por optimizar las actividades operacionales y de capacitación en las organizaciones internacionales y regionales, así como en el marco de otros acuerdos o arreglos bilaterales y multilaterales pertinentes.

Artículo 30

Otras medidas: aplicación de la Convención mediante el desarrollo económico y la asistencia técnica

(1) Los Estados Parte adoptarán disposiciones conducentes a la aplicación óptima de la presente Convención en la medida de lo posible, mediante la cooperación internacional, teniendo en cuenta los efectos adversos de la delincuencia organizada en la sociedad en general y en el desarrollo sostenible en particular.

(2) Los Estados Parte harán esfuerzos concretos, en la medida de lo posible y en forma coordinada entre sí, así como con organizaciones internacionales y regionales, por:

a)	intensificar su cooperación en los diversos niveles con los países en desarrollo con miras a fortalecer las capacidades de esos países para prevenir y combatir la delincuencia organizada transnacional;

b)	aumentar la asistencia financiera y material a fin de apoyar los esfuerzos de los países en desarrollo para combatir con eficacia la delincuencia organizada transnacional y ayudarles a aplicar satisfactoriamente la presente Convención;

prestar asistencia técnica a los países en desarrollo y a los países con economías en transición para ayudarles a satisfacer sus necesidades relacionadas con la aplicación de la presente Convención. A tal fin, los Estados Parte procurarán hacer contribuciones voluntarias adecuadas y periódicas a una cuenta específicamente designada a esos efectos en un mecanismo de financiación de las Naciones Unidas. Los Estados Parte también podrán considerar en particular la posibilidad, conforme a su derecho interno y a las disposiciones de la presente Convención, de aportar a la cuenta antes mencionada un porcentaje del dinero o del valor correspondiente del producto del delito o de los bienes ilícitos decomisados con arreglo a lo dispuesto en la presente Convención;

alentar y persuadir a otros Estados e instituciones financieras, según proceda, para que se sumen a los esfuerzos desplegados con arreglo al presente artículo, en particular proporcionando un mayor número de programas de capacitación y equipo moderno a los países en desarrollo a fin de ayudarles a lograr los objetivos de la presente Convención.

(3) En lo posible, estas medidas no menoscabarán los compromisos existentes en materia de asistencia externa ni otros arreglos de cooperación financiera en los planos bilateral, regional o internacional.

(4) Los Estados Parte podrán celebrar acuerdos o arreglos bilaterales o multilaterales sobre asistencia material y logística, teniendo en cuenta los arreglos financieros necesarios para hacer efectiva la cooperación internacional prevista en la presente Convención y para prevenir, detectar y combatir la delincuencia organizada transnacional.

Artículo 31

Prevención

(1) Los Estados Parte procurarán formular y evaluar proyectos nacionales y establecer y promover prácticas y políticas óptimas para la prevención de la delincuencia organizada transnacional.

(2) Los Estados Parte procurarán, de conformidad con los principios fundamentales de su derecho interno, reducir las oportunidades actuales o futuras de que dispongan los grupos delictivos organizados para participar en mercados lícitos con el producto del delito adoptando oportunamente medidas legislativas, administrativas o de otra índole. Estas medidas deberían centrarse en:

a)	el fortalecimiento de la cooperación entre los organismos encargados de hacer cumplir la ley o el ministerio público y las entidades privadas pertinentes, incluida la industria;

la promoción de la elaboración de normas y procedimientos concebidos para salvaguardar la integridad de las entidades públicas y de las entidades privadas interesadas, así como códigos de conducta para profesiones pertinentes, en particular para los abogados, notarios públicos, asesores fiscales y contadores;

c)	la prevención de la utilización indebida por parte de grupos delictivos organizados de licitaciones públicas y de subsidios y licencias concedidos por autoridades públicas para realizar actividades comerciales;

la prevención de la utilización indebida de personas jurídicas por parte de grupos delictivos organizados; a este respecto, dichas medidas podrían incluir las siguientes:

i)	el establecimiento de registros públicos de personas jurídicas y naturales involucradas en la constitución, la gestión y la financiación de personas jurídicas,

ii)	la posibilidad de inhabilitar por mandato judicial o cualquier medio apropiado durante un período razonable a las personas condenadas por delitos comprendidos en la presente Convención para actuar como directores de personas jurídicas constituidas en sus respectivas jurisdicciones,

iii)	el establecimiento de registros nacionales de personas inhabilitadas para actuar como directores de personas jurídicas, y

iv)	el intercambio de información contenida en los registros mencionados en los incisos i) y iii) del presente apartado con las autoridades competentes de otros Estados Parte.

(3) Los Estados Parte procurarán promover la reintegración social de las personas condenadas por delitos comprendidos en la presente Convención.

(4) Los Estados Parte procurarán evaluar periódicamente los instrumentos jurídicos y las prácticas administrativas pertinentes vigentes a fin de detectar si existe el peligro de que sean utilizados indebidamente por grupos delictivos organizados.

(5) Los Estados Parte procurarán sensibilizar a la opinión pública con respecto a la existencia, las causas y la gravedad de la delincuencia organizada transnacional y la amenaza que representa. Cuando proceda, podrá difundirse información a través de los medios de comunicación y se adoptarán medidas para fomentar la participación pública en los esfuerzos por prevenir y combatir dicha delincuencia.

(6) Cada Estado Parte comunicará al Secretario General de las Naciones Unidas el nombre y la dirección de la autoridad o las autoridades que pueden ayudar a otros Estados Parte a formular medidas para prevenir la delincuencia organizada transnacional.

(7) Los Estados Parte colaborarán entre sí y con las organizaciones internacionales y regionales pertinentes, según proceda, con miras a promover y formular las medidas mencionadas en el presente artículo. Ello incluye la participación en proyectos internacionales para la prevención de la delincuencia organizada transnacional, por ejemplo mediante la mitigación de las circunstancias que hacen vulnerables a los grupos socialmente marginados a las actividades de la delincuencia organizada transnacional.

Artículo 32

Conferencia de las Partes en la Convención

(1) Se establecerá una Conferencia de las Partes en la Convención con objeto de mejorar la capacidad de los Estados Parte para combatir la delincuencia organizada transnacional y para promover y examinar la aplicación de la presente Convención.

(2) El Secretario General de las Naciones Unidas convocará la Conferencia de las Partes a más tardar un año después de la entrada en vigor de la presente Convención. La Conferencia de las Partes aprobará reglas de procedimiento y normas que rijan las actividades enunciadas en los párrafos 3 y 4 del presente artículo (incluidas normas relativas al pago de los gastos resultantes de la puesta en marcha de esas actividades).

(3) La Conferencia de las Partes concertará mecanismos con miras a lograr los objetivos mencionados en el párrafo 1 del presente artículo, en particular a:

a)	facilitar las actividades que realicen los Estados Parte con arreglo a los artículos 29, 30 y 31 de la presente Convención, alentando inclusive la movilización de contribuciones voluntarias;

b)	facilitar el intercambio de información entre Estados Parte sobre las modalidades y tendencias de la delincuencia organizada transnacional y sobre prácticas eficaces para combatirla;

c)	cooperar con las organizaciones internacionales y regionales y las organizaciones no gubernamentales pertinentes;

d)	examinar periódicamente la aplicación de la presente Convención;

e)	formular recomendaciones para mejorar la presente Convención y su aplicación.

(4) A los efectos de los apartados d) y e) del párrafo 3 del presente artículo, la Conferencia de las Partes obtendrá el necesario conocimiento de las medidas adoptadas y de las dificultades encontradas por los Estados Parte en aplicación de la presente Convención mediante la información que ellos le faciliten y mediante los demás mecanismos de examen que establezca la Conferencia de las Partes.

(5) Cada Estado Parte facilitará a la Conferencia de las Partes información sobre sus programas, planes y prácticas, así como sobre las medidas legislativas y administrativas adoptadas para aplicar la presente Convención, según lo requiera la Conferencia de las Partes.

Artículo 33

Secretaría

(1) El Secretario General de las Naciones Unidas prestará los servicios de secretaría necesarios a la Conferencia de las Partes en la Convención.

(2) La secretaría:

a)	prestará asistencia a la Conferencia de las Partes en la realización de las actividades enunciadas en el artículo 32 de la presente Convención y organizará los períodos de sesiones de la Conferencia de las Partes y les prestará los servicios necesarios;

b)	prestará asistencia a los Estados Parte que la soliciten en el suministro de información a la Conferencia de las Partes según lo previsto en el párrafo 5 del artículo 32 de la presente Convención, y

c)	velará por la coordinación necesaria con la secretaría de otras organizaciones internacionales y regionales pertinentes.

Artículo 34

Aplicación de la Convención

(1) Cada Estado Parte adoptará, de conformidad con los principios fundamentales de su derecho interno, las medidas que sean necesarias, incluidas medidas legislativas y administrativas, para garantizar el cumplimiento de sus obligaciones con arreglo a la presente Convención.

(2) Los Estados Parte tipificarán en su derecho interno los delitos tipificados de conformidad con los artículos 5, 6, 8 y 23 de la presente Convención independientemente del carácter transnacional o la participación de un grupo delictivo organizado según la definición contenida en el párrafo 1 del artículo 3 de la presente Convención, salvo en la medida en que el artículo 5 de la presente Convención exija la participación de un grupo delictivo organizado.

(3) Cada Estado Parte podrá adoptar medidas más estrictas o severas que las previstas en la presente Convención a fin de prevenir y combatir la delincuencia organizada transnacional.

Artículo 35

Solución de controversias

(1) Los Estados Parte procurarán solucionar toda controversia relacionada con la interpretación o aplicación de la presente Convención mediante la negociación.

(2) Toda controversia entre dos o más Estados Parte acerca de la interpretación o la aplicación de la presente Convención que no pueda resolverse mediante la negociación dentro de un plazo razonable deberá, a solicitud de uno de esos Estados Parte, someterse a arbitraje. Si, seis meses después de la fecha de la solicitud de arbitraje, esos Estados Parte no han podido ponerse de acuerdo sobre la organización del arbitraje, cualquiera de esos Estados Parte podrá remitir la controversia a la Corte Internacional de Justicia mediante solicitud conforme al Estatuto de la Corte.

(3) Cada Estado Parte podrá, en el momento de la firma, ratificación, aceptación o aprobación de la presente Convención o adhesión a ella, declarar que no se considera vinculado por el párrafo 2 del presente artículo. Los demás Estados Parte no quedarán vinculados por el párrafo 2 del presente artículo respecto de todo Estado Parte que haya hecho esa reserva.

(4) El Estado Parte que haya hecho una reserva de conformidad con el párrafo 3 del presente artículo podrá en cualquier momento retirar esa reserva notificándolo al Secretario General de las Naciones Unidas.

Artículo 36

Firma, ratificación, aceptación, aprobación y adhesión

(1) La presente Convención estará abierta a la firma de todos los Estados del 12 al 15 de diciembre de 2000 en Palermo (Italia) y después de esa fecha en la sede de las Naciones Unidas en Nueva York hasta el 12 de diciembre de 2002.

(2) La presente Convención también estará abierta a la firma de las organizaciones regionales de integración económica siempre que al menos uno de los Estados miembros de tales organizaciones haya firmado la presente Convención de conformidad con lo dispuesto en el párrafo 1 del presente artículo.

(3) La presente Convención estará sujeta a ratificación, aceptación o aprobación. Los instrumentos de ratificación, aceptación o aprobación se depositarán en poder del Secretario General de las Naciones Unidas. Las organizaciones regionales de integración económica podrán depositar su instrumento de ratificación, aceptación o aprobación si por lo menos uno de sus Estados miembros ha procedido de igual manera. En ese instrumento de ratificación, aceptación o aprobación, esas organizaciones declararán el alcance de su competencia con respecto a las cuestiones regidas por la presente Convención. Dichas organizaciones comunicarán también al depositario cualquier modificación pertinente del alcance de su competencia.

(4) La presente Convención estará abierta a la adhesión de todos los Estados u organizaciones regionales de integración económica que cuenten por lo menos con un Estado miembro que sea Parte en la presente Convención. Los instrumentos de adhesión se depositarán en poder del Secretario General de las Naciones Unidas. En el momento de su adhesión, las organizaciones regionales de integración económica declararán el alcance de su competencia con respecto a las cuestiones regidas por la presente Convención. Dichas organizaciones comunicarán también al depositario cualquier modificación pertinente del alcance de su competencia.

Artículo 37

Relación con los protocolos

(1) La presente Convención podrá complementarse con uno o más protocolos.

(2) Para pasar a ser parte en un protocolo, los Estados o las organizaciones regionales de integración económica también deberán ser parte en la presente Convención.

(3) Los Estados Parte en la presente Convención no quedarán vinculados por un protocolo a menos que pasen a ser parte en el protocolo de conformidad con sus disposiciones.

(4) Los protocolos de la presente Convención se interpretarán juntamente con ésta, teniendo en cuenta la finalidad de esos protocolos.

Artículo 38

Entrada en vigor

(1) La presente Convención entrará en vigor el nonagésimo día después de la fecha en que se haya depositado el cuadragésimo instrumento de ratificación, aceptación, aprobación o adhesión. A los efectos del presente párrafo, los instrumentos depositados por una organización regional de integración económica no se considerarán adicionales a los depositados por los Estados miembros de tal organización.

(2) Para cada Estado u organización regional de integración económica que ratifique, acepte o apruebe la presente Convención o se adhiera a ella después de haberse depositado el cuadragésimo instrumento de ratificación, aceptación, aprobación o adhesión, la presente Convención entrará en vigor el trigésimo día después de la fecha en que ese Estado u organización haya depositado el instrumento pertinente.

Artículo 39

Enmienda

(1) Cuando hayan transcurrido cinco años desde la entrada en vigor de la presente Convención, los Estados Parte podrán proponer enmiendas por escrito al Secretario General de las Naciones Unidas, quien a continuación comunicará toda enmienda propuesta a los Estados Parte y a la Conferencia de las Partes en la Convención para que la examinen y decidan al respecto. La Conferencia de las Partes hará todo lo posible por lograr un consenso sobre cada enmienda. Si se han agotado todas las posibilidades de lograr un consenso y no se ha llegado a un acuerdo, la aprobación de la enmienda exigirá, en última instancia, una mayoría de dos tercios de los Estados Parte presentes y votantes en la sesión de la Conferencia de las Partes.

(2) Las organizaciones regionales de integración económica, en asuntos de su competencia, ejercerán su derecho de voto con arreglo al presente artículo con un número de votos igual al número de sus Estados miembros que sean Partes en la presente Convención. Dichas organizaciones no ejercerán su derecho de voto si sus Estados miembros ejercen el suyo, y viceversa.

(3) Toda enmienda aprobada de conformidad con el párrafo 1 del presente artículo estará sujeta a ratificación, aceptación o aprobación por los Estados Parte.

(4) Toda enmienda refrendada de conformidad con el párrafo 1 del presente artículo entrará en vigor respecto de un Estado Parte noventa días después de la fecha en que éste deposite en poder del Secretario General de las Naciones Unidas un instrumento de ratificación, aceptación o aprobación de esa enmienda.

(5) Cuando una enmienda entre en vigor, será vinculante para los Estados Parte que hayan expresado su consentimiento al respecto. Los demás Estados Parte quedarán sujetos a las disposiciones de la presente Convención, así como a cualquier otra enmienda anterior que hubiesen ratificado, aceptado o aprobado.

Artículo 40

Denuncia

(1) Los Estados Parte podrán denunciar la presente Convención mediante notificación escrita al Secretario General de las Naciones Unidas. La denuncia surtirá efecto un año después de la fecha en que el Secretario General haya recibido la notificación.

(2) Las organizaciones regionales de integración económica dejarán de ser Partes en la presente Convención cuando la hayan denunciado todos sus Estados miembros.

(3) La denuncia de la presente Convención con arreglo al párrafo 1 del presente artículo entrañará la denuncia de sus protocolos.

Artículo 41

Depositario e idiomas

(1) El Secretario General de las Naciones Unidas será el depositario de la presente Convención.

(2) El original de la presente Convención, cuyos textos en árabe, chino, español, francés, inglés y ruso son igualmente auténticos, se depositará en poder del Secretario General de las Naciones Unidas.

EN FE DE LO CUAL, los plenipotenciarios infrascritos, debidamente autorizados por sus respectivos Gobiernos, han firmado la presente Convención.

ANEXA II

DECLARAȚIE

privind competența Comunității Europene în ceea ce privește aspectele reglementate de Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate

Articolul 36 alineatul (3) din Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate prevede ca instrumentul de ratificare, acceptare sau aprobare al unei organizații de integrare economică regională să cuprindă o declarație privind sfera competenței sale.

Comunitatea subliniază faptul că deține competențe pentru stabilirea progresivă a pieței interne, care cuprinde un spațiu fără frontiere interne, în care se asigură libera circulație a mărfurilor și a serviciilor în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene. În acest scop, Comunitatea adoptă măsuri de luptă împotriva spălării banilor. Cu toate acestea, în prezent, aceste măsuri nu cuprind măsurile privind cooperarea între Unitățile de informare financiară, descoperirea și supravegherea circulației transfrontaliere de numerar între statele membre, și nici măsurile privind cooperarea între autoritățile judiciare și cele de cercetare și urmărire penală. De asemenea, Comunitatea adoptă dispoziții pentru garantarea transparenței și a egalității accesului pentru toți ofertanții la contractele de achiziții publice de lucrări, de furnizare și de servicii, ceea ce contribuie la prevenirea corupției. În cazul în care Comunitatea adoptă astfel de dispoziții, numai aceasta are competența de a iniția, împreună cu state terțe sau cu organizații internaționale competente, acțiuni externe care au impact asupra acestor dispoziții sau care modifică sfera lor de aplicare. Această competență se referă la articolele 7 și 9 și la articolul 31 alineatul (2) litera (c) din convenție. De asemenea, politica comunitară în materie de cooperare în vederea dezvoltării completează politicile statelor membre și cuprinde dispoziții privind lupta împotriva corupției. Această competență se referă la articolul 30 din convenție. De asemenea, Comunitatea consideră că este angajată și de alte dispoziții ale convenției în măsura în care acestea privesc aplicarea articolelor 7, 9 și 30, precum și a articolului 31 alineatul (2) litera (c), în special articolele privind obiectul, definițiile și dispozițiile finale ale convenției.

Sfera și exercitarea competenței comunitare sunt, prin natura lor, supuse evoluției continue, iar Comunitatea va completa sau va modifica, după caz, prezenta declarație, în conformitate cu articolul 36 alineatul (3) din convenție.

Convenția menționată se aplică, în ceea ce privește competența Comunității Europene, teritoriilor cărora li se aplică Tratatul de instituire a Comunității, în condițiile prevăzute de tratatul menționat, în special la articolul 299.

În conformitate cu articolul 299, prezenta declarație nu se aplică teritoriilor statelor membre cărora nu li se aplică tratatul menționat și nu aduce atingere dispozițiilor sau pozițiilor care ar putea fi adoptate în temeiul convenției de către statele membre în cauză în numele și în interesul acestor teritorii.

ANEXA III

DECLARAȚIE

În ceea ce privește articolul 35 alineatul (2), Comunitatea subliniază că, în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) din statutul Curții Internaționale de Justiție, numai statele au calitatea de a se prezenta în fața curții. În consecință, în conformitate cu articolul 35 alineatul (2) din convenție, diferendele la care Comunitatea va fi parte nu vor putea fi soluționate decât prin arbitraj.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32004D0580

L 261/116

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 29 aprilie 2004

privind acordarea unei asistențe macrofinanciare Albaniei și de abrogare a Deciziei 1999/282/CE

(2004/580/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 308,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)	Comisia a consultat Comitetul economic și financiar înainte de a prezenta propunerea sa.

(2)

Prin Decizia 1999/282/CE (2), Consiliul a aprobat, imediat după criza din Kosovo, acordarea unei asistențe macrofinanciare Albaniei plafonată la 20 de milioane EUR, sub forma unei facilități de împrumut pe termen lung. Dat fiind că balanța de plăți a evoluat mai favorabil decât s-a prevăzut, autoritățile albaneze nu au solicitat plata acestei asistențe, pe care Comisia a anulat-o din program în anul 2001.

(3)

În cadrul procesului de stabilizare și de asociere care reglementează relațiile Uniunii Europene cu regiunea, este de dorit să se susțină eforturile de stabilizare politică și economică a Albaniei, pentru ca această țară să evolueze spre o relație de cooperare deplină cu Comunitatea; acesta este, de asemenea, scopul acordului de stabilizare și asociere care este în curs de negociere între Albania și Uniunea Europeană.

(4)

Fondul Monetar Internațional (FMI) a aprobat la 21 iunie 2002 un program trienal în favoarea Albaniei, susținut de o Facilitate de Creștere și Reducere a Sărăciei (PRGF) de aproximativ 36 de milioane de dolari americani, în scopul susținerii programului economic al autorităților pentru perioada iunie 2002-iunie 2005; din această sumă, 11 milioane de dolari se prevede a fi decontate în 2004.

(5)	În cadrul noii Strategii trienale de Asistență a Țării (CAS) adoptată de consiliul de administrație al Băncii Mondiale la 20 iunie 2002, se vor deconta 8 milioane de dolari în 2004 în cadrul Creditului de Sprijin pentru Reducerea Sărăciei (PRSC).

(6)

Chiar ținând seama de suma estimativă a acestor ajutoare financiare din partea Fondului Monetar Internațional și a Băncii Mondiale, în 2004 va persista un important deficit de finanțare reziduală, care va trebui acoperit dacă se dorește susținerea realizării obiectivelor politice care stau la baza eforturilor de reformă ale autorităților.

(7)	Comunitatea a furnizat deja o asistență macrofinanciară Albaniei; autoritățile albaneze au solicitat o nouă asistență financiară instituțiilor financiare internaționale, Comunității și altor donatori bilaterali.

(8)	Acordarea unei asistențe macrofinanciare comunitare Albaniei este o măsură corespunzătoare pentru a ajuta țara să facă față nevoilor de finanțare externe, inclusiv prin consolidarea rezervelor sale și printr-un sprijin bugetar.

(9)

Punerea la dispoziție a acestei asistențe financiare comunitare sub formă de împrumut pe termen lung și a unui ajutor nerambursabil (straight grant) este o măsură corespunzătoare pentru consolidarea viabilității situației financiare externe a Albaniei, dat fiind nivelul relativ scăzut de dezvoltare a acestei țări.

(10)	Acest sprijin financiar, în special componenta „ajutor nerambursabil (grant)”, ar trebui furnizat după verificarea îndeplinirii condițiilor financiare și economice impuse.

(11)

Pentru protejarea eficientă a intereselor financiare ale Comunității în cadrul prezentei asistențe macrofinanciare, este necesar să se prevadă adoptarea de către Albania a măsurilor corespunzătoare pentru prevenirea fraudelor și a altor nereguli care ar putea fi comise cu privire la această asistență, precum și controalele Comisiei și verificările Curții de Conturi.

(12)	Includerea unei componente ajutor nerambursabil (grant) în această asistență nu aduce atingere competențelor autorității bugetare.

(13)	Această asistență ar trebui administrată de Comisie, în mod concertat cu Comitetul economic și financiar.

(14)	Tratatul nu prevede, pentru adoptarea prezentei decizii, alte atribuții decât cele prevăzute la articolul 308,

DECIDE:

Articolul 1

(1) Comunitatea pune la dispoziția Albaniei o asistență macrofinanciară, sub forma unui împrumut pe termen lung și a unui ajutor nerambursabil (grant), în scopul de a ajuta țara să își satisfacă nevoile de finanțare externe, în special prin consolidarea rezervelor sale și printr-un sprijin bugetar.

(2) În ceea ce privește componenta „împrumut” a asistenței, principalul este plafonat la 9 milioane EUR, iar durata împrumutului este limitată la 15 ani. În acest sens, Comisia este împuternicită să ia împrumut în numele Comunității resursele necesare, care vor fi puse la dispoziția Albaniei sub formă de împrumut.

(3) Componenta „ajutor nerambursabil (grant)” este plafonată la 16 milioane EUR.

(4) Această asistență financiară a Comunității este administrată de Comisie în mod concertat cu comitetul economic și financiar și într-un mod compatibil cu orice acord încheiat între FMI și Albania.

(5) Asistența financiară a Comunității se va pune la dispoziție pentru o perioadă de doi ani începând cu ziua următoare datei intrării în vigoare a prezentei decizii. Cu toate acestea, în cazul în care circumstanțele impun acest lucru, Comisia, după consultarea Comitetului economic și financiar, poate decide prelungirea cu cel mult un an a perioadei de disponibilitate.

Articolul 2

(1) Comisia este împuternicită să convină cu autoritățile albaneze, după consultarea comitetului economic și financiar, asupra condițiilor de politică economică și a condițiilor financiare referitoare la această asistență și consemnate într-un memorandum de înțelegere. Aceste condiții trebuie să fie compatibile cu acordurile prevăzute la articolul 1 alineatul (4).

(2) Înainte de a pune efectiv în aplicare asistența comunitară, Comisia verifică fiabilitatea circuitelor financiare și a procedurilor administrative din Albania, precum și a mecanismelor interne și externe de control care au relevanță pentru acest tip de asistență.

(3) Comisia verifică periodic, în colaborare cu comitetul economic și financiar și în coordonare cu FMI, că politica economică a Albaniei este conformă cu obiectivele asistenței și că sunt îndeplinite condițiile financiare și de politică economică aferente acesteia.

Articolul 3

(1) Componentele „împrumut” și „ajutor nerambursabil (grant)” ale prezentei asistențe sunt puse la dispoziția Albaniei de către Comisie în cel puțin două tranșe. Sub rezerva dispozițiilor articolului 2 și a unei evaluări satisfăcătoare în conformitate cu articolul 2 alineatul (2), eliberarea primei tranșe este condiționată de constatarea unor progrese satisfăcătoare în punerea în aplicare a programului macroeconomic al Albaniei, din cadrul Facilității actuale de Creștere și Reducere a Sărăciei consimțită de FMI.

(2) Sub rezerva dispozițiilor articolului 2, a doua tranșă – și orice tranșă eventuală ulterioară – se eliberează cu condiția unei puneri în aplicare satisfăcătoare a programului menționat anterior și cel mai devreme la un trimestru după eliberarea tranșei precedente.

(3) Fondurile sunt vărsate Băncii Centrale a Albaniei. Destinatarul final al fondurilor este Banca Centrală a Albaniei, în cazul în care asistența este destinată să consolideze rezervele țării, sau Ministerul Finanțelor, în cazul în care aceasta este vărsată în scopul susținerii bugetare.

Articolul 4

Punerea în aplicare a acestei asistențe respectă dispozițiile regulamentului financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, precum și normele sale de aplicare. Memorandumul de înțelegere adoptat cu autoritățile albaneze, în special, prevede adoptarea de către Albania a măsurilor corespunzătoare pentru prevenirea fraudelor și a altor nereguli în legătură cu această asistență. Acesta prevede, de asemenea, controale efectuate de Comisie, în special de Oficiul de Luptă Antifraudă (OLAF), cu dreptul de a recurge la controale și verificări la fața locului, precum și verificări efectuate de Curtea de Conturi, dacă este cazul, la fața locului.

Articolul 5

(1) Operațiunile de luare și de dare cu împrumut prevăzute la articolul 1 alineatul (2) se efectuează la aceeași dată a viramentului și nu implică pentru Comunitate nici transformarea scadenței, nici riscul de schimb valutar sau al ratei dobânzii, nici un alt risc comercial.

(2) Comisia ia măsurile necesare, în cazul în care Albania solicită acest lucru, ca o clauză de rambursare anticipată să fie inserată în condițiile împrumutului și ca aceasta să poată fi invocată.

(3) La solicitarea Albaniei și în cazul în care circumstanțele permit o reducere a ratei dobânzii pentru împrumut, Comisia poate refinanța integral sau parțial împrumuturile sale inițiale sau poate readapta condițiile financiare corespunzătoare. Aceste operațiuni de refinanțare sau de readaptare se efectuează în condițiile prevăzute la alineatul (1) și nu au ca efect prelungirea duratei medii a împrumuturilor în cauză sau mărirea valorii, exprimate la cursul de schimb curent, a capitalului neachitat la data refinanțării sau a readaptării.

(4) Toate costurile angajate de către Comunitate și conexe operațiunilor de luare și dare cu împrumut prevăzute de prezenta decizie sunt în sarcina Albaniei.

(5) Comitetul economic și financiar este informat cu privire la desfășurarea operațiunilor prevăzute la alineatele (2) și (3).

Articolul 6

Cel puțin o dată pe an, înainte de septembrie, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a punerii în aplicare a prezentei decizii în cursul anului precedent.

Articolul 7

Decizia 1999/282/CE se abrogă.

Articolul 8

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Luxemburg, 29 aprilie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

M. McDOWELL

(1) Aviz emis la 31 martie 2004 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) JO L 110, 28.4.1999, p. 13.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32004D0597

L 267/39

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 19 iulie 2004

de aprobare a aderării Comunității Europene la Convenția internațională pentru protecția plantelor, astfel cum a fost modificată și aprobată prin Rezoluția 12/97 a celei de-a douăzeci și noua sesiuni a Conferinței FAO din noiembrie 1997

(2004/597/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUOPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37, coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză și cu articolul 300 alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)	Convenția internațională pentru protecția plantelor (denumită în continuare „convenția CIPP”) a fost adoptată de către Conferința FAO în 1951 și a intrat în vigoare anul următor. Convenția a fost modificată prin Conferința FAO în 1979, iar modificările au intrat în vigoare în 1991.

(2)

În 1997, convenția CIPP a fost din nou modificată pentru a fi adaptată la Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare din Actul final al Rundei Uruguay, pentru a-i asigura coerența cu noul sistem de elaborare a normelor internaționale în cadrul CIPP și pentru a permite organizațiilor membre FAO să devină părți contractante la CIPP. Textul modificat a fost aprobat prin Rezoluția 12/97 a Conferinței FAO din noiembrie 1997.

(3)

Amendamentele la textul modificat intră în vigoare la treizeci de zile de la data acceptării amendamentelor respective de către două treimi din părțile contractante. Începând de la data respectivă, Comunitatea Europeană are dreptul să devină parte la convenția CIPP. Până în prezent 43 de țări, dintre care patru state membre, au acceptat textul modificat.

(4)	Unul din scopurile principale ale convenției CIPP este să asigure „o acțiune comună și eficientă pentru a împiedica răspândirea și introducerea de organisme dăunătoare vegetalelor și produselor vegetale și promovarea de măsuri pentru combaterea acestora”.

(5)

Competența Comunității de a încheia acorduri sau tratate internaționale sau de a adera la acestea nu rezultă doar dintr-o atribuție explicită conferită de tratat, ci poate rezulta, de asemenea, din alte dispoziții ale tratatului sau ale actelor adoptate în conformitate cu dispozițiile respective de către instituțiile comunitare.

(6)	Materia convenției CIPP intră, de asemenea, în domeniul de aplicare al reglementărilor comunitare existente în acest domeniu.

(7)	Prin urmare, materia convenției CIPP ține atât de Comunitate, cât și de statele membre.

(8)	Comunitatea trebuie să adere la convenția CIPP în ceea ce privește problemele care țin de competența sa.

(9)	Președintele Consiliului trebuie să procedeze la depunerea instrumentului de aderare a Comunității,

DECIDE:

Articolul 1

(1) Comunitatea Europeană prezintă o cerere de aderare la Convenția internațională pentru protecția vegetalelor (denumită în continuare „Convenția CIPP”) în ceea ce privește problemele care țin de competența sa.

(2) Textul modificat al Convenției CIPP, aprobat prin Rezoluția 12/97 a celei de-a douăzeci și noua sesiuni a Conferinței FAO din noiembrie 1997, este prevăzut la anexa I.

Articolul 2

(1) Președintele Consiliului procedează la depunerea instrumentului de aderare la Directorul General al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (denumită în continuare „FAO”).

(2) Declarația prevăzută la anexa II se atașează la instrumentul de aderare.

Adoptată la Bruxelles, 19 iulie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

C. VEERMAN

(1) Aviz emis la 8 noiembrie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

ANEXA I

ANEXĂ LA ANEXA I

ANEXA II

Declarația Comunității Europene privind exercitarea competențelor în conformitate cu articolul XVII alineatul (3) din Convenția internațională pentru protecția plantelor

În conformitate cu dispozițiile articolului II alineatul (7) din Constituția FAO, Comunitatea Europeană declară că declarația de competență depusă la FAO în temeiul articolului II alineatul (5) din Constituția FAO se aplică în continuare în cadrul aderării sale la Convenția internațională pentru protecția plantelor.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32004R1467

L 271/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1467/2004 AL CONSILIULUI

din 13 august 2004

de instituire a unui drept antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit pentru importurile de polietilenă tereftalată originară din Australia și din Republica Populară Chineză, de încheiere a procedurii antidumping privind importurile de polietilenă tereftalată originară din Pakistan și de eliberare a sumelor depuse cu titlul de drept provizoriu instituit

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (denumit în continuare „regulament de bază”), în special articolul 9,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

A. PROCEDURA

1. MĂSURILE PROVIZORII

(1)

La 19 februarie 2004, Comisia, prin Regulamentul (CE) nr. 306/2004 (2) (denumit în continuare „regulament provizoriu”), a instituit un drept antidumping provizoriu pentru importurile în Comunitate de polietilenă tereftalată (denumită în continuare „PET”), originară din Australia, Republica Populară Chineză și din Pakistan (denumite în continuare „țări în cauză”).

(2)

Se reamintește că ancheta privind dumpingul și prejudiciul s-a referit la perioada cuprinsă între 1 aprilie 2002 și 31 martie 2003 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor relevante pentru analiza prejudiciului s-a referit la perioada de la 1 ianuarie 1999 la sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

2. ANCHETA PARALELĂ

(3)	Se reamintește că a fost deschisă o reexaminare intermediară pentru importurile de PET originară din Republica Coreea și din Taiwan printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 22 mai 2003 (3).

3. CONTINUAREA PROCEDURII

(4)

Ca urmare a instituirii unui drept antidumping provizoriu pentru importurile de PET originară din țările în cauză, toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerațiile care stau la baza regulamentului provizoriu. Li s-a acordat, de asemenea, un termen pentru a le permite să își prezinte observațiile privind informațiile comunicate.

(5)

Unele dintre părțile interesate au prezentat observații în scris. Celor care au solicitat acest lucru li s-a oferit posibilitatea de a fi audiate. Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare. Comentariile prezentate oral și în scris de către părți, au fost examinate și, după caz, concluziile provizorii au fost modificate pentru a le lua în considerare.

(6)

Serviciile Comisiei au divulgat toate faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționau să recomande instituirea unui drept antidumping definitiv și perceperea definitivă a sumelor depuse cu titlul de drept provizoriu. Acestea au acordat, de asemenea, părților interesate un termen pentru a le permite să își prezinte observațiile privind informațiile comunicate. Comentariile prezentate oral și în scris de către părți au fost examinate și, după caz, propunerea de drept antidumping definitiv a fost modificată astfel încât să se fie luate în considerare.

B. PRODUSUL ÎN CAUZĂ ȘI PRODUSUL SIMILAR

(7)	Se reamintește că considerentul 14 din regulamentul provizoriu definește produsul în cauză ca fiind polietilenă tereftalată cu indice de vâscozitate de cel puțin 78 ml/g, în funcție de standardul ISO 1628-5, care se încadrează în prezent la codul NC 3907 60 20, originară din țările în cauză.

(8)

De asemenea, considerentul 18 din regulamentul provizoriu preciza că, datorită faptului că nu se constatase nici o diferență la nivelul caracteristicilor fizice si chimice esențiale și al utilizărilor la diferitele tipuri de PET, Comisia stabilise că PET produsă de industria comunitară și vândută pe piața Comunității și cea produsă în țările în cauză și exportată in Comunitate sunt produse similare.

(9)	În lipsa oricărui comentariu privind definiția produsului în cauză și a produsului similar, se confirmă conținutul și concluziile provizorii ale considerentelor 14-18 din regulamentul provizoriu.

C. DUMPINGUL

1. METODA GENERALĂ

(10)	Metoda generală utilizată pentru a stabili dacă importurile de produs în cauză în Comunitate fac obiectul unui dumping este descrisă la considerentele 19-34 din regulamentul provizoriu.

1.1. Valoarea normală

(11)	În absența comentariilor, se confirmă concluziile provizorii privind valoarea normală prezentate la considerentele 20-27 din regulamentul provizoriu.

1.2. Prețul de export

(12)	Mai multe societăți au susținut că erau inexacte cursurile de schimb utilizate de Comisie la stabilirea concluziilor provizorii și că nu proveneau dintr-o sursă publică fiabilă, subliniind faptul că trebuia să se recurgă la o sursă oficială verificabilă.

(13)

Aceste afirmații au făcut obiectul unei examinări aprofundate și, după verificare, s-au constat câteva erori în cursurile de schimb aplicate de Comisie la stabilirea concluziilor provizorii. Prin urmare, calculele au fost revizuite pe baza cursurilor de schimb lunare medii publicate de (i) Comisie pentru toate schimburile care implică moneda euro (EUR); (ii) Rezerva Federală a Statelor Unite pentru toate schimburile între dolarul american, yuanul chinezesc (CNY) și dolarul din Hong Kong (HKD), și (iii) Banca Chinei pentru schimburile între HKD și CNY. Au fost aplicate toate aceste cursuri de schimb, la fel cum s-a întâmplat și în cazul calculelor provizorii, pe baza cursului de schimb lunar mediu în vigoare în luna în cursul căreia a fost emisă factura de vânzare.

1.3. Comparația

(14)	În lipsa comentariilor privind baza de comparație între valoarea normală și prețurile de export, se confirmă considerentul 30 din regulamentul provizoriu.

1.4. Marja de dumping

(15)	În lipsa comentariilor, se confirmă considerentele 31-34 din regulamentul provizoriu privind metoda aplicată pentru calcularea marjei de dumping.

2. AUSTRALIA

(16)	Doar unul din cei doi producătorii-exportatori care au cooperat a formulat observații în urma instituirii măsurilor provizorii.

2.1. Valoarea normală

(17)	În lipsa comentariilor, se confirmă concluziile provizorii privind valoarea normală prezentate la considerentul 36 din regulamentul provizoriu.

2.2. Prețul de export

(18)	În lipsa altor comentarii decât cele deja evocate mai sus la considerentele 12 și 13, se confirmă metoda prezentată la considerentul 37 din regulamentul provizoriu.

2.3. Comparația

(19)

Producătorul-exportator a afirmat că diverse ajustări referitoare la asistența tehnică postvânzare și la cheltuielile de comercializare nu s-au efectuat de către Comisie la stabilirea concluziilor provizorii. Cererea privind asistența tehnică postvânzare a fost acceptată după verificare în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (h) din regulamentul de bază. Cererea privind cheltuielile de comercializare a fost acceptată după verificare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază.

2.4. Marja de dumping

(20)	În lipsa comentariilor, se confirmă concluziile prezentate la considerentele 39-41 din regulamentul provizoriu privind metoda aplicată la calcularea marjei de dumping.

(21)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul de import CIF frontieră comunitară, se stabilesc după cum urmează:

—	Leading Synthetics Pty Ltd: 7,8 %

—	Novapex Australia Pty Ltd: 15,9 %

—	Marja de dumping reziduală: 15,9 %

3. PAKISTANUL

(22)

În urma instituirii măsurilor provizorii, cei doi producători-exportatori care au cooperat au prezentat observații în care susțineau că nu ar trebui să fie considerați drept două părți distincte chiar dacă legate, ci mai curând, în temeiul relației lor, drept un producător-exportator unic, astfel că ar fi trebuit să se efectueze un singur calcul al dumpingului.

(23)	S-a analizat cu atenție această cerere în temeiul argumentelor aduse de producătorii-exportatori în cauză, în urma concluziilor provizorii.

(24)

S-a constatat că anumite caracteristici particulare ale relației dintre societățile în cauză și interconexiunea foarte strânsă a activităților lor fac ca situația să fie diferită de cea tipică a două societăți legate. S-au luat în considerare, în special, legăturile financiare și de altă natură, foarte strânse, care leagă cei doi producători-exportatori, precum și de faptul ca aceștia vând produsul în cauză sub aceeași marcă și au aceeași structură și aceleași sedii administrative, precum și același serviciu de comercializare. De asemenea, personalul și conducerea sunt în mare parte comune celor două societăți care aplică același plan de producție. Asocierea tuturor acestor factori a fost estimată ca fiind suficientă pentru a considera că, în aceste circumstanțele particulare, situația celor doi producători-exportatori justifică tratarea acestora drept un producător-exportator pakistanez unic de PET mai curând decât drept două societăți distincte. În temeiul tuturor elementelor menționate anterior, s-a considerat că ar trebui să se accepte cererea.

3.1. Valoarea normală

(25)	Luând în considerare cele arătate anterior, metoda generală prezentată la considerentele 20-34 din regulamentul provizoriu s-a aplicat producătorului-exportator unic, iar metoda prezentată la considerentele 43 și 44 din regulamentul provizoriu a fost revizuită.

(26)

Comisia a început prin a stabili dacă vânzările interne totale de produs în cauză efectuate de către producătorul-exportator în cauză erau reprezentative în raport cu totalul vânzărilor sale la export către Comunitate. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, vânzările interne sunt considerate reprezentative atunci când volumul total al vânzărilor efectuate de un producător-exportator pe piața sa internă reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale către Comunitate.

(27)	Comisia a identificat apoi tipurile de PET vândute pe piața internă de către producătorul-exportator în cauză, ale cărui vânzări interne globale erau reprezentative, care erau identice sau direct comparabile cu tipurile vândute la export către Comunitate.

(28)

Pentru fiecare tip vândut de producătorul-exportator pe piața sa internă și direct comparabile cu tipul de PET vândut la export către Comunitate, s-a stabilit dacă vânzările interne erau suficient de reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui anumit tip de PET au fost considerate suficient de reprezentative atunci când volumul total al vânzărilor interne realizate pentru acest tip în cursul perioadei de anchetă reprezentau cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor de tip comparabil la export către Comunitate.

(29)

S-a examinat, de asemenea, dacă vânzările interne de fiecare tip de PET ar putea fi considerate ca fiind realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale, stabilind pentru fiecare tip de PET în cauză, proporția vânzărilor profitabile către clienți independenți, în conformitate cu considerentele 23 și 24 din regulamentul provizoriu.

(30)	De fiecare dată când prețurile interne pentru un tip particular de PET vândut de producătorul-exportator nu au putut fi utilizate, a trebuit să se recurgă la o valoare normală construită.

(31)

Prin urmare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost construită adăugând la costurile de fabricație medii ponderate ale tipurilor exportate, ajustate dacă este cazul, o sumă rezonabilă corespunzând costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și o marjă de profit rezonabilă. În acest scop, Comisia a examinat dacă costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale suportate și profiturile realizate de producătorul-exportator în cauză pe piața internă constituiau date fiabile.

(32)

Costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale suportate efectiv pe piața internă au fost considerate fiabile atunci când volumul total al vânzărilor interne ale producătorului-exportator putea fi considerat reprezentativ în raport cu volumul vânzărilor la export către Comunitate. Marja de profit internă a fost determinată pe baza vânzărilor interne de tipuri vândute în cadrul operațiunilor comerciale normale. În acest scop, s-a aplicat metoda prezentată la considerentul 23 din regulamentul provizoriu.

(33)

Pentru două tipuri de PET exportate de producătorul-exportator, Comisia a putut stabili valoarea normală pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către clienți independenți pe piața internă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază. Pentru trei tipuri de PET, cu privire la care s-a constatat că vânzările interne nu erau reprezentative, s-a folosit o valoare normală construită, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază.

3.2. Prețul de export

(34)

Toate vânzările de produs în cauză realizate de producătorul-exportator în cauză pe piața comunitară erau destinate unor clienți independenți din Comunitate. Prețul de export a fost stabilit pe baza prețurilor plătite efectiv sau care urmează să fie plătite, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

3.3. Comparația

(35)

Pentru a garanta o comparație echitabilă, s-au luat în considerare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, diferențele despre care s-a afirmat sau s-a dovedit că afectau prețurile și comparabilitatea lor. Pe această bază, s-au operat ajustări pentru a lua în considerare diferențele legate de cheltuielile de transport, de asigurare și de manipulare, de comisioane, de costul creditului, precum și de alți factori.

3.4. Marja de dumping

(36)	În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs în cauză exportat către Comunitate de către exportatorul-producător în cauză a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat al fiecărui tip corespondent.

(37)	Marja de dumping, exprimată ca procent din prețul de import CIF frontieră comunitară a fost revizuită ținând seama de punctele expuse anterior și s-a stabilit la 1,6 %, adică mai puțin decât pragul de minimis definit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază.

4. REPUBLICA POPULARĂ CHINEZĂ (RPC)

4.1. Statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață

(38)

Cele patru societăți cărora li s-a refuzat statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață și tratamentul individual au prezentat observații în care reiterau argumentele evocate la considerentele 57-73 din regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, nici una dintre acestea nu a adus elemente de probă susceptibile să infirme concluziile stabilite de regulamentul provizoriu. Prin urmare, se confirmă decizia de a nu acorda statutul de societate care operează în condițiile economiei de piață acestor patru exportatori-producători care au cooperat și concluziile considerentelor din regulamentul provizoriu menționate anterior.

(39)

În urma comentariilor primite, nu s-a putut calcula marja individuală pentru una din societățile căreia i s-a acordat doar tratamentul individual, pe motiv că exporturile de produs în cauză către Uniunea Europeană nu puteau fi considerate ca fiind cantități comerciale semnificative. Cealaltă societate căreia i s-a acordat tratamentul individual, însă a cărei cerere de acordare a statutului de societate care funcționează în condițiile economiei de piață a fost respinsă pe motivul că nu întrunea criteriul al doilea, prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază a prezentat, de asemenea, observații în care își reformula cererea. Societatea nu a adus elemente de probă noi de natură să contrazică concluziile regulamentului provizoriu. Prin urmare, se confirmă pentru această societate concluzia de la considerentul 68 din regulamentul provizoriu.

4.2. Tratamentul individual

(40)

Una dintre cele patru societăți cărora li s-a refuzat statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață și tratamentul individual a susținut că întrunea, totuși, toate condițiile de acordare a tratamentului individual. Cu toate acestea, întrucât societatea nu a adus elemente de probă noi, se confirmă concluziile expuse la considerentul 76 din regulamentul provizoriu, iar cererea este respinsă.

4.3. Valoarea normală

4.3.1. Determinarea valorii normale aplicabile tuturor producătorilor-exportatori care nu beneficiază de statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață

(a) Țară analoagă

(41)

Producătorii-exportatori și-au exprimat din nou obiecția privind alegerea Statelor Unite ale Americii (denumite în continuare „Statele Unite”) ca țară analoagă, evidențiind mai ales o diferență de dezvoltare culturală și economică, o diferență de costuri și faptul că ar fi mult mai potrivit să se opteze pentru o țară ca Pakistan sau Republica Coreea (denumită în continuare „Coreea”).

(42)	În primul rând, diferențele de dezvoltare culturală nu sunt pertinente pentru alegerea unei țări analoage, aceasta din urmă trebuind să reflecte condițiile economiei de piață și nu un nivel al dezvoltării culturale comparabil.

(43)

În ceea ce privește alegerea unei țări cu un nivel de dezvoltare economică diferit, ar trebui precizat că, prin definiție, o țară fără economie de piață sau cu economie în tranziție nu prezintă aceleași caracteristici economice ca și o țară cu economie de piață. Nu este neobișnuit să întâlnești o asemenea diferență de dezvoltare economică între o țară analoagă și o țară fără economie de piață sau cu economie de piață în tranziție. Prin urmare, aceasta nu constituie un impediment pentru ca Statele Unite să fie reținute ca țară analoagă, atâta timp cât sunt considerate ca fiind cea mai adecvată alegere.

(44)	Fiind vorba de diferența de costuri, se reamintește că nu s-a constat nici o diferență semnificativă între prețurile plătite de producătorii americani și chinezi pentru principala materie primă (ATP), care reprezintă factorul de cost cel mai important în producția de PET.

(45)

Unii producători-exportatori au subliniat faptul că în Statele Unite costul mâinii de lucru este mai ridicat decât în RPC, în timp ce, în Pakistan sau Coreea, acesta era comparabil cu costul chinezesc al mâinii de lucru. Aceștia au estimat că, în asemenea circumstanțe, Pakistanul sau Coreea constituiau o alegere de țară analoagă mai adecvată decât Statele Unite.

(46)

Astfel cum se precizează la considerentul 43 de mai sus, o țară cu nivel de dezvoltare economică diferit poate fi reținută ca țară analoagă pentru o țară fără economie de piață sau pentru o economie în tranziție. De asemenea, luat separat, costul mâinii de lucru, care reflectă starea de dezvoltare economică a unei țări, nu poate fi considerat un criteriu pertinent. În speță, întrucât costul mâinii de lucru nu reprezenta decât o proporție foarte scăzută din costul de producție total (adică mai puțin de 3 %) comparat cu costul ATP (mai mult de 60 %), acest criteriu nu a fost estimat suficient de semnificativ pentru a alege Pakistanul sau Coreea, mai degrabă decât Statele Unite, ca țară analoagă. De asemenea, în cazul în care se ia în considerare gradul de concurență în țara analoagă reținută și reprezentativitatea vânzărilor interne către clienți independenți în raport cu exporturile chinezești de PET, Pakistanul și Coreea au fost estimate ca fiind mai puțin potrivite decât Statele Unite, astfel cum se explică la considerentele 78-86 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, această cerere a fost respinsă.

(47)	În lipsa oricărui alt comentariu privind țara analoagă, se confirmă alegerea Statelor Unite.

(b) Stabilirea valorii normale

(48)	În lipsa comentariilor privind determinarea valorii normale, se confirmă metoda descrisă la considerentele 87 și 88 din regulamentul provizoriu.

4.3.2. Determinarea valorii normale aplicabile producătorilor-exportatori care beneficiază de statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață

(49)

Doi producători-exportatori au susținut, cu documente doveditoare în sprijinul afirmațiilor, că s-a luat în calcul de către Comisie de două ori valoarea drawback al dreptului în costul de producție. Cererea celor două societăți în cauză a fost acceptată în temeiul noilor elemente de probă prezentate, iar calculul costului de producție a fost corectat în consecință. Unul dintre acești exportatori-producători a mai susținut că unele ajustări au fost uitate sau nu au fost aplicate corect. După verificare, s-a dat un curs pozitiv cererii, mai puțin în ceea ce privește costul creditului. În acest din urmă caz, se confirmă metoda aplicată de către Comisie la stadiul provizoriu și descrisă la considerentele 89-91 din regulamentul provizoriu.

4.4. Prețul de export

(50)	Doi producători-exportatori au contestat cursurile de schimb utilizate de Comisie. Astfel cum s-a explicat la considerentele 12 și 13 de mai sus, această cerere a fost acceptată.

4.5. Comparația

(51)

Luând în considerare lipsa comentariilor privind baza de comparație între valoarea normală și prețul de export și ajustările operate pentru a asigura o comparație echitabilă între prețul de export și valoarea normală, s-a confirmat concluzia provizorie prezentată la considerentul 93 din regulamentul provizoriu.

4.6. Marja de dumping

4.6.1. Producătorii-exportatori care au cooperat și care beneficiază de statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață/tratament individual

(52)

Marjele de dumping, exprimate în procent din prețul de import CIF frontieră comunitară, corectate în lumina elementelor expuse mai sus, se stabilesc în continuare după cum urmează:

Changzhou Worldbest Radici Co. Ltd	0 %
Far Eastern Industries Shanghai Ltd	2,6 %
Jiangyin Xingye Plastic Co. Ltd	18,4 %
Hubei Changfeng Chemical Fibres Industry Co. Ltd	18,5 %

4.6.2. Alți producători-exportatori

(53)

Un producător-exportator a susținut că această calculare a dreptului antidumping pentru toți producătorii-exportatori care au cooperat și care nu au obținut nici statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață, nici tratamentul individual, duce la un drept individual pentru fiecare din societățile în cauză. Acesta a mai adăugat că toți producătorii-exportatori care au cooperat și care nu au obținut nici statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață și nici tratamentul individual ar trebui să fie supuși acelorași valori ale dreptului.

(54)

La stadiul provizoriu, aceste societăți aveau aceeași marjă de dumping exprimată în procent din valoarea CIF. Cu toate acestea, calcularea dreptului specific pe tonă pe baza valorii CIF a importurilor fiecăreia dintre aceste societăți a dus la valori ale dreptului diferite. Prin urmare, s-au stabilit drepturi specifice de 188 și, respectiv, 191 EUR pe tonă pentru doi producători-exportatori. Valoarea dreptului specific pe tonă a fost corectată după cum urmează la stadiul definitiv: marja individuală de dumping a producătorilor-exportatori care au cooperat a fost calculată comparând valoarea normală medie ponderată stabilită pentru țara analoagă și prețul de export mediu ponderat comunicat de către producătorii-exportatori în cauză. Marja medie de dumping s-a calculat apoi stabilind media ponderată a marjelor individuale de dumping stabilite pentru producătorii-exportatori care au cooperat și care nu au obținut nici statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață și nici tratamentul individual. Dreptul specific pe tonă s-a obținut aplicând această marjă de dumping unică la valoarea CIF medie ponderată pe tonă stabilită pentru aceste societăți. În cazul în care metoda prezentată mai sus ar fi fost aplicată în stadiul provizoriu, dreptul specific provizoriu pe tonă ar fi fost de 183 EUR pentru toți producătorii-exportatori în cauză. Prin urmare, în măsura în care drepturile instituite prin regulamentul provizoriu sunt mai mari decât această valoare, nu este cazul să se procedeze la perceperea definitivă a diferenței.

(55)	Pe această bază, nivelul de dumping la scară națională se stabilește definitiv la 22,9 % din prețul CIF frontieră comunitară.

D. PREJUDICIUL

1. PRODUCȚIA COMUNITARĂ

(56)	Întrucât nu s-a comunicat nici o informație nouă, se confirmă baza pe care s-a calculat producția comunitară totală, prezentată la considerentele 100 și 101 din regulamentul provizoriu.

2. DEFINIȚIA INDUSTRIEI COMUNITARE

(57)	Întrucât nu s-a comunicat nici o informație nouă, se confirmă definiția industriei comunitare precizată la considerentul 102 din regulamentul provizoriu.

3. CONSUMUL COMUNITAR

(58)	Întrucât nu s-a comunicat nici o informație nouă, se confirmă calcularea consumului comunitar prezentată la considerentul 103-106 din regulamentul provizoriu.

4. IMPORTURILE ÎN COMUNITATE DIN ȚĂRILE ÎN CAUZĂ

4.1. Evaluarea cumulativă a efectelor importurilor în cauză care fac obiectul unui dumping – Cotele de piață ale importurilor care fac obiectul dumpingului

(59)

Astfel cum se precizează la considerentul 52 de mai sus, s-a constat că unul dintre producătorii-exportatori chinezi nu a vândut la prețuri de dumping în cursul perioadei de anchetă. De asemenea, astfel cum se precizează la considerentul 37 de mai sus, marja de dumping constatată pentru producătorii-exportatori pakistanezi care au cooperat este inferioară pragului de minimis. Prin urmare, ar trebui să se disocieze volumele exportate de acești producători-exportatori de volumul total importat din țările în cauză. Evoluția importurilor care fac obiectul dumpingului din țările în cauză, prezentată la considerentul 108 din regulamentul provizoriu, ar trebui să se prezinte după cum urmează:

	1999	2000	2001	2002	PE
RPC	144	20	9 000	86 788	117 953
Cota de piață (%)	0 %	0 %	0,6 %	4,8 %	6,4 %
Australia	0	0	5 157	17 031	27 538
Cota de piață (%)	0 %	0 %	0,5 %	0,9 %	1,5 %
Totalul țărilor în cauză	144	20	14 157	103 819	145 491
Cota de piață (%)	0 %	0 %	1,1 %	5,7 %	7,9 %

(60)

În absența unor noi informații, din datele de mai sus reiese că, și în cazul unei evaluări separate a importurilor care nu au făcut obiectul dumpingului, astfel cum se arată la considerentul 59, criteriile expuse la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază sunt întrunite în ceea ce privește cumularea importurilor din RPC și din Australia. Prin urmare, evaluarea separată a importurilor care nu fac obiectul unui dumping nu afectează concluziile în ceea ce privește temeinicia unei evaluări cumulative a efectelor importurilor care fac obiectul dumpingului în cauză expuse în regulamentul provizoriu, cu atât mai mult cu cât nivelul subcotării constatate în regulamentul provizoriu corespunde nivelului subcotării observate pentru producătorii-exportatori care rămân după evaluarea separată a importurilor care nu fac obiectul unui dumping. În sfârșit, se confirmă cota de piață deținută de importurile care fac obiectul dumpingului din Australia, prezentate la considerentele 107-111 din regulamentul provizoriu.

(61)	În absența unor noi informații pe lângă cele evocate anterior, se confirmă concluziile privind evaluarea cumulativă a efectelor importurilor în cauză care fac obiectul unui dumping și a cotei de piață a acestor importuri, prezentate la considerentele 107-111 din regulamentul provizoriu.

4.2. Prețul importurilor și subcotarea

(62)

Se reamintește că, pentru concluziile provizorii, Comisia, astfel cum se explică la considerentele 112-114 din regulamentul provizoriu, a comparat prețurile franco fabrică ale industriei comunitare cu prețurile CIF frontieră comunitară, după vămuire și ajustate pentru a lua în considerare costurile de manipulare și diferențele de nivel comercial, ale producătorilor-exportatori din țările în cauză.

(63)	S-au calculat noi marje de subcotare pe baza noilor prețuri CIF frontieră comunitară calculate pentru producătorii-exportatori australieni (a se vedea considerentul 21) și chinezi (a se vedea considerentul 52), precum și noile cursuri de schimb utilizate (a se vedea considerentele 12 și 13).

(64)

Noile marje de subcotare ale prețurilor medii ale industriei comunitare prin importuri de produs în cauză originar din țările în cauză, exprimate ca procent din prețurile medii ale industriei comunitare, se stabilesc după cum urmează:

—	Australia: de la 9,5 % la 13,8 %;

—	RPC: de la 10,49 % la 14,09 %.

(65)	Diferențele în raport cu nivelurile de subcotare prezentate la considerentul 113 din regulamentul provizoriu pentru producătorii australieni și chinezi nu se consideră semnificative. Prin urmare, se confirmă concluzia regulamentului provizoriu privind nivelul de subcotare.

(66)	Unii producători-exportatori au susținut că ajustările operate cu titlul de costuri de manipulare și diferențe de nivel comercial (1 %) sunt insuficiente. Conform acestora, nu se acoperă costurile reale suportate la import.

(67)

Ajustările au fost totuși bazate pe date reale culese în cursul anchetei. În lipsa unor elemente noi care să demonstreze că nivelul ajustărilor efectuate era inexact, întrucât nu reieșea din datele colectate, argumentele aduse de producătorii-exportatori sunt respinse. Se confirmă nivelul ajustărilor operate în stadiul provizoriu.

(68)	În absența unor noi informații, altele decât cele evocate mai sus, se confirmă concluziile privind prețurile importurilor și subcotarea prezentate la considerentele 112-114 din regulamentul provizoriu.

5. SITUAȚIA INDUSTRIEI COMUNITARE

(69)	Se reamintește că, la considerentul 147 din regulamentul provizoriu, Comisia concluzionase provizoriu că industria comunitară a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 din regulamentul de bază.

(70)

Numeroși importatori-producători au pus la îndoială interpretarea cifrelor privind situația industriei comunitare, prezentate la considerentele 117-144 din regulamentul provizoriu, susținând că acestea nu demonstrau un prejudiciu important. Acești producătorii-exportatori au susținut că cifrele relevau mai degrabă o progresie importantă a volumelor de producție, a capacităților de producție, a volumelor vânzărilor și a prețurilor medii de la începutul perioadei considerate (1999), ceea ce ar trebui să ducă la concluzia că industria comunitară nu a suferit un prejudiciu important.

(71)

S-a evocat, de asemenea, creșterea de 37 % înregistrată de consum în perioada considerată (considerentul 106 din regulamentul provizoriu), afirmându-se că, în cazul în care industria comunitară nu ar ajunge să atingă un nivel de eficiență care să îi asigure o marjă de profit durabilă în aceste circumstanțe avantajoase, chiar dacă se confruntă cu importuri din țări terțe, rezultatele sale mediocre ar trebui să fie imputate mai degrabă unor factori interni decât concurenței exercitate de către importuri.

(72)	S-a observat că nici unul dintre producătorii-exportatori nu a pus la îndoială cifrele în sine, ci doar interpretarea acestora.

(73)

Analiza evoluției indicatorilor economici ai industriei comunitare între 1999 și perioada de anchetă trebuie să ia în considerare situația deosebit de precară în care se găsea industria în 1999, atunci când înregistra pierderi de 16,4 %, datorită importurilor care făceau obiectul dumpingului, de produs în cauză originar din India, din Indonezia, din Malaezia, din Republica Coreea, din Taiwan și din Thailanda.

(74)	Astfel cum se precizează la considerentul 129 din regulamentul provizoriu, s-au instituit drepturile antidumping în 2000 pentru importurile de produs în cauză originar din India, din Indonezia, din Malaezia, din Republica Coreea, din Taiwan și din Thailanda. (4)

(75)

După instituirea măsurilor antidumping în 2000 și datorită acestor măsuri, piața comunitară s-a stabilizat și indicatorii economici ai industriei comunitare s-au îmbunătățit. Comisia a subliniat acest aspect particular atunci când a concluzionat, la considerentul 143 din regulamentul provizoriu, că în 2001 industria comunitară își revenise după practicile anterioare de dumping.

(76)

În aceste circumstanțe, se consideră că, pentru a măsura efectele importurilor din țările în cauză, care fac obiectul dumpingului, ar trebui examinată în special evoluția indicatorilor economici pertinenți din momentul la care industria comunitară își revenise complet după practicile anterioare de dumping, adică, în acest caz, din 2001. Din această examinare reiese că, în mod contrariu afirmațiilor de mai sus și după cum constatase deja Comisia în concluziile sale provizorii (considerentele 135-146 din regulamentul provizoriu), industria comunitară a suferit o diminuare semnificativă a profiturilor, o scădere a prețurilor și o reducere accentuată a cotei sale de piață, mai ales din 2002 și în cursul perioadei de anchetă.

(77)	În absența unor noi informații, altele decât cele menționate anterior, se confirmă concluziile privind situația industriei comunitare, prezentate la considerentele 117-144 din regulamentul provizoriu.

6. CONCLUZIA

(78)	Luând în considerare cele menționate anterior, se concluzionează că industria comunitară a suferit un prejudiciu important, în sensul articolului 3 din regulamentul de bază.

E. LEGĂTURA DE CAUZALITATE

1. EFECTELE IMPORTURILOR CARE FAC OBIECTUL UNUI DUMPING

(79)	Se reamintește că, la considerentele 150-153 din regulamentul provizoriu, Comisia a concluzionat că există o legătură de cauzalitate între importurile din țările în cauză care fac obiectul dumpingului și prejudiciul important suferit de industria comunitară.

(80)

(81)

Exporturile către Comunitate ale producătorului-exportator chinez în cauză reprezintă mai puțin de 5 % din volumele importate din RPC în cursul perioadei de anchetă (și mai puțin de 1 % din consumul comunitar). Prin urmare, se consideră că evaluarea separată a exporturilor efectuate de către acest exportator are un efect marginal asupra legăturii de cauzalitate stabilite la momentul anchetei care a condus la regulamentul provizoriu.

(82)

Exporturile către Comunitate ale producătorilor-exportatori pakistanezi care au cooperat reprezintă 4 % din consumul comunitar în cursul perioadei de anchetă, ceea ce a fost considerat semnificativ. Cu toate acestea, exporturile din Pakistan nu reprezentau decât 33,4 % din totalul importurilor din țările în cauză. Altfel spus, 66,7 % din importurile din țările în cauză erau vândute la prețuri care făceau obiectul unui dumping mai mare decât pragul de minimis. Prin urmare, se consideră că subzistă o legătură de cauzalitate între importurile din Australia și din RPC, care fac obiectul dumpingului, și prejudiciul important suferit de industria comunitară.

(83)

Unii producători-exportatori au susținut că exista o corelație pozitivă între prețurile industriei comunitare și cele ale producătorilor-exportatori, în sensul că respectivele creșteri și scăderi interveneau simultan. Pentru ei, acest lucru arăta că scăderile de preț înregistrate în ultimii doi ani de către industria comunitară nu se datorau concurenței importurilor care fac obiectul dumpingului, ci mai degrabă adaptărilor la variațiile costului materiilor prime.

(84)

Se reamintește că materiile prime reprezintă aproximativ două treimi din costul de producție (a se vedea considerentul 162 din regulamentul provizoriu). Într-un asemenea context, întrucât producătorii-exportatori și industria comunitară depind de aceeași materie primă, se consideră că, luată separat, problema de a ști dacă prețurile reacționează simultan sau nu la variațiile structurii costurilor subsidiare este lipsită de obiect. În orice caz, astfel cum se demonstrează mai sus, analiza prețurilor reale nu confirmă existența unei corelații pozitive.

(85)

Considerentele 162-172 din regulamentul provizoriu prezintă în detaliu o analiză a eventualei contribuții a costului materiilor prime la prejudiciul suferit de industria comunitară. Ar trebui observat și faptul că o analiză a prețurilor importurilor din țările în cauză, care fac obiectul dumpingului, după 2001, când industria comunitară și-a revenit in urma practicilor anterioare de dumping, revelă următoarele elemente:

—	prețurile importurilor de produs în cauză originar din Australia au scăzut cu 3,4 %, de la 868 EUR/tonă în 2002 la 838 EUR/tonă în cursul perioadei de anchetă;

—	prețurile importurilor de produs în cauză originar din RPC au crescut cu 4,5 %, de la 788 EUR/tonă în 2002 la 825 EUR/tonă în cursul perioadei de anchetă.

(86)

În aceeași perioadă, în timp ce creșterea prețurilor importurilor din RPC (+ 4,5 %) a coincis cu evoluția prețului ATP, principala materie primă (+ 5,1 %, a se vedea considerentul 168 din regulamentul provizoriu), prețul importurilor din Australia a scăzut. În această perioadă, prețurile industriei comunitare au crescut cu mai puțin de 1 %. Prin urmare, nu se poate concluziona că există o corelație pozitivă între prețurile industriei comunitare și cele ale producătorilor-exportatori, întrucât evoluția prețurilor produselor de trei origini nu este coerentă. Ar trebui reamintit, de asemenea, în acest context, faptul că la momentul anchetei Comisia constatase o subcotare semnificativă a prețurilor de vânzare ale industriei comunitare de către producătorii-exportatori luați în ansamblu.

(87)

În absența unor noi informații, altele decât cele evocate anterior, se confirmă concluzia privind efectele importurilor care fac obiectul unui dumping, prezentată la considerentele 150-153 din regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, ar trebui remarcat că produsele exportate de către un producător-exportator chinez, cu privire la care se constatase că făceau obiectul unui dumping în regulamentul provizoriu, nu au fost vândute la prețuri de dumping. De asemenea, marja de dumping a producătorilor-exportatori pakistanezi care au cooperat, pentru care se constatase un dumping în regulamentul provizoriu, este inferioară pragului de minimis. Efectele acestor exporturi nu trebuie, așadar, să fie apreciate în cadrul efectelor importurilor care fac obiectul dumpingului, ci în cadrul efectelor altor factori.

2. EFECTELE ALTOR FACTORI

(88)

Întrucât s-a constatat că unul dintre producătorii-exportatori chinezi nu a vândut la prețuri de dumping în cursul perioadei de anchetă și că marja de dumping a producătorilor-exportatori pakistanezi care au cooperat era inferioară pragului de minimis, volumele exportate de respectivii producători-exportatori trebuie disociate de volumul total al importurilor care fac obiectul dumpingului. Cu toate acestea, prețurile practicate de acești producători-exportatori subcotau în mod semnificativ prețurile de vânzare medii ale industriei comunitare. Astfel cum se precizează la considerentele 81 și 82, volumele importurilor din țările în cauză, care nu a făcut obiectul unui dumping reprezentau între 4 și 5 % din consumul comunitar. Prin urmare, nu se poate, exclude posibilitatea ca exporturile către Comunitate ale producătorului-exportator chinez în cauză și ale producătorilor-exportatori pakistanezi care au cooperat să fi contribuit și ele, în mod semnificativ, la prejudiciul important suferit de industria comunitară.

(89)

Unii exportatori au susținut că efectele deprecierii dolarului american și a RMB în raport cu euro nu fuseseră studiate suficient de către Comisie, estimând că, din cauza acestei deprecieri intervenite în cursul perioadei de anchetă, exporturile câștigaseră cote din piața comunitară, menținându-și prețurile în dolari americani, ceea ce a antrenat efectiv o scădere a prețului exprimat în euro. În temeiul celor menționate, producătorii-exportatori puneau la îndoiala faptul că prejudiciul important suferit de industria comunitară s-ar datora importurilor care fac obiectul dumpingului, imputându-l, mai degrabă, unor prețuri mai mici din cauza cursului de schimb valutar.

(90)

Luate separat, fluctuațiile monetare nu sunt în mod normal luate în considerare în anchetele antidumping, întrucât acestea nu pot fi considerate durabile. Cu toate acestea, în practică, efectele fluctuațiilor monetare figurează în analiză, în măsura în care aceste fluctuații influențează costul materiilor prime consumate de industria comunitară (a se vedea considerentele 162-173 din regulamentul provizoriu) și prețul importurilor care fac obiectul dumpingului (a se vedea considerentele 150-153 din regulamentul provizoriu).

(91)

Se reamintește faptul că s-a constatat un dumping important în cursul anchetei la exportatori australieni și chinezi (a se vedea considerentele 21 și 52). Se reamintește, de asemenea, faptul că producătorii-exportatori australieni și chinezi au subcotat în mod semnificativ prețurile industriei comunitare (a se vedea considerentul 64).

(92)

Nu se poate exclude posibilitatea ca importurile din RPC care nu au făcut obiectul unui dumping și importurile de la producătorii-exportatori pakistanezi care au cooperat, cu privire la care s-a constatat că marja de dumping era inferioară pragului de minimis să fi contribuit la prejudiciul important suferit de industria comunitară. Cu toate acestea, efectul lor nu este de natură să rupă legătura de cauzalitate stabilită de regulamentul provizoriu între importurile din țările în cauză care fac obiectul dumpingului și prejudiciul important suferit de industria comunitară. Prin urmare, în absența unor noi informații, se confirmă concluziile privind efectul importurilor care fac obiectul unui dumping, prezentate la considerentele 150-153 din regulamentul provizoriu, și efectul altor factori prezentați la considerentele 154-178 din regulamentul provizoriu.

F. INTERESUL COMUNITĂȚII

1. INTERESUL INDUSTRIEI COMUNITARE

(93)	În absența unor informații noi privind interesul industriei comunitare, se confirmă concluziile prezentate la considerentele 183 și 184 din regulamentul provizoriu.

2. INTERESUL IMPORTATORILOR INDEPENDENȚI

(94)

Un importator independent a prezentat observații, iar un altul (agent) a fost audiat. Argumentele primului importator coincideau cu cele ale producătorilor-exportatori și au fost examinate la considerentul 70 de mai sus. Argumentele celui de-al doilea importator (agent) sunt examinate mai jos la considerentul 102, întrucât acestea coincid cu argumentele a de doi producători de ape minerale.

(95)	În absența altor informații privind interesul importatorilor independenți, se confirmă concluziile prezentate la considerentele 185-187 din regulamentul provizoriu.

3. INTERESUL FURNIZORILOR

(96)	Întrucât nici o informație privind interesul furnizorilor comunitari nu a fost comunicată, se confirmă concluziile prezentate la considerentele 188 și 189 din regulamentul provizoriu.

4. INTERESUL UTILIZATORILOR

4.1. Remarcile preliminarii

(97)	Modul de repartizare a consumului comunitar de produs în cauză între diversele tipuri de utilizatori a fost explicat la considerentele 190-192 din regulamentul provizoriu, sub titlul Remarci preliminarii. În absența informațiilor noi, se confirmă această repartizare.

4.2. Producătorii de preforme/sticle

(98)

Se reamintește că, în concluziile provizorii (considerentul 196 din regulamentul provizoriu), Comisia nu a putut determina dacă era în interesul producătorilor de preforme/sticle să se instituie drept antidumping. Această concluzie avea la bază faptul că doi producători de preforme/sticle erau în favoarea introducerii de măsuri antidumping, deși Confederația Europeană a Transformării Maselor Plastice se opunea.

(99)

Confederația Europeană a Transformării Maselor Plastice nu a formulat nici o observație nouă și nici nu a cerut să fie audiată în urma instituirii măsurilor antidumping provizorii. Pe acest fundament, nu se poate concluziona că interesul producătorilor de preforme/sticle constituie un motiv întemeiat de a nu institui drepturile antidumping. Se confirmă așadar concluziile prezentate la considerentele 193-195 din regulamentul provizoriu.

4.3. Producătorii de ape minerale și de ape de izvor

(100)

În urma dezvăluirii elementelor care stau la baza instituirii măsurilor provizorii, s-a rectificat o greșeală de scriere cu introducerea societății L'Européenne d'embouteillage pe lista utilizatorilor care au cooperat. Acest utilizator se opunea introducerii măsurilor provizorii. Prin urmare, nu era numai unul, ci erau doi producători de ape minerale și de ape de izvor care se opuneau instituirii drepturilor antidumping, în timp ce alții doi rămâneau favorabili acestui lucru.

(101)

Se reamintește că, la momentul anchetei care a condus la drepturile provizorii, Comisia ajunsese la următoarele concluzii privind sticlele umplute cu apă minerală:

—	PET reprezintă aproximativ 30 % din costul de fabricație al producătorilor de ape minerale și ape de izvor (a se vedea considerentul 198 din regulamentul provizoriu);

—	la nivelul consumatorului final, costul PET nu reprezintă decât 3 cenți, adică între 6 și 10 % din prețul cu amănuntul (a se vedea considerentul 199 din regulamentul provizoriu);

—

o creștere de 10 % a prețului la PET ar putea antrena o creștere de la 0,6 la maximum 1 % a prețului plătit de consumatorul final, în cazul în care se repercutează ansamblul costurilor. Această creștere a fost considerată nesemnificativă, întrucât putea fi absorbită de industria în aval ori repercutată asupra comercianților cu amănuntul sau utilizatorilor finali (a se vedea considerentul 202 din regulamentul provizoriu).

(102)

În urma dezvăluirii concluziilor provizorii, doi producători de ape minerale și de ape de izvor și un importator (denumiți în continuare „grup”), au prezentat observații comune. Grupul susținea că:

—

interesul producătorilor mici și mijlocii de preforme/sticle nu a fost luat în considerare în mod corespunzător. Acesta afirma că aceste creșteri de prețuri rezultate din instituirea măsurilor nu pot fi repercutate asupra producătorilor de băuturi răcoritoare și ar trebui să fie absorbite de producătorii de preforme/sticle, ceea ce ar dăuna stabilității financiare a întreprinderilor mici și mijlocii din sector;

—

Comisia supraestimase prețul cu amănuntul al unei sticle de apă minerală în regulamentul provizoriu, ceea ce antrenase o subevaluare a importanței costului PET pentru o sticlă de apă minerală. Pentru grup, PET reprezenta aproximativ 20 % din prețul cu amănuntul și nu între 6 și 10 %, cum a indicat Comisia. Grupul afirma că astfel Comisia a subestimat incidența costului PET asupra industriei în aval;

—	riscul de delocalizare în afara Comunității Europene nu fusese luat în considerare suficient.

(103)

Afirmațiile grupului că acele creșteri de preț la PET nu pot fi repercutate asupra utilizatori următori (adică asupra comercianților cu amănuntul, consumatorilor finali și, în cazul producătorilor de preforme/sticle, producătorilor de băuturi răcoritoare) nu a fost demonstrată. De asemenea, nici un comerciant cu amănuntul sau organizație de consumatori nu s-a anunțat în timpul anchetei. Prin urmare, argumentul este respins.

(104)

În ceea ce privește pretinsa supraestimare a prețului cu amănuntul de către Comisie în regulamentul provizoriu (care ar antrena o subestimare a efectelor creșterilor prețului la PET în industria în aval), prețurile cu amănuntul au fost reexaminate. S-a constat totuși că se situau în limitele precizate de regulamentul provizoriu. Prin urmare, argumentul este respins.

(105)

În ceea ce privește riscul de delocalizare, se reamintește că, în temeiul reglementării sanitare în materie de îmbuteliere a apelor minerale, preformele de sticlă trebuie să fie, în principiu, produse la locul unde sunt umplute. Prin urmare, preformele utilizate de către producătorii de ape sunt fabricate de aceștia în instalații aflate în apropierea liniilor de suflare și de îmbuteliere. Prin urmare, riscul de delocalizare nu ar exista decât pentru preformele folosite de producătorii de băuturi răcoritoare, care nu reprezintă decât aproximativ 40 % din consumul total de produs în cauză. De asemenea, astfel cum se precizează la considerentul 99 de mai sus, nu se poate concluziona că interesul producătorilor de preforme/sticle constituie un motiv întemeiat pentru a nu institui măsuri antidumping. În aceste condiții, argumentul grupului privind presupusele riscuri de delocalizare este respins.

(106)

În absența informațiilor noi, altele decât cele evocate mai sus, se confirmă concluziile prezentate la considerentele 197-202 din regulamentul provizoriu.

4.4. Producătorii de băuturi răcoritoare

(107)

În absența informațiilor noi privind interesul producătorilor de băuturi răcoritoare, se confirmă concluziile prezentate la considerentele 203-206 din regulamentul provizoriu.

4.5. Lipsa de PET pe piața Comunității

(108)

În absența informațiilor noi privind lipsa de PET pe piața Comunității, se confirmă concluziile prezentate la considerentele 207-209 din regulamentul provizoriu.

5. CONCLUZII PRIVIND INTERESUL COMUNITĂȚII

(109)

Luând în considerare concluziile prezentate în regulamentul provizoriu și observațiile formulate de diferitele părți, s-a concluzionat că nu exista nici un motiv întemeiat pentru a nu institui măsuri antidumping definitive la importurile de PET originar din țările în cauză care face obiectul dumpingului.

G. MĂSURILE ANTIDUMPING DEFINITIVE

(110)

În baza metodei prezentate la considerentele 212-215 din regulamentul provizoriu, s-a calculat un nivel de eliminare a prejudiciului pentru a determina nivelul măsurilor care urmează să fie instituite.

(111)

La calcularea marjei de prejudiciu din regulamentul provizoriu, profitul vizat de industria comunitară a fost fixat la 7 %, nivel care a fost reținut în cadrul anchetei care a condus la instituirea măsurilor antidumping pentru importurile de produs în cauză, originar între altele, din India, în 2000. Această marjă de profit, considerată necesară pentru a asigura viabilitatea industriei comunitate, avea la bază o estimare a profitului pe care spera să îl obțină în absența dumpingului.

(112)

Cu toate acestea, în cursul prezentei anchete, s-a constatat, în temeiul elementelor de probă, că s-ar putea realiza un profit de 7,6 % în absența dumpingului. Prin urmare, se estimează adecvat să se utilizeze un nivel de rentabilitate vizat de 7,6 % pentru a calcula marja de prejudiciu în loc de 7 %, cât se reținuse în ancheta provizorie.

(113)

În absența observațiilor privind acest punct, cu excepția modificării evocate mai sus, se confirmă metoda prezentată la considerentele 212-215 din regulamentul provizoriu.

1. MĂSURILE DEFINITIVE

(114)

Având în vedere cele menționate anterior și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui instituită un drept antidumping definitiv la nivelul marjelor de dumping calculate, întrucât, în toate cazurile, acestea sunt inferioare marjelor de prejudiciu.

(115)

Luând în considerate cele menționate anterior, drepturile definitive ar trebui să se stabilească după cum urmează:

Țara	Societatea	Marja de eliminare a prejudiciului	Marja de dumping	Nivelul dreptului antidumping	Dreptul antidumping propus
Australia	Leading Synthetics Pty Ltd	19,8 %	7,8 %	7,8 %	66 EUR/tonă
	Novapex Australia Pty Ltd	26,3 %	15,9 %	15,9 %	128 EUR/tonă
	Toate celelalte societăți	26,3 %	15,9 %	15,9 %	128 EUR/tonă
RPC	Sinopec Yizheng Chemical Fibre Company Ltd	27,3 %	22,9 %	22,9 %	184 EUR/tonă
	Changzhou Worldbest Radici Co. Ltd	27,1 %	0 %	0 %	0 EUR/tonă
	Jiangyin Xingye Plastic Co. Ltd	20,9 %	18,4 %	18,4 %	157 EUR/tonă
	Far Eastern Industries Shanghai Ltd	21,2 %	2,6 %	2,6 %	22 EUR/tonă
	Yuhua Polyester Co. Ltd. of Zhuhai	27,3 %	22,9 %	22,9 %	184 EUR/tonă
	Guangdong Kaiping Polyester Enterprises Group Co. și Guangdong Kaiping Chunhui Co. Ltd	27,3 %	22,9 %	22,9 %	184 EUR/tonă
	Yibin Wuliangye Group Push Co., Ltd (Sichuan) și Yibin Wuliangye Group Import & Export co., Ltd (Sichuan)	27,3 %	22,9 %	22,9 %	184 EUR/tonă
	Hubei Changfeng Chemical Fibres Industry Co. Ltd	26,2 %	18,5 %	18,5 %	151 EUR/tonă
	Toate celelalte societăți	27,3 %	22,9 %	22,9 %	184 EUR/tonă
Pakistan	Gatron (Industries) Ltd	22,1 %	0 %	0 %	0 EUR/tonă
	Novatex Ltd	22,1 %	0 %	0 %	0 EUR/tonă
	Toate celelalte societăți	22,1 %	0 %	0 %	0 EUR/tonă

(116)

Nivelurile individuale ale dreptului prevăzut de prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete antidumping. Prin urmare, reflectă situația la momentul anchetei pentru societățile în cauză. Aceste niveluri ale dreptului (spre deosebire de dreptul național aplicabil „tuturor celorlalte societăți”) se aplică astfel în exclusivitate pentru importurile de produse originare din țările în cauză, fabricate de societățile menționate expres. Produsele importate, fabricate de către orice altă societate ale cărei denumire și adresă nu au fost menționate expres de dispozitivul prezentului regulament, inclusiv entitățile care au legătură cu societățile menționate expres, nu pot beneficia de aceste niveluri și se vor supune nivelului dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(117)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale dreptului antidumping (de exemplu, în urma schimbării denumirii entității sau a înființării de entități noi de producție sau de vânzare) trebuie să fie adresată imediat Comisiei (5) și trebuie să conțină toate informațiile necesare privind, în special, orice modificare a activităților societății legate de producție și de vânzările pe piața internă și la export, care rezultă, de exemplu, din această schimbare de denumire sau această schimbare privind entitățile de producție sau de vânzare. Regulamentul va fi modificat, după caz, printr-o actualizare a listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale dreptului.

(118)

Astfel cum se menționează la considerentul 162 din regulamentul provizoriu, faptul că prețurile la PET pot fluctua și fluctuează în funcție de evoluția cursului țițeiului nu trebuie să conducă la un drept mai ridicat. Prin urmare, se consideră adecvat să se instituie dreptul sub forma unor sume specifice pe tonă. Aceste sume rezultă din aplicarea nivelului dreptului antidumping la prețurile de export CIF utilizate la calcularea nivelului de eliminare al prejudiciului.

2. ANGAJAMENTELE

(119)

În urma instituirii măsurilor antidumping provizorii, un producător-exportator australian care a cooperat a oferit un angajament de preț, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază, în care propunea vânzarea produsului în cauză la un preț care să permită cel puțin eliminarea efectului prejudiciabil al dumpingului.

(120)

Prin Decizia 2004/600/CE (6), Comisia a acceptat angajamentul oferit de producătorul-exportator în cauză. Motivele care stau la baza acceptării angajamentului sunt prezentate în această decizie.

3. PERCEPEREA DREPTURILOR PROVIZORII

(121)

Luând în considerare amploarea marjelor de dumping stabilite și importanța prejudiciului cauzat industriei comunitare, se consideră necesar să se perceapă, în mod definitiv, sumele depuse cu titlul de drept antidumping provizoriu, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 306/2004 la nivelul dreptului definitiv. Atunci când dreptul definitiv este mai mare decât dreptul provizoriu, ar trebui să se perceapă definitiv doar sumele depuse cu titlul de drept provizoriu,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1) Se instituie un drept antidumping definitiv pentru importurile de polietilenă tereftalată cu un indice de vâscozitate de cel puțin 78 ml/g, în conformitate cu standardul ISO 1628-5, care se încadrează la codul NC 3907 60 20, originară din Australia, din Republica Populară Chineză și din Pakistan.

(2) Nivelul dreptului antidumping definitiv aplicabil prețului net franco frontieră comunitară se stabilește după cum urmează, pentru produsele fabricate de către următoarele societăți:

Țara	Societatea	Dreptul antidumping (EUR/t)	Codul adițional TARIC
Australia	Leading Synthetics Pty Ltd	66	A503
	Novapex Australia Pty Ltd	128	A504
	Toate celelalte societăți	128	A999
RPC	Sinopec Yizheng Chemical Fibre Company Ltd	184	A505
	Changzhou Worldbest Radici Co. Ltd	0	A506
	Jiangyin Xingye Plastic Co. Ltd	157	A507
	Far Eastern Industries Shanghai Ltd	22	A508
	Yuhua Polyester Co. Ltd. of Zhuhai	184	A509
	Guangdong Kaiping Polyester Enterprises Group Co. și Guangdong Kaiping Chunhui Co. Ltd	184	A511
	Yibin Wuliangye Group Push Co., Ltd (Sichuan) și Yibin Wuliangye Group Import & Export co., Ltd (Sichuan)	184	A512
	Hubei Changfeng Chemical Fibres Industry Co. Ltd	151	A513
	Toate celelalte societăți	184	A999
Pakistan	Gatron (Industries) Ltd	0	A514
	Novatex Ltd	0	A515
	Toate celelalte societăți	0	A999

(3) Aplicarea nivelurilor individuale ale dreptului prevăzut pentru cele șaisprezece societăți menționate la alineatul (2) este condiționată de prezentarea unei facturi comerciale, în bună și cuvenită formă, conformă condițiilor stabilite de anexa 1, în fața autorităților vamale ale statelor membre. În absența unei asemenea facturi, se aplică nivelul dreptului aplicabil celorlalte societăți.

(4) În cazul avarierii mărfurilor înainte de punerea lor în liberă circulație, atunci când prețul plătit sau care urmează să fie plătit se stabilește proporțional pentru a determina valoarea la vamă, în conformitate cu articolul 145 din Regulamentul (CE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (7), valoarea dreptului antidumping, calculată pe baza alineatului (2) de mai sus, se reduce proporțional cu prețul real plătit sau care urmează să fie plătit.

(5) Sub rezerva dispozițiilor alineatului (2), dreptul definitiv nu se aplică importurilor declarate pentru punere în liberă circulație, în conformitate cu dispozițiile articolului 2.

(6) Sub rezerva unor dispoziții contrare, sunt aplicabile dispozițiile în vigoare în materie de drepturi vamale.

Articolul 2

Produsele importate declarate pentru punerea în liberă circulație de către societăți care au oferit angajamente și care au fost menționate de Decizia 2004/600/CE a Comisiei sunt scutite de drepturile antidumping instituite prin articolul 1, cu condiția să fi fost fabricate, expediate și facturate direct de societățile menționate primului client independent din Comunitate. Aceste produse trebuie să fie, de asemenea, însoțite de o factură comercială care să conțină cel puțin elementele enumerate în anexa 2. Scutirea de drept este condiționată de declararea și prezentarea la vamă de produse care să corespundă exact descrierii care figurează în factura comercială.

Articolul 3

Sumele depuse cu titlul de drept antidumping provizoriu instituit prin Regulamentul (CE) nr. 306/2004 privind importurile de polietilenă tereftalată, care se încadrează la codul NC 3907 60 20, originară din Australia, Republica Populară Chineză și Pakistan, sunt percepute definitiv la nivelul definitiv instituit prin prezentul regulament. Sumele depuse peste nivelul dreptului antidumping definitiv se eliberează.

O corectare a dreptului antidumping provizoriu instituit pentru importurile de polietilenă tereftalată, care se încadrează la codul NC 3907 60 20, originară din Republica Populară Chineză, se aplică următoarelor societăți, întrucât dreptul corectat ar fi fost inferior dreptului provizoriu instituit:

Țara	Societatea	Dreptul antidumping provizoriu instituit prin Regulamentul (CE) nr. 306/2004 (EUR/tonă)	Dreptul antidumping provizoriu corectat	Cod adițional TARIC
RPC	Yuhua Polyester Co. Ltd. of Zhuhai	188	183	A509
RPC	Guangdong Kaiping Polyester Enterprises Group Co. și Guangdong Kaiping Chunhui Co. Ltd	191	183	A511

Dreptul antidumping provizoriu impus acestor societăți nu este perceput definitiv decât la nivelul dreptului antidumping provizoriu corectat.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament est obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 13 august 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

B. BOT

(1) JO L 56, 6.3.1996, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 461/2004 (JO L 77, 13.3.2004, p. 12).

(2) JO L 52, 21.2.2004, p. 5.

(3) JO C 120, 22.5.2003, p. 13.

(4) Regulamentul (CE) nr. 1742/2000 al Comisiei (JO L 199, 5.8.2000, p. 48) și Regulamentul (CE) nr. 2604/2000 al Consiliului (JO L 301, 30.11.2000, p. 21).

(5)

Comisia Europeană

Direcția Generală Comerț

Direcția B

Biroul J-79 5/16

B-1040 Bruxelles.

(6) JO L 271, 19.8.2004, p. 38.

(7) JO L 253, 11.10.1993, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2286/2003 al Comisiei (JO L 343, 31.12.2003, p. 1).

ANEXA 1

Factura comercială, în bună și cuvenită formă, menționată la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament trebuie să conțină o declarație semnată de către un responsabil al societății, după cum urmează:

1.	numele și funcția responsabilului societății care a întocmit factura comercială;

declarația:

„Subsemnatul certific că [volumul] de polietilenă tereftalată vândut la export către Comunitatea Europeană și care figurează în prezenta factură a fost produs de [denumirea și adresa societății] [codul adițional TARIC] în [țara]. Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte.”;

3.	data și semnătura.

ANEXA 2

Elementele care trebuie să figureze pe factura comercială menționată la articolul 2

Următoarele informații figurează pe facturile comerciale care însoțesc vânzările de produs în cauză efectuate în cadrul unui angajament, pentru care se solicită o scutire de la dreptul antidumping:

1.	titlul „FACTURĂ COMERCIALĂ CARE ÎNSOȚEȘTE MĂRFURILE CARE FAC OBIECTUL UNUI ANGAJAMENT”;

2.	denumirea societății menționate la articolul 2, care emite factura comercială;

3.	numărul facturii comerciale;

4.	data emiterii facturii comerciale;

5.	codul adițional TARIC sub care mărfurile care figurează în factură trebuie vămuite la frontiera comunitară;

descrierea precisă a mărfurilor, inclusiv:

—	codul numeric al produsului (PCN);

—

codul NC;

—	cantitatea (în tone);

descrierea condițiilor de vânzare, în special:

—	prețul pe tonă;

—	condițiile de plată;

—	condițiile de livrare;

—	suma totală a reducerilor și rabaturilor;

8.	denumirea societății care acționează în calitate de importator, căreia i se emite direct factura de către societate;

numele responsabilului societății care a emis factura comercială și a semnat următoarea declarație:

„Subsemnatul certific că vânzarea directă la export către Comunitatea Europeană a mărfurilor care figurează în prezenta factură se efectuează în cadrul și în conformitate cu termenii angajamentului oferit de [denumirea și adresa societății], [codul adițional TARIC] și acceptat de către Comisia Europeană prin Decizia 2004/600/CE. Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte.”

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32004D0600

L 271/38

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 4 august 2004

de acceptare a angajamentului oferit în cadrul procedurii antidumping privind importurile de polietilenă tereftalată originară, printre altele, din Australia

(2004/600/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

1. PROCEDURĂ

(1)

La 19 februarie 2004, prin Regulamentul (CE) nr. 306/2004 (2) (denumit în continuare „regulament provizoriu”), Comisia a instituit un drept antidumping provizoriu asupra importurilor în Comunitate de poli(etilenă tereftalată) (denumit în continuare „PET” sau „produs în cauză”) originar din Australia, Republica Populară Chineză și Pakistan.

(2)

După adoptarea măsurilor antidumping provizorii, Comisia a continuat ancheta privind dumpingul, prejudiciul și interesul Comunității. Rezultatele și concluziile definitive ale anchetei sunt prezentate în Regulamentul (CE) nr. 1467/2004 al Consiliului de instituire a unui drept antidumping definitiv asupra importurilor de PET originare din Australia, Republica Populară Chineză și Pakistan (3) (denumit în continuare „regulament definitiv”).

(3)	Ancheta a confirmat concluziile provizorii, care au stabilit existența unui dumping prejudiciabil pentru importurile produsului în cauză originar din Australia, Republica Populară Chineză și Pakistan.

2. ANGAJAMENT

(4)

După adoptarea măsurilor antidumping provizorii, un producător-exportator australian care a cooperat (Leading Synthetics Pty Ltd) a oferit un angajament de preț, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază, conform căruia s-a arătat dispus să vândă produsul în cauză la un preț care să permită cel puțin eliminarea efectului prejudiciabil al dumpingului.

(5)

De asemenea, societatea va furniza Comisiei, periodic și detaliat, informații privitoare la exporturile în Comunitate, ceea ce-i va permite Comisiei să monitorizeze eficient respectarea angajamentului. Mai mult, structura vânzărilor societății este de așa natură încât Comisia consideră că riscul de eludare a angajamentului este limitat.

(6)	Ținând cont de cele menționate anterior, angajamentul este considerat ca fiind acceptabil.

(7)

Pentru a permite Comisiei să monitorizeze eficient respectarea angajamentului de către societate, atunci când cererea de punere în liberă circulație în temeiul angajamentului este prezentată autorităților vamale competente, scutirea de drept este condiționată de prezentarea unei facturi comerciale care trebuie să conțină cel puțin informațiile prevăzute în anexa 2 la Regulamentul (CE) nr. 1467/2004 al Consiliului. Aceste informații sunt totodată necesare pentru a permite autorităților vamale să verifice cu suficientă precizie dacă încărcătura corespunde cu informațiile din documentele comerciale. În cazul în care o asemenea factură nu este prezentată sau dacă ea nu corespunde produselor prezentate în vamă, este datorată suma corespunzătoare dreptului antidumping.

(8)	În caz de încălcare, de presupusă încălcare sau de retragere a angajamentului, se va putea institui un drept antidumping, în conformitate cu articolul 8 alineatele (9) și (10) din regulamentul de bază,

DECIDE:

Articolul 1

Se acceptă aranjamentul oferit de către producătorul-exportator menționat în continuare în cadrul prezentei proceduri antidumping privind importurile anumitor tipuri de poli(etilenă tereftalată) originară din Australia, Republica Populară Chineză și Pakistan.

Țara	Producător	Cod adițional TARIC
Australia	Leading Synthetics Pty Ltd	A503

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 4 august 2004.

Pentru Comisie

Pascal LAMY

Membru al Comisiei

(1) JO L 56, 6.3.1996, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 461/2004 (JO L 77, 13.3.2004, p. 12).

(2) JO L 52, 21.2.2004, p. 5.

(3) JO L 271, 19.8.2004, p. 1.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32004R1496

L 275/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1496/2004 AL CONSILIULUI

din 18 august 2004

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 964/2003 privind impunerea unui drept antidumping definitiv la importurile anumitor accesorii de țevărie originare, printre altele, din Thailanda

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere propunerea prezentată de către Comisie după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

A. PROCEDURA

1. Anchetele precedente și măsurile existente

(1)

Măsurile aplicabile în prezent importurilor anumitor accesorii de țevărie, din fier sau oțel originare din Thailanda se prezintă sub forma unui drept antidumping definitiv impus inițial prin Regulamentul (CE) nr. 584/96 al Consiliului (2), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1592/2003 (3) și confirmată, în urma unei anchete de reexaminare a expirării măsurilor, prin Regulamentul (CE) nr. 964/2003 al Consiliului (4).

(2)	Măsurile aplicabile acestor importuri constau într-un drept ad valorem, cu excepția a doi producători-exportatori thailandezi al căror angajament a fost acceptat prin Decizia 96/252/CE a Comisiei (5), astfel cum a fost modificată prin Decizia 2000/453/CE (6).

(3)

În aprilie 2001, Comisia a deschis simultan o anchetă de reexaminare a expirării măsurilor (7), în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, și o anchetă de reexaminare intermediară ex officio, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază. Ancheta desfășurată în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, a fost finalizată prin Regulamentul (CE) nr. 964/2003 care a menținut măsurilor existente. Cu toate acestea, reexaminarea intermediară în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază a rămas deschisă după închiderea reexaminării expirării măsurilor.

2. Motivele reexaminării

(4)

În aprilie 2001 Comisia a deschis, din proprie inițiativă, o reexaminare intermediară ex officio, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, pentru a se asigura că forma măsurilor aplicate la importurile originare din Thailanda rămâne adecvată. În această privință, trebuie să se menționeze că au existat probleme de punere în aplicare în timpul monitorizării angajamentelor acceptate de către doi exportatori thailandezi, respectiv Awaji Sangyo (Thailand) Co., Ltd și TTU Industrial Corp. Ltd („exportatori interesați”), fapt care a avut consecințe asupra efectului corectiv al măsurilor. După consultarea comitetului consultativ, Comisia a deschis o anchetă limitată la forma măsurilor. Deschiderea reexaminării a fost anunțată în același timp cu deschiderea anchetei privind reexaminarea expirării măsurilor, care a dus la confirmarea măsurilor existente.

(5)

Comisia a informat în mod oficial producătorii comunitari care au depus cererea, producătorii-exportatori din Thailanda, importatorii/agenții economici, industriile utilizatoare și asociațiile de utilizatori al căror interes este cunoscut, precum și reprezentanții Guvernului thailandez, cu privire la deschiderea reexaminării. De asemenea, Comisia a oferit părților direct interesate posibilitatea de a își face cunoscut, în scris, punctul de vedere în scris și de a cere să fie audiate.

(6)

În aprilie 2002, ca urmare a publicării rezultatelor anchetei desfășurate în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, un producător-exportator thailandez, Awaji Sangyo (Thailand) Co. Ltd („solicitant”) a depus o cerere de reexaminare intermediară a măsurilor antidumping care îi erau aplicabile, limitată la situația sa în materie de dumping, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază. Acesta a invocat o modificare durabilă a circumstanțelor care au antrenat o diminuare considerabilă a valorii normale și, prin urmare, o reducere respectiv o eliminare a dumpingului, astfel încât nu mai era necesară menținerea măsurilor la nivelul actual în ceea ce privește importurile sale pentru a compensa dumpingul.

(7)	Întrucât a ajuns la concluzia, după consultarea comitetului consultativ, că existau suficiente elemente de probă pentru a justifica deschiderea unei reexaminări intermediare, Comisia a publicat un aviz de deschidere (8) și a întreprins o anchetă.

(8)

Comisia a informat în mod oficial reprezentanții țării exportatoare și solicitantul cu privire la deschiderea reexaminării intermediare limitate la dumping și a oferit tuturor părților direct interesate posibilitatea de a își prezenta în scris punctul de vedere și de a cere să fie audiate. De asemenea, Comisia a trimis solicitantului un chestionar.

(9)	Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile considerate necesare în sensul determinării dumpingului și a efectuat o verificare în localurile solicitantului.

(10)	Ancheta limitată la dumping a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2001 și 31 decembrie 2002 („perioada de anchetă”).

B. PRODUSUL ÎN CAUZĂ ȘI PRODUSUL SIMILAR

(11)

Produsul în cauză care face obiectul reexaminărilor intermediare este același cu produsul vizat de anchetele precedente, respectiv anumite accesorii de țevărie (altele decât accesoriile turnate, flanșele și accesoriile filetate) din fier sau oțel (cu excepția oțelului inoxidabil) al căror diametru maxim exterior nu depășește 609,6 milimetri, de tipul celor utilizate, printre altele, pentru sudura cap la cap („produs în cauză” sau „accesorii de țevărie”) originare din Thailanda și care sunt în prezent clasificate în conformitate cu codurile NC ex 7307 93 11 (cod TARIC 7307931199), ex 7307 93 19 (cod TARIC 7307931999), ex 7307 99 30 (cod TARIC 7307993098) și ex 7307 99 90 (cod TARIC 7307999098).

(12)

Așa cum s-a menționat anterior, din aceste anchete a reieșit faptul că accesoriile de țevărie, din fier sau oțel, produse în Thailanda și vândute pe piața internă și/sau exportate în Comunitate, prezentau aceleași caracteristici fizice și chimice de bază ca și accesoriile de țevărie vândute în Comunitate de către producătorii comunitari. Prin urmare, aceste produse sunt considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

C. DUMPINGUL ÎN CAZUL SOLICITANTULUI

1. Valoarea normală

(13)

În ceea ce privește determinarea valorii normale, s-a verificat mai întâi dacă vânzările interne totale ale produselor similare realizate de către solicitant erau reprezentative în comparație cu totalul vânzărilor sale la export în Comunitate. Aceasta era situația în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de baza, întrucât volumul vânzărilor interne ale solicitantului reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export în Comunitate.

(14)

S-a verificat apoi dacă vânzările interne ale solicitantului erau suficient de reprezentative pentru fiecare din tipurile de produs exportate în Comunitate. S-a considerat că aceasta era situația, atunci când în cursul perioadei de anchetă volumul total al vânzărilor interne ale unui anumit tip de produs a reprezentat 5 % sau mai mult din volumul total al vânzărilor aceluiași tip exportat în Comunitate. Pe această bază, s-a constatat că vânzările interne erau reprezentative pentru toate tipurile exportate în Comunitate, cu o singură excepție.

(15)

De asemenea, s-a verificat dacă vânzările interne ale fiecărui tip de produs puteau fi considerate ca fiind efectuate în cursul unor operațiuni comerciale obișnuite, prin stabilirea procentului de vânzări profitabile din tipul respectiv către clienții independenți. Atunci când volumul vânzărilor unui tip de produs efectuate la un preț net egal sau mai mare decât costul de producție unitar calculat reprezenta 80 % sau mai mult din volumul total al vânzărilor tipului respectiv, și prețul mediu ponderat pentru respectivul tip era egal sau mai mare decât costul de producție unitar, valoarea normală a fost determinată pe baza prețului intern real, calculat ca medie ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne realizate pentru tipul respectiv în cursul perioadei de anchetă, indiferent dacă aceste vânzări au fost profitabile sau nu. Atunci când volumul vânzărilor profitabile ale unui tip de produs reprezenta 80 % sau mai puțin, dar cel puțin 10 % din volumul total al vânzărilor tipului respectiv, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului intern real calculat, exclusiv ca medie ponderată a vânzărilor profitabile ale respectivului tip.

(16)

Atunci când volumul vânzărilor profitabile ale unui tip de accesorii reprezenta mai puțin de 10 % din volumul total al vânzărilor sale interne s-a considerat că acel tip special era vândut pe piața internă în cantități insuficiente astfel încât prețul practicat pe această piață să constituie o bază corespunzătoare pentru stabilirea valorii normale.

(17)

Atunci când prețurile interne ale unui tip special vândut de către solicitant nu au putut fi utilizate pentru stabilirea valorii normale, a trebuit să fie aplicată o altă metodă. În această privință, în absența altor producători-exportatori și a oricărei alte metode rezonabile, a fost utilizată valoarea normală calculată.

(18)

În toate cazurile în care s-a utilizat o valoare normală calculată și în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, această valoare normală a fost calculată prin adăugarea la costurile de producție ale tipurilor exportate, ajustate dacă este cazul, a unei sume rezonabile pentru costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și a unei marje de profit rezonabile. În acest scop, Comisia a verificat dacă costurile de desfacere, cheltuielile administrative și celelalte cheltuieli generale suportate și profiturile realizate de către producătorul-exportator interesat pe piața internă constituiau date fiabile. Costurile de desfacere, cheltuielile administrative și celelalte cheltuieli generale interne reale au fost considerate fiabile, atunci când volumul vânzărilor interne ale societății în cauză putea fi considerat reprezentativ. Marja internă de profit a fost determinată pe baza vânzărilor interne realizate în cursul unor operațiuni comerciale obișnuite.

2. Prețul de export

(19)	Întrucât toate vânzările la export ale produsului în cauză au fost efectuate direct către un client independent din Comunitate, prețul de export s-a stabilit pe baza prețurilor efectiv plătite sau de plătit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

3. Comparația

(20)

În sensul unei comparații echitabile în funcție de tip, în condiția franco fabrică și la același nivel comercial, s-a ținut în mod corespunzător, seama, sub formă de ajustări, de diferențele care au fost invocate în cerere și s-a demonstrat că acestea afectau comparabilitatea între prețul de export și valoarea normală. Astfel, s-au operat ajustări în ceea ce privește impunerile la import, reducerile, cheltuielile de transport, costurile de asigurare, de manipulare și de ambalare, precum și costurile creditului și comisioanele, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

4. Marja de dumping

(21)	Pentru a calcula marja de dumping, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată cu prețul de export mediu ponderat în Comunitate.

(22)	Această comparație a scos în evidență existența unui dumping din partea solicitantului. Marja de dumping stabilită, exprimată ca procent din valoarea totală CIF la frontiera comunitară înainte de vămuire se ridica la 7,4 %.

5. Caracterul durabil al schimbării circumstanțelor și probabilitatea reapariției dumpingului

(23)	În conformitate cu practica curentă a Comisiei, s-a verificat dacă schimbarea circumstanțelor ar putea în mod rezonabil să fie considerată ca având caracter durabil.

(24)	S-a constatat că nu existau motive să se estimeze că prețurile vânzărilor interne și valoarea normală nu rămân stabile într-un viitor previzibil.

(25)

Comisia a cercetat evoluția posibilă a prețurilor de export ca o consecință a aplicării unui nivel mai redus al dreptului. În această privință, s-a considerat că angajamentul acceptat în cadrul procedurii inițiale a avut ca efect limitarea vânzărilor solicitantului pe piața comunitară. Așa cum se indică în continuare la considerentul 35, s-a constatat că acest tip de angajament nu mai era adecvat. Prin urmare, s-a cercetat dacă aplicarea unui nivel redus al dreptului ar putea determina o creștere semnificativă a importurilor în Comunitate, a produsului în cauză produs de către solicitant.

(26)	Ancheta a demonstrat că solicitantul și-a sporit în mod considerabil capacitatea de producție față de perioada de anchetă inițială și, într-o măsură mai redusă, în cursul ultimilor trei ani, în timp ce rata de utilizare a capacității a rămas de aproape 100 %.

(27)

Cu toate acestea, ancheta a scos, de asemenea, în evidență faptul că societatea exporta cea mai mare parte a producției sale către piețe bine stabilite din alte țări terțe. În fapt, solicitantul a exportat peste 90 % din producția produsului în cauză în cursul perioadei de anchetă, și practic în întregime în alte țări terțe. Exporturile în celelalte țări terțe s-au triplat față de perioada de anchetă inițială și au continuat să crească în timpul ultimilor trei ani. De asemenea, s-a stabilit că prețurile de export erau cu aproximativ 25 % mai mari decât cele practicate la exportul în Comunitate.

(28)

Întrucât solicitantul nu dispune de o importantă capacitate disponibilă, care să poată fi utilizată pentru a-și spori vânzările în Comunitate în cazul diminuării măsurilor antidumping, concluziile menționate anterior, cele referitoare la exporturile în țări terțe și, mai ales, la prețurile de export în aceste țări, sunt considerate elemente de probă care demonstrează că o reapariție a importurilor care fac obiectul unui dumping la nivele similare celor stabilite în cursul anchetei precedente este puțin probabilă într-un viitor previzibil.

(29)	Prin urmare, se desprinde concluzia că schimbarea circumstanțelor, în special reducerea considerabilă a valorii normale, are un caracter durabil. Ținând seama de diminuarea nivelului dumpingului, s-a considerat oportun, să se modifice măsurile aplicabile solicitantului.

6. Concluziile

(30)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, valoarea dreptului antidumping nu ar trebui să depășească marja de dumping stabilită, dar ar trebui să fie inferioară acestei marje în cazul în care un drept mai redus este suficient pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei comunitare. Întrucât dreptul aplicat solicitantului a fost calculat pe baza marjei de dumping, ar trebui ca aceasta să fie ajustată la nivelul celei mai reduse marje de dumping constatate în cursul prezentei anchete, respectiv 7,4 %.

(31)	Din cele menționate anterior rezultă că, în ceea ce îl privește pe solicitant, dreptul antidumping impus inițial prin Regulamentul (CE) nr. 584/96 și confirmat prin Regulamentul (CE) nr. 964/2003 ar trebui să fie modificat.

(32)	Părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale în baza cărora s-a intenționat să se recomande modificarea dreptului antidumping aplicabil solicitantului și impus prin Regulamentul (CE) nr. 964/2003.

D. REEXAMINAREA INTERMEDIARĂ LIMITATĂ LA FORMA MĂSURILOR

(33)	Angajamentele acceptate inițial din partea celor doi exportatori în cauză erau în esență cantitative, societățile angajându-se să mențină volumul general al exporturilor în Comunitate în limitele unui anumit plafon.

(34)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază, scopul acestor angajamente este de a elimina efectul prejudiciabil al importurilor care fac obiectul unui dumping: pentru a realiza acest lucru trebuie ca exportatorul să majoreze prețurile sau să își întrerupă exporturile la prețuri care fac obiectului unui dumping. Anchetele au demonstrat că tipul de angajament acceptat inițial în 1996, care doar limitează cantitățile importate în Comunitate, nu a permis ridicarea prețurilor la un nivel neprejudiciabil și, prin urmare, restabilirea condițiilor de concurență loială pe piața comunitară. Prin urmare, în acest caz, se consideră că angajamentele în forma lor actuală nu sunt considerate mijloace adecvate și eficiente pentru a elimina efectele prejudiciabile ale dumpingului. În afară de aceasta, Comisia nu este în măsură să controleze în mod eficace rămânerea cantităților exportate din produsul în cauză în limitele acelora menționate în angajamente.

(35)	Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că angajamentele în vigoare nu mai erau adecvate.

(36)	Părțile interesate au fost informate cu privire la toate faptele și considerațiile esențiale care au condus la această concluzie.

E. MĂSURILE PROPUSE

(37)

Măsura antidumping aplicabilă importurilor anumitor accesorii de țevărie din fier sau oțel, originare, printre altele, din Thailanda, confirmată prin Regulamentul (CE) nr. 964/2003, ar trebui modificată în ceea ce privește (i) solicitantul, ținând seama de marja de dumping inferioară constatată în cursul anchetei și (ii) exportatorii interesați, ținând seama de concluziile reexaminării intermediare limitate la forma măsurilor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1) Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 964/2003 se înlocuiește cu următorul text:

(1)„(2) Nivelul dreptului antidumping definitiv aplicabil prețului net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilește după cum urmează pentru produsele fabricate de:

Țara	Nivelul dreptului	Codul adițional TARIC
Republica Populară Chineză	58,6 %	–
Thailanda	58,9 %	A 999
Cu excepția:
Awaji Sangyo (Thailanda) Co. Ltd Samutprakarn	7,4 %	8 850
Thai Benkan Co. Ltd Prapadaeng-Samutprakarn	0 %	A 118”

(2) Articolul 1 alineatul (3) și articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 964/2003 se abrogă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 18 august 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

B. BOT

(1) JO L 56, 6.3.1996, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 461/2004 (JO L 77, 13.3.2004, p. 12).

(2) JO L 84, 3.4.1996, p. 1.

(3) JO L 182, 21.7.2000, p. 1.

(4) JO L 139, 6.6.2003, p. 1.

(5) JO L 84, 3.4.1996, p. 46.

(6) JO L 182, 21.7 200, p. 25.

(7) JO C 103, 3.4.2001, p. 5.

(8) JO C 17, 24.1.2003, p. 2.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

101

32004D0617

L 279/17

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 11 august 2004

referitoare la încheierea unui Acord sub forma unui schimb de scrisori

între Comunitatea Europeană și India în conformitate cu articolul XXVIII din GATT 1994 privind modificarea concesiilor referitoare la orez, prevăzute în lista comunitară CXL anexată la GATT 1994

(2004/617/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133 coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

La 26 iunie 2003, Consiliul a autorizat Comisia să înceapă negocierile, în temeiul articolului XXVIII din GATT 1994, în vederea modificării anumitor concesii aplicabile orezului. Prin urmare, la 2 iulie 2003, Comunitatea Europeană a comunicat OMC intenția sa de a modifica anumite concesii din lista comunitară CXL.

(2)	Negocierile au fost conduse de Comisie, aceasta consultându-se cu comitetul creat în temeiul articolului 133 din tratat și ținând seama de directivele de negociere adoptate de Consiliu.

(3)

Comisia a negociat cu Statele Unite, care sunt interesate în calitate de furnizor principal al produsului cu codul SA 1006 20 (orez decorticat) și în calitate de furnizor important al produsului cu codul SA 1006 30 (orez albit), cu Thailanda, care este interesată în calitate de furnizor principal al produsului cu codul SA 1006 30 (orez albit) și în calitate de furnizor important al produsului cu codul SA 1006 20 (orez decorticat), precum și cu India și Pakistan, care sunt interesate în calitate de furnizori importanți ai produsului cu codul SA 1006 20 (orez decorticat).

(4)	În scopul aplicării depline a acordului de la 1 septembrie 2005 și până la modificarea Regulamentului (CE) nr. 1785/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 privind organizarea comună a pieței orezului (1), Comisia ar trebui autorizată să adopte derogări temporare de la acest regulament.

(5)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii sunt adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (2).

(6)	Comisia a ajuns la etapa încheierii unui Acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și India. Prin urmare, este necesară aprobarea acestui acord,

DECIDE:

Articolul 1

Acordul sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și India în conformitate cu articolul XXVIII din GATT 1994 privind modificarea concesiilor referitoare la orez, prevăzute în lista comunitară CXL anexată la GATT 1994, este aprobat în numele Comunității.

Textul acordului se atașează la prezenta decizie.

Articolul 2

În măsura în care este necesar pentru aplicarea deplină a acordului de la 1 septembrie 2004, Comisia poate deroga de la Regulamentul (CEE) nr. 1785/2003, în conformitate cu procedura menționată la articolul 3 alineatul (2) din prezenta decizie, până la modificarea regulamentului menționat, data limită fiind, cu toate acestea, fixată la 30 iunie 2005.

Articolul 3

(1) Comisia este asistată de Comitetul de gestionare a cerealelor prevăzut la articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cerealelor (3).

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este de o lună.

(3) Comitetul adoptă regulamentul său de procedură.

Articolul 4

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită (persoanele împuternicite) să semneze acordul pentru a angaja Comunitatea (4).

Adoptată la Bruxelles, 11 august 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

B. BOT

(1) JO L 270, 21.10.2003, p. 96.

(2) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(3) JO L 270, 21.10.2003, p. 78.

(4) Data intrării în vigoare a acordului va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

103

22004A0828(01)

L 279/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

ACORD SUB FORMA UNUI SCHIMB DE SCRISORI

Stimate domn,

În urma negocierilor dintre Comunitatea Europeană (CE) și India, în temeiul articolului XXVIII din GATT 1994 privind modificarea concesiilor referitoare la orez, prevăzute în lista comunitară CXL, anexată la Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (GATT 1994), CE aprobă următoarele concluzii:

Regimul importurilor definitive

Dreptul de import aplicabil orezului decorticat (cod NC 1006 20) se ridică la 65 EUR/tonă.

În ceea ce privește regimul importurilor de orez decorticat (codurile NC 1006 20 17 și NC 1006 20 98) din soiurile Basmati 370, Basmati 386, Type-3 (Dehradun), Taraori Basmati (HBC-19), Basmati 217, Ranbir Basmati, Pusa Basmati și Super Basmati, nivelul dreptului consolidat specific, aplicat de Comunitate, este fixat la zero. În acest scop:

—	se instituie un sistem de control comunitar bazat pe analiza ADN la frontieră; India cooperează activ cu Comunitatea pentru instituirea acestui sistem, iar Comunitatea oferă asistența tehnică necesară;

—

se înțelege că orezul Basmati din soiurile menționate anterior este produs în zone geografice precise și că este protejat de India printr-o indicație geografică. Comunitatea ar răspunde favorabil unei cereri de înregistrare a unei indicații geografice a orezului Basmati în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2081/92 (1). Comunitatea se angajează să rezolve cât mai repede orice cerere de acest tip și să furnizeze asistența tehnică necesară în acest scop.

Dispoziții tranzitorii

De la 1 septembrie 2004 până la data intrării în vigoare a sistemului de control comunitar menționat anterior, Comunitatea aplică un regim tranzitoriu în ceea ce privește orezul decorticat (codurile NC 1006 20 17 și NC 1006 20 98) din soiurile enumerate mai sus, bazat pe elementele indicate mai jos.

Dreptul vamal autonom aplicat de Comunitate este fixat la zero. Cu toate acestea, în cazul în care piața este perturbată din acest motiv, Comunitatea se consultă cu autoritățile indiene competente pentru a găsi o soluție potrivită. În lipsa unui acord, Comunitatea își rezervă dreptul de a restabili taxa consolidată de 65 EUR/tonă, aplicabilă orezului decorticat (cod NC 1006 20).

Dispoziții generale

În sensul prezentului acord:

—	Comunitatea stabilește poziții tarifare distincte pentru orezul Basmati din soiurile menționate în acordurile cu India și Pakistan;

—	autoritățile indiene competente continuă să elibereze certificate de autenticitate înainte de a acorda licențe de import, ceea ce înseamnă că se menține sistemul actual de gestionare a certificatelor de autenticitate.

Comunitatea recunoaște că India deține drepturi de negociator inițial în ceea ce privește concesiile menționate în prezenta scrisoare.

Prezentul acord este aprobat de către părți în conformitate cu procedurile specifice acestora.

Dispozițiile prezentului acord se aplică de la 1 septembrie 2004.

V-aș fi recunoscător dacă ați binevoi să confirmați acordul Guvernului dumneavoastră cu privire la cele de mai sus.

Vă rog să acceptați, stimate domn, expresia înaltei mele considerații.

Hecho en Bruselas, el

V Bruselu dne

Udfærdiget i Bruxelles, den

Geschehen zu Brüssel am

Brüssel,

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις

Done at Brussels,

Fait à Bruxelles, le

Fatto a Bruxelles, addì

Briselÿ,

Priimta Briuselyje,

Kelt Brüsszelben,

Magÿmula fi Brussel,

Gedaan te Brussel,

Sporzÿdzono w Brukseli, dnia

Feito em Bruxelas,

V Bruseli

V Bruslju,

Tehty Brysselissä

Utfärdat i Bryssel den

Por la Comunidad Europea

Za Evropské společenstvί

For Det Europæiske Fællesskab

Für die Europäische Gemeinschaft

Euroopa Ühenduse nimel

Για την Ευρωπαϊκή Κοινότητα

For the European Community

Pour la Communauté européenne

Per la Comunità europea

Eiropas Kopienas vārdā

Europos bendrijos vardu

az Európai Közösség részérõl

Għall-Komunità Ewropea

Voor de Europese Gemeenschap

W imieniu Wspólnoty Europejskiej

Pela Comunidade Europeia

Za Európske spoloèenstvo

za Evropsko skupnost

Euroopan yhteisön puolesta

På Europeiska gemenskapens vägnar

Stimate domn,

Am onoarea de a confirma primirea scrisorii dumneavoastră din data de astăzi, cu textul următor:

„În urma negocierilor dintre Comunitatea Europeană (CE) și India, în temeiul articolului XXVIII din GATT 1994 privind modificarea concesiilor referitoare la orez, prevăzute în lista comunitară CXL, anexată la Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994 (GATT 1994), CE aprobă următoarele concluzii:

Regimul importurilor definitive

Dreptul de import aplicabil orezului decorticat (cod NC 1006 20) se ridică la 65 EUR/tonă.

—	se instituie un sistem de control comunitar bazat pe analiza ADN la frontieră; India cooperează activ cu Comunitatea pentru instituirea acestui sistem, iar Comunitatea oferă asistența tehnică necesară;

—

se înțelege că orezul Basmati din soiurile menționate anterior este produs în zone geografice precise și este protejat de India printr-o indicație geografică. Comunitatea ar răspunde favorabil unei cereri de înregistrare a unei indicații geografice a orezului Basmati în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2081/92 (2). Comunitatea se angajează să rezolve cât mai repede orice cerere de acest tip și să furnizeze asistența tehnică necesară în acest scop.

Dispoziții tranzitorii

De la 1 septembrie 2004 și până la data intrării în vigoare a sistemului de control comunitar menționat anterior, Comunitatea aplică un regim tranzitoriu în ceea ce privește orezul decorticat (codurile NC 1006 20 17 și NC 1006 20 98) din soiurile enumerate mai sus, bazat pe elementele indicate mai jos.

Dispoziții generale

În sensul prezentului acord:

—	Comunitatea stabilește poziții tarifare distincte pentru orezul Basmati din soiurile menționate în acordurile cu India și Pakistan;

—	autoritățile indiene competente continuă să elibereze certificate de autenticitate înainte de a acorda licențe de import, ceea ce înseamnă că se menține sistemul actual de gestionare a certificatelor de autenticitate.

Comunitatea recunoaște că India deține drepturile de negociator inițial în ceea ce privește concesiile menționate în prezenta scrisoare.

Prezentul acord este aprobat de către părți în conformitate cu procedurile specifice acestora.

Dispozițiile prezentului acord se aplică de la 1 septembrie 2004.

V-aș fi recunoscător dacă ați binevoi să confirmați acordul Guvernului dumneavoastră cu privire la cele de mai sus.

India are onoarea de a confirma acordul său asupra conținutului acestei scrisori.

Vă rog să acceptați, stimate domn, expresia înaltei mele considerații.

Done at Brussels,

Hecho en Bruselas, el

V Bruselu dne

Udfærdiget i Bruxelles, den

Geschehen zu Brüssel am

Brüssel,

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις

Fait à Bruxelles, le

Fatto a Bruxelles, addì

Briselÿ,

Priimta Briuselyje,

Kelt Brüsszelben,

Magÿmula fi Brussel,

Gedaan te Brussel,

Sporzÿdzono w Brukseli, dnia

Feito em Bruxelas,

V Bruseli

V Bruslju,

Tehty Brysselissä

Utfärdat i Bryssel den

On behalf of India

En nombre de la India

Za Indii

På Indiens vegne

Im Namen Indiens

India nimel

Εξ ονόματος της Ινδίας

Au nom de l'Inde

Per l'India

Indijas vārdā

Indijos vardu

India nevében

Għan-nom ta' l-Indja

Namens India

W imieniu Indii

Em nome da Índia

V mene Indie

V imenu Indije

Intian puolesta

På Indiens vägnar

(1) JO L 208, 24.7.1992, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).

(2) JO L 208, 24.7.1992, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).”

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

107

32004D0618

L 279/23

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 11 august 2004

referitoare la încheierea unui acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Pakistan în conformitate cu articolul XXVIII din GATT 1994 privind modificarea concesiilor referitoare la orez, prevăzute în lista comunitară CXL anexată la GATT 1994

(2004/618/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133 coroborat cu articolul 300 alineatul (2) prima teză,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

La 26 iunie 2003, Consiliul a autorizat Comisia să înceapă negocierile, în temeiul articolului XXVIII din GATT 1994, în vederea modificării anumitor concesii aplicabile orezului. În consecință, la 2 iulie 2003, Comunitatea Europeană a notificat OMC intenția sa de a modifica anumite concesii din lista comunitară CXL.

(2)	Negocierile au fost conduse de Comisie, aceasta consultându-se cu comitetul creat în temeiul articolului 133 din tratat și ținând cont de directivele de negociere adoptate de Consiliu.

(3)

Comisia a negociat cu Statele Unite, care sunt interesate în calitate de furnizor principal al produsului cu codul SA 1006 20 (orez decorticat) și în calitate de furnizor important al produsului cu codul SA 1006 30 (orez albit), cu Thailanda, care este interesată în calitate de furnizor principal al produsului cu codul SA 1006 30 (orez albit) și în calitate de furnizor important al produsului cu codul SA 1006 20 (orez decorticat), și cu India și Pakistan, care sunt interesate în calitate furnizori importanți ai produsului cu codul SA 1006 20 (orez decorticat).

(4)	În scopul aplicării depline a acordului de la 1 septembrie 2004 și până la modificarea Regulamentului (CE) nr. 1785/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 privind organizarea comună a pieței orezului (1), Comisia trebuie autorizată să adopte derogări temporare de la acest regulament.

(5)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii sunt adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (2).

(6)	Comisia a ajuns la încheierea unui acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Pakistan. Prin urmare, acest acord trebuie aprobat,

DECIDE:

Articolul 1

Acordul sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Pakistan în conformitate cu articolul XXVIII din GATT 1994 privind modificarea concesiilor referitoare la orez, prevăzute în lista comunitară CXL anexată la GATT 1994, este aprobat în numele Comunității.

Textul acordului se atașează la prezenta decizie.

Articolul 2

În măsura în care este necesar pentru aplicarea deplină a acordului de la 1 septembrie 2004, Comisia poate deroga de la Regulamentul (CE) nr. 1785/2003, în conformitate cu procedura menționată la articolul 3 alineatul (2) din prezenta decizie, până la modificarea regulamentului menționat, data limită fiind cu toate acestea fixată la 30 iunie 2005.

Articolul 3

(1) Comisia este asistată de Comitetul de gestionare a cerealelor creat în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cerealelor (3).

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este de o lună.

(3) Comitetul își adoptă regulamentul de procedură.

Articolul 4

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită (persoanele împuternicite) să semneze acordul pentru a angaja Comunitatea (4).

Adoptată la Bruxelles, 11 august 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

B. BOT

(1) JO L 270, 21.10.2003, p. 96.

(2) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(3) JO L 270, 21.10.2003, p. 78.

(4) Data intrării în vigoare a acordului va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

109

22004A0828(02)

L 279/25

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

ACORD SUB FORMA UNUI SCHIMB DE SCRISORI

între Comunitatea Europeană și Pakistan în conformitate cu articolul XXVIII din GATT 1994 privind modificarea concesiilor referitoare la orez, prevăzute în lista comunitară CXL anexată la GATT 1994

Stimate domn,

În urma negocierilor dintre Comunitatea Europeană (CE) și Pakistan, în temeiul articolului XXVIII din GATT 1994 privind modificarea concesiilor referitoare la orez, prevăzute în lista comunitară CXL, anexată la Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994 (GATT 1994), CE aprobă următoarele concluzii:

Regimul importurilor definitive

Dreptul de import aplicabil orezului decorticat (cod NC 1006 20) se ridică la 65 EUR/tonă.

În ceea ce privește regimul importurilor de orez decorticat (codurile NC 1006 20 17 și NC 1006 20 98) din soiurile Kernel (Basmati), Basmati 370, Pusa Basmati și Super Basmati, nivelul dreptului consolidat specific, aplicat de Comunitate, este fixat la zero. În acest sens:

—	se instituie un sistem de control comunitar bazat pe analiza ADN la frontieră; Pakistanul cooperează activ cu Comunitatea pentru instituirea acestui sistem, iar Comunitatea oferă asistența tehnică necesară;

—

se înțelege că orezul Basmati din soiurile menționate anterior este produs în zone geografice precise și este protejat de Pakistan printr-o indicație geografică. Comunitatea ar răspunde favorabil unei cereri de înregistrare a unei indicații geografice a orezului Basmati în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2081/92 (1). Comunitatea se angajează să rezolve cât mai repede orice cerere de acest tip și să furnizeze asistența tehnică necesară în acest scop.

Dispoziții tranzitorii

Dreptul vamal autonom aplicat de Comunitate este fixat la zero. Cu toate acestea, în cazul în care piața ar fi perturbată din acest motiv, Comunitatea se consultă cu autoritățile pakistaneze competente pentru a găsi o soluție potrivită. În lipsa unui acord, Comunitatea își rezervă dreptul de a restabili dreptul consolidat de 65 EUR/tonă, aplicabil orezului decorticat (cod NC 1006 20).

Generalități

În sensul prezentului acord:

—	Comunitatea stabilește poziții tarifare distincte pentru orezul Basmati din soiurile menționate în acordurile cu India și Pakistan;

—	autoritățile pakistaneze competente continuă să elibereze certificate de autenticitate înainte de a acorda licențe de import, ceea ce înseamnă că se menține sistemul actual de gestionare a certificatelor de autenticitate.

Comunitatea recunoaște că Pakistanul deține drepturile de negociator inițial în ceea ce privește concesiile la care se referă prezenta scrisoare.

Prezentul acord este aprobat de către părți în conformitate cu procedurile specifice acestora.

Dispozițiile prezentului acord se aplică de la 1 septembrie 2004.

V-aș fi recunoscător dacă ați binevoi să confirmați acordul Guvernului dumneavoastră cu privire la cele de mai sus.

Vă rog să acceptați, stimate domn, expresia înaltei mele considerații.

Hecho en Bruselas, el

V Bruselu dne

Udfærdiget i Bruxelles, den

Geschehen zu Brüssel am

Brüssel,

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις

Done at Brussels,

Fait à Bruxelles, le

Fatto a Bruxelles, addiì

Briselÿ,

Priimta Briuselyje,

Kelt Brüsszelben,

Magÿmula fi Brussel,

Gedaan te Brussel,

Sporzÿdzono w Brukseli, dnia

Feito em Bruxelas,

V Bruseli

V Bruslju,

Tehty Brysselissä

Utfärdat i Bryssel den

Por la Comunidad Europea

Za Evropské společenstvί

For Det Europæiske Fællesskab

Für die Europäische Gemeinschaft

Euroopa Ühenduse nimel

Για την Ευρωπαϊκή Κοινότητα

For the European Community

Pour la Communauté européenne

Per la Comunità europea

Eiropas Kopienas vārdā

Europos bendrijos vardu

az Európai Közösség részérõl

Għall-Komunità Ewropea

Voor de Europese Gemeenschap

W imieniu Wspólnoty Europejskiej

Pela Comunidade Europeia

Za Európske spoločenstvo

za Evropsko skupnost

Euroopan yhteisön puolesta

På Europeiska gemenskapens vägnar

Stimate domn,

Am onoarea de a confirma primirea scrisorii dumneavoastră din data de astăzi, cu textul următor:

„În urma negocierilor dintre Comunitatea Europeană (CE) și Pakistan, în temeiul articolului XXVIII din GATT 1994 privind modificarea concesiilor referitoare la orez, prevăzute în lista comunitară CXL, anexată la Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994 (GATT 1994), CE aprobă următoarele concluzii:

Regimul importurilor definitive

Dreptul de import aplicabil orezului decorticat (cod NC 1006 20) se ridică la 65 EUR/tonă.

În ceea ce privește regimul importurilor de orez decorticat (codurile NC 1006 20 17 și NC 1006 20 98) din soiurile Kernel (Basmati), Basmati 370, Pusa Basmati și Super Basmati, nivelul dreptului consolidat specificat, aplicat de Comunitate, este fixat la zero. În acest sens:

—	se instituie un sistem de control comunitar bazat pe analiza ADN la frontieră; Pakistanul cooperează activ cu Comunitatea pentru instituirea acestui sistem, iar Comunitatea oferă asistența tehnică necesară;

—

s-a stabilit că orezul Basmati din soiurile menționate anterior este produs în zone geografice precise și este protejat de Pakistan printr-o indicație geografică. Comunitatea ar răspunde favorabil unei cereri de înregistrare a unei indicații geografice a orezului Basmati în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2081/92 (2). Comunitatea se angajează să rezolve cât mai repede orice cerere de acest tip și să furnizeze asistența tehnică necesară în acest scop.

Dispoziții tranzitorii

Dreptul vamal autonom practicat de Comunitate este fixat la zero. Cu toate acestea, în cazul în care piața este perturbată din acest motiv, Comunitatea s-ar consulta cu autoritățile pakistaneze competente pentru a găsi o soluție potrivită. În lipsa unui acord, Comunitatea își rezervă dreptul de a restabili dreptul consolidat de 65 EUR/tonă, aplicabil orezului decorticat (cod NC 1006 20).

Generalități

În sensul prezentului acord:

—	Comunitatea stabilește poziții tarifare distincte pentru orezul Basmati din soiurile menționate în acordurile cu India și Pakistan;

—	autoritățile pakistaneze competente continuă să elibereze certificate de autenticitate înainte de a acorda licențe de import, ceea ce înseamnă că se menține sistemul actual de gestionare a certificatelor de autenticitate.

Comunitatea recunoaște că Pakistanul deține drepturile de negociator inițial în ceea ce privește concesiile menționate în prezenta scrisoare.

Prezentul acord este aprobat de către părți în conformitate cu procedurile specifice acestora.

Dispozițiile prezentului acord se aplică de la 1 septembrie 2004.

V-aș fi recunoscător dacă ați binevoi să confirmați acordul Guvernului dumneavoastră cu privire la cele de mai sus.

Pakistanul are onoarea de a confirma acordul său asupra conținutului acestei scrisori.

Vă rog să acceptați, stimate domn, expresia înaltei mele considerații.

Done at Brussels,

Hecho en Bruselas, el

V Bruselu dne

Udfærdiget i Bruxelles, den

Geschehen zu Brüssel am

Brüssel,

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις

Fait à Bruxelles, le

Fatto a Bruxelles, addiì

Briselÿ,

Priimta Briuselyje,

Kelt Brüsszelben,

Magÿmula fi Brussel,

Gedaan te Brussel,

Sporzÿdzono w Brukseli, dnia

Feito em Bruxelas,

V Bruseli

V Bruslju,

Tehty Brysselissä

Utfärdat i Bryssel den

On behalf of Pakistan

En nombre de la Pakistán

Za Pákistán

På Pakistans vegne

Im Namen Pakistans

Pakistani nimel

Εξ ονόματος του Πακιστάν

Au nom du Pakistan

Per il Pakistan

Pakistānas vārdā

Pakistano vardu

Pakisztán nevében

Għan-nom tal-Pakistan

Namens Pakistan

W imieniu Pakistanu

Pelo Paquistão

V mene Pakistanu

V imenu Pakistana

Pakistanin puolesta

På Pakistans vägnar

(1) JO L 208, 24.7.1992, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).

(2) JO L 208, 24.7.1992, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).”

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

113

32004R1553

L 282/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1553/2004 AL COMISIEI

din 31 august 2004

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1362/2000 al Consiliului în ceea ce privește deschiderea și gestionarea contingentelor tarifare pentru anumite produse originare din Mexic

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1362/2000 al Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare pentru Comunitate a dispozițiilor tarifare din Decizia nr. 2/2000 a Consiliului mixt instituit în temeiul Acordului interimar privind comerțul și aspectele legate de comerț dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite Mexicane (1), în special articolul 4,

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 1362/2000 pune în aplicare pentru Comunitate dispozițiile tarifare stabilite de Decizia nr. 2/2000 a Consiliului mixt UE-Mexic (2).

(2)

Consiliul mixt UE-Mexic a decis, prin Decizia nr. 3/2004 din 29 iulie 2004 de introducere a unor contingente tarifare pentru anumite produse originare din Mexic (3) enumerate în anexa I la Decizia nr. 2/2000 a Consiliului mixt UE-Mexic, să deschidă un contingent tarifar tranzitoriu pentru banane care va înceta să se aplice atunci când va fi înlocuit de un regim exclusiv tarifar și un contingent tarifar pentru anumite substanțe pectice. Aceste contingente tarifare ar trebui deschise.

(3)

Pentru a evita orice discriminare între Mexic și alte țări exportatoare care au acces la contingentele tarifare comunitare pentru banane în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 896/2001 al Comisiei din 7 mai 2001 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 404/93 al Consiliului în ceea ce privește importul de banane în Comunitate (4), contingentele tarifare deschise pentru banane în conformitate cu prezentul regulament ar trebui considerate inițial ca necritice în sensul articolului 308c din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (5) atunci când acestea sunt gestionate în temeiul sistemului stabilit la articolul 308a din acest regulament, iar articolul 308c alineatele (2) și (3) din acest regulament nu ar trebui să se aplice.

(4)

În conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 404/93 al Consiliului din 13 februarie 1993 privind organizarea comună a pieței în sectorul bananelor (6), importul bananelor în Comunitate se supune prezentării unei licențe de import. Această cerință nu se impune în ceea ce privește bananele proaspete reglementate de prezentul regulament, deoarece sistemul de gestionare „primul venit, primul servit” stabilit la articolul 308a din Regulamentul (CE) nr. 2454/93 furnizează informații echivalente celor obținute printr-o licență de import.

(5)

Gestionarea contingentelor tarifare pentru produse din ouă (sub numerele de ordine 09.1832 și 09.1869) necesită aplicarea unui coeficient la greutatea netă a mărfurilor declarate în vamă. În vederea îmbunătățirii eficienței gestionării contingentelor tarifare în cauză, ar trebui stabilit un număr de ordine separat pentru fiecare grup de produse care au un singur coeficient.

(6)	Regulamentul (CE) nr. 1362/2000 ar trebui modificat în consecință.

(7)	Întrucât Decizia nr. 3/2004 a Consiliului mixt UE-Mexic din 29 iulie 2004 intră în vigoare la 1 mai 2004, prezentul regulament ar trebui să fie aplicabil de la aceeași dată.

(8)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului Vamal,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1362/2000 se modifică după cum urmează:

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Aceste contingente tarifare sunt gestionate în conformitate cu articolele 308a, 308b și 308c din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93. Cu toate acestea, articolul 308c alineatele (2) și (3) nu se aplică contingentului tarifar de la numărul de ordine 09.1871 din anexă.”;

(b)	se inserează alineatul (3a) cu următorul conținut: „(3a) În ceea ce privește produsele de la codul NC 0803 00 19, nu este necesară prezentarea unui certificat de import pentru bananele proaspete originare din Mexic.”;

(c)

se inserează alineatele (5a) și (5b) cu următorul conținut:

„(5a) Dreptul vamal aplicabil produselor din codul NC 1302 20 10 din cadrul contingentului tarifar de la numărul de ordine 09.1873 din anexă este de 2 %.

(5b) Dreptul vamal aplicabil produselor de la codul NC 0803 00 19 din cadrul contingentului tarifar de la numărul de ordine 09.1871 din anexă este de 75 EUR/tonă.”

(2)	Anexa se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 mai 2004, cu excepția punctului 2 din anexă.

Punctul 2 din anexă se aplică de la 1 ianuarie 2005.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 31 august 2004.

Pentru Comisie

Frederik BOLKESTEIN

Membru al Comisiei

(1) JO L 157, 30.6.2000, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 875/2004 al Comisiei (JO L 162, 30.4.2004, p. 51).

(2) JO L 157, 30.6.2000, p. 10.

(3) Nepublicată încă în Jurnalul Oficial.

(4) JO L 126, 8.5.2001, p. 6. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 838/2004 (JO L 127, 29.4.2004, p. 52).

(5) JO L 253, 11.10.1993, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2286/2003 (JO L 343, 31.12.2003, p. 1).

(6) JO L 47, 25.2.1993, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 2003.

ANEXĂ

Modificări aduse anexei la Regulamentul (CE) nr. 1362/2000

În tabel se inserează următoarele rânduri:

„09.1871 (1)	0803 00 19	Banane proaspete (cu excepția bananelor pentru gătit)	2 000 tone	A se aplica un drept vamal fix
09.1873	ex 1302 20 10	Substanțe pectice, pectinați și pectați sub formă de pulbere	250 tone	A se aplica un drept vamal fix

Rândurile din tabel privind numerele de ordine 09.1832 și 09.1869 se înlocuiesc cu următoarele:

„09.1832

0408 11 80

0408 19 81

0408 19 89

0408 91 80

0408 99 80

—	Gălbenușuri de ou, ouă de păsări fără coajă:

1 000 tone (2)

50 MFN sau 50 SPG 2

09.1875

0408 11 80

—	Gălbenușuri de ou uscate

50 MFN sau 50 SPG 2

09.1877

0408 19 81

0408 19 89

—	Gălbenușuri de ou lichide

—	Gălbenușuri de ou, altele

50 MFN sau 50 SPG 2

09.1879

0408 91 80

—	Ouă de păsări fără coajă, uscate

50 MFN sau 50 SPG 2

09.1881

0408 99 80

—	Ouă de păsări fără coajă, altele

50 MFN sau 50 SPG 2

09.1869

3502 11 90

3502 19 90

—	Ovalbumină:

3 000 tone (2)

100

09.1883

ex 3502 11 90

—	uscată (cristale)

100

09.1885

ex 3502 11 90

—	uscată (altele)

100

09.1887

3502 19 90

—	altfel decât uscată

100

(1) Acest contingent tarifar va înceta să se aplice atunci când actualele contingente ale Organizației Mondiale a Comerțului pentru banane din codul NC 0803 00 19 se înlocuiesc cu un regim exclusiv tarifar.”

(2) Echivalent ou în coajă. A se transforma în conformitate cu ratele fixate în anexa 69 la Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.”

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

116

32004R1627

L 295/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1627/2004 AL CONSILIULUI

din 13 septembrie 2004

de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3030/93 privind regimul comun aplicabil importurilor unor produse textile originare din țări terțe

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

La 1 mai 2004, zece noi state membre au aderat la Uniunea Europeană. Articolul 6 alineatul (7) din Actul de aderare din 2003 dispune că noile state membre trebuie să aplice politica comercială comună în materie de produse textile și că limitele cantitative aplicate de Comunitate importurilor de produse textile și de îmbrăcăminte trebuie adaptate astfel încât să se țină seama de aderarea noilor state membre la Comunitate.

(2)

Regulamentul (CEE) nr. 3030/93 al Consiliului (1) a fost modificat, cu efect de la 1 mai 2004, prin Regulamentul (CE) nr. 487/2004 al Consiliului (2). Acesta a adaptat limitele cantitative aplicabile importurilor în Comunitate după extindere, de anumite produse textile originare din țări terțe, ținându-se seama de importurile tradiționale în cele zece noi state membre și utilizându-se o formulă bazată pe media importurilor din anii 2000-2002 adaptată pro rata temporis. Ar trebui să se folosească aceeași metodă pentru adaptarea limitelor cantitative adoptate pentru importurile de anumite produse textile originare din Republica Socialistă Vietnam.

(3)	Regulamentul (CEE) nr. 3030/93 ar trebui, așadar, modificat în consecință.

(4)	Ar trebui ca prezentul regulament să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării pentru a permite operatorilor să beneficieze de acesta în cel mai scurt timp,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Limitele cantitative comunitare aplicabile Vietnamului în 2004, menționate în anexele V și VII din Regulamentul (CEE) nr. 3030/93 se înlocuiesc cu limitele cantitative comunitare indicate la părțile A și B din anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 13 septembrie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

B. R. BOT

(1) JO L 275, 8.11.1993, p. 1.

(2) JO L 79, 17.3.2004, p. 1.

ANEXĂ

PARTEA A

La anexa V la Regulamentul (CEE) nr. 3030/93, limitele cantitative comunitare aplicabile Vietnamului în 2004 se înlocuiesc cu următoarele limite:

Țară terță	Categorie	Unitate	Limite cantitative comunitare
Țară terță	Categorie	Unitate	2004
Vietnam	GRUPA IB
	4	1 000 bucăți	22 276
	5	1 000 bucăți	7 669
	6	1 000 bucăți	9 755
	7	1 000 bucăți	6 408
	8	1 000 bucăți	22 628
	GRUPA IIA
	9	tone	1 067
	20	tone	289
	39	tone	266
	GRUPA IIB
	12	1 000 perechi	5 539
	13	1 000 bucăți	14 984
	14	1 000 bucăți	636
	15	1 000 bucăți	1 061
	18	tone	2 132
	21	1 000 bucăți	22 942
	26	1 000 bucăți	2 384
	28	1 000 bucăți	7 110
	29	1 000 bucăți	747
	31	1 000 bucăți	8 088
	68	tone	790
	73	1 000 bucăți	2 093
	76	tone	2 050
	78	tone	2 126
	83	tone	710
	GRUPA IIIA
	35	tone	1 341
	41	tone	1 336
	GRUPA IIIB
	10	1 000 perechi	6 841
	97	tone	367
	GRUPA IV
	118	tone	295
	GRUPA V
	161	tone	545

PARTEA B

La anexa VIII la Regulamentul (CEE) nr. 3030/93, limitele cantitative comunitare aplicabile în 2004 produselor reimportate în temeiul operațiunilor de perfecționare pasivă se înlocuiesc cu următoarele limite:

Țară terță	Categorie	Unitate	Limite cantitative comunitare
Țară terță	Categorie	Unitate	2004
Vietnam	GRUPA IB
	4	1 000 bucăți	1 065
	5	1 000 bucăți	812
	6	1 000 bucăți	765
	7	1 000 bucăți	1 418
	8	1 000 bucăți	3 287
	GRUPA IIB
	12	1 000 perechi	3 348
	13	1 000 bucăți	1 024
	15	1 000 bucăți	331
	18	tone	385
	21	1 000 bucăți	2 239
	26	1 000 bucăți	210
	31	1 000 bucăți	1 869
	68	tone	156
	76	tone	532
	78	tone	372

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

119

32004R1628

L 295/4

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1628/2004 AL CONSILIULUI

din 13 septembrie 2004

de instituire a unui drept compensatoriu definitiv și privind perceperea definitivă a dreptului provizoriu instituit la importurile de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2026/97 al Consiliului din 6 octombrie 1997 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (denumit în continuare „regulament de bază”), în special articolul 15,

având în vedere propunerea prezentată de Comisie după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

A. MĂSURI PROVIZORII

(1)	La 19 mai 2004, Comisia, prin Regulamentul (CE) nr. 1008/2004 (2) (denumit în continuare „regulament provizoriu”), a instituit un drept compensatoriu provizoriu la importurile în Comunitate de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India.

B. CONTINUAREA PROCEDURII

(2)

Ca urmare a publicării faptelor și a considerentelor esențiale care au stat la baza instituirii de măsuri compensatorii provizorii, mai multe părți în cauză au prezentat observații în scris, prezentându-și opiniile în ceea ce privește concluziile provizorii. Părțile care au solicitat acest lucru au avut ocazia să fie audiate.

(3)	Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile considerate necesare pentru concluziile sale definitive.

(4)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a preconizat să se recomande instituirea unui drept compensatoriu definitiv la importurile de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India și perceperea definitivă a sumelor depuse în calitate de drept provizoriu. De asemenea, li s-a acordat un termen pentru a-și putea formula observațiile în urma publicării respectivelor fapte și considerente esențiale.

(5)	Comentariile prezentate oral sau în scris de părțile în cauză au fost examinate și, după caz, concluziile formulate au fost modificate în consecință.

C. PRODUSUL ÎN CAUZĂ ȘI PRODUSUL SIMILAR

(6)	Întrucât nu s-a formulat nici un comentariu nou cu privire la produsul în cauză și la produsul similar, considerentele 12-16 ale regulamentului provizoriu se confirmă.

D. SUBVENȚII

1. Sistemul de credite pentru drepturi de import (Duty Entitlement Passbook Scheme – DEPB)

(7)

După instituirea de măsuri provizorii și în urma dezvăluirii concluziilor finale, autoritățile publice indiene și producătorii-exportatori au formulat mai multe observații. În primul rând, au susținut că sistemul de credite pentru drepturi de import (denumit în continuare „DEPB”) acordate ulterior la export este un sistem drawback și că orice beneficiu rezultat din acest sistem ar trebui, prin urmare, să se limiteze la o eventuală remitere excesivă a drepturilor de import. De asemenea, au susținut că eventualul beneficiu trebuie cuantificat ținând seama de data primirii licențelor DEPB, și nu de data utilizării sau a vânzării acestora, astfel cum a procedat Comisia. În final, au solicitat ca valoarea beneficiului să fie redusă în măsura în care procentajul aplicabil, în cadrul DEPB, produsului în cauză s-ar micșora de la 19 % la 11 % în februarie 2004, și anume după perioada anchetei.

(8)

Ca răspuns la prima afirmație, la considerentul 33 din regulamentul provizoriu s-a observat că „regulamentul de bază prevede o excepție, printre altele, pentru sistemele drawback și sistemele drawback pentru inputurile de înlocuire care respectă normele stricte stabilite la anexa I punctul (i) și la anexele II (definiție și norme privind sistemele drawback) și III (definiție și norme privind sistemele drawback pentru inputurile de înlocuire)”.

(9)

În acest context, trebuie observat faptul că autoritățile publice indiene nu au aplicat nici un sistem sau procedură care să permită verificarea efectivă a inputurilor consumate în procesul de producție a produsului exportat (anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor drawback pentru inputurile de înlocuire, anexa III partea II punctul 2 din regulamentul de bază). De asemenea, nu au efectuat o verificare ulterioară exportului, bazată pe inputurile efective în cauză, pentru a determina dacă s-a efectuat o plată excesivă, cu toate că au în mod normal obligația a o face în lipsa unui sistem de verificare eficace (anexa II partea II punctul 5 și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază). De asemenea, la considerentul 37 din regulamentul provizoriu se menționează că „sistemul de credite pentru drepturile de import acordate ulterior exportului nu poate fi considerat un sistem autorizat drawback/drawback pentru inputurile de înlocuire (anexa III) în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază”. Din aceste motive, se confirmă concluzia considerentului 38 din regulamentul provizoriu în conformitate cu care „beneficiul care face obiectul unor măsuri compensatorii constituie o scutire de la totalul drepturilor de import datorate în mod normal la toate importurile”.

(10)

Pentru a putea beneficia de beneficiile acordate în cadrul acestui sistem, o societate trebuie să exporte mărfuri. În momentul tranzacției de export, exportatorul trebuie să prezinte autorităților indiene o declarație în care să menționeze că exportul se efectuează în cadrul DEPB. Pentru ca mărfurile să poată fi exportate, autoritățile vamale indiene publică în prealabil un aviz de expediere care să indice, inter alia, valoarea creditului DEPB care trebuie acordat pentru această tranzacție de export. În această etapă a exportului, societatea cunoaște beneficiul de care va beneficia. O dată ce autoritățile vamale au publicat un aviz de expediere, autoritățile publice indiene nu mai au nici un mijloc prin care să influențeze acordarea unui credit DEPB. De asemenea, s-a verificat că o eventuală modificare a procentelor DEPB între exportul efectiv și eliberarea unei licențe DEPB nu influențează nivelul beneficiului acordat. Procentul DEPB aplicabil este cel în vigoare la data declarației de export. Prin urmare, este imposibilă modificarea a posteriori a nivelului beneficiului. În consecință, la momentul efectuării tranzacției de export, autoritățile publice indiene pot renunța la perceperea drepturilor vamale, ceea ce constituie o contribuție financiară în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază.

(11)

Articolul 1 alineatul (1) din regulamentul de bază prevede că „un drept compensatoriu poate fi impus pentru a compensa orice subvenție acordată, […] a cărui punere în liberă circulație în Comunitate cauzează un prejudiciu”. Raționamentul care stă la baza instituirii acestui drept este faptul că prețurile mărfurilor importate sunt mai mici datorită subvențiilor primite și faptul că nivelul scăzut al acestor prețuri cauzează un prejudiciu. În prezentul caz, atunci când exportatorii de sisteme de electrozi de grafit negociază un preț de vânzare la export, îl negociază știind că această vânzare beneficiază de o subvenție în cadrul sistemului DEPB. În măsura în care exportatorii știu că vor primi această subvenție și că vor beneficia chiar și de beneficii în cadrul altor sisteme, aceste societăți se află într-o poziție concurențială mai avantajoasă în momentul în care negociază prețurile, în sensul că pot reflecta subvențiile înaintând oferte mai interesante.

(12)

În conformitate cu standardele de contabilitate indiene, creditele precum cele primite în cadrul sistemului DEPB sunt contabilizate, pe baza tranzacțiilor, ca profituri, în cazul în care (i) aceste beneficii au fost obținute și (ii) se poate estima în mod rezonabil și cu certitudine că se va efectua perceperea finală a produselor care fac obiectul tranzacției de export. Ceea ce este important în acest caz este momentul în care „beneficiile au fost obținute”. După cum se menționează la considerentul 10, o dată ce autoritățile vamale au publicat un aviz de expediere care indică, inter alia, valoarea creditului DEPB care trebuie acordat pentru această tranzacție de export, autoritățile publice indiene nu mai au nici un mijloc prin care să influențeze acordarea sau neacordarea unei subvenții și nici valoarea acesteia din urmă. De asemenea, după cum se precizează la același motiv, o eventuală modificare a procentelor DEPB între exportul efectiv și eliberarea unei licențe DEPB nu are efect retroactiv asupra nivelului beneficiului acordat. În final, după cum se menționează la considerentul 11, se consideră că prețurile (inferioare) ale tranzacțiilor de export reflectă subvențiile de care beneficiază societățile. În aceste circumstanțe, se consideră că beneficiile sunt obținute în cazul în care tranzacția de export este efectuată. Pe această bază, societățile pot contabiliza creditul DEPB ca venit în momentul tranzacției de export, în conformitate cu standardele de contabilitate indiene.

(13)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și articolul 5 din regulamentul de bază, valoarea subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii se calculează în funcție de beneficiul acordat beneficiarului, astfel cum a fost constatat și stabilit în perioada anchetei. Ținând seama de cele menționate anterior, se consideră necesară calcularea profitului rezultat din acest sistem ca fiind suma creditelor obținute în cadrul acestui sistem la toate tranzacțiile de export realizate în perioada anchetei. Această abordare este diferită de cea adoptată în regulamentul provizoriu în care s-a evaluat suma creditelor utilizate. În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, costurile ocazionate în mod necesar de dreptul la subvenție au fost deduse.

(14)

În ceea ce privește ultimul argument privind presupusa diminuare a procentului DEPB, elementele de probă suficiente la prima vedere dovedesc că procentul aplicabil, în cadrul DEPB, produsului în cauză a fost redus până la 11 %, cu efect de la 9 februarie 2004. Cu toate acestea, valoarea beneficiului fiind calculată pe baza valorii beneficiului obținut la toate tranzacțiile de export efectuate pe perioada anchetei, scăderea procentului DEPB după această perioadă nu are nici un efect asupra nivelului subvenției determinat.

(15)	Ținând seama de aceste schimbări, profitul obținut în cadrul acestui sistem de ambele societăți care au cooperat a fost revizuit și se ridică pe viitor la 16,6 % și, respectiv, la 14,4 %.

2. Sistemul drepturilor preferențiale la importul de bunuri de capital (Export Promotion Capital Goods Scheme – EPCGS)

(16)	În absența comentariilor din partea părților în cauză, se confirmă concluziile de la considerentele 56-58 din regulamentul provizoriu.

3. Sistemul licențelor prealabile (ALS)

(17)

Într-o etapă provizorie, s-a considerat că un producător-exportator din India a beneficiat de un beneficiu care face obiectul unor măsuri compensatorii în cadrul acestui sistem. Reprezentanții acestui exportator au susținut (i) că sistemul nu face obiectul unor măsuri compensatorii și (ii) că, în oricare dintre cazuri, eventualul beneficiu primit fusese acordat numai unei singure unități comerciale a societății, care nu fabricase produsul în cauză și fusese vândută de societate după perioada anchetei. În consecință, au considerat că nu trebuie acordat nici un beneficiu exportatorului în cadrul sistemului licențelor prealabile.

(18)

În ceea ce privește prima prezumție, nu s-a furnizat nici un element nou de probă care să dovedească că sistemul ALS nu constituia o subvenție la export care să facă obiectul unor măsuri compensatorii. În acest context, trebuie reamintit că autoritățile publice indiene nu au aplicat nici un sistem și nici o procedură care să permită să se verifice care inputuri au fost consumate în procesul de producție a produsului exportat (anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor drawback pentru inputurile de înlocuire, anexa III partea II punctul 2 din regulamentul de bază). De asemenea, nu au efectuat nici o examinare ulterioară a exportului, bazată pe inputurile efective în cauză, pentru a determina dacă s-a efectuat o plată excesivă, cu toate că au în mod normal această obligație în lipsa unui sistem de verificare eficace (anexa II partea II punctul 5 și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază). Din aceste motive, se confirmă concluziile de la considerentele 64-70 din regulamentul provizoriu.

(19)

În ceea ce privește cea de-a doua prezumție, s-a constatat că, în perioada anchetei, exportatorul în cauză beneficiase de sistem și, prin urmare, de un beneficiu care face obiectul unor măsuri compensatorii. De asemenea, faptul că unitatea comercială care a fabricat acest produs fusese vândută după perioada anchetei nu reprezintă un element pentru a determina dacă societatea a beneficiat de o subvenție în perioada anchetei. De asemenea, faptul că sistemul de subvenție fusese destinat unei entități a societății care nu a fabricat produsul în cauză este un element care nu este considerat relevant pentru evaluarea nivelului de subvenție de care a beneficiat întreaga societate. Ancheta se referă într-adevăr la întreaga societate și orice beneficiu acordat uneia dintre unitățile sale trebuie considerat ca beneficiu acordat întregii societăți. În acest sens, se confirmă că, în perioada anchetei, unitatea comercială care a beneficiat de sistemul ALS și unitățile comerciale care au fabricat produsul în cauză constituie, pe plan juridic, una și aceeași entitate economică. În consecință, se confirmă concluzia de la considerentul 71 din regulamentul provizoriu.

4. Zone libere industriale de export (EPZ)/Unități axate pe export (EOU)

(20)	În absența unor comentarii din partea părților în cauză, se confirmă concluzia de la considerentul 72 din regulamentul provizoriu.

5. Scutirea de impozitul pe profit (ITE)

(21)	În absența unor comentarii din partea părților în cauză, se confirmă concluzia de la considerentul 74 din regulamentul provizoriu.

6. Valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii

(22)

Ținând seama de concluziile descrise anterior, valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii se confirmă definitiv după cum urmează:

Tip de subvenții	DEPB	EPCGS	ALS	EPZ/EOU	ITE	TOTAL
Graphite India Limited (GIL)	16,6 %	0,1 %				16,7 %
Hindustan Electro Graphite (HEG) Limited	14,4 %	0,3 %	0,2 %			14,9 %
Toate celelalte societăți						16,7 %

E. INDUSTRIA COMUNITARĂ

(23)	În absența unor informații sau argumente noi în mod substanțial, se confirmă considerentele 76-79 din regulamentul provizoriu.

F. PREJUDICIUL

(24)

După dezvăluirea concluziilor provizorii, exportatorii indieni au subliniat o divergență între marja de subcotare pentru un tip special de produs în cauză și marje de subcotare de tipuri similare. Plângerea lor a fost examinată în mod corespunzător și s-a constatat că această divergență era cauzată de o eroare în raportarea unui număr de bilete de credit și reduceri ale unui anumit producător comunitar. Prin urmare, plângerea a fost acceptată, iar marja de subcotare pentru acest tip special de produs și, după caz, pentru alte tipuri de produse a fost corectată în consecință.

(25)

Pe de altă parte, s-a constatat că un anumit număr de tranzacții ale industriei comunitare utilizate pentru calculul subcotărilor au fost contabilizate de două ori. Prin urmare, aceste duble contabilizări au trebuit eliminate, iar calculul subcotărilor a trebuit modificat în consecință. În schimb, nu s-a efectuat o dublă contabilizare pentru a stabili cifrele necesare evaluării indicatorilor de prejudiciu și, prin urmare, nu a fost necesară modificarea lor.

(26)	Comparația rezultată a arătat că, în perioada anchetei, produsul în cauză originar din India a fost vândut în Comunitate la un preț mai mic cu 3 %-11 % decât prețul industriei comunitare.

(27)	În absența unor informații sau argumente noi în mod substanțial cu privire la acest aspect special, se confirmă considerentele 80-116 din regulamentul provizoriu, cu excepția considerentului 86 (a se vedea considerentele 24-26).

G. LEGĂTURA DE CAUZALITATE

1. Întoarcerea la condiții normale de concurență după dezmembrarea cartelului

(28)

Exportatorii indieni au reiterat argumentul în conformitate cu care legătura de cauzalitate stabilită între importurile care fac obiectul unor subvenții și prejudiciul suferit de industria comunitară se bazează pe date nefiabile, ca urmare a existenței unui cartel până la începutul anului 1998. Cu toate acestea, nu au furnizat nici o informație nouă în termenul stabilit pentru prezentarea de observații cu privire la acest aspect special.

(29)	În absența unor informații sau argumente noi în mod substanțial, se confirmă considerentele 117-137 din regulamentul provizoriu.

H. INTERESUL COMUNITĂȚII

(30)

O asociație reprezentând utilizatorii și o societate utilizatoare și-au reiterat principala preocupare, și anume că, prin excluderea furnizorilor indieni de pe piața comunitară, instituirea unei eventuale măsuri ar reduce concurența globală pe piața comunitară pentru acest produs special și ar conduce inevitabil la o creștere a prețurilor. Cu toate acestea, după cum se menționează la considerentul 147 din regulamentul provizoriu, impactul unei eventuale creșteri a prețului produsului similar riscă să fie minimal pentru clienții finali. De asemenea, trebuie reamintit că măsurile compensatorii nu au ca obiect eliminarea accesului produselor provenite din India în Comunitate ci, mai degrabă, restabilirea condițiilor echitabile care au fost denaturate de practici comerciale neloiale. În final, se consideră că nivelul măsurilor nu este de natură să excludă producătorii indieni de pe piața comunitară.

(31)	În absența unor informații sau argumente noi în mod substanțial, se confirmă considerentele 138-151 din regulamentul provizoriu.

I. NIVELUL ELIMINĂRII PREJUDICIULUI

(32)

În urma dezvăluirii concluziilor provizorii, mai multe părți în cauză au susținut că cifra de 9,4 %, considerată reprezentativă pentru profitul pe care industria comunitară ar putea să îl aibă în lipsa subvențiilor prejudiciabile din partea Indiei, este prea ridicată. Acestea au pretins că practica normală consta în stabilirea unei rate a profitului de 5 % pentru sectoarele produselor de bază precum oțelul, textilele și produsele chimice de bază. În final, ele au solicitat dezvăluirea metodei care a condus la această cifră.

(33)

După cum se explică la considerentul 154 din regulamentul provizoriu, profitul de 9,4 % a fost determinat pe baza unei evaluări motivate a unui anumit număr de elemente, printre care: (i) profitul realizat de industria comunitară în 1999, atunci când cota de piață deținută de importurile de dumping era la nivelul său cel mai scăzut; (ii) condițiile de piață din acel moment și (iii) volumul de producție extras dintr-o bază de date care regrupează conturile societăților. În ceea ce privește această bază, ea conține date cu privire la conturile societăților, care sunt mai întâi colectate de băncile centrale naționale ale celor mai mari țări industrializate, adică majoritatea țărilor membre ale Uniunii Europene, Statele Unite ale Americii și Japonia, și apoi regrupate, pe sectoare, de Comitetul european al oficiilor centrale de bilanț și de Comisia Europeană. Baza de date a fost actualizată între concluziile provizorii și definitive. O analiză a datelor actualizate care se referă la statele membre ale Uniunii Europene, la Statele Unite ale Americii și la Japonia demonstrează că profitul înaintea elementelor excepționale, pentru societățile care aparțin celui mai apropiat sector disponibil, se ridica la 7,5 % în 2002, adică ultimul an pentru care datele sunt disponibile în baza de date.

(34)

Cu toate acestea, se mai estimează că, pentru a determina profitul care poate fi realizat în lipsa subvențiilor, trebuie luate în considerare în mod adecvat toate elementele calitative și cantitative relevante în acest scop. După cum se menționează la considerentul 154 din regulamentul provizoriu, s-a efectuat, în special, o analiză adecvată a nivelurilor de profit ale industriei comunitare atunci când cota de piață deținută de importurile subvenționate era la nivelul său cel mai scăzut (adică în 1999), precum și a tuturor celorlalte cauze și circumstanțe care pot afecta reprezentativitatea acestei perioade. În final, trebuie notat faptul că produsul în cauză este destinat unor aplicații exigente și trebuie să corespundă anumitor parametri stricți, în special în ceea ce privește rezistența electrică. Acest lucru implică un proces de fabricație cu o mare intensitate de capital, precum și costuri neneglijabile de cercetare și dezvoltare. Faptul că numai un număr restrâns de producători din lume deține această tehnologie constituie un indiciu suplimentar că acest produs nu poate fi cu siguranță considerat un produs de bază.

(35)

Ținând seama de toate aceste circumstanțe și elemente, s-a ajuns la concluzia definitivă că marja de profit care poate fi considerată în mod rezonabil ca fiind reprezentativă pentru situația financiară a industriei comunitare, în lipsa unor subvenții prejudiciabile din partea Indiei, trebuie fixată la 8 %, în scopul calculării marjei de eliminare a prejudiciului.

(36)

Ținând seama de considerentele anterioare și de concluzia privind subcotarea (a se vedea considerentele 24-26), marjele de eliminare a prejudiciului au fost revizuite după cum urmează:

Graphite India Limited (GIL)	15,7 %
Hindustan Electro Graphite (HEG) Limited	7,0 %

J. MĂSURI DEFINITIVE

(37)

Ținând seama de concluziile stabilite cu privire la subvenții, prejudiciu, cauzalitate și interes al Comunității, se consideră că trebuie luate măsuri compensatorii definitive pentru a evita agravarea prejudiciului pe care importurile care fac obiectul unor subvenții îl aduc industriei comunitare. Măsurile definitive ar trebui instituite la nivelul marjei de subvenție stabilite, dar nu ar trebui să depășească marja de eliminare a prejudiciului calculată anterior, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază. Nivelul global de cooperare pentru India fiind ridicat, marja reziduală pentru toate celelalte societăți a fost stabilită la nivelul marjei de subvenție individuale cea mai ridicată, și anume 16,7 %.

K. PERCEPEREA DEFINITIVĂ A DREPTULUI PROVIZORIU

(38)

Ținând seama de amploarea marjelor de subvenție constatate pentru producătorii-exportatori din India și având în vedere importanța prejudiciului adus industriei comunitare, se consideră necesară perceperea definitivă a sumelor depuse în temeiul regulamentului provizoriu, în limita drepturilor definitive. Deoarece dreptul compensatoriu definitiv pentru Graphite India Limited (GIL) este mai mare decât dreptul compensatoriu provizoriu, sumele depuse ca drept compensatoriu provizoriu, instituit de regulamentul provizoriu, vor fi percepute definitiv. În schimb, dreptul compensatoriu definitiv pentru Hindustan Electro Graphite (HEG) Limited fiind mai mic decât dreptul compensatoriu provizoriu, sumele depuse provizoriu, care depășesc rata dreptului compensatoriu definitiv, vor fi eliberate.

(39)

Ratele individuale ale dreptului compensatoriu, menționate de prezentul regulament, au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Acestea reflectă, prin urmare, situația constatată la societățile în cauză în decursul acestei anchete. Aceste rate ale dreptului (în contrast cu dreptul național aplicabil „tuturor celorlalte societăți”) se aplică exclusiv importurilor de produs originar din țara în cauză, fabricat de societățile și, prin urmare, de entitățile juridice specifice citate. Produsele importate fabricate de orice societate ale cărei nume și adresă nu sunt menționate în mod special în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile legate de societățile citate în mod special, nu pot beneficia de aceste rate și vor face obiectul dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(40)

Orice cerere de aplicare a acestor rate individuale ale dreptului compensatoriu provizoriu (de exemplu, în urma schimbării numelui unei entității sau a înființării unor noi entități de producție sau de vânzare) trebuie adresată de îndată Comisiei și trebuie să conțină toate informațiile necesare privind, în special, orice modificare a activităților societății legate de producția și vânzările pe piața internă și de export, rezultată, de exemplu, în urma schimbării numelui sau a unei schimbări privind entitățile de producție și de vânzare. Regulamentul va fi modificat, după caz, printr-o actualizare a listei societăților care beneficiază de rate individuale ale dreptului.

L. ANGAJAMENTE

(41)

În decursul anchetei, cei doi producători-exportatori indieni, și anume Graphite India Limited și Hindustan Electro Graphite Limited, au oferit angajamente de preț în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, s-au observat diferențe importante între perioada anchetei și momentul actual la costurile materiilor prime, acest lucru datorându-se volatilității generale a acestei piețe. De aici rezultă că, în cazul în care, în acest caz, ar fi fost acceptate angajamente pe baza prețului minimal de import, stabilit numai pe baza datelor colectate cu privire la perioada anchetei, astfel cum sunt propuse în prezent, acest lucru ar fi avut consecințe negative asupra eficacității respectivelor angajamente de preț de a suprima subvențiile prejudiciabile. De asemenea, unul dintre producătorii-exportatori în cauză, ca urmare a ofertei sale de angajament, a achiziționat o societate de producție a electrozilor de grafit situată în Comunitate, ceea ce mărește riscul de eludare a ofertei de angajament. Ținând seama de aceste două evoluții, nu a fost posibilă finalizarea angajamentelor exploatabile și, prin urmare, acceptabile, în termenul prezentei anchete,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1) Se instituie un drept compensatoriu definitiv la importul de electrozi de grafit, tipuri utilizate pentru cuptoarele electrice, cu o densitate aparentă de 1,65 g/cm3 sau mai mare și cu o rezistență electrică de 6,0 μΩ.m sau mai mică, încadrați la codul NC ex 8545 11 00 (codul TARIC 8545110010) și baretele acestor electrozi, încadrate la codul NC ex 8545 90 90 (codul TARIC 8545909010), importate împreună sau separat, originare din India.

(2) Rata dreptului definitiv aplicabil prețului net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilește pentru produsele fabricate de următoarele societăți, după cum urmează:

Societate	Drept definitiv	Cod adițional TARIC
Graphite India Limited (GIL), 31 Chowringhee Road, Kolkatta 700016, West Bengal	15,7 %	A530
Hindustan Electro Graphite (HEG) Limited, Bhilwara Towers, A-12, Sector-1, Noida 201301, Uttar Pradesh	7,0 %	A531
Toate celelalte societăți	15,7 %	A999

(3) În cazul în care nu se prevede altfel, se aplică dispozițiile în vigoare în materie de drepturi vamale.

Articolul 2

Sumele depuse ca drepturi compensatorii provizorii instituite de regulamentul provizoriu la importurile de electrozi de grafit, tipuri utilizate pentru cuptoarele electrice, cu o densitate aparentă de 1,65 g/cm3 sau mai mare și cu o rezistență electrică de 6,0 μΩ.m sau mai mică, încadrați la codul NC ex 8545 11 00 (codul TARIC 8545110010) și baretele acestor electrozi, încadrate la codul NC ex 8545 90 90 (codul TARIC 8545909010), importate împreună sau separat, originare din India, sunt percepute definitiv, în conformitate cu următoarele modalități.

Sumele depuse care depășesc rata dreptului compensatoriu definitiv se eliberează. În cazul în care dreptul definitiv este mai mare decât dreptul provizoriu, numai sumele depuse ca drept provizoriu sunt percepute definitiv.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 13 septembrie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

B. R. BOT

(1) JO L 288, 21.10.1997, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 461/2004 (JO L 77, 13.3.2004, p. 12).

(2) JO L 183, 20.5.2004, p. 35.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

125

32004R1629

L 295/10

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1629/2004 AL CONSILIULUI

din 13 septembrie 2004

de instituire a unui drept antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit la importurile de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

A. MĂSURILE PROVIZORII

(1)	La 19 mai 2004, Comisia a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 1009/2004 (2) (denumit în continuare „regulament provizoriu”), un drept antidumping provizoriu la importurile în Comunitate de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India.

B. PROCEDURA ULTERIOARĂ

(2)

Ca urmare a publicării faptelor și considerațiilor esențiale care au stat la baza instituirii măsurilor antidumping provizorii, mai multe părți în cauză au prezentat observații scrise prin care și-au exprimat punctul de vedere asupra concluziilor provizorii. Părțile care au cerut, au avut ocazia de a fi audiate.

(3)	Comisia a căutat și a verificat în continuare toate informațiile pe care le-a considerat necesare în vederea stabilirii unor concluzii definitive.

(4)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora s-a avut în vedere recomandarea instituirii unui drept antidumping definitiv la importurile de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India și a perceperii definitive a sumelor depuse cu titlul de drept provizoriu. De asemenea, li s-a acordat un termen pentru a-și putea formula observațiile ca urmare a publicării acestor fapte și considerații esențiale.

(5)	Comentariile prezentate oral sau în scris de către părțile interesate au fost examinate și, după caz, concluziile formulate au fost modificate în consecință.

C. PRODUSUL ÎN CAUZĂ ȘI PRODUSUL SIMILAR

(6)	Întrucât nu a fost formulat nici un comentariu nou asupra produsului în cauză sau asupra produsului similar, se confirmă considerentele 11-15 din regulamentul provizoriu.

D. DUMPINGUL

1. Afirmațiile producătorilor-exportatori

(7)

Cei doi producători-exportatori care au cooperat și-au reiterat afirmația că o ajustare a valorii normale ar fi trebuit acordată, fie cu titlul de „impuneri la import și impozite indirecte”, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază, fie cu titlul de „alți factori”, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul menționat anterior, pentru avantajele primite în cadrul sistemului de credite pentru drepturile de import (denumit în continuare „DEPB”) acordate ulterior exportului. În temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (b), au susținut că cel puțin suma corespunzătoare creditelor DEPB utilizate pentru importurile de materii prime incorporate în procesul de fabricare a produsului exportat ar trebui să fie acordată ca ajustare.

(8)

În acest sens, ar trebui observat faptul că nu s-a putut acorda nici o ajustare în măsura în care, astfel cum se indică la considerentul 25 din regulamentul provizoriu, ancheta a demonstrat că nu s-a putut stabili nici o legătură directă între creditele DEPB și materiile prime achiziționate, întrucât creditele pot fi utilizate pentru drepturile datorate pentru orice produs de import, în afara mijloacelor de producție și a produselor care fac obiectul unor restricții sau al unor interdicții la import. În afară de aceasta, producătorii-exportatori nu au fost în măsură să demonstreze, nici măcar în cazul utilizării creditelor pentru importul de materii prime necesare pentru producerea de electrozi de grafit, că aceste materii prime au fost folosite pentru fabricarea produsului exportat. De asemenea, avantajul rezultat din DEPB a fost înregistrat în contabilitatea societăților ca profit și nu ca element al pasivului. Prin urmare, din documentele contabile ale societăților nu a reieșit nici o legătură între politica prețurilor produselor exportate și suma primită cu titlu de DEPB. În cele din urmă, nu a fost prezentat nici un argument nou care să justifice aplicarea articolului 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază. Prin urmare, aceste afirmații nu au putut fi acceptate și se confirmă concluziile prezentate la considerentele 25 și 26 din regulamentul provizoriu.

(9)

Cei doi producători-exportatori care au cooperat și-au reiterat, de asemenea, afirmațiile în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază cu privire la anumite diferențe de nivel comercial. Cu toate acestea, nu a fost avansat nici un argument nou în acest sens. Prin urmare, se confirmă concluziile prezentate la considerentele 27 și 28 din regulamentul provizoriu.

(10)

Producătorii-exportatori care au cooperat au contestat cursurile de schimb utilizate pentru calcularea prețurilor de export. S-a afirmat că ar fi trebuit utilizare cursurile de schimb aplicabile la data plății și nu cele de la data facturării. S-a susținut, de asemenea, că în loc să se recurgă la cursurile de schimb medii din cursul lunii de emitere a facturii, ar fi fost mai fiabil să se utilizeze cursurile de schimb zilnice reale.

(11)

Din acest punct de vedere, ar trebui observat faptul că practica curentă a Comisiei constă în utilizarea cursurilor de schimb care corespund datei facturii, în măsura în care prețurile se fixează luând în considerare cursurile de schimb de la data facturării. Prin urmare, cererea de aplicare a cursurilor de schimb valabile la data plății a fost respinsă. Cu toate acestea, s-a convenit să se utilizeze cursurile de schimb reale valabile la data facturării în locul cursurilor de schimb medii lunare care corespund datei respective. Prin urmare, calculele referitoare la dumping au fost revizuite în consecință.

(12)	În urma examinării, s-a constatat că aceste cursuri de schimb medii lunare indicate conțineau o eroare materială. Întrucât acestea au fost abandonate în favoarea cursurilor de schimb zilnice, astfel cum se explică la considerentul 11, această eroare se consideră corectată.

2. Calculele referitoare la dumping

(13)

Marjele de dumping definitive au fost determinate după ajustarea cursurilor de schimb, astfel cum se indică la considerentele 10-12. Acestea, exprimate ca procent din prețul CIF franco frontieră comunitară, se stabilesc după cum urmează:

Graphite India Limited (GIL)	31,1 %
Hindustan Electro Graphite (HEG) Limited	22,4 %
Toate celelalte societăți	31,1 %

E. INDUSTRIA COMUNITARĂ

(14)	În absența informațiilor sau argumentelor cu totul noi, se confirmă considerentele 32-35 din regulamentul provizoriu.

F. PREJUDICIUL

(15)

În urma dezvăluirii concluziilor provizorii, exportatorii indieni au atras atenția asupra unei divergențe între marja de subcotare pentru un anume tip de produs în cauză și marjele de subcotare pentru tipurile similare. Plângerea lor a fost examinată în mod corespunzător și s-a constatat că această divergență a rezultat dintr-o eroare cuprinsă în situația pentru o serie de note de credit și reduceri ale unui anumit producător comunitar. Plângerea a fost, prin urmare, acceptată, iar marja de subcotare pentru acest tip de produs și, după caz, pentru alte tipuri de produse a fost corectată în consecință.

(16)

S-a constatat, de asemenea, că o serie de vânzări ale industriei comunitare pe baza cărora s-a stabilit subcotarea au fost contabilizate de două ori. În această situație au trebuit suprimate vânzările în cauză și modificate în consecință calculele de subcotare. Cu toate acestea, nu a existat o contabilizare dublă la stabilirea cifrelor pe baza cărora s-au evaluat indicatorii de prejudiciu. Prin urmare, nu a fost nevoie să se modifice acești indicatori.

(17)	Comparația care a rezultat a arătat că, în cursul perioadei de anchetă, prețurile produsului în cauză originar din India și vândut în Comunitate au fost cu 3 % până la 11 % mai mici față de cele ale industriei comunitare.

(18)	În absența informațiilor sau argumentelor cu totul noi asupra acestui aspect, se confirmă considerentele 36-72 din regulamentul provizoriu, cu excepția considerentului 42 (a se vedea considerentele 15-17).

G. LEGĂTURA DE CAUZALITATE

1. Revenirea la condițiile normale de concurență după desființarea cartelului

(19)

Exportatorii indieni au reiterat argumentul că legătura de cauzalitate stabilită între importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria comunitară se bazează pe date care nu sunt fiabile, pe motivul existenței unui cartel până la începutul anului 1998. Cu toate acestea, nu s-a oferit nici o informație nouă în termenul stabilit pentru prezentarea observațiilor asupra acestui aspect.

2. Importurile din alte state terțe

(20)

Mai multe părți interesate au susținut că prezenta procedură ar trebui să fie deschisă de către Comisie și împotriva importurilor produsului similar din Japonia. La deschiderea prezentei proceduri, Comisia nu deținea suficiente elemente de probă în ceea ce privește existența unui dumping prejudiciabil pentru a justifica deschiderea unei proceduri împotriva importurilor originare din Japonia, în conformitate cu dispozițiile articolului 5 din regulamentul de bază. Informațiile furnizate de anumite părți după deschidere, luate în considerare fie separat, fie împreună cu alte informații de care dispunea Comisia la data anchetei, nu constituie suficiente elemente de probă cu privire la un dumping prejudiciabil. Elementele de probă furnizate de părțile menționate anterior nu conțineau, de exemplu, decât informații asupra prețurilor medii interne și de export ale electrozilor de grafit japonezi, fără a indica dacă aceștia corespund criteriilor de definire a produsului în cauză prevăzute la considerentul 13 din regulamentul provizoriu. În orice caz, faptul că importurile originare din Japonia nu fac obiectul procedurii nu modifică în nici un fel concluziile anchetei în ceea ce privește existența unei legături de cauzalitate.

(21)	În absența informațiilor sau argumentelor cu totul noi, se confirmă considerentele 73-93 din regulamentul provizoriu.

H. INTERESUL COMUNITĂȚII

(22)

O asociație reprezentând utilizatorii, împreună cu o societate utilizatoare, și-au reafirmat principala preocupare, și anume faptul că, excluzând furnizorii indieni de pe piața Comunității, instituirea unei eventuale măsuri ar reduce concurența globală pe piața Comunității pentru acest produs special și ar antrena, în mod inevitabil, o creștere a prețurilor. Cu toate acestea, astfel cum se indică la considerentul 103 din regulamentul provizoriu, impactul unei eventuale creșteri a prețului la produsul similar asupra clienților finali va fi probabil minim. De altfel, ar trebui amintit că obiectivul măsurilor antidumping nu este în nici un caz acela de a suprima accesul în Comunitate al produselor din India, ci, mai curând, de a restabili condițiile echitabile, denaturate ca urmare a unor practici comerciale neloiale. În cele din urmă, se consideră că nivelul măsurilor nu este de natură să excludă producătorii indieni de pe piața Comunității.

(23)	În absența informațiilor sau argumentelor cu totul noi noi, se confirmă considerentele 94-107 din regulamentul provizoriu.

I. NIVELUL DE ELIMINARE A PREJUDICIULUI

(24)

În urma dezvăluirii concluziilor provizorii, mai multe părți interesate au susținut că valoarea de 9,4 %, considerată reprezentativă pentru profitul estimat al industriei comunitare în absența unui dumping prejudiciabil din partea Indiei, este prea ridicată. S-a pretins că practica normală consistă în a fixa un nivel al profitului de 5 % pentru sectoarele produselor de bază, cum ar fi oțelul, textilele și produsele chimice de bază. În cele din urmă, acestea au solicitat dezvăluirea metodei utilizate pentru obținerea acestei valori.

(25)

Astfel cum se explică la considerentul 110 din regulamentul provizoriu, profitul de 9,4 % a fost determinat pe baza unei evaluări motivate a unei serii de elemente, în special (i) profitul realizat de industria comunitară în 1999, atunci când cota de piață deținută de importurile care fac obiectul dumpingului era la nivelul său cel mai scăzut; (ii) condițiile pieței la momentul respectiv și (iii) volumul de producție extras dintr-o bază de date care reunește conturile societăților. În ceea ce privește această bază de date, ea conține date privind conturile societăților care sunt colectate mai întâi de băncile centrale naționale din statele industrializate mari, adică din majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, din Statele Unite și din Japonia și regrupate apoi pe sectoare de către Comitetul european de centralizare a bilanțurilor și Comisia Europeană. Baza de date a fost actualizată între concluziile provizorii și cele definitive. O analiză a datelor actualizate referitoare la statele membre ale Uniunii Europene, la Statele Unite și la Japonia arată că profitul mediu obținut înaintea elementelor excepționale de societățile care aparțin sectorului disponibil celui mai apropiat s-a ridicat la 7,5 % în 2002, ultimul an pentru care există date disponibile în baza de date.

(26)

Cu toate acestea, se estimează că pentru determinarea profitului care poate fi realizat în absența dumpingului, trebuie, de asemenea, luate în considerare în mod corespunzător toate elementele calitative și cantitative relevante în acest scop. Astfel cum se indică la considerentul 110 din regulamentul provizoriu, s-a procedat în special la examinarea corespunzătoare a nivelurilor de profit al industriei comunitare atunci când cota de piață deținută de importurile care fac obiectul dumpingului era la nivelul său cel mai scăzut (adică în 1999), precum și a tuturor celorlalte cauze și împrejurări care pot afecta caracterul reprezentativ al acestei ultime perioade. În cele din urmă, ar trebui remarcat faptul că produsul în cauză este destinat aplicării în conformitate cu anumite cerințe și trebuie să corespundă unor parametri stricți, în special în ceea ce privește rezistența electrică. Aceasta implică un proces de fabricație bazat pe o infuzie puternică de capital, precum și pe costuri deloc neglijabile de cercetare și dezvoltare. Faptul că această tehnologie este stăpânită doar de un număr limitat de producători din întreaga lume constituie un argument suplimentar în favoarea faptului că acest produs nu poate fi considerat, sub nici o formă, drept produs de bază.

(27)

Luând în considerare toate împrejurările și elementele, s-a ajuns la concluzia definitivă că marja de profit care poate fi considerată în mod rezonabil drept reprezentativă pentru situația financiară a industriei comunitare în absența dumpingului prejudiciabil din partea Indiei trebuie fixată la 8 % pentru calcularea marjei de eliminare a prejudiciului.

(28)

Motivele anterioare, concluziile referitoare la subcotare (a se vedea considerentele 15-17) și reexaminarea cursurilor de schimb (a se vedea considerentul 11) au dus la revizuirea marjelor de eliminare a prejudiciului care se stabilesc după cum urmează:

Graphite India Limited (GIL)	15,7 %
Hindustan Electro Graphite (HEG) Limited	7,0 %

J. MĂSURILE DEFINITIVE

(29)

Luând în considerare concluziile stabilite cu privire la dumping, la prejudiciu, la legătura de cauzalitate și la interesul Comunității și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui instituit un drept antidumping definitiv la nivelul marjei de dumping constatate, dar care să nu depășească marja de eliminare a prejudiciului calculată mai sus.

(30)

Corectarea marjelor de dumping și de prejudiciu nu a avut nici un efect asupra aplicării regulii dreptului mai mic. Prin urmare, se confirmă metodologia utilizată pentru stabilirea nivelurilor dreptului antidumping, care ia în considerare instituirea în paralel a drepturilor compensatorii la importurile aceluiași produs din India, descrisă la considerentele 114 și 115 din regulamentul provizoriu. Drepturile antidumping definitive se stabilesc după cum urmează:

Societatea	Marja de eliminare a prejudiciului	Marja de dumping	Drept compensatoriu	Drept antidumping propus
Graphite India Limited (GIL)	15,7 %	31,1 %	15,7 %	0 %
Hindustan Electro Graphite (HEG) Limited	7,0 %	22,4 %	7,0 %	0 %
Toate celelalte societăți	15,7 %	31,1 %	15,7 %	0 %

K. PERCEPEREA DEFINITIVĂ A DREPTULUI PROVIZORIU

(31)

Datorită mărimii marjelor de dumping constatate în ceea ce-i privește producătorii-exportatori din India și având în vedere importanța prejudiciului provocat industriei comunitare, se consideră necesară perceperea definitivă a sumelor depuse în temeiul regulamentului provizoriu până la concurența drepturilor definitive. Întrucât acestea sunt mai mici decât cele provizorii, sumele depuse provizoriu care depășesc nivelul dreptului antidumping definitiv sunt eliberate.

(32)

Nivelurile individuale ale dreptului antidumping menționate de prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată pentru societăților în cauză în cursul acestei anchete. Astfel, aceste niveluri ale dreptului (spre deosebire de dreptul național aplicabil „tuturor celorlalte societăți”) se aplică exclusiv importurilor produsului originar din țara în cauză fabricat de societățile, și, prin urmare, de entitățile juridice specifice, menționate. Produsele importate fabricate de orice societate ale cărei denumire și adresă nu sunt menționate expres de dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile care au legătură cu societățile menționate expres, nu pot beneficia de aceste niveluri și sunt supuse dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(33)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale dreptului antidumping (de exemplu, în urma schimbării denumirii entității sau a creării unor noi entități de producție sau de vânzare) trebuie să fie imediat adresată Comisiei și să conțină toate informațiile utile, în special orice modificare a activităților societății legată de producția, vânzările interne și exportul care rezultă din această schimbare de denumire sau din crearea de entități noi de producție sau de vânzare. În cazul în care acest lucru este necesar, regulamentul se modifică prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale dreptului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1) Se instituie un drept antidumping definitiv la importurile de electrozi de grafit, de tipurile utilizate pentru cuptoare electrice, cu densitate aparentă de minimum 1,65 g/cm3 și cu rezistență electrică maximum 6,0 μΩ.m, care se încadrează la codul NC ex 8545 11 00 (cod TARIC 8545110010), precum și de racorduri pentru acești electrozi, care se încadrează la codul NC ex 8545 90 90 (cod TARIC 8545909010), importate împreună sau separat, originare din India.

(2) Nivelul dreptului definitiv aplicabil prețului net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilește pentru produsele fabricate de următoarele societăți după cum urmează:

Societatea	Drept definitiv	Codul adițional TARIC
Graphite India Limited (GIL), 31 Chowringhee Road, Kolkatta — 700016, West Bengal	0 %	A530
Hindustan Electro Graphite (HEG) Limited, Bhilwara Towers, A-12, Sector-1, Noida — 201301, Uttar Pradesh	0 %	A531
Toate celelalte societăți	0 %	A999

(3) Cu excepția cazului în care se prevede altfel, se aplică dispozițiile în vigoare în materie de drepturi vamale.

Articolul 2

Sumele depuse cu titlu de drepturi antidumping provizorii instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1009/2004 al Comisiei la importurile de electrozi de grafit, de tipurile utilizate pentru cuptoare electrice, cu densitate aparentă de minimum 1,65 g/cm3 și cu rezistență electrică de maximum 6,0 μΩ.m, care se încadrează la codul NC ex 8545 11 00 (cod TARIC 8545110010), precum și de racorduri pentru acești electrozi, care se încadrează la codul NC ex 8545 90 90 (cod TARIC 8545909010), importate împreună sau separat, din India, se percep definitiv după modalitățile următoare.

Sumele depuse peste nivelul dreptului antidumping definitiv se eliberează.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 13 septembrie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

B. R. BOT

(1) JO L 56, 6.3.1996, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 461/2004 (JO L 77, 13.3.2004, p. 12).

(2) JO L 183, 20.5.2004, p. 61.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

130

32004R1638

L 295/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1638/2004 AL COMISIEI

din 17 septembrie 2004

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2793/1999 al Consiliului pentru a ține seama de Regulamentele (CE) nr. 2031/2001 și (CE) nr. 1789/2003 ale Comisiei, de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2793/1999 al Consiliului din 17 decembrie 1999 privind anumite proceduri de punere în aplicare a Acordului pentru comerț, dezvoltare și cooperare între Comunitatea Europeană și Republica Africa de Sud (1), în special articolele 5 și 6,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2031/2001 al Comisiei (2) din 6 august 2001 și Regulamentul (CE) nr. 1789/2003 (3) al Comisiei din 11 septembrie 2003 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (4) privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun au adus modificări nomenclaturii pentru anumite fructe conservate, suc de fructe și ferocrom care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 2793/1999.

(2)	Prin urmare, anexa la Regulamentul (CE) nr. 2793/1999 ar trebui modificată în consecință de la data intrării în vigoare a Regulamentelor (CE) nr. 2031/2001 și (CE) nr. 1789/2003.

(3)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului Vamal,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

La a doua coloană din anexa la Regulamentul (CE) nr. 2793/1999, se aduc următoarele modificări:

(a)

pentru numărul de ordine 09.1813:

—	codurile NC „2008 40 91” și „2008 40 99” se înlocuiesc cu codul NC „2008 40 90”;

—	codurile NC „2008 70 94” și „2008 70 99” se înlocuiesc cu codul NC „2008 70 98”.

(b)

pentru numărul de ordine 09.1821:

—	codul NC „2009 40 30” se înlocuiește cu codurile NC „2009 41 10” și „2009 49 30”;

—	codurile NC „2009 70 11-2009 70 99” se înlocuiesc cu codurile NC „2009 71 10, 2009 71 91, 2009 71 99, 2009 79 11, 2009 79 19, 2009 79 30, 2009 79 91, 2009 79 93, 2009 79 99”.

(c)

pentru numărul de ordine 09.1827:

—	codurile NC „7202 41 91” și „7202 41 99” se înlocuiesc cu codul NC „7202 41 90”.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 1 litera (b) se aplică de la 1 ianuarie 2002. Articolul 1 literele (a) și (c) se aplică de la 1 ianuarie 2004.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 septembrie 2004.

Pentru Comisie

Frederik BOLKESTEIN

Membru al Comisiei

(1) JO L 337, 30.12.1999, p. 29. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 120/2002 al Consiliului (JO L 28, 30.1.2002, p. 1).

(2) JO L 279, 23.10.2001, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1558/2004 al Consiliului (JO L 283, 2.9.2004, p. 7).

(3) JO L 281, 30.10.2003, p. 1.

(4) JO L 256, 7.9.1987, p. 1.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

131

32004D0656

L 300/43

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 17 mai 2004

privind semnarea unui protocol la Acordul de parteneriat și cooperare dintre Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte, pentru a lua în considerare aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace la Uniunea Europeană

(2004/656/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 44 alineatul (2), ultima teză a articolului 47 alineatul (2), precum și articolele 55, 57 alineatul (2), 71, 80 alineatul (2), 93, 94, 133 și 181A, coroborate cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză,

având în vedere Tratatul de aderare din 2003 (1), în special articolul 2 alineatul (3),

având în vedere actul anexat la Tratatul de aderare din 2003, în special articolul 6 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

La 8 decembrie 2003, Consiliul a autorizat Comisia, în numele Comunității și al statelor membre, să negocieze cu Republica Armenia un protocol la Acordul de parteneriat și cooperare dintre Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte, pentru a lua în considerare aderararea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungarie, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace la Uniunea Europeană și pentru a dispune un anumit număr de ajustări tehnice legate de dezvoltările instituționale și juridice în cadrul Uniunii Europene.

(2)	Protocolul a fost negociat și trebuie să fie semnat în numele Comunității Europene și al statelor membre, sub rezerva încheierii acestuia,

DECIDE:

Articolul 1

Se aprobă în numele Comunității Europene Protocolul la Acordul de parteneriat și cooperare dintre Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte, pentru a lua în considerare aderarea la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace, sub rezerva deciziei Consiliului privind încheierea acestui protocol.

Textul protocolului se atașează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită (persoanele împuternicite) să semneze protocolul în numele Comunității și al statelor membre, sub rezerva încheierii acestuia.

Adoptată la Bruxelles, 17 mai 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

B. COWEN

(1) JO L 236, 23.9.2003.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

132

32004D0660

L 301/55

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 5 iulie 2004

privind poziția Comunității referitoare la modificările aduse apendicelor la anexa 6 la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole

(2004/660/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Decizia Consiliului și a Comisiei privind Acordul de cooperare științifică și tehnologică din 4 aprilie 2002 privind încheierea a șapte acorduri cu Confederația Elvețiană (2002/309/CE, Euratom) (1), în special articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf,

întrucât:

(1)	Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole (denumit în continuare „acordul agricol”) a intrat în vigoare la 1 iunie 2002.

(2)	Articolul 6 al acordului agricol instituie un Comitet mixt pentru agricultură însărcinat cu administrarea acordului agricol și cu buna funcționare a acestuia.

(3)	Articolul 11 al acordului agricol prevede că respectivul Comitet mixt pentru agricultură poate decide modificarea anexelor 1 și 2 și a apendicelor la celelalte anexe la acord.

(4)	Este necesară definirea poziției Comunității pe care trebuie să o adopte Comisia în cadrul Comitetului mixt pentru agricultură în ceea ce privește modificările aduse apendicelor.

(5)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru semințe și material săditor pentru agricultură, horticultură și silvicultură,

DECIDE:

Articolul 1

Poziția Comunității pe care trebuie să o adopte Comisia în cadrul Comitetului mixt pentru agricultură instituit în temeiul articolului 6 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole se bazează pe proiectul de decizie a Comitetului mixt pentru agricultură anexat la prezenta decizie.

Articolul 2

În conformitate cu regulamentul de procedură al Comitetului mixt pentru agricultură, proiectul de decizie al Comitetului mixt pentru agricultură este semnat în numele Comisiei Europene de:

—	Michael Scannel, care acționează în calitate de șef de delegație pentru chestiunile de competența Direcției Generale Sănătate și Protecția Consumatorului;

—	Hans-Christian Beaumond, care acționează în calitate de secretar al Comitetului mixt pentru agricultură.

Articolul 3

Decizia Comitetului mixt pentru agricultură se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene după adoptare.

Adoptată la Bruxelles, 5 iulie 2004.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 114, 30.4.2002, p. 1.

ANEXĂ

DECIZIA NR. 4/2004 A COMITETULUI MIXT PENTRU AGRICULTURĂ INSTITUIT PRIN ACORDUL DINTRE COMUNITATEA EUROPEANĂ ȘI CONFEDERAȚIA ELVEȚIANĂ PRIVIND COMERȚUL CU PRODUSE AGRICOLE

din …

în ceea ce privește modificările aduse apendicelor la anexa 6

(…/…/…)

COMITETUL MIXT PENTRU AGRICULTURĂ,

având în vedere Acordul dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind comerțul cu produse agricole, în special articolul 11,

întrucât:

(1)	Acest acord a intrat în vigoare la 1 iunie 2002.

(2)	Anexa 6 se referă la semințele și materialele de înmulțire ale speciilor agricole, de legume, de fructe, de plante ornamentale și ale viței-de-vie. Anexa 6 este completată de patru apendice.

(3)	Apendicele 1 secțiunea 1 definește legislația celor două părți și recunoaște că cerințele impuse de legislație conduc la aceleași rezultate.

(4)	Apendicele 1, a doua secțiune, definește legislația celor două părți și asigură recunoașterea reciprocă de către organismele menționate a certificatelor stabilite în conformitate cu legislația celeilalte părți.

(5)	Apendicele 2 enumeră organismele de control și de certificare a semințelor în cadrul Comunității Europene, precum și în Elveția.

(6)	Apendicele 3 enumeră derogările comunitare aprobate de către Comunitatea Europeană și de către Elveția.

(7)	Apendicele 4 stabilește lista țărilor terțe recunoscute de cele două părți din care pot fi importate semințele. Aceasta definește în plus speciile și sfera de aplicare a acestei recunoașteri.

(8)	Este necesară adaptarea apendicelor sus-menționate pentru a ține seama de modificările aduse legislației de la încheierea negocierilor,

DECIDE:

Articolul 1

Apendicele la anexa 6 la acord se înlocuiesc cu textul atașat la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la 1 iulie 2004.

Semnată la Bruxelles, 5 iulie 2004.

Pentru Comunitatea Europeană

Michael SCANNEL

Pentru Confederația Elvețiană

Christian HÄBERLI

Pentru Secretariatul Comitetului mixt pentru agricultură

Hans-Christian BEAUMOND

APENDICE

„

APENDICELE 1

LEGISLAȚIE

Secțiunea întâi (recunoaștere a conformității legislației)

A. DISPOZIȚII ALE COMUNITĂȚII EUROPENE

1. Texte de bază

Directiva 66/401/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea semințelor de plante furajere (JO 125, 11.7.1966, p. 2298/66), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/61/CE (JO L 165, 3.7.2003, p. 23).

Directiva 66/402/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea semințelor de cereale (JO 125, 11.7.1966, p. 2309/66), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/61/CE (JO L 165, 3.7.2003, p. 23).

Directiva 2002/53/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind Catalogul comun al soiurilor de plante agricole (JO L 193, 20.7.2002, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 268, 18.10.2003, p. 1-23).

Directiva 2002/54/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de sfeclă (JO L 193, 20.7.2002, p. 12), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/61/CE (JO L 165, 3.7.2003, p. 23).

Directiva 2002/56/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea cartofilor de sămânță (JO L 193, 20.7.2002, p. 60), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/61/CE (JO L 165, 3.7.2003, p. 23).

Directiva 2002/57/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de plante oleaginoase și pentru fibre (JO L 193, 20.7.2002, p. 74), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/61/CE (JO L 165, 3.7.2003, p. 23).

2. Dispoziții de aplicare

Directiva 74/268/CEE a Comisiei din 2 mai 1974 de stabilire a condițiilor speciale în ceea ce privește prezența de Avena fatua în semințele de plante furajere și de cereale (JO L 141, 24.5.1974, p. 19), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 78/511/CEE a Comisiei (JO L 157, 15.6.1978, p. 34).

Directiva 75/502/CEE a Comisiei din 25 iulie 1975 privind limitarea comercializării semințelor de firuță de câmp (Poa pratensisL.) la semințele care au fost certificate oficial ca «semințe de bază» sau «semințe certificate» (JO L 228, 29.8.1975, p. 26).

Decizia 80/755/CEE a Comisiei din 17 iulie 1980 de autorizare a aplicării indicațiilor prevăzute pe ambalajele semințelor de cereale (JO L 207, 9.8.1980, p. 37), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 81/109/CEE a Comisiei (JO L 64, 11.3.1981, p. 13).

Decizia 81/675/CEE a Comisiei din 28 iulie 1981 de constatare a faptului ca anumite sisteme de închidere sunt «sisteme de închidere de unică folosință» în înțelesul Directivelor 66/400/CEE, 66/401/CEE, 66/402/CEE, 69/208/CEE și 70/458/CEE ale Consiliului (JO L 246, 29.8.1981, p. 26), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 86/563/CEE a Comisiei (JO L 327, 2.11.1986, p. 50).

Directiva 86/109/CEE a Comisiei din 27 februarie 1986 de limitare a comercializării semințelor din anumite specii de plante furajere și plante oleaginoase și pentru fibră la semințele care au fost certificate oficial ca «semințe de bază» sau «semințe certificate» (JO L 93, 8.4.1986, p. 21), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/376/CEE a Comisiei (JO L 203, 26.7.1991, p. 108).

Directiva 93/17/CEE a Comisiei din 30 martie 1993 privind definirea claselor comunitare de materiale de înmulțire de bază pentru cartofi, precum și condițiile și denumirile aplicabile acestor clase (JO L 106, 30.4.1993, p. 7).

Decizia 97/125/CE a Comisiei din 24 ianuarie 1997 privind autorizarea imprimării de neșters a informațiilor înscrise pe ambalajele de semințe de plante oleaginoase și de fibre, modificând Decizia 87/309/CEE privind autorizarea imprimării de neșters a informațiilor menționate pe ambalajele anumitor specii de plante furajere (JO L 48, 19.2.1997, p. 35).

Decizia 97/788/CE a Consiliului din 17 noiembrie 1997 privind echivalența controalelor selecțiilor conservative efectuate în țări terțe (JO L 322, 25.11.1997, p. 39), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2004/120/CE din 29 ianuarie 2004 (JO L 36, 7.2.2004, p. 57).

Decizia 98/320/CE a Comisiei din 27 aprilie 1998 de organizare a unui experiment temporar de eșantionare și testare a semințelor în conformitate cu Directivele 66/400/CEE, 66/401/CEE, 66/402/CEE și 69/208/CE ale Consiliului (JO L 140, 12.5.1998, p. 14), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2002/280/CE (JO L 99, 16.4.2002, p. 22).

Regulamentul (CE) nr. 930/2000 al Comisiei din 4 mai 2000 de stabilire a normelor de aplicare privind eligibilitatea denumirilor varietăților de specii de plante agricole și de specii de legume (JO L 108, 5.5.2000, p. 3).

Decizia 2003/17/CE din 16 decembrie 2002 privind echivalența inspecțiilor în câmp la culturile producătoare de semințe, efectuate în țări terțe, și echivalența semințelor produse în țări terțe (JO L 8, 14.1.2003, p. 10), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 885/2004 al Consiliului (JO L 168, 1.5.2004, p. 1).

Directiva 2003/90/CE a Comisiei din 6 octombrie 2003 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a articolului 7 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului în ceea ce privește caracteristicile minime de analizat și condițiile minime de verificare a anumitor soiuri de specii de plante agricole (JO L 254, 8.10.2003, p. 7).

Decizia 2004/266/CE a Comisiei din 17 martie 2004 de autorizare a tipăririi de neșters a informațiilor prescrise pe pachetele de semințe de plante furajere (JO L 83, 20.3.2004, p. 23).

B. DISPOZIȚII ALE ELVEȚIEI (1 2 3)

Legea federală din 29 aprilie 1998 privind agricultura, astfel cum a fost modificată ultima dată la 20 iunie 2003 (RO 2003 4217).

Ordonanța din 7 decembrie 1998 privind producerea și punerea în circulație a materialului vegetal de înmulțire, astfel cum a fost modificată ultima dată la 26 noiembrie 2003 (RO 2003 4921).

Ordonanța DFE din 7 decembrie 1998 privind semințele și materialul de înmulțire al speciilor pentru culturi mari și al speciilor de plante furajere, astfel cum a fost modificată ultima dată la 8 martie 2002 (RO 2002 1489).

Ordonanța OFAG din 7 decembrie 1998 privind catalogul soiurilor de cereale, cartofi, plante furajere, plante oleaginoase și pentru fibre și de sfeclă, astfel cum a fost modificată ultima dată la 15 mai 2003 (RO 2003 1404).

Secțiunea 2 (recunoașterea reciprocă a certificatelor)

A. DISPOZIȚII ALE COMUNITĂȚII EUROPENE

1. Texte de bază

—

2. Dispoziții de aplicare

—

B. DISPOZIȚII ALE ELVEȚIEI

—

C. CERTIFICATE CERUTE LA IMPORT

—

APENDICELE 2

ORGANISME DE CONTROL ȘI DE CERTIFICARE A SEMINȚELOR (1 2 3)

A. COMUNITATEA EUROPEANĂ

BELGIA

Ministerie van de Vlaamse Gemeenschap

Administratie Kwaliteit Landbouwproductie (AKL)

Dienst Normering en Controle Plantaardige Productie (NCPP)

WTC III — 12de verd.

Simon Bolivarlaan, 30

B-1000 Brussels

Ministère de la Région Wallonne

Direction Générale de l'Agriculture

Division de la Recherche, du Développement et de la qualité

Direction de la Qualité des Produits

Bloc B

Rue des Moulins de Meuse

4 B-5000 Beez

REPUBLICA CEHĂ

Ústřední kontrolní a zkušební ústav zemědělský (Central Institute for Supervising and Testing in Agriculture)

Odbor osiv a sadby (Division of Seed Materials and Planting Stock)

Za Opravnou 4

CZ-150 06 Praha 5 – Motol

DANEMARCA

Ministeriet for Fødevarer, Landbrug og Fiskeri

Plantedirektoratet

Skovbrynet 20

DK-2800 Kgs. Lyngby

GERMANIA

Senatsverwaltung für Wirtschaft, Arbeit und Frauen

Fachbereich Landwirtschaft

Referat IV B 61

D-10820 Berlin

Landwirtschaftskammer Nordrhein-Westfalen

Referat 51 — Landbau

Anerkennungsstelle NRW

Endenicher Allee 60

D-53115 Bonn

Der Senator für Frauen, Gesundheit, Jugend, Soziales und Umweltschutz

Referat 33

Große Weidestraße 4—16

D-28195 Bremen

Bayerische Landesanstalt für Landwirtschaft

Institut für Pflanzenbau u. Pflanzenzüchtung

— Amtliche Saatenanerkennung —

Postfach 16 41

D-85316 Freising

Landwirtschaftskammer Hannover

— Referat 32.1 —

Postfach 2 69

D-30002 Hannover

Landesanstalt für Landwirtschaft und Gartenbau

Sachsen-Anhalt (LLG)

Abt. 6, Dez. 62

Prüf-u. Anerkennungsstelle für Saat-u. Pflanzgut

Heinrich-u.-Thomas-Mann-Str. 19

D-06108 Halle

HAL

Freie und Hansestadt Hamburg

Behörde für Wirtschaft und Arbeit

Amt Wirtschaft u. Landwirtschaft

Postfach 11 21 09

D-20421 Hamburg

Landesforschungsanstalt für Landwirtschaft und Fischerei

Mecklenburg-Vorpommern

Landesanerkennungsstelle f. Saat-u. Pflanzgut

Graf-Lippe-Straße 1

D-18059 Rostock

HRO

Thüringer Landesanstalt für Landwirtschaft

Referat Saatgut

Naumburger Straße 98

D-07743 Jena

Landwirtschaftliche Untersuchungs-und Forschungsanstalt

Augustenberg

Saatgutanerkennungsstelle

Postfach 43 02 30

D-76217 Karlsruhe

Landwirtschaftskammer

Schleswig-Holstein

Abteilung Pflanzenbau

Fachbereich Saatgutwesen

Am Kamp 9

D-24783 Osterrönfeld

Landwirtschaftskammer

Rheinland-Pfalz

— Amtliche Saatenanerkennung —

Postfach 18 51

D-55508 Bad Kreuznach

Hessisches Dienstleistungszentrum

für Landwirtschaft, Gartenbau und Naturschutz

Kölnische Straße 48—50

D-34117 Kassel

Sächsische Landesanstalt für Landwirtschaft

Fachbereich 4, Ref. 43

Saatgut- und Sortenwesen

Waldheimer Str. 219

D-01683 Nossen

MEI

Landwirtschaftskammer Weser-Ems

Fachbereich 3.10

Anerkennungsstelle

Postfach 25 49

D-26015 Oldenburg

Landwirtschaftskammer

für das Saarland

Lessingstraße 12

D-66121 Saarbrücken

Landesamt für Verbraucherschutz und Landwirtschaft

Referat 45 — Saatenanerkennung

Verwaltungszentrum — Teilbereich C

Steinplatz 1

D-15838 Wünsdorf

ESTONIA

Taimetoodangu Inspektsioon (Estonian Plant Production Inspectorate (PPI))

Vabaduse plats 4

EE-71020 Viljandi

1.	Seed Certification Department (seeds other than potato)

2.	Plant Health Department (only potato)

GRECIA

Ministry of Rural Development and Food

Directorate General of Plant Production

Directorate of Inputs of Crop Production

2 Acharnon Street

GR-101 76 Athens

SPANIA

Ministerio de Agricultura, Pesca y Alimentación

Oficina española de variedades vegetales Madrid

Generalitat de Catalunya

Dirección General de la Producción Agraria Barcelona

Comunidad Autónoma de País Vasco

Dirección de Agricultura Vitoria-Álava

Junta de Galicia

Dirección General de Producción Agropecuaria Santiago de Compostela

Gobierno de Cantabria

Dirección General de Agricultura Santander

Principado de Asturias

Dirección General de Agroalimentación Oviedo

Junta de Andalucía

Dirección General de la Producción Agraria Sevilla

Comunidad Autónoma de Murcia

Dirección General de Agricultura e Industrias Agrarias Murcia

Diputacion General de Aragón

Dirección General de Tecnología Agraria Zaragoza

Junta de Comunidades de Castilla-La Mancha

Dirección General de la Producción Agraria Toledo

Generalitat Valenciana

Dirección General de Innovación Agraria y Ganadería Valencia

Gobierno de La Rioja

Dirección General de Desarrollo Rural Logroño

Junta de Extremadura

Dirección General de Producción, Investigación y Formación Agraria Mérida

Gobierno de Canarias

Dirección General de Desarrollo Agrícola Santa Cruz de Tenerife

Junta de Castilla y León

Dirección General de Producción Agropecuaria Valladolid

Gobierno Balear

Dirección General de Agricultura Palma de Mallorca

Comunidad de Madrid

Dirección General de Agricultura Madrid

Comunidad Foral de Navarra

Dirección General de Agricultura y Ganadería Pamplona

FRANȚA

Ministère de l'Agriculture, de l'Alimentation, de la Pêche et des Affaires Rurales

Service Officiel de Contrôle et de Certification (SOC)

Paris

IRLANDA

The Department of Agriculture and Food

Agriculture House

Kildare Street

Dublin 2

ITALIA

Ente Nazionale Sementi Elette (ENSE)

Milan

CIPRU

Ministry of Agriculture, Natural Resources and Environment

Department of Agriculture

1412, Nicosia

LETONIA

Valsts Augu Aizsardzības dienests (State Plant Protection Service)

Republikas lauk. 2

LV-1981 Rīga

LITUANIA

Valstybinė sėklų ir grūdų tarnyba prie Žemės ūkio ministerijos (State Seed and Grain Service under the Ministry of Agriculture)

V. Kudirkos 18

LT-2600 Vilnius

LUXEMBURG

L'Administration des Services Techniques de l'Agriculture (ASTA)

Service de la Production Végétale

L-1470 Luxembourg

UNGARIA

Országos Mezőgazdasági Minősítő Intézet (National Institute for Agricultural Quality Control)

Keleti Károly u. 24.

Pf. 30, 93

H-1525 Budapest 114.

MALTA

Agricultural Services Laboratories,

Agricultural Services & Rural Development Division,

Ministry for Rural Affairs and the Environment

Ghammieri

Marsa

ȚĂRILE DE JOS

Nederlandse Algemene Keuringsdienst voor zaaizaad en pootgoed van landbouwgewassen (NAK)

Emmeloord

AUSTRIA

Bundesamt für Ernährungssicherheit

Spargelfeldstrasse 191, PO Box 400

A-1226 Vienna

POLONIA

Państwowa Inspekcja Ochrony Roślin i Nasiennictwa (State Plant Health and Seed Inspection Service)

Ul. Wspólna 30

PL-00-930 Warszawa

PORTUGALIA

Ministério da Agricultura, Desenvolvimento Rural e Pescas

Direcçãon Geral de Protecção das Culturas

Edificio I

Tapada da Ajuda

P-1349-018 Lisboa

SLOVENIA

Kmetijski inštitut Slovenije (Agricultural institute of Slovenia)

Hacquetova 17

SI-1000 Ljubljana

SLOVACIA

Ústredný kontrolný a skúšobný ústav poľnohospodársky (Central Controlling and Testing Institute in Agriculture)

Odbor osív a sadív (Department of Seeds and Planting Material)

Matúškova 21

SL-833 16 Bratislava

FINLANDA

Kasvintuotannon tarkastuskeskus (KTTK)/Kontrollcentralen för växtproduktion

Siementarkastusosasto/Frökontrollavdelningen

BO Box 111

FI-32201 Loimaa

SUEDIA

(a)

Semințe, cu excepția cartofilor de sămânță

—

Statens utsädeskontroll (SUK) (Swedish Seed Testing and Certification Institute)

Svalöv

—

Frökontrollen Mellansverige AB

Örebro

(b)

Cartofi de sămânță

Statens utsädeskontroll (SUK) (Swedish Seed Testing and Certification Institute)

Svalöv

REGATUL UNIT

Anglia și Țara Galilor

(a)

Semințe, cu excepția cartofilor de sămânță

Department for Environment, Food and Rural Affairs

Plant Varieties and Seeds Division

Cambridge

(b)

Cartofi de sămânță

Department for Environment, Food and Rural Affairs

Plant Health Division

York

Scoția

Scottish Executive

Environment and Rural Affairs Department

Edinburgh

Irlanda de Nord

Department of Agriculture and Rural Development

Environmental Policy

Belfast

B. ELVEȚIA

Office fédéral de l'agriculture

Service des semences et plants

CH-3003 Berne

Tel. (41-31) 322 25 50

Fax (41-31) 322 26 34

APENDICELE 3

DEROGĂRI

Derogări comunitare aprobate de Elveția

(a)

prin care anumite state membre sunt exceptate de la obligația de a aplica, pentru anumite specii, dispozițiile Directivelor 66/401/CEE, 66/402/CEE și 2002/57/CE ale Consiliului privind comercializarea semințelor de plante furajere, de cereale și de plante oleaginoase și pentru fibre:

—	Decizia 69/270/CEE a Comisiei (JO L 220, 1.9.1969, p. 8)

—	Decizia 69/271/CEE a Comisiei (JO L 220, 1.9.1969, p. 9)

—	Decizia 69/272/CEE a Comisiei (JO L 220, 1.9.1969, p. 10)

—	Decizia 70/47/CEE a Comisiei (JO L 13, 19.1.1970, p. 26), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 80/301/CEE a Comisiei (JO L 68, 14.3.1980, p. 30)

—	Decizia 70/48/CEE a Comisiei (JO L 13, 19.1.1970, p. 27)

—	Decizia 70/49/CEE a Comisiei (JO L 13, 19.1.1970, p. 28)

—	Decizia 70/93/CEE a Comisiei (JO L 25, 2.2.1970, p. 16)

—	Decizia 70/94/CEE a Comisiei (JO L 25, 2.2.1970, p. 17)

—	Decizia 70/481/CEE a Comisiei (JO L 237, 28.10.1970, p. 29)

—	Decizia 73/123/CEE a Comisiei (JO L 145, 2.6.1973, p. 43)

—	Decizia 74/5/CEE a Comisiei (JO L 12, 15.1.1974, p. 13)

—	Decizia 74/360/CEE a Comisiei (JO L 196, 19.7.1974, p. 18), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2003/234/CE a Comisiei (JO L 86, 3.4.2003, p. 48)

—	Decizia 74/361/CEE a Comisiei (JO L 196, 19.7.1974, p. 19)

—	Decizia 74/362/CEE a Comisiei (JO L 196, 19.7.1974, p. 20)

—	Decizia 74/491/CEE a Comisiei (JO L 267, 3.10.1974, p. 18)

—	Decizia 74/532/CEE a Comisiei (JO L 299, 7.11.1974, p. 14)

—	Decizia 80/301/CEE a Comisiei (JO L 68, 14.3.1980, p. 30)

—	Decizia 80/512/CEE a Comisiei (JO L 126, 21.5.1980, p. 15)

—	Decizia 86/153/CEE a Comisiei (JO L 115, 3.5.1986, p. 26)

—	Decizia 89/101/CEE a Comisiei (JO L 38, 10.2.1989, p. 37);

(b)	prin care anumite state membre sunt autorizate să își restrângă comercializarea semințelor de anumite soiuri [a se vedea Catalogul comun al soiurilor de plante agricole, a douăzeci și doua ediție integrală, coloana 4 (JO C 91 A, 16.4.2003, p. 1)];

(c)

prin care anumite state membre sunt autorizate să adopte dispoziții deosebit de stricte în ceea ce privește prezența Avena fatua în semințele de cereale:

—	Decizia 74/269/CEE a Comisiei (JO L 141, 24.5.1974, p. 20), astfel cum a fost modificată prin Decizia 78/512/CEE a Comisiei (JO L 157, 15.6.1978, p. 35)

—	Decizia 74/531/CEE a Comisiei (JO L 299, 7.11.1974, p. 13)

—	Decizia 95/75/CE a Comisiei (JO L 60, 18.3.1995, p. 30)

—	Decizia 96/334/CE a Comisiei (JO L 127, 25.5.1996, p. 39);

(d)

prin care se autorizează, în ceea ce privește comercializarea cartofilor de sămânță pe întreg teritoriul statelor membre sau pe o porțiune a acestuia, adoptarea, împotriva anumitor boli, a unor măsuri mai stricte decât cele prevăzute în anexele I și II la Directiva 2002/56/CE a Consiliului:

—	Decizia 2004/3/CE a Comisiei (JO L 2, 6.1.2004, p. 47);

(e)

prin care se autorizează, de asemenea, pe baza rezultatelor testărilor semințelor și materialelor de înmulțire, evaluarea respectării normelor de puritate a soiurilor pentru semințele de varietăți apomictice monoclonale de Poa Pratensis:

—	Decizia 85/370/CEE a Comisiei (JO L 209, 6.8.1985, p. 41)

APENDICELE 4

LISTA ȚĂRILOR TERȚE (1 2 3)

Argentina

Australia

Bulgaria

Canada

Chile

Croația

Israel

Maroc

Noua Zeelandă

România

Serbia și Muntenegru

Africa de Sud

Turcia

Statele Unite ale Americii

Uruguay

”

(1) Nu acoperă semințele din soiurile locale autorizate pentru comercializare în Elveția.

(2) Semințe ale speciilor prevăzute de legislațiile precizate la apendicele 1 secțiunea 1.

(3) În ceea ce privește inspecția la fața locului a culturilor producătoare de semințe și a semințelor produse, recunoașterea se bazează pe Decizia 2003/17/CE a Consiliului (JO L 8, 14.1.2003, p. 10), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 885/2004/CE a Consiliului (JO L 168, 1.5.2004, p. 1), iar în ceea ce privește controlul selecțiilor conservative ale soiurilor, pe Decizia 97/788/CE a Consiliului (JO L 322, 25.11.1988, p. 39), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2004/120/CE a Comisiei (JO L 36, 7.2.2004, p. 57). În cazul Norvegiei, se aplică Acordul privind Spațiul Economic European.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

144

32004R1683

L 303/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1683/2004 AL CONSILIULUI

din 24 septembrie 2004

de instituire a dreptului antidumping definitiv la importurile de glifosat originar din Republica Populară Chineză

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere propunerea prezentată de Comisie după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

A. PROCEDURA

1. Măsurile în vigoare

(1)

În februarie 1998, Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 368/98 (2), a instituit măsuri antidumping definitive (denumite în continuare „măsuri inițiale”), sub forma unui drept de 24 %, la importurile de glifosat originar din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”). Acest regulament a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1086/2000 al Consiliului (3) care a ridicat dreptul la 48 % în urma unei anchete privind absorbția măsurilor în temeiul articolului 12 din regulamentul de bază. În continuare, în urma unei anchete privind eludarea măsurilor efectuate în temeiul articolului 13 din regulamentul de bază, Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 163/2002 (4), a extins dreptul de 48 % instituită pentru importurile de glifosat originar din RPC la importurile aceluiași produs expediat din Malaysia și Taiwan (indiferent că a fost sau nu declarat ca fiind originar din aceste țări), cu excepția glifosatului produs de o singură societate desemnată în mod special din fiecare din aceste state.

2. Deschiderea anchetelor de reexaminare a expirării măsurilor și de reexaminare intermediară

(2)	În urma publicării unui aviz de expirare iminentă a măsurilor antidumping aplicate importurilor de glifosat originar din RPC (5), Comisia a primit, la 18 noiembrie 2002, o cerere de reexaminare a acestor măsuri în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(3)	Cererea a fost depusă de către Asociația Europeană a Glifosatului (European Glyphosate Association – EGA) (denumită în continuare „reclamantă”) în numele producătorilor reprezentând o proporție majoră, în acest caz peste 90 %, din producția comunitară totală de glifosat.

(4)

Cererea susținea că expirarea măsurilor ar favoriza probabil continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului cauzat industriei comunitare. De asemenea, având în vedere elementele de probă incluse în cerere, Comisia a considerat că nivelul măsurilor nu este suficient pentru a contrabalansa practicile de dumping prejudiciabile, ceea ce justifică deschiderea din oficiu a unei reexaminări intermediare complete a măsurilor cuprinzând toate aspectele procedurii. Hotărând, după consultarea comitetului consultativ, că există suficiente elemente de probă pentru a deschide o reexaminare a expirării măsurilor și o reexaminare intermediară în conformitate cu articolul 11 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, Comisia a publicat un aviz de deschidere a acestor reexaminări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (6).

3. Părțile în cauză în anchete

(5)

Comisia a informat oficial autoritățile din RPC, producătorii-exportatori chinezi, producătorii, importatorii și utilizatorii Comunității, citați în reclamație ca fiind în cauză, precum și asociațiile lor, cu privire la deschiderea anchetelor. Ea a dat părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în scris și de a cere să fie audiate în termenul stabilit în avizul de deschidere a anchetei.

(6)

Luând în considerare numărul aparent ridicat al producătorilor-exportatori ai produsului în cauză în RPC, cunoscuți din cadrul cererii sau anchetei precedente, s-a preconizat, în avizul de deschidere, recurgerea la tehnicile de eșantionare pentru ancheta privind dumpingul. De asemenea, Comisia a trimis chestionare importatorilor cunoscuți de serviciile sale în vederea constituirii unui eșantion.

(7)

Cu toate acestea, numai un număr restrâns de producători-exportatori chinezi s-au făcut cunoscuți și au comunicat, în termenele prescrise, informațiile cerute în avizul de deschidere. Prin urmare, recurgerea la tehnicile de eșantionare nu a fost considerată necesară pentru producătorii-exportatori din RPC. De asemenea, un singur importator a semnalat importuri de glifosat originar din RPC. În consecință, nu a fost considerată necesară aplicarea tehnicilor de eșantionare la importatori.

(8)

Comisia a trimis chestionare părților interesate în mod notoriu și a primit răspunsuri de la patru producători comunitari și de la doi producători-exportatori chinezi. Un singur importator a raportat importuri de glifosat originar din RPC și, prin urmare, a comunicat un răspuns complet la chestionar.

(9)

Mai mulți producători-exportatori chinezi, patru producători și treisprezece furnizori stabiliți în Comunitate, precum și o asociație de distribuitori și de utilizatori și-au făcut cunoscut punctul de vedere în scris. Toate părțile care au făcut cerere în termenul prescris și au demonstrat că există motive speciale pentru a fi audiate, au fost audiate.

(10)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru a determina dacă există probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului prejudiciabil și pentru a evalua interesul Comunității. A efectuat o verificare în incintele societăților următoare:

Producători-exportatori din RPC:

—	Zhejiang Xinan Industrial Group Ltd, Xinanjiang, orașul Jiande, provincia Zhejiang, RPC;

Producători din Comunitate:

—	Cheminova Agro A/S, Lemvig, Danemarca (inclusiv distribuitorul legat Headland Agrochemicals Ltd, Great Chesterford, Essex, Regatul Unit);

—	Herbex Produtos Químicos, SA, Sintra, Portugalia;

—	Monsanto Europe SA, Bruxelles și Anvers, Belgia (inclusiv distribuitorul legat Monsanto UK Ltd., Cambridge, Regatul Unit);

—	Syngenta UK, Huddersfield, Regatul Unit (inclusiv societățile legate: Stauffer Chemical BV, Seneffe, Belgia și Syngenta Supply AG, Basel, Elveția și distribuitorul legat Syngenta Crop Protection, Whittlesford, Cambridgeshire, Regatul Unit);

Producător din țară terță cu economie de piață:

—	Monsanto do Brasil, São Paulo, Brazilia.

(11)

Ancheta referitoare la probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului a cuprins perioada dintre 1 ianuarie și 31 decembrie 2002 (denumită în continuare „perioadă de anchetă”). Examinarea tendințelor în sensul analizei probabilității continuării sau reapariției prejudiciului a cuprins perioada dintre ianuarie 1999 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioadă analizată”).

4. Statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață și tratamentul individual

(12)

Două societăți chineze, Zhejiang Xinan Industrial Group Ltd (denumită în continuare „Xinanchem”) și Zhenjiang Jiagnan Chemical Factory (denumită în continuare „Zhenjiang”) au cerut statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață și un tratament individual, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, s-a constatat că Zhenjiang nu a exportat produsul în cauză către Comunitate în timpul perioadei de anchetă. Cererea sa pentru statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață și pentru tratamentul individual nu își avea sensul. Xinanchem a fost invitată să completeze un formular de cerere, detaliind toate informațiile utile cerute.

(13)

Cu toate că majoritatea acțiunilor sale erau deținute de persoane private, s-a constatat că societatea nu era mai puțin controlată de stat, din cauza marii dispersii de participații private și a faptului că statul poseda de departe cel mai mare pachet de acțiuni. De asemenea, consiliul de administrație era numit de acționarii publici, iar majoritatea administratorilor erau funcționari ai statului sau proveneau din întreprinderi publice. Prin urmare, s-a hotărât că societatea era sub influența și controlul semnificativ al statului.

(14)

De asemenea, s-a stabilit că guvernul acordase Camerei de comerț chineze, reprezentând importatorii și exportatorii de metale, minerale și produse chimice, dreptul de a viza contractele și de a verifica prețurile de export pentru vămuire. Acest sistem prevedea stabilirea unui preț minim pentru exporturile de glifosat și permitea Camerei de comerț să interzică exporturile care nu îl respectau.

(15)	În consecință, s-a hotărât, după consultarea comitetului consultativ, neacordarea statutului de societate care funcționează în condițiile economiei de piață societății Xinanchem, din cauză că nu îndeplinea toate criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(16)

Refuzându-i-se statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață, Xinanchem a cerut să beneficieze de tratament individual, și anume de determinarea unei marje de dumping individuale pe baza prețurilor sale de export. Comisia a verificat dacă societatea se bucura de fapt și de drept de gradul de independență necesar față de statul chinez în materie de stabilire a prețurilor de export.

(17)

În conformitate cu explicațiile de la considerentul 14 de mai sus, s-a stabilit că statul exersa un control semnificativ asupra Xinanchem în ceea ce privește stabilirea prețurilor de export ale produsului în cauză. S-a concluzionat astfel că societatea nu îndeplinea condițiile necesare pentru a beneficia de tratamentul individual prevăzut la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază.

B. PRODUSUL ÎN CAUZĂ ȘI PRODUSUL SIMILAR

1. Produsul în cauză

(18)

Produsul în cauză este glifosatul originar din RPC (denumit în continuare „produsul în cauză”) care se încadrează la codurile NC ex 2931 00 95 (coduri TARIC 2931009581 și 2931009582) și ex 3808 30 27 (coduri TARIC 3808302711 și 3808302719). Produsul este același ca și în ancheta care a dus la instituirea măsurilor inițiale (denumită în continuare „anchetă inițială”).

(19)

Glifosatul este un erbicid neselectiv care există în diferite forme și grade de concentrație care sunt în special acid, sare și produs formulat. Acidul este forma fundamentală a produsului rezultat din procesul de fabricație. În general, se prezintă sub forma unei pudre uscate cu conținut de 95 % glifosat sau sub formă de turtă umedă cu conținut de glifosat de 84 %, diferența aceasta ținând numai de umiditatea reziduală. Sarea este o formă solubilă de glifosat obținut din acid. Este vorba de un lichid cu conținut normal de 62 % sare IPA (7), care corespunde unui conținut de 43 % glifosat. Glifosatul formulat se prezintă în general sub forma unui lichid compus dintr-un amestec de sare de glifosat, de apă și alte substanțe chimice, precum agenți tensioactivi și aditivi care permit absorbția erbicidului de către plante, crescând eficacitatea. Formula standard cea mai cunoscută conține 360 grame de glifosat pe litru.

(20)

În scopul reducerii cheltuielilor de transport, importatorii cumpără în general glifosatul sub formă concentrată (de obicei acid sau turtă umedă, dar și sare) pe care îl prelucrează adăugând apă și alți produși chimici pentru a obține glifosatul formulat, singurul care poate fi utilizat ca produs finit, și anume ca erbicid neselectiv. Din această cauză, în sensul anchetei, importatorii și formulatorii sunt considerați un singur grup („importatori/formulatori”).

2. Produsul similar

(21)

Glifosatul produs și vândut în Comunitate de către producătorii comunitari care au făcut cererea de reexaminare a expirării măsurilor și glifosatul produs în RPC și vândut în Comunitate de către producătorii-exportatori chinezi prezintă aceleași caracteristici fizice, tehnice și chimice esențiale și sunt destinați acelorași utilizări, încât sunt considerate produse similare în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din regulamentul de bază. S-a stabilit, de asemenea, că glifosatul produs și vândut pe piața internă a țării terțe în condițiile economiei de piață (țară analogă), și anume Brazilia, prezintă aceleași caracteristici fizice, tehnice și chimice esențiale și este destinat acelorași utilizări ca și glifosatul produs în RPC și exportat către Comunitate. Sunt deci considerate produse similare în temeiul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

C. PROBABILITATEA CONTINUĂRII SAU REAPARIȚIEI DUMPINGULUI

(22)

Două societăți chineze au cooperat la anchete. Cu toate acestea, numai una dintre ele, Xinanchem (denumită în continuare „producător-exportator chinez”), a exportat produsul în cauză către Comunitate în cursul perioadei de anchetă. În consecință, cooperarea celeilalte societăți (Zhenjiang) s-a limitat la ancheta de reexaminare a expirării măsurilor. Cantitatea totală de glifosat originar din RPC importată în cursul perioadei de anchetă este echivalentă cu mai puțin de jumătate din cantitatea importată în cursul perioadei de anchetă inițială (perioada de 12 luni încheindu-se la sfârșitul lui august 1995). Consumul fiind în creștere, cota de piață deținută de importurile produsului în cauză originar din RPC a cunoscut o scădere mai accentuată în aceeași perioadă. De la 11 % în cursul perioadei de anchetă inițială, a scăzut la 3 % la începutul perioadei analizate și la mai puțin de 2 % în 2001. A crescut apoi în perioada de anchetă, fără să atingă, totuși, 2 %.

1. Țara analogă

(23)	Deoarece RPC este considerată o economie în tranziție, Comisia a trebuit să determine valoarea normală pe baza datelor obținute de la producătorii unei țări terțe cu economie de piață, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(24)	În avizul de deschidere, Comisia a propus utilizarea Braziliei, deja reținută ca țară analogă în cadrul anchetei care a dus la instituirea măsurilor.

(25)	Toate părțile interesate au avut posibilitatea de a comenta această alegere.

(26)

Producătorul-exportator chinez a susținut că ar trebui utilizată o țară cu un nivel de dezvoltare economică mai apropiat de cel al RPC și că o țară analogă situată în Asia ar constitui un punct de comparație mai bun. Ar trebui constatat că un nivel similar de dezvoltare economică nu este un element relevant în sine în sensul stabilirii valorii normale. Cu toate că nu a primit nici o propunere justificată de țară analogă în afara Braziliei, Comisia a întrebat producătorii cunoscuți ai produsului în cauză din Taiwan și Malaysia dacă sunt dispuși să furnizeze informațiile necesare. Acești producători au declarat, totuși, că piețele lor sunt puternic influențate de importurile de glifosat la preț redus originar din RPC și că prețurile nu sunt reprezentative. Un producător taiwanez a estimat că alte state, precum Brazilia, ar fi mai potrivite în acest sens. Prin urmare, cooperarea acestor producători s-a oprit aici.

(27)

Producătorul-exportator chinez a afirmat, de asemenea, că informațiile referitoare la Brazilia ar fi furnizate de o societate legată, filială a unui membru al reclamantei, și Comisia ar trebui să utilizeze mai degrabă informații independente și verificabile corespunzător pentru a stabili valoarea normală. Cu toate acestea, s-a considerat că faptul că o societate din țara analogă propusă are legătură cu un membru al reclamantei nu înseamnă neapărat că informațiile obținute nu sunt fiabile și verificabile. S-a acordat o atenție specială eliminării oricărui posibil efect al acestei relații la determinarea valorii normale.

(28)

Alegerea Braziliei ca țară analogă a fost considerată rezonabilă, deoarece această țară are producători dornici să coopereze și să utilizeze un proces de producție comparabil și fusese utilizată ca țară analogă în ancheta care a dus la instituirea măsurilor. Comisia a încercat să obțină informațiile necesare de la cei doi producători cunoscuți în țară, și anume Monsanto do Brasil (denumit în continuare „Mobras”) și Nortox. În cele din urmă nu a putut să obțină informații decât de la Mobras, care este o societate care are legătură cu un membru al reclamantei. S-a stabilit că vânzările interne ale acestei societăți sunt reprezentative în raport cu volumul produsului în cauză vândut de producătorul-exportator chinez Comunității.

2. Valoarea normală

(29)	Valoarea normală a fost calculată pentru toate formele de glifosat produse și vândute în Brazilia, și anume glifosatul acid și diverse formule, în funcție de concentrația lor.

(30)

S-a stabilit că tipurile de produs vândute pe piața internă braziliană nu sunt comparabile tipurilor de produs vândute de producătorul-exportator Comunității. În consecință, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost determinată pe baza costurilor de fabricație plus o sumă rezonabilă corespunzând costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profitului. Costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale, precum și profitul au fost determinate pe baza vânzărilor interne ale produsului similar realizate de Mobras. În această privință, s-a constatat că Mobras își procura cea mai mare parte din materiile prime necesare producției glifosatului de la o societate legată din Brazilia. Marja de profit a acestei societăți legate a fost ajustată la un nivel inferior atunci când s-a stabilit costul de achiziție al materiilor prime utilizat la calcularea costului de fabricație.

(31)	Sumele corespunzătoare costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profitului au fost bazate pe datele reale referitoare la vânzările de glifosat realizate de Mobras în cursul operațiunilor comerciale normale.

3. Prețul de export

(32)

Toate vânzările la export către Comunitate efectuate de producătorul-exportator chinez au fost făcute direct către clienți independenți din Comunitate și prețul de export a fost stabilit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, pe baza prețului plătit sau care urmează să fie plătit.

(33)

Comparația între datele referitoare la exporturile destinate Comunității comunicate de producătorul-exportator chinez și volumul total al importurilor din RPC stabilit la considerentul 58 indică un nivel scăzut de cooperare, din moment ce aceste exporturi reprezentau mai puțin de 26 % din importurile comunitare totale din RPC în cursul perioadei de anchetă.

4. Comparația

(34)

În sensul asigurării unei comparații corecte între valoarea normală și prețul de export, s-au luat în considerare în mod corespunzător, sub formă de ajustări, diferențele care, așa cum s-a afirmat și demonstrat, afectau comparabilitatea prețurilor în sensul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Pe această bază, ajustările au fost efectuate, unde a fost cazul, pentru a lua în considerare impozitele indirecte, reducerile, transportul, asigurarea, manipularea, încărcarea și costuri auxiliare, ambalarea, creditul și comisioanele. Ajustările prețului de export privind cheltuielile de transport intern în țara exportatoare, ale costurilor de ambalare și costurilor creditului au fost efectuate pe baza costurilor stabilite în țara analogă.

(35)	Comparația între valoarea normală și prețul de export a fost efectuată la nivel franco fabrică.

5. Marjele de dumping

(36)	O comparație între valoarea normală și prețul de export al producătorului-exportator chinez a arătat existența unei marje de dumping de 28,7 % în cursul perioadei de anchetă.

(37)	Deoarece acestui producător-exportator nu i s-a acordat tratamentul individual, a fost calculată o marjă globală de dumping pentru întreaga RPC.

(38)

Din moment ce, în conformitate cu considerentului 33, gradul de cooperare a fost scăzut, nivelul dumpingului volumelor exportate de producătorii-exportatori chinezi care nu au cooperat a fost stabilit pe baza marjei celei mai ridicate stabilite pentru un tip reprezentativ al produsului în cauză exportat de producătorul-exportator care a cooperat. Această abordare a fost considerată corespunzătoare, deoarece nu există nimic care să arate că producătorul care nu a cooperat a practicat dumpingul la un nivel mai mic decât exportatorul care a cooperat. În consecință, a fost atribuită o marjă de dumping de 30,2 % tuturor producătorilor-exportatori care nu au cooperat, precum și producătorului-exportator care a cooperat și care nu a exportat către Comunitate în cursul perioadei de anchetă.

(39)	În final, a fost calculată o marjă medie de dumping la scară națională, utilizând ca factor de ponderare valoarea CIF a fiecărui grup de exportatori, și anume cei care au cooperat și cei care nu au cooperat. Marja de dumping la scară națională s-a stabilit la 29,9 %.

(40)

Marja de dumping la scară națională stabilită în cursul anchetei de reexaminare intermediară este inferioară marjei de dumping stabilite în ancheta inițială și, de asemenea, inferioară marjei de dumping stabilite în cadrul anchetei în temeiul articolului 12 din regulamentul de bază privind absorbția măsurilor. Ar trebui reamintit că valoarea normală a produsului în cauză a scăzut considerabil de la perioada de anchetă inițială. Prin urmare, concluzia rezonabilă este că este improbabil ca marja de dumping să crească în cazul în care măsurile sunt modificate pentru a reflecta marja de dumping stabilită în cursul anchetei de reexaminare intermediare.

6. Evoluția importurilor în caz de abrogare a măsurilor

(a) Vânzările la export ale RPC destinate altor țări (volume și preț)

(41)

Din răspunsurile la chestionar și din statisticile Eurostat reiese că vânzarea glifosatului în țările terțe a fost efectuată la prețuri și mai mici decât prețurile de dumping practicate la vânzările pe piața comunitară. De asemenea, răspunsurile la chestionar arată că volumele exportate către țări terțe au crescut mai mult decât de două ori de la instituirea măsurilor definitive. În consecință, în caz de expirare a măsurilor, producătorii-exportatori chinezi și-ar putea reorienta exporturile, în prezent destinate altor piețe, către piața comunitară, în cantități mari și la prețuri de dumping.

(42)

Informațiile comunicate de reclamantă arată că RPC exportă mai mult de 80 % din producția de glifosat. În ceea ce îi privește pe cei doi producători-exportatori care au cooperat, aceștia exportă o proporție majoră din producția totală de glifosat. Prin urmare, s-a stabilit că producția chineză este în general orientată către piețele de export.

(b) Capacități de producție neutilizate în RPC

(43)

Cele două societăți care au cooperat au declarat că, în cursul perioadei de anchetă, capacitățile lor de producție se apropiau de 34 000 tone de glifosat sub formă de echivalent acid 95 %. Din răspunsurile lor la chestionar reiese că și-au crescut capacitățile de producție cu peste 92 % din 1999. În conformitate cu informațiile comunicate de reclamantă, capacitățile de producție chineze se ridică la 79 500 tone în total. Cele două societăți care au cooperat produceau aproape la capacitate maximă, dar din datele furnizate de reclamantă reiese că nivelul mediu de utilizare a capacităților tuturor producătorilor chinezi se situa la aproximativ 83 % în 2001, ceea ce lăsa o capacitate de 13 500 tone neutilizată.

(44)	Luând în considerare cele menționate anterior, s-a concluzionat că producătorii-exportatori chinezi dispun de capacități pentru a-și intensifica exporturile destinate pieței comunitare în caz de abrogare a măsurilor.

(45)

În conformitate cu cosiderentul 1, au fost efectuate două anchete suplimentare în temeiul articolelor 12 și 13 din regulamentul de bază după instituirea drepturilor definitive în februarie 1998. Concluziile acestor anchete au dovedit incapacitatea exportatorilor chinezi de a rămâne competitivi pe piața comunitară fără a practica dumpingul, deoarece, pentru a-și menține prezența pe această piață, a trebuit să recurgă, pe de o parte, la practici de eludare constând în transbordarea produsului în cauză destinat Comunității în alte țări, la prețuri care fac obiectul dumpingului accentuat (ancheta în temeiul articolului 13 privind eludarea măsurilor) și, pe de altă parte, la practici de absorbție.

(d) Importurile în regim de perfecționare activă

(46)

Peste 90 % din importurile recente de glifosat din RPC au fost efectuate în regim de perfecționare activă. În cursul perioadei analizate, importurile din RPC efectuate în regim de perfecționare activă nu au încetat să crească, trecând de la 60 % din totalul importurilor în 1999 la peste 90 % în cursul perioadei de anchetă, în detrimentul importurilor pentru care au fost achitate drepturile. În ultimii ani exporturile chineze au evoluat în mod evident spre regimul de perfecționare activă.

(e) Concluzie privind probabilitatea continuării dumpingului

(47)

Deoarece RPC dispune de capacități de producție neutilizate, iar în cursul perioadei de anchetă prețurile medii ale exporturilor destinate țărilor terțe erau considerabil inferioare prețurilor practicate pe piața Comunității, există posibilitatea ca, în caz de abrogare a măsurilor, producția suplimentară sau vânzările destinate în prezent țărilor terțe să fie reorientate spre piața comunitară în cantități importante.

(48)

Ancheta a arătat că exporturile chineze se fac încă la preț de dumping. În lipsa indicațiilor contrare, este rezonabilă concluzia că dumpingul va continua în viitor. De asemenea, s-a constatat că volumul, în prezent scăzut, al importurilor care fac obiectul dumpingului poate crește considerabil în cazul expirării măsurilor.

7. Angajamentul

(49)

Xinanchem, producătorul-exportator chinez care a cooperat, și-a exprimat dorința de a oferi un angajament. Se reamintește, cu toate acestea, că această societate nu îndeplinea condițiile pentru a beneficia de tratamentul individual, deoarece exista un sistem de control al prețurilor încredințat de stat Camerei de comerț chineze reprezentând importatorii și exportatorii de metale, minerale și produse chimice. De asemenea, din cauza gradului scăzut de cooperare obținut din partea producătorilor-exportatori chinezi, Comisia nu era în măsură să ia în considerare un angajament propus de Xinanchem din cauza riscului ridicat de eludare inerentă unui asemenea angajament. Producătorul-exportator care a cooperat a fost informat cu privire la aceasta. În consecință, Comisia nu a primit nici o ofertă de angajament efectivă de la Xinanchem.

D. SITUAȚIA PE PIAȚA COMUNITĂȚII

1. Generalități

(50)	Cei patru exportatori comunitari care au cooperat reprezentau totalitatea producției comunitare de glifosat în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, ei constituiau industria comunitară în temeiul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(51)

În sensul prezentei reexaminări, se consideră că industria comunitară nu cuprinde, așa cum a fost și cazul anchetei inițiale, decât producători reali de glifosat, și anume cei care fabrică glifosatul din materiile prime necesare, excluzând formulatorii care nu fac decât să transforme o formă de glifosat în altă formă. Un producător-exportator chinez a susținut că formulatorii, și anume societățile care cumpără glifosat acid sau sare de glifosat și o transformă în glifosat formulat, ar trebui considerați, de asemenea, producători comunitari. Cu toate acestea, produsul examinat de prezenta reexaminare este glifosatul sub formele lui diferite și este evident că, prin definiție, un formulator nu face decât să transforme o formă existentă de glifosat în altă formă și, prin urmare, nu ar putea să fie considerat un adevărat producător. Pe de altă parte, distincția dintre producători și importatori/formulatori corespunde abordării adoptate în ancheta inițială.

(52)

În privința unui producător, a trebuit verificat dacă poate fi considerat producător comunitar pe motivul structurii grupului din care face parte. S-a constatat că acest producător este integrat complet într-o entitate economică unică, formată dintr-un număr mare de societăți și funcționând după cum urmează: sediul central al grupului, situat în afara Comunității, cumpără materiile prime. O filială din Comunitate (producătorul respectiv) fabrică glifosatul acid printr-un contract de antrepriză încheiat cu sediul central al grupului, care rămâne proprietarul glifosatului. Glifosatul acid este apoi vândut de către sediul central al grupului unei alte filiale din Comunitate care îl transformă în sare și în produs formulat. Produsul formulat este apoi vândut în cadrul grupului unei rețele de distribuitori legați din Comunitate, care îl vând în final clienților independenți. Ancheta a demonstrat că glifosatul produs de această societate este originar din Comunitate și că operațiunile de fabricație, investițiile în tehnologie și capital care au legătură cu aceste operațiuni, precum și operațiunile de vânzare au loc în Comunitate. Luând în considerare cele menționate anterior, acest producător este unul comunitar în temeiul articolului 5 alineatul (4) și al articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(53)

Un producător comunitar și o asociație reprezentând distribuitori și utilizatori au susținut că o societate considerată producător comunitar nu produce în realitate glifosat acid în Comunitate, limitându-se să importe acid sau sare dintr-o țară terță pentru a o formula în Comunitate. Ancheta a arătat că, deși societatea importă efectiv anumite cantități de glifosat formulat din țări terțe, majoritatea produselor pe care le vinde pe piața comunitară sunt fabricate din glifosatul acid pe care-l produce singură în Comunitate. A fost deci considerată producător comunitar și plângerea a fost respinsă.

(54)	Examinarea impactului importurilor care fac obiectul dumpingului asupra industriei comunitare a cuprins o evaluare a tuturor factorilor și indicatorilor economici care au influențat situația acestei industrii din 1999 până la perioada de anchetă.

(55)

În general, cu excepția cazului în care există indicații contrare, cifrele referitoare la volumele de glifosat acoperă toate formele produsului. În sensul comparației, volumele au fost convertite în glifosat acid 95 %. Cifrele referitoare la vânzările industriei comunitare nu se raportează decât la vânzările de glifosat produs în Comunitate, excluzând orice vânzare de glifosat importat și revândut apoi de anumiți producători comunitari.

2. Consumul comunitar

(56)

Piața comunitară de glifosat, pe care industria comunitară își vinde producția, acoperă atât cererea de produs formulat, gata de utilizare ca erbicid, cât și cererea de glifosat sub formă de sare sau acid utilizat de către importatorii/formulatori care o transformă în produs formulat, care poate apoi fi vândut în Comunitate sau exportat. Cele două cereri pot fi satisfăcute atât de industria comunitară, cât și prin importuri. Prin urmare, consumul comunitar a fost evaluat la nivelul vânzărilor către utilizatori/distribuitori și către importatori/formulatori. Consumul a fost calculat adunând volumul total produs de industria comunitară, ajustat pentru a lua în considerare evoluția stocurilor, la totalul importurilor obținut din cifrele Eurostat completate de informațiile furnizate de industria comunitară privind anumite volume plasate sub regim vamal specific și scăzând volumele exportate raportate de industria comunitară.

(57)

Pe această bază, s-a constatat o creștere continuă a consumului comunitar, progresând cu 41 % între 1999 și 2002. Această evoluție se reflectă în faptul că glifosatul este din ce în ce mai acceptat și utilizat ca erbicid neselectiv. Datele, exprimate în tone, sunt detaliate în continuare.

Tabelul 1

Consumul

1999

2000

2001

2002

(PA)

Tone

(echivalent acid 95 %)

24 782

29 280

31 562

35 021

Indice

100

118

127

141

3. Volumul importurilor din RPC și cota de piață

(58)

Volumul importurilor produsului în cauză a fost stabilit pe baza datelor statistice furnizate de către Eurostat completate de informațiile comunicate de industria comunitară privind anumite volume plasate sub regim vamal specific. Din motive de confidențialitate, cifrele sunt exprimate sub formă de indici. Cantitatea totală de glifosat originar din RPC importată în cursul perioadei de anchetă este inferioară a jumătate din cantitatea importată în cursul perioadei de anchetă inițială (perioada de 12 luni încheindu-se la sfârșitul lui august 1995). Consumul fiind în creștere, cota de piață deținută de importurile produsului în cauză originar din RPC a cunoscut o scădere mai accentuată în aceeași perioadă. De la 11 % în cursul perioade de anchetă inițială a scăzut la 3 % la începutul perioadei analizate și la mai puțin de 2 % în 2001. A crescut apoi în cursul perioadei de anchetă, fără să atingă totuși 2 %. În conformitate cu explicațiile de la considerentul 46 de mai sus, importurile recente din RPC au fost efectuate în proporție de peste 90 % în regim de perfecționare activă, ceea ce dovedește că majoritatea glifosatului chinez importat este de fapt reexportat, fiind greu de vândut în Comunitate din cauza măsurilor. În cursul perioadei analizate, importurile din RPC efectuate în regim de perfecționare activă nu au încetat să crească, trecând de la aproximativ 60 % din totalul importurilor în 1999 la peste 90 % în cursul perioadei de anchetă, în detrimentul importurilor pentru care drepturile sunt achitate. Exportatorii chinezi au înregistrat o diminuare netă a cotei lor de piață din cauza măsurilor în vigoare, dar rămân la fel de prezenți pe piața Comunității. Evoluția importurilor din RPC și cota de piață deținută de această țară în cursul perioadei analizate sunt expuse în tabelul de mai jos, cifrele fiind exprimate sub formă de indici, cu 1999 ca an de referință.

Tabelul 2

Importurile din RPC

Importuri din RPC

1999

2000

2001

2002

(PA)

Volumele

(sub formă de indici)

100

Cota de piață

(sub formă de indici)

100

4. Prețul importurilor în cauză

(a) Evoluția prețurilor

(59)

Deoarece importurile comunitare de glifosat formulat originar din RPC erau neglijabile, iar importurile de sare de glifosat inexistente în cursul perioadei de anchetă, evoluția prețurilor a fost determinată numai pe baza prețurilor glifosatului acid. Această informație se bazează pe cifrele Eurostat. Prețul importurilor de glifosat acid 95 % originar din RPC, exprimat în euro/kg înainte de aplicarea dreptului antidumping, nu a încetat să scadă, trecând de la 3,50 euro în 1999 la 2,80 euro în cursul perioadei de anchetă, ceea ce reprezintă o scădere globală de 20 %. Datele sunt detaliate în continuare.

Tabelul 3

Prețurile practicate de RPC

Prețul practicat de RPC

1999

2000

2001

2002

(PA)

euro/kg fără drept antidumping

(echivalent acid 95 %)

3,50

3,31

3,04

2,80

Indice

100

(b) Subcotarea prețurilor

(60)

Din motivele prevăzute la considerentul 59, evaluarea subcotării prețurilor se bazează numai pe prețurile glifosatului acid. Deoarece acidul importat din RPC este acid 95 % glifosat, iar cel vândut de către producătorii comunitari pe piața Comunității se prezintă sub formă de turtă umedă cu conținut de glifosat de 84 %, prețurile glifosatului sub formă de turte umede a fost convertit în echivalent acid 95 % pentru a permite o comparație corectă. O astfel de conversie este posibilă, din moment ce singura diferență esențială între cele două produse este conținutul în apă mai ridicat al turtelor umede. De asemenea, prețul glifosatului chinez a fost bazat pe informațiile comunicate în cursul anchetei de către producătorul exportator care a cooperat. Prețurile la frontiera comunitară, cu drepturile vamale incluse, dar fără drepturile antidumping, practicate în cursul perioadei de anchetă arată existența unei marje de subcotare de 20-30 %, ceea ce arată că, fără măsuri, prețurile pe piața comunitară ar fi expuse presiunii scăderii exersate de glifosatul chinez la preț mai mic. Având în vedere nivelul drepturilor antidumping existente (48 %), prețul după vămuire al glifosatului originar din RPC depășea cu 10 până la 20 % prețul de vânzare practicat de industria comunitară. Ar trebui, totuși, menționat că, în conformitate cu considerentele 119 și 120, o marjă de subcotare a prețurilor de peste 80 % a fost stabilită, înainte de vămuire, pentru vânzările de glifosat originar din RPC în cursul perioadei de anchetă.

(61)

În conformitate cu considerentul 71 de mai jos, un producător comunitar a importat cantități importante de glifosat formulat de la societăți legate stabilite în țări terțe. Produsul importat este un produs formulat nonstandard de mare valoare ale cărui prețuri de import sunt, ca și prețurile de revânzare, net superioare prețurilor principalelor produse formulate produse și vândute de industria comunitară în Comunitate. Prin urmare, aceste importuri nu au contribuit la scăderea prețurilor pe piața comunitară.

(62)

Cifrele referitoare la importuri menționate mai jos înglobează importurile de glifosat în regim de perfecționare activă, dar exclud importurile de glifosat efectuate de producătorul comunitar în cauză de la societăți legate din țări terțe.

Tabelul 4

Volumul importurilor din alte țări terțe și cotele de piață

Echivalent acid 95 %	1999			2000			2001			2002 (PA)
Echivalent acid 95 %	Tone	Cota de piață	Prețul euro/kg	Tone	Cota de piață	Prețul euro/kg	Tone	Cota de piață	Prețul euro/kg	Tone	Cota de piață	Prețul euro/kg
Malaysia	1 884	7,6 %	2,85	1 622	5,5 %	2,84	1 239	3,9 %	2,57	78	0,2 %	2,83
Indice	100		100	86		100	66		90	4		99
Taiwan	736	3,0 %	3,87	1 253	4,3 %	3,87	469	1,5 %	3,46	1 354	3,9 %	3,24
Indice	100		100	170		100	64		90	184		84
Altele	1 292	5,2 %	3,94	2 141	7,3 %	3,82	2 212	7,0 %	3,40	1 695	4,8 %	3,19
Indice	100		100	255		100	174		89	90		84
TOTAL	3 912	15,8 %	3,38	5 016	17,1 %	3,44	3 920	12,4 %	3,13	3127	8,9 %	3,20
Indice	100		100	128		102	100		93	80		95

(63)	Pentru a putea stabili o comparație valabilă a prețurilor importurilor de glifosat originare din țările terțe, comparația a fost efectuată pe baza glifosatului acid care reprezenta peste 90 % din importuri în cursul perioadei de anchetă.

(64)

Importurile de glifosat de la societățile care nu au legătură cu producătorii comunitari au scăzut ușor, trecând de la 3 912 tone în 1999 la 3 127 tone în cursul perioadei de anchetă. În cursul perioadei de anchetă, singurele importuri importante din alte țări decât RPC, în afara importurilor efectuate de producătorii comunitari de la societăți legate stabilite în afara Comunității, au provenit din Taiwan (a se vedea tabelul prezentat mai sus). În urma unei anchete privind eludarea măsurilor, Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 163/2002, a extins dreptul la importurile produsului în cauză expediat din Malaysia sau Taiwan (indiferent că au fost sau nu declarate ca provenind din aceste țări), cu excepția produsului fabricat de câte o societate desemnată în mod expres în fiecare din aceste state. Importurile din Malaysia au scăzut substanțial după extinderea măsurilor și au fost nesemnificative în cursul perioadei de anchetă.

(65)

În cazul Taiwanului, importurile au scăzut în 2001 în cursul anchetei privind eludarea măsurilor, dar au reînceput să crească în cursul perioadei de anchetă pentru a atinge aproape 4 % din consumul comunitar. Nivelul importurilor din Taiwan rămâne cu siguranță relativ ridicat, dar trebuie reținut că nu toate importurile din această țară sunt supuse drepturilor extinse în urma reexaminării privind eludarea măsurilor. Ar trebui remarcat, de asemenea, că în cursul perioadei analizate, prețurile acestor importuri au fost cu 10-20 % mai ridicate decât prețurile importurilor din RPC fără drept antidumping și că în cursul perioadei de anchetă acestea nu subcotau prețurile industriei comunitare. Prețurile importurilor din alte țări erau foarte apropiate de cele ale industriei comunitare.

5. Situația industriei comunitare

(a) Generalități

(66)

Pentru a putea efectua o comparație valabilă a anumitor indicatori de prejudiciu, a fost necesară excluderea datelor privind producătorul menționat la considerentul 52 în toate cazurile în care aceste date ar fi putut fi influențate de societățile aparținând aceluiași grup, dar stabilite în afara Comunității. Deoarece rentabilitatea activităților europene ale acestei societăți este influențată de performanțele întregului său lanț de comercializare, inclusiv sediul său central stabilit în afara Comunității, s-a considerat oportună excluderea datelor referitoare la aceasta din analiza indicatorilor de la literele (f) rentabilitatea și (h) fluxul de lichidități și capacitatea de a mobiliza capitaluri, precum și din analiza „randamentului investițiilor” de la litera (g) investițiile și randamentul investițiilor. De asemenea, deoarece societatea a rezultat din fuziunea a două entități anterior independente, nu era în măsură să comunice informații privind prețurile de vânzare și ocuparea forței de muncă pentru ansamblul perioadei analizate. Prin urmare, a trebuit să se excludă informațiile disponibile din analiza tendințelor de la literele (e) prețul de vânzare și costurile și (i) ocuparea forței de muncă, productivitatea și salariile. Deoarece societatea respectivă nu deține decât 15-25 % din producția comunitară a produsului în cauză, constatările menționate în continuare au fost considerate reprezentative.

(b) Producția, capacitățile de producție și utilizarea capacităților

(67)	Producția de glifosat a industriei comunitare s-a situat la 48 334 tone în 1999 înainte de a crește și de a culmina cu 54 575 tone în 2000, pentru a recădea apoi la 50 448 tone în cursul perioadei de anchetă, ceea ce reprezintă o creștere globală de 4 % în cursul perioadei analizate.

(68)

Capacitățile de producție au crescut cu 11 % trecând de la aproximativ 63 000 tone în 1999 la aproape 70 000 tone în cursul perioadei de anchetă. Creșterea remarcată în 2000 și 2001 se explică prin darea în folosință a instalațiilor de producție suplimentare și printr-o îmbunătățire constantă a procesului de producție.

(69)

Nivelul de utilizare a capacităților a început printr-o creștere, trecând de la 77 la 83 % în 2000, pentru a scădea pe tot parcursul anului 2001 și a atinge 72 % în cursul perioadei de anchetă, ceea ce reprezintă o scădere globală de cinci puncte procentuale în raport cu 1999. Impactul economic al scăderii nivelului de utilizare a capacităților a fost examinat, dar nu a fost constatat nici un efect marcant asupra rentabilității.

(70)

Luând în considerare creșterea vânzărilor produsului în cauză în Comunitate, nivelul de utilizare a capacităților a fost afectat de evoluția vânzărilor la export din industria comunitară, care nu au încetat să scadă în cursul perioadei analizate, trecând de la 58 % din vânzările mondiale ale industriei comunitare în 1999 la 38 % în cursul perioadei de anchetă.

(71)

Cifrele referitoare la producție și la nivelul de utilizare a capacităților pentru 2001 și 2002 au fost afectate de scăderea producției unui producător comunitar care a decis importarea anumitor produse de la societăți legate stabilite în țări terțe, decât producerea lor în Comunitate. Produsele în cauză sunt forme dezvoltate recent care presupun echipamente de producție suplimentare, care nu sunt disponibile în prezent în Comunitate. Pentru a analiza deteriorarea indicatorilor de prejudiciu în 2001 și 2002, trebuie luat în considerare elementul menționat la considerentul 61. Datele sunt detaliate în continuare.

Tabelul 5

Producția

Producția	1999	2000	2001	2002 (PA)
Producția (tone de echivalent acid 95 %)	48 337	54 575	52 406	50 448
Indice	100	113	108	104
Capacitățile de producție (tone de echivalent acid 95 %)	63 029	65 720	70 028	69 930
Indice	100	104	111	111
Utilizarea capacităților	77 %	83 %	75 %	72 %

(72)

Stocurile de glifosat au crescut cu 59 % în perioada analizată, trecând de la 9 149 tone în 1999 la 14 554 tone în cursul perioadei de anchetă. Această creștere a intervenit în special în 2001 și 2002, atestând eforturile producătorilor comunitari de a menține un nivel ridicat de utilizare a capacităților, astfel încât să acopere cheltuielile fixe ale instalațiilor, în condițiile în care piața nu era în măsură să absoarbă astfel de cantități. Datele sunt detaliate în continuare.

Tabelul 6

Stocurile

1999

2000

2001

2002

(PA)

Tone

9 149

9 902

13 049

14 554

Indice

100

108

143

159

(73)

O parte din RPC a susținut că acumularea stocurilor nu poate fi imputată efectelor importurilor din RPC și că ea rezultă doar din scăderea vânzărilor industriei comunitare pe piețele de export. Ar trebui constatat în acest sens că la scăderea vânzărilor la export ale industriei comunitare a contribuit, de asemenea, concurența exersată de glifosatul chinez, importat în regim de perfecționare activă și apoi exportat.

(d) Volumul vânzărilor, cota de piață și creșterea

(74)

Vânzările pe piața Comunității ale glifosatului produs de industria comunitară au crescut regulat, câștigând 48 % în perioada analizată. De la 19 945 tone în 1999 au trecut la 29 607 tone în cursul perioadei de anchetă. În mod similar, cota de piață a industriei comunitare a trecut de la 80 % în 1999 la 85 % în cursul perioadei de anchetă, după ce a atins 89 % în 2001. Scăderea cotei de piață intervenită între 2001 și 2002 rezultă din importurile de glifosat din țări terțe efectuate de un producător comunitar (considerentul 71).

Tabelul 7

Vânzările

Vânzările	1999	2000	2001	2002 (PA)
Vânzările industriei comunitare (în tone)	19 945	24 323	28 229	29 607
Indice	100	122	142	148
Cota de piață a industriei comunitare	80 %	83 %	89 %	85 %

(e) Prețul de vânzare și costurile

(75)

Prețurile au fost comparate pentru produsul formulat, fiind vorba de forma de glifosat utilizată ca erbicid de către consumatorul final. De asemenea, glifosatul formulat reprezintă marea majoritate a vânzărilor, atât în ceea ce privește valoarea, cât și volumul. Pentru a asigura o comparație echitabilă a prețurilor, deoarece există pe piață diverse tipuri de glifosat formulat ale cărui prețuri pot varia considerabil, în funcție de concentrația produsului și de agentul tensioactiv utilizat, serviciile Comisiei au selectat formula cea mai utilizată, și anume o formulă standard cu un conținut de 360 g de glifosat pe litru. Respectiva formulă numită „360 standard” reprezenta aproximativ 40 % din volumul vânzărilor de glifosat ale industriei comunitare în Comunitate în cursul perioadei analizate. De asemenea, nemaifiind protejată de un brevet, este vorba de o formulă tipic importată din RPC sau fabricată din acid sau sare originare din această țară.

(76)

De asemenea, în sensul acestei comparații, glifosatul formulat produs de industria comunitară conținând agenți tensioactivi speciali concepuți pentru a face produsul mai puțin toxic a fost luat în considerare separat. Vânzările acestei formule netoxice, tot cu un conținut de 360 g de glifosat pe litru, reprezentau aproximativ 20 % din volumul vânzărilor de glifosat ale industriei comunitare în Comunitate în cursul perioadei analizate. Glifosatul acid reprezenta în mod normal în jur de 18 % din volumul vânzărilor totale de glifosat ale industriei comunitare în Comunitate în cursul perioadei analizate, restul fiind constituit din sare de glifosat și alte formulări nonstandard cu un conținut de glifosat pe litru diferit și/sau conținut de agenți tensioactivi speciali pentru îmbunătățirea eficacității sau a clasificării toxicologice.

(77)	Glifosatul acid este principalul factor de cost în producția de glifosat formulat. Acesta reprezintă aproximativ 55 % din costul total de producție al formulei 360 standard față de 45 % pentru formulele 360 netoxice.

(78)

Prețul de vânzare al glifosatului în formula 360 standard exprimată în kilograme de echivalent acid 95 % (echivalentul a 2,64 litri de produs formulat) nu a încetat să scadă, trecând de la 9,23 euro în 1999 la 7,28 euro în 2002, ceea ce corespunde unei scăderi de 21 %. Și costul de producție a scăzut cu 21 %. De la 10,37 euro în 1999 a scăzut la 8,14 euro în cursul perioadei de anchetă. Produsul nu a fost niciodată rentabil pe parcursul perioadei analizate, cu toate că diferența dintre costul de producție și prețul de vânzare a rămas relativ stabilă.

Tabelul 8

Formula 360 standard

Formula 360 standard	1999	2000	2001	2001 (PA)
Cantitatea vândută (în tone de echivalent acid 95 %)	7 632	9 102	10 015	10 322
% din vânzările în UE	43 %	41 %	39 %	38 %
Prețul de vânzare (în euro/kg de echivalent acid 95 %)	9,23	8,65	7,55	7,28
Indice	100	94	82	79
Costul de producție (în euro/kg de echivalent acid 95 %)	10,37	9,31	8,88	8,14
Indice	100	90	86	79

(79)

Pentru glifosatul în formulă netoxic cu un conținut de 360 g glifosat pe litru, prețul de vânzare, exprimat în kilogram de echivalent acid 95 % (echivalentul a 2,64 litri de produs formulat), nu a încetat să scadă, reducându-se cu 12 % între 1999 și 2002. Costul de producție a scăzut, de asemenea, între 1999 și 2001, înainte de a crește în cursul perioadei de anchetă. Pe parcursul întregii perioade s-a diminuat cu 22 %. Creșterea costului de producție observată în cursul perioadei de anchetă rezultă din scăderea nivelului de utilizare a capacităților. Rentabilitatea acestui produs a crescut în cursul perioadei analizate.

Tabelul 9

Formula 360 netoxică

Formula 360 netoxică	1999	2000	2001	2002 (PA)
Cantitatea vândută (indice)	100	123	125	106
% din vânzările în UE (indice)	100	100	88	69
Prețul de vânzare (indice)	100	100	90	88
Costul de producție (indice)	100	79	73	78

(80)

Tabelul prezentat în continuare arată prețul de vânzare și costul de producție medii ponderate la toate formele de glifosat adunate, și anume sare, acid și toate tipurile de produse formulate. Prețul de vânzare și costul de producție par să fi crescut în 2001. Cauza este o modificare a gamei de produse vândute pe piața Comunității, mai precis industria comunitară a vândut pe această piață mai puține produse de valoare redusă sub formă de acid sau de sare.

Tabelul 10

Toate produsele adunate

Toate produsele adunate	1999	2000	2001	2002 (PA)
Prețul de vânzare (în euro/kg de echivalent acid 95 %)	8,92	7,94	8,16	7,61
Indice	100	89	91	85
Costul de producție (în euro/kg de echivalent acid 95 %)	8,55	7,58	8,01	7,84
Indice	100	88	94	92

(f) Rentabilitatea

(81)

Rentabilitatea generală a activităților industriei comunitare referitoare la glifosat s-a deteriorat, trecând de la 4,2 % în 1999 la – 2,6 % în cursul perioadei de anchetă. Rentabilitatea a fost stabilită pentru toate formele de glifosat produse și vândute de industria comunitară în Comunitate. Glifosatul importat și revândut, astfel cum se menționează la considerentul 71, nu a fost luat în calcul.

(82)

O parte chineză a susținut că produsul importat și revândut ar fi trebuit luat în considerare în evaluarea rentabilității globale. În acest sens, ar trebui menționat că aceste produse au fost excluse pe drept, deoarece nu contribuiau la rentabilitatea producției și a vânzărilor industriei comunitare în Comunitate. Argumentul a fost deci respins.

(83)

Rentabilitatea generală a fost, de asemenea, afectată de gama de produse vândute de industria comunitară pe piața Comunității. Industria comunitară preconiza abandonarea formulelor „standard” vândute în pierdere din cauza presiunii exersate de către importurile la preț mic provenite, în special, din RPC și Taiwan în profitul produselor mai elaborate de valoare crescută, precum formulele netoxice. Cu toate acestea, în cursul perioadei de anchetă, vânzările produselor de valoare crescută fabricate în Comunitate au scăzut din cauza scăderii cererii acestor produse, ceea ce a afectat rentabilitatea generală. Cifrele referitoare la rentabilitate sunt prezentate în tabelul 11.

(84)

Glifosatul este, de asemenea, vândut în Comunitate de către importatorii/formulatori. Aceste vânzări, care se referă aproape exclusiv la formula 360 standard, care este cel mai vândut produs, sunt în concurență directă cu vânzările aceluiași produs efectuate de industria comunitară. Acest glifosat este cumpărat sub formă de acid sau de sare de la producătorii comunitari, în special, dar mai este importat și din țări terțe. Vânzările realizate de industria comunitară pentru a satisface cererea de această formulă standard nu sunt rentabile, dar, cu toate acestea, sunt necesare, deoarece contribuie la acoperirea cheltuielilor fixe, permițând menținerea nivelului de utilizare a capacităților.

Tabelul 11

Rentabilitatea

1999

2000

2001

2002

(PA)

Rentabilitatea

(vânzările comunitare)

4,2 %

4,3 %

0,6 %

– 2,6 %

(g) Investițiile și randamentul investițiilor

(85)

Investițiile în glifosat au scăzut brusc cu aproximativ 15 până la 18 % după 1999. Ar trebui precizat că investițiile care au dus la creșterea capacităților intervenită în 2001 au fost făcute în mare parte înainte de 1999. Nici o investiție importantă nu a fost planificată sau realizată în restul perioadei analizate. Datele sunt detaliate în continuare.

Tabelul 12

Investițiile

Investițiile	1999	2000	2001	2002 (PA)
Investițiile (în mii de euro)	50 940	7 409	9 035	7 883
Indice	100	15	18	15
Randamentul investițiilor	22 %	157 %	17 %	negativ

(h) Fluxul de lichidități și capacitatea de a mobiliza capitaluri

(86)

Fluxurile de lichidități ale industriei comunitare s-au deteriorat între 1999 și perioada de anchetă, atât în valoare absolută cât și în procent din cifra de afaceri. Această scădere corespunde degradării rentabilității generale observate în perioada analizată.

Tabelul 13

Fluxul de lichidități

Fluxul de lichidități	1999	2000	2001	2002 (PA)
Fluxul de lichidități (în mii de euro)	13 217	11 769	4 975	– 562
Indice	100	89	38	negativ
Fluxul de lichidități exprimat în procent din cifra de afaceri	5,0 %	4,4 %	2,1 %	– 0,3 %

(87)

Capitalurile au crescut fie la bursă, fie chiar în interiorul societății. Investițiile și, în anumite cazuri, cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare (C-D) au fost limitate în ultimii ani, reflectând o scădere a rentabilității vânzărilor de glifosat. Absența investițiilor importante începând din 2000 este confirmată de cifrele indicate la considerentul 85.

(i) Ocuparea forței de muncă, productivitatea și salariile

(88)

Din motivul expus la considerentul 66, producătorul comunitar menționat la considerentul 52 nu era în măsură să comunice cifre comparabile pentru ansamblul perioadei analizate, astfel că au trebuit excluse informațiile disponibile referitoare la acesta, pentru a asigura coerența analizei tendințelor.

(89)

Ocuparea forței de muncă a scăzut în perioada analizată, numărul muncitorilor scăzând cu 20 %, pentru a trece de la 1 017 în 1999 la 808 în cursul perioadei de anchetă. Această diminuare reflectă scăderea producției intervenită în 2001 și 2002, dar și creșterea generală a productivității măsurate în producție pe muncitor. În 2002, productivitatea a scăzut în principal din cauza scăderii nivelului de utilizare a capacităților evocate la considerentul 71. Creșterea costurilor salariale pe muncitor rezultă din negocierile colective sectoriale.

(90)

O parte chineză a afirmat că scăderea ocupării forței de muncă rezultă mai degrabă din eficacitatea crescută, decât din prejudiciu. Cu toate acestea, deși s-a admis că și creșterea eficienței a contribuit, așa cum reiese din considerentul 89, scăderea ocupării forței de muncă decurge într-o mare măsură din scăderea producției industriei comunitare.

Tabelul 14

Ocuparea forței de muncă

Ocuparea forței de muncă	1999	2000	2001	2002 (PA)
Numărul de muncitori	1 017	846	791	808
Indice	100	83	78	80
Costurile salariale pe muncitor (în euro)	57 730	60 040	63 619	64 871
Indice	100	104	110	112
Producția pe muncitor (tone/an)	44	56	58	49
Producția pe muncitor (indici)	100	129	133	112

(j) Mărimea dumpingului și reabilitarea în urma practicilor anterioare de dumping

(91)

În ceea ce privește impactul asupra industriei comunitare al mărimii marjei de dumping (29,9 %) constatate în cursul anchetei, ar trebui precizat că, deși inferioară celei stabilite în urma anchetei inițiale (38,2 %), această marjă rămâne ridicată. Situația industriei comunitare a început să se îmbunătățească după instituirea măsurilor inițiale, dar nu s-a reabilitat complet. Ar trebui reamintit că, așa cum a stabilit ancheta menționată la considerentul 1 privind anti-absorbția măsurilor, dumpingul a crescut în continuare cu 62 %. Intensificarea dumpingului și eludarea măsurilor via Malaysia și Taiwan, așa cum s-a stabilit în ancheta privind eludarea măsurilor menționată la considerentul 1, au contribuit cu siguranță la scăderea prețurilor în Comunitate și la scăderea rentabilității industriei comunitare. În cazul în care importurile din RPC ar fi reluate la un nivel și mai ridicat, dumpingul constatat în cursul prezentei anchete ar avea un impact semnificativ asupra industriei comunitare.

(92)

Două părți chineze au reclamat că măsurile sunt ineficiente și trebuie abrogate, din moment ce în perioada lor de aplicare situația economică a industriei comunitare nu a cunoscut o îmbunătățire semnificativă. În acest sens trebuie precizat că eficacitatea măsurilor a fost redusă de presiunea constantă asupra prețurilor exersată prin scăderea prețurilor importurilor originare din RPC. Ar trebui, de asemenea, amintit că practicile de absorbție și de eludare au intervenit după instituirea măsurilor, așa cum este precizat la considerentele 1 și 45, ceea ce a limitat, de asemenea, eficacitatea lor. Ținând seama de acești factori, argumentul conform căruia trebuie abrogate măsurile nu a fost acceptat.

6. Concluzie privind situația industriei comunitare

(93)

În urma instituirii măsurilor antidumping asupra importurilor din RPC, situația economică a industriei comunitare s-a îmbunătățit în ceea ce privește productivitatea, producția, capacitățile de producție, vânzările și cota de piață. Pentru a aprecia această îmbunătățire, trebuie luate în considerare nu numai existența măsurilor, ci și creșterea consumului de glifosat în Comunitate. Cu toate acestea, prețurile de vânzare nu au încetat să scadă antrenând o deteriorare constantă a rentabilității până la înregistrări de pierderi în cursul perioadei de anchetă. Situația a afectat fluxul de lichidități, pe când stocurile au crescut și ocuparea forței de muncă a scăzut. De asemenea, nu a fost făcută nici o investiție importantă din 2000.

(94)

O parte chineză a argumentat că situația economică deficitară a industriei comunitare se explică prin capacitățile de producție excedentare și scăderea vânzărilor la export. Argumentul este respins din cauzele expuse la considerentele 69 și 73. Prin urmare, s-a considerat că situația economică a industriei comunitare rămâne deficitară.

E. PROBABILITATEA CONTINUĂRII DUMPINGULUI ȘI/SAU A REAPARIȚIEI PREJUDICIULUI

(95)

De la instituirea măsurilor, RPC a continuat să vândă glifosat în Comunitate la prețuri de dumping. Deși cantitatea intrată pe piața comunitară a scăzut (ceea ce se explică printre altele prin măsuri), exportatorii chinezi rămân prezenți. De asemenea, prin vânzările lor efectuate în principal în regim de perfecționare activă, aceștia continuă să exerseze o anumită presiune asupra prețurilor în Comunitate. În prezent aceștia dispun de capacități de producție neutilizate care corespund la aproximativ 40 % din consumul comunitar. Mai mult decât atât, în cazul abrogării măsurilor, ar fi capabili să exporte către Comunitate cantități importante pe care le exportă în prezent către piețe terțe mai puțin lucrative (considerentele 41 și 47). De asemenea, ar putea să expedieze pe piața comunitară cantități crescute la prețuri care, în cazul expirării măsurilor, ar antrena o puternică subcotare și scădere a prețurilor. Prețurile importurilor produsului în cauză din RPC ar subcota și prețurile de export ale altor țări terțe, cu aproximativ 10 până la 20 % în cazul Taiwanului.

(96)

O parte chineză a argumentat că volumele reduse de glifosat importate din RPC nu ar trebui să afecteze prețurile pe piața comunitară și că scăderea prețurilor în Comunitate se datorează scăderii costurilor de producție ale industriei comunitare. Argumentul este respins, deoarece s-a constatat că glifosatul este un produs de bază și că, în consecință, prezența de cantități relativ scăzute de glifosat la preț mic pe piața Comunității este suficientă pentru a afecta prețurile pieței. Acest lucru este valabil în special pentru produsul formulat standard care reprezintă aproximativ 40 % din vânzările industriei comunitare pe această piață și care este supus concurenței directe a importurilor din RPC. Din cauza scăderii prețurilor, rentabilitatea produsului formulat standard din industria comunitară a rămas negativă pe toată perioada analizată, în ciuda eforturilor depuse pentru reducerea costurilor.

(97)

O altă parte din RPC a considerat că importurile efectuate în regim de perfecționare activă nu ar fi trebuit luate în considerare în sensul evaluării prejudiciului, deoarece nu au fost vândute pe piața comunitară. În acest sens ar trebui menționat că importurile de sare de glifosat și glifosat acid efectuate în regim de perfecționare activă sunt în concurență directă cu produsele similare ale industriei comunitare atunci când este vorba de satisfacerea cererii importatorilor/formulatori privind aprovizionarea piețelor de export. Prin urmare, este corectă luarea în considerare a cantităților reprezentate de aceste importuri la evaluarea prejudiciului. De asemenea, cu toate că importurile efectuate în regim de perfecționare activă nu sunt vândute în Comunitate, prețurile lor influențează piața, importatorii/formulatori încercând să se aprovizioneze la prețul cel mai competitiv pentru a satisface în același timp cererea comunitară și cererea la export. Prin urmare, prețurile importurilor efectuate în regim de perfecționare activă au contribuit la presiunea asupra prețurilor care a atras deteriorarea rentabilității industriei comunitare pe piața Comunității și starea precară persistentă a situației sale economice. Argumentul este deci respins.

(98)

Astfel cum indică considerentul 93, industria comunitară este în prezent slăbită având în vedere în special rentabilitatea sa care nu a încetat să scadă de la instituirea măsurilor, până la înregistrarea de pierderi în cursul perioadei de anchetă și chiar de fluxuri de lichidități negative. Având în vedere cele menționate anterior, este probabil ca în caz de expunere la volume ridicate de importuri la prețuri de dumping din RPC, situația financiară deja precară a industriei comunitare să se deterioreze și mai mult și sa piardă cote de piață. Prin urmare, s-a hotărât că expirarea măsurilor ar antrena continuarea prejudiciului suferit de industria comunitară.

F. INTERESUL COMUNITĂȚII

1. Generalități

(99)

Comisia a examinat dacă menținerea măsurilor antidumping privind glifosatul este în interesul Comunității. S-a constatat că există probabilitatea continuării dumpingului prejudiciabil. Ancheta a urmărit, de asemenea, să determine dacă există un interes superior care să contravină menținerii măsurilor și a luat în considerare și efectele pe care le-au avut în trecut drepturile asupra diferitelor interese implicate.

(100)

Ar trebui reamintit că în ancheta inițială s-a considerat că adoptarea măsurilor nu contravine intereselor Comunității. Deoarece ancheta este și o anchetă de reexaminare a expirării măsurilor, a fost examinat și impactul acestora, în special asupra utilizatorilor, consumatorilor și importatorilor/formulatorilor.

2. Interesul industriei comunitare

(101)

Glifosatul originar din RPC este încă oferit la valori CIF inferioare prețurilor de vânzare actuale ale producătorilor comunitari. Prin urmare, în caz de expirare a măsurilor, glifosatul originar din RPC ar câștiga cote de piață pe piața Comunității în detrimentul producătorilor comunitari sau industria comunitară ar fi constrânsă să-și diminueze și mai mult prețurile deja în scădere pentru a-și păstra cota de piață și a menține nivelul de utilizare a capacităților. În oricare din cazuri, industria comunitară ar suferi pierderi cauzate de expirarea măsurilor.

(102)

Producătorii comunitari au susținut că măsurile au fost deja absorbite sau eludate de către RPC pentru majoritatea perioadei analizate, astfel încât efectul lor corectiv a fost limitat. Absorbția și eludarea via Malaysia și Taiwan au fost confirmate și remediate de anchetele de reexaminare menționate la considerentul 1 de mai sus.

(103)

Mai mulți furnizori de materie primă și de servicii au reacționat și au afirmat că se tem ca producția comunitară și, prin urmare, cererea materiilor lor prime și a serviciilor să nu scadă în cazul expirării măsurilor.

(104)

Având în vedere cele menționate anterior, se consideră că în absența măsurilor antidumping asupra importurilor produsului în cauză originar din RPC, situația industriei comunitare s-ar agrava din cauza pierderilor financiare suplimentare cauzate de creșterea importurilor la prețuri de dumping din RPC. Cu toate că importurile din această țară au scăzut în perioada analizată, ar trebui subliniat că glifosatul poate fi considerat produs de bază. În acest caz, chiar și importurile reduse la preț de dumping pot avea repercusiuni prejudiciabile asupra industriei comunitare. Aceasta și-a crescut producția, volumele de vânzare și cota de piață în perioada analizată, dar în detrimentul rentabilității. Chiar viabilitatea ei ar fi amenințată în lipsa măsurilor de eliminare a dumpingului prejudiciabil.

3. Interesul importatorilor/formulatorilor independenți

(105)

Deoarece majoritatea importurilor comunitare de glifosat originar din RPC se prezintă sub formă de acid sau de sare și este revândut după formulare, prezenta procedură are în vedere industria de formulare. Unii dintre acești importatori au indicat că în prezent nu importă decât cantități foarte mici de glifosat originar din RPC, dar că ar reîncepe să importe din această țară în lipsa măsurilor.

(106)

Un importator/formulator a cooperat în totalitate cu Comisia. Acesta a contestat instituirea măsurilor susținând că o creștere a prețului principalului input i-ar reduce marja de profit asupra glifosatului formulat. Mai mulți formulatori care, deocamdată, nu importă glifosat acid originar din RPC din cauza măsurilor în vigoare au afirmat că ar reîncepe să se aprovizioneze din această țară în cazul în care măsurile expiră. Din moment ce s-a constatat că majoritatea importatorilor/formulatorilor prelucrează alte produse decât glifosatul, se consideră că, și în cazul în care măsurile ar avea ca efect oprirea scăderii prețurilor la glifosat acid, impactul lor asupra ansamblului activităților societăților în cauză ar fi limitat.

(107)

Importatorii/formulatorii prevăd că ridicarea măsurilor va antrena o scădere a prețului glifosatului lor pe piața comunitară, permițându-le să câștige cote de piață în detrimentul producătorilor comunitari. Avantajul financiar astfel obținut ar fi, cu toate acestea, limitat, deoarece importatorii/formulatorii ar fi constrânși să pună mare parte din scăderea costurilor lor asupra clienților din cauza concurenței exersate de ceilalți formulatori care importă la rândul lor glifosat chinez. Mai mult decât atât, importatorii/formulatorii nu ar trebui să obțină nici un avantaj din practicile de dumping, deoarece acestea ar da naștere unui dezechilibru față de ceilalți concurenți, și anume industria comunitară.

(108)

Din motivele menționate anterior, se consideră că profitul pe care l-ar obține industria comunitară din menținerea măsurilor primează asupra inconvenientelor minore care ar putea decurge din acestea pentru importatorii/formulatorii în cauză.

4. Interesele distribuitorilor și consumatorilor

(109)

Comisia a primit observațiile unei asociații reprezentând distribuitorii și utilizatorii de substanțe agrochimice din Uniunea Europeană. Asociația respectivă a susținut că, pe piața Comunității, comportamentul producătorilor comunitari este prejudiciabil pentru distribuitorii independenți de substanțe agrochimice.

(110)

Această asociație și un importator/formulator au argumentat că piața comunitară este foarte protejată împotriva importurilor prin barierele reglementare și mai precis prin Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (8), astfel că nu mai este necesară menținerea măsurilor. Asociația și-a retras plângerea după divulgarea concluziilor. Ar trebui observat că această directivă nu se referă la protecția comercială, ci mai degrabă la protecția mediului. S-a afirmat, cu toate acestea, că obținerea informațiilor necesare pentru înregistrarea glifosatului durează și costă mult, ceea ce are un efect de descurajare asupra importatorilor/formulatorilor dornici să importe glifosat din țări terțe. Cu toate acestea, se pare că acesta nu este un obstacol serios în practică, din moment ce un anumit număr de importatori/formulatori au reușit să obțină înregistrarea în cadrul Directivei 91/414/CEE. De asemenea, importatorul/formulatorul care a cooperat a afirmat că ar importa glifosat din RPC în caz de abrogare a măsurilor. Prin urmare, se consideră că Directiva 91/414/CEE nu închide piața comunitară pentru importurile de glifosat din RPC.

(111)

Asociația a argumentat, de asemenea, că prețurile scăzute ale formulelor standard „generice” obținute de către formulatori din acid sau sare produse de un anumit producător comunitar sunt compensate de prețurile ridicate ale produselor „de marcă” echivalente vândute de același producător. S-a declarat că prețurile scăzute ale acestor produse „generice” sunt un element de descurajare care frânează intrarea pe piața comunitară a altor produse, în special a importurilor de glifosat originar din RPC. Cu toate că s-a confirmat că formulatorii cumpără acid și/sau sare la preț scăzut de la acest producător comunitar, nu se poate afirma că acesta este în măsură să obțină prețuri ridicate pentru produsele sale formulate. Așa cum este indicat la considerentul 75, producătorii comunitari, inclusiv producătorul în cauză, și-au vândut produsele formulate standard (care sunt produse de marcă) în pierdere în cursul perioadei analizate, ceea ce face puțin plauzibilă afirmația că aceștia ar fi în măsură să obțină prețuri ridicate pentru produsele lor „de marcă”.

(112)

Această asociație a mai afirmat că doi producători comunitari au creat un cartel în Comunitate, deoarece unul dintre ei pare să-și limiteze cota de piață, atunci când ar putea satisface o parte net mai mare din cererea comunitară. Ar trebui precizat în acest sens că elementele de probă comunicate în sprijinul acestei afirmații nu sunt concludente, deoarece alți factori decât existența unui cartel pot explica această situație. În primul rând, trebuie semnalat că nu doar cota de piață a respectivului producător a variat puțin în perioada analizată. Este și cazul altor producători. Apoi, se puteau obține prețuri mai ridicate de export, astfel încât faptul că societatea nu vinde mai mult în Comunitate se poate explica prin alți factori, în special eforturile depuse pentru maximizarea profiturilor pe piețele de export, mai rentabile decât piața comunitară. De asemenea, producția industriei comunitare este net superioară consumului în Comunitate, astfel încât, din punct de vedere economic, este important pentru toți fabricanții comunitari să exporte glifosat către țări terțe, pentru a atinge un nivel ridicat de utilizare a capacităților și a-și acoperi toate cheltuielile fixe. În acest context, există în prezent prea puține elemente pentru a concluziona existența unui cartel implicând restricția deliberată de cantități furnizate pe piața comunitară în detrimentul consumatorilor. În sfârșit, problema existenței sau nu a unui cartel ar trebui abordată mai degrabă în cadrul unei anchete antitrust. Cu toate acestea, până acum Comisia nu a inițiat nici o anchetă de acest fel.

(113)

Nimic nu indică, pe de altă parte, că menținerea măsurilor ar avea efecte negative asupra distribuitorilor de glifosat.

(114)

Consumatorii produsului sunt în principal agricultori. O scădere a prețului glifosatului ar avea un efect minim asupra rentabilității lor, din moment ce produsul în cauză nu constituie decât un element relativ minor din costurile lor globale. S-a stabilit că expirarea măsurilor ar antrena o creștere a marjei de profit a agricultorilor de ordinul a 0,1 %.

(115)

Din motivele menționate anterior, se consideră că profitul pe care industria comunitară l-ar obține din menținerea măsurilor ar prima asupra inconvenientelor minore care ar putea decurge pentru distribuitorii și consumatorii în cauză.

5. Concluzie privind interesul Comunității

(116)

În caz de expirare a măsurilor, industria comunitară ar suferi pierderi importante din cauza scăderii prețurilor pe piața Comunității, ceea ce ar antrena fie o pierdere de cote de piață în avantajul importurilor în creștere din RPC, fie o nouă deteriorare a prețurilor sale de vânzare, în cazul în care ar încerca să-și păstreze cota de piață. Importatorii/formulatorii și-ar putea crește cota de piață, din cauza scăderii prețurilor glifosatului originar din RPC, dar, în comparație cu pierderile suferite de industria comunitară, aprovizionarea la un cost mai mic nu ar avea asupra lor decât repercusiuni economice minore, deoarece ar fi obligați să repercuteze reducerile de preț asupra clienților. Nimic nu arată că menținerea măsurilor antidumping ar putea avea consecințe negative pentru distribuitorii de glifosat. În privința utilizatorilor, deși este adevărat că în cazul abrogării măsurilor ar putea beneficia cât de puțin de o scădere a prețului, aceasta nu ar avea un impact semnificativ asupra marjei lor de profit și, în consecință, asupra activităților lor.

(117)

După cântărirea intereselor diferitelor părți în cauză, Comisia concluzionează că interesul Comunității nu se opune în mod necesar prorogării măsurilor antidumping.

G. DREPTURILE PROPUSE

(118)

Glifosatul acid a fost utilizat ca referință pentru determinarea nivelului dreptului, deoarece este baza comună a tuturor formelor de glifosat exportate din RPC și produse în Comunitate. S-a constatat că acidul reprezintă 55 % din costurile de fabricație a cantității echivalente de produs formulat 360 standard. De asemenea, acidul reprezintă peste 90 % din volumul importat din RPC în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, se consideră că un drept stabilit pe baza datelor privind glifosatul acid ar fi reprezentativă pentru diferitele forme de glifosat importate din RPC.

(119)

În sensul calculării creșterii prețului necesare pentru a elimina efectele prejudiciabile ale dumpingului, s-a considerat potrivită compararea prețurilor importurilor care fac obiectul dumpingului cu costurile de producție ale glifosatului acid din industria comunitară adunate cu o sumă suficientă pentru a obține un profit rezonabil. Ca și în ancheta inițială, Comisia a estimat că o marjă de profit de 5 % este rezonabilă, din moment ce glifosatul acid este un produs de bază teoretic vândut vrac clienților intermediari care suportă costurile suplimentare legate de formulare înainte de a-l revinde pe piață clienților finali.

(120)

Pe această bază, media ponderată a prețurilor de export CIF frontieră comunitară a acestui tip de produs în cursul perioadei de anchetă a fost comparată cu costul total mediu ponderat de producție al producătorilor comunitari crescut astfel încât să se obțină o marjă de profit de 5 %. Comparația a arătat o marjă de subcotare a prețurilor de 80 %.

(121)

Marja de prejudiciu fiind superioară marjei de dumping constatate, drepturile antidumping trebuie să fie bazate pe aceasta din urmă, în conformitate cu dispozițiile articolului 7 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(122)

Luând în considerare cele menționate anterior, se consideră corespunzătoare fixarea drepturilor antidumping instituite în cadrul măsurilor inițiale la nivelul precizat în continuare:

Țara	Societatea	Nivelul dreptului antidumping (%)
Republica Populară Chineză	Toți producătorii-exportatori	29,9 %

(123)

Drept antidumping în vigoare pentru glifosat a fost extinsă prin Regulamentul (CE) nr. 163/2002 la importurile aceluiași produs expediat din Malaysia și Taiwan, indiferent că a fost sau nu declarat ca fiind originar din aceste țări. Deoarece dreptul antidumping calculat în cadrul prezentei reexaminări înlocuiește dreptul în vigoare, dreptul antidumping care se aplică importurilor produsului în cauză, precizată la considerentul 122, trebuie să fie extinsă la importurile de glifosat expediat din Malaysia și Taiwan, indiferent că a fost sau nu declarat ca fiind originar din aceste țări. Cei doi producători-exportatori scutiți de măsurile extinse prin Regulamentul (CE) nr. 163/2002 trebuie scutiți și de măsurile instituite prin prezentul regulament.

(124)

În conformitate cu articolul 20 din regulamentul de bază antidumping, toate părțile în cauză au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora s-a preconizat propunerea reducerii nivelului măsurilor existente. De asemenea, le-a fost acordat un termen pentru a le permite să-și prezinte observațiile asupra informațiilor comunicate. Comentariile primite au fost luate în considerare.

(125)

Având în vedere concluziile anchetelor de reexaminare, rezultă că drepturile antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr. 368/98 trebuie readuse la 29,9 %, exprimate în procent din prețul net franco frontieră comunitară înainte de vămuire,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1) Se instituie dreptul antidumping definitiv la importurile de glifosat care se încadrează la codurile NC ex ex29 310 095 (cod TARIC 2931009582) și ex ex38 083 027 (cod TARIC 3808302719) originar din Republica Populară Chineză.

(2) Dreptul antidumping definitiv menționat la alineatul (1) este extins la importurile de glifosat expediat din Malaysia (indiferent că a fost sau nu declarat ca fiind originar din această țară) (cod TARIC 2931009581 și 3808302711) cu excepția glifosatului produs de Crop Protection (M) Sdn. Bhd., Lot 746, Jalan Haji Sirat 4 1/2 Miles, off Jalan Kapar, 42100 Klang, Selangor Darul Ehsan, Malaysia (cod adițional TARIC A309).

(3) Dreptul antidumping definitiv menționat la alineatul (1) este extins la importurile de glifosat expediat din Taiwan (indiferent că a fost sau nu declarat ca fiind originar din această țară) (cod TARIC 2931009581 și 3808302711) cu excepția glifosatului produs de Sinon Corporation, No 23, Sec. 1, Mei Chuan W. Rd, Taichung, Taiwan (cod adițional TARIC A310).

(4) Rata dreptului care se aplică la prețul net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, a produselor descrise la alineatele (1)-(3), se ridică la 29,9 %.

(5) Cu excepția altei indicații contrare, se aplică dispozițiile în vigoare în materie de drepturi vamale.

Articolul 2

Drepturile antidumping se instituie pentru o perioadă de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 septembrie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

L. J. BRINKHORST

(1) JO L 56, 6.3.1996, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 461/2004 (JO L 77, 13.3.2004, p. 12).

(2) JO L 47, 18.2.1998, p. 1.

(3) JO L 124, 25.5.2000, p. 1.

(4) JO L 30, 31.1.2002, p. 1.

(5) JO C 120, 23.5.2002, p. 3.

(6) JO C 36, 15.2.2003, p. 18.

(7) Sare de glifosat acid și de isopropilamină.

(8) JO L 230, 19.8.1991, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/71/CE a Comisiei (JO L 127, 29.4.2004, p. 104).

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

162

32004D0664

L 303/28

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 24 septembrie 2004

de adaptare a Deciziei 2004/246/CE ca urmare a aderării Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace

(2004/664/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Tratatul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace („Tratatul de aderare din 2003”),

având în vedere Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace („Actul de aderare din 2003”), în special articolul 57 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)	Pentru anumite acte care rămân valabile după 1 mai 2004 și trebuie adaptate în urma aderării, adaptările necesare nu au fost prevăzute în Actul de aderare din 2003 sau au fost prevăzute, dar sunt necesare alte adaptări.

(2)	În conformitate cu articolul 57 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003, asemenea adaptări trebuie adoptate de către Consiliu în toate cazurile în care Consiliul adoptă actul în cauză singur sau împreună cu Parlamentul European.

(3)

Decizia 2004/246/CE a Consiliului (1) a autorizat statele membre să semneze sau să ratifice, în interesul Comunității Europene, Protocolul din 2003 la Convenția internațională din 1992 pentru stabilirea unui fond internațional pentru compensarea pagubelor produse prin poluarea cu hidrocarburi sau să adere la protocolul respectiv, iar Austria și Luxemburg sunt autorizate să adere, în interesul Comunității, la instrumentele de referință.

(4)

În conformitate cu articolul 53 din Actul de aderare din 2003, Decizia 2004/246/CE se aplică de la data aderării noilor state membre. Cu toate acestea, în ceea ce privește noile state membre care nu sunt părți contractante la instrumentele de referință, și anume Republica Cehă, Estonia, Slovacia și Ungaria, Consiliul trebuie să le autorizeze în mod expres să adere la instrumentele de referință, precum și la Protocolul din 2003, și să le invite să își exprime consimțământul de a respecta instrumentele de referință respective și protocolul până la sfârșitul lunii decembrie 2005.

(5)	Regatul Unit și Irlanda sunt obligate prin Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (2) și participă, prin urmare, la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.

(6)	În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii și nu este nici obligată și nici supusă aplicării sale.

(7)	Este necesară modificarea în consecință a Deciziei 2004/246/CE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Decizia 2004/246/CE se modifică după cum urmează:

1.	Articolul 1 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2) În afară de aceasta, Republica Cehă, Estonia, Luxemburg, Ungaria, Austria și Slovacia sunt autorizate să adere la instrumentele de referință.”

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a-și exprima consimțământul de a fi obligate prin Protocolul privind fondul suplimentar, în conformitate cu articolul 19 alineatul (2), într-un termen rezonabil și, dacă este posibil, înainte de 30 iunie 2004, cu excepția Republicii Cehe, a Estoniei, a Luxemburgului, a Ungariei, a Austriei și a Slovaciei, care își exprimă acordul de a fi obligate prin protocol în condițiile stabilite în alineatul (3) din prezentul articol.”;

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Republica Cehă, Estonia, Luxemburg, Ungaria, Austria și Slovacia iau măsurile necesare pentru a-și exprima acordul de a fi obligate prin instrumentele de referință și prin protocolul privind fondul suplimentar, pe cât posibil înainte de 31 decembrie 2005.”

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 mai 2004.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptată la Bruxelles, 24 septembrie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

L. J. BRINKHORST

(1) JO L 78, 16.3.2004, p. 22.

(2) JO L 12, 16.1.2001, p. 1.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

164

32004D0633

L 304/24

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 30 martie 2004

privind încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Republica India privind cooperarea vamală și asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal

(2004/633/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133 coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)	La 27 și 28 ianuarie 2003 Consiliul a autorizat Comisia să negocieze, în numele Comunității, acordul la care se referă prezenta decizie.

(2)	Acordul ar trebui aprobat,

DECIDE:

Articolul 1

Acordul dintre Comunitatea Europeană și India privind cooperarea vamală și asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal se aprobă în numele Comunității.

Textul acordului se anexează la prezenta decizie.

Articolul 2

Comisia, asistată de reprezentanți ai statelor membre, reprezintă Comunitatea în cadrul Comitetului mixt de cooperare vamală înființat în conformitate cu articolul 21 din acord.

Articolul 3

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana(le) împuternicită(e) să semneze acordul prin care Comunitatea își asumă obligații.

Articolul 4

Președintele Consiliului face notificarea prevăzută la articolul 22 din acord în numele Comunității (1).

Adoptată la Bruxelles, 30 martie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

M. McDOWELL

(1) Data intrării în vigoare a acordului se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene de Secretariatul General al Consiliului.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

165

22004A0930(01)

L 304/25

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

ACORD

între Comunitatea Europeană și Republica India privind cooperarea și asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal

COMUNITATEA EUROPEANĂ ȘI REPUBLICA INDIA (DENUMITE ÎN CONTINUARE „PĂRȚI CONTRACTANTE”),

AVÂND ÎN VEDERE importanța relațiilor comerciale dintre Comunitatea Europeană și India, care doresc să contribuie, în interesul reciproc al părților contractante, la dezvoltarea armonioasă a acestor relații;

CONSIDERÂND necesar, pentru realizarea acestui obiectiv, să se angajeze să dezvolte cooperarea vamală;

AVÂND ÎN VEDERE dezvoltarea cooperării între părțile contractante în ceea ce privește procedurile vamale;

CONSIDERÂND că operațiunile care încalcă legislația vamală dăunează intereselor economice, fiscale și comerciale ale părților contractante și recunoscând importanța evaluării exacte a taxelor vamale și a altor taxe;

CONVINSE că relațiile de cooperare dintre autoritățile administrative competente pot contribui la creșterea eficienței luptei împotriva acestor operațiuni;

AVÂND în vedere obligațiile ce rezultă din convențiile internaționale la care părțile contractante au aderat deja și recomandarea Consiliului de Cooperare Vamală (Organizația Mondială a Vămilor) din 5 decembrie 1953 privind asistența administrativă reciprocă, precum și activitățile legate de vamă, desfășurate de Organizația Mondială a Comerțului;

ÎNTRUCÂT un Acord de cooperare între Comunitatea Europeană și Republica India referitor la parteneriat și dezvoltare a fost semnat la 20 decembrie 1993,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului acord, se înțelege prin:

(a)

„legislație vamală”, orice act cu putere de lege sau orice alt instrument obligatoriu din punct de vedere juridic, adoptat de Comunitatea Europeană sau de India, care reglementează importul, exportul, tranzitul de mărfuri și plasarea lor sub orice alt regim sau procedură vamală, inclusiv măsurile de interdicție, restricție și control care sunt de competența autorităților vamale și a altor autorități administrative;

(b)	„autoritate vamală”, în Comunitatea Europeană, serviciile competente ale Comisiei Comunităților Europene și autoritățile vamale din statele membre ale Comunității Europene și, în India, Central Board of Excise and Customs, aflat sub responsabilitatea Department of Revenue din Ministerul Finanțelor;

(c)	„autoritate solicitantă”, o autoritate administrativă competentă care a fost desemnată în acest scop de o parte contractantă și care formulează o cerere de asistență pe baza prezentului acord;

(d)	„autoritate solicitată”, o autoritate administrativă competentă care a fost desemnată în acest scop de o parte contractantă și care primește o cerere de asistență pe baza prezentului acord;

(e)	„date cu caracter personal”, toate informațiile care se referă la o persoană fizică identificată sau care poate fi identificată;

(f)	„operațiune care încalcă legislația vamală”, orice încălcare sau tentativă de încălcare a legislației vamale;

(g)	„persoană”, o persoană fizică sau juridică;

(h)	„informații”, datele (prelucrate/analizate sau nu), documentele, rapoartele și copiile certificate sau autentificate ale acestora, precum și orice altă comunicare, sub orice formă (inclusiv electronică).

Articolul 2

Aplicarea la nivel teritorial

Prezentul acord se aplică, pe de o parte, teritoriilor în care se aplică Tratatul de instituire a Comunității Europene și în condițiile prevăzute de tratatul respectiv și, pe de altă parte, Indiei.

Articolul 3

Dezvoltări viitoare

Părțile contractante pot, prin consimțământ reciproc, să dezvolte prezentul acord în vederea intensificării și a completării cooperării vamale, în conformitate cu legislația lor vamală, prin acorduri privind sectoare sau probleme specifice.

Articolul 4

Domeniul de aplicare a cooperării

(1) Părțile contractante se angajează să dezvolte cooperarea vamală. Acestea fac în special eforturi pentru a coopera:

(a)	prin stabilirea și menținerea căilor de comunicare între autoritățile vamale în vederea facilitării schimburilor de informații sigure și rapide;

(b)	prin facilitarea unei coordonări eficiente între autoritățile lor vamale;

(c)	cu privire la orice altă problemă administrativă referitoare la acest acord care poate necesita, după caz, o acțiune comună a autorităților lor vamale.

(2) Părțile contractante se angajează, de asemenea, să elaboreze acțiuni de facilitare a schimburilor în domeniul vamal, în conformitate cu standardele internaționale.

(3) În sensul prezentului acord, cooperarea vamală se referă la toate domeniile privind aplicarea legislației vamale.

Articolul 5

Domeniul de aplicare a asistenței

(1) Părțile contractante își acordă reciproc asistență în domeniile care sunt de competența lor și în limitele resurselor disponibile, potrivit modalităților și în condițiile prevăzute de prezentul acord, pentru a garanta că legislația vamală este aplicată corect, în special pentru a preveni, investiga și combate operațiunile care încalcă legislația vamală.

(2) Asistența în domeniul vamal din cadrul prezentului acord este acordată între autoritățile vamale și celelalte autorități administrative ale părților contractante competente pentru aplicarea prezentului acord. Aceasta nu aduce atingere dispozițiilor care reglementează asistența reciprocă în materie penală. De asemenea, aceasta nu se aplică informațiilor obținute în temeiul atribuțiilor exercitate la cererea unei autorități judiciare.

(3) Asistența în ceea ce privește recuperarea drepturilor, a taxelor sau a contravențiilor nu este reglementată de prezentul acord.

Articolul 6

Obligații impuse în cadrul altor acorduri

(1) Având în vedere competențele respective ale Comunității Europene și statelor membre, dispozițiile prezentului acord:

(a)	nu afectează obligațiile care revin părților contractante în temeiul altor convenții sau acorduri internaționale;

(b)	sunt considerate ca fiind complementare acordurilor privind cooperarea și asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal, care au fost sau ar putea fi încheiate între diferitele state membre și India, și

(c)	nu afectează dispozițiile comunitare care reglementează comunicarea, între serviciile competente ale Comisiei și autoritățile vamale ale statelor membre, a oricărei informații obținute în cadrul prezentului acord, care ar putea prezenta interes pentru Comunitate.

(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), dispozițiile prezentului acord prevalează asupra dispozițiilor oricărui acord bilateral privind cooperarea și asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal, care a fost sau ar putea fi încheiat între un stat membru individual și India, în cazul în care acestea din urmă ar fi incompatibile cu dispozițiile prezentului acord.

(3) Pentru orice problemă referitoare la aplicarea prezentului acord, părțile contractante se consultă în cadrul Comitetului mixt de cooperare vamală, instituit de articolul 21.

TITLUL II

COOPERARE VAMALĂ

Articolul 7

Cooperarea în ceea ce privește procedurile vamale

Părțile contractante se angajează să faciliteze circulația legitimă a mărfurilor și fac schimb de informații și competențe referitoare la măsurile care vizează îmbunătățirea tehnicilor și a procedurilor vamale și la sistemele informatice, pentru realizarea acestui angajament în conformitate cu prezentul acord.

Articolul 8

Asistență tehnică

Autoritățile vamale pot să își acorde asistență tehnică și să facă schimb de personal sau de competențe în scopul îmbunătățirii tehnicilor și a procedurilor vamale și a sistemelor informatice pentru realizarea acestui angajament în conformitate cu prezentul acord.

Articolul 9

Discuții în cadrul unor organizații internaționale

Autoritățile vamale fac eforturi pentru dezvoltarea și întărirea cooperării în domenii de interes comun, în vederea facilitării discuțiilor referitoare la problemele vamale în cadrul unor organizații internaționale.

TITLUL III

ASISTENȚA ADMINISTRATIVĂ RECIPROCĂ

Articolul 10

Asistență la cerere

(1) La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată comunică acesteia orice informație care îi permite să se asigure că legislația vamală este aplicată corect, în special informațiile privind acțiunile constatate sau proiectate, care constituie sau pot constitui operațiuni care încalcă legislația vamală.

În special, autoritățile vamale își comunică, la cerere, informații privind acțiuni care pot conduce la infracțiuni pe teritoriul celeilalte părți, de exemplu, prezentarea de declarații incorecte sau de certificate de origine, facturi sau alte documente incorecte sau falsificate sau susceptibile să fie astfel.

(2) La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată o informează pe aceasta:

(a)	dacă mărfurile exportate de una dintre părțile contractante au fost introduse în mod legal pe teritoriul celeilalte părți, precizând, după caz, regimul vamal sub care au fost plasate mărfurile respective;

(b)	dacă mărfurile importate pe teritoriul uneia dintre părțile contractante au fost exportate în mod legal de cealaltă parte contractantă, precizând, după caz, regimul vamal aplicat mărfurilor.

(3) La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată ia măsurile necesare, în cadrul actelor sale cu putere de lege sau al altor instrumente obligatorii din punct de vedere juridic, pentru a se asigura că se exercită o supraveghere specială asupra:

(a)	persoanelor despre care există motive întemeiate să se considere că efectuează sau au efectuat operațiuni care încalcă legislația vamală;

(b)	locurilor unde sunt sau pot fi depozitate mărfuri, în astfel de condiții încât există motive întemeiate să se considere că aceste mărfuri sunt destinate utilizării în cadrul unor operațiuni care încalcă legislația vamală;

(c)	mărfurilor transportate sau care pot fi transportate în astfel de condiții încât există motive întemeiate să se considere că acestea sunt destinate utilizării în cadrul unor operațiuni care încalcă legislația vamală;

(d)	mijloacelor de transport care sunt sau pot fi utilizate în astfel de condiții încât există motive întemeiate să se considere că sunt destinate utilizării în cadrul unor operațiuni care încalcă legislația vamală.

Articolul 11

Asistența spontană

Părțile contractante își acordă reciproc asistență, din proprie inițiativă, în conformitate cu actele lor cu putere de lege sau cu alte instrumente obligatorii din punct de vedere juridic, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru aplicarea corectă a legislației vamale, în special în situații care pot provoca pagube substanțiale economiei, sănătății publice, securității publice sau oricărui alt interes vital similar al celeilalte părți, în special prin furnizarea informațiilor pe care le obțin referitoare la:

(a)	acțiuni care sunt sau care par a fi operațiuni care încalcă legislația vamală și care pot interesa cealaltă parte contractantă;

(b)	noile mijloace sau metode utilizate pentru efectuarea de operațiuni care încalcă legislația vamală;

(c)	mărfurile despre care se știe că fac obiectul unor operațiuni care încalcă legislația vamală;

(d)	persoanele despre care există motive întemeiate să se considere că sunt sau au fost implicate în operațiuni care încalcă legislația vamală;

(e)	mijloacele de transport despre care există motive întemeiate să se considere că au fost, sunt sau pot fi utilizate pentru a se efectua operațiuni care încalcă legislația vamală.

Articolul 12

Comunicare și notificare

(1) La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată adoptă, în cadrul actelor sale cu putere de lege sau al altor instrumente obligatorii din punct de vedere juridic, care îi sunt aplicabile, toate măsurile necesare pentru:

(a)	comunicarea oricărui document de tip administrativ;

(b)	notificarea oricărei decizii luate de autoritatea solicitantă și care intră în domeniul de aplicare a prezentului acord către un destinatar rezident sau stabilit pe teritoriul autorității solicitate.

(2) Cererile de comunicare a unor documente sau de notificare a unor decizii trebuie redactate în scris într-o limbă oficială a autorității solicitate sau într-o limbă care să fie acceptabilă pentru această autoritate. Această cerință nu se aplică documentelor care urmează să fie comunicate în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 13

Forma și fondul cererilor de asistență

(1) Cererile formulate în temeiul prezentului acord sunt prezentate în scris. Documentele necesare pentru a permite răspunsul la aceste cereri însoțesc cererile respective. În caz de urgență, pot fi acceptate cererile verbale, dar acestea trebuie confirmate de îndată în scris.

(2) Cererile prezentate în conformitate cu alineatul (1) cuprind următoarele informații:

(a)	autoritatea solicitantă;

(b)	măsura solicitată;

(c)	obiectul și motivul cererii;

(d)	actele cu putere de lege și alte instrumente obligatorii din punct de vedere juridic;

(e)	indicații cât mai precise și complete cu privire la persoanele care fac obiectul anchetelor;

(f)	un rezumat al faptelor relevante și al anchetelor deja efectuate.

(3) Cererile sunt redactate într-o limbă oficială a autorității solicitate sau într-o limbă care să fie acceptabilă pentru această autoritate. Această cerință nu se aplică documentelor care însoțesc cererea menționată la alineatul (1).

(4) În cazul în care cererea nu îndeplinește condițiile formale menționate anterior, este posibil să se ceară corectarea sau completarea acesteia; între timp, pot fi ordonate măsuri asigurătorii.

Articolul 14

Rezolvarea cererilor

(1) Pentru a răspunde la o cerere de asistență, autoritatea solicitată procedează, în limitele competențelor sale și ale resurselor disponibile, ca și cum ar acționa în interes propriu sau la cererea altor autorități ale aceleiași părți contractante, furnizând informațiile de care dispune deja și efectuând anchete corespunzătoare sau cerând efectuarea acestora. Această dispoziție se aplică, de asemenea, oricărei alte autorități căreia i-a fost adresată cererea, în conformitate cu prezentul acord, de către autoritatea solicitată, în cazul în care aceasta nu poate acționa singură.

(2) Cererile de asistență sunt rezolvate în conformitate cu actele cu putere de lege și alte instrumente obligatorii din punct de vedere juridic ale părții contractante solicitate.

(3) Funcționarii autorizați legal ai unei părți contractante pot, cu acordul celeilalte părți contractante și în condițiile prevăzute de aceasta, să fie prezenți și să obțină, în birourile autorității solicitate sau ale oricărei alte autorități interesate, în conformitate cu alineatul (1), informații referitoare la acțiuni care constituie sau pot constitui operațiuni care încalcă legislația vamală și de care autoritatea solicitantă are nevoie în sensul prezentului acord.

(4) Funcționarii autorizați legal ai unei părți contractante pot, cu acordul celeilalte părți contractante și în condițiile prevăzute de aceasta, să fie prezenți la anchetele efectuate în jurisdicția acesteia din urmă, în cazuri precise.

(5) Atunci când nu este posibil accesul la o cerere, autoritatea solicitantă este avertizată imediat în legătură cu acest lucru, precum și cu privire la motivele și orice altă informație pe care autoritatea solicitată o consideră utilă pentru autoritatea solicitantă.

Articolul 15

Forma sub care trebuie comunicate informațiile

(1) Autoritatea solicitată comunică autorității solicitante rezultatele anchetelor, în scris, însoțite de orice document, copie certificată și orice alt document relevant.

(2) Aceste informații pot fi furnizate în format electronic.

(3) Originalele dosarelor și ale documentelor nu sunt transmise decât la cerere în cazul în care copiile certificate se dovedesc insuficiente. Aceste originale sunt restituite cât mai curând posibil. Drepturile autorității solicitate sau ale părților terțe privind aceste originale nu sunt afectate.

Articolul 16

Derogări de la obligația de asistență

(1) O cerere de asistență poate fi refuzată sau poate fi supusă anumitor condiții sau cerințe în cazul în care o parte consideră că asistența furnizată în cadrul prezentului acord:

(a)	poate aduce atingere intereselor vitale ale Indiei sau intereselor unui stat membru al Comunității Europene căruia i s-a cerut să acorde asistență în conformitate cu prezentul acord;

(b)	poate aduce atingere ordinii publice, securității sau altor principii esențiale, în special celor menționate la articolul 17 alineatul (2), sau

(c)	implică violarea unui secret industrial, comercial sau profesional.

(2) Asistența poate fi refuzată de autoritatea solicitată pe motiv că ar perturba o anchetă, o urmărire în justiție sau o procedură în curs. În astfel de cazuri, autoritatea solicitată se consultă cu autoritatea solicitantă pentru a stabili dacă asistența poate fi acordată sub rezerva modalităților sau a condițiilor pe care autoritatea solicitată le poate stabili.

(3) În cazul în care autoritatea solicitantă cere o asistență pe care ea însăși nu ar putea să o acorde dacă i-ar fi cerută, aceasta atrage atenția asupra acestui fapt în cererea sa. În acest caz, autoritatea solicitată este cea care decide modul în care trebuie să răspundă la această cerere.

(4) În cazurile menționate la alineatele (1) și (2), decizia autorității solicitate și motivele care o explică trebuie să fie comunicate fără întârziere autorității solicitante.

Articolul 17

Schimbul de informații și confidențialitatea

(1) Toate informațiile comunicate, sub orice formă, în conformitate cu prezentul acord, au un caracter confidențial sau restrâns, potrivit normelor aplicabile în fiecare dintre părțile contractante. Ele sunt reglementate de obligația secretului profesional și beneficiază de protecția acordată informațiilor similare de către legile aplicabile în materie de către partea contractantă care le-a primit, precum și de către dispozițiile corespunzătoare care se aplică autorităților comunitare.

(2) Datele cu caracter personal nu pot fi transmise decât în cazul în care partea contractantă care le poate primi se angajează să le protejeze într-un mod cel puțin echivalent cu cel aplicabil în speță în partea contractantă care le poate furniza. Aceasta din urmă nu aplică nici o cerință care să fie mai strictă decât cele care sunt aplicabile acestui tip de date în jurisdicția sa.

Părțile contractante își comunică reciproc informații privind normele lor aplicabile și în special, dacă este necesar, privind dispozițiile juridice în vigoare în statele membre ale Comunității.

(3) Nici o dispoziție a prezentului acord nu împiedică utilizarea informațiilor și a documentelor obținute în conformitate cu dispozițiile prezentului acord în cadrul unor acțiuni judiciare sau administrative angajate în consecință împotriva unor operațiuni care încalcă legislația vamală. Prin urmare, părțile contractante pot să utilizeze, cu titlu de dovezi, în procesele-verbale, rapoartele și mărturiile lor, precum și în cursul unor proceduri și urmăriri în justiție care pot fi aduse ulterior în fața tribunalului, informațiile obținute și documentele consultate în conformitate cu prezentul acord. Autoritatea competentă care a furnizat aceste informații sau a permis accesul la documente este informată cu privire la o astfel de utilizare.

(4) Informațiile obținute sunt utilizate exclusiv în sensul prezentului acord. În cazul în care una dintre părțile contractante dorește să utilizeze astfel de informații în alte scopuri, aceasta trebuie să obțină acordul scris prealabil al autorității care le-a furnizat. Astfel, această utilizare este supusă restricțiilor impuse de această autoritate.

(5) Modalitățile practice de punere în aplicare a prezentului articol sunt stabilite de Comitetul mixt de cooperare vamală, instituit de articolul 21.

Articolul 18

Experți și martori

Un funcționar al unei autorități solicitate poate fi autorizat să compară, în limitele stabilite de autorizația care i-a fost acordată, ca expert sau martor, în fața unei autorități a celeilalte părți contractante în domeniile care sunt reglementate de prezentul acord și să prezinte obiectele, documentele sau copiile certificate ale acestora care pot fi necesare în această privință. Citația de înfățișare trebuie să indice cu precizie în fața cărei autorități, în ce problemă, din ce motiv și în ce calitate va fi audiat funcționarul respectiv.

Articolul 19

Cheltuieli de asistență

(1) Părțile contractante renunță reciproc la orice cerere privind rambursarea cheltuielilor rezultate din aplicarea prezentului acord, cu excepția, după caz, a indemnizațiilor care trebuie plătite experților și martorilor, precum și interpreților și traducătorilor care nu aparțin serviciului public.

(2) În cazul în care, cu ocazia rezolvării unei cereri, se dovedește că aceasta va necesita cheltuieli foarte mari, autoritățile vamale se consultă pentru a stabili modalitățile și condițiile în care va fi rezolvată cererea.

TITLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 20

Punerea în aplicare

(1) Punerea în aplicare a prezentului acord este încredințată serviciilor competente ale Comisiei Comunităților Europene și, după caz, autorităților vamale din statele membre ale Comunității Europene, pe de o parte, și Central Board of Excise and Customs (Department of Revenue, Ministerul Finanțelor și Întreprinderilor din India), pe de altă parte. Acestea decid toate măsurile și dispozițiile practice necesare aplicării acordului, luând în considerare normele în vigoare, în special în domeniul protecției datelor. Acestea pot recomanda organelor competente modificările care, după părerea lor, ar trebui aduse prezentului acord.

(2) Părțile contractante se consultă și se informează apoi reciproc cu privire la normele de aplicare care sunt adoptate în conformitate cu dispozițiile prezentului acord.

Articolul 21

Comitetul mixt de cooperare vamală

(1) Se instituie un Comitet mixt de cooperare vamală, compus din reprezentanții Comunității Europene și ai Indiei. Acest comitet se reunește într-un loc, la o dată și cu o ordine de zi convenite de comun acord.

(2) Comitetul mixt de cooperare vamală este însărcinat, între altele, cu următoarele probleme:

(a)	asigură buna funcționare a acordului;

(b)	examinează toate problemele care decurg din punerea sa în aplicare;

(c)	adoptă toate măsurile necesare în ceea ce privește cooperarea vamală, în conformitate cu obiectivele prezentului acord;

(d)	examinează orice punct de interes comun privind cooperarea vamală, inclusiv măsurile care vor fi luate și resursele care le vor fi afectate;

(e)	recomandă măsurile care urmează să fie adoptate pentru realizarea obiectivelor prezentului acord.

(3) Comitetul mixt de cooperare vamală adoptă regulamentul său de procedură.

(4) Comitetul mixt de cooperare vamală prezintă un raport anual Comisiei mixte instituite de articolul 22 din Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Republica India referitor la parteneriat și la dezvoltare.

Articolul 22

Intrarea în vigoare și durata

(1) Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a lunii următoare datei la care părțile contractante și-au notificat îndeplinirea procedurilor necesare în acest scop.

(2) Fiecare dintre părțile contractante poate denunța prezentul acord în orice moment, informând cealaltă parte în scris cu privire la aceasta. Acordul încetează să fie aplicabil la trei luni de la data notificării celeilalte părți contractante. Cu toate acestea, cererile de asistență primite înaintea denunțării sunt rezolvate în conformitate cu prezentul acord.

Articolul 23

Texte autentice

Prezentul acord este redactat în dublu exemplar în limbile daneză, engleză, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, olandeză, portugheză, spaniolă, suedeză și hindi, toate textele fiind autentice.

DREPT CARE, subsemnații, pe deplin autorizați în acest scop, au semnat prezentul acord.

Hecho en Bruselas, el veintiocho de abril de dos mil cuatro

Udfærdiget i Bruxelles den otteogtyvende april to tusind og fire

Geschehen zu Brüssel am achtundzwanzigsten April zweitausendundvier

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις είκοσι οκτώ Απριλίου δύο χιλιάδες τέσσερα

Done at Brussels on the twenty-eighth day of April in the year two thousand and four

Fait à Bruxelles, le vingt-huit avril deux mille quatre

Fatto a Bruxelles, addì ventotto aprile duemilaquattro

Gedaan te Brussel, de achtentwintigste april tweeduizendvier

Feito em Bruxelas, em vinte e oito de Abril de dois mil e quatro

Tehty Brysselissä kahdentenakymmenentenäkahdeksantena päivänä huhtikuuta vuonna kaksituhattaneljä

Som skedde i Bryssel den tjugoåttonde april tjugohundrafyra

Por la Comunidad Europea

For Det Europæiske Fællesskab

Für die Europäische Gemeinschaft

Για την Ευρωπαïκή Κοινότητα

For the European Community

Pour la Communauté européenne

Per la Comunità europea

Voor de Europese Gemeenschap

Pela Comunidade Europeia

Euroopan yhteisön puolesta

På Europeiska gemenskapens vägnar

Por la República de la India

For Republikken Indien

Für die Republik Indien

Για τη ηµοκρατία της Ινδίας

For the Republic of India

Pour la République de l'Inde

Per la Repubblica d'India

Voor de Republiek India

Pela República da Índia

Intian tasavallan puolesta

För Republiken Indien

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

172

32004D0634

L 304/32

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 30 martie 2004

referitoare la încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind intensificarea și extinderea domeniului de aplicare a Acordului de cooperare vamală și asistență reciprocă în materie vamală pentru a include cooperarea privind securitatea containerelor și aspectele conexe

(2004/634/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133 coroborat cu articolul 300 alineatul (2) prima teză,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

Acordul dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind cooperarea vamală și asistența reciprocă în materie vamală (1) (CMAA) prevede posibilitatea extinderii sale în vederea creșterii nivelului de cooperare vamală și a completării sale prin acorduri privind sectoare sau aspecte specifice.

(2)	Comisia a negociat cu Statele Unite ale Americii, în numele Comunității, un acord de intensificare și extindere a domeniului de aplicare al CMAA pentru a include cooperarea referitoare la securitatea containerelor și aspectele conexe („acordul”).

(3)

Acordul extinde cooperarea vamală între Comunitate și Statele Unite ale Americii pentru a include securitatea containerelor și aspectele conexe. Acesta prevede extinderea promptă și eficace a Inițiativei privind securitatea containerelor în toate porturile din Comunitate care îndeplinesc cerințele impuse. De asemenea, acordul stabilește un program de lucru pentru măsurile de punere în aplicare ulterioare, inclusiv elaborarea de norme în materie de tehnici de gestionare a riscurilor, informațiile solicitate pentru identificarea transporturilor de mare risc importate de către părți, precum și programele de parteneriat cu întreprinderile.

(4)

Coordonarea externă a standardelor de control vamal cu Statele Unite ale Americii este necesară pentru a asigura securitatea lanțului de aprovizionare garantând, în același timp, continuitatea comerțului legitim de containere. În special, este esențial să se asigure că toate porturile Comunității pot participa la Inițiativa privind securitatea containerelor, în temeiul unor principii uniforme, și că, în porturile din Statele Unite ale Americii (SUA), se promovează adoptarea de standarde comparabile. Astfel, obiectivul direct și conținutul acordului se referă la facilitarea comerțului legitim între Comunitate și Statele Unite ale Americii asigurându-se, în același timp – pe bază de reciprocitate – un nivel ridicat de securitate, permițând cooperarea privind desfășurarea de acțiuni în domenii de control specifice, în care Comunitatea deține competența.

(5)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a extinde Inițiativa privind securitatea containerelor la toate porturile Comunității, prin acorduri cu Statele Unite ale Americii în care se identifică porturile Comunității care participă la această inițiativă și care prevăd detașarea de funcționari vamali ai SUA în porturile respective sau menținerea declarațiilor de principiu existente în materie, cu condiția ca aceste acorduri să fie în conformitate cu tratatul și compatibile cu CMAA, astfel cum a fost extins prin acord.

(6)	Este necesar să se asigure o cooperare strânsă între statele membre și instituțiile comunitare, în sensul intensificării și extinderii suplimentare a cooperării vamale în cadrul CMAA extins.

(7)

În acest scop, ar trebui să se stabilească o procedură de consultare prin care statele membre, care au intenția să negocieze acorduri cu Statele Unite ale Americii cu privire la aspecte acoperite de CMAA extins, să comunice de îndată această intenție și să furnizeze informațiile relevante. La cererea unui stat membru sau a Comisiei, informațiile ar trebui, într-un termen scurt, să facă obiectul consultărilor între statele membre și Comisie.

(8)	Scopul principal al consultărilor ar trebui să fie facilitarea schimbului de informații și asigurarea faptului că acordurile convenite sunt compatibile cu tratatul și politicile comune, în special cu cadrul comun de cooperare cu Statele Unite ale Americii, definit prin CMAA extins.

(9)	În cazul în care Comisia consideră că un acord pe care un stat membru dorește să îl pună în aplicare cu Statele Unite ale Americii este incompatibil cu CMAA extins sau că acest aspect ar trebui să fie tratat în cadrul CMAA extins, aceasta ar trebui să informeze statul membru în consecință.

(10)	Procedura de consultare ar trebui să nu aducă atingere competențelor respective ale statelor membre și Comunității de a încheia acordurile avute în vedere.

(11)	Acordul trebuie să fie aprobat,

DECIDE:

Articolul 1

Acordul dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind intensificarea și extinderea domeniului de aplicare al Acordului de cooperare vamală și asistență reciprocă în materie vamală pentru a include cooperarea referitoare la securitatea containerelor și aspectele conexe („acordul”) se aprobă în numele Comunității Europene.

Textul acordului se atașează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana sau persoanele împuternicite să semneze acordul prin care Comunitatea își asumă obligații.

Articolul 3

(1) Statele membre pot menține sau încheia acorduri cu Statele Unite ale Americii în vederea includerii porturilor Comunității în Inițiativa privind securitatea containerelor. Orice acord de acest gen face trimitere la CMAA extins și respectă acest acord, inclusiv standardele minime care au fost adoptate.

Comisia și statele membre implicate se pot consulta între ele pentru a se asigura că aceste acorduri sunt în conformitate cu dispozițiile CMAA extins;

(2) Înainte ca un stat membru să înceapă negocieri privind acordurile cu Statele Unite ale Americii referitoare la alte aspecte decât cele menționate la alineatul (1), dar reglementate de CMAA extins, acesta trebuie să notifice Comisiei și celorlalte state membre intenția sa și furnizează toate informațiile relevante împreună cu notificarea.

(3) Statele membre sau Comisia pot solicita, în termen de opt zile lucrătoare de la data primirii notificării, consultări cu celelalte state membre și cu Comisia. Aceste consultări au loc în termen de trei săptămâni de la data primirii notificării. În cazul în care este un aspect urgent, consultările au loc de îndată.

(4) Într-un termen de cel mult cinci zile de la data încheierii consultărilor, Comisia emite un aviz scris privind compatibilitatea acordurilor notificate cu CMAA extins precizând, după caz, necesitatea de a se aborda chestiunea în cadrul acestui acord.

(5) Consultările au loc în cadrul comitetului instituit în temeiul articolului 247 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (2).

(6) Statele membre transmit Comisiei și celorlalte state membre o copie a acordurilor prevăzute la alineatele (1) și (2), precum și orice denunțare sau modificare a acestora.

Adoptată la Bruxelles, 30 martie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

M. McDOWELL

(1) JO L 222, 12.8.1997, p. 17.

(2) JO L 302, 19.10.1992, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 311, 12.12.2000, p. 17).

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

174

22004A0930(02)

L 304/34

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

ACORD

între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind intensificarea și extinderea domeniului de aplicare a Acordului de cooperare vamală și asistență reciprocă în materie vamală pentru a include cooperarea privind securitatea containerelor și aspectele conexe

COMUNITATEA EUROPEANĂ ȘI STATELE UNITE ALE AMERICII,

având în vedere dispozițiile Acordului între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind cooperarea vamală și asistența reciprocă în materie vamală, semnat la 28 mai 1997, denumit în continuare „CMAA”,

întrucât:

(1)	Confirmând faptul că US Customs and Border Protection este, de la 1 martie 2003, succesorul Serviciului Vamal al Statelor Unite (United States Customs Service) în cadrul CMAA.

(2)	Reamintind că părțile contractante pot decide de comun acord să extindă domeniile de cooperare în cadrul CMAA în temeiul articolului 3.

(3)

Reamintind faptul că, în temeiul articolului 22 din CMAA, Comitetul mixt pentru cooperare vamală (JCCC) este format din reprezentanți ai autorităților vamale ale părților contractante, care în Comunitatea Europeană sunt serviciile competente ale Comisiei Comunităților Europene asistate de autoritățile vamale ale statelor membre ale Comunității Europene, iar în Statele Unite ale Americii sunt US Customs and Border Protection, Department of Homeland Security.

(4)	Recunoscând faptul că JCCC (Comitetul mixt pentru cooperare vamală) a fost instituit în temeiul articolului 22 din CMAA.

(5)	Confirmând relațiile de lungă durată, strânse și productive între autoritățile vamale ale Statelor Unite ale Americii și cele ale Comunității Europene.

(6)

Fiind convinse că această cooperare poate fi îmbunătățită în continuare, printre altele prin intensificarea schimbului de informații relevante și cele mai bune practici între US Customs and Border Protection, Comisia Europeană și autoritățile vamale ale statelor membre ale Comunității Europene, pentru a se asigura că, în cadrul controalelor vamale generale aplicate comerțului internațional, se acordă atenția cuvenită problemelor de securitate.

(7)	Confirmând importanța extinderii acestei cooperări la toate modurile de transport internațional și la toate tipurile de mărfuri, inițial acordându-se prioritate transportului maritim în containere.

(8)

Recunoscând volumul mare al schimburilor reciproce între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii efectuate prin transport maritim în containere și alte moduri de transport, precum și rolul important atât al Comunității Europene, cât și al Statelor Unite ale Americii ca platforme de tranzit pentru containerele provenite din multe țări.

(9)	Recunoscând faptul că aceste containere maritime din întreaga lume sunt importate în Comunitatea Europeană sau Statele Unite ale Americii, transbordate sau tranzitate prin acestea.

(10)

Fiind convinse că este nevoie să se descurajeze, să se prevină și să se interzică orice acte teroriste care ar încerca să perturbe comerțul mondial prin ascunderea armelor teroriste în containere folosite în comerțul global maritim sau în alte transporturi sau prin utilizarea unor astfel de transporturi ca arme.

(11)	Fiind convinse de necesitatea sporirii gradului de securitate pentru Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii și, facilitându-se, în același timp, comerțul legitim.

(12)	Luând act de importanța elaborării, în măsura posibilităților, a unor sisteme reciproce de securizare și facilitare a comerțului legitim, acordând atenția cuvenită evaluării amenințărilor.

(13)

Recunoscând faptul că se poate obține un grad mult mai ridicat de securitate a comerțului care se desfășoară în conformitate cu legea prin adoptarea unui sistem în cadrul căruia autoritatea vamală a țării importatoare colaborează cu autoritățile vamale implicate în etapele anterioare ale lanțului de aprovizionare în vederea utilizării informațiilor transmise la timp și a unei tehnologii de inspecție pentru a depista și a controla containerele de mare risc înainte de plecarea acestora din porturi sau din locurile de încărcare sau transbordare.

(14)

Susținând obiectivele Inițiativei privind securitatea containerelor (CSI), care are rolul de a proteja transportul maritim mondial prin consolidarea cooperării în porturile maritime din întreaga lume, în vederea identificării și examinării containerelor de mare risc și asigurării integrității lor în tranzit.

(15)	Reamintind articolul 5 al CMAA, care stabilește relația dintre acordul menționat și orice acord bilateral de cooperare și asistență reciprocă în materie vamală care a fost încheiat sau poate fi încheiat între state membre individuale ale Comunității Europene și Statele Unite ale Americii.

(16)

Recunoscând faptul că CSI ar trebui extinsă cât mai rapid la toate porturile din cadrul Comunității Europene în care schimbul de mărfuri prin containere maritime cu Statele Unite ale Americii nu poate fi considerat neglijabil și în care trebuie să se respecte anumite cerințe minime și care dispun de tehnologii de inspecție adecvate,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Se intensifică și se extinde cooperarea vamală în cadrul CMAA în vederea îmbunătățirii securității transportului în containere maritime și a altor transporturi, de orice proveniență, care sunt importate în Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii, transbordate sau tranzitate prin acestea.

Articolul 2

Se acordă atenția cuvenită dispozițiilor din articolul 5 din CMAA, care stabilește raporturile dintre CMAA și orice acord bilateral privind cooperarea și asistența reciprocă în materie vamală între statele membre ale Comunității Europene și Statele Unite ale Americii, precum și orice declarații de principii ale CSI care vin în completarea acestor acorduri bilaterale.

Articolul 3

Obiectivele cooperării intensificate și extinse includ, dar nu se limitează la:

1.	susținerea extinderii prompte și eficace a CSI la toate porturile din Comunitatea Europeană care îndeplinesc cerințele relevante și promovarea unor norme comparabile în porturile vizate din SUA;

2.	cooperarea în vederea consolidării aspectelor vamale pentru securizarea lanțului logistic al comerțului internațional și, în special, ca primă prioritate, îmbunătățirea identificării și controlului de securitate al tuturor transporturilor în containere maritime de mare risc;

3.	stabilirea unor norme minime, în măsura posibilităților, pentru tehnicile de gestionare a riscurilor și pentru cerințele și programele conexe, și

4.	coordonarea, în măsura în care este posibil, a pozițiilor în cadrul oricăror forumuri multilaterale în care se pot aborda și discuta, în mod corespunzător, aspecte legate de securitatea containerelor.

Articolul 4

În cadrul JCCC se analizează forma și conținutul adecvat ale documentelor și/sau ale măsurilor de punere în aplicare în continuare a cooperării vamale intensificate și extinse, în temeiul prezentului acord.

Articolul 5

Se înființează un grup de lucru, format din reprezentanți ai US Customs and Border Protection și ai Comisiei Europene, grup asistat de statele membre interesate, pentru a examina și a face recomandări JCCC în probleme care includ, dar nu se limitează la cele identificate în anexă.

Articolul 6

Grupul de lucru prezintă în mod regulat un raport privind activitatea sa Comisarului US Customs and Border Protection și Direcției Generale Impozitare și Uniune Vamală din cadrul Comisiei Europene și anual Comitetului mixt pentru cooperare vamală.

Articolul 7

Prezentul acord intră în vigoare la data semnării sale de către părțile contractante, care își exprimă astfel consimțământul de a respecta obligațiile prevăzute în acord. În cazul în care acordul nu este semnat în aceeași zi în numele ambelor părți, acesta intră în vigoare la data la care se aplică a doua semnătură.

Hecho en Bruselas, el veintiocho de abril de dos mil cuatro.

Udfærdiget i Bruxelles den otteogtyvende april to tusind og fire.

Geschehen zu Brüssel am achtundzwanzigsten April zweitausendundvier.

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις είκοσι οκτώ Απριλίου δύο χιλιάδες τέσσερα.

Done at Brussels on the twenty-eighth day of April in the year two thousand and four.

Fait à Bruxelles, le vingt-huit avril deux mille quatre.

Fatto a Bruxelles, addì ventotto aprile duemilaquattro.

Gedaan te Brussel, de achtentwintigste april tweeduizendvier.

Feito em Bruxelas, em vinte e oito de Abril de dois mil e quatro.

Tehty Brysselissä kahdentenakymmenentenäkahdeksantena päivänä huhtikuuta vuonna kaksituhattaneljä.

Som skedde i Bryssel den tjugoåttonde april tjugohundrafyra.

PENTRU COMUNITATEA EUROPEANĂ

PENTRU STATELE UNITE ALE AMERICII

ANEXĂ

Anexă la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind intensificarea și extinderea domeniului de aplicare a CMAA pentru a include cooperarea privind securitatea containerelor și aspectele conexe

Grupul de lucru creat în baza alineatului (5) din Acordul între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind intensificarea și extinderea domeniului de aplicare a CMAA pentru a include cooperarea privind securitatea containerelor și aspectele conexe examinează și face recomandări privind chestiunile care cuprind, dar care nu se limitează la următoarele domenii de cooperare între US Customs and Border Protection și autoritățile vamale din Comunitatea Europeană pentru a se asigura că în cadrul controalelor vamale generale aplicate comerțului internațional se acordă atenția cuvenită problemelor de securitate privind:

(a)	definirea de standarde minime, în special pentru a participa la CSI și pentru a recomanda metodele de îndeplinire a acestor standarde;

(b)	identificarea și extinderea punerii în aplicare a celor mai bune practici privind controalele de securitate în comerțul internațional, în special cele elaborate în cadrul CSI;

(c)	definirea și stabilirea de standarde, în cel mai înalt grad posibil, pentru informațiile necesare identificării transporturilor cu risc ridicat importate în, transbordate prin sau care tranzitează Statele Unite ale Americii și Comunitatea Europeană;

(d)

îmbunătățirea și stabilirea de standarde, în cel mai înalt grad posibil, pentru detectarea și examinarea de astfel de transporturi cu risc ridicat, pentru a include schimburile de informații, utilizarea sistemelor de detectare automată și dezvoltarea de standarde minime pentru tehnologiile de inspectare și metodologiilor de examinare;

(e)	îmbunătățirea și stabilirea de standarde, în cel mai înalt grad posibil, pentru programele-parteneriate industriale destinate îmbunătățirii securității lanțului de aprovizionare și facilitării circulației comerțului legitim;

(f)	identificarea modificărilor aduse actelor administrative sau celor cu putere de lege care ar fi necesare punerii în aplicare a recomandărilor grupului de lucru și

(g)	luarea în considerare a tipului de documente și măsuri prin care se pune în aplicare cooperarea vamală intensificată și extinsă privind aspectele stabilite de prezenta anexă.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

178

32004D0635

L 304/38

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 21 aprilie 2004

privind încheierea unui Acord euro-mediteraneean de constituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Republica Arabă Egipt, pe de altă parte

(2004/635/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de constituire a Comunității Europene, în special articolul 310, coroborat cu articolul 300 alineatul (2) a doua frază și alineatul (3) al doilea paragraf (1),

având în vedere propunerea Comisiei (2),

având în vedere avizul conform al Parlamentului European (3),

întrucât:

(1)	Trebuie aprobat Acordul euro-mediteraneean de constituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Republica Arabă Egipt, pe de altă parte, semnat în numele Comunității Europene la Luxemburg la 25 iunie 2001.

(2)

Dispozițiile din acordul menționat anterior, care se întemeiază pe partea a treia titlul IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene, menționează Regatul Unit și Irlanda ca părți contractante distincte și nu în calitate de state membre ale Comunității Europene până când Regatul Unit sau Irlanda (după caz) notifică Republica Arabă Egipt că își asumă obligații ca membre ale Comunității Europene, conform Protocolului referitor la poziția Regatului Unit și a Irlandei anexat Tratatului privind Uniunea Europeană și Tratatului de instituire a Comunității Europene. Aceleași dispoziții se aplică pentru Danemarca, conform Protocolului referitor la poziția Danemarcei anexat tratatelor menționate anterior,

DECIDE:

Articolul 1

Acordul euro-mediteraneean de constituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Republica Arabă Egipt, pe de altă parte, denumit în continuare „Acord de asociere”, inclusiv anexele și protocoalele anexate la acesta, precum și declarațiile comune, declarațiile Comunității Europene și schimburile de scrisori anexate actului final se aprobă în numele Comunității Europene.

Textele menționate în primul paragraf se atașează la prezenta decizie.

Articolul 2

(1) Poziția ce trebuie adoptată de către Comunitate în cadrul Consiliului de asociere și al Comitetului de asociere, când acesta este autorizat de Consiliul de asociere, se stabilește de Consiliu la propunerea Comisiei, cu respectarea dispozițiilor relevante din tratate.

(2) Conform articolului 75 din Acordul de asociere, președintele Consiliului prezidează Consiliul de asociere. Un reprezentant al Comisiei prezidează Comitetul de asociere, conform regulamentului intern al acestuia.

(3) Decizia de a publica deciziile Consiliului de asociere și ale Comitetului de asociere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene se ia de la caz la caz de către Consiliu.

Articolul 3

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoanele împuternicite să procedeze, în numele Comunității Europene, la notificarea prevăzută la articolul 92 din Acordul de asociere.

Adoptată la Luxemburg, 21 aprilie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

J. WALSH

(1) Comunitatea Europeană a preluat toate drepturile și obligațiile Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) după expirarea acesteia la 23 iulie 2002 (JO L 194, 23.7.2002, p. 35).

(2) JO C 304 E, 30.10.2001, p. 2.

(3) JO C 153 E, 27.6.2002, p. 264.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

179

32004D0683

L 312/12

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 28 mai 2004

privind poziția Comunității referitoare la o decizie a Consiliului de stabilizare și de asociere UE-Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei de stabilire a regulamentului de procedură, inclusiv regulamentul de procedură al Comitetului de stabilizare și de asociere

(2004/683/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom),

având în vedere Decizia (2004/239/CE, Euratom) a Consiliului și a Comisiei din 23 februarie 2004 privind încheierea Acordului de stabilizare și de asociere dintre Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, pe de altă parte (1), în special articolul 2 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)	Articolul 108 din Acordul de stabilizare și de asociere instituie Consiliul de stabilizare și de asociere.

(2)	În conformitate cu articolul 112 din acordul menționat, Consiliul de stabilizare și de asociere este asistat de Comitetul de stabilizare și de asociere.

(3)	În conformitate cu articolul 109 din acordul menționat, Consiliul de stabilizare și de asociere își stabilește propriul regulament de procedură.

(4)

În conformitate cu articolul 110 din regulamentul menționat, Consiliul de stabilizare și de asociere stabilește, în cadrul regulamentului de procedură, sarcinile Comitetului de stabilizare și de asociere, precum și faptul că respectivul consiliu poate delega oricare dintre atribuțiile sale Comitetului de stabilizare și de asociere,

DECIDE:

Articol unic

Poziția pe care Comunitatea trebuie să o adopte în cadrul Consiliului de stabilizare și de asociere instituit prin articolul 108 din Acordul de stabilizare și de asociere încheiat între Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, pe de altă parte, în ceea ce privește regulamentul de procedură al Consiliului de stabilizare și de asociere sus-menționat, precum și delegarea atribuțiilor sale Comitetului de stabilizare și de asociere menționat la articolul 110 din regulamentul menționat, se bazează pe proiectul de decizie al Consiliului de stabilizare și de asociere, anexat la prezenta decizie. Modificări minore ale acestor proiecte de decizie pot fi acceptate fără o altă decizie a Consiliului.

Adoptată la Bruxelles, 28 mai 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

N. DEMPSEY

(1) JO L 84 din 20.3.2004, p. 1.

ANEXA I

DECIZIA NR. 1/2004

din 28 mai 2004

a Consiliului de stabilizare și de asociere UE-Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei de stabilire a regulamentului de procedură, inclusiv regulamentul de procedură al Comitetului de stabilizare și de asociere

CONSILIUL DE STABILIZARE ȘI DE ASOCIERE,

având în vedere Acordul de stabilizare și de asociere încheiat între Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, pe de altă parte (1), în special articolele 108, 109, 110, 111, 112 și 113,

întrucât acest acord a intrat în vigoare la 1 aprilie 2004,

DECIDE:

Articolul 1

Președinție

Președinția Consiliului de stabilizare și de asociere este exercitată, pe rând, pe o perioadă de 12 luni, de către un reprezentant al Consiliului Uniunii Europene, în numele Comunității și al statelor membre, și de către un reprezentant al Guvernului Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei. Prima perioadă începe de la data primei reuniuni a Consiliului de stabilizare și de asociere și se încheie la 31 decembrie 2004.

Articolul 2

Reuniuni

Consiliul de stabilizare și de asociere se reunește, în mod regulat, la nivel ministerial o dată pe an. În cazul în care părțile sunt de acord, sesiuni extraordinare ale Consiliului de stabilizare și de asociere se pot ține la cererea uneia dintre părți.

Cu excepția cazului în care părțile decid altfel, fiecare sesiune a Consiliului de stabilizare și de asociere se ține în locul obișnuit al sesiunilor Consiliului Uniunii Europene, la o dată convenită de cele două părți.

Reuniunile Consiliului de stabilizare și de asociere se convoacă de comun acord de către secretarii Consiliului de stabilizare și de asociere, în acord cu președintele.

Articolul 3

Reprezentare

Membrii Consiliului de stabilizare și de asociere care nu pot participa la o ședință pot fi reprezentați. Dacă un membru dorește să fie reprezentat, el trebuie să îl informeze pe președinte în legătură cu numele reprezentantului său înainte de desfășurarea reuniunii la care va fi reprezentat.

Reprezentantul unui membru al Consiliului de stabilizare și de asociere exercită toate drepturile membrului titular.

Articolul 4

Delegații

Membrii Consiliului de stabilizare și de asociere pot fi însoțiți de funcționari.

Înaintea fiecărei reuniuni, președintele este informat în legătură cu componența prevăzută a delegațiilor celor două părți.

Un reprezentant al Băncii Europene de Investiții asistă la reuniunile Consiliului de stabilizare și de asociere, în calitatea de observator, atunci când pe ordinea de zi figurează chestiuni referitoare la această bancă.

Consiliul de stabilizare și de asociere poate invita persoane care nu sunt membre să asiste la reuniunile sale pentru a fi informat asupra subiectelor deosebite.

Articolul 5

Secretariat

Un funcționar al Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene și un funcționar al Misiunii Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei la Bruxelles exercită în comun funcțiile de secretari ai Consiliului de stabilizare și de asociere.

Articolul 6

Corespondență

Corespondența destinată Consiliului de stabilizare și de asociere se trimite președintelui Consiliului de stabilizare și de asociere pe adresa Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene.

Cei doi secretari asigură transmiterea acestei corespondențe președintelui Consiliului de stabilizare și de asociere și, dacă este cazul, asigură și transmiterea acesteia către ceilalți membri ai Consiliului de stabilizare și de asociere. Corespondența astfel trimisă se adresează Secretariatului General al Comisiei, reprezentanților permanenți ai statelor membre și misiunii Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei la Bruxelles.

Comunicatele provenind din partea președintelui Consiliului de stabilizare și de asociere se trimit destinatarilor prin cei doi secretari și sunt transmise, dacă este cazul, celorlalți membri ai Consiliului de stabilizare și de asociere la adresele indicate în paragraful precedent.

Articolul 7

Publicitate

Cu excepția cazului în care se decide altfel, reuniunile Consiliului de stabilizare și de asociere nu sunt publice.

Articolul 8

Ordinea de zi a sesiunilor

(1) Președintele stabilește ordinea de zi provizorie a fiecărei reuniuni. Aceasta se transmite, prin secretarii Consiliului de stabilizare și de asociere, destinatarilor menționați la articolul 6 cu cel târziu 15 zile înainte de începerea reuniunii.

Ordinea de zi provizorie cuprinde punctele pentru care cererea de înscriere i-a parvenit președintelui cu cel puțin 21 de zile înainte de începerea reuniunii, ceea ce înseamnă că aceste puncte nu vor fi înscrise pe ordinea de zi provizorie decât dacă documentele aferente au fost transmise secretariatelor până la data de expediere a acestei ordini de zi.

Ordinea de zi se adoptă de Consiliul de stabilizare și de asociere la începutul fiecărei reuniuni. Un punct diferit de acelea care figurează pe ordinea de zi provizorie se poate înscrie pe ordinea de zi cu acordul celor două părți.

(2) Președintele poate, de comun acord cu cele două părți, să reducă termenele indicate la alineatul (1), pentru a lua în considerare cerințele unui caz particular.

Articolul 9

Proces-verbal

Cei doi secretari întocmesc un proiect de proces-verbal al fiecărei sesiuni.

Procesul-verbal cuprinde, ca o regulă generală, pentru fiecare punct al ordinii de zi:

—	menționarea documentelor prezentate Consiliului de stabilizare și de asociere;

—	declarațiile prin care un membru al Consiliului de stabilizare și de asociere a cerut înscrierea;

—	deciziile și recomandările adoptate, declarațiile convenite și concluziile adoptate.

Proiectul de proces-verbal se supune spre aprobare Consiliului de stabilizare și de asociere. După aprobare, procesul-verbal se semnează de președinte și de cei doi secretari. El este păstrat în arhivele Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, care acționează ca și depozitar al documentelor asociației. O copie certificată se trimite fiecăruia dintre destinatarii menționați la articolul 6.

Articolul 10

Decizii și recomandări

(1) Consiliul de stabilizare și de asociere adoptă deciziile și recomandările de comun acord între părți.

Între sesiuni, Consiliul de stabilizare și de asociere poate să adopte deciziile sau recomandările prin procedură scrisă, în cazul în care cele două părți sunt de acord cu acest lucru.

(2) Deciziile și recomandările Consiliului de stabilizare și de asociere, în sensul articolului 110 din Acordul de stabilizare și de asociere, poartă titlul de „decizie” și, respectiv, de „recomandare”, urmate de un număr de ordine, de data la care au fost adoptate și de precizarea obiectului acestora.

Deciziile și recomandările Consiliului de stabilizare și de asociere sunt semnate de președinte și autentificate de cei doi secretari.

Deciziile și recomandările se adresează fiecăruia dintre destinatarii menționați la articolul 6.

Fiecare dintre părți poate hotărî în legătură cu publicarea, în propria sa publicație oficială, a deciziilor și a recomandărilor Consiliului de stabilizare și de asociere.

Articolul 11

Limbi

Limbile oficiale ale Consiliului de stabilizare și de asociere sunt limbile oficiale ale celor două părți.

Cu excepția cazului în care se decide altfel, Consiliul de stabilizare și de asociere deliberează pe baza documentelor redactate în aceste limbi.

Articolul 12

Cheltuieli

Comunitatea și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei suportă cheltuielile pe care le efectuează ca urmare a participării la reuniunile Consiliului de stabilizare și de asociere, atât cheltuielile de personal, de călătorie și de ședere, cât și cheltuielile poștale și de telecomunicații.

Cheltuielile privind interpretarea în cadrul ședințelor, precum și traducerea și reproducerea documentelor se suportă de către Comunitate, cu excepția acelora privind interpretarea sau traducerea în limba oficială a Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei sau din această limbă, care sunt suportate de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Alte cheltuieli aferente organizării reuniunilor se suportă de partea care găzduiește reuniunile.

Articolul 13

Comitetul de stabilizare și de asociere

(1) Se instituie un Comitet de stabilizare și de asociere împuternicit să asiste Consiliul de stabilizare și de asociere în scopul îndeplinirii sarcinilor sale. El este format, pe de o parte, din reprezentanții Consiliului Uniunii Europene și din reprezentanții Comisiei Comunităților Europene și, pe de altă parte, din reprezentanții Guvernului Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, de obicei, la nivel de înalți funcționari.

(2) Comitetul de stabilizare și de asociere pregătește reuniunile și deliberările Consiliului de stabilizare și de asociere, pune în aplicare, dacă este nevoie, deciziile acestuia și asigură, în general, continuitatea relațiilor de asociere și buna funcționare a Acordului de stabilizare și de asociere. Examinează orice chestiune care îi este prezentată de către Consiliul de stabilizare și de asociere, precum și orice altă chestiune care ar putea apărea în cadrul aplicării cotidiene a Acordului de stabilizare și de asociere. Supune spre aprobare Consiliului de stabilizare și de asociere propuneri sau proiecte de decizii și/sau de recomandări.

(3) În cazul în care Acordul de stabilizare și de asociere prevede obligația sau posibilitatea de consultare, consultarea poate avea loc în cadrul Comitetului de stabilizare și de asociere. Ea poate fi continuată în cadrul Consiliului de stabilizare și de asociere în cazul în care cele două părți convin acest lucru.

(4) Regulamentul de procedură al Comitetului de stabilizare și de asociere se anexează la prezenta decizie.

Adoptată la Bruxelles, 28 mai 2004.

Pentru Consiliul de stabilizare și de asociere

Președintele

ANEXĂ

REGULAMENT DE PROCEDURĂ AL COMITETULUI DE STABILIZARE ȘI DE ASOCIERE

Articolul 1

Președinție

Președinția Comitetului de stabilizare și de asociere se exercită, pe rând, pe o durată de 12 luni, de către un reprezentant al Comisiei Europene, în numele Comunității și al statelor membre, și de către un reprezentant al Guvernului Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei. Prima perioadă începe la data primei reuniuni a Consiliului de stabilizare și de asociere și se încheie la 31 decembrie 2004.

Articolul 2

Reuniuni

Comitetul de stabilizare și de asociere se reunește atunci când circumstanțele impun acest lucru, cu acordul celor două părți.

Fiecare reuniune a Comitetului de stabilizare și de asociere se ține la o dată și într-un loc convenit între cele două părți.

Reuniunile Comitetului de stabilizare și de asociere se convoacă de către președinte.

Articolul 3

Delegații

Înaintea fiecărei reuniuni, președintele este informat în privința componenței delegațiilor celor două părți.

Articolul 4

Secretariatul

Un funcționar al Comisiei Europene și un funcționar al Guvernului Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei exercită în comun funcțiile de secretari ai Comitetului de stabilizare și de asociere.

Toate comunicările destinate președintelui Comitetului de stabilizare și de asociere sau care provin de la acesta, în temeiul prezentei decizii, se trimit secretarilor Comitetului de stabilizare și de asociere, precum și secretarilor și președintelui Consiliului de stabilizare și de asociere.

Articolul 5

Publicitate

Cu excepția cazului în care se decide altfel, reuniunile Comitetului de stabilizare și de asociere nu sunt publice.

Articolul 6

Ordine de zi a sesiunilor

(1) Președintele stabilește ordinea de zi provizorie a fiecărei reuniuni. Aceasta se transmite prin secretarii Comitetului de stabilizare și de asociere destinatarilor menționați la articolul 4 cu cel târziu 15 zile înainte de începerea reuniunii.

Comitetul de stabilizare și de asociere poate invita experți să asiste la reuniunile sale pentru a fi informat asupra subiectelor deosebite.

Ordinea de zi se adoptă de Comitetul de stabilizare și de asociere la începutul fiecărei reuniuni. Un punct diferit de acelea care figurează pe ordinea de zi provizorie se poate înscrie pe ordinea de zi cu acordul celor două părți.

(2) Președintele poate, în acord cu cele două părți, să reducă termenele indicate la alineatul (1), pentru a lua în considerare cerințele unui caz particular.

Articolul 7

Proces-verbal

Se redactează un proces-verbal pentru fiecare reuniune; acesta se bazează pe o sinteză, întocmită de președinte, a concluziilor la care a ajuns Comitetul de stabilizare și de asociere.

După ce este aprobat de Comitetul de stabilizare și de asociere, procesul-verbal este semnat de președinte și de cei doi secretari și un exemplar se păstrează de fiecare parte. Un exemplar din procesul-verbal se transmite fiecăruia dintre destinatarii menționați la articolul 4.

Articolul 8

Decizii și recomandări

În anumite cazuri în care Comitetul de stabilizare și de asociere este, în temeiul articolului 110 din Acordul de stabilizare și de asociere, împuternicit de către Consiliul de stabilizare și de asociere să adopte decizii și recomandări, aceste acte poartă titlul de „decizie” și, respectiv, de „recomandare”, urmate de un număr de ordine, de data la care au fost adoptate și de precizarea obiectului acestora. Deciziile și recomandările se adoptă de comun acord între părți.

Deciziile și recomandările Comitetului de stabilizare și de asociere sunt semnate de președinte și autentificate de cei doi secretari; ele se adresează destinatarilor menționați la articolul 4 din prezenta anexă.

Fiecare dintre părți poate hotărî în legătură cu publicarea, în propria sa publicație oficială, a deciziilor și a recomandărilor Comitetului de stabilizare și de asociere.

Articolul 9

Cheltuieli

Comunitatea și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei suportă cheltuielile pe care le efectuează ca urmare a participării la reuniunile Comitetului de stabilizare și de asociere, atât cheltuielile de personal, de călătorie și de sejur, cât și cheltuielile poștale și de telecomunicații.

Articolul 10

Subcomitete și grupuri de lucru specifice

Comitetul de stabilizare și de asociere poate constitui subcomitete sau grupuri de lucru specifice care lucrează sub autoritatea Comitetului de stabilizare și de asociere, căruia îi prezintă un raport după fiecare reuniune. Comitetul de stabilizare și de asociere poate decide suprimarea subcomitetelor sau a grupurilor existente, poate stabili sau modifica mandatul acestora, sau constitui alte subcomitete sau grupuri împuternicite să îl asiste în îndeplinirea sarcinilor sale. Aceste subcomitete și grupuri nu au putere de decizie.

(1) JO L 84, 20.3.2004, p. 13.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

185

32004R1754

L 313/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENT (CE) NR. 1754/2004 AL CONSILIULUI

din 4 octombrie 2004

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 176/2000 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1015/94 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de sisteme de camere de televiziune originare din Japonia

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

A. PROCEDURA ANTERIOARĂ

(1)

Prin regulamentul (CE) nr. 1015/94 (2), Consiliul a instituit un drept antidumping definitiv la importurile de sisteme de camere de televiziune originare din Japonia. Consiliul a confirmat ulterior instituirea dreptului antidumping definitiv prin Regulamentul (CE) nr. 2042/2000 (3), în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(2)

La articolul 1 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1015/94 și în Regulamentul (CE) nr. 2042/2000 (denumite în continuare „regulamente definitive”), Consiliul a exclus, în mod explicit, din domeniul de aplicare a dreptului antidumping, camerele profesionale enumerate în anexa la regulamentele definitive (denumită în continuare „anexă”). Este vorba despre sistemele de camere profesionale din gama superioară care se încadrează, din punct de vedere tehnic, în definiția produsului de la articolul 1 alineatul (2) din regulamentele definitive, dar care nu pot fi considerate sisteme de camere de televiziune.

(3)

Un producător-exportator, și anume Ikegami Tsushinki Co. Ltd (denumit în continuare „Ikegami”), a solicitat Comisiei, prin scrisoarea din 15 aprilie 1999, înscrierea în anexă a anumitor noi modele de camere profesionale, inclusiv a accesoriilor acestora, și, prin urmare, excluderea lor din domeniul de aplicare a drepturilor antidumping. În ianuarie 2000, Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 176/2000 (4) (denumit în continuare „regulament de modificare”), a acceptat această cerere și a modificat Regulamentul (CE) nr. 1015/94 în mod corespunzător. În conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 176/2000, această modificare a intrat în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, respectiv la 28 ianuarie 2000.

B. REEXAMINAREA ÎN CURS

(4)	Instituțiile comunitare au primit informații indicând că se dorește aplicarea retroactivă a regulamentului de modificare, în măsura în care acesta din urmă modifică anexa la Regulamentul (CE) nr. 1015/94.

(5)

Într-adevăr, un producător-exportator, și anume societatea Ikegami, a trebuit să își achite dreptul antidumping definitiv pentru toate exporturile sale de sisteme de camere profesionale care țin de domeniul de aplicare a regulamentului de modificare, dar care sunt efectuate înainte de intrarea în vigoare a acestui regulament, adică înainte de 28 ianuarie 2000, în timp ce aceste modele sunt ulterior scutite de dreptul respectiv, în temeiul articolului 1 alineatul (3) litera (e) din regulamentele definitive.

(6)

Producătorul-exportator în cauză a menționat, de asemenea, practica utilizată deja de instituțiile comunitare potrivit căreia o modificare adusă anexei este, după caz, aplicată retroactiv de la data cererii. Astfel, acest producător-exportator susține că modificarea adusă anexei în temeiul regulamentului de modificare ar trebui să se aplice de la data primirii, de către Comisie, a cererii de scutire de dreptul definitiv, respectiv de la 15 aprilie 1999, în conformitate cu practica obișnuită a instituțiilor comunitare.

(7)

Comisia a analizat temeinicia cererii de aplicare retroactivă a regulamentului de modificare. Mai întâi, a observat că toate modelele de camere profesionale enumerate la considerentul 5 sunt recunoscute ca sisteme de camere profesionale. Aceste camere sunt scutite de dreptul antidumping definitiv datorită înscrierii lor în anexă, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) litera (e) din regulamentele definitive.

(8)

Ar trebui menționat că sistemele de camere profesionale care fac obiectul articolului 1 alineatul (3) litera (e) din regulamentele definitive sunt scutite de dreptul antidumping definitiv de la data la care au fost, în mod explicit, înscrise în anexă printr-o modificare a regulamentelor definitive. Prin urmare, Comisia presupune că producătorii-exportatori știu din timp, adică înainte chiar de primul export către Comunitate, care vor fi ciclurile lor de producție, dacă noile modele pot fi considerate camere profesionale în sensul articolului 1 alineatul (3) litera (e) și, prin urmare, dacă trebuie înscrise în anexă și dacă trebuie depusă o cerere în acest sens.

(9)

Fără a aduce atingere celor menționate anterior, nu era intenția instituțiilor comunitare să aplice un drept antidumping definitiv la importurile de sisteme de camere profesionale care sunt ulterior admise ca putând beneficia de scutirea de acest drept, în temeiul aplicării articolului 1 alineatul (3) litera (e). Prin urmare, Comisia recunoaște necesitatea aplicării retroactive a regulamentului de scutire a anumitor modele de camere profesionale, de la data primirii unei cereri de scutire care să permită instituțiilor comunitare să controleze, în mod corespunzător, exactitatea clasificărilor operate. Este, în special, cazul modelelor de camere profesionale importate în Comunitate înainte de intrarea în vigoare a regulamentului de modificare a anexei, dar ulterior introducerii cererii de scutire.

(10)

În cazul de față, s-a demonstrat că societatea Ikegami a importat, înainte de publicarea regulamentului de modificare, dar după depunerea sale cererii de scutire, anumite sisteme de camere profesionale care au beneficiat, astfel, de scutire în temeiul articolului 1 alineatul (3) litera (e) din regulamentele definitive. Regulamentul de modificare a intrat în vigoare în ziua următoare datei publicării, respectiv la 28 ianuarie 2000. Cu toate acestea, astfel cum se menționează anterior, nu era intenția instituțiilor comunitare să aplice drepturi antidumping definitive în cazul sistemelor de camere, cu privire la care s-a demonstrat, după prezentarea unei cereri în acest sens Comisiei, că pot beneficia de scutirea de drept. De fapt, Comisia, imediat după adoptarea măsurilor definitive și elaborarea primei anexe, în 1994, a informat producătorii-exportatori în cauză că intenționează să ramburseze drepturile definitive antidumping plătite pentru importurile de sisteme de camere profesionale recunoscute în cele din urmă, între depunerea unei cereri detaliate de scutire și publicarea anexei modificate corespunzătoare, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) litera (e). Prin urmare, aceasta a estimat că o aplicare retroactivă a regulamentului de modificare, în măsura în care acesta modifică anexa la Regulamentul (CE) nr. 1015/94, ar permite alinierea situației actuale la practica obișnuită a instituțiilor comunitare.

(11)	Industria comunitară și societatea Ikegami au fost informate cu privire la aceste concluzii. Acestea beneficiază de un termen pentru formularea observațiilor cu privire la decizia serviciilor Comisiei. Nici una dintre părțile interesate nu a ridicat obiecții la concluziile expuse anterior.

C. CONCLUZIE

(12)	Luând în considerare cele menționate anterior, instituțiile comunitare au aprobat aplicarea retroactivă a anexei modificate prin regulamentul de modificare.

(13)

Prin urmare, anexa modificată prin Regulamentul (CE) nr. 176/2000 ar trebui să se aplice importurilor următoarelor modele de camere profesionale, produse și exportate către Comunitatea Europeană de societatea Ikegami de la data primirii, de către Comisie, a cererii de scutire de la dreptul antidumping definitiv pentru aceste modele, respectiv de la 15 aprilie 1999:

—	cap de cameră HC-400;

—	cap de cameră HC-400W;

—	vizor VF15-46;

—	unitate operațională de control RCU-390;

—	adaptor CA-400;

—	unitate de control a camerei MA-200A,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 176/2000 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

(1) Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2) Pentru produsele societății Ikegami Tsushinki Co. Ltd enumerate în continuare, prezentul regulament se aplică de la 15 aprilie 1999:

—	cap de cameră HC-400;

—	cap de cameră HC-400W;

—	vizor VF15-46;

—	unitate operațională de control RCU-390;

—	adaptor CA-400;

—	unitate de control a camerei MA-200A.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 4 octombrie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

A. J. DE GEUS

(1) JO L 56, 6.3.1996, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 461/2004 (JO L 77, 13.3.2004, p. 12).

(2) JO L 111, 30.4.1994, p. 106. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 176/2000 (JO L 22, 27.1.2000, p. 29).

(3) JO L 244, 29.9.2000, p. 38. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 825/2004 (JO L 127, 29.4.2004, p. 12).

(4) JO L 22, 27.1.2000, p. 29.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

188

32004R1762

L 315/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1762/2004 AL CONSILIULUI

din 24 septembrie 2004

privind administrarea sistemului de dublu control fără limite cantitative la exportul anumitor produse siderurgice din Republica Moldova în Comunitatea Europeană

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)	Acordul de parteneriat și cooperare privind instituirea unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte (1), a intrat în vigoare la 1 iulie 1998.

(2)

Situația privind importul anumitor produse siderurgice din Republica Moldova în Comunitatea Europeană a făcut obiectul unei examinări aprofundate și, pe baza unor informații utile care le-au fost furnizate, părțile au încheiat un Acord sub forma unui schimb de scrisori (2) prin care s-a instituit un sistem de dublu control fără limite cantitative pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentului regulament și 31 decembrie 2006, cu excepția cazului în care părțile decid să renunțe mai devreme la aplicarea acestui sistem.

(3)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (3),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1) În cursul perioadei cuprinse între 29 octombrie 2004 și 31 decembrie 2006, în conformitate cu dispozițiile Acordului sub forma unui schimb de scrisori dintre Comunitatea Europeană și Republica Moldova privind instituirea unui sistem de dublu control fără limite cantitative la exportul anumitor produse siderurgice din Republica Moldova în Comunitatea Europeană, importurile în Comunitatea Europeană ale anumitor produse siderurgice originare din Republica Moldova, care sunt menționate în anexa I, este condiționat de prezentarea unui document de supraveghere în conformitate cu modelul indicat în anexa II, emis de către autoritățile comunitare.

(2) În afară de aceasta, în cursul perioadei menționate la alineatul (1), importul în Comunitate al produselor siderurgice originare din Republica Moldova care sunt enumerate la anexa I este condiționat de emiterea unui document de export de către autoritățile moldovene competente. Documentul de export este conform modelului prevăzut în anexa III și este valabil pentru exporturile din interiorul teritoriului vamal al Comunității. În vederea obținerii documentului de supraveghere prevăzut la alineatul (1) importatorul trebuie să prezinte originalul documentului de export completat în mod corespunzător. Cu toate acestea, importatorul este obligat să prezinte originalul documentului de export până la data de 31 martie a anului următor celui în care sunt expediate mărfurile vizate de documentului respectiv.

(3) Clasificarea produselor prevăzute de prezentul regulament se bazează pe Nomenclatura Tarifară și Statistică a Comunității (denumită în continuare „NC”). Originea produselor prevăzute de prezentul regulament se determină în conformitate cu normele în vigoare în Comunitate.

(4) Autoritățile competente din Comunitate informează Republica Moldova cu privire la orice modificare a NC referitoare la produsele prevăzute de prezentul regulament înainte de data intrării în vigoare a acestor modificări în Comunitate.

(5) Mărfurile expediate înainte de 29 octombrie 2004 se exclud din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Se consideră că expedierea a avut loc la data încărcării în mijlocul de transport utilizat pentru export.

Articolul 2

(1) Documentul de supraveghere prevăzut la articolul 1 se eliberează automat de autoritatea competentă a statelor membre, în mod gratuit și pentru toate cantitățile solicitate, în termen de cinci zile lucrătoare de la depunerea cererii de către orice importator din Comunitate, indiferent de locul de stabilire în Comunitate. Cu excepția cazului în care se prezintă dovezi contrare, cererea se consideră primită de către autoritatea națională competentă în termen de trei zile lucrătoare de la depunerea sa.

(2) Un document de supraveghere eliberat de către una dintre autoritățile naționale competente enumerate în anexa IV este valabil în întreaga Comunitate.

(3) Cererea importatorului referitoare la un document de supraveghere conține următoarele elemente:

(a)	numele și adresa completă ale solicitantului (inclusiv numerele de telefon și fax, precum și, după caz, numărul de identificare folosit de autoritățile naționale competente) și numărul de înregistrare TVA, în cazul în care este supus plății TVA-ului;

(b)	după caz, numele și adresa completă ale declarantului sau ale reprezentantului solicitantului (inclusiv numerele de telefon și de fax);

(c)	numele și adresa completă ale exportatorului;

(d)

denumirea exactă a mărfurilor, inclusiv:

—	denumirea comercială;

—	codul (codurile) NC;

—	țara de origine;

—	țara de expediere;

(e)	greutatea netă exprimată în kilograme și cantitatea exprimată în altă unitate decât greutatea netă, în funcție de poziția din Nomenclatura Combinată;

(f)	valoarea CIF a mărfurilor la frontiera comunitară, exprimată în euro și detaliată în funcție de poziția din Nomenclatura Combinată;

(g)	după caz, indicația în conformitate cu care produsele sunt din calitatea a doua sau de calitate inferioară (4);

(h)	perioada și locul prevăzute pentru vămuire;

(i)	o mențiune care să precizeze dacă cererea reprezintă o reiterare a unei solicitări anterioare, referitoare la același contract;

(j)	următoarea declarație, datată și semnată de către solicitant, cu înscrierea numelui cu majuscule; „Subsemnatul certific faptul că informațiile din prezenta cerere sunt exacte și furnizate cu bună-credință, precum și faptul că sunt stabilit în Comunitate.”

Importatorul trebuie să furnizeze, de asemenea, o copie a contractului de vânzare sau cumpărare, a facturii proforme și/sau, în cazul în care mărfurile nu sunt cumpărate direct în țara producătoare, a unui certificat de producție eliberat de oțelăria producătoare.

(4) Documentele de supraveghere pot fi utilizate numai în perioada în care măsurile de liberalizare a importurilor rămân în vigoare pentru tranzacțiile în cauză. Fără a aduce atingere unei eventuale modificări a regimului de import în vigoare sau dispozițiilor speciale adoptate în cadrul acordului sau gestionării unui contingent:

—	perioada de valabilitate a documentelor de import se stabilește la patru luni;

—	documentele de supraveghere neutilizate sau parțial utilizate pot fi prelungite pentru o perioadă echivalentă.

(5) Importatorul restituie documentele de supraveghere autorităților emitente la sfârșitul perioadei de valabilitate a acestora.

Articolul 3

(1) Faptul că prețul unitar la care se efectuează tranzacția este mai mare cu cel puțin 5 % decât cel indicat în documentul de import sau că valoarea totală sau cantitatea produselor prezentate la import în documentul de import depășește valoarea sau cantitatea indicată în documentul de import cu mai puțin de 5 % nu împiedică punerea în liberă circulație a produselor în cauză.

(2) Cererile privind documentele de import și documentele de import propriu-zise au un caracter confidențial. Acestea sunt rezervate exclusiv autorităților competente și solicitantului.

Articolul 4

(1) În primele zece zile ale fiecărei luni, Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre:

(a)	detalii cu privire la cantitățile și valorile (exprimate în euro) pentru care au fost emise documentele de import în cursul lunii precedente;

(b)	detalii privind importurile efectuate în cursul lunii anterioare celei menționate la litera (a).

Informațiile furnizate de statele membre sunt divizate în funcție de produs, cod NC și țări.

(2) Statele membre indică eventualele anomalii sau fraude constatate și, după caz, motivul pentru care au refuzat emiterea unui document de import.

Articolul 5

Notificările prevăzute de prezentele dispoziții trebuie adresate Comisiei pe cale electronică, în cadrul rețelei integrate constituite în acest scop, cu excepția cazului în care, din motive tehnice imperative, se impune recurgerea temporară la alte modalități de comunicare.

Articolul 6

(1) Comisia este asistată de un comitet.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 7

Orice modificare a anexelor, care poate fi necesară pentru a se ține seama de modificările aduse anexei sau apendicelor la Acordul sub forma uni schimb de scrisori încheiat între Comunitatea Europeană și Republica Moldova, precum și orice modificare adusă reglementării comunitare în domeniul statisticilor, al regimului vamal, al regimului comun al importurilor sau al supravegherii importurilor se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 alineatul (2).

Prezentul regulament intră în vigoare în a cincisprezecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 septembrie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

L. J. BRINKHORST

(1) JO L 181, 24.6.1998, p. 3.

(2) JO L 315, 14.10.2004, p. 33.

(3) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(4) În conformitate cu criteriile indicate în Comunicarea Comisiei privind criteriile de identificare a produselor siderurgice de calitatea a doua originare din țări terțe aplicate de către administrațiile vamale ale statelor membre (JO C 180, 11.7.1991, p. 4).

ANEXA I

LISTA PRODUSELOR CARE FAC OBIECTUL SISTEMULUI DE DUBLU CONTROL FĂRĂ LIMITĂ CALITATIVĂ

MOLDOVA

7202

7203

7206

7207

7208

7209

7210

7211

7212

7213

7214

7215

7216

7217

7218

7219

7220

7221

7222

7223

7224

7225

7226

7227

7228

7229

7301

7303

7304

7305

7306

7307

7312

ANEXA II

ANEXA III

ANEXA IV

LISTA DE LAS AUTORIDADES NACIONALES COMPETENTES

SEZNAM PŘÍSLUŠNÝCH VNITROSTÁTNÍCH ORGÁNŮ

LISTE OVER KOMPETENTE NATIONALE MYNDIGHEDER

LISTE DER ZUSTÄNDIGEN BEHÖRDEN DER MITGLIEDSTAATEN

PÄDEVATE RIIKLIKE ASUTUSTE NIMEKIRI

ΔΙΕΥΘΥΝΣΕΙΣ ΤΩΝ ΑΡΧΩΝ ΕΚΔΟΣΗΣ ΑΔΕΙΩΝ ΤΩΝ ΚΡΑΤΩΝ ΜΕΛΩΝ

LIST OF THE COMPETENT NATIONAL AUTHORITIES

LISTE DES AUTORITÉS NATIONALES COMPÉTENTES

ELENCO DELLE AUTORITÀ NAZIONALI COMPETENTI

VALSTU KOMPETENTO IESTAŽU SARAKSTS

ATSAKINGŲ NACIONALINIŲ INSTITUCIJŲ SĄRAŠAS

AZ ILLETÉKES NEMZETI HATÓSÁGOK LISTÁJA

LISTA TA' L-AWTORITAJIET KOMPETENTI NAZZJONALI

LIJST VAN BEVOEGDE NATIONALE INSTANTIES

LISTA WŁAŚCIWYCH ORGANÓW KRAJOWYCH

LISTA DAS AUTORIDADES NACIONAIS COMPETENTES

ZOZNAM PRÍSLUŠNÝCH ŠTÁTNYCH ORGÁNOV

SEZNAM PRISTOJNIH NACIONALNIH ORGANOV

LUETTELO TOIMIVALTAISISTA KANSALLISISTA VIRANOMAISISTA

FÖRTECKNING ÖVER BEHÖRIGA NATIONELLA MYNDIGHETER

BELGIQUE/BELGIË

Service public fédéral économie, PME, Classes moyennes et énergie

Administration du potentiel économique

Politiques d'accès aux marchés, Services Licences

Rue Général Leman 60

B-1040 Bruxelles

Télécopieur: (32-2) 230 83 22

Federale Overheidsdienst Economie, KMO,

Middenstand & Energie

Bestuur Economisch Potentieel

Markttoegangsbeleid, Dienst Vergunningen

Generaal Lemanstraat 60

B-1040 Brussel

Fax: (32-2) 230 83 22

ČESKÁ REPUBLIKA

Ministerstvo průmyslu a obchodu

Licenční správa

Na Františku 32

CZ-110 15 Praha 1

Fax: + 420-22421 21 33

DANMARK

Erhvervs- og Boligstyrelsen

Økonomi- og Erhvervsministeriet

Vejlsøvej 29

DK-8600 Silkeborg

Fax: (45) 35 46 64 01

DEUTSCHLAND

Bundesamt für Wirtschaft und Ausfuhrkontrolle

(BAFA)

Frankfurter Straße 29-35

D-65760 Eschborn 1

Fax: + 49-61-969 42 26

EESTI

Majandus- ja Kommunikatsiooniministeerium

Harju 11

EE-15072 Tallinn

Fax: + 372-6313 660

ΕΛΛΑΣ

Υπουργείο Οικονομίας & Οικονομικών

Διεύθυνση Διεθνών Οικονομικών Ροών

Κορνάρου 1

GR-105 63 Αθήνα

Φαξ (30-210) 32 86 094

ESPAÑA

Ministerio de Economía

Secretaría General de Comercio Exterior

Subdirección General de Productos Industriales

Paseo de la Castellana 162

E-28046 Madrid

Fax (34) 91 349 38 31

FRANCE

SETICE

8, rue de la Tour-des-Dames

F-75436 Paris Cedex 09

Télécopieur (33) 155 07 46 69

IRELAND

Department of Enterprise, Trade and Employment

Import/Export Licensing, Block C

Earlsfort Centre

Hatch Street

IE- Dublin 2

Ireland

Fax (353-1) 631 25 62

ITALIA

Ministero delle Attività produttive

Direzione generale per la Politica commerciale e per

la gestione del regime degli scambi

Viale America 341

I-00144 Roma

Fax (39-06) 59 93 22 35/59 93 26 36

KYPROS

Υπουργείο Εμπορίου, Βιομηχανίας και Τουρισμού

Υπηρεσία Εμπορίου

Μονάδα Έκδοσης Αδειών Εισαγωγής/Εξαγωγής

Οδός Ανδρέα Αραούζου αρ.6

CY-1421 Λευκωσία

Φαξ: (357-22) 37 51 20

LATVIJA

Latvijas Republikas Ekonomikas ministrija

Brīvības iela 55

LV-1519 Rīga

Fakss: + 371-728 08 82

LIETUVA

Lietuvos Respublikos ūkio ministerija

Prekybos departamentas

Gedimino pr. 38/2

LT-01104 Vilnius

Faksas (370-5) 26 23 974

LUXEMBOURG

Ministère des affaires étrangères

Office des licences

BP 113

L-2011 Luxembourg

Télécopieur (352) 46 61 38

MAGYARORSZÁG

Magyar Kereskedelmi Engedélyezési Hivatal

Margit krt. 85.

H-1024 Budapest

Fax: (36-1) 336 73 02

MALTA

Diviżjoni għall -Kummerċ

Servizzi Kummerċjali

Lascaris

MT- Valletta CMR02

Fax: + 356-25-69 02 99

NEDERLAND

Belastingdienst/Douane centrale dienst voor in- en

uitvoer

Postbus 30003, Engelse Kamp 29700

RD Groningen

Nederland

Fax (31-50) 523 23 41

ÖSTERREICH

Bundesministerium für Wirtschaft und Arbeit

Außenwirtschaftsadministration

Abteilung C2/2

Stubenring 1

A-1011 Wien

Fax: + 43-1-711 00/83 86

POLSKA

Ministerstwo Gospodarki, Pracy i Polityki

Społecznej

pl. Trzech Krzyży 3/5

PL-00-507 Warszawa

Fax: (48-22) 693 40 21 / 693 40 22

PORTUGAL

Ministério das Finanças

Direcção-Geral das Alfândegas e dos Impostos

Especiais sobre o Consumo

Rua Terreiro do Trigo

Edifício da Alfândega de Lisboa

PT-1140-060 Lisboa

Fax: (351-21) 88142 61

SLOVENIJA

Ministrstvo za gospodarstvo

Področje za ekonomske odnose s tujino

Kotnikova 5

SI-1000 Ljubljana

Fax: + 386-1-478 36 11

SLOVENSKÁ REPUBLIKA

Ministerstvo hospodárstva SR

Odbor licencií

Mierová 19

SK-827 15 Bratislava 212

Fax: + 421-2-43 42 39 19

SUOMI/FINLAND

Tullihallitus

PL 512

FIN-00101 Helsinki

Faksi (358) 20 492 28 52

Tullstyrelsen

PB 512

FIN-00101 Helsingfors

Fax (358) 20 492 28 52

SVERIGE

Kommerskollegium

Box 6803

S-113 86 Stockholm

Fax (46-8) 30 67 59

UNITED KINGDOM

Department of Trade and Industry

Import Licensing Branch

Queensway House — West Precinct

BillinghamTS23 2NF

United Kingdom

Fax (44-1642) 36 42 69

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

201

32004R1876

L 326/22

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1876/2004 AL COMISIEI

din 28 octombrie 2004

de modificare a Anexei I la Regulamentul (CE) nr. 953/2003 privind evitarea deturnării spre țările Uniunii Europene a anumitor medicamente esențiale

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 953/2003 al Consiliului din 26 mai 2003 privind evitarea deturnării spre țările Uniunii Europene a anumitor medicamente esențiale (1), în special articolul 4 alineatul (8),

întrucât:

(1)	Comisia a primit cereri, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 953/2003, cu privire la anumite produse farmaceutice.

(2)	Comisia a stabilit că cererile primite îndeplinesc cerințele enunțate în Regulamentul (CE) nr. 953/2003, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 5 alineatul (2) din regulamentul respectiv.

(3)	Solicitanții au fost informați despre decizia Comisiei de acceptare a cererilor lor.

(4)	Prin urmare, este necesar să se adauge produsele respective la anexa I la Regulamentul (CE) nr. 953/2003,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Produsele și alte elemente menționate în anexa la prezentul regulament se adaugă la anexa I la Regulamentul (CE) nr. 953/2003 privind evitarea deturnării spre țările Uniunii Europene a anumitor medicamente esențiale.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 octombrie 2004.

Pentru Comisie

Pascal LAMY

Membru al Comisiei

(1) JO L 135, 3.6.2003, p. 5.

ANEXĂ

Produs

Producător/exportator

Tara de destinație

Caracteristici

Data aprobării

Cod NC/TARIC (1)

TRIZIVIR

750 mg × 60

Glaxo Smith Kline,

GSK House,

980 Great West Road,

Brentford, Middlesex,

TW8 9GS,

United Kingdom

Africa de Sud

Angola

Armenia

Azerbaidjan

Afganistan

Bangladesh

Benin

Bhutan

Botswana

Burkina Faso

Burundi

Cambodgia

Camerun

Capul Verde

Republica Centrafricană

Ciad

Coasta de Fildeș

Comore

Congo

Congo (RD)

Coreea (Rep. Dem)

Djibouti

Eritrea

Etiopia

Gambia

Ghana

Guineea

Guineea Bissau

Guineea Ecuatorială

Haiti

Honduras

India

Indonezia

Insulele Solomon

Kenya

Kiribati

Rep. Kârgâză

Laos (RDP)

Lesotho

Liberia

Madagascar

Malawi

Maldive

Mali

Mauritania

Moldova

Mongolia

Mozambic

Myanmar

Namibia

Nepal

Nicaragua

Niger

Nigeria

Pakistan

Rwanda

Samoa

Sao Tome și Principe

Senegal

Seychelles

Sierra Leone

Ambalaj specific – text în trei limbi

19.4.2004

3004 90 19

EPIVIR

150 mg × 60

Glaxo Smith Kline,

GSK House,

980 Great West Road,

Brentford, Middlesex,

TW8 9GS,

United Kingdom

Ambalaj specific – text în trei limbi

19.4.2004

3004 90 19

RETROVIR

250 mg × 40

GLAXO SMITH KLINE

GSK House

980 Great West Road

BRENTFORD, MIDDX

TW8 9GS

United Kingdom

Ambalaj de export (albastru) neutilizat în UE

Ambalaj de tipul spitalelor franceze – piețe francofone

19.4.2004

3004 90 19

RETROVIR

300 mg × 60

GLAXO SMITH KLINE

GSK House

980 Great West Road

BRENTFORD, MIDDX

TW8 9GS

United Kingdom

Ambalaj de export (albastru) neutilizat în UE

Ambalaj de tipul spitalelor franceze – piețe francofone

19.4.2004

3004 90 19

RETROVIR

100 mg × 100

GLAXO SMITH KLINE

GSK House

980 Great West Road

BRENTFORD, MIDDX

TW8 9GS

United Kingdom

Ambalaj de export (albastru) neutilizat în UE

Ambalaj de tipul spitalelor franceze – piețe francofone

19.4.2004

3004 90 19

COMBIVIR

300/150 mg × 60

GLAXO SMITH KLINE

GSK House

980 Great West Road

BRENTFORD, MIDDX

TW8 9GS

United Kingdom

Ambalaj specific – text în trei limbi

Sticlă (preferată față de blister) Tablete gofrate „A22”

19.4.2004

3004 90 19

EPIVIR SOLUȚIE ORALĂ

10 mg/ml 240 ml

GLAXO SMITH KLINE

GSK House

980 Great West Road

BRENTFORD, MIDDX

TW8 9GS

United Kingdom

Ambalaj specific – text în trei limbi

19.4.2004

3004 90 19

ZIAGEN

300 mg × 60

GLAXO SMITH KLINE

GSK House

980 Great West Road

BRENTFORD, MIDDX

TW8 9GS

United Kingdom

Somalia

Sudan

Swaziland

Tadjikistan

Tanzania

Timorul Oriental

Togo

Tuvalu

Uganda

Vanuatu

Yemen

Zambia

Zimbabwe

Ambalaj de export – neutilizat în UE

Ambalaj de tipul spitalelor franceze – piețe francofone

20.9.2004

3004 90 19

RETROVIR SOLUȚIE ORALĂ

10 mg/ml 200 ml

GLAXO SMITH KLINE

GSK House

980 Great West Road

BRENTFORD, MIDDX

TW8 9GS

United Kingdom

Ambalaj specific – text în trei limbi

20.9.2004

3004 90 19

(1) Numai dacă este cazul.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

204

32004R1877

L 326/25

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1877/2004 AL COMISIEI

din 28 octombrie 2004

de modificare a anexei IIIB la Regulamentul (CE) nr. 517/94 privind anumite contingente aplicabile Serbiei și Muntenegrului

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 517/94 al Consiliului din 7 martie 1994 privind regimul comun aplicabil importurilor de produse textile din anumite țări terțe, care nu sunt reglementate de acorduri, protocoale sau alte înțelegeri bilaterale sau de alte regimuri comunitare specifice de import (1), în special articolul 5,

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 517/94 determină limitele cantitative anuale stabilite pentru anumite produse textile originare din Serbia și Muntenegru (2).

(2)	Serbia și Muntenegru abordează în momentul de față o etapă delicată a procesului de reformă. În acest stadiu, este important ca reformele politice și economice întreprinse de acest stat să fie susținute și ca țara să fie menținută pe calea procesului de stabilizare și asociere la Uniunea Europeană.

(3)	Pentru a permite stabilizarea reformelor sale economice și politice și a facilita integrarea în structurile europene, este esențial să fie sporite posibilitățile comerciale ale Serbiei și Muntenegrului în domeniile în care acest stat prezintă avantaje comparative pe plan economic.

(4)	Sporirea propusă se înscrie într-un proces global care urmărește încurajarea relațiilor comerciale mai strânse cu Serbia și Muntenegru și în special negocierea unui acord privind produsele textile pentru a se ajunge la o liberalizare bilaterală.

(5)

Prin urmare, este necesar să se îmbunătățească în special accesul pe piață al produselor textile și reexaminarea contingentelor care se aplică în acest moment importurilor de produse originare din Serbia și Muntenegru. Această nouă îmbunătățire reflectă progresul actual al tratativelor tehnice în vederea încheierii unui acord textil și semnarea proceselor verbale adoptate la 15 iunie 2004.

(6)	În acest moment, nu se mai pot importa în Uniunea Europeană anumite categorii de produse textile, deoarece contingentele acestora au fost epuizate. Serbia și Muntenegru și anumite state membre au cerut o sporire a acestor contingente.

(7)	Ar trebui sporite nivelurile contingentelor stabilite pentru Serbia și Muntenegru pentru a se absorbi cererile de import nesoluționate pentru categoriile 6, 7 și 15 și pentru categoria 16, din care limitele cantitative sunt aproape epuizate.

(8)	Regulamentul (CE) nr. 517/94 ar trebui, așadar, modificat în consecință.

(9)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului produselor textile menționat la articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 517/94,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa IIIB la Regulamentul (CE) nr. 517/94 se înlocuiește cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 octombrie 2004.

Pentru Comisie

Pascal LAMY

Membru al Comisiei

(1) JO L 67, 10.3.1994, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2309/2003 al Comisiei (JO L 342, 30.12.2003, p. 21).

(2) Fosta Republică Federală Iugoslavia.

ANEXĂ

„ANEXA IIIB

Limitele cantitative anuale ale Comunității menționate la articolul 2 alineatul (1) a patra liniuță

Serbia și Muntenegru

Categorie	Unitate	Cantitate
1	tone	2 350
2	tone	2 853
2a	tone	645
3	tone	312
5	1 000 bucăți	1 326
6	1 000 bucăți	713
7	1 000 bucăți	386
8	1 000 bucăți	1 109
9	tone	292
15	1 000 bucăți	552
16	1 000 bucăți	279
67	tone	244”

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

207

32004R1886

L 328/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1886/2004 AL CONSILIULUI

din 25 octombrie 2004

de extindere a dreptului antidumping definitiv instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1796/1999 privind importurile de cabluri din oțel originare, între altele, din Republica Populară Chineză la importurile de cabluri din oțel expediate din Maroc, indiferent că au fost sau nu declarate ca originare din această țară, și de închidere a anchetei privind un exportator marocan

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 384/96 a Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1), denumit în continuare „regulament de bază”, în special articolul 13,

având în vedere propunerea Comisiei, prezentată după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

A. PROCEDURA

1. Măsurile existente

(1)	Consiliul a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 1796/1999 (2), în august 1999, un drept antidumping de 60,4 % la importurile de cabluri din oțel originare, între altele, din Republica Populară Chineză.

2. Cererea

(2)

La 5 ianuarie 2004, Comisia a fost sesizată cu o cerere, în temeiul articolului 13 alineatul (3) din regulamentul de bază, depusă de către Comitetul de legătură al Federației europene a industriilor cablurilor din oțel (EWRIS), invitând-o să deschidă o anchetă privind pretinsa eludare a măsurilor antidumping instituite la importurile de cabluri din oțel originare din Republica Populară Chineză. Această cerere a fost depusă în numele producătorilor reprezentând o proporție majoră din producția comunitară de cabluri din oțel.

(3)

Cererea susținea și conținea suficiente elemente de probă care arătau că, în urma instituirii măsurilor antidumping la importurile de cabluri din oțel originare din Republica Populară Chineză, a intervenit o schimbare semnificativă a configurației schimburilor comerciale, în ceea ce privește exporturile de cabluri din oțel din Republica Populară Chineză și Maroc în Comunitate. Această modificare a configurației schimburilor comerciale ar rezulta din transbordarea cablurilor din oțel originare din Republica Populară Chineză în Maroc. Într-adevăr, importurile din Maroc au înregistrat o creștere semnificativă, în timp ce acelea din Republica Populară Chineză au scăzut, în mod simultan, într-o proporție aproximativ echivalentă.

(4)	Cererea concluziona că nu exista o motivație suficientă sau o justificare economică pentru modificările menționate anterior, în afară de existența dreptului antidumping aplicat cablurilor din oțel originare din Republica Populară Chineză.

(5)

În cele din urmă, ERWIS a prezentat și elemente de probă care arătau că efectele corective ale dreptului au fost compromise, atât în ceea ce privește cantitățile, cât și prețurile, precum și că prețurile cablurilor din oțel din Maroc făceau obiectul practicilor de dumping în raport cu valoarea normală stabilită anterior pentru cablurile din oțel originare din Republica Populară Chineză.

3. Deschiderea anchetei

(6)

Prin Regulamentul (CE) nr. 275/2004 (3) (denumit în continuare „regulament de deschidere a anchetei”), Comisia a deschis o anchetă privind pretinsa eludare a măsurilor antidumping și, în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) și articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, a impus autorităților vamale să înregistreze, de la 19 februarie 2004, importurile de cabluri din oțel expediate din Maroc, indiferent că au fost sau nu declarate ca originare din această țară. Comisia a informat autoritățile din Republica Populară Chineză și din Maroc cu privire la deschiderea anchetei.

4. Ancheta

(7)

Au fost trimise chestionare importatorilor comunitari și exportatorilor de cabluri din oțel stabiliți în Republica Populară Chineză și în Maroc menționați în cerere, precum și altor părți interesate care s-au făcut cunoscute în termenele prevăzute în acest sens. Toate părțile au fost informate asupra faptului că lipsa cooperării ar putea duce la aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază. De asemenea, acestea au fost informate asupra consecințelor unui refuz de cooperare.

(8)	Un anumit număr de importatori comunitari au informat Comisia în scris că nu au importat cabluri din oțel din Maroc.

(9)	Nici un producător-exportator chinez nu a răspuns la chestionar.

(10)	Un producător-exportator, Remer Maroc SARL, Settat, a răspuns la chestionar. Comisia a procedat la o vizită de verificare în incintele acestei societăți.

5. Perioada de anchetă

(11)

Ancheta a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie 2003 (denumită în continuare „perioadă de anchetă”). Datele referitoare la perioada cuprinsă între 1999 și sfârșitul perioadei de anchetă au fost colectate în vederea cercetării pretinsei modificări a configurației schimburilor comerciale.

B. REZULTATELE ANCHETEI

1. Generalități/gradul de cooperare

(12)

Astfel cum se menționează la considerentul 9, nici un producător sau exportator de cabluri din oțel nu a cooperat în Republica Populară Chineză. Cu toate acestea, s-au obținut informații de la un producător-exportator marocan care a cooperat, Remer Maroc SARL, care a produs cabluri din oțel și a exportat o cantitate limitată din producția sa în Comunitate în cursul perioadei de anchetă. Astfel cum arată datele Eurostat, volumele exportate de această societate au reprezentat mai puțin de 5 % din totalul importurilor de cabluri din oțel din Maroc în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, concluziile au trebuit fondate parțial pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

2. Produsul în cauză și produsul similar

(13)

Produsele în cauză, astfel cum au fost definite în ancheta care a condus la instituirea măsurilor în vigoare în prezent (denumită în continuare „ancheta inițială”), sunt cablurile din oțel, inclusiv cablurile închise, altele decât cele din oțel inoxidabil, cu o dimensiune a secțiunii transversale de maximum 3 milimetri (denumite în continuare „cabluri din oțel”), originare din Republica Populară Chineză, în general declarate sub codurile NC ex 7312 10 82, ex 7312 10 84, ex 7312 10 86, ex 7312 10 88 și ex 7312 10 99.

(14)

Ancheta a arătat că aceste cabluri din oțel exportate din Republica Populară Chineză în Comunitate și cele expediate din Maroc prezintă aceleași caracteristici chimice și fizice esențiale, sunt destinate acelorași utilizări și, prin urmare, ar trebui considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

3. Modificarea configurației schimburilor comerciale

(15)

Remer Maroc SARL, societatea exportatoare care a cooperat, a fost înființată în 2001, ca filială deținută în întregime de întreprinderea italiană Remer Italia. În cursul perioadei de anchetă, Remer Maroc SARL nu a exportat decât o cantitate foarte mică din produsul în cauză în Comunitate, reprezentând mai puțin de 5 % din totalul importurilor de cabluri din oțel din Maroc în cursul aceleiași perioade. Majoritatea vânzărilor sale erau destinate pieței marocane locale.

(16)

De asemenea, s-a stabilit că Remer Maroc SARL este un producător și un exportator de cabluri din oțel care posedă toate instalațiile necesare fabricării produsului în cauză și care cumpără fir din oțel, armatură textilă și grăsime. Acesta nu vinde decât propria producție sau cea a societății-mamă din Italia și nu a cumpărat niciodată cabluri din oțel sau din alte materiale din Republica Populară Chineză.

(17)

Luând în considerare cele menționate anterior, Remer Maroc SARL a demonstrat că nu au existat modificări ale configurației schimburilor comerciale în ceea ce privește exporturile sale de cabluri din oțel în Comunitate. Prin urmare, ancheta cu privire la cablurile din oțel exportate de către Remer Maroc SARL ar trebui închisă.

(18)

În ceea ce privește exportatorii care nu au cooperat, Comisia a trebuit să estimeze exporturile în Comunitate pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. S-a considerat că datele Eurostat, la nivelul codului NC, reprezintă cele mai bune informații disponibile care să permită formularea unor concluzii privind evoluția exporturilor în Comunitate după instituirea dreptului antidumping aplicabil importurilor de cabluri din oțel originare din Republica Populară Chineză. În acest sens, ar trebui remarcat că cererea industriei comunitare se bazează și pe datele Eurostat, iar Comisia nu a dispus de nici o altă sursă independentă de informații în cursul prezentei anchete. Prețul de export în Uniunea Europeană al produselor marocane a fost stabilit pe baza volumului și valorii exporturilor semnalate de Eurostat la nivelul codului NC, după deducerea volumului și valorii exporturilor societății marocane care a cooperat. În afară de aceasta, pentru informațiile privind perioada precedentă instituirii măsurilor, s-a considerat că datele Eurostat, la nivelul codului NC, erau cele mai bune date disponibile în absența altor surse independente.

(19)

S-a constatat că această creștere a importurilor din Maroc în detrimentul importurilor chineze a intervenit după intrarea în vigoare a măsurilor antidumping aplicabile cablurilor din oțel originare din Republica Populară Chineză, în august 1999. În urma instituirii acestor măsuri de către Comunitate, importurile de cabluri din oțel din Republica Populară Chineză au înregistrat o scădere substanțială și au ajuns de la 14 057 de tone în 1998 la 364 de tone în 2000 și au rămas la un nivel foarte scăzut între 2000 și 2003. În cursul aceleiași perioade, importurile de cabluri din oțel din Maroc, inexistente în 1998, au ajuns la 2 338 de tone în 2003.

(20)	Prin urmare, s-a stabilit că a intervenit o modificare evidentă a configurației schimburilor comerciale ale societăților care nu au cooperat, după intrarea în vigoare, în august 1999, a măsurilor comunitare antidumping aplicate cablurilor din oțel originare din Republica Populară Chineză.

4. Lipsa motivației suficiente sau a justificării economice (exportatori marocani care nu au cooperat)

(21)

Pe baza datelor disponibile, s-a constatat că nu există motivație economică pentru modificarea structurii schimburilor comerciale sau, cel puțin, că aceasta nu este suficientă. În primul rând, producătorul marocan care a cooperat nu a importat cabluri din oțel din Republica Populară Chineză. În al doilea rând, din statisticile chineze, marocane și comunitare rezultă că s-a înregistrat o creștere a exporturilor din Republica Populară Chineză în Maroc, corespunzătoare creșterii nivelului exporturilor din Maroc în Comunitate în cursul aceleiași perioade. Cu toate acestea, spre deosebire de statisticile comunitare, statisticile comerciale marocane și chineze nu fac distincția între cablurile din oțel și toroane (cabluri din oțel semifinisate). Cu toate acestea, având în vedere lipsa generalizată de cooperare și absența indicațiilor privind existența unui proces de transformare a toroanelor în cabluri în Maroc, se poate presupune, în mod rezonabil, că aceste date statistice reflectă în mod corect nivelul importurilor de cabluri din oțel din Republica Populară Chineză în Maroc. De asemenea, în cazul în care astfel de operațiuni de transformare au avut într-adevăr loc, acestea nu au putut fi substanțiale. Din punct de vedere economic, nu ar fi rentabil ca toroanele să fie transformate în cabluri din oțel într-un alt loc decât cel de producție al toroanelor, în măsura în care valoarea adăugată prin acest proces este relativ scăzută în raport cu cheltuielile de transport. De asemenea, ar trebui observat că o societate marocană, care nu a răspuns la chestionar și nu a acceptat vizita de verificare, a furnizat informații contradictorii cu privire la activitățile sale, deși ar fi putut clarifica cu ușurință situația cooperând la anchetă. Prin urmare, în lipsa cooperării din partea altor societăți în afară de Remer Maroc SARL, se poate deduce, din tendințele paralele, că importurile în Maroc din Republica Populară Chineză nu erau destinate pieței marocane, ci exportului în Comunitate.

(22)

Această concluzie este susținută de faptul că singurul exportator cunoscut al produsului în cauză din Maroc, altul decât exportatorul care a cooperat în cadrul anchetei, este o filială a unui producător-exportator chinez. Această filială a fost creată în Maroc în 2001, moment care coincide cu începutul exporturilor de cabluri din oțel din Maroc în Comunitate.

(23)

Luând în considerare cele menționate anterior și faptul că importurile din Republica Populară Chineză au fost înlocuite cu importuri din Maroc, imediat după instituirea drepturilor antidumping, ar trebui concluzionat că, în lipsa oricărei alte motivații suficiente sau justificări economice, în sensul articolului 13 alineatul (1) a doua teză din regulamentul de bază, modificarea configurației schimburilor comerciale rezultă din instituirea drepturilor.

(24)	Prin urmare, se poate concluziona în mod rezonabil că marea majoritate a exporturilor din Republica Populară Chineză în Maroc doar au tranzitat Marocul înainte de a fi expediate în Comunitate.

5. Atenuarea efectului corectiv al dreptului în ceea ce privește prețurile și/sau cantitățile de produs similar (exportatori marocani care nu au cooperat)

(25)

Din datele expuse la considerentul 19 rezultă că de la instituirea măsurilor a intervenit o modificare clară a volumului importurilor comunitare de produs în cauză. Exporturile din Republica Populară Chineză destinate Comunității, substanțiale înainte de instituirea măsurilor, au fost parțial înlocuite de exporturi, într-un volum mai redus, dar cu toate acestea semnificativ, de la exportatori marocani care nu au cooperat. Volumul acestora din urmă corespunde unui procent de 20-25 % din volumul atins de importurile din Republica Populară Chineză în cursul perioadei de anchetă inițiale (1 ianuarie 1997 — 31 martie 1998). Prin urmare, se consideră că modificarea importantă a fluxurilor comerciale a compromis efectele corective ale măsurilor în ceea ce privește cantitățile importate pe piața comunitară.

(26)

În ceea ce privește prețurile, luând în considerare nivelul scăzut de cooperare, a fost necesar să se facă apel la informațiile disponibile, adică la datele Eurostat la nivelul codului NC. Acestea au arătat că prețurile exporturilor marocane erau mai mici cu aproximativ 3 % în valoare nominală decât prețurile exporturilor chineze, stabilite la momentul anchetei inițiale. Prin urmare, ar trebui să se presupună că acestea sunt inferioare nivelului de eliminare a prejudiciului stabilit în cadrul anchetei inițiale.

(27)	Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că importurile în cauză au compromis efectele corective ale dreptului atât în ceea ce privește cantitățile, cât și prețurile.

6. Dovada dumpingului în raport cu valorile normale stabilite anterior pentru produsele similare (exportatori marocani care nu au cooperat)

(28)

Pentru a determina dacă există elemente de probă ale unui dumping în cazul cablurilor din oțel exportate din Maroc în Comunitate de către exportatori care nu au cooperat în cursul perioadei de anchetă, au fost utilizate datele privind exporturile furnizate de Eurostat, la nivelul codului NC, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, pentru a stabili prețurile de export în Comunitate.

(29)	În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, valoarea normală care trebuie utilizată în cadrul anchetei privind eludarea este valoarea normală stabilită la momentul anchetei inițiale.

(30)

La acel moment, Polonia a fost considerată țară analogă cu o economie de piață adecvată pentru Republica Populară Chineză, iar valoarea normală a fost stabilită pe baza prețurilor și a valorii normale construite în țara analogă. Pe această bază, s-a stabilit o marjă de dumping la nivel național de 60,4 % pentru Republica Populară Chineză.

(31)

În cadrul prezentei anchete privind eludarea și în lipsa cooperării, nu s-au putut calcula marjele de dumping pe o bază detaliată pentru fiecare tip de produs. Cu toate acestea, prețurile de export s-au putut compara cu cele din cadrul anchetei inițiale, pe baza codului NC și a datelor Eurostat, care sunt relativ detaliate. Această comparație a arătat că prețurile CIF de export din Maroc spre Comunitate în cursul perioadei de anchetă au fost în medie cu 3 % mai mici decât prețurile CIF de export din Republica Populară Chineză în Comunitate în cursul anchetei inițiale. Prin compararea cu valorile normale la nivel național, utilizate pentru a determina marja inițială de dumping de 60,4 %, se poate deduce că aceste prețuri de export fac, de asemenea, obiectul unui dumping, la un nivel superior celui de 60 %.

C. CEREREA DE SCUTIRE DE LA ÎNREGISTRARE SAU DE LA EXTINDEREA DREPTULUI

(32)	Comisia a primit o cerere de scutire de la înregistrare și de la extinderea măsurilor de la un producător marocan, Remer Maroc SARL. Astfel cum se menționează la considerentul 12, această societate a cooperat la anchetă răspunzând la chestionar și acceptând o vizită de verificare.

(33)	Prin Regulamentul (CE) nr. 1699/2004 (4), Comisia a modificat regulamentul de deschidere a anchetei pentru a opri înregistrarea importurilor de cabluri din oțel de la Remer Maroc SARL, societate marocană cu privire la care s-a demonstrat că nu a eludat drepturile antidumping.

(34)	În conformitate cu concluziile menționate anterior, potrivit cărora s-a stabilit că această societate nu a eludat măsurile antidumping în vigoare, aceasta ar trebui scutită de la extinderea măsurilor avută în vedere.

D. MĂSURILE

(35)

Luând în considerare concluziile de mai sus, potrivit cărora a existat o eludare în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, măsurile antidumping existente și aplicate cablurilor din oțel originare din Republica Populară Chineză ar trebui extinse la produsele identice expediate din Maroc, indiferent că au fost sau nu declarate originare din această țară, cu excepția produselor fabricate de către producătorul-exportator care a cooperat (Remer Maroc SARL), în conformitate cu același articol din regulamentul de bază.

(36)

În conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, care prevede că măsurile pot fi aplicate importurilor înregistrate de la data înregistrării lor, dreptul antidumping ar trebui perceput la importurile de cabluri din oțel expediate din Maroc, supuse înregistrării impuse prin regulamentul Comisiei de deschidere a anchetei, cu excepția cablurilor din oțel exportate de Remer Maroc SARL.

(37)

Neextinderea dreptului antidumping la cablurile din oțel exportate de către Remer Maroc SARL s-a stabilit pe baza concluziilor prezentei anchete. Astfel, aceasta se aplică exclusiv produselor în cauză fabricate și expediate din Maroc de către această entitate juridică specificată. Cablurile din oțel importate fabricate sau expediate de către orice societate ale cărei denumire și adresă nu sunt menționate în mod expres de prezentul regulament, inclusiv de către entitățile care au legătură cu societățile menționate în mod expres, nu pot beneficia de această scutire și trebuie să se supună aceluiași nivel al dreptului, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1796/1999.

(38)

Eludarea măsurilor are loc în afara Comunității. Articolul 13 din regulamentul de bază vizează contracararea practicilor de eludare fără a aduce atingere operatorilor care pot demonstra că nu sunt implicați în aceste practici, dar nu conține nici o dispoziție specială care să prevadă regimul aplicat producătorilor care au putut demonstra că nu au fost implicați în eludare. Prin urmare, ar trebui introdusă posibilitatea, pentru producătorii care nu au vândut la export produsele în cauză în cursul perioadei de anchetă și care nu au legătură cu exportatorii sau producătorii supuși dreptului antidumping extins, să solicite o scutire de la măsurile aplicabile. Producătorii care intenționează să introducă o cerere de scutire de la dreptul antidumping extins trebuie să răspundă la un chestionar pentru a permite Comisiei să stabilească dacă această scutire se justifică. Scutirea poate fi acordată după o evaluare, de exemplu, a situației pieței produselor în cauză, a capacității de producție și a nivelului de utilizare a capacităților, a achizițiilor și a vânzărilor, a probabilității practicilor pentru care nu există motivație suficientă sau justificare economică și nici elemente de probă ale dumpingului. Comisia procedează, în mod normal, la vizite de verificare. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei imediat și să conțină toate informațiile utile privind, în special, orice modificare a activităților societății în raport cu producția sau vânzările.

(39)	Importatorii pot beneficia de o scutire de la înregistrare sau de la măsuri în cazul în care se stabilește că se aprovizionează de la exportatori cărora li s-a acordat această scutire și în măsura în care prevederile articolului 13 alineatul (4) din regulamentul de bază sunt respectate.

(40)	În cazul în care scutirea se justifică, Comisia propune modificarea regulamentului în mod corespunzător, în urma consultării comitetului consultativ. Prin urmare, orice scutire acordată face obiectul unei monitorizări pentru a se asigura respectarea condițiilor aferente.

E. PROCEDURA

(41)

Părțile interesate au fost informate asupra principalelor fapte și considerații pe baza cărora Consiliul intenționa să extindă dreptul antidumping definitiv în vigoare și au avut posibilitatea de a prezenta observații și de a fi audiate. Nu s-a primit nici o observație care să atragă modificări ale concluziilor de mai sus,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1) Dreptul antidumping definitiv instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1796/1999 privind importurile de cabluri din oțel originare din Republica Populară Chineză și care se încadrează la codurile NC ex 7312 10 82, ex 7312 10 84, ex 7312 10 86, ex 7312 10 88 și ex 7312 10 99 se extinde la importurile de aceleași cabluri din oțel expediate de Maroc (indiferent că au fost sau nu declarate ca originare din această țară) (codurile TARIC 7312108212, 7312108412, 7312108612, 7312108812, 7312109912), cu excepția produselor fabricate de Remer Maroc SARL, Zone Industrielle, Tranche 2, Lot 10, Settat, Maroc (cod adițional TARIC A567).

(2) Dreptul extins prin alineatul (1) se percepe la importurile înregistrate în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 275/2004 al Comisiei, precum și cu articolul 13 alineatul (3) și articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 384/96, cu excepția produselor fabricate de Remer Maroc SARL, Zone Industrielle, Tranche 2, Lot 10, Settat, Maroc.

(3) Prevederile în vigoare în materie de drepturi vamale se aplică.

Articolul 2

(1) Cererile de scutire de la dreptul extins prin articolul 1 alineatul (1) se redactează într-una din limbile oficiale ale Comunității și trebuie semnate de către o persoană autorizată să reprezinte solicitantul. Cererea trebuie expediată la următoarea adresă:

Comisia Europeană

Direcția Generală Comerț

Direcția B

Birou: J-79 05/17

B-1049 Bruxelles

Fax: (32-2) 295 65 05

Telex COMEU B 21877.

(2) Comisia, după consultarea comitetului consultativ, poate scuti, printr-o decizie, importurile cu privire la care s-a demonstrat că nu eludează dreptul antidumping instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1796/1999 de la dreptul extins prin articolul 1 alineatul (1) din prezentul regulament.

Articolul 3

Autoritățile vamale sunt invitate să întrerupă înregistrarea importurilor instituită în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 275/2004.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 25 octombrie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

R. VERDONK

(1) JO L 56, 6.3.1996, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 461/2004 (JO L 77 din 13.3.2004, p. 12).

(2) JO L 217, 17.8.1999, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1674/2003 (JO L 238, 25.9.2003, p. 1).

(3) JO L 47, 18.2.2004, p. 13. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1699/2004 (JO L 305, 1.10.2004, p. 25).

(4) JO L 305, 1.10.2004, p. 25.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

213

32004D0751

L 332/16

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 22 octombrie 2004

de aprobare în numele Comunității Europene a modificărilor la anexa V la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind măsurile sanitare care se aplică comerțului cu animale vii și produse animaliere

[notificată cu numărul C(2004) 4022]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2004/751/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Decizia 97/132/CE a Consiliului din 17 decembrie 1996 privind încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind măsurile sanitare aplicabile în comerțul cu animale vii și produse de origine animală (1), în special articolul 3 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Decizia 2002/957/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2002 privind încheierea acordului sub formă de schimb de scrisori cu privire la modificările anexelor la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind măsurile sanitare care se aplică în comerțul cu animale vii și produse de origine animală (2) prevede posibilitatea recunoașterii echivalenței sistemelor de certificare din Noua Zeelandă pentru carnea proaspătă, produsele din carne și alte produse de origine animală.

(2)

În cadrul reuniunii sale din 1 și 2 iunie 2004, Comitetul mixt de gestionare înființat în conformitate cu articolul 16 din acord (denumit în continuare „comitetul”) a emis o recomandare privind stabilirea echivalenței dintre cerințele sanitare pentru embrioni de bovine, vânat cu pene, moluște bivalve vii pentru consumul uman, miere și lână. De asemenea, comitetul a recomandat stabilirea echivalenței sistemelor de certificare pentru produse pescărești și a emis recomandări privind formatul general al anexei V.

(3)	Ca urmare a respectivelor recomandări, este adecvat să se modifice anexa V la acord.

(4)	Este necesară aprobarea respectivelor modificări în numele Comunității.

(5)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În temeiul recomandărilor făcute de Comitetul mixt de gestionare înființat în conformitate cu articolul 16 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind măsurile sanitare care se aplică comerțului cu animale vii și produse animaliere, modificările aduse anexei V la acord se aprobă în numele Comunității.

La prezenta decizie se atașează textul schimbului de scrisori constituind un acord cu Noua Zeelandă, inclusiv modificările aduse anexei V la acord.

Articolul 2

Directorul general pentru sănătate și protecția consumatorilor este autorizat să semneze Acordul sub forma unui schimb de scrisori prin care Comunitatea își asumă obligații.

Articolul 3

Prezenta decizie se aplică din prima zi a lunii ce urmează lunii în care Noua Zeelandă notifică în scris Comisiei faptul că au fost îndeplinite procedurile sale interne pentru aprobarea modificărilor menționate la articolul 1.

Comisia informează fără întârziere Consiliul și statele membre în legătură cu notificarea menționată la primul paragraf.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 22 octombrie 2004.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 57, 26.2.1997, p. 4. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 1999/837/CE (JO L 332, 23.12.1999, p. 1).

(2) JO L 333, 10.12.2002, p. 13.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

214

22004A1106(02)

L 332/17

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

SCHIMB DE SCRISORI

de instituire a unui acord cu Noua Zeelandă de modificare a anexei V la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind măsurile sanitare care se aplică comerțului cu animale vii și produse animaliere

Apendice

„ANEXA V

RECUNOAȘTEREA MĂSURILOR SANITARE

Glosar

Da (1)	Echivalență convenită. Se vor utiliza modele de atestări sanitare veterinare
Da (2)	Echivalență convenită în principiu. Anumite aspecte specifice urmează să fie rezolvate ulterior. Se va utiliza certificarea în vigoare până la soluționarea acestor probleme
Da (3)	Echivalență sub forma respectării cerințelor părții importatoare. Se va utiliza certificarea în vigoare
NE	Neevaluate. Se va utiliza provizoriu certificarea în vigoare
E	În curs de evaluare – de examinare. Se va utiliza provizoriu certificarea în vigoare
[]	Aspecte care urmează a fi soluționate în scurt timp
Nu	Neechivalente și/sau este necesară o evaluare suplimentară. Comerțul se poate desfășura în cazul în care partea exportatoare respectă cerințele părții importatoare
GA	Gripă aviară
ESB	Encefalopatie spongiformă bovină
C	Celsius
Stabilirea canalelor	Capitolul XI punctul 7 din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 273, 10.10.2002, p. 1).
PPC	Pestă porcină clasică
LEB	Leucoză enzootică bovină
CE/NZ	Comunitatea Europeană/Noua Zeelandă
AIE	Anemie infecțioasă ecvină
BIA	Bursită infecțioasă aviară
RIB	Rinotraheită infecțioasă bovină
min	minut(e)
BN	Boala Newcastle
Nici una	Nici un fel de condiții speciale
OIE	Oficiul Internațional de Epizootii
PAP	Proteină animală prelucrată
PM	Post mortem
Stds	Standard(e)
BVP	Boala veziculoasă a porcului
UHT	Temperatură ultraînaltă

Secțiunea 1

Material genetic și animale vii

Produs

Exporturi CE către Noua Zeelandă (1)

Exporturi Noua Zeelandă către CE

Condiții de comerț

Echivalent

Condiții speciale

Măsuri

Condiții de comerț

Echivalent

Condiții speciale

Măsuri

Standarde CE

Standarde NZ

Standarde CE

Material seminal

—

Bovine

88/407/CEE

Standard material seminal NZ

Legea privind produsele de origine animală 1999

88/407/CEE

2004/52/CE

(Document de lucru al Comisiei SANCO/10035/2004-Rev. 2)

RIB - a se vedea secțiunea 28

Pentru deplina echivalență după sfârșitul anului 2004, NZ urmează să demonstreze că materialul seminal produs în conformitate cu standardele NZ asigură aceeași siguranță în privința inexistenței bolii RIB

—	Ovine/caprine

92/65/CEE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/65/CEE

—

Porcine

90/429/CEE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

90/429/CEE

2002/613/CE

—

Cervide

92/65/CEE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/65/CEE

(Document de lucru SANCO/10374 2004-Rev. 2)

—

Cabaline

92/65/CEE

95/307/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (3)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/65/CEE

96/539/CE

Da (3)

—

Câini

92/65/CEE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/65/CEE

Embrioni (cu excepția embrionilor micromanipulați)

—

Bovine

89/556/CEE

Standardul embriologic NZ

89/556/CEE

92/471/CEE

92/452/CEE

Da (1)

RIB - a se vedea secțiunea 28

—	Ovine/caprine

92/65/CEE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/65/CEE

—

Porcine

92/65/CEE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/65/CEE

—

Cervide

92/65/CEE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/65/CEE

—

Cabaline

92/65/CEE

95/294/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/65/CEE

96/540/CE

Da (3)

—	Ouă de păsări de curte destinate incubației

—

Ratite

90/539/CEE

93/342/CEE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

90/539/CEE

93/342/CEE

96/482/CE

96/483/CE

2001/393/CE

2001/751/CE

Da (3)

Salmonella - a se vedea secțiunea 28

Animale vii

—

Bovine

64/432/CEE

72/462/CEE

90/425/CEE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

72/462/CEE

79/542/CEE

2004/68/CE

2004/212/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (3)

RIB - a se vedea secțiunea 28

—	Ovine/caprine

72/462/CEE

90/425/CEE

91/68/CEE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

72/462/CEE

79/542/CEE

2004/68/CE

2004/212/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (3)

CE urmează să ia în considerare inexistența scrapiei în NZ

—

Porcine

64/432/CEE

72/462/CEE

90/425/CEE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

72/462/CEE

79/542/CEE

2004/68/CE

2004/212/CE

Da (3)

Boala Aujeszky - a se vedea secțiunea 28

—

Cervide

92/65/CEE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/65/CEE

2000/585/CE

2004/68/CE

Da (3)

—

Cabaline

90/425/CEE

90/426/CEE

92/260/CEE

93/195/CEE

93/196/CEE

93/197/CEE

94/467/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (3)

Legea privind produsele de origine animală 1999

90/426/CEE

92/260/CEE

93/195/CEE

93/196/CEE

93/197/CEE

94/467/CE

Da (3)

AIE - a se vedea secțiunea 28

—	Câini și pisici

92/65/CEE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (3)

Rabie - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

Importuri comerciale:

92/65/CEE

Necomerciale:

2003/998/CE

2004/592/CE

2004/203/CE

(Documentul de lucru al Comisiei SANCO/10374/2004-Rev. 2)

Da (3)

Rabie - a se vedea secțiunea 28

—	Păsări vii

90/539/CEE

93/342/CEE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

90/539/CEE

93/342/CEE

96/482/CE

96/483/CE

2001/751/CE

Da (3)

Salmonella - a se vedea secțiunea 28

—

Ratite

—	Albine vii și material genetic de albine

2003/881/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

2003/881/CE

Gândacul mic de stup - a se vedea secțiunea 28

NZ urmează să prezinte dovezi privind inexistența acarienilor tropilaelaps (Tropilelapsozei)

Secțiunea 2

Carne (inclusiv carne proaspătă, carne de pasăre, carne de vânat de crescătorie și de vânat sălbatic), carne tocată, preparate de carne și produse din carne pentru consumul uman

Produs

Exporturi CE către Noua Zeelandă

Exporturi Noua Zeelandă către CE

Condiții de comerț

Echivalent

Condiții speciale

Măsuri

Condiții de comerț

Echivalent

Condiții speciale

Măsuri

Standarde CE

Standarde NZ

Standarde CE

Carne

4.A.

Carne proaspătă, în conformitate cu definiția din 64/433/CEE (2) și 79/542/CEE. Include carne tocată și sânge/oase/grăsime neprelucrate (proaspete) pentru consumul uman.

Sănătatea animală

—	Rumegătoare

—

Cabaline

64/432/CEE

72/461/CEE (2)

172/462/CEE (3)

12002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

72/462/CEE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

—

Porcine

64/432/CEE

72/461/CEE

72/462/CEE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

UE va analiza și comenta evaluarea riscului de SRRP efectuată de NZ.

Legea privind produsele de origine animală 1999

72/462/CEE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

Sănătatea publică

64/433/CEE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

72/462/CEE

2004/432/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

Salmonella și ESB - a se vedea secțiunea 28

—	Carnea tocată trebuie congelată

—	Carnea tocată poate proveni numai de la bovine, ovine, porcine și caprine

4.B.

Carne proaspătă de pasăre

Sănătatea animală

—	Păsări de curte

91/494/CEE (2)

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/494/CEE

93/342/CEE

94/438/CE

94/984/CE

2002/99/CE

Da (3)

—

Curcani

Da (3)

Sănătatea publică

71/118/CEE (2)

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

71/118/CEE

2004/432/CE

4.C.

Carne de vânat de crescătorie

Sănătatea animală

—

Cervide

—

Porcine

64/432/CEE

72/461/CEE

92/118/CEE (2)

91/495/CEE (2)

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Cu privire la carnea de porc, UE va analiza și comenta evaluarea riscului de SRRP efectuată de NZ. Va fi implicat probabil grupul științific.

Legea privind produsele de origine animală 1999

79/542/CEE

91/495/CEE

92/118/CEE

2002/99/CE

Da (1)

—

Iepure

91/495/CEE

92/118/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/495/CEE

92/118/CEE

2000/585/CE

2002/99/CE

Da (1)

—	Alte mamifere terestre

92/118/CEE

91/495/CEE

2002/99CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/495/CEE

92/118/CEE

2000/585/CE

2002/99/CE

Da (1)

—	Cu pene (inclusiv ratite)

92/118/CEE

91/494/CEE

12002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/494/CEE

92/118/CEE

2000/585/CE

2002/99/CE

Da (3)

Sănătatea publică

—	Mamifere terestre

91/495/CEE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

79/542/CEE

91/495/CEE

2000/585/CE

2004/432/CE

Da (1)

—

Cu pene

91/495/CEE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/495/CEE

2000/585/CE

2004/432/CE

Da (3)

—

Ratite

71/118/CEE

2000/609/CE

Da (1)

4.D.

Carne de vânat sălbatic

Sănătatea animală

—

Cervide

—

Iepure

92/45/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

79/542/CEE

92/45/CEE

2000/585/CE

2002/99/CE

Da (1)

—

Porcine

92/45/CEE (2)

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

PPC - a se vedea secțiunea 28

Cu privire la carnea de porc, UE va analiza și comenta evaluarea riscului de SRRP efectuată de NZ. Va fi implicat probabil grupul științific.

Legea privind produsele de origine animală 1999

79/542/CEE

92/45/CEE

97/220/CE

2002/99/CE

Da (1)

—	Alte mamifere terestre sălbatice

92/45/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/45/CEE

2000/585/CE

2002/99/CE

—

Cu pene

92/45/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/45/CEE

2000/585/CE

2002/99/CE

Da (3)

Sănătatea publică

—	Mamifere terestre sălbatice

92/45/CEE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/45/CEE

2000/585/CE

2004/432/CE

Da (1)

Ștampilă pentagonală

—

Cu pene

92/45/CEE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/45/CEE

2000/585/CE

2004/432/CE

Preparate de carne

5.A.

Preparate din carne proaspătă

Sănătatea animală

—	Rumegătoare

—

Porcine

64/432/CEE

72/461/CEE

72/462/CEE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

72/462/CEE

79/542/CEE

2000/572/CE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

Sănătatea publică

94/65/CE (2)

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

79/542/CEE

94/65/CE

2000/572/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

Numai congelate

ESB - a se vedea secțiunea 28

5.B.

Preparate de carne pe bază de carne proaspătă de pasăre

Sănătatea animală

—	Păsări de curte

91/494/CEE

94/438/CE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/494/CEE

93/342/CEE

94/984/CE

2000/572/CE

2002/99/CE

Da (3)

—

Curcani

Da (3)

Sănătatea publică

94/65/CE

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Legea privind produsele de origine animală 1999

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

94/65/CE

2000/572/CE

Numai congelate

5.C.

Preparate de carne pe bază de carne de vânat de crescătorie

Sănătatea animală

—

Cervide

—

Porcine

72/461/CEE

92/118/CEE

91/495/CEE

64/432/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

91/495/CEE

2000/572/CE

2002/99/CE

Da (1)

—

Iepure

92/118/CEE

91/495/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

91/495/CEE

2002/99/CE

Da (1)

—

Ratite

92/118/CEE

91/494/CEE

91/495/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

91/494/CEE

91/495/CEE

2000/609/CE

2002/99/CE

Da (3)

—

Cu pene

92/118/CEE

91/494/CEE

91/495/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

91/494/CEE

91/495/CEE

2002/99/CE

Da (3)

Sănătatea publică

—

Cervide

—

Porcine

—

Iepure

94/65/CE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

94/65/CE

2000/572/CE

Da (1)

Numai congelate

—

Cu pene

94/65/CE

Da (1)

94/65/CE

2000/572/CE

—

Ratite

2000/609/CE

Da (1)

5.D.

Preparate de carne pe bază de carne de vânat sălbatic

Sănătatea animală

—

Cervide

—

Iepure

92/45/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/45/CEE

2002/99/CE

Da (1)

—

Porcine

92/45/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

PPC - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/45/CEE

2002/99/CE

Da (1)

—

Cu pene

92/45/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/45/CEE

2002/99/CE

Da (3)

Sănătatea publică

—	Mamifere terestre sălbatice

94/65/CE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

94/65/CE

2000/572/CE

Da (1)

Numai congelate

—

Cu pene

94/65/CE

Da (1)

94/65/CE

2000/572/CE

Produse din carne

6.A.

Produse din carne pe bază de carne proaspătă

Sănătatea animală

—	Rumegătoare

—

Cabaline

—

Porcine

64/432/CEE

72/461/CEE

72/462/CEE

80/215/CEE (2)

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

72/462/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

Sănătatea publică

64/433/CEE

77/99/CEE

92/118/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

72/462/CEE

92/118/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

6.B.

Produse din carne pe bază de carne proaspătă de pasăre

Sănătatea animală

80/215/CEE

92/118/CEE

94/438/CE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Tratate termic, stabile la depozitare, tratare F03

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Da (3)

Sănătatea publică

77/99/CEE

92/118/CEE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

77/99/CEE

92/118/CEE

97/41/CE

6.C.

Produse din carne pe bază de vânat de crescătorie

Sănătatea animală

—

Porcine

—

Cervide

—

Iepure

91/495/CEE

92/118/CEE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/495/CEE

92/118/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Da (1)

—

Ratite

92/118/CEE

91/495/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Tratate termic, stabile la depozitare, tratare F03

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/495/CEE

92/118/CEE

97/221/CE

2000/609/CE

2002/99/CE

Da (3)

—	Alt vânat cu pene

92/118/CEE

91/495/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Tratate termic, stabile la depozitare, tratare F03

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/495/CEE

92/118/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Da (3)

Sănătatea publică

—

Porcine

—

Cervide

—

Iepure

77/99/CEE (2)

91/495/CEE

92/118/CEE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CE

97/41/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

—

Cu pene

91/495/CEE

92/118/CE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CE

97/41/CE

Da (3)

—

Ratite

2000/609/CE

Da (1)

6.D.

Produse din carne pe bază de vânat sălbatic

Sănătatea animală

Vânat sălbatic

—

Porcine

92/45/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

PPC - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/45/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Da (1)

—

Cervide

—

Iepure

92/45/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/45/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Da (1)

—

Cu pene

92/45/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Tratate termic, stabile la depozitare, tratare F03

Legea privind produsele de origine animală 1999

97/221/CE

92/45/CEE

2002/99/CE

Da (3)

Sănătatea publică

Vânat sălbatic

77/99/CEE

92/45/CEE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

97/41/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

—

Cu pene

77/99/CEE

92/45/CEE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

97/41/CE

Secțiunea 3

Alte produse pentru consumul uman

Produs

Exporturi CE către Noua Zeelandă (4)

Exporturi Noua Zeelandă către CE

Condiții de comerț

Echivalent

Condiții speciale

Măsuri

Condiții de comerț

Echivalent

Condiții speciale

Măsuri

Standarde CE

Standarde NZ

Standarde CE

Produse destinate consumului uman, în conformitate cu definiția din Directiva 77/99/CEE

7.A.

Intestine de animale

Sănătatea animală

—

Bovine

—

Ovine

—

Caprine

—

Porcine

64/432/CEE

72/461/CEE

92/118/CEE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

72/462/CEE

92/118/CEE

97/221/CE

2003/779/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

Sănătatea publică

77/99/CEE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

7.B.

Oase prelucrate și produse din oase pentru consumul uman

Sănătatea animală

Carne proaspătă:

—	Rumegătoare

—

Cabaline

—

Porcine

64/432/CEE

72/461/CEE

80/215/CEE

92/118/CEE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

72/462/CEE

92/118/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

Păsări de curte

91/494/CEE (5)

92/118/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Tratate termic, stabile la depozitare, tratare F03

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/494/CEE

92/118/CEE

94/438/CE

97/221/CE

2002/99/CE

Da (3)

Vânat de crescătorie

—

Porcine

—

Cervide

91/495/CEE

92/118/CE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/495/CEE

92/118/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Da (1)

—

Cu pene

Da (1)

Tratate termic, stabile la depozitare, tratare F03

Da (3)

Vânat sălbatic

—

Cervide

—

Porcine

92/45/CEE (5)

92/118/CE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

PPC - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/45/CEE

92/118/CE

97/221/CE

2002/99/CE

Da (1)

—

Cu pene

Da (1)

Tratate termic, stabile la depozitare, tratare F03

Da (3)

Sănătatea publică

Carne proaspătă:

—	Rumegătoare

—

Cabaline

—

Porcine

77/99/CEE

92/118/CEE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

Păsări de curte

Carne proaspătă

77/99/CEE

92/118/CEE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

92/118/CEE

97/41/CE

Vânat de crescătorie

—

Mamifere

77/99/CEE

91/495/CEE

92/118/CEE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

92/118/CEE

97/41/CE

Da (1)

—

Cu pene

Da (1)

Vânat sălbatic

—

Mamifere

77/99/CEE

92/45/CEE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

92/118/CEE

97/41/CE

Da (1)

Ștampilă pentagonală (vânat sălbatic)

—

Cu pene

Da (1)

7.C.

Proteine animale prelucrate pentru consumul uman

Sănătatea animală

PAP derivate din carne proaspătă:

—	Rumegătoare

—

Cabaline

—

Porcine

64/432/CEE

72/461/CEE (5)

80/215/CEE

92/118/CEE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

72/462/CEE

92/118/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

Păsări de curtePAP derivate din carne proaspătă

91/494/CEE (5)

92/118/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Tratate termic, stabile la depozitare, tratare F03

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/494/CEE

94/438/CE

92/118/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Da (3)

Vânat de crescătorie

—

Porcine

—

Cervide

91/495/CEE

92/118/CEE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/495/CEE

92/118/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

—

Cu pene

Da (1)

Tratate termic, stabile la depozitare, tratare F03

Da (3)

Vânat sălbatic

—

Porcine

—

Cervide

92/45/CEE (5)

92/118/CEE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

PPC - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/45/CEE

92/118/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

—

Cu pene

Da (1)

Tratate termic, stabile la depozitare, tratare F03

Da (3)

Sănătatea publică

PAP derivate din carne proaspătă:

—	Rumegătoare

—

Cabaline

—

Porcine

77/99/CEE

92/118/CEE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

Păsări de curte

PAP derivate din carne proaspătă

77/99/CEE

92/118/CEE (5)

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

97/41/CE

Vânat de crescătorie

77/99/CEE

91/495/CEE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE (5)

97/41/CE

Da (1)

—

Cu pene

Da (1)

Vânat sălbatic

77/99/CEE

92/45/CEE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

97/41/CE

Da (1)

Ștampilă pentagonală (vânat sălbatic)

—

Cu pene

Da (1)

7.D.

Sânge și produse sangvine pentru consumul uman

Sănătatea animală

Sânge și produse sangvine derivate din carne proaspătă:

—	Rumegătoare

—

Cabaline

—

Porcine

64/432/CEE

72/461/CEE (5)

80/215/CEE

92/118/CEE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

72/462/CEE

92/118/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

Păsări de curte

Sânge și produse sangvine din carne proaspătă de pasăre

91/494/CEE (5)

92/118/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Tratate termic, stabile la depozitare, tratare F03

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/494/CEE

94/438/CE

92/118/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Da (3)

Vânat de crescătorie

—

Porcine

—

Cervide

91/495/CEE

92/118/CEE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/495/CEE

92/118/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

—

Cu pene

Da (1)

Tratate termic, stabile la depozitare, tratare F03

Da (3)

Vânat sălbatic

—

Porcine

—

Cervide

92/45/CEE (5)

92/118/CEE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

PPC - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/45/CEE

92/118/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

—

Cu pene

Da (1)

Tratate termic, stabile la depozitare, tratare F03

Da (3)

Sănătatea publică

—	Rumegătoare

—

Cabaline

—

Porcine

Carne proaspătă

77/99/CEE

92/118/CEE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

BSE - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

Păsări de curte

Carne proaspătă

77/99/CEE

92/118/CEE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea Sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

97/41/CE

Vânat de crescătorie

—

Mamifere

77/99/CEE

91/495/CEE

92/118/CEE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

97/41/CE

Da (1)

—

Cu pene

Da (1)

Vânat sălbatic

—

Mamifere

77/99/CEE

92/45/CEE

92/118/CEE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

97/41/CE

Da (1)

Ștampilă pentagonală (vânat sălbatic)

—

Cu pene

Da (1)

7.E.

Untură topită și grăsimi topite pentru consumul uman

Sănătatea animală

Mamifere domestice

Produse pe bază de carne proaspătă:

—	Rumegătoare

—

Cabaline

—

Porcine

64/432/CEE

72/461/CEE

80/215/CEE

92/118/CEE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

72/462/CEE

92/118/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

Păsări de curte

Produse pe bază de carne proaspătă:

91/494/CEE

92/118/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Tratate termic, stabile la depozitare, tratare F03

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/494/CEE

94/438/CE

92/118/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Da (3)

Vânat de crescătorie

—

Porcine

—

Cervide

91/495/CEE

92/118/CEE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/495/CEE

92/118/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

—

Cu pene

Da (1)

Tratate termic, stabile la depozitare, tratare F03

Da (3)

Vânat sălbatic

—

Porcine

—

Cervide

92/45/CEE

92/118/CEE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

PPC - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/45/CEE

92/118/CEE

97/221/CE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

—

Cu pene

Da (1)

Tratate termic, stabile la depozitare, tratare F03

Da (3)

Sănătatea publică

—	Rumegătoare

—

Cabaline

—

Porcine

Carne proaspătă

77/99/CEE

92/118/CEE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

Păsări de curte

Carne proaspătă

77/99/CEE

92/118/CEE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

97/41/CE

Vânat de crescătorie

77/99/CEE

91/495/CEE

92/118/CEE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

97/41/CE

Da (1)

—

Cu pene

Da (1)

Vânat sălbatic

77/99/CEE

92/45/CEE

92/118/CEE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

97/41/CE

Da (1)

Ștampilă pentagonală (vânat sălbatic)

—

Cu pene

Da (1)

7.F.

Gelatine pentru consumul uman

Sănătatea animală

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

97/221/CE

2002/99/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Sănătatea publică

92/118/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

ESB - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

92/118/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

ESB - a se vedea secțiunea 28

Lapte și produse lactate pentru consumul uman

Sănătatea animală

Mamifere domestice inclusiv

—

Bovine

—

Bivoli

—

Ovine

—

Caprine

64/432/CEE

92/46/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

92/46/CEE

95/343/CE

Da (1)

Sănătatea publică

—	Pasteurizate

92/46/CEE

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind industria laptelui 1952

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/46/CEE

2004/432/CE

Da (1)

—	Brânzeturi nepasteurizate tratate termic

92/46/CEE

Legea privind produsele alimentare 1981

Standarde alimentare NZ (prelucrarea laptelui și a produselor lactate) 2002

Da (1)

Brânzeturi tratate termic - a se vedea secțiunea 28

Legea privind industria laptelui 1952

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/46/CEE

2004/432/CE

Da (1)

—	Brânzeturi cu pastă moale produse din lapte crud

92/46/CEE

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Legea privind industria laptelui 1952

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/46/CEE

2004/432/CE

—	Brânzeturi cu pastă tare produse din lapte crud (tip parmezan)

92/46/CEE

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea Sanitară 1956

Legea privind industria laptelui 1952

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/46/CEE

2004/432/CE

Produse pescărești pentru consumul uman (cu excepția celor vii)

Sănătatea animală

Animale marine sălbatice

—

Pești

—	Icre/lapți

—

Moluște

—	Echinoderme

—	Tunicieri, gasteropode și crustacee

91/67/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Salmonide - a se vedea secțiunea 28

Icre/lapți - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/67/CEE

Da (1)

Animale sălbatice de apă dulce

—

Salmonide

—	Icre/lapți

—

Raci

91/67/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Salmonide - a se vedea secțiunea 28

Icre/lapți - a se vedea secțiunea 28

Raci (congelați sau prelucrați)

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/67/CEE

Da (1)

Raci (congelați sau prelucrați)

—	Pești (cu excepția salmonidelor)

—

Moluște

—

Crustacee

91/67/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/67/CEE

Da (1)

Produse de acvacultură (marine și de apă dulce de crescătorie)

—

Salmonide

—	Icre/lapți

91/67/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Salmonide - a se vedea secțiunea 28

Icre/lapți - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/67/CEE

Da (1)

Salmonide (eviscerate)

—	Moluște, echinoderme

—	Tunicieri, gasteropode și crustacee

91/67/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Congelate sau prelucrate

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/67/CEE

Da (1)

Congelate sau prelucrate

—	Pești (cu excepția salmonidelor)

91/67/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/67/CEE

Da (1)

Sănătatea publică

—

Pești

—	Icre/lapți

—	Moluște bivalve, echinoderme, tunicieri, gasteropode și crustacee

91/493/CEE

91/492/CEE

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/493/CEE

91/492/CEE

2004/432/CE

(pentru acvacultură)

Da (1)

10.

Pești, moluște, crustacee vii, inclusiv icre și gameți

Sănătatea animală

Pentru consumul uman

—	Moluște, echinoderme, tunicieri, gasteropode vii

—	Crustacee vii

—

Pești vii

—	Alte animale acvatice

91/67/CEE

93/53/CEE

95/70/CE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/67/CEE

2003/804/CE

2003/858/CE

Da (1)

Pentru reproducere, creștere, cultură, relocare

—	moluște și pești vii

91/67/CEE

95/70/CE

93/53/CEE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/67/CEE

2003/804/CE

Da (3)

Sănătatea publică

—

Pești vii

—	Moluște, echinoderme, tunicieri, gasteropode vii

—	Crustacee vii

—	Alți pești

91/493/CEE

91/492/CEE

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

91/493/CEE

91/492/CEE

2004/432/CE

(pentru acvacultură)

Da (1)

11.

Produse diverse pentru consumul uman

11.A.

Miere

Sănătatea animală

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

2002/99/CE

Da (3)

Sănătatea publică

92/118/CEE

2001/110

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

2004/432/CE

2001/110/CE

Da (3)

11.B.

Pulpe de broască

Sănătatea animală

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

2002/99/CE

Sănătatea publică

92/118/CEE

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

11.C.

Melci pentru consumul uman

Sănătatea animală

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

2002/99/CE

Sănătatea publică

92/118/CEE

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea sanitară 1956

Legea privind produsele de origine animală 1999

92/118/CEE

11.D.

Produse din ouă

Sănătatea animală

90/539/CEE

2002/99/CE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

90/539/CEE

2002/99/CE

Sănătatea publică

89/437/CEE (4)

92/118/CEE

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea Sanitară 1956

Legea privind produsele alimentare 1981

Legea Sanitară 1956

Legea privind produsele de origine animală 1999

89/437/CEE

92/118/CEE

Secțiunea 4

Produse nedestinate consumului uman

Produs

Exporturi CE către Noua Zeelandă (6)

Exporturi Noua Zeelandă către CE

Condiții de comerț

Echivalent

Condiții speciale

Măsuri

Condiții de comerț

Echivalent

Condiții speciale

Măsuri

Standarde CE

Standarde NZ

Standarde CE

12.

Intestine de animale

Sănătatea animală

—

Bovine

—

Ovine

—

Caprine

—

Porcine

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

64/432/CEE

72/461/CEE

72/462/CEE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (2)

Se aplică restricțiile legate de EST

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

2003/779/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

Sănătatea publică

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea sanitară 1956

Legea privind compușii agricoli și medicamentele de uz veterinar 1997

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

13.

Lapte și produse lactate nedestinate consumului uman

Sănătatea animală

—

Bovine

—

Ovine

—

Caprine

Pasteurizate, tratate termic UHT sau sterilizate

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 64/432/CEE

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Da (1)

Colostru și lapte nepasteurizate pentru uz farmaceutic

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (3)

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Da (3)

Sănătatea publică

Nici una

14.

Oase și produse din oase (cu excepția făinii de oase), coarne și produse din coarne (cu excepția făinii de coarne) și ongloane și produse din ongloane (cu excepția făinii de ongloane) destinate altor utilizări decât cele de materie primă furajeră, îngrășăminte organice sau amelioratori de sol [produse reglementate de capitolul X din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002]

Sănătatea animală

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

94/446/CE

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

Stabili-rea canalelor ESB - a se vedea secțiunea 28

Sănătatea publică

Nici una

15.

Proteine animale prelucrate (topite) pentru hrana pentru animale

Sănătatea animală

PAP destinate producerii de hrană pentru animale de companie

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

PAP derivate din material care nu provine de la mamifere

—	material piscicol

—	material avicol

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Da (2)

70 °C/50 min

80 °C/9 min

sau 100 °C/1 min sau echivalent

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Da (1)

Sănătatea publică

Nici una

16.

Sânge și produse sangvine prelucrate (cu excepția serului de la ecvidee) pentru uz farmaceutic sau tehnic

Sănătatea animală

Carne proaspătă:

—	Bovine, ovine, caprine, porcine

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Da (1)

—

Ecvidee

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

—

Păsări

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Sănătatea publică

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea sanitară 1956

Legea privind compușii agricoli și medicamentele de uz veterinar

Nici una

17.

Untură și grăsimi topite, inclusiv untură de pește, nedestinate consumului uman

Sănătatea animală

—	Grăsimi topite și uleiuri

72/461/CEE (7)

2000/766/CE

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

ESB – a se vedea secțiunea 28

Se aplică cerințe suplimentare de etichetarea referitoare la ESB

Legea privind produsele de origine animală 1999

2000/766/CE

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

—	Untură (porcine)

72/461/CEE

2000/766/CE

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Produsul trebuie să fie derivat din carne proaspătă de porc, de vânat de crescătorie și vânat sălbatic cu mențiunea

Da (1) pentru sănătatea animală indicată anterior. PPC - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

2000/766/CE

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

—	Untură de pește

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Da (1)

Sănătatea publică

Niciuna

Nici una

18.

Gelatine pentru hrană sau de uz tehnic

Sănătatea animală

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Sănătatea publică

Nici una

19.

Piei

Sănătatea animală

—	Ungulate, cu excepția ecvideelor

64/433/CEE

72/461/CEE

91/495/CEE

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Da (1)

—

Ecvidee

—	Alte mamifere

64/433/CEE

72/461/CEE

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Da (1)

—	Ratite (struți, emu, nandu)

91/495/CEE

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Da (1)

Sănătatea publică

Nici una

20.

Lână și fibre/păr

Sănătatea animală

—	Ovine, caprine, camelide

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Numai lână spălată

Curățată și spălată la 75 °C sau la o temperatură echivalentă

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Da (1)

—	Alte rumegătoare și porcine

Da (1)

—

Altele

Da (1)

Sănătatea publică

Nici una

21.

Hrană pentru animalele de companie (inclusiv prelucrată) care conține numai material din categoria 3

Sănătatea animală

Hrană pentru animalele de companie (mamifere) prelucrată

—	Recipiente închise ermetic

—	Hrană semiumedă și uscată pentru animalele de companie

—	Produse de mestecat pentru câini de la ungulate (cu excepția ecvideelor)

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Pentru ESB - a se vedea secțiunea 28

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Da (1)

Pentru ESB - a se vedea secțiunea 28

Hrană prelucrată pentru animalele de companie (cu excepția mamiferelor)

—	Recipiente închise ermetic

—

Hrană semiumedă și uscată pentru animalele de companie

—	material piscicol

—	material avicol

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Da (1)

Da (2)

70 °C/50 min

80 °C/9 min

sau 100 °C/1 min sau echivalent

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Da (1)

Hrană crudă pentru animalele de companie, pentru consum direct

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

ESB - a se vedea secțiunea 28

Sănătatea publică

Nici una

22.

Ser de la ecvidee

Sănătatea animală

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Sănătatea publică

Nici una

23.

Alte materii prime de uz farmaceutic, tehnic sau ca hrană pentru animale

Sănătatea animală

Carne proaspătă

Vânat de crescătorie

—

Porcine

—

Cervide

Vânat sălbatic

—

Porcine

—

Cervide

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Produsul trebuie să fie derivat din carne proaspătă de porc, de vânat de crescătorie și vânat sălbatic cu mențiunea

Da (1) pentru sănătatea animală indicată anterior. Se aplică cerințe suplimentare de etichetare referitoare la ESB.

PPC - a se vedea secțiunea 28

BSE (a se vedea secțiunea 28)

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

Da (1)

ESB - a se vedea secțiunea 28

Carne proaspătă

—	Păsări de curte

Vânat de crescătorie și vânat sălbatic

—

Cu pene

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Sănătatea publică

Nici una

24.

Produse apicole nedestinate consumului uman

Sănătatea animală

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Sănătatea publică

Nici una

25.

Trofee de vânătoare

Sănătatea animală

—

Mamifere

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Da (1)

—

Păsări

Sănătatea publică

Nici una

26.

Gunoi de grajd

Sănătatea animală

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Legea privind biosiguranța 1993 S 22

Legea privind produsele de origine animală 1999

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002

Sănătatea publică

Nici una

Secțiunea 5

Probleme orizontale generale

Produs

Exporturi CE către Noua Zeelandă (8)

Exporturi Noua Zeelandă către CE

Condiții de comerț

Echivalent

Condiții speciale

Măsuri

Condiții de comerț

Echivalent

Condiții speciale

Măsuri

Standarde CE

Standarde NZ

Standarde CE

27.

Definiții

Apă

98/83/CE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea sanitară 1956

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

98/83/CE

Da (1)

Reziduuri

Monitorizarea reziduurilor

—	Specii cu carne roșie

96/22/CE

96/23/CE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Legea privind produsele alimentare 1981

Da (1)

Legea privind produsele de origine animală 1999

96/22/CE

96/23/CE

Da (1)

—	Alte specii alte produse

Da (3)

Sisteme de certificare

96/93/CE

Legea privind produsele de origine animală 1999

Da (1)

Statutul de echivalență se aplică tuturor animalelor și produselor de origine animală cărora li se acordă echivalența (Da 1) atât în privința sănătății publice, cât și a sănătății animale, după caz

Legea privind produsele de origine animală 1999

72/462/CEE

91/495/CEE

92/5/CEE

92/45/CEE

92/118/CEE

94/65/CE (9)

96/93/CE

1774/2002/CE

91/492/CEE

91/493/CEE

91/67/CEE

Da (1)

Statutul de echivalență se aplică tuturor animalelor și produselor de origine animală care intră în domeniul de aplicare al Directivelor 72/462/CEE, 91/67/CEE, 91/492/CEE, 91/493/CEE, 91/495/CEE, 92/5/CEE, 92/118/CEE (anexa I capitolele 2, 5, 6, 7, 9 și 11 și anexa II capitolul 1), 92/45/CEE, 94/65/CE, 1774/2002 (anexa X capitolele 1, 3, 4B, 4C, 5, 8, 9, 10), cărora li s-a acordat echivalența (Da 1) atât în privința sănătății publice, cât și a sănătății animale, după caz. În cazul în care certificatul de sănătate oficial este eliberat după plecarea transportului, acesta trebuie să cuprindă o trimitere la numărul de eligibilitate (DE) adecvat, data eliberării documentului de eligibilitate pe care se bazează certificatul de sănătate oficial, data plecării transportului și data semnării certificatului de sănătate oficial. Noua Zeelandă trebuie să informeze punctul de control la frontieră de sosire cu privire la orice problemă de certificare survenită după plecarea din Noua Zeelandă.

Pentru produsele care nu beneficiază de sisteme de certificare, CE va evalua posibilitatea de a acorda echivalența.

27.B.

Probleme orizontale

Problema

Măsuri

Listele incintelor

Autoritatea competentă trebuie să recomande liste.

Elaborarea de liste este în continuare necesară.

Listele trebuie păstrate de autoritatea competentă a țării exportatoare și trebuie să fie ușor accesibile publicului.

Inspecția incintelor

Supraveghere veterinară

CE trebuie să clarifice cerințele interne/externe.

28.

Dispoziții diverse privind certificarea: Atestările trebuie să apară pe certificatul de sănătate publică sau pe certificatul de sănătate animală.

Problema

Dispoziții privind certificarea

Febră Q și MD-BVD tipul II

Se recunoaște faptul că Noua Zeelandă este indemnă de febră Q și MD-BVD tipul II.

Pentru comerțul din CE către NZ cu material seminal și embrioni de bovine (NZ va insera atestările).

RIB

Pentru comerțul cu bovine vii, Noua Zeelandă va întocmi certificate în conformitate cu articolul 2 din Decizia 2004/215/CE a Comisiei pentru comerțul către Germania și în conformitate cu articolul 3 din Decizia 2004/215/CE a Comisiei pentru comerțul către Danemarca, Austria, Finlanda, Suedia și provincia Bolzano (Italia). Această atestare va figura pe certificatul de sănătate în conformitate cu Decizia 79/542/CEE a Consiliului.

Boala lui Aujeszky

Pentru comerțul cu porcine vii din Noua Zeelandă către Regatul Unit, Danemarca, Franța de sud-vest, Germania, Finlanda, Suedia, Austria și Luxemburg, Noua Zeelandă va întocmi certificate în conformitate cu Decizia 2001/618/CE a Comisiei. Această atestare va figura pe certificatul de sănătate în conformitate cu Decizia 79/542/CEE a Consiliului.

ESB

Exporturile din CE către NZ de produse conținând material bovin, ovin sau caprin (suplimentar față respectarea deplină a tuturor celorlalte standarde CE relevante)

«Acest produs nu conține și nu provine decât din material bovin, ovin sau caprin provenit de la animale născute, crescute în mod continuu și sacrificate în Uniunea Europeană și care au fost produse cu respectarea deplină a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001 și (CE) nr. 1774/2002 ale Parlamentului European și Consiliului, după caz.»

Notă: Este necesar ca produsele care conțin alt material bovin, ovin sau caprin decât cel provenit de la animale născute, crescute în mod continuu și sacrificate în Uniunea Europeană să aibă o certificare pentru componenta respectivă, în conformitate cu dispozițiile relevante suplimentare ale țării terțe în decizia de certificare aplicabilă a NZ.

ESB

Exporturile din NZ către CE de produse conținând material bovin, ovin sau caprin

«Acest produs nu conține și nu provine din (a se tăia mențiunea inaplicabilă, după caz) material specificat cu grad ridicat de risc, astfel cum este definit de Regulamentul (CE) nr. 999/2001 anexa XI secțiunea A, produs după luna martie 2001, sau din carne separată mecanic obținută din oase de animale bovine, ovine sau caprine, produsă după 31 martie 2001. După 31 martie 2001, bovinele, ovinele sau caprinele de la care provine acest produs nu au fost sacrificate după asomare prin injectare de gaz în cavitatea craniană sau eutanasiate prin aceeași metodă sau sacrificate prin lacerarea, după asomare,a țesutului nervos central cu ajutorul unui instrument alungit de forma unei tije introdus în cavitatea craniană.»

din alt material bovin, ovin sau caprin decât cel provenit din animale născute, crescute în mod continuu și sacrificate în următoarele țări (a se insera denumirea unei țări sau a țărilor căreia (cărora) CE i-a (le-a) acordat un statut GBR și/sau Categoria I).

PPC – numai mistreți

Pentru comerțul din CE către NZ, autoritatea competentă a statului membru respectiv va certifica faptul că produsele provin din zone indemne de PPC la populația de mistreți în cele 60 de zile precedente. Această atestare va apărea pe certificatul de sănătate.

Rabie

Se recunoaște faptul că Noua Zeelandă,

Regatul Unit, Malta, Irlanda și Suedia sunt indemne de rabie.

Anemia infecțioasă ecvină

Se recunoaște faptul că Noua Zeelandă este indemnă de AIE.

Bruceloză

Se recunoaște faptul că Noua Zeelandă este indemnă de B. abortus și B. mellitensis.

Culorile pentru ștampilele sanitare

Directiva 94/36/CE

stabilește culorile care pot fi folosite pentru ștampilele sanitare.

Salmonella

Pentru comerțul din Noua Zeelandă către Suedia și Finlanda, Noua Zeelandă va întocmi certificate în conformitate cu Decizia 95/409/CE a Consiliului (carne proaspătă de vită și mânzat și de porc), Decizia 95/410/CE a Consiliului (păsări vii pentru tăiere), Decizia 95/411/CE a Consiliului (carne de pasăre proaspătă), Decizia 95/160/CE a Comisiei (păsări de reproducție și pui de o zi), Decizia 95/161/CE a Comisiei (găini ouătoare) și Decizia 95/168/CE a Comisiei (ouă pentru consumul uman).

Nu este necesară atestarea pentru carnea proaspătă definită în Directiva 72/462/CEE a Consiliului destinată pasteurizării, sterilizării sau unui alt tratament cu efect echivalent.

Salmonide

Pentru comerțul din CE către NZ

«Transportul conține numai salmonide fără cap și branhii, eviscerate și imature din punct de vedere sexual din genurile Onchorhynchus, Salmo sau Salvelinus».

Gândacul mic de stup

Se recunoaște faptul că Noua Zeelandă este indemnă de gândacul mic de stup.

Icre/lapți

Pentru comerțul din CE către NZ

Trebuie tratate termic, trebuie să fie stabile la depozitare, tratare F03.

Brânzeturi tratate termic

Pentru comerțul din CE către NZ

Brânza tratată termic are un conținut de umiditate mai mic de 39 % și un pH mai mic de 5,6. Laptele utilizat pentru producerea acestei brânze a fost încălzit rapid la cel puțin 64,5 °C timp de 16 secunde. Brânza a fost depozitată la o temperatură de cel puțin 7 °C timp de 90 de zile.”

(1) Produsele trebuie să fie complet eligibile pentru comerțul intracomunitar fără restricții, în afara cazului în care se indică altfel.

(2) Înlocuit de la 1 ianuarie 2006 cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 139, 30.4.2004, p. 55) și Regulamentul 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 139, 30.4.2004, p. 206).

(3) De la 1 ianuarie 2005, normele privind sănătatea animală din Directiva 72/462 continuă să se aplice numai importului de animale vii.

(4) Înlocuit de la 1 ianuarie 2006 cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și Regulamentul (CE) nr. 854/2004.

(5) De la 1 ianuarie 2005, normele privind sănătatea animală din Directiva 72/462/CEE continuă să se aplice numai importului de animale vii.

(6) Înlocuit de la 1 ianuarie 2006 cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și Regulamentul (CE) nr. 854/2004.

(7) De la 1 ianuarie 2005, normele privind sănătatea animală din Directiva 72/462/CEE continuă să se aplice numai importului de animale vii.

(8) Înlocuit de la 1 ianuarie 2006 prin Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și Regulamentul 854/2004.

(9) De la 1 ianuarie 2005, normele de sănătate animală din Directiva 72/462/CEE continuă să se aplice numai importului de animale vii.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

256

32004D0756

L 335/5

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 4 octombrie 2004

privind încheierea unui Acord de reînnoire a acordului de cooperare științifică și tehnologică între Comunitatea Europeană și Guvernul Statelor Unite ale Americii

(2004/756/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 170 alineatul (2), coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză și cu articolul 300 alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)	Prin Decizia din 13 octombrie 1998 (2), Consiliul a aprobat încheierea Acordului de cooperare științifică și tehnologică între Comunitatea Europeană și Guvernul Statelor Unite ale Americii.

(2)

Articolul 12 litera (b) din acord prevede următoarele: „Prezentul acord se încheie pe o perioadă inițială de cinci ani. După examinarea fiecărei perioade succesive de către părți în ultimul an, acordul poate fi prelungit, cu posibile modificări pe perioade suplimentare de cinci ani, prin acordul reciproc scris al părților”.

(3)	Autoritățile Statelor Unite ale Americii au informat serviciile Comisiei că ar fi în favoarea reînnoirii acordului menționat mai sus pe încă o perioadă de cinci ani. În consecință, o reînnoire rapidă ar fi în interesul ambelor părți.

(4)	Conținutul material al acordului reînnoit va fi identic cu conținutul material al acordului care a expirat la 13 octombrie 2003.

(5)	Acordul de reînnoire a Acordului de cooperare științifică și tehnologică între Comunitatea Europeană și Guvernul Statelor Unite ale Americii ar trebui aprobat, în numele Comunității,

DECIDE:

Articolul 1

Acordul de reînnoire a Acordului de cooperare științifică și tehnologică între Comunitatea Europeană și Guvernul Statelor Unite ale Americii pe o perioadă suplimentară de cinci ani se aprobă în numele Comunității.

Textul acordului se atașează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită să semneze acordul pentru a angaja Comunitatea.

Adoptată la Luxemburg, 4 octombrie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

A. J. DE GEUS

(1) Aviz emis la 16 decembrie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) JO L 284, 22.10.1998, p. 35.

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

258

22004A1111(01)

L 335/7

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

ACORD

de reînnoire a Acordului de cooperare științifică și tehnologică dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Statelor Unite ale Americii

COMUNITATEA EUROPEANĂ (denumită în continuare „Comunitatea”),

pe de o parte, și

GUVERNUL STATELOR UNITE ALE AMERICII,

pe de altă parte,

denumite în continuare „părțile”,

LUÂND ÎN CONSIDERARE importanța științei și a tehnologiei pentru dezvoltarea economică și socială a acestora,

RECUNOSCÂND că Statele Unite ale Americii și Comunitatea desfășoară, în prezent, activități de cercetare și tehnologice în numeroase domenii de interes comun și că participarea reciprocă la activități de cercetare și dezvoltare va aduce avantaje ambelor părți,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul de cooperare științifică și tehnologică dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Statelor Unite ale Americii, semnat la Washington la 5 decembrie 1997 și care expiră la 13 octombrie 2003,

DORIND să continue cooperarea în domeniul științei și tehnologiei în cadrul formal stabilit prin acord,

AU CONVENIT DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Acordul de cooperare științifică și tehnologică dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Statelor Unite ale Americii, semnat la Washington la 5 decembrie 1997 și care expiră la 13 octombrie 2003, se reînnoiește pentru o perioadă suplimentară de cinci ani.

Articolul 2

Prezentul acord intră în vigoare la data la care părțile s-au notificat în scris cu privire la îndeplinirea procedurilor interne respective necesare în acest sens.

Articolul 3

Prezentul acord se redactează în două exemplare în limbile daneză, engleză, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, olandeză, portugheză, spaniolă și suedeză, fiecare dintre aceste texte fiind deopotrivă autentic.

Pentru Comunitatea Europeană

Pentru Guvernul Statelor Unite ale Americii

11/Volumul 36

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

259

32004R1942

L 336/4

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1942/2004 AL CONSILIULUI

din 2 noiembrie 2004

de instituire a unui drept antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit la importurile de placaj de okoume originar din Republica Populară Chineză

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere propunerea prezentată de Comisie după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

A. MĂSURILE PROVIZORII

(1)

Comisia a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 988/2004 (2) (denumit în continuare „regulament provizoriu”), drepturi antidumping provizorii la importurile de placaj de okoume, definit ca placajul constituit exclusiv din foi de lemn cu o grosime individuală mai mică de 6 mm, având cel puțin un strat extern din okoume, care se încadrează la codul NC ex 4412 13 10, originar din Republica Populară Chineză.

(2)

Se amintește că ancheta cu privire la dumping și la prejudiciu s-a referit la perioada cuprinsă între 1 iulie 2002 și 30 iunie 2003 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor utile în sensul analizei prejudiciului s-a referit la perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1999 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

B. PROCEDURA ULTERIOARĂ

(3)	În urma instituirii unui drept antidumping provizoriu la importurile de placaj de okoume originar din Republica Populară Chineză, unele părți interesate au prezentat observații în scris. De asemenea, părțile care au cerut să fie audiate au avut această posibilitate.

(4)

Comisia a continuat să cerceteze și să verifice toate informațiile considerate necesare pentru concluziile sale definitive. După instituirea măsurilor provizorii, ea a efectuat o vizită de verificare în incintele societății Ekol Kontraplak, Taskopru (Turcia), Turcia fiind considerată ca o posibilă țară analogă pentru stabilirea valorii normale.

(5)

Toate părțile au fost informate de faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora s-a prevăzut recomandarea instituirii de drepturi antidumping definitive și perceperea definitivă a sumelor depuse cu titlul de drepturi provizorii. De asemenea, s-a acordat un termen pentru ca ele să-și poată formula observațiile în urma acestei notificări.

(6)	Observațiile prezentate oral și în scris de către părți au fost examinate și, după caz, concluziile au fost modificate în consecință.

C. PRODUSUL ÎN CAUZĂ ȘI PRODUSUL SIMILAR

1. Produsul în cauză

(7)

Produsul în cauză este placajul constituit exclusiv din foi de lemn cu o grosime individuală mai mică de 6 mm, având cel puțin un strat extern din okoume, originar din Republica Populară Chineză și care se încadrează, în prezent, la codul NC ex 4412 13 10. Această definiție se referă la placajul compus exclusiv din okoume (placaj „toate straturile okoume”) și la placajul având cel puțin una dintre suprafețe din okoume, celelalte straturi fiind din alt lemn (placaj „suprafață okoume”).

(8)

Mai mulți importatori au susținut că placajul „toate straturile okoume” și placajul „suprafață okoume” nu pot fi considerate ca unul și același produs, deoarece compoziția straturilor interne afectează considerabil caracteristicile produsului. De altfel, s-a afirmat că aceste produse prezintă diferențe semnificative de preț și utilizare.

(9)

Chiar de la începutul anchetei, s-a recunoscut că există un număr mare de tipuri de placaj de okoume diferite și că aplicațiile acestui produs sunt foarte numeroase, în construcții, mobilier, transport și alte industrii. Unele utilizări solicită tipuri speciale de placaj de okoume, în timp ce pentru altele, pot fi utilizate tipuri diferite în mod interschimbabil. Cu toate acestea, lemnul de okoume se distinge, în principal, prin faptul că este posibil să se facă plăci largi fără nod sau alt defect, ceea ce permite să se obțină un placaj cu o bună finisare, dotat cu o suprafață omogenă și netedă. Caracteristica esențială a placajului de okoume, care îl face unic în raport cu alte tipuri de placaje, constă astfel în aparența acestor suprafețe (straturi externe).

(10)

Straturile interne ale placajului pot fi din orice fel de esență de lemn, tropical sau temperat. La fabricarea placajului exclusiv din lemn tropical, producătorii de placaj de okoume folosesc, în general, okoume pentru straturile interne, din cauza complementarității naturale în procesul de producție mai degrabă decât din cauza caracteristicilor speciale ale acestui lemn în raport cu alte esențe de lemn tropical. Tipul de lemn sau de esență utilizat pentru straturile interne afectează în mod natural costul produsului finit, proprietățile sale și capacitatea sa de a fi utilizat pentru anumite aplicații. Cu toate acestea, se consideră că aceste aspecte pot fi luate în considerare în mod adecvat, distingând diferite tipuri de produse în cadrul anchetei, cu scopul de a compara doar prețurile tipurilor de placaj identice în timpul evaluării dumpingului și prejudiciului. Sistemul de codare a produsului utilizat în anchetă permite distingerea, printre alte caracteristici, a placajului „toate straturile okoume” de placajul „suprafață okoume”. Prin urmare, a fost respins argumentul în conformitate cu care aceste două tipuri de placaj nu pot fi considerate ca formând unul și același produs.

(11)

În regulamentul provizoriu, s-a decis să se excludă din anchetă placajul de okoume acoperit cu o peliculă, pentru motivele expuse la considerentul 19 din regulamentul menționat anterior. Acest produs este constituit din placaj „suprafață okoume” sau „toate straturile okoume” reacoperit cu o peliculă dintr-un alt material decât lemnul. Industria comunitară a susținut că acest produs nu trebuie să fie exclus din anchetă, deoarece el este prezent pe aceeași piață ca și celelalte produse din okoume. Cu toate acestea, prezența unei pelicule la suprafața lemnului afectează evident caracteristica esențială a placajului de okoume, și anume aspectul extern. Prin urmare, contraplacajul de okoume acoperit cu o peliculă nu posedă aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază ca și produsul în cauză. De asemenea, el este destinat, în principal, unei utilizări precise, respectiv turnarea betonului, ceea ce nu este valabil pentru produsul în cauză. În consecință, acest argument a trebuit să fie respins.

(12)	În absența altor observații cu privire la definiția produsului în cauză, se confirmă concluziile menționate la considerentele 18 și 19 din regulamentul provizoriu.

2. Produsul similar

(13)

Mai multe părți au argumentat că există un anumit număr de diferențe între produsul în cauză fabricat în Republica Populară Chineză și cel produs și vândut în Comunitate de industria comunitară, de așa natură încât aceste produse nu pot fi considerate ca similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază. Mai exact, ele au afirmat că:

(a)	producătorii-exportatori chinezi vând placaj „suprafață okoume”, în timp ce industria comunitară vinde placaj „toate straturile okoume”;

(b)	producătorii-exportatori chinezi vând plăci de mărime standard (2 440 × 1 220 mm și 2 500 × 1 250 mm), în timp ce industria comunitară vinde plăci de dimensiuni mari (3 100 × 1 530 mm și 3 100 × 1 700 mm);

(c)	producătorii-exportatori chinezi vând placaj destinat utilizărilor interioare, în timp ce industria comunitară vinde placaj rezistent la intemperii, destinat utilizărilor exterioare;

(d)	calitatea suprafețelor este, în general, inferioară în cazul plăcilor vândute de producătorii-exportatori chinezi (B/BB în loc de BB/CC);

(e)	suprafețele plăcilor vândute de producătorii-exportatori chinezi sunt mai fine decât cele ale plăcilor vândute de industria comunitară (0,6 mm în loc de 1 mm);

(f)	calitatea straturilor interne ale plăcilor vândute de producătorii-exportatori chinezi este, în general, inferioară;

(g)	calitatea cleiului utilizat de producătorii-exportatori chinezi este, în general, inferioară.

(14)

În cazul primelor trei caracteristici, menționate la considerentul 13 literele (a)-(c), ancheta a arătat că producătorii-exportatori chinezi, la fel ca și industria comunitară, vând placaj „toate straturile okoume” și „suprafață okoume”, destinat atât unor utilizări interioare, cât și exterioare, și că propun o gamă variată în ceea ce privește mărimea plăcilor. Întrucât aceste caracteristici sunt menționate, în general, în documentația comercială, s-au luat în considerare în numerele de control de produs (PCN) utilizate în sensul calculării marjelor de dumping și de prejudiciu. Astfel, diferențele legate de aceste caracteristici sunt pe deplin luate în considerare, iar comparațiile se referă doar la produsele similare.

(15)

A patra caracteristică, menționată la considerentul 13 litera (d), nu a fost luată în considerare în PCN, deoarece ea nu figurează în majoritatea documentelor de tranzacție la care Comisia a putut să aibă acces în cursul anchetei. Pe baza tranzacțiilor pentru care calitatea suprafețelor este indicată, s-a constatat că producătorii-exportatori chinezi și industria comunitară propun diferite calități ale suprafețelor și nu s-a constatat, în general, o calitate a produsului similar fabricat de industria comunitară superioară față de cea a produsului în cauză fabricat de producătorii-exportatori chinezi.

(16)

Nici ultimele trei caracteristici, menționate la considerentul 13 literele (e)-(g), nu au fost luate în considerare în PCN, deoarece ele nu apar în majoritatea informațiilor legate de tranzacții. Cu toate acestea, s-a recunoscut că majoritatea exporturilor din Republica Populară Chineză prezintă suprafețe mai puțin groase decât cele ale produsului similar al industriei comunitare. De asemenea, diferențele privind calitatea lipirii și a straturilor interne, deși sunt variabile, sunt suficient de generalizate pentru a atrage atenția anumitor cumpărători și, prin urmare, nu trebuie să fie ignorate. O ajustare în temeiul acestor diferențe a fost, prin urmare, realizată în timpul calculării marjelor de subcotare și de prejudiciu, astfel cum se menționează la considerentul 80 din regulamentul provizoriu.

(17)

Ar trebui, de asemenea, notat faptul că aceste diferențe de calitate nu sunt de natură să îi facă pe cumpărători să creadă că produsul în cauză exportat de Republica Populară Chineză este un produs complet diferit. Dimpotrivă, ancheta a arătat exemple concrete în care exporturile chineze au înlocuit produsele industriei comunitare în achizițiile anumitor clienți pe piața Comunității.

(18)

Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că pretinsele diferențe între produsul în cauză și produsul fabricat și vândut în Comunitate de industria comunitară, cu condiția ca ele să poată fi demonstrate, au fost luate pe deplin în considerare fie la nivelul PCN, fie prin intermediul unei ajustări. În măsura în care, în orice caz, aceste diferențe nu schimbă cu nimic faptul că produsul în cauză și produsul fabricat și vândut în Comunitate de industria comunitară posedă aceleași caracteristici de bază și sunt destinate acelorași utilizări, trebuie să fie respins argumentul în conformitate cu care ele nu ar fi similare.

(19)	În absența altor observații privind produsul similar, se confirmă concluzia enunțată la considerentul 20 din regulamentul provizoriu.

D. DUMPINGUL

1. Statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață

(20)

Un producător-exportator căruia nu i s-a acordat statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață a reproșat Comisiei că nu a luat în considerare observațiile pe care le-a formulat după publicarea concluziilor provizorii. Observațiile sale au fost, cu toate acestea, examinate și abordate explicit la considerentele 29-32 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, acest argument este respins.

(21)

Un alt producător-exportator, care a fost considerat că nu a cooperat la anchetă, a susținut că a cooperat cu Comisia. Ar trebui notat că același argument, care a fost deja ridicat de aceeași societate după publicarea concluziilor Comisiei privind statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață, a fost abordat în mod specific la considerentele 33-35 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, acest argument este respins.

(22)	În absența altor observații privind statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață, se confirmă considerentele 21-35 din regulamentul provizoriu.

2. Tratamentul individual

(23)	În absența altor observații privind tratamentul individual, se confirmă considerentele 36-40 din regulamentul provizoriu.

3. Valoarea normală

3.1. Determinarea valorii normale pentru producătorii-exportatori care au cooperat și care beneficiază de statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață

(24)

Unul dintre producătorii-exportatori care a cooperat a susținut că nu este corectă calcularea costului achizițiilor sale de plăci din plop, descrisă la considerentul 49 din regulamentul provizoriu, și că anumite credite fiscale pe care le-ar fi obținut pentru aceste achiziții ar fi trebuit să fie deduse din acest cost. Prin natura sa, un asemenea argument ar fi trebuit să fie susținut de elemente de probă verificabile prezentate în timp util. Cu toate acestea, societatea nu a fost în măsură să prezinte elemente de probă suficiente să demonstreze că TVA-ul i-a fost într-adevăr rambursat, deși ea a fost invitată să o facă în decursul anchetei în timpul vizitării incintelor sale. Prin urmare, această cerere a trebuit să fie respinsă.

(25)

Ar trebui menționat că, din cauza unor erori de redactare, au fost efectuate niște ajustări minore după publicarea regulamentului provizoriu la calcularea marjei de profit a celor trei producători-exportatori care au cooperat și cărora le-a fost acordat statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață, ceea ce a dus la o ușoară modificare a valorilor normale calculate pentru acești producători.

(26)	În absența altor observații privind determinarea valorii normale pentru producătorii-exportatori care au cooperat și care beneficiază de statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață, se confirmă concluziile enunțate la considerentele 41-51 din regulamentul provizoriu.

3.2. Stabilirea valorii normale pentru toți producătorii-exportatori care nu beneficiază de statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață

(27)

În stadiu provizoriu, Marocul a fost ales ca țară terță cu economie de piață comparabilă în sensul stabilirii valorii normale pentru Republica Populară Chineză. Cu toate acestea, astfel cum este indicat la considerentul 56 din regulamentul provizoriu, trei producători-exportatori au contestat această alegere.

(28)

Ancheta Comisiei a arătat că exista doar un singur producător pe piața internă marocană și că, de altfel, un drept vamal ridicat se aplica la import. Prin urmare, s-a decis să se încerce căutarea unei țări analoge mai potrivite. Turcia, în care un producător a acceptat să coopereze cu Comisia, a fost considerată o posibilă țară analogă de înlocuire.

(29)

În urma publicării regulamentului provizoriu, au fost primite alte observații privind alegerea inițială a Marocului din partea mai multor importatori și producători-exportatori chinezi. Toți susțin că alegerea Marocului în calitate de țară cu economie de piață comparabilă este nepotrivită din cauza unei pretinse diferențe de calitate între placajul de okoume fabricat de producătorii chinezi și cel fabricat în Maroc.

(30)

S-a constatat că, pe piața turcă, nu se aplică nici un drept vamal ridicat și că există mai multe societăți concurente care produc placaj de okoume. De altfel, ancheta a confirmat ulterior că vânzările producătorului turc care a cooperat sunt substanțiale și suficient de reprezentative pentru a stabili o valoare normală pentru exporturile chineze ale produsului în cauză. Prin urmare, s-a decis alegerea Turciei ca țară analogă.

(31)

Pentru a stabili dacă vânzările pe piața turcă de produse comparabile cu cele vândute de producătorii-exportatori chinezi în Comunitate sunt efectuate în cursul operațiunilor comerciale normale, prețul de vânzare intern a fost comparat cu costul total de producție (respectiv costul de fabricație majorat cu costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale). În măsura în care marea majoritate a vânzărilor realizate pe piața internă au fost efectuate în cursul operațiunilor comerciale normale, valoarea nominală a fost stabilită pe baza prețului intern al tipurilor de produse comparabile.

(32)

O ajustare a fost efectuată în temeiul diferențelor fizice, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (a) din regulamentul de bază, pentru a lua în considerare diferența între tipul de clei utilizat pentru tipurile de produs comparabile vândute în Turcia și cel utilizat pentru produsul în cauză.

4. Prețul de export

(33)

În absența observațiilor privind determinarea prețului de export, se confirmă concluziile enunțate la considerentele 60 și 61 din regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, pentru a determina prețul de export în cazul exportatorilor care nu au cooperat, s-a efectuat următoarea schimbare: a fost utilizat volumul total al vânzărilor de placaj de okoume al producătorului-exportator care a cooperat și care nu a beneficiat de statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață și nu numai un volum limitat al acestor vânzări, ceea ce (în baza informațiilor disponibile) a fost considerat în general mai reprezentativ pentru marea majoritate a exporturilor chinezești.

5. Comparația

(34)

Un producător-exportator a argumentat că cheltuielile de transport au fost deduse necorespunzător din vânzările realizate pe o bază FOB. Cu toate acestea, această ajustare a fost efectuată doar după ce ansamblul vânzărilor a fost adus la nivelul CIF, în conformitate cu o metodă convenită cu societatea. Prin urmare, acest argument a trebuit să fie respins.

(35)

Un producător-exportator a contestat o ajustare efectuată la prețul său de export pentru a lua în considerare o reducere reportată acordată unuia din comercianții săi, așa cum este explicat la considerentul 63 din regulamentul provizoriu. El a susținut că această reducere este reflectată deja în prețurile comunicate de societate. Aceasta din urmă nu a putut, cu toate acestea, să o demonstreze în decursul anchetei. Prin urmare, acest argument a trebuit să fie respins.

(36)

Un producător-exportator a susținut că el vinde produsul în cauză la diferite categorii de clienți, fie că este vorba de vânzări la export, fie de vânzări pe piața internă, și că datele comunicate de societate arată diferențele considerabile de preț între aceste diferite categorii de clienți. El a solicitat ca acest aspect să fie luat în considerare în mod corespunzător la calcularea dumpingului, sub forma unei ajustări a prețului său de export în temeiul stadiului comercial, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (d) din regulamentul de bază. Cu toate că s-a considerat că această cerere este justificată, nivelul ajustării solicitate de exportator se bazează pe un singur exemplu, ceea nu s-a considerat ca fiind reprezentativ. După o analiză a datelor privind prețul, un nivel de ajustare corespunzător a fost calculat și aplicat prețului de export.

6. Marjele de dumping

(37)

După luarea în considerare a anumitor argumente, așa cum este explicat anterior, și după perfecționarea metodologiei și a calculelor, în special cu privire la alegerea țării analoge, marjele de dumping definitive, exprimate în procente din prețul CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

Societatea	Marja de dumping
Nantong Zongyi Plywood Co., Ltd	9,6 %
Zhejiang Deren Bamboo-Wood Technologies Co., Ltd	23,5 %
Zhonglin Enterprise (Dangshan) Co., Ltd	6,5 %
Jiaxing Jinlin Lumber Co., Ltd	17,0 %

(38)

În absența observațiilor, se confirmă metodologia aplicată pentru calcularea marjei de dumping la nivel național, descrisă la considerentele 67-69 din regulamentul provizoriu. Din cauza utilizării Turciei în calitate de țară analogă, astfel cum este explicat la considerentele 27-32, s-a stabilit o nouă marjă de dumping la nivel național, la 66,7 % din prețul CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire.

E. INDUSTRIA COMUNITARĂ

(39)	În absența observațiilor privind industria comunitară, se confirmă concluziile enunțate la considerentele 70-72 din regulamentul provizoriu.

F. PREJUDICIUL

1. Consumul comunitar

(40)	În absența observațiilor privind consumul comunitar, se confirmă concluziile enunțate la considerentele 74 și 75 din regulamentul provizoriu.

2. Importurile din țara în cauză

(41)

În regulamentul provizoriu, în sensul analizei subcotării prețurilor, prețul CIF frontieră comunitară al producătorilor-exportatori care au cooperat a fost majorat cu 10 %. Această ajustare urmărește să ia în considerare diferența de calitate, în general recunoscută, dar dificil de cuantificat, între placajul de okoume fabricat în Comunitate și cel fabricat în China. Ea a fost stabilită pe următoarea bază: informațiile de care dispunea Comisia privind ofertele făcute de producătorii chinezi ai produsului în cauză pentru produsele dotate cu suprafețe cu o grosime de 1 mm sau 0,6 mm arătau că diferența de grosime a suprafeței poate induce o diferență de preț cuprinsă între 3,5 și 5,5 %. În absența altor informații cifrate, se poate presupune în mod rezonabil că celelalte aspecte privind calitatea menționate la considerentul 16, și anume calitatea lipirii și a straturilor interne, ar putea avea un impact comparabil cu cel al grosimii suprafeței. Prin urmare, impactul cumulat al acestor diferențe de calitate ar putea corespunde unei variații de preț de aproximativ 10-15 %. Cu toate acestea, ar trebui amintit că diferențele de calitate menționate anterior nu pot fi verificate pentru fiecare tranzacție și nu sunt susceptibile să se aplice ansamblului exporturilor din Republica Populară Chineză realizate în cursul perioadei de anchetă. Ancheta a arătat, într-adevăr, că producătorii-exportatori chinezi propun produse de calități și cu caracteristici variabile și evolutive.

(42)	Un importator a susținut că ajustarea ar trebui să se ridice mai degrabă la 25 % decât la 10 %, dar el nu a adus justificări obiective pentru această creștere. În aceste circumstanțe, este evident că nu există motive pentru a modifica abordarea expusă în regulamentul provizoriu.

(43)	În absența altor observații, se confirmă concluziile enunțate la considerentele 76-81 din regulamentul provizoriu.

3. Situația industriei comunitare

(44)

Doi producători-exportatori au contestat impactul prejudiciabil al importurilor, subliniind că prețurile au rămas relativ stabile în cursul perioadei de anchetă, înregistrând o creștere nominală de 3 % sau o ușoară diminuare în termeni reali. Cu toate acestea, ar trebui amintit că prețul mediu menționat la considerentul 91 din regulamentul provizoriu se referă la un ansamblu de tipuri de produse diferite, printre care există tipurile vândute la prețurile cele mai mici care au suferit, în principiu, din cauza concurenței importurilor chinezești. Cu toate că prețurile acestor produse au scăzut în cursul perioadei, luând în considerare faptul că proporția lor relativă în ansamblul de produse s-a diminuat la rândul său, prețul global pe metru cub nu ar fi scăzut în mod necesar. Această evoluție a ansamblului de produse ale producătorilor comunitari a fost deja subliniată la considerentul 91 din regulamentul provizoriu. De altfel, în momentul în care exporturile chinezești au invadat piața comunitară, industria comunitară ieșea dintr-o perioadă dificilă, caracterizată de marje de profit relativ slabe. În aceste condiții, ea nu dispunea de o mare marjă de manevră pentru a face față concurenței, scăzând prețurile sale, iar efectele prejudiciabile ale importurilor s-au făcut simțite, în principiu, în volumul vânzărilor, așa cum este explicat la considerentele 85-90 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, acest argument ar trebui să fie respins.

(45)	În absența altor observații, se confirmă concluziile enunțate la considerentele 82-99 din regulamentul provizoriu.

4. Concluzia cu privire la prejudiciu

(46)	În absența altor observații privind contestațiile referitoare la prejudiciu, se confirmă concluziile enunțate la considerentele 100-102 din regulamentul provizoriu.

G. LEGĂTURA DE CAUZALITATE

(47)

Doi exportatori au susținut că mărirea costurilor unitare medii ale industriei comunitare în cursul perioadei examinate este un factor important care se află la originea deteriorării rentabilității acesteia din urmă, în măsură să rupă legătura de cauzalitate dintre dumping și prejudiciu. Astfel cum se explică la considerentul 113 din regulamentul provizoriu, evoluția costurilor la producătorii comunitari reținuți în eșantion nu a fost mai mare decât creșterea nivelului general al prețurilor în Comunitate. Acest tip de creștere, care afectează, de exemplu, costurile materiilor prime, nu constituie un factor extern căruia industria i-ar fi făcut față cu dificultate în condițiile economice normale și, în special, în absența puternicei presiuni asupra prețurilor exercitate de importurile care fac obiectul unui dumping. De altfel, cel puțin o parte din creșterea costurilor medii observată poate fi atribuită unei scăderi a nivelului de utilizare a capacităților și unei reorientări spre tipuri de produse mai oneroase, încă o dată din cauza concurenței importurilor care fac obiectul unui dumping. Prin urmare, argumentul nu poate fi acceptat.

(48)

În cazul efectului posibil al importurilor din alte țări terțe decât Republica Populară Chineză, se menționează la considerentul 109 din regulamentul provizoriu că prețurile medii ale altor mari țări exportatoare, precum Gabon și Maroc, sunt mai mari cu aproximativ 50 % față de cele ale importurilor din Republica Populară Chineză și, prin urmare, nu pot fi considerate o cauză determinantă a prejudiciului suportat de industria comunitară. Un importator a susținut că exporturile din aceste două țări se referă exclusiv sau în principal la placajul „toate straturile okoume”, în timp ce majoritatea exporturilor din Republica Populară Chineză constau în placaj „suprafață okoume”, mai ieftin prin natura sa. Cu toate că această remarcă poate fi corectă, diferența de preț între placajul „toate straturile okoume” și placajul „suprafață okoume”, pe care ancheta a evaluat-o la aproximativ 15 %, nu explică diferența de preț de 50 % menționată anterior. De altfel, rămân adevărate concluziile enunțate de regulamentul provizoriu, în conformitate cu care cotele de piață ale acestor țări sunt mult mai mici decât cea a Republicii Populare Chineze, iar volumul și prețurile exporturilor acestor țări au rămas relativ stabile în cursul întregii perioade examinate. Prin urmare, observația menționată anterior nu infirmă concluzia în conformitate cu care importurile din aceste țări terțe nu au exercitat aceeași presiune concurențială asupra industriei comunitare ca importurile din Republica Populară Chineză și nu sunt o cauză determinantă a situației prejudiciabile a industriei comunitare.

(49)

Aceeași exportatori au susținut că diminuarea performanțelor industriei comunitare la export, menționată la considerentul 111 din regulamentul provizoriu, nu este neglijabilă și că, împreună cu alți factori care nu au legătură cu exporturile chinezești, poate, de asemenea, să fie la originea deteriorării situației financiare a industriei comunitare. Cu toate că exporturile industriei comunitare au scăzut într-adevăr cu aproximativ 2 000 de tone în trei ani și jumătate, astfel cum este indicat la considerentul 111 din regulamentul provizoriu, această scădere nu este cu nimic comparabilă cu impactul importurilor chinezești pe piața comunitară, care au atins peste 80 000 de tone în doi ani și jumătate, între 2000 și perioada de anchetă. Prin urmare, acest argument este respins.

(50)	În absența altor observații privind legătura de cauzalitate, se confirmă concluziile enunțate la considerentele 103-117 din regulamentul provizoriu.

H. INTERESUL COMUNITĂȚII

(51)

Doi exportatori au reproșat Comisiei că nu a prezentat o analiză economică a efectului măsurilor asupra utilizatorilor, comercianților și consumatorilor în evaluarea aspectelor privind interesul Comunității. Ar trebui mai întâi semnalat că exportatorii nu au un cuvânt de spus în contextul evaluării interesului Comunității. Cu toate acestea, în ceea ce privește baza acestui argument, ar trebui amintit că nici un utilizator, comerciant sau consumator nu a cooperat la anchetă, nici nu s-a făcut cunoscut în cursul procedurii și că, din această cauză, Comisia nu dispune de nici o dată specifică care să-i permită să cuantifice impactul eventualelor măsuri. Prin urmare, acest argument nu poate fi acceptat.

(52)

De asemenea, s-a susținut de către un importator că dreptul aplicat la nivel național (48,5 %) este prohibitiv și că numărul limitat de furnizori de produse din okoume în Europa va duce la o lipsă de concurență, ceea ce va fi prejudiciabil industriilor utilizatoare. Astfel cum este indicat la considerentul 125 din regulamentul provizoriu, măsurile antidumping nu urmăresc, cu toate acestea, decât să reinstituie condiții echitabile pe piață, și nu să elimine concurența, care trebuie să fie garantată, luând în considerare numărul de producători și de țări exportatoare, altele decât China. Prin urmare, acest argument trebuie să fie respins.

(53)	În absența altor informații privind interesul Comunității, se confirmă concluziile enunțate la considerentele 118-127 din regulamentul provizoriu.

I. MĂSURILE ANTIDUMPING DEFINITIVE

1. Nivelul de eliminare a prejudiciului

(54)	În absența observațiilor, se confirmă metoda utilizată pentru a stabili nivelul de eliminare a prejudiciului descrisă la considerentele 128-132 din regulamentul provizoriu.

(55)	În baza acestei metode, un nivel de eliminare a prejudiciului a fost calculat în sensul stabilirii nivelului măsurilor definitive care trebuie instituite.

2. Forma și nivelul drepturilor

(56)

Luând în considerare cele menționate anterior și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui instituită un drept antidumping definitiv la nivelul marjelor de dumping constatate, deoarece, pentru toți producătorii-exportatori în cauză, acestea sunt mai mici decât marjele de prejudiciu.

(57)

În baza celor menționate anterior, drepturile definitive se stabilesc după cum urmează:

Societatea	Marja de dumping
Nantong Zongyi Plywood Co., Ltd	9,6 %
Zhejiang Deren Bamboo-Wood Technologies Co., Ltd	23,5 %
Zhonglin Enterprise (Dangshan) Co., Ltd	6,5 %
Jiaxing Jinlin Lumber Co., Ltd	17,0 %
Marja de dumping la nivel național	66,7 %

(58)

Nivelurile individuale ale dreptului antidumping fixat de prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. În consecință, ele reflectă situația la momentul anchetei cu privire la societățile în cauză. Aceste niveluri ale dreptului (în opoziție cu dreptul la nivel național aplicabil „tuturor celorlalte societăți”) se aplică astfel exclusiv importurilor produsului originar din țara în cauză fabricat de societățile și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Produsele importate fabricate de orice societate ale cărei denumire și adresă nu sunt menționate în mod specific în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile care au legătură cu societățile menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și vor fi supuse dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(59)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale dreptului (de exemplu, în urma unei schimbări de denumire a entității sau a creării de noi entități de producție sau de vânzare) trebuie să fie adresată imediat Comisiei (3) și să conțină toate informațiile utile privind, în special, orice modificare a activităților întreprinderii legate de producție, precum și de vânzările interne și la export care rezultă din această schimbare de denumire sau din crearea acestor noi entități de producție sau de vânzare. După caz, regulamentul va fi modificat, prin urmare, printr-o actualizare a listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale dreptului.

(60)	Pentru a minimiza riscurile de eludare legate de amploarea absenței de cooperare (80 %) și de marea diferență între valorile drepturilor, se consideră necesar, în speță, să se adopte dispoziții speciale pentru a garanta buna aplicare a dreptului antidumping.

(61)

Aceste dispoziții speciale prevăd, în special, prezentarea către autoritățile vamale ale statelor membre a unei facturi comerciale, în bună și cuvenită formă, care respectă condițiile stabilite de anexa la regulament. Numai importurile însoțite de o astfel de factură sunt declarate ca încadrându-se la codurile adiționale TARIC aplicabile ale producătorului în cauză. Importurile neînsoțite de o astfel de factură sunt supuse dreptului antidumping rezidual aplicabil tuturor celorlalți exportatori. Societățile în cauză au fost invitate, de asemenea, să prezinte rapoarte periodice Comisiei pentru a garanta o monitorizare adecvată a vânzărilor de placaj de okoume Comunității. În cazul în care nu sunt prezentate rapoarte sau în cazul în care rapoartele arată incapacitatea măsurilor de a elimina efectele dumpingului prejudiciabil, ar putea fi necesară efectuarea unui revizuiri intermediare, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază. Cu această ocazie, poate fi studiată necesitatea de a suprima nivelurile individuale ale drepturilor și, în consecință, instituirea unui drept la nivel național.

3. Angajamentele

(62)

În urma adoptării de măsuri antidumping provizorii și în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază, un producător-exportator care a cooperat și-a exprimat intenția de a prezenta o ofertă de angajament. Cu toate acestea, nivelul prețurilor minime de export pe care societatea este dispusă să le practice pentru anumite produse nu ar elimina efectele prejudiciabile ale dumpingului. Prin urmare, această ofertă nu a putut fi acceptată.

4. Perceperea drepturilor provizorii

(63)

Luând în considerare amploarea marjelor de dumping constatate și importanța prejudiciului cauzat industriei comunitare, se consideră necesar să se perceapă definitiv sumele depuse cu titlul de drept antidumping provizoriu instituit prin Regulamentul (CE) nr. 988/2004, la nivelul dreptului definitiv instituit prin prezentul regulament în cazul în care aceasta este mai mică sau egală cu valoarea dreptului provizoriu. Atunci când dreptul definitiv este mai mare decât dreptul provizoriu, numai valorile depuse cu titlu de drepturi provizorii trebuie să fie definitiv percepute.

(64)

Astfel cum este indicat la considerentul 11, placajul de okoume acoperit cu o peliculă a fost exclus din domeniul de aplicare a anchetei. Luând în considerare faptul că articolul 1 alineatul (1) din regulamentul provizoriu nu a prevăzut această excludere, toate sumele depuse pentru acest tip de produs trebuie să fie eliberate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1) Se instituie un drept antidumping definitiv la importurile de placaj de okoume, definit ca placaj constituit exclusiv din foi de lemn cu o grosime individuală mai mică de 6 mm, având cel puțin un strat extern din okoume neacoperit cu o peliculă permanentă din alt material decât lemnul, care se încadrează la codul NC ex 4412 13 10 (cod TARIC 4412131010), originar din Republica Populară Chineză.

(2) Nivelul dreptului antidumping definitiv aplicabil prețului net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilește după cum urmează, din momentul în care produsele sunt importate în conformitate cu alineatul (3):

Producătorul

Nivelul dreptului %

Codul adițional TARIC

Nantong Zongyi Plywood Co., Ltd

Xingdong Town, Tongzhou City, Provincia Jiangsu, Republica Populară Chineză

9,6

A526

Zhejiang Deren Bamboo-Wood Technologies Co., Ltd

Linhai Economic Development Zone, Zhejiang, Republica Populară Chineză

23,5

A527

Zhonglin Enterprise (Dangshan) Co., Ltd

Xue Lou Miao Pu, Dangshan County, Provincia Anhui 235323, Republica Populară Chineză

6,5

A528

Jiaxing Jinlin Lumber Co., Ltd

North of Ganyao Town, Jiashan, Provincia Zhejiang, Republica Populară Chineză

17,0

A529

Toate celelalte societăți

66,7

A999

(3) Aplicarea nivelurilor individuale ale dreptului precizat pentru cele patru societăți menționate la alineatul (2) este condiționată de prezentarea în fața autorităților vamale ale statelor membre a unei facturi comerciale în bună și cuvenită formă, care respectă condițiile fixate în anexă. În lipsa prezentării unei astfel de facturi, se va aplica valoarea dreptului aplicabil tuturor celorlalte societăți.

(4) Cu excepția cazului în care se prevede altfel, se aplică dispozițiile în vigoare în materie de drepturi vamale.

Articolul 2

Sumele depuse cu titlu de drepturi antidumping provizorii instituite prin Regulamentul (CE) nr. 988/2004 al Comisiei privind importurile de placaj de okoume care se încadrează la codul NC ex 4412 13 10 (cod TARIC 4412131010), originar din Republica Populară Chineză, sunt definitiv percepute în conformitate cu normele expuse în continuare. Se liberează sumele depuse care depășesc valoarea drepturilor antidumping definitive. Atunci când dreptul definitiv este mai mare decât dreptul provizoriu, se percep definitiv numai sumele depuse cu titlu de drept provizoriu. Trebuie să fie eliberate sumele depuse la importul de placaj de okoume acoperit cu o peliculă.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 2 noiembrie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

B. R. BOT

(1) JO L 56, 6.3.1996, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 461/2004 (JO L 77, 13.3.2004, p. 12).

(2) JO L 181, 18.5.2004, p. 5.

(3) Comisia Europeană, Direcția Generală Comerț, Direcția B, biroul J-79 5/16, B-1049 Bruxelles.

ANEXĂ

Factura comercială în bună și cuvenită formă menționată la articolul 1 alineatul (3) din regulament trebuie să cuprindă o declarație semnată de un responsabil al societății și se prezintă după cum urmează:

1.	numele și funcția responsabilului societății care a întocmit factura comercială;

următoarea declarație:

„Subsemnatul, certific că [volumul] de placaj de okoume vândut la export către Comunitatea Europeană și acoperit de prezenta factură a fost produs de [denumirea și adresa societății] [codul adițional TARIC] în [țara]. Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte.”;

3.	data și semnătura.

Referințe			Cuprins
Anul	JO	Pagina
			Notă introductivă		1
2004	L 261	40		32004D0575
			Decizia Consiliului din 29 aprilie 2004 de încheiere, în numele Comunității Europene, a Protocolului la Convenția de la Barcelona privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării, privind cooperarea pentru prevenirea poluării de către nave și, în cazuri de urgență, de combatere a poluării Mării Mediterane		3
2004	L 261	41		22004A0806(01)
			Protocol privind cooperarea pentru prevenirea poluării de către nave și, în cazuri de urgență, pentru combaterea poluării Mării Mediterane		4
2004	L 261	69		32004D0579
			Decizia Consiliului din 29 aprilie 2004 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizateUnited Nations Convention against Transnational Organised Crime		10
2004	L 261	116		32004D0580
			Decizia Consiliului din 29 aprilie 2004 privind acordarea unei asistențe macrofinanciare Albaniei și de abrogare a Deciziei 1999/282/CE		59
2004	L 267	39		32004D0597
			Decizia Consiliului din 19 iulie 2004 de aprobare a aderării Comunității Europene la Convenția internațională pentru protecția plantelor, astfel cum a fost modificată și aprobată prin Rezoluția 12/97 a celei de-a douăzeci și noua sesiuni a Conferinței FAO din noiembrie 1997Convenția internațională pentru protecția plantelor Text nou modificat, astfel cum a fost aprobat de Rezoluția 12/97 a celei de-a douăzeci și noua sesiuni a Conferinței FAO din noiembrie 1997		62
2004	L 271	1		32004R1467
			Regulamentul (CE) nr. 1467/2004 al Consiliului din 13 august 2004 de instituire a unui drept antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit pentru importurile de polietilenă tereftalată originară din Australia și din Republica Populară Chineză, de încheiere a procedurii antidumping privind importurile de polietilenă tereftalată originară din Pakistan și de eliberare a sumelor depuse cu titlul de drept provizoriu instituit		77
2004	L 271	38		32004D0600
			Decizia Comisiei din 4 august 2004 de acceptare a angajamentului oferit în cadrul procedurii antidumping privind importurile de polietilenă tereftalată originară, printre altele, din Australia		94
2004	L 275	1		32004R1496
			Regulamentul (CE) nr. 1496/2004 al Consiliului din 18 august 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 964/2003 privind impunerea unui drept antidumping definitiv la importurile anumitor accesorii de țevărie originare, printre altele, din Thailanda		96
2004	L 279	17		32004D0617
			Decizia Consiliului din 11 august 2004 referitoare la încheierea unui Acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și India în conformitate cu articolul XXVIII din GATT 1994 privind modificarea concesiilor referitoare la orez, prevăzute în lista comunitară CXL anexată la GATT 1994		101
2004	L 279	19		22004A0828(01)
			Acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și India în conformitate cu articolul XXVIII din GATT 1994 privind modificarea concesiilor referitoare la orez, prevăzute în lista comunitară CXL anexată la GATT 1994		103
2004	L 279	23		32004D0618
			Decizia Consiliului din 11 august 2004 referitoare la încheierea unui acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Pakistan în conformitate cu articolul XXVIII din GATT 1994 privind modificarea concesiilor referitoare la orez, prevăzute în lista comunitară CXL anexată la GATT 1994		107
2004	L 279	25		22004A0828(02)
			Acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Pakistan în conformitate cu articolul XXVIII din GATT 1994 privind modificarea concesiilor referitoare la orez, prevăzute în lista comunitară CXL anexată la GATT 1994		109
2004	L 282	3		32004R1553
			Regulamentul (CE) nr. 1553/2004 al Comisiei din 31 august 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1362/2000 al Consiliului în ceea ce privește deschiderea și gestionarea contingentelor tarifare pentru anumite produse originare din Mexic		113
2004	L 295	1		32004R1627
			Regulamentul (CE) nr. 1627/2004 al Consiliului din 13 septembrie 2004 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3030/93 privind regimul comun aplicabil importurilor unor produse textile originare din țări terțe		116
2004	L 295	4		32004R1628
			Regulamentul (CE) nr. 1628/2004 al Consiliului din 13 septembrie 2004 de instituire a unui drept compensatoriu definitiv și privind perceperea definitivă a dreptului provizoriu instituit la importurile de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India		119
2004	L 295	10		32004R1629
			Regulamentul (CE) nr. 1629/2004 al Consiliului din 13 septembrie 2004 de instituire a unui drept antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit la importurile de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India		125
2004	L 295	26		32004R1638
			Regulamentul (CE) nr. 1638/2004 al Comisiei din 17 septembrie 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2793/1999 al Consiliului pentru a ține seama de Regulamentele (CE) nr. 2031/2001 și (CE) nr. 1789/2003 ale Comisiei, de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun		130
2004	L 300	43		32004D0656
			Decizia Consiliului din 17 mai 2004 privind semnarea unui protocol la Acordul de parteneriat și cooperare dintre Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte, pentru a lua în considerare aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace la Uniunea Europeană		131
2004	L 301	55		32004D0660
			Decizia Comisiei din 5 iulie 2004 privind poziția Comunității referitoare la modificările aduse apendicelor la anexa 6 la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole		132
2004	L 303	1		32004R1683
			Regulamentul (CE) nr. 1683/2004 al Consiliului din 24 septembrie 2004 de instituire a dreptului antidumping definitiv la importurile de glifosat originar din Republica Populară Chineză		144
2004	L 303	28		32004D0664
			Decizia Consiliului din 24 septembrie 2004 de adaptare a Deciziei 2004/246/CE ca urmare a aderării Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace		162
2004	L 304	24		32004D0633
			Decizia Consiliului din 30 martie 2004 privind încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Republica India privind cooperarea vamală și asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal		164
2004	L 304	25		22004A0930(01)
			Acord între Comunitatea Europeană și Republica India privind cooperarea și asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal		165
2004	L 304	32		32004D0634
			Decizia Consiliului din 30 martie 2004 referitoare la încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind intensificarea și extinderea domeniului de aplicare a Acordului de cooperare vamală și asistență reciprocă în materie vamală pentru a include cooperarea privind securitatea containerelor și aspectele conexe		172
2004	L 304	34		22004A0930(02)
			Acord între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind intensificarea și extinderea domeniului de aplicare a Acordului de cooperare vamală și asistență reciprocă în materie vamală pentru a include cooperarea privind securitatea containerelor și aspectele conexe		174
2004	L 304	38		32004D0635
			Decizia Consiliului din 21 aprilie 2004 privind încheierea unui Acord euro-mediteraneean de constituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Republica Arabă Egipt, pe de altă parte		178
2004	L 312	12		32004D0683
			Decizia Consiliului din 28 mai 2004 privind poziția Comunității referitoare la o decizie a Consiliului de stabilizare și de asociere UE-Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei de stabilire a regulamentului de procedură, inclusiv regulamentul de procedură al Comitetului de stabilizare și de asociere		179
2004	L 313	1		32004R1754
			Regulament (CE) nr. 1754/2004 al Consiliului din 4 octombrie 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 176/2000 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1015/94 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de sisteme de camere de televiziune originare din Japonia		185
2004	L 315	1		32004R1762
			Regulamentul (CE) nr. 1762/2004 al Consiliului din 24 septembrie 2004 privind administrarea sistemului de dublu control fără limite cantitative la exportul anumitor produse siderurgice din Republica Moldova în Comunitatea Europeană		188
2004	L 326	22		32004R1876
			Regulamentul (CE) nr. 1876/2004 al Comisiei din 28 octombrie 2004 de modificare a Anexei I la Regulamentul (CE) nr. 953/2003 privind evitarea deturnării spre țările Uniunii Europene a anumitor medicamente esențiale		201
2004	L 326	25		32004R1877
			Regulamentul (CE) nr. 1877/2004 al Comisiei din 28 octombrie 2004 de modificare a anexei IIIB la Regulamentul (CE) nr. 517/94 privind anumite contingente aplicabile Serbiei și Muntenegrului		204
2004	L 328	1		32004R1886
			Regulamentul (CE) nr. 1886/2004 al Consiliului din 25 octombrie 2004 de extindere a dreptului antidumping definitiv instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1796/1999 privind importurile de cabluri din oțel originare, între altele, din Republica Populară Chineză la importurile de cabluri din oțel expediate din Maroc, indiferent că au fost sau nu declarate ca originare din această țară, și de închidere a anchetei privind un exportator marocan		207
2004	L 332	16		32004D0751
			Decizia Comisiei din 22 octombrie 2004 de aprobare în numele Comunității Europene a modificărilor la anexa V la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind măsurile sanitare care se aplică comerțului cu animale vii și produse animaliere [notificată cu numărul C(2004) 4022] (1)		213
2004	L 332	17		22004A1106(02)
			Schimb de scrisori de instituire a unui acord cu Noua Zeelandă de modificare a anexei V la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind măsurile sanitare care se aplică comerțului cu animale vii și produse animaliere		214
2004	L 335	5		32004D0756
			Decizia Consiliului din 4 octombrie 2004 privind încheierea unui Acord de reînnoire a acordului de cooperare științifică și tehnologică între Comunitatea Europeană și Guvernul Statelor Unite ale Americii		256
2004	L 335	7		22004A1111(01)
			Acord de reînnoire a Acordului de cooperare științifică și tehnologică dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Statelor Unite ale Americii		258
2004	L 336	4		32004R1942
			Regulamentul (CE) nr. 1942/2004 al Consiliului din 2 noiembrie 2004 de instituire a unui drept antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit la importurile de placaj de okoume originar din Republica Populară Chineză		259

			(1) Text cu relevanță pentru SEE.