07/Volumul 012

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01	Probleme generale, financiare și instituționale
02	Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor
03	Agricultură
04	Pescuit
05	Libera circulație a lucrătorilor și politica socială
06	Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii
07	Politica în domeniul transporturilor
08	Politica în domeniul concurenței
09	Impozitare
10	Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor
11	Relații externe
12	Energie
13	Politica industrială și piața internă
14	Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale
15	Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății
16	Știință, informare și cultură
17	Legislația privind întreprinderile
18	Politica externă și de securitate comună
19	Spațiul de libertate, securitate și justiție
20	Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă.

În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)	numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

—	Legislație („L”),

—	Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R1192

L 167/13

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1192/2003 AL COMISIEI

din 3 iulie 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 91/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile din transportul feroviar

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 91/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind statisticile din transportul feroviar (1), în special articolul 3 alineatul (2) și articolul 4 alineatul (5),

întrucât:

(1)	În conformitate cu articolul (3) din Regulamentul (CE) nr. 91/2003, definițiile din acest regulament pot fi adaptate de Comisie.

(2)	Sunt necesare definiții suplimentare în scopul culegerii datelor în baza definițiilor comune în toate statele membre, pentru a asigura armonizarea statisticilor din transportul feroviar.

(3)	În conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 91/2003, cuprinsul anexelor poate fi adaptat de Comisie.

(4)	Specificațiile din tabelul H1 trebuie modificate, astfel încât domeniul de acoperire al statisticilor să fie clar precizat.

(5)	Regulamentul (CE) nr. 91/2003 ar trebui modificat în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru programul statistic, înființat prin Decizia 89/382/CEE, Euratom a Consiliului (2),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 91/2003 se modifică după cum urmează:

Articolul 3 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În înțelesul prezentului regulament, termenii și expresiile se definesc după cum urmează:

1.	«țară declarantă» înseamnă statul membru care transmite date către Eurostat;

2.	«autorități naționale» înseamnă institutele naționale de statistică și alte organisme care au atribuții de elaborare a statisticilor comunitare în fiecare stat membru;

3.	«cale ferată» înseamnă calea de comunicare pe șine, utilizată exclusiv de vehiculele feroviare;

4.	«vehicul feroviar» înseamnă echipamente mobile care rulează exclusiv pe șine și care se deplasează fie cu ajutorul puterii proprii (vehicule de tractare), fie remorcate de alt vehicul (vagoane de călători, remorci de automotoare, furgoane și vagoane de marfă);

«întreprindere feroviară» înseamnă orice întreprindere publică sau privată care oferă servicii de transport de mărfuri și/sau călători pe calea ferată. Întreprinderile a căror singură activitate constă în a presta servicii de transport pentru călători cu metroul, tramvaiul și/sau metroul ușor se exclud;

6.	«transport de mărfuri pe calea ferată» înseamnă deplasarea mărfurilor care utilizează vehicule feroviare între locul de încărcare și locul de descărcare;

7.	«transport de călători pe calea ferată» înseamnă deplasarea călătorilor care utilizează vehicule feroviare între locul de îmbarcare și locul de debarcare. Transportul călătorilor cu metroul, tramvaiul și/sau metroul ușor se exclude;

«metrou» (cunoscut și ca «tren subteran» sau «tren metropolitan») înseamnă o cale ferată electrică pentru transportul de călători, care are capacitate pentru un volum ridicat de trafic și care se caracterizează prin drept de trecere exclusiv, garnituri formate din mai multe vagoane, viteză ridicată și accelerare rapidă, semnalizare sofisticată, precum și absența pasajelor de nivel pentru, ceea ce permite o frecvență ridicată a trenurilor și o frecvență ridicată de ocupare a peronului. De asemenea, metrourile se caracterizează prin stații aflate la distanțe mici, ceea ce în mod normal înseamnă o distanță de 700 până la 1 200 m între stații. «Viteza mare» se referă la comparația cu tramvaiele și metroul ușor, aici însemnând între 30 și 40 km/h pe distanțe mai mici și între 40 și 70 km/h pe distanțe mai mari;

9.	«tramvai» înseamnă un vehicul rutier de călători destinat să transporte mai mult de nouă persoane (inclusiv vatmanul), conectat la conductori electrici sau propulsat de un motor diesel și care rulează pe șine;

10.

«metrou ușor» înseamnă o cale ferată pentru transportul de călători care deseori utilizează vagoane cu propulsie electrică și rulare pe șine, care rulează izolat sau în trenuri scurte pe linii feroviare fixe duble. În general, distanța dintre stații/opriri este de sub 1 200 m. În comparație cu metrourile, metroul ușor are o construcție mai ușoară, este proiectat pentru volume de trafic mai scăzute și de obicei circulă cu viteze mai scăzute. Uneori este dificil să se distingă cu precizie între metroul ușor și tramvaie; în general, tramvaiele nu sunt separate de traficul rutier, în timp ce metroul ușor poate fi separat de alte sisteme;

11.	«transport național» înseamnă transportul feroviar între două locuri (un loc de încărcare/îmbarcare și un loc de descărcare/debarcare) situate în țara declarantă. Poate implica tranzitul printr-o a doua țară;

12.	«transport internațional» înseamnă transportul feroviar între un loc (de încărcare/îmbarcare sau descărcare/debarcare) din țara declarantă și un loc (de încărcare/îmbarcare sau descărcare/debarcare) în altă țară;

13.

«tranzit» înseamnă transportul feroviar prin țara declarantă între două locuri (un loc de încărcare/îmbarcare și un loc de descărcare/debarcare) în afara țării declarante. Operațiunile de transport care implică încărcarea/îmbarcarea sau descărcarea/debarcarea mărfurilor/călătorilor la granița țării declarante din sau pe alt mijloc de transport nu sunt considerate tranzit;

14.	«călător pe calea ferată» înseamnă orice persoană, cu excepția membrilor personalului trenului, care efectuează o călătorie pe calea ferată. Pentru statisticile privind accidentele, sunt incluși călătorii care încearcă să se îmbarce/să debarce dintr-un tren în mișcare;

15.

«număr de călători» înseamnă numărul de călătorii efectuate de călători pe calea ferată, fiecare călătorie fiind definită ca deplasare de la locul de îmbarcare la locul de debarcare, cu sau fără transferuri dintr-un vehicul feroviar în altul. În cazul în care călătorii utilizează serviciile mai multor întreprinderi feroviare, atunci când este posibil nu ar trebui numărați de mai multe ori;

16.	«călători-km» înseamnă unitatea de măsură reprezentând transportul unui călător pe calea ferată pe o distanță de un kilometru. Este luată în considerare numai distanța pe teritoriul național al țării declarante;

17.

«greutate» înseamnă cantitatea de mărfuri în tone (1 000 kilograme). Greutatea de luat în considerare include, în plus față de greutatea mărfurilor transportate, greutatea ambalajelor și greutatea proprie a containerelor, cutiilor mobile, paleților, precum și a vehiculelor rutiere transportate pe calea ferată în cursul operațiunilor de transport combinat. În cazul în care mărfurile sunt transportate utilizând serviciile mai multor întreprinderi feroviare, atunci când este posibil, greutatea mărfurilor nu ar trebui luată în calcul de mai multe ori;

18.	«tonă-km» înseamnă unitatea de măsură pentru transportul de mărfuri, care reprezintă transportul unei tone (1 000 kilograme) de mărfuri pe o distanță de un kilometru. Se ia în considerare numai distanța pe teritoriul național al țării declarante;

19.

«tren» înseamnă unul sau mai multe vehicule feroviare remorcate de una sau mai multe locomotive sau automotoare ori un automotor care circulă singur, rulând sub un anumit număr sau cu o denumire specifică de la un punct fix inițial la un punct fix final. O locomotivă ușoară, respectiv o locomotivă care circulă singură, nu este considerată tren;

20.

«tren-km» înseamnă unitatea de măsură care reprezintă deplasarea unui tren pe o distanță de un km. Distanța utilizată este distanță parcursă efectiv, dacă este cunoscută, în caz contrar fiind utilizată distanța standard a rețelei între origine și destinație. Este luată în considerare numai distanța pe teritoriul național al țării declarante;

21.	«tren complet» înseamnă orice transport care cuprinde unul sau mai multe vagoane transportate în același timp de același expeditor la aceeași stație și deplasate fără nici o schimbare în compunerea trenului la aceeași stație de destinație pentru același destinatar;

22.	«încărcătură completă» înseamnă orice transport de mărfuri pentru care este necesară utilizarea exclusivă a unui vagon, indiferent dacă este utilizată sau nu capacitatea de încărcare totală;

23.

«TEU (Twenty-foot Equivalent Unit» înseamnă echivalent 20 de picioare) înseamnă o unitate standard bazată pe un container ISO cu o lungime de 20 de picioare (6,10 m) utilizat ca unitate de măsură statistică a fluxurilor sau capacităților de trafic. Un container standard ISO seria 1 de 40 de picioare este egal cu 2 TEU. Cutiile mobile sub 20 de picioare reprezintă 0,75 TEU, cele între 20 și 40 de picioare 1,5 TEU, iar cele peste 40 de picioare 2,25 TEU;

24.

«accident grav» înseamnă orice accident care implică cel puțin un vehicul feroviar în mișcare și care provoacă moartea sau rănirea gravă a cel puțin unei persoane ori pagube semnificative materialului rulant, șinelor, altor instalații sau mediului ori perturbări considerabile ale traficului. Sunt excluse accidentele din ateliere, antrepozite și depouri;

25.	«accident cauzator de vătămări corporale grave» înseamnă orice accident care implică cel puțin un vehicul feroviar în mișcare, provocând moartea sau rănirea gravă a cel puțin unei persoane. Sunt excluse accidentele din ateliere, antrepozite și depouri;

26.	«persoană ucisă» înseamnă orice persoană ucisă imediat sau care decedează în cel mult 30 de zile de la accident, cu excepția sinuciderilor;

27.	«persoană grav rănită» înseamnă orice persoană rănită care a fost spitalizată mai mult de 24 de ore în urma unui accident, cu excepția tentativelor de sinucidere;

28.	«accident care implică transportul unor mărfuri periculoase» înseamnă orice accident sau incident supus raportării în conformitate cu RID/ADR, secțiunea 1.8.5.

29.	«sinucidere» înseamnă un act săvârșit în mod deliberat de o persoană pentru a-și produce vătămări ducând la deces, înregistrat și clasificat ca atare de autoritatea națională competentă;

30.	«tentativă de sinucidere» înseamnă un act săvârșit în mod deliberat de o persoană pentru a-și produce vătămări grave, dar care nu duce la deces, înregistrat și clasificat ca atare de autoritatea națională competentă.”

(2)	Anexa H se înlocuiește cu textul din anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 3 iulie 2003.

Pentru Comisie

Pedro SOLBES MIRA

Membru al Comisiei

(1) JO L 14, 21.1.2003, p. 1.

(2) JO L 181, 28.6.1989, p. 47.

Anexă

„

ANEXA H

STATISTICI PRIVIND ACCIDENTELE

Listă de variabile și unități de măsură

—	Număr de accidente (tabelele H1, H2)

—	Număr de persoane ucise (tabelul H3)

—	Număr de persoane grav rănite (tabelul H4)

Perioada de referință

Frecvență

În fiecare an

Lista tabelelor cu defalcare pentru fiecare tabel

Tabelul H1: număr de accidente grave și număr de accidente cauzatoare de vătămări corporale grave (opțional), pe tipuri de accident

Tabelul H2: număr de accidente care implică transportul de mărfuri periculoase

Tabelul H3: număr de persoane ucise, pe tipuri de accidente și categorii de persoane

Tabelul H4: număr de persoane grav rănite, pe tipuri de accidente și categorii de persoane

Termen pentru transmiterea datelor

Cinci luni de la sfârșitul perioadei de referință

Prima perioadă de referință

2004

Notă

Tipul de accident se defalcă după cum urmează:

—	coliziuni (cu excluderea accidentelor la pasajele de nivel)

—

deraieri

—	accidente care implică pasajele de nivel

—	accidente suferite de persoane datorită materialului rulant în mișcare

—	incendii ale materialului rulant

—

altele

—	total Tipul de accident se referă la accidentul primar.

Tabelul H2 are următoarea defalcare:

—	numărul total de accidente care implică cel puțin un vehicul feroviar transportând mărfuri periculoase, definite de lista de mărfuri menționată în anexa K

—	numărul acestor accidente în care se eliberează mărfuri periculoase.

Categoria de persoane se defalcă după cum urmează:

—

călători

—	angajați (inclusiv contractanți)

—

altele

—

total

4.	Datele din tabelele H1 – H4 se furnizează pentru toate liniile de cale ferată menționate în prezentul regulament.

5.	În cursul primilor cinci ani de aplicare a prezentului regulament, statele membre pot raporta aceste statistici în conformitate cu definițiile naționale, dacă nu sunt disponibile datele în conformitate cu definițiile armonizate (adoptate în conformitate cu procedura din articolul 11 alineatul (2).

”

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003L0042

L 167/23

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2003/42/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 13 iunie 2003

privind raportarea evenimentelor în aviația civilă

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 80 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 251 din tratat (3), având în vedere textul comun aprobat de Comitetul de consiliere la 9 aprilie 2003,

întrucât:

(1)	Rata accidentelor în aviația civilă a rămas destul de constantă în ultimul deceniu; cu toate acestea, există preocuparea că, având în vedere estimările, intensificarea traficului poate determina creșterea numărului de accidente în viitorul apropiat.

(2)	Directiva 94/56/CE a Consiliului din 21 noiembrie 1994 de instituire a principiilor fundamentale care reglementează investigarea accidentelor și incidentelor din aviația civilă (4) are ca scop prevenirea accidentelor prin facilitarea desfășurării prompte a investigațiilor.

(3)	Experiența a demonstrat că, adesea, înainte de producerea unui accident, o serie de incidente și numeroase alte deficiențe au indicat existența unor riscuri pentru siguranță.

(4)	Sporirea siguranței în aviația civilă necesită o mai bună cunoaștere a acestor evenimente pentru a facilita analiza și monitorizarea evoluției, în vederea inițierii de acțiuni corective.

(5)	Atunci când într-un eveniment este implicată o aeronavă înmatriculată într-un stat membru sau exploatată de o întreprindere stabilită într-un stat membru, acest eveniment ar trebui să fie raportat chiar dacă a avut loc în afara teritoriului Comunității.

(6)	Fiecare stat membru ar trebui să instituie sisteme de raportare obligatorie.

(7)	Diferitele categorii de personal care lucrează în aviația civilă observă evenimente ce prezintă interes pentru prevenirea accidentelor și, prin urmare, ar trebui să le raporteze.

(8)	Eficiența detectării riscului potențial ar fi sporită substanțial prin schimbul de informații cu privire la astfel de evenimente.

(9)	Pentru schimbul de informații dintre diferite sisteme este nevoie de un software adecvat.

(10)

Informațiile privind siguranța ar trebui să fie disponibile entităților cu atribuții de reglementare a siguranței aviației civile sau de investigare a accidentelor și incidentelor de pe teritoriul Comunității și, după caz, persoanelor care pot învăța de pe urma lor și pot lua sau iniția măsurile necesare pentru sporirea siguranței.

(11)	Având în vedere că informațiile privind siguranța reprezintă un subiect sensibil, modul de a asigura colectarea lor presupune garantarea confidențialității, protejarea sursei și angajarea unui personal de încredere în aviația civilă.

(12)	Publicului ar trebui să i se ofere informații generale privind nivelul de siguranță în aviație.

(13)	Ar trebui să se pună în aplicare măsuri adecvate care să permită întocmirea unor sisteme de raportare confidențială.

(14)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurii pentru exercitarea atribuțiilor executive conferite Comisiei (5).

(15)

Ar trebui să se asigure consecvența cu cerințele tehnice de raportare elaborate de experții naționali din Eurocontrol și Organizația Comună a Autorităților Aviatice. Lista evenimentelor cu raportare obligatorie ar trebui să ia în considerație activitatea acestor două organizații europene. Ar trebui, de asemenea, să se ia în considerație schimbările din cadrul Organizației Comune a Autorităților Aviatice.

(16)

Având în vedere că obiectivul acțiunii propuse, și anume sporirea siguranței aeriene, nu poate fi atins într-o măsură suficientă de statele membre, deoarece sistemele de raportare utilizate de statele membre în mod izolat sunt mai puțin eficiente decât o rețea coordonată, în care să se facă un schimb de informații care să permită identificarea din timp a unor eventuale probleme de siguranță și, prin urmare, obiectivul se poate realiza mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut de articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul menționat, prezenta directivă nu prevede mai mult ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectiv

Obiectivul prezentei directive este de a contribui la sporirea siguranței aeriene prin asigurarea raportării, colectării, arhivării, protejării și diseminării informațiilor în materie.

Unicul obiectiv al raportării evenimentelor este prevenirea accidentelor și incidentelor, nu determinarea vinovăției sau răspunderii.

Articolul 2

Definiții

În înțelesul prezentei directive:

„eveniment” înseamnă o întrerupere în funcționare, avarie, defecțiune sau altă situație anormală care a influențat sau ar fi putut influența siguranța zborului și care nu a cauzat un accident sau incident grav, denumit în continuare „accident sau incident grav”, conform definiției din articolul 3 literele (a) și (k) din Directiva 94/56/CE;

2.	„eliminarea elementelor de identificare” înseamnă înlăturarea din rapoartele prezentate a tuturor datelor personale referitoare la persoana care raportează, precum și a tuturor detaliilor tehnice care pot duce la identificarea persoanei care raportează sau a terților, pe baza informațiilor.

Articolul 3

Domeniu de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică evenimentelor care pun în pericol sau care, dacă nu sunt corectate, pot pune în pericol o aeronavă, ocupanții acesteia sau orice altă persoană. Anexele I și II prezintă o listă cu exemple de astfel de evenimente.

(2) În conformitate cu procedura stabilită la articolul 10 alineatul (2), Comisia poate să decidă modificarea anexelor, în vederea extinderii exemplelor sau pentru a aduce alte exemplificări.

(3) Prezenta directivă se aplică aeroportului din Gibraltar, fără a aduce atingere poziției juridice a Regatului Spaniei, respectiv a Regatului Unit, cu privire la disputa referitoare la suveranitatea asupra teritoriului pe care este situat aeroportul.

(4) Aplicarea prezentei directive în cazul aeroportului din Gibraltar se suspendă până la punerea în aplicare a înțelegerilor convenite prin Declarația comună din 2 decembrie 1987 a miniștrilor afacerilor externe din Regatul Spaniei și Regatul Unit. Guvernele Regatului Spaniei și Regatului Unit vor informa Consiliul cu privire la data punerii în aplicare.

Articolul 4

Raportare obligatorie

(1) Statele membre solicită ca evenimentele care intră sub incidența articolului 3 să fie raportate autorităților competente menționate la articolul 5 alineatul (1) de către fiecare persoană enumerată mai jos, în exercitarea funcțiilor sale:

(a)	operatorul sau comandantul unei aeronave cu turbopropulsie sau al unei aeronave de transport public utilizate de un operator pentru care un stat membru asigură verificarea siguranței în materie de exploatare;

(b)	persoana care se ocupă de proiectarea, fabricarea, întreținerea sau modificarea unei aeronave cu turbopropulsie sau a unei aeronave de transport public sau a oricărui echipament sau părți din acesta, sub supravegherea unui stat membru;

(c)	persoana care semnează un certificat de revizie a stării de întreținere sau un certificat de aprobare a dării în exploatare a unei aeronave cu turbopropulsie sau a unei aeronave de transport public sau a oricărui echipament sau părți din acesta, sub supravegherea unui stat membru;

(d)	persoana care îndeplinește o funcție pentru care trebuie să fie autorizat de către un stat membru în calitate de controlor de trafic aerian sau dispecer de zbor;

(e)	administratorul unui aeroport care se află sub incidența Regulamentului (CEE) nr. 2408/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 privind accesul operatorilor de transport aerian comunitari la rutele aeriene intracomunitare (6);

(f)	persoana care îndeplinește o funcție legată de instalarea, modificarea, întreținerea, repararea, revizia, verificarea în stare de zbor sau inspecția facilităților de navigație aeriană față de care un stat membru își asumă răspunderea;

(g)	persoana care îndeplinește o funcție legată de manipularea aeronavei la sol, inclusiv alimentarea cu combustibil, întreținerea, pregătirea fișei de încărcare, încărcarea, degivrarea și tractarea într-un aeroport care intră sub incidența Regulamentului (CEE) nr. 2408/92.

(2) Statele membre pot încuraja raportarea voluntară a evenimentelor menționate la articolul 3 alineatul (1) de către orice persoană care exercită, în cadrul altor operațiuni de aviație civilă, funcții similare cu cele enumerate în alineatul (1).

Articolul 5

Colectarea și înregistrarea informațiilor

(1) Statele membre numesc una sau mai multe autorități competente care să elaboreze un mecanism de colectare, evaluare, prelucrare și înregistrare a evenimentelor raportate în conformitate cu articolul 4.

Următoarele autorități, care lucrează cu imparțialitate, pot primi această responsabilitate:

(a)	autoritatea națională a aviației civile; și/sau

(b)	organismul de investigare sau entitatea înființată în temeiul articolului 6 din Directiva 94/56/CE; și/sau

(c)	orice alt organism independent sau entitate independentă care au primit această funcție.

În cazul în care un stat membru desemnează mai mult de un organism sau de o entitate, el trebuie să desemneze pe unul dintre acestea ca punct de contact pentru schimbul de informații menționat la articolul 6 alineatul (1).

(2) Autoritățile competente stochează în bazele lor de date rapoartele primite.

(3) Accidentele și incidentele grave se stochează, de asemenea, în aceste baze de date.

Articolul 6

Schimb de informații

(1) Statele membre participă la un schimb de informații prin punerea la dispoziția autorităților competente și a Comisiei a tuturor informațiilor relevante privind siguranța zborului stocate în bazele de date menționate la articolul 5 alineatul (2).

Bazele de date trebuie să fie compatibile cu programul de soft descris la alineatul (3).

(2) Autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) care primește un raport referitor la un eveniment îl introduce în baza de date și notifică, ori de câte ori este necesar, autoritatea competentă a statului membru unde a avut loc evenimentul, unde este fabricată aeronava și/sau unde și-a obținut certificatul de exploatare operatorul.

(3) În sensul prezentei directive, Comisia trebuie să elaboreze un software specific. În acest caz, Comisia ia în considerație necesitatea ca acesta să fie compatibil cu programele de soft din statele membre. Autoritățile competente pot utiliza acest software pentru operarea propriilor baze de date.

(4) Comisia ia măsurile corespunzătoare pentru a facilita schimbul de informații menționat la alineatul (1), în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 10 alineatul (2).

Articolul 7

Diseminarea informațiilor

(1) Orice entitate cu atribuții de reglementare a siguranței aviației civile sau de investigare a accidentelor și incidentelor din aviația civilă în Comunitate are acces la informații privind evenimentele care i-au fost semnalate și la schimbul de informații în conformitate cu articolele 5 și 6, astfel încât, pe baza evenimentelor semnalate să poată trage concluzii privind siguranța aeriană.

(2) Fără a aduce atingere dreptului publicului de a avea acces la documentele Comisiei, prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (7), Comisia adoptă, din proprie inițiativă și în conformitate cu procedura menționată la articolul 10 alineatul (2), măsurile și condițiile pentru diseminarea către părțile interesate a informațiilor menționate la alineatul (1). Aceste măsuri, care pot fi generale sau individuale, au la bază necesitatea:

—	de a oferi persoanelor și organizațiilor informațiile de care au nevoie pentru sporirea siguranței în aviația civilă;

—	de a limita diseminarea informațiilor la ceea ce este strict necesar pentru utilizatorii lor, astfel încât să se asigure confidențialitatea corespunzătoare a informațiilor.

Decizia de a disemina informații în temeiul prezentului alineat se limitează la ceea ce este strict necesar utilizatorului lor, fără a aduce atingere dispozițiilor din articolul 8.

(3) Statele membre pot publica cel puțin anual un raport în materie de siguranță, care să conțină informații privind tipurile de evenimente evidențiate în cadrul sistemului lor național de raportare obligatorie a evenimentelor, în vederea informării publicului cu privire la nivelul de siguranță în aviația civilă. Statele membre pot publica, de asemenea, rapoarte din care sunt eliminate elementele de identificare.

Articolul 8

Protecția informațiilor

(1) Statele membre, în conformitate cu legislația internă, iau măsurile necesare pentru a asigura confidențialitatea corespunzătoare a informațiilor pe care le primesc în temeiul articolelor 6 alineatul (1) și 7 alineatul (1). Ele utilizează aceste informații numai în scopul reglementat de prezenta directivă.

(2) Indiferent de tipul sau clasificarea evenimentului și a accidentului sau incidentului grav, numele sau adresele persoanelor implicate nu se înregistrează în baza de date menționată la articolul 5 alineatul (2).

(3) Fără a aduce atingere normelor penale care se aplică, statele membre se abțin de la inițierea unei acțiuni în justiție în cazul nerespectării fără premeditare sau din neglijență a legii, de care au aflat numai datorită evidențierii acestora în cadrul programului național de raportare obligatorie a evenimentelor, exceptate fiind situațiile de neglijență gravă.

(4) În conformitate cu procedurile definite în legislația și practicile lor, statele membre asigură că lucrătorii care raportează incidente de care au cunoștință nu suferă nici un prejudiciu din partea angajatorului lor.

(5) Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor de drept intern privind accesul la informații de către autoritățile judiciare.

Articolul 9

Raportare voluntară

(1) În afară de sistemul de raportare obligatorie instituit în temeiul articolelor 4 și 5, statele membre pot desemna unul sau mai multe organisme sau entități care să stabilească un sistem de raportare voluntară pentru colectarea și analizarea informațiilor privind deficiențele observate în aviație care nu trebuie să fie raportate în cadrul sistemului de raportare obligatorie, dar persoana care raportează le consideră un risc real sau potențial.

(2) În cazul în care un stat membru decide să înființeze un sistem de raportare voluntară, el stabilește condițiile de eliminare a elementelor de identificare din rapoartele voluntare prezentate în cadrul unui asemenea sistem, de către unul sau mai multe organisme sau entități desemnate în temeiul alineatului (1).

(3) Statele membre asigură că informațiile privind siguranța, din care au fost eliminate elementele de identificare, rezultate din analizarea rapoartelor confidențiale, sunt înmagazinate și puse la dispoziția tuturor părților interesate, astfel încât să poată fi utilizate la sporirea siguranței în aviație.

Articolul 10

Comitet

(1) Comisia este asistată de comitetul instituit în temeiul articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 3922/91 al Consiliului din 16 decembrie 1991 privind armonizarea cerințelor tehnice și a procedurilor administrative în domeniul aviației civile (8).

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3) Comitetul adoptă propriul regulament de procedură.

Articolul 11

Punere în aplicare

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 4 iulie 2005. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 12

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 13

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 13 iunie 2003.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

V. PAPANDREOU

(1) JO C 120 E, 24.4.2001, p. 148 și JO C 332 E, 27.11.2001, p. 320.

(2) JO C 311, 7.11.2001, p. 8.

(3) Avizul Parlamentului European din 14 iunie 2001 (JO C 53 E, 28.2.2002, p. 324), Poziția comună a Consiliului din 17 iunie 2002 (JO C 197 E, 20.8.2002, p. 16) și Decizia Parlamentului European din 23 octombrie 2002 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 13 mai 2003 și Decizia Consiliului din 13 mai 2003.

(4) JO L 319, 12.12.1994, p. 14.

(5) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(6) JO L 240, 24.8.1992, p. 8, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 1994.

(7) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

(8) JO L 373, 31.12.1991, p. 4, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2871/2000 al Comisiei (JO L 333, 29.12.2000, p. 47).

ANEXA I

Lista evenimentelor cu raportare obligatorie privind utilizarea, întreținerea, repararea și fabricarea aeronavelor

Nota 1:

Cu toate că prezenta anexă enumeră majoritatea evenimentelor cu raportare obligatorie, ea nu poate fi exhaustivă. Ar trebui să se raporteze orice alte evenimente despre care cei implicați consideră că îndeplinesc criteriile de raportare obligatorie.

Nota 2:

Prezenta anexă nu include accidentele. În afară de alte cerințe care se referă la notificarea accidentelor, acestea ar trebui să fie înregistrate, de asemenea, în baza de date menționată în articolul 5 alineatul (2).

Nota 3:

Prezenta anexă conține exemple privind cerințele de raportare care se referă la utilizarea, întreținerea, repararea și fabricarea aeronavelor.

Nota 4:

Evenimentele care trebuie raportate sunt cele care au pus în pericol sau ar fi putut pune în pericol siguranța în exploatare sau care ar fi putut crea o situație de nesiguranță. Trebuie semnalat orice eveniment care, în opinia celui face raportarea, nu a pus în pericol siguranța exploatării, însă ar putea fi un pericol în condiții diferite dar asemănătoare. Notificarea unui eveniment poate fi considerată ca necesară pentru o categorie de produse, piese sau echipamente și pentru alta poate să nu mai fie necesară: absența sau prezența unui anumit factor, uman sau tehnic, poate transforma evenimentul în accident sau incident grav.

Nota 5:

Cerințele specifice în materie de notificare a defecțiunilor sau funcționării defectuoase pot necesita autorizații de exploatare specifice, de exemplu RVSM, ETOPS, RNAV sau un program specific de proiectare sau întreținere.

CUPRINS

A. OPERAȚIUNI ÎN ZBOR ALE AERONAVEI

(i) Exploatarea aeronavei

(a)

Manevre de evitare:

—	risc de coliziune cu altă aeronavă, teren sau alt obiect sau o situație de nesiguranță, când se impune o acțiune de evitare;

—	o manevră de evitare necesară pentru evitarea unei coliziuni cu o altă aeronavă, teren sau alt obiect;

—	o manevră de evitare, prin care să se evite orice situație de pericol.

(b)

Incidente la decolare sau aterizare, inclusiv aterizările din precauție sau forțate. Incidente cum ar fi decolarea sau aterizarea prea scurtă, depășirea pistei sau ieșirea laterală de pe pistă. Decolări, decolări întrerupte, aterizări sau încercări de aterizare pe o pistă închisă, ocupată sau necorespunzătoare. Deplasare pe pistă.

(c)	Incapacitatea de a atinge performanțele prevăzute în timpul decolării sau urcării inițiale.

(d)	Cantitate de combustibil critic de scăzută sau incapacitatea de a transfera combustibil sau de a utiliza cantitatea totală utilizabilă.

(e)	Pierderea controlului (inclusiv pierderea parțială sau temporară), indiferent de cauză.

(f)	Evenimente apropiate de sau peste V1, rezultate prin producerea sau care duc la producerea unei situații de risc sau cu potențial de risc (de exemplu, decolare întreruptă, lovirea cozii, pierderea puterii motorului etc.).

(g)	Deviere care dă naștere la o situație de risc sau cu potențial de risc.

(h)	Abatere semnificativă neintenționată de la viteza de zbor, de la traseul sau altitudinea intenționată (cu mai mult de 300 picioare), indiferent de cauză.

(i)	Coborâre sub înălțimea/altitudinea de decizie sau sub înălțimea/altitudinea minimă de coborâre fără referința vizuală necesară.

(j)	Pierderea reperelor de poziție față de poziția reală sau față de o altă aeronavă.

(k)	Întreruperea comunicării între membrii echipajului de zbor (CRM) sau între membrii echipajului de zbor și alți participanți la zbor (personal navigant auxiliar, control aerian, serviciu tehnic).

(l)	Aterizare brutală – o aterizare care impune o „verificare după aterizare brutală”.

(m)	Depășirea limitelor de dezechilibru în repartizarea combustibilului.

(n)	Afișarea incorectă a unui cod SSR sau a unei scale de altimetru.

(o)	Programarea incorectă sau date intrate incorect în echipamentul utilizat pentru navigație sau calcule de performanță sau utilizarea de date incorecte.

(p)	Recepționarea sau interpretarea incorectă a mesajelor de radiotelefonie.

(q)	Dereglări sau defecțiuni în alimentarea cu combustibil, care au afectat alimentarea cu combustibil și/sau distribuția de combustibil.

(r)	Ieșirea neintenționată a aeronavei de pe suprafața pavată.

(s)	Coliziunea dintre o aeronavă și orice altă aeronavă, vehicul sau alt obiect aflat la sol.

(t)	Operarea incorectă și/sau prin inadvertență a oricărei comenzi.

(u)	Incapacitatea de a realiza configurația prevăzută a aeronavei pentru orice fază a zborului (de exemplu, trenul și trapele de aterizare, flapsurile și voleturile la bordul de atac etc.).

(v)	Un risc sau potențial de risc care apare prin simularea deliberată a unei situații de urgență în scopul instruirii, verificării sau testării sistemelor.

(w)	Vibrații anormale.

(x)

Acționarea oricărui sistem de avertizare primară asociat cu manevrarea aeronavei, de exemplu avertizarea de configurare, avertizarea de decroșare (vibrarea manșei), avertizarea de depășire a vitezei etc., în afara următoarelor situații:

1.	echipajul a stabilit cu certitudine că indicația era falsă, cu condiția ca avertizarea falsă să nu fi creat dificultate sau risc, ca urmare a reacției echipajului la avertizare; sau

2.	acționarea este în scop de instruire sau testare.

(y)

„Avertizare” GPWS/TAWS în următoarele situații:

1.	aeronava ajunge mai aproape de sol decât a fost prevăzut sau anticipat; sau

2.	avertizarea este dată în condiții meteorologice de zbor instrumental fără vizibilitate sau noaptea și se stabilește că a fost declanșată de o viteză de coborâre ridicată (modul 1); sau

3.	avertizarea este urmare a faptului că trenul de aterizare sau voleturile de aterizare nu au fost acționați la punctul de apropiere corespunzător (modul 4); sau

4.	orice dificultate sau risc care apare sau ar fi putut apărea ca rezultat al reacției echipajului la „avertizare”, de exemplu o posibilă reducere a distanței față de alte aeronave. În această categorie poate intra avertizarea de orice tip sau mod, adică avertizare reală, inutilă sau falsă.

(z)

„Alertă” GPWS/TAWS, în situația în care orice dificultate sau risc apare sau ar fi putut apărea ca urmare a reacției echipajului la „alertă”.

(aa)	Indicații ACAS.

(bb)	Incidente determinate de suflul reactorului sau suflul elicei, care produc avarii majore sau vătămare gravă.

(ii) Situații de urgență

(a)	Incendiu, explozie, fum sau emanații toxice sau nocive, chiar dacă incendiul a fost stins.

(b)

Utilizarea oricărei proceduri nestandardizate, de către echipajul de conducere sau personalul tehnic, în situații de urgență, când:

1.	procedura există dar nu este utilizată;

2.	procedura nu există;

3.	procedura există dar este incompletă sau inadecvată;

4.	procedura este incorectă;

5.	nu se utilizează procedura corectă.

(c)	Inadaptarea oricărei proceduri destinate utilizării în situații de urgență, inclusiv atunci când este utilizată la întreținere, instruire sau testare.

(d)	Un eveniment care determină o evacuare de urgență.

(e)	Depresurizare.

(f)	Utilizarea oricărui echipament de urgență sau oricăror proceduri de urgență prevăzute în cazul unei situații date.

(g)	Un eveniment care duce la declararea stării de urgență („Mayday” sau „avarie”).

(h)	Funcționarea nesatisfăcătoare a oricărui sistem sau echipament de urgență, inclusiv toate ușile și sistemele de iluminat de ieșire, inclusiv în situațiile când sunt folosite în scop de întreținere, instruire sau testare.

(i)	Evenimente care necesită utilizarea oxigenului de urgență de către orice membru al echipajului.

(iii) Deteriorarea stării de sănătate a echipajului

(a)	Stare de sănătate deteriorată a oricărui membru al echipajului, inclusiv cea care apare înainte de plecare, dacă se consideră că ea ar fi putut duce la o deteriorare după decolare.

(b)	Stare de sănătate deteriorată a oricărui membru al personalului navigant, care îl face inapt pentru îndeplinirea comenzilor esențiale în situații de urgență.

(iv) Rănire

Evenimente care au cauzat sau ar fi putut cauza rănirea semnificativă a pasagerilor sau a membrilor echipajului, dar care nu sunt considerate că trebuie să fie raportate ca accidente.

(v) Fenomene meteorologice

(a)	Un fulger care a provocat daune aeronavei sau pierderea sau funcționarea necorespunzătoare a oricărui serviciu esențial.

(b)	O aversă de grindină care a provocat daune aeronavei sau pierderea sau funcționarea necorespunzătoare a oricărui serviciu esențial.

(c)	Întâlnirea unei zone de turbulență severă, care provoacă rănirea ocupanților aeronavei sau care poate impune efectuarea unui „control de turbulență” al aeronavei.

(d)	Vânt de forfecare.

(e)	Givraj care provoacă dificultăți de manipulare, daune aeronavei sau pierderea sau funcționarea necorespunzătoare a oricărui serviciu esențial.

(vi) Securitate

(a)	Acte de piraterie aeriană, inclusiv amenințare cu bomba sau deturnare.

(b)	Dificultatea de a controla pasageri în stare de ebrietate, violenți sau nedisciplinați.

(c)	Descoperirea unui pasager clandestin.

(vii) Alte evenimente

(a)	Apariția repetată a unui anumit tip de eveniment, care, luat izolat, nu ar fi considerat demn de raportat, dar care constituie un risc potențial din cauza apariției frecvente.

(b)	Coliziune cu o pasăre, care provoacă daune aeronavei sau pierderea sau funcționarea necorespunzătoare a oricărui serviciu esențial.

(c)	Turbulențe de siaj.

(d)	Orice alte evenimente de orice tip, care se consideră că au pus în pericol sau ar fi putut pune în pericol aeronava sau ocupanții săi la bordul aeronavei sau la sol.

B. ELEMENTE TEHNICE ALE AERONAVEI

(i) Structură

Nu toate defecțiunile structurale trebuie să fie raportate. Serviciul tehnic este cel care indică dacă gravitatea defecțiunii impune raportarea ei. Se pot lua în considerație următoarele exemple:

(a)

avarierea unui element de structură principal (PSE), care nu a fost proiectat cu toleranță la avariere (element cu durată de viață limitată). Elementele de structură principale sunt cele care contribuie semnificativ la suportarea sarcinilor de presurizare, în zbor și la sol, precum și cele a căror defecțiune poate cauza avarierea catastrofală a aeronavei;

(b)	defect sau avarie peste limitele de avariere admisibile pentru un PSE care a fost proiectat cu toleranță la avariere;

(c)	avarie sau defect al unui element de structură, care depășește toleranțele admisibile și care poate provoca reducerea rigidității structurale într-o asemenea măsură încât să nu se mai atingă marjele necesare de flotare, divergență sau inversare a comenzii;

(d)	avarie sau defect al unui element de structură, care poate duce la eliberarea unor obiecte masive ce pot răni ocupanții aeronavei;

(e)	avarie sau defect al unui element de structură, care poate pune în pericol funcționarea corespunzătoare a sistemelor. Vezi (ii) mai jos;

(f)	pierderea în zbor a oricărei părți din structura aeronavei.

(ii) Sisteme

Se propun următoarele criterii generale, aplicabile la toate sistemele:

(a)	pierderea, dereglarea semnificativă sau defectarea oricărui sistem, subsistem sau set de echipamente când nu au putut fi îndeplinite satisfăcător procedurile de utilizare standard, manevrele etc.;

(b)

incapacitatea echipajului de a controla sistemul, de exemplu:

1.	acțiuni necontrolate;

2.	reacție incorectă și/sau incompletă, inclusiv limitarea mișcărilor sau rigiditate;

ambalare;

4.	dereglare sau deconectare mecanică;

(c)	defectare sau funcționare necorespunzătoare a funcției (funcțiilor) exclusive a(le) sistemului (un sistem poate integra mai multe funcții);

(d)	interferență în cadrul sistemului sau între sisteme;

(e)	defectare sau funcționare necorespunzătoare a dispozitivului de protecție sau a sistemului de urgență asociat cu sistemul;

(f)	pierderea redundanței sistemului;

(g)	orice eveniment care rezultă ca urmare a unui comportament neprevăzut al sistemului;

(h)

pentru tipurile de aeronave cu un singur sistem principal, subsisteme sau ansambluri de echipamente:

pierderea, dereglarea sau defectarea semnificativă a oricărui sistem principal, subsistem sau set de echipamente;

(i)

pentru tipurile de aeronave cu mai multe sisteme principale, subsisteme sau ansambluri de echipamente independente:

pierderea, dereglarea sau defectarea semnificativă a mai mult de un sistem principal, subsistem sau set de echipamente;

(j)

acționarea oricărui sistem primar de avertizare asociat cu sistemele sau echipamentele aeronavei, în afara situației în care echipajul stabilește cu certitudine că indicația a fost falsă, cu condiția ca avertizarea falsă să nu fi provocat dificultate sau risc ca urmare a reacției echipajului la avertizare;

(k)	scurgere de lichid hidraulic, combustibil, ulei sau alte fluide, care a dus la risc de incendiu sau posibila contaminare periculoasă a structurii, sistemelor sau echipamentului aeronavei sau risc pentru ocupanții săi;

(l)	funcționarea necorespunzătoare sau defectarea oricărui sistem indicator, când aceasta a dus la posibilitatea apariției unor indicații care pot induce în eroare echipajul;

(m)	orice dereglare, funcționare necorespunzătoare sau defecțiune, dacă apare într-o fază critică a zborului și dacă este relevantă pentru funcționarea sistemului;

(n)	scăderea semnificativă a performanțelor reale comparativ cu performanța aprobată, care a dus la o situație riscantă (luând în considerație precizia metodei de calcul a performanței), inclusiv acțiunea frânei, consumul de combustibil etc.;

(o)	asimetria comenzilor de zbor: de exemplu, flapsurile, voleturile, spoilerele etc.

Apendicele la prezenta anexă prezintă o listă de exemple de evenimente cu raportare obligatorie, care rezultă din aplicarea acestor criterii generale la sisteme specifice.

(iii) Propulsie (inclusiv motoare, elice și sisteme de rotor) și unități de alimentare auxiliară (sisteme APU)

(a)	Oprirea funcționării reactorului ca urmare a întreruperii alimentării cu combustibil, oprirea sau funcționarea necorespunzătoare a oricărui motor.

(b)	Depășirea vitezei sau incapacitatea de a controla viteza oricărei componente cu viteză mare de rotație (de exemplu, APU, demaror pneumatic, dispozitiv de turbo-răcire, motor cu turbină cu aer, elice sau rotor).

(c)

Funcționare necorespunzătoare sau defectare a oricărei părți a motorului sau a grupului turbomotor, care provoacă una sau mai multe din situațiile următoare:

1.	nereținerea reziduurilor;

2.	incendiu interior sau exterior necontrolat sau eliminarea de gaze fierbinți;

3.	tracțiune într-o direcție diferită de cea comandată de pilot;

4.	nefuncționare sau funcționarea necorespunzătoare a sistemului de inversare a tracțiunii;

5.	incapacitatea de control a puterii, a tracțiunii sau a vitezei de rotație;

6.	funcționarea necorespunzătoare a structurii motorului;

7.	pierderea parțială sau totală a unei părți majore a grupului turbomotor;

8.	emanații vizibile dense sau concentrații de produse toxice în cantitate suficientă pentru a determina incapacitatea echipajului sau pasagerilor;

9.	incapacitatea de oprire a unui motor, prin folosirea procedurilor normale;

10.	incapacitatea de a reporni un motor în stare de funcționare.

(d)

O pierdere necontrolată de forță de tracțiune/putere, o schimbare sau oscilație clasificată ca pierdere a controlului tracțiunii sau puterii (LOTC):

1.	pentru o aeronavă cu un singur motor; sau

2.	când se consideră excesivă pentru aplicație; sau

3.	când ar putea afecta mai mult de un motor, la o aeronavă multimotor, în special în cazul unui bimotor; sau

4.	pentru o aeronavă multimotor, când același tip de motor sau unul similar se folosește într-o aplicație unde evenimentul ar fi considerat riscant sau critic.

(e)	Orice defecțiune a unei piese cu durată de viață limitată care duce la retragerea sa înainte de încheierea duratei sale de viață.

(f)	Defecțiuni cu origine comună care pot produce o rată atât de ridicată a întreruperii alimentării în zbor, încât să existe posibilitatea ca mai mult de un motor să se oprească în timpul aceluiași zbor.

(g)	Un limitator de motor sau un dispozitiv de control care nu funcționează când este nevoie sau care funcționează necorespunzător.

(h)	Neîncadrarea parametrilor motorului în limitele normale admise.

(i)	Reziduuri și corpuri străine care duc la avarii.

Elice și transmisie

(j)

Pana sau funcționarea necorespunzătoare a oricărei părți a unei elice sau grup turbomotor, care duce la apariția uneia sau mai multor situații din cele ce urmează:

1.	viteză prea mare a elicei;

2.	dezvoltarea unei rezistențe aerodinamice excesive;

3.	tracțiune într-o direcție diferită de cea comandată de pilot;

4.	separarea elicei sau a oricărei părți majore din elice;

5.	pană care duce la un dezechilibru excesiv;

6.	mișcarea neintenționată a lamelor elicei sub poziția minimă stabilită pentru pasul mic al elicei în zbor;

7.	incapacitatea de reglare a unei elice cu pas variabil;

8.	incapacitatea de a schimba pasul elicei;

9.	schimbarea necontrolată a pasului elicei;

10.	schimbarea necontrolată a cuplului sau fluctuația vitezei;

11.	separarea unor piese cu energie scăzută.

Rotoare și transmisie

(k)	Avarie sau defect al dispozitivului auxiliar/cutiei de viteze a rotorului principal, care poate duce la o separare a ansamblului rotorului în timpul zborului și/sau la funcționarea necorespunzătoare a comenzii rotorului.

(l)	Avarie la rotorul spate, la transmisie și sistemele echivalente.

Sisteme APU

(m)	Oprire sau pană când APU trebuie să fie disponibil în condiții operaționale, cum ar fi ETOPS, MEL.

(n)	Incapacitatea de a opri APU.

(o)	Viteză excesivă.

(p)	Incapacitatea de a porni APU când rațiuni operaționale impun acest lucru.

(iv) Factori umani

Orice incident în cadrul căruia orice caracteristică sau element inadecvat al proiectării aeronavei ar fi putut duce la o eroare de utilizare care să contribuie la un efect periculos sau catastrofal.

(v) Alte evenimente

(a)	Orice incident la care orice caracteristică sau element inadecvat al proiectării aeronavei ar fi putut antrena o eroare de utilizare care să producă un efect periculos sau catastrofal.

(b)	Orice incident care, în mod normal, nu este considerat ca fiind obligatoriu de raportat (de exemplu, mobilier sau echipamentul cabinei, circuitele de apă) și care prin apariția sa a dus la periclitarea aeronavei sau a ocupanților săi.

(c)	Incendiu, explozie, fum sau emanații toxice sau nocive.

(d)	Orice alt eveniment care poate pune în pericol aeronava sau care poate afecta siguranța ocupanților aeronavei sau a oamenilor sau proprietăților situate în vecinătatea aeronavei sau la sol.

(e)	Pană sau defecțiune a sistemului de adresare către pasageri, care duce la pierderea transmisiei sau la emiterea unui semnal ce nu poate fi auzit.

(f)	Pierderea controlului asupra scaunului pilotului, în timpul zborului.

C. ÎNTREȚINEREA ȘI REPARAREA AERONAVEI

(i)	Asamblarea incorectă a pieselor sau componentelor aeronavei, depistată în cursul unei inspecții sau proceduri de încercare care nu este destinată special acestui scop.

(ii)	Scurgere de aer fierbinte de purjare, care provoacă avarii structurale.

(iii)

Orice defecțiune a unei piese cu durată de viață limitată, care duce la retragerea sa înainte de încheierea duratei sale totale de viață.

(iv)

Orice avariere sau deteriorare (de exemplu, rupturi, fisuri, coroziune, delaminare, dezlipire etc.), indiferent de cauza care a produs-o (de exemplu, frecare, pierderea rigidității sau nefuncționalitate structurală) care apare la:

(a)	o structură primară sau un element de structură principal (definit în manualul de reparații elaborat de producător), la care o astfel de avarie sau deteriorare depășește limitele admisibile specificate în manualul de reparații și care impune o reparație sau completare sau înlocuire parțială;

(b)	o structură secundară care, ca urmare a avarierii sau deteriorării, a periclitat sau ar fi putut periclita aeronava;

(c)	motorul, elicea sau rotorul giravionului.

(v)

Orice pană, funcționare necorespunzătoare sau defecțiune a oricărui sistem ori echipament sau avarierea ori deteriorarea acestuia depistată ca urmare a conformării cu directiva referitoare la navigabilitate sau cu o altă instrucțiune cu caracter obligatoriu emisă de o autoritate de reglementare, în cazul în care:

(a)	este detectată pentru prima dată de către organizația de raportare care realizează conformitatea;

(b)	la orice punere în conformitate ulterioară, se depășesc limitele admisibile menționate în instrucțiuni și/sau nu sunt disponibile procedurile de reparare/rectificare publicate.

(vi)	Funcționarea nesatisfăcătoare a oricărui sistem sau echipament de urgență, inclusiv toate ușile de ieșire și sistemul de iluminat de ieșire, inclusiv când este folosit în scop de întreținere sau testare.

(vii)

Nerespectarea sau erori semnificative în respectarea procedurilor de întreținere impuse.

(viii)

Produse, piese, aparate și materiale de origine necunoscută sau suspectă.

(ix)	Date sau proceduri de întreținere care induc în eroare, incorecte sau insuficiente, care pot provoca erori de întreținere.

(x)

Orice avarie, funcționare necorespunzătoare sau defecțiune a echipamentului la sol utilizat pentru încercarea sau verificarea sistemelor și echipamentelor aeronavei, dacă procedurile de inspecție și încercare de rutină nu au identificat clar problema, în cazul în care aceasta produce o situație de risc.

D. SERVICII DE NAVIGAȚIE AERIANĂ, INSTALAȚII ȘI SERVICII LA SOL

(i) Servicii de navigație aeriană

A se vedea anexa II, lista evenimentelor cu raportare obligatorie legate de serviciile de navigație aeriană (ANS).

(ii) Aerodrom și instalații de aerodrom

(a)	Scurgere semnificativă în timpul operațiunilor de alimentare cu combustibil.

(b)	Încărcarea unor cantități incorecte de combustibil, care poate avea un efect semnificativ asupra anduranței, performanței, echilibrului sau rezistenței structurale a aeronavei.

(iii) Transbordarea pasagerilor, manipularea bagajelor și a mărfii

(a)	Contaminarea semnificativă a structurii, sistemelor și echipamentelor aeronavei, care rezultă din transportul bagajelor sau mărfii.

(b)	Transbordarea incorectă a pasagerilor, încărcarea incorectă a bagajelor sau a mărfii, care poate avea un efect semnificativ asupra masei și/sau echilibrului aeronavei.

(c)	Stivuirea incorectă a bagajelor sau mărfii (inclusiv bagajele de mână), care poate periclita, în orice mod, aeronava, echipamentele aeronavei sau ocupanții săi, ori de natură să împiedice evacuarea de urgență.

(d)	Stivuirea necorespunzătoare a containerelor de marfă sau a altor articole de cargo masive.

(e)	Transportul sau tentativa de transport de mărfuri periculoase, în contravenție cu regulamentele aplicabile, inclusiv etichetarea și ambalarea incorectă a mărfurilor periculoase.

(iv) Servicii de escală și asistență aeroportuară

(a)

Avarierea, funcționarea necorespunzătoare sau defectarea echipamentelor la sol utilizate pentru încercarea sau verificarea sistemelor și echipamentelor aeronavei, dacă procedurile de inspecție și încercare de rutină nu au identificat clar problema, în cazul în care aceasta duce la o situație de risc.

(b)	Nerespectarea sau erori semnificative în respectarea procedurilor de escală impuse.

(c)	Încărcarea unui tip de combustibil contaminat sau incorect sau a oricăror altor fluide esențiale (inclusiv oxigen și apă potabilă).

Apendice la ANEXA I

Următoarele puncte prezintă exemple de evenimente cu raportare obligatorie care rezultă din aplicarea criteriilor generale enumerate la punctul B(ii) din anexa I.

1. Aer condiționat/ventilare

(a)	pierdere completă a răcirii electronice aerospațiale;

(b)	depresurizare.

2. Sistem de navigare automată

(a)	incapacitatea sistemului de navigare automată de a efectua operațiile prevăzute atunci când este acționat;

(b)	dificultăți semnificative raportate de echipaj în ceea ce privește comanda aeronavei, legate de funcționarea sistemului de navigare automată;

(c)	pana oricărui dispozitiv de deconectare a sistemului de navigare automată;

(d)	schimbarea necontrolată a modului de navigare automată.

3. Comunicații

(a)	pana sau funcționarea necorespunzătoare a sistemului de adresare către pasageri, care duce la pierderea transmisiei sau la emiterea unui semnal ce nu poate fi auzit;

(b)	pierderea totală a comunicației în timpul zborului.

4. Sistem electric

(a)	pierderea unui sistem electric de distribuție (CA/CC);

(b)	pierderea totală sau pierderea a mai mult de un sistem electric de generare;

(c)	avaria sistemului de alimentare de rezervă (urgență) de generare a energiei electrice.

5. Carlinga/cabina/compartiment marfă

(a)	pierderea controlului asupra scaunului pilotului în timpul zborului;

(b)	funcționarea necorespunzătoare a oricărui sistem sau echipament de urgență, inclusiv sistemul de semnalizare de evacuare, toate ușile de ieșire, iluminatul de urgență etc.;

(c)	pierderea capacității de reținere a sistemului de încărcare a mărfii.

6. Sistem de protecție împotriva incendiilor

(a)	sisteme de avertizare în caz de incendiu, cu excepția celor confirmate imediat ca fiind false;

(b)	funcționarea necorespunzătoare sau defectarea nedetectată a sistemului de detectare/protecție împotriva incendiului/fumului, care poate duce la pierderea sau reducerea capacității de detectare/protecție împotriva incendiilor;

(c)	absența sistemului de avertizare în situație reală de incendiu sau fum.

7. Comenzi de zbor

(a)	asimetrie a flapsurilor, voleturilor, spoilerelor etc.;

(b)	limitarea capacității de mișcare, rigiditate sau reacție slabă sau întârziată în funcționarea sistemelor primare de comandă de zbor sau a sistemelor lor de compensare și blocare asociate;

(c)	ambalarea comenzilor de zbor;

(d)	vibrația panoului de bord, resimțită de echipaj;

(e)	deconectarea sau funcționarea necorespunzătoare a comenzilor de zbor;

(f)	interferența semnificativă cu comanda normală a aeronavei sau degradarea calității zborului.

8. Sistem de alimentare cu combustibil

(a)	funcționarea necorespunzătoare a sistemului de indicare a cantității de combustibil, care duce la pierderea totală sau indicarea eronată a cantității de combustibil la bord;

(b)	scurgere de combustibil care a dus la pierdere importantă, risc de incendiu, contaminare semnificativă;

(c)	funcționarea necorespunzătoare sau defectarea sistemului de vidare în zbor a combustibilului, care a dus la pierderea involuntară a unei cantități semnificative, risc de incendiu, contaminarea periculoasă a echipamentului aeronavei sau incapacitatea de a vida combustibilul în zbor;

(d)	funcționarea necorespunzătoare sau defectarea sistemului de alimentare cu combustibil, care a avut un efect semnificativ asupra furnizării și/sau distribuției de combustibil;

(e)	incapacitatea de a transfera sau de a folosi cantitatea totală de combustibil utilizabil.

9. Instalații hidraulice

(a)	pierderea unui sistem hidraulic (doar ETOPS);

(b)	funcționarea necorespunzătoare a unui sistem de izolare;

(c)	pierderea a mai mult de un circuit hidraulic;

(d)	funcționarea necorespunzătoare a sistemului hidraulic de rezervă;

(e)	extensie necorespunzătoare a turbinei cu aer dinamic.

10. Sistem de detecție/protecție împotriva givrajului

(a)	pierdere nedectată sau performanță redusă a sistemului de degivrare;

(b)	pierderea a mai mult de unul din sistemele de încălzire cu sondă de temperatură;

(c)	incapacitatea de a realiza degivrarea simetrică a aripilor;

(d)	acumulare anormală de gheață, care duce la efecte semnificative asupra performanței sau calităților manevrei;

(e)	deteriorarea semnificativă a vizibilității membrilor echipajului.

11. Sisteme de înregistrare/de alarmă/indicatoare

(a)	funcționarea necorespunzătoare sau defecțiunea oricărui sistem indicator atunci când există posibilitatea unor indicații care pot induce în eroare echipajul, într-o măsură semnificativă, ceea ce ar duce la o acțiune neadecvată a echipajului asupra unui sistem esențial;

(b)	pierderea unei funcții de alertă roșie pentru un sistem;

(c)	pentru carlingile din sticlă: pierderea sau funcționarea necorespunzătoare a mai mult de o unitate de vizualizare sau calculator implicate în funcția de vizualizare/avertizare.

12. Sistem de tren de aterizare/frânare/pneuri

(a)	incendiu al sistemului de frânare;

(b)	pierdere semnificativă a acțiunii de frânare;

(c)	acțiune de frânare asimetrică ce duce la o deviere semnificativă a traseului;

(d)	pană a sistemului de coborâre a trenului de aterizare în cădere liberă (inclusiv în timpul încercărilor programate);

(e)	coborârea/retragerea nedorită a trenului de aterizare sau a trapelor de aterizare;

(f)	explozie multiplă a pneurilor.

13. Sisteme de navigare (inclusiv sisteme de precizie a apropierii) și centrale aerodinamice

(a)	pierdere totală sau defectări multiple ale echipamentelor de navigare;

(b)	pierdere totală sau defectări multiple ale echipamentelor centralei aerodinamice;

(c)	indicații care induc în eroare într-o măsură semnificativă;

(d)	erori de navigare semnificative atribuite unor date incorecte sau unei erori de codificare în baza de date;

(e)	devieri neprevăzute față de traseul lateral sau vertical, care nu sunt cauzate de acțiunea pilotului;

(f)	probleme cu instalațiile de navigare la sol, care duc la erori de navigare semnificative, neasociate tranziției de la navigarea inerțială la radionavigare.

14. Oxigen pentru o aeronavă presurizată

(a)	întreruperea alimentării cu oxigen în carlingă;

(b)	întreruperea alimentării cu oxigen pentru un număr semnificativ de pasageri (peste 10 %), inclusiv când această situație este depistată în cursul operațiunilor de întreținere, instruire sau testare.

15. Sistem de purjare a aerului

(a)	scurgere de aer de purjare fierbinte, care duce la avertizare de incendiu sau la avarie structurală;

(b)	pierderea tuturor sistemelor de purjare a aerului fierbinte;

(c)	funcționarea necorespunzătoare a sistemului de detectare a scurgerilor de aer fierbinte de purjare.

ANEXA II

Lista evenimentelor cu raportare obligatorie legate de serviciile de navigație aeriană

Nota 1:

Cu toate că prezenta anexă enumeră majoritatea evenimentelor cu raportare obligatorie, ea nu poate fi exhaustivă. Trebuie să fie raportate orice alte evenimente despre care cei implicați consideră că îndeplinesc criteriile de raportare obligatorie.

Nota 2:

Prezenta anexă nu include accidente și incidente grave. În afară de alte cerințe referitoare la notificarea accidentelor, acestea ar trebui să fie înregistrate în baza de date menționată în articolul 5 alineatul (2).

Nota 3:

Prezenta anexă include evenimentele ANS care reprezintă o amenințare reală sau potențială pentru siguranța zborului sau care pot compromite oferirea de servicii ANS sigure.

Nota 4:

Conținutul prezentei anexe nu exclude raportarea oricărui eveniment, oricărei situații sau condiții care, dacă se repetă în împrejurări diferite dar asemănătoare sau dacă se permite să continue necorectate, pot duce la un risc pentru siguranța aeronavei.

(i)

Incidente de cvasi-coliziune (care cuprind situații specifice în care o aeronavă și altă aeronavă/solul/un vehicul/o persoană sau obiect sunt percepute ca fiind prea apropiate între ele):

(a)	nerespectarea distanțelor minime de separare;

(b)	separare inadecvată;

(c)	cvasi-impact cu solul, fără pierderea controlului (cvasi-accident CFIT);

(d)	incursiune pe pistă, cu necesitatea unei manevre de evitare.

(ii)

Potențial de coliziune sau cvasi-coliziune (care cuprinde situații specifice cu potențial de accident sau cvasi-coliziune, dacă o altă aeronavă se află în vecinătate):

(a)	incursiune pe pistă, fără necesitatea unei manevre de evitare;

(b)	incursiune pe pistă;

(c)	deviere a aeronavei de la autorizarea ATC;

(d)

deviere a aeronavei de la regulamentul de organizare a traficului aerian (ATM) aplicabil:

1.	deviere a aeronavei de la procedurile ATM publicate aplicabile;

2.	pătrunderea neautorizată în spațiul aerian;

3.	nerespectarea prescripțiilor referitoare la transportul și utilizarea echipamentelor aeronautice legate de ATM, așa cum este prevăzut de regulamentul (regulamentele) aplicabil(e).

(iii)

Evenimente specifice activităților de ATM (care cuprind acele situații în care este afectată capacitatea de a oferi servicii ATM sigure, inclusiv situațiile în care, din întâmplare, nu s-a periclitat funcționarea în siguranță a aeronavei):

(a)

incapacitatea de a furniza servicii ATM:

1.	incapacitatea de a furniza servicii de trafic aerian;

2.	incapacitatea de a furniza servicii de administrare a spațiului aerian;

3.	incapacitatea de a furniza servicii de administrare a fluxului de trafic aerian;

(b)	funcționarea necorespunzătoare a funcției de comunicații;

(c)	funcționarea necorespunzătoare a funcției de supraveghere;

(d)	funcționarea necorespunzătoare a funcției de procesare și distribuire a datelor;

(e)	funcționarea necorespunzătoare a funcției de navigare;

(f)	siguranța sistemului ATM.

Apendice la ANEXA II

În următoarele puncte se dau exemple de evenimente de organizare a traficului aerian (ATM) cu raportare obligatorie, care rezultă din aplicarea criteriilor generale enumerate la punctul (iii) din anexa II la operațiunile aeronavei.

1.	Furnizarea de informații total incorecte, inadecvate sau care induc în eroare de către orice sursă aflată la sol, de exemplu controlul traficului aerian (ATC), serviciul automat de informare aeronautică (ATIS), serviciile meteorologice, bazele de date de navigație, hărți, diagrame, manuale etc.

2.	Autorizarea pentru zbor la o înălțime mai mică decât normele prescrise.

3.	Indicarea de date de referință incorecte referitoare la presiune (reglajul altimetrului).

4.	Transmisie, recepționare sau interpretare incorectă a mesajelor semnificative, atunci când aceasta poate crea o situație de risc.

5.	Nerespectarea distanțelor minime de separare.

6.	Pătrunderea neautorizată în spațiul aerian.

7.	Intervenție ilicită în comunicațiile radio.

8.	Nefuncționarea instalațiilor de servicii de navigație aeriană la sol sau prin satelit.

9.	Avarie majoră a sistemului de control/organizare a traficului aerian sau deteriorarea semnificativă a infrastructurii aerodromului.

10.	Zonele de manevră ale aerodromului sunt obstrucționate de aeronave, vehicule, animale sau obiecte străine, care duc la apariția unei situații riscante cu potențial de risc.

11.	Erori de semnalizare sau semnalizare necorespunzătoare a obstrucțiilor sau riscurilor în zonele de manevră ale aerodromului, care duc la apariția unei situații de risc.

12.	Nefuncționarea, funcționarea necorespunzătoare sau scoaterea din funcțiune a sistemului de iluminare a pistei.

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R1217

L 169/44

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1217/2003 AL COMISIEI

din 4 iulie 2003

de stabilire a specificațiilor comune pentru programele naționale de control al calității în domeniul siguranței aviației civile

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2320/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a unor norme comune în domeniul siguranței aviației civile (1), în special articolul 7 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Dezvoltarea și punerea în aplicare, de către fiecare stat membru, a unui program național de control al calității în domeniul siguranței aviației civile este esențială pentru asigurarea eficienței programului său național de siguranță în domeniul aviației civile, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2320/2002.

(2)

Specificațiile privind programul național de control al calității în domeniul siguranței aviației civile, care urmează să fie aplicat de către statele membre, trebuie să asigure o abordare armonioasă din acest punct de vedere. Prin urmare, regulamentul reprezintă cel mai potrivit instrument în acest scop.

(3)	Monitorizarea programelor naționale de control al calității în domeniul siguranței aviației civile la nivelul Comunității necesită o abordare armonizată a evaluării conformității la nivel național.

(4)

Pentru a fi eficiente, controalele de conformitate trebuie efectuate cu regularitate de către autoritatea competentă. Acestea nu trebuie să fie supuse nici unei restricții referitoare la obiect, la stadiu sau la momentul în care ele sunt efectuate. Ele trebuie să îmbrace cele mai potrivite forme astfel încât să se asigure eficiența lor.

(5)	Trebuie să se acorde prioritate elaborării unei metodologii comune detaliate pentru controalele de conformitate.

(6)	Este necesar să se conceapă o modalitate armonizată de raportare privind măsurile luate în scopul îndeplinirii obligațiilor stipulate în prezentul regulament și privind situația în domeniul siguranței aeriene la aeroporturile aflate pe teritoriile statelor membre.

(7)	Programele naționale de control al calității în domeniul siguranței aviației civile trebuie să se bazeze pe cele mai bune practici. Statele membre trebuie să-și transmită reciproc asemenea practici.

(8)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru Siguranța Aviației Civile,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECTIVE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiective

Prezentul regulament stabilește specificațiile comune pentru programul național de control al calității în domeniul siguranței aviației civile, care se aplică de către fiecare stat membru. Acestea includ stabilirea unor cerințe comune pentru programele de control al calității, a unei metodologii comune privind desfășurarea controalelor și a unor cerințe comune pentru controlori.

Articolul 2

Definiții

În înțelesul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

1.	„autoritate competentă” înseamnă autoritatea națională desemnată de un stat membru în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2320/2002 pentru a asigura coordonarea și monitorizarea aplicării programului său național de siguranță în domeniul aviației civile;

2.	„control de conformitate” înseamnă orice procedură sau metodă folosite pentru monitorizarea conformității efectuate la nivel național. Procedeul include controale privind siguranța, inspecții, expertize, teste și investigații;

3.	„controlor” înseamnă orice persoană care efectuează controale de conformitate la nivel național;

4.	„deficiență” înseamnă lipsa conformității cu cerințele de siguranță aeriană;

5.	„inspecție” înseamnă o examinare a aplicării unuia sau mai multor aspecte ale măsurilor și ale procedurilor de siguranță, cu scopul de a stabili eficiența cu care ele sunt puse în aplicare;

6.	„investigație” înseamnă examinarea unui incident în domeniul siguranței aeriene și o explicare a cauzei sale, cu scopul de a se evita repetarea acestuia și de a se lua în considerație o acțiune în justiție;

7.	„program de control al calității” înseamnă programul de control al calității în domeniul siguranței aviației civile naționale;

8.	„control al siguranței” înseamnă o examinare în profunzime a tuturor aspectelor legate de măsurile și procedurile de securitate pentru a stabili dacă ele se aplică în mod constant și la un nivel constant din punct de vedere al standardului;

9.	„incident de securitate” înseamnă un eveniment cu implicații negative pentru securitatea și siguranța persoanelor și a bunurilor;

10.

„expertiză” înseamnă o evaluare a operațiilor cu scopul de a identifica cerințele de securitate. Aceasta include identificarea punctelor vulnerabile de care s-ar putea profita pentru a se comite un act de ingerință ilegală, în pofida aplicării măsurilor și procedurilor de siguranță, precum și recomandarea de măsuri compensatorii de protecție proporționale cu amenințarea de a se confrunta cu orice risc identificat;

11.	„probă” înseamnă o testare a măsurilor de securitate aeriană în care autoritatea competentă inițiază sau simulează intenția de a comite un act ilegal cu scopul de a examina eficiența și modul de aplicare a măsurilor existente de securitate.

CAPITOLUL II

CERINȚE COMUNE PENTRU PROGRAMELE DE CONTROL AL CALITĂȚII

Articolul 3

Putere decizională a autorității competente

Pentru a asigura eficacitatea programului național de siguranță a aviației civile, statele membre acordă autorității competente puterea decizională necesară punerii în aplicare a programului.

Articolul 4

Conținutul programului de control al calității

(1) Programul de control al calității conține toate măsurile necesare monitorizării actului de control, menite să evalueze cu regularitate modul de aplicare a programului național de siguranță a aviației civile, inclusiv politicile pe care acestea se întemeiază.

(2) Programul de control al calității include și rezolvă următoarele aspecte:

(a)	structura organizațională, atribuții și resurse;

(b)	fișele posturilor și calificările tuturor controlorilor responsabili pentru desfășurarea programului de control al calității;

(c)	activități de monitorizare operațională, incluzând tipurile, scopul, conținutul, frecvența și obiectul controlului de conformitate cu regulile de siguranță, ale inspecțiilor, expertizelor și testelor, precum și grila de conformitate, amploarea și atribuțiile investigațiilor, după caz;

(d)	activități de remediere a deficiențelor care să furnizeze detalii privind raportarea deficiențelor, urmărirea și remedierea, cu scopul de a asigura în mod eficient îndeplinirea cerințelor de siguranță aeriană;

(e)	măsuri de aplicare; și

(f)	comunicarea și raportarea activităților desfășurate, precum și gradul de îndeplinire a cerințelor de siguranță aeriană.

Articolul 5

Monitorizarea conformității

(1) Punerea în aplicare a programului național de siguranță a aviației civile face obiectul monitorizării.

(2) Monitorizarea se realizează în conformitate cu programul de control al calității, luându-se în considerare gradul de risc, tipul și natura operațiunilor, standardul de aplicare precum și alți factori și analize care necesită o monitorizare mai frecventă.

(3) Administrarea, stabilirea priorităților și organizarea programului de control al calității se realizează independent de aplicarea operațională a măsurilor luate în cadrul programului național de siguranță a aviației civile.

Articolul 6

Raportare

(1) Statele membre prezintă Comisiei, anual, un raport cu privire la măsurile luate pentru a-și îndeplini obligațiile care rezultă din prezentul regulament precum și la situația în domeniul securității aviației pe aeroporturile situate pe teritoriul lor. Principalele cerințe legate de raportare sunt prezentate în anexa I.

(2) Perioada de referință pentru acest raport este 1 ianuarie - 31 decembrie. Raportul se prezintă în termen de maximum două luni de la încheierea perioadei de referință. În mod excepțional, se prezintă un raport pentru perioada 19 iulie 2003 - 31 decembrie 2003 până la sfârșitul lunii februarie 2004.

CAPITOLUL III

METODOLOGIA COMUNĂ PENTRU EFECTUAREA CONTROALELOR DE CONFORMITATE

Articolul 7

Efectuarea controlului de conformitate

Activitățile de monitorizare a conformității includ atât activități anunțate cât și activități neanunțate.

Articolul 8

Clasificarea gradului de conformitate

Controalele privind securitatea în aviație, inspecțiile și testele evaluează aplicarea programului național de siguranță a aviației civile pe baza sistemului armonizat de clasificare a gradului de conformitate prezentat în anexa II.

CAPITOLUL IV

CERINȚE COMUNE PENTRU CONTROLORI

Articolul 9

Disponibilitatea controlorilor

Fiecare stat membru întreprinde măsurile adecvate pentru a se asigura de disponibilitatea unui număr suficient de controlori pentru efectuarea tuturor activităților de monitorizare a conformității.

Articolul 10

Criterii de competență pentru controlori

(1) Fiecare stat membru se asigură că toți controlorii care exercită funcții în numele autorității competente dețin calificările adecvate, inclusiv experiență practică și teoretică suficientă în materie.

(2) Controlorii dispun de:

(a)	o bună înțelegere a programului național de siguranță a aviației civile și a modului în care acesta se aplică în cadrul operațiunilor care fac obiectul examinării;

(b)	acolo unde este cazul, cunoștințe privind măsurile stricte și aplicabilitatea lor în statul membru în cauză și în amplasamentul care face obiectul examinării;

(c)	cunoștințe practice adecvate privind procedurile și tehnologiile de securitate în aviație;

(d)	cunoștințe privind principiile, procedurile și metodele folosite în controlul conformității;

(e)	cunoștințe practice despre operațiunile care fac obiectul examinării.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII COMUNE

Articolul 11

Diseminarea celor mai bune practici

Statele membre informează Comisia privind cele mai bune practici referitoare la programele de control al calității, la metodologiile specifice controlului de conformitate și la controlori. Comisia transmite aceste informații statelor membre.

Articolul 12

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 4 iulie 2003.

Pentru Comisie

Loyola DE PALACIO

Vicepreședinte

(1) JO L 355, 30.12.2002, p. 1.

ANEXA I

ORIENTĂRI PRIVIND RAPORTAREA CĂTRE COMISIE

Structură organizațională, responsabilități și resurse

—	Modalități de organizare a controlului de calitate, responsabilități și resurse, inclusiv modificări viitoare planificate (a se vedea articolul 4 alineatul (2) litera (a));

—	Număr de controlori - curent și planificat (a se vedea articolul 9);

—	Calificările controlorilor - facilități de instruire utilizate și resurse (a se vedea articolul 4 alineatul (2) litera (b) și articolul 10);

—	Explicație pentru cazul în care programul de control al calității nu se aplică în întregime pentru partea respectivă.

Activități de monitorizare operațională

—

Stadiul de realizare a activităților operaționale: tipuri, scop, conținut, frecvență și obiect pentru toate activitățile de monitorizare (a se vedea articolul 4 alineatul (2) litera (c)), inclusiv numărul de controale de conformitate per aeroport și per sector în cadrul cerințelor privind măsurile de securitate (ex: controlul accesului, protecția aeronavelor, inspecția bagajelor de mână) acolo unde acestea sunt adecvate și posibile;

—	Proporționalitatea activităților de monitorizare operațională în raport cu activitățile de teren (a se vedea articolul 5 alineatul (2));

—	Nivel de conformitate per sector în cadrul cerințelor de securitate aviatică (ex: controlul accesului, protecția aeronavelor, inspecția bagajelor de mână) (a se vedea articolul 8);

—	Explicație pentru cazul în care activitățile operaționale nu se aplică în întregime.

Activități de remediere a deficiențelor

—	Stadiul de realizare a activităților de remediere a deficiențelor (a se vedea articolul 4 alineatul (2) litera (d));

—	Principalele aspecte problematice referitoare la aplicarea cerințelor privind securitatea aviatică (ex: controlul accesului, protecția aeronavelor, inspecția bagajelor de mână);

—	Principalele activități întreprinse sau planificate având scopul de a remedia (ex: instruire și informare în domeniul securității, seminarii, programe stimulative);

—	Măsuri de punere în aplicare utilizate (a se vedea articolul 4 alineatul (2) litera (e)).

Situația în domeniul securității aviatice în aeroporturi

—	Contextul general al situației privind securitatea aviatică pe aeroporturile din statul membru.

ANEXA II

Sistemul de clasificare armonizată a conformității

Următoarea clasificare a conformității se folosește pentru evaluarea aplicării programului național de siguranță a aviației civile.

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003D0525

L 183/45

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 18 iulie 2003

de amânare a datei de punere în aplicare a Directivei 1999/36/CE a Consiliului pentru anumite echipamente sub presiune transportabile

[notificată cu numărul C(2003) 2591]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/525/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 1999/36/CE a Consiliului din 29 aprilie 1999 privind echipamentele sub presiune transportabile (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/50/CE a Comisiei (2), în special articolul 17 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Pentru butoaiele sub presiune, seturile de butelii și rezervoarele menționate în articolul 2 din Directiva 1999/36/CE nu există specificații tehnice detaliate, iar anexelor la Directiva 94/55/CE a Consiliului din 21 noiembrie 1994 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind transportul rutier de mărfuri periculoase (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/28/CE a Comisiei din 7 aprilie 2003 (4), precum și anexelor la Directiva 96/49/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind transportul feroviar de mărfuri periculoase (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/29/CE a Comisiei din 7 aprilie 2003 (6), nu le-au fost adăugate trimiteri corespunzătoare la standardele europene relevante. Prin urmare, data de punere în aplicare a Directivei 94/55/CE ar trebui să fie amânată pentru aceste echipamente sub presiune transportabile.

(2)

Articolul 18 din Directiva 1999/36/CE prevede că, în decursul unei perioade de tranziție de 24 de luni de la data punerii în aplicare a acelei directive, statele membre trebuie să autorizeze introducerea pe piață și darea în exploatare a echipamentelor sub presiune transportabile care sunt conforme cu normele administrative în vigoare pe teritoriul lor înainte de 1 iulie 2001. În consecință, data de expirare a acestui termen ar trebui să fie și ea amânată.

(3)	Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului privind transportul de mărfuri periculoase, constituit în temeiul articolului 9 din Directiva 94/55/CE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Data de punere în aplicare a Directivei 1999/36/CE se amână până la 1 iulie 2005 pentru butoaie sub presiune, seturi de butelii și rezervoare.

Articolul 2

Statele membre autorizează introducerea pe piață și darea în exploatare a echipamentelor menționate în articolul 1 care sunt conforme cu normele administrative în vigoare pe teritoriul lor înainte de 1 iulie 2005 pe o perioadă de 24 de luni începând de la acea dată și autorizează darea în exploatare ulterioară a unor asemenea echipamente introduse pe piață înainte de acea dată.

Articolul 3

Prezenta decizie se aplică de la 1 iulie 2003.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 18 iulie 2003.

Pentru Comisie

Loyola DE PALACIO

Vicepreședinte

(1) JO L 138, 1.6.1999, p. 20.

(2) JO L 149, 7.6.2002, p. 28.

(3) JO L 319, 12.12.1994, p. 7.

(4) JO L 90, 8.4.2003, p. 45.

(5) JO L 235, 17.9.1996, p. 25.

(6) JO L 90, 8.4.2003, p. 47.

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003L0075

L 190/6

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2003/75/CE A COMISIEI

din 29 iulie 2003

de modificare a anexei I la Directiva 98/18/CE a Consiliului privind normele și standardele de siguranță pentru navele de pasageri

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/18/CE a Consiliului din 17 martie 1998 privind normele și standardele de siguranță pentru navele de pasageri (1), în special articolul 8 litera (b),

întrucât:

(1)	Directiva 98/18/CE a Consiliului din 17 martie 1998 privind normele și standardele de siguranță pentru navele de pasageri se aplică navelor, atât noi, cât și existente, aflate în serviciul intern, conform cerințelor anexei I.

(2)	Capitolul III secțiunea 5-1 din anexa I la Directiva 98/18/CE a necesitat modificări privind plutele de salvare, șalupele de salvare rapide, mijloacele de salvare și vestele de salvare de pe navele ro-ro existente cel târziu la data primei revizii periodice de după 1 iulie 2000.

(3)	În Directiva 2002/25/CE a Comisiei din 5 martie 2002 de modificare a Directivei 98/18/CE a Consiliului privind normele și standardele de siguranță pentru navele de pasageri (2) s-au prevăzut modificări suplimentare ale aceluiași echipament până la 1 ianuarie 2003.

(4)	Cerința SOLAS corespunzătoare permite ca modificările aduse navelor existente să se efectueze cu ocazia reparațiilor capitale, a modificărilor sau a înlocuirii echipamentului de salvare.

(5)	Directiva 98/18/CE ar trebui, prin urmare, modificată pentru a permite stabilirea unui termen rezonabil pentru aplicarea acestor noi cerințe specifice la navele ro-ro existente.

(6)	Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru siguranța maritimă, instituit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2099/2002 (3),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Capitolul III secțiunea 5-1 din anexa I la Directiva 98/18/CE se înlocuiește cu textul anexei la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a acesteia. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 29 iulie 2003.

Pentru Comisie

Loyola DE PALACIO

Vicepreședinte

(1) JO L 144, 15.5.1998, p. 1.

(2) JO L 98, 15.4.2002, p. 1.

(3) JO L 324, 29.11.2002, p. 1.

ANEXĂ

5-1 Cerințe privind navele de pasageri ro-ro (26)

NAVE RO-RO DIN CLASELE B, C ȘI D CONSTRUITE ÎNAINTE DE 1 IANUARIE 2003:

.1 Navele de pasageri ro-ro construite înainte de 1 ianuarie 2003 se conformează cerințelor de la punctele .6.2, .6.3, .6.4, .7, .8 și .9 cel târziu la data primei revizii periodice de după 1 ianuarie 2006.

Înaintea acestei date, alineatele .2, .3, .4 și .5 sunt valabile pentru navele ro-ro construite înainte de 1 ianuarie 2003.

Fără a aduce atingere dispozițiilor anterioare, atunci când echipamentele sau dispozitivele de salvare de pe astfel de nave sunt înlocuite sau atunci când navele fac obiectul unor reparații, modificări sau transformări majore care implică înlocuirea sau suplimentarea echipamentelor sau dispozitivelor de salvare existente, astfel de echipamente sau dispozitive de salvare trebuie să respecte cerințele pertinente prevăzute la punctele .6, .7, .8 și .9.

.2 Plute de salvare

.1 Plutele de salvare de pe navele de pasageri ro-ro sunt echipate cu sisteme de evacuare în mare conforme cu regula SOLAS III/48.5, în vigoare la 17 martie 1998, sau cu dispozitivele de lansare la apă conforme cu regula SOLAS III/48.6, în vigoare la 17 martie 1998, distribuite în mod egal pe fiecare parte a navei.

Se asigură comunicarea între stația de îmbarcare și platformă.

.2 Fiecare plută de salvare de pe navele de pasageri ro-ro este dotată cu un dispozitiv de arimare și plutire liberă conform regulii SOLAS III/23, în vigoare la 17 martie 1998.

.3 Fiecare plută de salvare de pe navele de pasageri ro-ro este echipată cu o rampă de încărcare care respectă cerințele regulii SOLAS III/39.4.1 sau ale regulii SOLAS III/40.4.1, în vigoare la 17 martie 1998, după caz.

.4 Fiecare plută de salvare de pe navele de pasageri ro-ro trebuie să fie ori cu redresare automată, ori reversibilă și dotată cu copertină, stabilă pe mare și să poată funcționa în siguranță, indiferent pe ce parte plutește. Plutele de salvare reversibile deschise pot fi admise în cazul în care administrația statului de pavilion consideră acest lucru adecvat, având în vedere caracterul sigur al călătoriei și condițiile climatice favorabile din zonă, precum și perioada de exploatare și cu condiția ca astfel de plute de salvare să respecte în totalitate cerințele anexei 10 la Codul ambarcațiunilor de mare viteză.

Ca alternativă, nava trebuie echipată cu plute de salvare cu redresare automată sau cu plute de salvare reversibile și dotate cu copertină, pe lângă numărul normal de plute de salvare, a căror capacitate totală să permită accesul a cel puțin 50 % din numărul persoanelor care nu au loc în bărcile de salvare. Capacitatea suplimentară a plutelor de salvare se stabilește pe baza diferenței dintre numărul total de persoane aflate la bord și numărul de persoane care au loc în bărcile de salvare. Fiecare plută de salvare de acest tip este aprobată de administrația statului de pavilion în conformitate cu recomandările adoptate de OMI prin CSM/Circ. 809.

.3 Șalupe de salvare rapide

.1 Cel puțin una din șalupele de salvare de pe o navă de pasageri ro-ro trebuie să fie o șalupă de salvare rapidă aprobată de administrația statului de pavilion pe baza recomandărilor adoptate de OMI prin CSM/Circ. 809.

.2 Fiecare șalupă de salvare rapidă este deservită de un dispozitiv de lansare aprobat de administrația statului de pavilion. La aprobarea acestor dispozitive, administrația statului de pavilion ține seama de faptul că șalupa de salvare rapidă trebuie să poată fi lansată și recuperată chiar și în condiții meteorologice deosebit de nefavorabile și, de asemenea, să țină seama de recomandările adoptate de OMI.

.3 Cel puțin două echipaje din fiecare șalupă de salvare rapidă trebuie instruite și antrenate periodic în conformitate cu secțiunea A-VI/2, tabelul A-VI/2-2 „Specificarea standardului minim de competență pentru șalupe de salvare rapide” din Codul de instruire, certificare și de executare a serviciului de cart al navigatorilor (STCW) și a recomandărilor adoptate de OMI prin Rezoluția A.771 (18), modificată. Instruirea și antrenamentele includ toate aspectele aferente salvării, manipulării, manevrării și conducerii acestor ambarcațiuni în diferite condiții și ale redresării lor după răsturnare.

.4 În cazul în care amenajarea sau dimensiunea unei nave de pasageri ro-ro existente împiedică instalarea bărcii de salvare rapide obligatorii menționate la punctul .3.1, șalupa de salvare rapidă poate fi instalată în locul unei bărci de salvare existente, care este acceptată drept șalupă de salvare sau barcă destinată situațiilor de urgență, cu condiția îndeplinirii tuturor condițiilor următoare:

.1	șalupa de salvare rapidă instalată este deservită de un dispozitiv de lansare care îndeplinește dispozițiile punctului .3.2;

.2	capacitatea ambarcațiunii plutitoare de salvare pierdută prin această substituire este compensată prin instalarea de plute de salvare capabile să transporte un număr de persoane cel puțin egal cu cel al bărcii de salvare înlocuite și

.3	astfel de plute de salvare sunt deservite de dispozitivele de lansare sau de sistemele de evacuare în mare existente.

.4 Mijloace de salvare

.1 Fiecare navă de pasageri ro-ro este echipată cu mijloace eficiente de recuperare rapidă a supraviețuitorilor din apă și de transfer al supraviețuitorilor de pe unitățile de salvare sau de pe ambarcațiunea plutitoare de salvare pe navă.

.2 Mijlocul de transfer al supraviețuitorilor pe navă poate face parte dintr-un sistem de evacuare în mare sau dintr-un sistem conceput în scopuri de salvare.

Acest mijloc trebuie aprobat de statul de pavilion în conformitate cu recomandările adoptate de OMI prin CSM/Circ. 810.

.3 În cazul în care linia de alunecare a unui sistem de evacuare în mare este menită să asigure mijloacele de transferare a supraviețuitorilor pe puntea navei, linia de alunecare trebuie să fie echipată cu mânere sau cu scări pentru a putea fi urcată mai ușor.

.5 Veste de salvare

.1 Fără a aduce atingere cerințelor regulilor SOLAS III/7.2 și III/22.2, se amplasează un număr suficient de veste de salvare în apropierea stațiilor de adunare, astfel încât pasagerii să nu fie obligați să se întoarcă în cabine după vestele de salvare.

.2 Pe navele de pasageri ro-ro, fiecare vestă de salvare este prevăzută cu o lanternă, în conformitate cu cerințele regulii SOLAS III/32.2, în vigoare la 17 martie 1998.

NAVE RO-RO DIN CLASELE B, C ȘI D CONSTRUITE DUPĂ 1 IANUARIE 2003:

.6 Plute de salvare

.1 Plutele de salvare de pe navele de pasageri ro-ro sunt echipate cu sisteme de evacuare în mare conforme cu secțiunea 6.2 din Codul LSA sau cu dispozitive de lansare conforme cu punctul 6.1.5 din Codul LSA, distribuite în mod egal pe fiecare parte a navei.

Se asigură comunicarea între stația de îmbarcare și platformă.

.2 Fiecare plută de salvare de pe navele de pasageri ro-ro este dotată cu un dispozitiv de arimare și plutire liberă, în conformitate cu regula SOLAS III/13.4.

.3 Fiecare plută de salvare de pe navele de pasageri ro-ro este echipată cu o rampă de încărcare care respectă cerințele punctului 4.2.4.1 sau 4.3.4.1 din Codul LSA, după caz.

.4 Fiecare plută de salvare de pe navele de pasageri ro-ro trebuie să fie ori cu redresare automată, ori reversibilă și dotată cu copertină, să fie stabilă pe mare și să poată funcționa în siguranță, indiferent pe ce parte plutește. Plutele de salvare reversibile deschise pot fi admise în cazul în care administrația statului de pavilion consideră acest lucru adecvat, având în vedere caracterul sigur al călătoriei și condițiile climatice favorabile din zonă, precum și perioada de exploatare și cu condiția ca astfel de plute de salvare să respecte în totalitate cerințele anexei 10 la Codul ambarcațiunilor de mare viteză.

Ca alternativă, nava poate fi echipată cu plute de salvare cu redresare automată sau cu plute de salvare reversibile și dotate cu copertină, pe lângă numărul normal de plute de salvare, a căror capacitate totală să permită accesul a cel puțin 50 % din numărul persoanelor care nu au loc în bărcile de salvare. Capacitatea suplimentară a plutelor de salvare se stabilește pe baza diferenței dintre numărul total de persoane aflate la bord și numărul de persoane care au loc în bărcile de salvare. Fiecare plută de salvare de acest tip este aprobată de administrația statului de pavilion în conformitate cu recomandările adoptate de OMI prin CSM/Circ. 809.

.7 Șalupe de salvare rapide

.2 Fiecare șalupă de salvare rapidă este deservită de un dispozitiv de lansare corespunzător, aprobat de administrația statului de pavilion. La aprobarea acestor dispozitive, statul de pavilion ține seama de faptul că șalupa de salvare rapidă trebuie să fie lansată și recuperată chiar în condiții meteorologice extrem de nefavorabile și, de asemenea, ține cont de recomandările adoptate de OMI.

.3 Cel puțin două echipaje pentru fiecare șalupă de salvare rapidă trebuie instruite și antrenate periodic, în conformitate cu Secțiunea A-VI/2, tabelul A-VI/2-2 „Specificarea standardului minim de competență pentru șalupe de salvare rapide” din Codul de instruire, certificare și de executare a serviciului de cart al navigatorilor (STCW) și cu recomandările adoptate de OMI prin Rezoluția A.771(18), modificată. Instruirea și antrenamentele includ toate aspectele salvării, manipulării, manevrării și conducerii acestor ambarcațiuni în diferite condiții și ale redresării lor după răsturnare.

.4 În cazul în care amenajarea sau dimensiunea unei nave de pasageri ro-ro existente împiedică instalarea șalupei de salvare rapide obligatorii menționate la punctul .3.1, șalupa de salvare rapidă poate fi instalată în locul unei bărci de salvare existente, care este acceptată ca șalupă de salvare sau ca barcă destinată situațiilor de urgență, cu condiția să fie întrunite următoarele condiții:

.1	șalupa de salvare rapidă instalată este deservită de un dispozitiv de lansare care îndeplinește dispozițiile punctului .3.2;

.2	capacitatea ambarcațiunii plutitoare de salvare pierdută prin această substituire este compensată prin instalarea de plute de salvare capabile să transporte un număr de persoane cel puțin egal cu cel al bărcii de salvare înlocuite și

.3	astfel de plute de salvare sunt deservite de dispozitivele de lansare sau de sistemele de evacuare în mare existente.

.8 Mijloace de salvare

.2 Mijlocul de transfer al supraviețuitorilor pe navă poate face parte dintr-un sistem de evacuare în mare sau dintr-un sistem conceput în scopuri de salvare.

Acest mijloc trebuie aprobat de statul de pavilion în conformitate cu recomandările adoptate de OMI prin CSM/Circ. 810.

.3 În cazul în care linia de alunecare a unui sistem de evacuare în mare este menită să asigure mijloacele de transferare a supraviețuitorilor pe puntea navei, linia de alunecare trebuie să fie echipată cu balustrade sau cu scări pentru a putea fi urcată mai ușor.

.9 Veste de salvare

.2 Pe navele de pasageri ro-ro, fiecare vestă de salvare este prevăzută cu o lanternă, în conformitate cu cerințele punctului 2.2.3 din Codul LSA.

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R1358

L 194/9

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1358/2003 AL COMISIEI

din 31 iulie 2003

de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 437/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind rapoartele statistice referitoare la transportul aerian de pasageri, mărfuri și poștă și de modificare a anexelor I și II la acesta

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 437/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 februarie 2003 privind rapoartele statistice referitoare la transportul aerian de pasageri, mărfuri și poștă (1), în special articolul 10,

întrucât:

(1)	În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 437/2003, Comisia trebuie să stabilească normele de punere în aplicare a regulamentului respectiv.

(2)	Este necesar să se stabilească lista aeroporturilor comunitare, cu excepția celor care au numai un trafic comercial ocazional, și derogările ce trebuie prevăzute.

(3)	Este necesar să se specifice formatul în care se vor transmite datele, suficient de detaliat pentru a se asigura prelucrarea rapidă și economică a datelor.

(4)	Trebuie elaborate măsuri privind transmiterea datelor statistice.

(5)	În conformitate cu articolul 10 prima liniuță din Regulamentul (CE) nr. 437/2003, Comisia trebuie, de asemenea, să adapteze specificațiile din anexele la regulament.

(6)	Trebuie adaptate structura de înregistrare pentru transmiterea datelor, codurile și definițiile stabilite în anexele I și II la Regulamentul (CE) nr. 437/2003.

(7)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 437/2003 trebuie modificat în consecință.

(8)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru programul statistic înființat prin Decizia 89/382/CEE Euratom (2),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În sensul articolului 3 alineatele (2), (4) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 437/2003, lista aeroporturilor comunitare, cu excepția celor care au numai un trafic comercial ocazional, și derogările, sunt cele specificate în anexa I la prezentul regulament.

Articolul 2

În sensul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 437/2003, datele se transmit conform descrierii fișierelor de date și suportului de transmitere a datelor, definite în anexa II la prezentul regulament.

Articolul 3

În sensul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 437/2003, Comisia transmite toate datele care nu sunt declarate confidențiale de către statele membre, pe orice suport de transmitere a datelor și cu orice structură de date.

Articolul 4

Anexele I și II la Regulamentul (CE) nr. 437/2003 se înlocuiesc cu textul din anexa III la prezentul regulament.

Articolul 5

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 31 iulie 2003.

Pentru Comisie

Pedro SOLBES MIRA

Membru al Comisiei

(1) JO L 66, 11.3.2003, p. 1.

(2) JO L 181, 28.6.1989, p. 47.

ANEXA I

Categorii de aeroporturi, liste de aeroporturi comunitare și derogări

I. Categorii de aeroporturi și perioadele de referință luate în considerare

Se pot defini patru categorii de aeroporturi comunitare:

—	categoria 0: Aeroporturile cu mai puțin de 15 000 de unități pasager pe an sunt considerate ca având numai „trafic comercial ocazional”, prin urmare, conform articolului 3 alineatul (3), nu au obligații de raportare,

—	categoria 1: Aeroporturile cu un număr de unități pasager pe an cuprins între 15 000 și 150 000 transmit numai tabelul C1,

—	categoria 2: Aeroporturile cu peste 150 000 de unități pasager dar mai puțin de 1 500 000 de unități pasager pe an transmit toate tabelele menționate în anexa I, dar, conform articolului 3 alineatul (4), beneficiază de derogări totale sau parțiale până în anul 2003, 2004 sau 2005,

—	categoria 3: Aeroporturile cu cel puțin 1 500 000 de unități pasager pe an transmit toate tabelele menționate în anexa I dar, conform articolului 3 alineatul (5), beneficiază de derogări totale sau parțiale la tabelul B1, numai în anul 2003.

Cu scopul de a defini categoria de aeroport în anul N, anul de referință luat în considerare pentru calcularea unităților pasager este:

—	pentru aeroporturile din categoriile 0, 1 și 2: anul N-2,

—	pentru aeroporturile din categoria 3: anul N (cu excepția raportării tabelelor din 2003, în care sunt luate în considerare unitățile pasager din 2001 și a tabelelor din 2004 în care sunt luate în considerare unitățile pasager din 2003).

Aeroporturile pentru care unitățile pasager au scăzut între anul N-2 și anul N-1 pot folosi anul N-1 ca referință în vederea clasificării.

II. Derogări permise

Tabel recapitulativ în funcție de anul de raportare și de categoria de aeroport comunitar după mărime.

Categorii de aeroporturi comunitare după mărime

Anul 2003

Anul 2004

Anul 2005

(0)	Mai puțin de 15 000 de unități pasager

Nu sunt obligate să raporteze

(1)	Între 15 000 și 150 000 de unități pasager

C1 (derogare posibilă)

(2)	Peste 150 000 de unități pasager și mai puțin de 1 500 000 de unități pasager

A1 (derogare posibilă)

B1 (derogare posibilă)

C1 (derogare posibilă)

A1 (derogare posibilă)

B1 (derogare posibilă)

C1 (derogare posibilă)

A1 (derogare posibilă)

B1 (derogare posibilă)

C1 (derogare posibilă)

(3)	Cel puțin 1 500 000 de unități pasager

A1 (fără derogări)

B1 (derogare posibilă)

C1 (fără derogări)

A1 (fără derogări)

B1 (fără derogări)

C1 (fără derogări)

A1 (fără derogări)

B1 (fără derogări)

C1 (fără derogări)

Derogările pot fi parțiale sau totale.

Derogările parțiale nu se pot acorda decât pentru următoarele câmpuri:

„informații referitoare la transportatorul aerian” și „locuri disponibile pentru pasageri”.

În cazul în care se acordă o derogare parțială pentru aceste câmpuri, se raportează un „cod necunoscut” în locul codului obișnuit (pentru câmpul „Locuri disponibile pentru pasageri”, codul necunoscut care trebuie folosit este „999999999999”).

Dacă s-a acordat o derogare unui aeroport în anul N, dar aeroportul își schimbă categoria în anul N, atunci derogarea nu mai este valabilă pentru acel an.

III. Lista aeroporturilor comunitare avute în vedere și derogări

Aeroporturile comunitare care au numai trafic comercial ocazional (categoria 0) nu sunt obligate să raporteze. În consecință, acestea sunt excluse din listele următoare.

Aeroporturile din categoria 1 sunt menționate cu font cursiv în listele ce urmează.

Aeroporturile din categoria 2 sunt menționate cu font normal în listele ce urmează.

Aeroporturile din categoria 3 sunt menționate cu font aldin în listele ce urmează.

Aeroporturile din categoria 3 pentru care se acordă o derogare pentru tabelul B1 în 2003 sunt marcate cu un X în coloana (4) în cazul unei derogări totale și cu un P în coloana (4) în cazul unei derogări parțiale.

Aeroporturile din categoria 2 pentru care se acordă o derogare pentru tabelul A1 și/sau B1 până în anul N (anul 2003, 2004 sau 2005) sunt marcate cu „anul N” în coloana (5.1) și/sau (5.2). În cazul în care se acordă numai o derogare parțială, după an apare un „P”.

Aeroporturile din categoria „1” sau „2” pentru care se acordă o derogare pentru tabelul C1 până în anul N (anul 2003, 2004 sau 2005) sunt marcate cu „anul N” în coloana (5.3). În cazul în care se acordă numai o derogare parțială, după an apare un „P”.

Detaliile referitoare la derogările parțiale (dacă este cazul) se găsesc la sfârșitul tabelelor.

Belgia: Lista aeroporturilor comunitare și derogări

(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003	(4) Numai aeroporturi din categoria 3: cerere de derogare pentru tabelul B1 în 2003	(5) Numai aeroporturi din categoriile 1 și 2: Pentru fiecare tabel: ultimul an în care s-a cerut o derogare „ ” sau „2003” sau „2004” sau „2005”
(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003		(5.1) Tabelul A1	(5.2) Tabelul B1	(5.3) Tabelul C1
EBAW	Antwerpen/Deurne	2		2005	2005	2005
EBBR	Bruxelles/National	3
EBCI	Charleroi/Brusseles South	2		2005	2005	2005
EBLG	Liège/Bierset	2		2005	2005	2005
EBOS	Oostende	1				2005

Danemarca: Lista aeroporturilor comunitare și derogări

(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003	(4) Numai aeroporturi din categoria 3: cerere de derogare pentru tabelul B1 în 2003	(5) Numai aeroporturi din categoriile 1 și 2: Pentru fiecare tabel: ultimul an în care s-a cerut o derogare „ ” sau „2003” sau „2004” sau „2005”
(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003		(5.1) Tabelul A1	(5.2) Tabelul B1	(5.3) Tabelul C1
EKAH	Århus	2		2003	2004
EKBI	Billund	3	X
EKCH	Copenhagen Kastrup	3	X
EKEB	Esbjerg	2		2003P	2003
EKKA	Karup	2		2003P	2004
EKRK	Copenhagen Roskilde	1				2004
EKRN	Bornholm	2		2003P
EKSB	Sønderborg	1
EKYT	Aalborg	2		2003	2004
Derogările parțiale se aplică pentru câmpul „locuri disponibile pentru pasageri” (tabelul A1).

Germania: Lista aeroporturilor comunitare și derogări

(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003	(4) Numai aeroporturi din categoria 3: cerere de derogare pentru tabelul B1 în 2003	(5) Numai aeroporturi din categoriile 1 și 2: Pentru fiecare tabel: ultimul an în care s-a cerut o derogare „ ” sau „2003” sau „2004” sau „2005”
(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003		(5.1) Tabelul A1	(5.2) Tabelul B1	(5.3) Tabelul C1
EDDB	Berlin-Schönefeld	3
EDDC	Dresden	3
EDDE	Erfurt	2
EDDF	Frankfurt/Main	3
EDDG	Münster/Osnabrück	3
EDDH	Hamburg	3
EDDI	Berlin-Tempelhof	2
EDDK	Köln/Bonn	3
EDDL	Düsseldorf	3
EDDM	München	3
EDDN	Nürnberg	3
EDDP	Leipzig/Halle	3
EDDR	Saarbrücken	2
EDDS	Stuttgart	3
EDDT	Berlin-Tegel	3
EDDV	Hannover	3
EDDW	Bremen	3
EDFH	Hahn	2		2003	2003
EDFM	Mannheim	1
EDHK	Kiel	1
EDHL	Lübeck	2		2004	2004
EDLN	Mönchengladbach	1
EDLP	Paderborn/Lippstadt	2		2003	2003
EDMA	Dortmund	2		2003	2003
EDLW	Augsburg	2		2004	2004
EDNY	Friedrichshafen	2		2004	2004
EDOG	Gransee	1
EDOR	Rostock-Laage	1
EDQM	Hof/Plauen	1
EDTK	Karlsruhe	2		2004	2004
EDVE	Braunschweig	1
EDVK	Kassel	1
EDWG	Wangerooge	1
EDWJ	Juist	1
EDWS	Norddeich	1
EDXP	Harle	1
EDXW	Sylt/Westerland	1
ETNU	Neubrandenburg	1

Grecia: Lista aeroporturilor comunitare și derogări

(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003	(4) Numai aeroporturi din categoria 3: cerere de derogare pentru tabelul B1 în 2003	(5) Numai aeroporturi din categoriile 1 și 2: Pentru fiecare tabel: ultimul an în care s-a cerut o derogare „ ” sau „2003” sau „2004” sau „2005”
(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003		(5.1) Tabelul A1	(5.2) Tabelul B1	(5.3) Tabelul C1
LGAL	Alexandroupolis	2
LGAT	Athens	3
LGBL	N. Anchialos	1
LGHI	Chios	2
LGIK	Ikaria	1
LGIO	Ioannina	1
LGIR	Irakleion	3
LGKF	Kefallinia	2
LGKL	Kalamata	1
LGKO	Kos	3
LGKP	Karpathos	1
LGKR	Kerkyra	3
LGKV	Kavala	2
LGLM	Limnos	1
LGMK	Mykonos	2
LGMT	Mytilini	2
LGNX	Naxos	1
LGPZ	Aktio	2
LGRP	Rodos	3
LGRX	Araxos	1
LGSA	Chania	2
LGSO	Syros	1
LGSK	Skiathos	2
LGSM	Samos	2
LGSR	Santorini	2
LGTS	Thessaloniki	3
LGZA	Zakynthos	2

Spania: Lista aeroporturilor comunitare și derogări

(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003	(4) Numai aeroporturi din categoria 3: cerere de derogare pentru tabelul B1 în 2003	(5) Numai aeroporturi din categoriile 1 și 2: Pentru fiecare tabel: ultimul an în care s-a cerut o derogare „ ” sau „2003” sau „2004” sau „2005”
(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003		(5.1) Tabelul A1	(5.2) Tabelul B1	(5.3) Tabelul C1
GCFV	Puerto del Rosario/Fuerteventura	3
GCGM	Gomera España	1
GCHI	Hierro	1
GCLA	Santa Cruz de la Palma	2
GCLP	Las Palmas/Gran Canaria	3
GCRR	Arrecife/Lanzarote	3
GCTS	Tenerife Sur — Reina Sofía	3
GCXO	Tenerife Norte	3
GEML	Melilla	2
LEAL	Alicante	3
LEAM	Almería	2
LEAS	Avilés/Asturias	2
LEBB	Bilbao	3
LEBL	Barcelona	3
LEBZ	Badajoz/Talavera la Real	1
LECO	A Coruña	2
LEGE	Girona/Costa Brava	2
LEGR	Granada	2
LEIB	Eivissa (Ibiza)	3
LEJR	Jerez	2
LELC	Murcia-San Javier	2
LELN	León	1
LEMD	Madrid/Barajas	3
LEMG	Málaga	3
LEMH	Menorca/Maó (Mahón)	3
LEPA	Palma de Mallorca	3
LEPP	Pamplona	2
LERS	Reus	2
LESA	Salamanca	1
LESO	San Sebastián	2
LEST	Santiago	2
LEVC	Valencia	3
LEVD	Valladolid	2
LEVT	Vitoria	2
LEVX	Vigo	2
LEXJ	Santander	2
LEZG	Zaragoza	2
LEZL	Sevilla	3

Franța: Lista aeroporturilor comunitare și derogări

(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003	(4) Numai aeroporturi din categoria 3: cerere de derogare pentru tabelul B1 în 2003	(5) Numai aeroporturi din categoriile 1 și 2: Pentru fiecare tabel: ultimul an în care s-a cerut o derogare „ ” sau „2003” sau „2004” sau „2005”
(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003		(5.1) Tabelul A1	(5.2) Tabelul B1	(5.3) Tabelul C1
FMEE	St Denis Roland Garros	3
LFBA	Agen La Garenne	1
LFBD	Bordeaux Merignac	3
LFBE	Bergerac Roumanière	1
LFBH	La Rochelle Île de Ré	1
LFBI	Poitiers Biard	1
LFBL	Limoges	1
LFBO	Toulouse Blagnac	3
LFBP	Pau Pyrénées	2		2005P
LFBT	Tarbes Lourdes Pyrénées	2		2005P
LFBV	Brive Laroche	1
LFBX	Périgueux	1
LFBZ	Biarritz-Bayonne — Anglet	2		2005P
LFCK	Castres Mazamet	1
LFCR	Rodez Marcillac	1
LFJL	Metz Nancy Lorraine	2		2005P
LFKB	Bastia Poretta	2		2005P
LFKC	Calvi Sainte Catherine	2		2005P
LFKF	Figari Sud Corse	2		2005P
LFKJ	Ajaccio Campo dell'oro	2		2005P
LFLB	Chambéry — Chambéry	1
LFLC	Clermont Ferrand Auvergne	2		2005P
LFLL	Lyon St Exupéry	3
LFLP	Annecy Meythet	1
LFLS	Grenoble St Geoirs	2		2005P
LFLW	Aurillac Tronquières	1
LFMH	St Étienne Bouthéon	1
LFMK	Carcassonne	2		2005P
LFML	Marseille Provence	3
LFMN	Nice Côte d'Azur	3
LFMP	Perpignan Rivesaltes	2		2005P
LFMT	Montpellier Méditerranée	3
LFMU	Béziers Vias	1
LFMV	Avignon Caumont	1
LFOB	Beauvais Tille	2		2005P
LFOH	La Havre Octeville	1
LFOK	Châlons Vatry	1
LFOP	Rouen Vallée de Seine	1
LFPG	Paris Charles De Gaulle	3
LFPO	Paris Orly	3
LFQQ	Lille Lesquin	2		2005P
LFRB	Brest Guipavas	2		2005P
LFRD	Dinard Pleurtuit	1
LFRH	Lorient	2		2005P
LFRK	Caen Carpiquet	1
LFRN	Rennes St Jacques	2		2005P
LFRO	Lannion Servel	1
LFRQ	Quimper Pluguffan	1
LFRS	Nantes Atlantique	3
LFSB	Bâle Mulhouse	3
LFSD	Dijon Bourgogne	1
LFST	Strasbourg	3
LFTH	Toulon — Hyères	2		2005P
LFTW	Nîmes Arles Camargue	2		2005P
SOCA	Cayenne Rochambeau	2		2005P
TFFF	Fort de France	3
TFFG	St Martin Grand Case	1
TFFJ	St Barthélemy	2		2005P
TFFR	Pointe à Pitre	3
Derogările parțiale se aplică pentru câmpul „locuri disponibile pentru pasageri” (tabelul A1).

Irlanda: Lista aeroporturilor comunitare și derogări

(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003	(4) Numai aeroporturi din categoria 3: cerere de derogare pentru tabelul B1 în 2003	(5) Numai aeroporturi din categoriile 1 și 2: Pentru fiecare tabel: ultimul an în care s-a cerut o derogare „ ” sau „2003” sau „2004” sau „2005”
(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003		(5.1) Tabelul A1	(5.2) Tabelul B1	(5.3) Tabelul C1
EICA	Connemara Regional Airport	1
EICK	Cork	3
EICM	Galway	1
EIDL	Donegal	1
EIDW	Dublin	3
EIIM	Inishmore	1
EIKN	Connaught Regional Airport	2		2005	2005	2005P
EIKY	Kerry	2		2005	2005	2005P
EINN	Shannon	3
EISG	Sligo Regional Airport	1
EIWF	Waterford	1
Derogările parțiale se aplică pentru câmpul „informații referitoare la transportatorul aerian”.

Italia: Lista aeroporturilor comunitare și derogări

(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003	(4) Numai aeroporturi din categoria 3: cerere de derogare pentru tabelul B1 în 2003	(5) Numai aeroporturi din categoriile 1 și 2: Pentru fiecare tabel: ultimul an în care s-a cerut o derogare „ ” sau „2003” sau „2004” sau „2005”
(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003		(5.1) Tabelul A1	(5.2) Tabelul B1	(5.3) Tabelul C1
LIBC	Crotone	1
LIBD	Bari-Palese Macchie	2
LIBP	Pescara	2		2005	2005
LIBR	Brindisi-Casale	2
LICA	Lamezia Terme	2			2005
LICC	Catania-Fontanarossa	3
LICD	Lampedusa	1
LICG	Pantelleria	1
LICJ	Palermo-Punta Raisi	3
LICR	Reggio di Calabria	2		2005	2005
LICT	Trapani-Birgi	1
LIEA	Alghero-Fertilia	2		2005	2005
LIEE	Cagliari-Elmas	3
LIEO	Olbia — Costa Smeralda	2
LIET	Arbatax di Tortoli	1
LIMC	Milano-Malpensa	3
LIME	Bergamo-Orio al Serio	3
LIMF	Torino-Caselle	3
LIMJ	Genova-Sestri	2		2005	2005
LIML	Milano-Linate	3
LIMP	Parma	1
LIPB	Bolzano	1
LIPE	Bologna-Borgo Panigale	3
LIPH	Treviso-Sant'Angelo	2		2003	2003
LIPK	Forlì	1
LIPO	Brescia-Montichiari	2
LIPQ	Trieste-Ronchi dei Legionari	2		2004	2004
LIPR	Rimini	2
LIPX	Verona-Villafranca	3
LIPY	Ancona-Falconara	2		2005	2005
LIPZ	Venezia-Tessera	3
LIRA	Roma-Ciampino	2
LIRF	Roma-Fiumicino	3
LIRN	Napoli-Capodichino	3
LIRP	Pisa-San Giusto	2		2005	2005
LIRQ	Firenze-Peretola	2
LIRZ	Perugia	1

Luxemburg: Lista aeroporturilor comunitare și derogări

(1) Codul de aeroport OACI

(2) Numele aeroportului

(3) Categoria aeroportului în 2003

(4) Numai aeroporturi din categoria 3: cerere de derogare pentru tabelul B1 în 2003

(5) Numai aeroporturi din categoriile 1 și 2:

Pentru fiecare tabel: ultimul an în care s-a cerut o derogare „ ” sau „2003” sau „2004” sau „2005”

(5.1) Tabelul A1

(5.2) Tabelul B1

(5.3) Tabelul C1

ELLX

Luxemburg

Regatul Țărilor de Jos: Lista aeroporturilor comunitare și derogări

(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003	(4) Numai aeroporturi din categoria 3: cerere de derogare pentru tabelul B1 în 2003	(5) Numai aeroporturi din categoriile 1 și 2: Pentru fiecare tabel: ultimul an în care s-a cerut o derogare „ ” sau „2003” sau „2004” sau „2005”
(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003		(5.1) Tabelul A1	(5.2) Tabelul B1	(5.3) Tabelul C1
EHAM	Amsterdam/Schiphol	3	P
EHBK	Maastricht-Aachen	2		2005P		2005P
EHEH	Eindhoven/Welschap	2		2005P		2005P
EHGG	Eelde/Groningen	1
EHRD	Rotterdam/Zestienhoven	2		2005P		2005P
EHTE	Deventer/Teuge	1				2005
EHTW	Enschede/Twenthe	1				2005
Derogările parțiale se aplică pentru câmpurile „locuri disponibile pentru pasageri” și „informații referitoare la transportatorul aerian”.

Austria: Lista aeroporturilor comunitare și derogări

(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003	(4) Numai aeroporturi din categoria 3: cerere de derogare pentru tabelul B1 în 2003	(5) Numai aeroporturi din categoriile 1 și 2: Pentru fiecare tabel: ultimul an în care s-a cerut o derogare „ ” sau „2003” sau „2004” sau „2005”
(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003		(5.1) Tabelul A1	(5.2) Tabelul B1	(5.3) Tabelul C1
LOWG	Graz	2
LOWI	Innsbruck	2
LOWK	Klagenfurt	2
LOWL	Linz	2
LOWS	Salzburg	2
LOWW	Wien/Schwechat	3

Portugalia: Lista aeroporturilor comunitare și derogări

(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003	(4) Numai aeroporturi din categoria 3: cerere de derogare pentru tabelul B1 în 2003	(5) Numai aeroporturi din categoriile 1 și 2: Pentru fiecare tabel: ultimul an în care s-a cerut o derogare „ ” sau „2003” sau „2004” sau „2005”
(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003		(5.1) Tabelul A1	(5.2) Tabelul B1	(5.3) Tabelul C1
LPAZ	Santa Maria	1
LPFL	Flores	1
LPFR	Faro	3
LPMA	Madeira/Madeira	3
LPHR	Horta	2
LPLA	Lajes	2
LPPD	Ponta Delgada	2
LPPI	Pico	1
LPPR	Porto	3
LPPS	Porto Santo	2
LPPT	Lisboa	3

Finlanda: Lista aeroporturilor comunitare și derogări

(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003	(4) Numai aeroporturi din categoria 3: cerere de derogare pentru tabelul B1 în 2003	(5) Numai aeroporturi din categoriile 1 și 2: Pentru fiecare tabel: ultimul an în care s-a cerut o derogare „ ” sau „2003” sau „2004” sau „2005”
(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003		(5.1) Tabelul A1	(5.2) Tabelul B1	(5.3) Tabelul C1
EFHK	Helsinki-Vantaa	3
EFIV	Ivalo	1
EFJO	Joensuu	2
EFJY	Jyväskylä	2
EFKE	Kemi-Tornio	1
EFKI	Kajaani	1
EFKK	Kruunupyy	1
EFKS	Kuusamo	1
EFKT	Kittilä	2
EFKU	Kuopio	2
EFLP	Lappeenranta	1
EFMA	Mariehamn	1
EFOU	Oulu	2
EFPO	Pori	1
EFRO	Rovaniemi	2
EFSA	Savonlinna	1
EFSI	Seinäjoki	1
EFTP	Tampere-Pirkkala	2
EFTU	Turku	2
EFVA	Vaasa	2
EFVR	Varkaus	1

Suedia: Lista aeroporturilor comunitare și derogări

(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003	(4) Numai aeroporturi din categoria 3: cerere de derogare pentru tabelul B1 în 2003	(5) Numai aeroporturi din categoriile 1 și 2: Pentru fiecare tabel: ultimul an în care s-a cerut o derogare „ ” sau „2003” sau „2004” sau „2005”
(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003		(5.1) Tabelul A1	(5.2) Tabelul B1	(5.3) Tabelul C1
ESDB	Ängelholm	2			2005
ESDF	Ronneby	2			2005
ESGG	Göteborg-Landvetter	3	X
ESGJ	Jönköping	2			2005
ESGP	Göteborg/Säve	1				2005
ESGT	Trollhättan/Vänersb	1				2005
ESKN	Stockholm/Skavsta	2		2005	2005	2005
ESMK	Kristianstad/Everöd	2		2005	2005	2005
ESMO	Oskarshamn	1				2005
ESMQ	Kalmar	2			2005
ESMS	Malmö-Sturup	3	X
ESMT	Halmstad	1
ESMX	Växjö/Kronoberg	2		2005	2005	2005
ESNG	Gällivare	1				2005
ESNK	Kramfors	1				2005
ESNL	Lycksele	1				2005
ESNN	Sundsvall-Härnösand	2			2005
ESNO	Örnsköldsvik	2			2005
ESNQ	Kiruna	2			2005
ESNS	Skellefteå	2			2005
ESNU	Umeå	2			2005
ESNV	Vilhelmina	1				2005
ESNX	Arvidsjaur	1				2005
ESOE	Örebro	2		2005	2005	2005
ESOK	Karlstad	2			2005
ESOW	Stockholm/Västerås	2		2005	2005	2005
ESPA	Luleå	2			2005
ESPC	Östersund	2			2005
ESSA	Stockholm-Arlanda	3	X
ESSB	Stockholm-Bromma	2			2005
ESSD	Borlänge	1				2005
ESSL	Linköping/Saab	1				2005
ESSP	Norrköping	2			2005
ESSV	Visby	2			2005
ESUD	Storuman	1				2005

Regatul Unit: Lista aeroporturilor comunitare și derogări

(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003	(4) Numai aeroporturi din categoria 3: cerere de derogare pentru tabelul B1 în 2003	(5) Numai aeroporturi din categoriile 1 și 2: Pentru fiecare tabel: ultimul an în care s-a cerut o derogare „ ” sau „2003” sau „2004” sau „2005”
(1) Codul de aeroport OACI	(2) Numele aeroportului	(3) Categoria aeroportului în 2003		(5.1) Tabelul A1	(5.2) Tabelul B1	(5.3) Tabelul C1
EGAA	Belfast International	3
EGAC	Belfast City	2
EGAE	Londonderry	2
EGBB	Birmingham	3
EGBE	Coventry	1
EGCC	Manchester	3
EGDG	Newquay	1				2004
EGFF	Cardiff Wales	3
EGFH	Swansea	1				2004
EGGD	Bristol	3
EGGP	Liverpool	3
EGGW	Luton	3
EGHC	Land's End	1
EGHD	Plymouth	1
EGHE	Isles of Scilly (St. Marys)	1
EGHH	Bournemouth	2
EGHI	Southampton	2
EGHK	Penzance Heliport	1
EGHT	Isles of Scilly(Tresco)	1
EGKK	Gatwick	3
EGLC	London City	3
EGLL	Heathrow	3
EGMH	Kent International	2
EGNH	Blackpool	1
EGNJ	Humberside	2
EGNM	Leeds Bradford	3
EGNT	Newcastle	3
EGNV	Teesside	2
EGNX	East Midlands	3
EGPA	Kirkwall	1
EGPB	Sumburgh	1
EGPC	Wick	1
EGPD	Aberdeen	3
EGPE	Inverness	2
EGPF	Glasgow	3
EGPH	Edinburgh	3
EGPI	Islay	1
EGPK	Prestwick	3
EGPL	Benbecula	1
EGPM	Scatsta	2
EGPN	Dundee	1
EGPO	Stornoway	1
EGSC	Cambridge	1
EGSH	Norwich	2
EGSS	Stansted	3
EGSY	Sheffield City	1
EGTE	Exeter	2

ANEXA II

Descrierea fișierelor de date și a suportului de transmitere

Pentru transmiterea tabelelor din regulament se acceptă două formate compatibile EDI: „CSV” (Comma Separated Values) cu punct și virgulă (;) ca separator de câmpuri și GESMES-EDIFACT.

Lista și descrierea câmpurilor ce trebuie folosite pentru fiecare tabel din regulament:

Tabelul recapitulativ următor dă pentru fiecare tabel din regulament (A1, B1 și C1) și pentru fiecare înregistrare (linie), lista câmpurilor ce trebuie furnizate. În coloana aferentă tabelului corespondent sunt marcate două tipuri diferite de câmpuri:

—	„X”: câmpuri care trebuie furnizate pentru un tabel,

—	„ ” (spațiu): câmpuri care nu sunt relevante pentru tabel. În mod normal aceste câmpuri nu trebuie furnizate în tabelele corespondente. Totuși, în acest caz se acceptă și câmpurile goale (două separatoare de câmp fără date între ele).

Formatul și mărimea câmpurilor

Formatul fiecărui câmp este fie numeric (n), fie alfabetic (a), fie alfanumeric (an)

Mărimea este fie fixă („format + număr” – de exemplu: „n4”), fie variabilă, cu un număr maxim de poziții („format + «..» + numărul maxim de poziții – de exemplu: «n..12»”).

Poz	Câmpuri	Format și mărime	Tabele
Poz	Câmpuri	Format și mărime	A1	B1	C1
1.	Identificarea tabelului	an2	X	X	X
2.	Țara declarantă	a2	X	X	X
3.	Anul de referință	n2	X	X	X
4.	Perioada de referință	an2	X	X	X
5.	Aeroportul declarant	an4	X	X	X
6.	Aeroportul partener	an4	X	X
7.	Sosire/plecare	n1	X	X
8.	Servicii regulate/neregulate	n1	X	X
9.	Servicii pentru pasageri/servicii exclusiv de marfă și poștă	n1	X	X
10.	Informații referitoare la transportatorul aerian	a3	X	X	X
11.	Tipul de aeronavă	an..4	X
12.	Pasageri	n..12	X	X	X
13.	Pasageri în tranzit direct	n..12			X
14.	Marfă și poștă	n..12	X	X	X
15.	Zboruri comerciale (tabelul „A1”)/Total mișcări aeronave comerciale (tabelul „C1”)	n..12	X		X
16.	Total mișcări aeronave	n..12			X
17.	Locuri disponibile pentru pasageri	n..12	X

Un tabel (pentru o perioadă) trebuie să corespundă unui fișier (sau „transport”) transmis la Eurostat.

Fiecare fișier (tabel) trebuie numit conform următorului standard: „CCYYPPTT.csv” (pentru formatul csv) sau: „CCYYPPTT.ges” (pentru formatul gesmes): unde „CC” reprezintă codul de țară (ISO alfa2), „YY” anul, „PP” perioada (AN, Q1..Q4 sau 01..12) iar „TT”, identificarea tabelului („A1”, „B1” sau „C1”).

În cazul în care fișierul este arhivat, trebuie folosit sufixul „.zip” în loc de „.csv” sau „.ges”.

Suportul de transmitere trebuie să fie compatibil cu monitorizarea și prelucrarea automată a datelor de la Eurostat.

Trebuie preferate instrumentele compatibile cu EDI. Totuși, instrumentele „Pre-EDI” și mesajele electronice structurate trimise la o adresă dată de Eurostat pot fi de asemenea acceptate pe parcursul unei perioade de tranziție.

În cazul în care se folosește un mesaj electronic structurat:

—	câmpul subiect al mesajului electronic trebuie să conțină numele fișierului (tabelului) ce trebuie transmis,

—	fișierul (tabelul) trebuie anexat mesajului electronic (se acceptă numai un fișier anexat per mesaj electronic),

—	comentariile privind datele pot fi introduse ca text simplu în mesajul la care se anexează un tabel (nu se folosesc texte formatate).

ANEXA III

Modificări ale anexelor la Regulamentul (CE) nr. 437/2003

„

ANEXA I

Structura de înregistrare pentru transmiterea datelor la EUROSTAT

Datele raportate se referă exclusiv la aviația civilă.

Sunt excluse zborurile de stat și mișcările cu ajutorul mijloacelor de transport de suprafață, fie că este vorba de pasageri care călătoresc cu un cod de zbor, fie de mărfuri expediate cu o scrisoare de transport aerian.

A. Tabel privind etapele de zbor (date lunare (1))

Datele raportate în acest tabel se referă numai la serviciile aeriene comerciale.

Formatul de înregistrare a fișierului de date

Elemente

Detalierea codificării

Nomenclatura

Unitatea

Tabel

2-alfa

«A1»

Țara declarantă

2-alfa

(1) Principalele litere ale naționalității OACI

Anul de referință

2 cifre

Tip «yy» (ultimele două poziții ale anului)

Perioada de referință

2 cifre

(2) Explicit (sau Statra)

Aeroportul declarant

4-alfa

(3) OACI

Aeroportul următor/precedent

4-alfa

(3) OACI

Sosire/plecare

1 cifră

1	=	sosire
2	=	plecare

Servicii regulate/neregulate

1 cifră

1	=	regulat
2	=	neregulat

Servicii pentru pasageri/servicii exclusiv de marfă și poștă

1 cifră

1	=	servicii pentru pasageri
2	=	servicii exclusiv de marfă și poștă

Informații referitoare la transportatorul aerian

3-alfa

(4) Informații referitoare la transportatorul aerian (opțional)

Tipul aeronavei

4-alfa

(5) OACI

Pasageri la bord

12 cifre

Pasager

Marfă și poștă la bord

12 cifre

Tonă

Zboruri comerciale

12 cifre

Număr de zboruri

Locuri disponibile pentru pasageri

12 cifre

Loc pentru pasageri

B. Tabel privind originea/destinația zborurilor (date lunare (1))

Datele raportate în acest tabel se referă numai la serviciile aeriene comerciale.

Formatul de înregistrare a fișierului de date

Elemente

Detalierea codificării

Nomenclatura

Unitatea

Tabel

2-alfa

Țara declarantă

2-alfa

(1) Principalele litere ale naționalității OACI

Anul de referință

2 cifre

Tip «yy» (ultimele două poziții ale anului)

Perioada de referință

2-alfa

(2) Explicit (sau Statra)

Aeroportul declarant

4-alfa

(3) OACI

Aeroportul de origine/destinație a zborului

4-alfa

(3) OACI

Sosire/plecare

1 cifră

1	=	sosire
2	=	plecare

Servicii regulate/neregulate

1 cifră

1	=	regulat
2	=	neregulat

Servicii pentru pasageri/servicii exclusiv de marfă și poștă

1 cifră

1	=	servicii pentru pasageri
2	=	servicii exclusiv de marfă și poștă

Informații referitoare la transportatorul aerian

3-alfa

(4) Informații referitoare la transportatorul aerian (opțional)

Pasageri transportați

12 cifre

Pasager

Marfă și poștă încărcate și descărcate

12 cifre

Tonă

C. Tabel privind aeroporturile (cel puțin date anuale)

Datele raportate în acest tabel se referă numai la serviciile aeriene comerciale, cu excepția «totalului mișcărilor aeronavelor comerciale» care se referă de asemenea la toate operațiunile din sectorul aviației comerciale generale și «totalului mișcărilor aeronavelor» care se referă la toate mișcările aeronavelor civile (cu excepția zborurilor de stat).

Formatul de înregistrare a fișierului de date

Elemente	Detalierea codificării	Nomenclatura	Unitatea
Tabel	2-alfa	C1
Țara declarantă	2-alfa	(1) Principalele litere ale naționalității OACI
Anul de referință	2 cifre	Tip «yy»
Perioada de referință	2-alfa	(2) Explicit (sau Statra)
Aeroportul declarant	4-alfa	(3) OACI
Informații referitoare la transportatorul aerian (2)	3-alfa	(4) Informații referitoare la transportatorul aerian
Total pasageri transportați	12 cifre		Pasageri
Total pasageri în tranzit direct	12 cifre		Pasageri
Total marfă și poștă încărcate/descărcate	12 cifre		Tonă
Total mișcări aeronave comerciale	12 cifre		Mișcare
Total mișcări aeronave	12 cifre		Mișcare

CODURI

1. Țara declarantă

Sistemul de codificare care trebuie folosit derivă din indicele OACI al literelor care indică naționalitatea pentru indicatorii de amplasare. Dacă există mai multe prefixe OACI pentru aceeași țară, se aplică numai principalul prefix OACI al teritoriului.

Belgia	EB
Danemarca	EK
Germania	ED
Grecia	LG
Spania	LE
Franța	LF
Irlanda	EI
Italia	LI
Luxemburg	EL
Țările de Jos	EH
Austria	LO
Portugalia	LP
Finlanda	EF
Suedia	ES
Regatul Unit	EG

2. Perioada de referință

AN	(sau 45) anul
Q1	(sau 21) ianuarie – martie (primul trimestru)
Q2	(sau 22) aprilie – iunie (al doilea trimestru)
Q3	(sau 23) iulie – septembrie (al treilea trimestru)
Q4	(sau 24) octombrie – decembrie (al patrulea trimestru)
1 – 12	Ianuarie – decembrie (luna)

3. Aeroporturile

Aeroporturile se codifică potrivit codurilor din patru litere OACI, enumerate în documentul OACI 7910. Aeroporturile necunoscute trebuie codificate cu «ZZZZ».

4. Informațiile referitoare la transportatorul aerian

«1EU» pentru operatorii de transport aerian cu licență în Uniunea Europeană,

«1NE» pentru operatorii de transport aerian fără licență în Uniunea Europeană,

«ZZZ» pentru operatorii de transport aerian necunoscuți,

«888» pentru «confidențial» (a se folosi în tabelele A1 și B1 sau dacă «informațiile referitoare la operatorul de transport aerian» nu pot fi oferite din motive de confidențialitate),

«999» pentru toți operatorii de transport aerian (a se folosi numai în tabelul C1).

Operatorii de transport aerian cu licență parțială în Uniunea Europeană sunt raportați ca «operatori de transport aerian cu licență în Uniunea Europeană».

Pe bază de voluntariat, se poate de asemenea folosi codul «2»+ codul de țară Iso alfa 2 (țara care a eliberat licența pentru operatorul de transport aerian), ca și codul OACI al operatorului de transport aerian.

5. Tipul de aeronavă

Tipurile de aeronave se codifică potrivit denumirilor OACI pentru tipurile de aeronave enumerate în documentul OACI 8643.

Tipurile necunoscute de aeronave trebuie codificate cu «ZZZZ».

ANEXA II

Definiții și statistici de raportat

În continuarea titlului pentru fiecare definiție se găsește lista de articole sau de tabele din regulament în care se face trimitere la termen.

I. DEFINIȚII ȘI VARIABILE DE INTERES GENERAL

1. Aeroport comunitar (articolele 1 și 3)

Suprafață definită pe pământ sau pe apă, într-un stat membru, care face obiectul dispozițiilor din tratat, destinată să fie folosită total sau parțial pentru sosirea, plecarea și mișcarea aeronavelor la suprafață și deschisă serviciilor aeriene comerciale (vezi-4-).

2. Zbor de stat(articolul 1 și tabelul C1)

Orice zbor efectuat de o aeronavă pentru serviciile militare, vamale, de poliție sau pentru alte servicii de aplicare a legii ale unui stat.

Orice zbor declarat «zbor de stat» de către autoritățile statului.

Sintagma «cu excepția zborurilor efectuate de aeronavele statului» din articolul 1 trebuie interpretată ca având sensul «cu excepția zborurilor de stat».

3. Unitate pasager (articolul 3, alineatele (2), (4) și (5))

O unitate pasager este echivalentă fie cu un pasager, fie cu 100 de kilograme de marfă sau poștă.

În scopul stabilirii listei de aeroporturi comunitare (vezi-1-) menționată la articolul 3 alineatul (2) și pentru perioada de tranziție menționată la articolul 3 alineatele (4) și (5), calcularea pragurilor folosind «unitățile pasager» trebuie să ia în considerare, la aeroporturile comunitare (vezi-1-), totalul pasagerilor transportați (vezi-16-) plus totalul pasagerilor în tranzit direct (vezi-18-) (numărați o singură dată), plus totalul mărfurilor și corespondenței încărcate și descărcate (vezi-17-).

4. Serviciu aerian comercial (articolul 1 și tabelele A1, B1, C1)

Un zbor sau o serie de zboruri de transport aerian pentru pasageri și/sau marfă și poștă, efectuate în schimbul unei remunerații sau pe baza unui contract de închiriere.

Serviciul aerian poate fi regulat(-5-) sau neregulat(-6-).

5. Serviciu aerian regulat (Tabelele A1 și B1)

Un serviciu aerian comercial (vezi-4-) efectuat conform unui orar publicat sau a cărui frecvență și regularitate constituie o serie sistematică de zboruri ușor de recunoscut.

Include zborurile suplimentare prilejuite de un excedent de trafic provenind de la zborurile regulate.

6. Serviciu aerian neregulat (Tabelele A1 și B1)

Un serviciu aerian comercial (vezi-4-), altul decât un serviciu aerian regulat(vezi-5-).

7. Serviciu aerian pentru pasageri (Tabelele A1 și B1)

Serviciu aerian regulat (vezi-5-) sau neregulat (vezi-6-) efectuat de aeronave care transportă unul sau mai mulți pasageri plătitor și orice zboruri anunțate în orarele publicate ca fiind deschise pasagerilor.

Include zboruri care transportă pasageri plătitori, dar și marfă și poștă pe bază de plată.

8. Serviciu aerian exclusiv pentru marfă și poștă (Tabelele A1 și B1)

Serviciu aerian regulat (vezi-5-) sau neregulat (vezi-6-) efectuate de aeronave care transportă încărcături pe bază de plată, altele decât pasageri, și anume marfă și poștă.

Exclude zborurile care transportă unul sau mai mulți pasageri plătitori și zborurile anunțate în orarele publicate ca fiind deschise pentru pasageri.

9. Operator de transport aerian (Operator de transport aerian comercial) (Tabelele A1, B1 și C1)

Întreprindere de transport aerian care posedă o licență valabilă de operare pentru zborurile comerciale (vezi-13-).

Dacă operatorii de transport aerian au constituit o societate mixtă sau au alte înțelegeri contractuale care prevăd ca doi sau mai mulți dintre aceștia să poarte o răspundere distinctă, în ceea ce privește oferta și vânzarea de produse de transport aerian pentru un zbor sau o combinație de zboruri, se raportează numai operatorul de transport aerian care operează efectiv zborul respectiv.

II. DEFINIȚII ȘI VARIABILE DE INTERES PENTRU TABELUL A1 (ETAPA DE ZBOR)

10. Etapa de zbor (Tabelul A1)

Exploatarea unei aeronave de la decolare până la următoarea aterizare.

11. Pasageri la bord (Tabelul A1)

Toți pasagerii aflați la bordul aeronavei la aterizarea pe aeroportul declarant sau la decolarea de pe aeroportul declarant.

Toți pasagerii plătitori sau neplătitori aflați la bordul unei aeronave în timpul unei etape de zbor (vezi-10-).

Include pasagerii în tranzit direct(vezi-18-) (numărați la sosiri și la plecări).

12. Marfă și poștă la bord (Tabelul A1)

Toată marfa și corespondența aflate la bordul aeronavei la aterizarea pe aeroportul declarant sau la decolarea de pe aeroportul declarant.

Toată marfa și corespondența aflate la bordul unei aeronave în timpul unei etape de zbor (vezi-10-).

Include marfa și corespondența în tranzit direct (numărate la sosiri și la plecări).

Include serviciile rapide și gențile diplomatice.

Exclude bagajele pasagerilor.

13. Zboruri comerciale (Tabelul A1)

Zbor de transport aerian efectuat pentru transportul public de pasageri și/sau de marfă și poștă în schimbul unei remunerații sau pe baza unui contract de închiriere.

În tabelul A1, zborurile comerciale sunt adunate pentru a calcula celelalte «câmpuri indicatoare» («Pasageri la bord(vezi-11-)», «Marfă și poștă la bord(vezi-12-)»și «Locuri disponibile pentru pasageri (vezi-14-)»).

14. Locuri disponibile pentru pasageri (Tabelul A1)

Numărul total al locurilor pentru pasageri disponibile spre vânzare la bordul unei aeronave într-o etapă de zbor (vezi-10-) între două aeroporturi.

Într-o etapă de zbor (vezi-10-), numărul de pasageri plătitori nu trebuie să depășească numărul total de locuri disponibile la vânzare.

Include locurile care sunt deja vândute într-o etapă de zbor, inclusiv cele ocupate de pasagerii în tranzit direct (vezi-18-).

Exclude locurile care nu sunt disponibile în mod real pentru transportul de pasageri din cauza limitărilor privind greutatea maximă brută.

Dacă nu sunt disponibile informații în acest sens, atunci trebuie furnizată una din următoarele estimări în ordinea preferinței (de la cea mai adecvată până la cea mai puțin adecvată):

1.	configurația specifică aeronavei exprimată în număr de locuri disponibile pentru pasageri în aeronavă (identificat prin numărul de înmatriculare al aeronavei),

2.	configurația medie a aeronavei exprimată în numărul mediu de locuri disponibile pentru pasageri pentru tipul de aeronavă pentru transportatorul aerian,

3.	configurația medie a aeronavei exprimată în numărul mediu de locuri disponibile pentru pasageri pentru tipul de aeronavă.

III. DEFINIȚII ȘI VARIABILE DE INTERES PENTRU TABELUL B1 (ORIGINEA/DESTINAȚIA ZBORURILOR) ȘI TABELUL C1 (AEROPORTURI)

15. Originea/destinația zborurilor (Tabelul B1)

Traficul pe un serviciu aerian comercial (vezi-4-) identificat cu un număr de zbor unic repartizat pe perechi de aeroporturi, în funcție de punctul de îmbarcare și punctul de debarcare pentru zborul respectiv.

Pentru pasagerii, mărfurile sau corespondența ale căror aeroport de îmbarcare nu se cunoaște, se consideră că originea aeronavei reprezintă punctul de îmbarcare; în mod similar, dacă nu se cunoaște aeroportul de debarcare, se consideră că destinația aeronavei reprezintă punctul de debarcare.

16. Pasageri transportați (Tabelele B1 și C1)

Toți pasagerii de pe un anumit zbor (cu un anumit număr de zbor) numărați o singură dată și nu la fiecare etapă a zborului respectiv.

Toți pasagerii plătitori sau neplătitori și a căror călătorie începe sau se termină la aeroportul declarant și pasagerii în transfer și care se îmbarcă sau părăsesc zborul la aeroportul declarant.

Exclude pasagerii aflațiîn tranzit direct(vezi-18-).

17. Marfă și poștă încărcate/descărcate (Tabelele B1 și C1)

Toată marfa și corespondența încărcate/descărcate pe sau de pe o aeronavă.

Include serviciile rapide și gențile diplomatice.

Exclude bagajele pasagerilor.

Exclude marfa și corespondența în tranzit direct.

18. Pasageri în tranzit direct (Tabelul C1)

Pasageri care, după o scurtă oprire, își continuă călătoria cu aceeași aeronavă, cu un zbor care are același număr de zbor ca și zborul cu care au sosit.

În statisticile totale ale aeroporturilor, ca și pentru calcularea unităților pasager(vezi-3-), pasagerii în tranzit direct sunt numărați o singură dată.

Pasagerii care schimbă aeronava din cauza unor probleme tehnice dar își continuă călătoria cu un zbor cu același număr de zbor sunt numărați ca pasageri în tranzit direct.

La unele zboruri cu opriri intermediare, numărul zborului se schimbă la un aeroport pentru a indica schimbarea dintre un zbor de sosire și un zbor de plecare. Exemplu: un zbor de la Barcelona la Hamburg în care zborul continuă la Frankfurt înainte de a se întoarce la Barcelona. Atunci când în aceste împrejurări pasagerii pentru o destinație intermediară își continuă călătoria cu aceeași aeronavă, aceștia trebuie numărați ca pasageri în tranzit direct.

19. Totalul mișcărilor aeronavelor comerciale (Tabelul C1)

Toate decolările și aterizările pentru zborurile efectuate în schimbul unei remunerații sau pe baza unui contract de închiriere.

Include serviciile aeriene comerciale (-4-) și operațiunile de aviație generală comercială.

20. Totalul mișcărilor aeronavelor (Tabelul C1)

Toate decolările și aterizările de aeronave.

Include totalul mișcărilor aeronavelor comerciale(-19-) și operațiunile de aviație generală necomercială.

Exclude zborurile de stat (-2-).

Exclude simulările de aterizare, survolările și apropierile ratate.

”

(1) În 2003 pot fi acceptate datele trimestriale.

(2) Câmpul «informații referitoare la transportatorul aerian» este obligatoriu numai pentru aeroporturile care trebuie să raporteze și tabelele A1 și B1. Pentru aeroporturile care nu sunt obligate să raporteze tabelele A1 și B1 se poate folosi un cod care acoperă toți transportatorii aerieni.

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003L0077

L 211/24

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2003/77/CE A COMISIEI

din 11 august 2003

de modificare a Directivelor 97/24/CE și 2002/24/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului privind omologarea vehiculelor cu motor cu două sau trei roți

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2002/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 martie 2002 de omologare a vehiculelor cu motor cu două sau trei roți și de abrogare a Directivei 92/61/CEE (1) a Consiliului, în special articolul 17,

având în vedere Directiva 97/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite componente și caracteristici ale vehiculelor cu motor cu două sau trei roți (2), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/51/CE (3), în special articolul 7,

întrucât:

(1)	Directiva 97/24/CE este una din directivele speciale în scopul procedurii de omologare CE stabilită prin Directiva 92/61/CEE (4) a Consiliului, care urmează a fi abrogată prin Directiva 2002/24/CE cu începere de la 9 noiembrie 2003.

(2)

Directiva 2002/51/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 iulie privind reducerea nivelului de emisii poluante provenite de la motoarele cu două sau trei roți și de modificare a Directivei 97/24/CE, a introdus noi valori limită ale emisiilor produse de vehiculele cu motor cu două roți. Noile valori limită se aplică în două etape, prima cu începere de la 1 aprilie 2003 pentru toate tipurile de vehicule, iar a doua de la 1 ianuarie 2006 pentru noile tipuri. În ceea ce privește etapa a doua, măsurarea emisiilor poluante provenite de la vehiculele cu motor cu două roți se bazează pe aplicarea setului de teste urbane elementare stabilit prin Regulamentul nr. 40 ECE/UN și a setului de teste în extraurban prevăzut prin Directiva 70/220/CEE a Consiliului din 20 martie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile ce trebuie adoptate pentru combaterea poluării aerului de emisiile vehiculelor cu motor (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/80/CE (6) a Comisiei.

(3)

Directiva 97/24/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/51/CE, a stabilit ca pentru măsurarea emisiilor de gaze poluante provenite de la vehiculele cu motor cu două sau trei roți să se aplice setul de teste de tip 1. Setul de teste trebuie definitivat de către Comisie în cadrul Comitetului de adaptare la progresul tehnic, instituit prin articolul 13 din Directiva 70/156/CEE și ar trebui să se aplice din 2006.

(4)	Este necesar să se clarifice anumite aspecte referitoare la datele testului de tip II pentru controlul tehnic anual, în conformitate cu Directiva 2002/51/CE și să se prevadă înregistrarea datelor din acest test în anexa VII din Directiva 2002/24/CE.

(5)	Este necesar să se modifice corespunzător Directiva 97/24/CE și Directiva 2002/24/CE.

(6)	Dispozițiile prezentei directive sunt conforme cu avizul Comitetului de adaptare la progresul tehnic,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa II la capitolul 5 din Directiva 97/24/CE se modifică în conformitate cu anexa I din prezenta directivă.

Articolul 2

Anexa VII din Directiva 2002/24/CE se modifică în conformitate cu anexa II din prezenta directivă.

Articolul 3

(1) Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 4 septembrie 2004. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziții și un tabel de corespondențe între aceste dispoziții și prezenta directivă.

Statele membre aplică aceste dispoziții cu începere de la 4 septembrie 2004.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 11 august 2003.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei

(1) JO L 124, 9.5.2002, p. 1.

(2) JO L 226, 18.8.1997, p. 1.

(3) JO L 252, 20.9.2002, p. 20.

(4) JO L 225, 10.8.1992, p. 72.

(5) JO L 76, 6.4.1970, p. 1.

(6) JO L 291, 28.10.2002, p. 20.

ANEXA I

Anexa II la capitolul 5 din Directiva 97/24/CE se modifică după cum urmează:

Punctul 2.2.1.1 se înlocuiește cu următorul text:

„2.2.1.1. Test de tip I (controlul emisiilor medii la eșapament)

Pentru tipurile de vehicule testate din punct de vedere al valorilor limită de emisii de la coloana A din tabelul de la punctul 2.2.1.1.5:

—

testul se execută prin derularea a două seturi de teste urbane elementare de determinare inițială și a patru seturi de teste urbane elementare pentru prelevarea mostrelor de emisii poluante. Prelevarea începe chiar în momentul în care s-a încheiat perioada finală de ralanti din etapa de determinare inițială și se încheie la finele perioadei finale de ralanti din ultimul set de teste urbane elementare.

Pentru tipurile de vehicule testate din punct de vedere al valorilor limită de emisii de la coloana B din tabelul de la punctul 2.2.1.1.5:

—

pentru tipurile de vehicule cu o capacitate a motorului mai mică de 150 cm3, testarea se bazează pe șase seturi de teste urbane elementare. Prelevarea de mostre începe înainte sau în momentul în care se pornește motorul și se termină atunci când s-a încheiat perioada finală de ralanti a ultimului set de teste urbane elementare;

—

pentru tipurile de vehicule cu o capacitate a motorului mai mare de 150 cm3 sau egală, testul se execută pe baza a 6 seturi de teste urbane elementare și a unui set de teste extraurban. Prelevarea de mostre începe înainte sau în momentul în care se pornește motorul și se termină atunci când s-a încheiat perioada finală de ralanti a setului de teste în extraurban.”

Se adaugă următorul punct 2.2.1.1.7:

„2.2.1.1.7.

Datele înregistrate sunt completate în secțiunile corespunzătoare ale documentului menționat în anexa VII la Directiva 2002/24/CE”

Punctul 2.2.1.2.4 se înlocuiește cu textul următor:

„2.2.1.2.4.

Se înregistrează temperatura uleiului de motor în momentul testului (se aplică numai în cazul motoarelor în patru timpi).”

Punctul 2.2.1.2.5 se înlocuiește cu textul următor:

„2.2.1.2.5.

Datele înregistrate se completează în secțiunile corespunzătoare din documentul menționat în anexa VII la Directiva 2002/24/CE.”

5.	Nota de subsol (*) din tabelul de la punctul 2.2.1.1.5 se elimină.

6.	Titlul apendicelui 1 se înlocuiește cu următorul text:

Se inserează apendicele 1 a:

„

Apendice 1 a

Test de tip I (pentru vehicule testate din punct de vedere al valorilor limită de emisie menționate la coloana B din tabelul de la punctul 2.2.1.1.5 din prezenta anexă)

(controlul emisiilor medii de gaze poluante)

1. INTRODUCERE

Metoda de derulare a testului de tip 1 prevăzut la punctul 2.2.1.1 din anexa II:

1.1. Vehiculele cu două sau trei roți se plasează pe un dinamometru cu frână și volan de inerție. Se efectuează fără întrerupere un set de teste format din șase cicluri de tip urban elementar cu durata totală de 1 170 secunde pentru vehicule cu motor cu două roți de clasa 1 sau un set de teste format din șase cicluri de tip urban elementar plus un ciclu extraurban cu durata totală de 1 570 secunde pentru vehicule cu motor cu două roți din clasa a II-a.

În timpul testului, gazele de eșapament sunt diluate cu aer în așa fel încât volumul debitului acestui amestec este constant. Din acest amestec se prelevează pe toată durata testului un debit constant care se pune într-un sac sau în mai mulți saci în vederea determinării succesive a concentrațiilor (valori medii ale testului) de monoxid de carbon, hidrocarburi nearse, oxizi de azot și bioxid de carbon.

2. TESTUL DE FUNCȚIONARE PE DINAMOMETRU

2.1. Descrierea testului

Testele de funcționare pe bancul dinamometrului sunt cele indicate în subapendicele 1.

2.2. Condiții generale de executare a testului de funcționare

Dacă este cazul, se execută teste preliminare pentru a se determina cea mai bună metodă de manevrare a comenzii accelerației și frânei, astfel încât să se execute un test care să se apropie de ciclul teoretic cu respectarea limitelor prescrise.

2.3. Utilizarea cutiei de viteze

2.3.1. Utilizarea cutiei de viteze se determină astfel:

2.3.1.1.

La viteză constantă, regimul motorului trebuie să fie pe cât posibil între 50 și 90 % din regimul puterii maxime. Dacă se poate atinge această viteză utilizând mai mult de o treaptă de viteză, motorul este testat utilizând treapta cea mai înaltă.

2.3.1.2.

Referitor la ciclul urban, în timpul accelerării motorul trebuie testat la treapta de viteză care permite accelerația maximă. Se angajează în treapta de viteză următoare când viteza motorului a atins 110 % din viteza randamentului maxim. Dacă vehiculul cu două sau trei roți atinge viteza de 20 km/h în viteza întâi sau 35 km/h în viteza a doua, treapta următoare de viteză se angajează pornind de la aceste trepte de viteză.

În aceste cazuri nu sunt admise alte schimbări în trepte de viteză superioare. Dacă în momentul accelerării se schimbă treptele de viteză la o viteză stabilă a vehiculului cu două sau trei roți, se trece la etapa de viteză constantă superioară pornind de la treapta de viteză angajată când vehiculul intră în etapa de viteză constantă, indiferent de viteza motorului.

2.3.1.3.

În timpul accelerării se angajează treapta de viteză inferioară înainte ca motorul să atingă viteza de ralanti sau când viteza motorului a scăzut la 30 % din viteza randamentului maxim, oricare se atinge mai întâi. În timpul ralantiului nu trebuie să se angajeze treapta întâi de viteză.

2.3.2. Vehiculele cu două sau trei roți prevăzute cu cutii de viteză cu comandă automată sunt testate la treapta de viteză cea mai mare. Accelerația trebuie operată în așa fel încât să se obțină o accelerație cât mai constantă, astfel încât transmisia să antreneze treptele de viteză în ordinea lor firească. Se aplică toleranțele menționate la punctul 2.4.

2.3.3. Pentru derularea testului în extraurban se utilizează treptele de viteze conform recomandărilor fabricantului.

Nu se aplică punctele de schimbare a vitezei menționate în apendicele 1 din prezenta anexă; accelerarea trebuie să continue pe tot parcursul perioadei reprezentate de linia dreaptă care leagă încheierea fiecărei perioade de ralanti cu începutul fiecărei perioade următoare de viteză constantă. Se aplică toleranțele prevăzute la punctul 2.4.

2.4. Toleranțe

2.4.1.

Viteza teoretică se menține la toleranța de ± 2 km/h în timpul acestor etape. Atunci când se schimbă etapele de funcționare sunt acceptate toleranțe de viteză mai mari decât cele indicate, cu condiția ca aceste toleranțe să nu fie depășite cu mai mult de 0,5 secunde în nici una din situații, sub rezerva dispozițiilor de la punctele 6.5.2 și 6.6.3.

2.4.2.

Se admite o toleranță de ± 0,5 secunde în raport cu perioadele de timp teoretice.

2.4.3.

Toleranțele de viteză și de timp se combină conform celor indicate în subapendicele 1.

2.4.4.

Distanța parcursă în timpul ciclului se măsoară cu o toleranță de ± 2 %.

3. VEHICULUL CU DOUĂ SAU TREI ROȚI ȘI CARBURANTUL

3.1. Vehiculul de testare

3.1.1.

Vehiculul cu două sau trei roți trebuie să fie prezentat într-o stare mecanică bună. Vehiculul trebuie să fie deja rodat și să fi parcurs cel puțin 1 000 de km înainte de testare. Laboratorul poate decide dacă se acceptă un vehicul cu două sau trei roți care a parcurs mai puțin de 1 000 km înainte de test.

3.1.2.

Țeava de eșapament nu trebuie să prezinte nici o scurgere de natură să diminueze cantitatea de gaze colectate, care trebuie să fie cea emisă de motor.

3.1.3.

Se poate controla etanșeitatea sistemului de admisie pentru a verifica dacă nu este afectat carburatorul printr-o admisie accidentală de aer.

3.1.4.

Reglajele vehiculului cu două sau trei roți sunt cele prescrise de constructor.

3.1.5.

Laboratorul poate verifica dacă randamentul vehiculului este conform specificațiilor constructorului, dacă vehiculul este utilizabil în funcționare normală și, în special, dacă pornește la rece sau la cald.

3.2. Carburant

Carburantul utilizat la testare trebuie să fie cel de referință, conform specificației din anexa IV. Dacă motorul este lubrifiat cu un amestec de uleiuri, calitatea și dozajul uleiului adăugat la carburantul de referință trebuie să fie în conformitate cu recomandările constructorului.

4. ECHIPAMENTUL DE TESTARE

4.1. Dinamometru

Principalele caracteristici sunt următoarele:

Contactul dintre cilindru și pneu la fiecare roată motoare:

—	diametrul cilindrului ≥ 400 mm;

—

ecuația curbei putere-absorbție: de la viteza inițială de 12 km/h, bancul de testare trebuie să poată reproduce, cu o toleranță de ± 15 %, puterea dezvoltată de motor atunci când vehiculul rulează în viteza de palier și viteza vântului este practic nulă. Fie se calculează puterea absorbită de frână și frecarea internă pe bancul de testare conform indicațiilor de la subapendicele 4 din apendicele 1, fie puterea absorbită de frână și de frecarea internă a bancului trebuie să fie de:

—	KV3 ± 5 % din Pv50;

—	inerții suplimentare: 10 kg și 10 kg (1).

4.1.1. Distanța parcursă se măsoară cu un turometru acționat de cilindru care antrenează frâna și volantul.

4.2. Echipament de prelevare a mostrelor de gaz și de măsurare a volumului

4.2.1.

Subapendicele 2 și 3 din anexa 1 conțin o diagramă care arată principiul de colectare, diluare, prelevare și determinare a volumului gazelor de eșapament pe durata testării.

4.2.2.

Punctele de mai jos descriu componentele echipamentului de testare (se arată la fiecare componentă abrevierile utilizate în schița din subapendicele 2 și 3). Serviciul tehnic poate autoriza utilizarea unui echipament diferit dacă rezultatele sunt echivalente:

4.2.2.1.

dispozitiv de colectare a gazelor de eșapament în timpul testului: în general este un dispozitiv deschis, care menține presiunea atmosferică la țeava (țevile) de eșapament. Cu toate acestea, se poate utiliza un sistem închis, cu condiția să se respecte condițiile de contrapresiune (± 1,25 kPa). Prelevarea gazului trebuie să se facă în așa fel încât să nu se producă un condens major de natură să afecteze substanțial natura gazelor de eșapament la temperatura de testare;

4.2.2.2.

tub de racord (Tu) care conectează dispozitivul de colectare a gazului de eșapament la sistemul de prelevare a gazelor. Tubul și dispozitivul de colectare sunt din oțel inoxidabil sau din alt material care să nu modifice compoziția gazelor prelevate și care să reziste la temperatura gazului;

4.2.2.3.

schimbător de căldură (Sc) care să limiteze variațiile de temperatură ale gazelor diluate la intrarea în pompă la o temperatură de ± 5 °C pe timpul testului. Schimbătorul de căldură se prevede cu un sistem de preîncălzire care să ducă gazul la temperatura sa de funcționare (± 5 °C) înainte de începerea testului;

4.2.2.4.

pompă de volum (P1) care aspiră gazele diluate, acționată de un motor care poate funcționa la viteze diferite, riguros constante. Pompa trebuie să garanteze un debit constant cu un volum suficient pentru a asigura aspirarea tuturor gazelor de eșapament. Se poate utiliza și un dispozitiv prevăzut cu un difuzor de aer cu debit critic;

4.2.2.5.

dispozitiv pentru înregistrarea continuă a temperaturii gazelor diluate preluate de pompă;

4.2.2.6.

sondă (S3) atașată la dispozitivul de colectare a gazelor, în exteriorul acestuia, pentru colectarea unui eșantion constant din aerul de diluție cu ajutorul unei pompe, a unui filtru și a unui debitmetru, pe toată durata testului;

4.2.2.7.

sondă (S2) plasată în fața pompei de volum, îndreptată în amonte de fluxul de gaze diluate, pentru colectarea amestecului de gaze diluate pe durata testului la un debit constant și prin utilizarea, dacă este necesar, a unui filtru, a unui debitmetru și a unei pompe. Debitul minim al gazelor în sistemele de eșantionare menționate trebuie să fie de cel puțin 150 l/h;

4.2.2.8.

două filtre (F2 și F3) plasate după sonda S2 și respectiv S3, pentru reținerea particulelor solide aflate în suspensie în eșantionul colectat în săculețe. Se va acorda o atenție deosebită ca acestea din urmă să nu modifice concentrațiile din compușii gazoși prelevați;

4.2.2.9.

două pompe (P2 și P3) pentru prelevarea de mostre din sondele S2 și S3 și pentru umplerea săculeților Sa și Sb;

4.2.2.10.

două valve cu reglare manuală (V2 și V3) instalate în serie cu pompa P2 și respectiv P3, pentru reglarea debitului la eșantionul colectat în săculeți;

4.2.2.11.

două rotametre (R2 și R3) instalate în serie pe circuitul «sondă, filtru, pompă, valvă, săculeț» (S2, F2, P2, V2, Sa și S3, F3, P3, V3 și Sb), pentru efectuarea unui control vizual și imediat al debitelor instantanee ale eșantionului prelevat;

4.2.2.12.

săculeți etanși pentru prelevarea de mostre din aerul de diluție și din amestecul de gaze diluate, având o capacitate suficientă pentru a împiedica debitul normal al mostrelor prelevate. Săculeții de prelevare trebuie prevăzuți cu dispozitive de etanșare automată pe laterală în vederea închiderii rapide și etanșe fie pe circuitul de prelevare, fie pe circuitul de analiză la finele testului;

4.2.2.13.

două manometre (g1 și g2) cu presiune diferențială, instalate:

g1	:	înainte de pompa P1 pentru determinarea diferenței de presiune între amestecul de gaze de eșapament, aerul de diluție și atmosferă;
g2	:	înainte și după pompa P1 pentru determinarea creșterii de presiune indusă în fluxul de gaze;

4.2.2.14.

un turometru pentru măsurarea numărului de rotații ale pompei de volum rotative P1;

4.2.2.15.

robineți cu trei căi instalați pe circuitele de eșantionare descrise anterior pentru direcționarea fluxului de mostre prelevate către exterior sau către săculeții de colectare, pe toată durata testului. Se utilizează robineți cu acțiune rapidă. Aceștia trebuie să fie fabricați din materiale care să nu modifice compoziția gazelor; în plus, robineții trebuie să fie prevăzuți cu secțiuni transversale pentru scurgere și să aibă forme care să reducă pierderile de gaz, atât cât este posibil din punct de vedere tehnic.

4.3. Echipamentul de analiză

4.3.1. Determinarea concentrației de hidrocarburi

4.3.1.1.

Se utilizează un analizator cu ionizare de flacără pentru determinarea concentrației de hidrocarburi nearse din mostrele prelevate în săculeții Sa și Sb pe durata testului.

4.3.2. Determinarea concentrațiilor de CO și CO2

4.3.2.1.

Concentrațiile de monoxid de carbon (CO) și de bioxid de carbon (CO2) din mostrele prelevate în săculeții Sa și Sb pe toată durata testului sunt determinate cu un analizator nedispersiv cu absorbție în infraroșu.

4.3.3. Determinarea concentrației de NOx

4.3.3.1.

Concentrația de oxizi de azot (NOx) din mostrele prelevate în săculeții Sa și Sb pe toată durata testului se determină cu un analizator de chemiluminescență.

4.4. Precizia aparatelor și a măsurătorilor

4.4.1. Întrucât frâna este etalonată printr-un test separat, indicarea preciziei dinamometrului nu este necesară. Inerția totală a maselor aflate în rotație, inclusiv inerția cilindrilor și a părții rotative din frână (a se vedea punctul 5.2) este dată în limita de ± 2 %.

4.4.2. Viteza vehiculului cu două sau trei roți se determină prin viteza de rotație a cilindrilor conectați la frână și la volant. Viteza trebuie să poată fi determinată în limita de ± 2 km/h de la 0 la 10 km/h și în limita de ± 1 km/h pentru viteze mai mari de 10 km/h.

4.4.3. Temperatura menționată la punctul 4.2.2.5 trebuie să poată fi determinată în limita de ± 1 °C. Temperatura la care se face referire la punctul 6.1.1 trebuie să fie determinată în limita de ± 2 °C.

4.4.4. Presiunea atmosferică trebuie să poată fi determinată la ± 0,133 kPa.

4.4.5. Reducerea presiunii în amestecul de gaze diluate la intrarea în pompa P1 (a se vedea punctul 4.2.2.13) comparată cu presiunea atmosferică trebuie să poată fi determinată în limita de ± 0,4 kPa. Diferența de presiune a gazelor diluate între secțiunile situate în amonte și în aval de pompa P1 (a se vedea punctul 4.2.2.13) trebuie să fie măsurată la ± 0,4 kPa.

4.4.6. Volumul deplasat la fiecare rotație completă a pompei P1 și valoarea deplasării la viteza de pompare cea mai mică posibilă, înregistrată de turometru, trebuie să permită determinarea volumului total al amestecului de gaze de eșapament și al aerului de diluție deplasat de pompa P1 pe durata testului în limita de ± 2 %.

4.4.7. Indiferent de precizia cu care se determină gazele standard, analizatorii trebuie să aibă o bandă de măsurare compatibilă cu precizia necesară determinării conținutului de poluanți în limita de ± 3 %.

Analizatorul de ionizare cu flacără care măsoară concentrația de hidrocarburi trebuie să poată atinge 90 % din scala completă în mai puțin de 1 secundă.

4.4.8. Conținutul de gaz standard (de etalonare) nu trebuie să înregistreze o abatere mai mare de ± 2 % de la valoarea de referință a fiecărui gaz. Diluantul trebuie să fie azot.

5. PREGĂTIREA TESTULUI

5.1. Testul rutier

5.1.1. Condiții pe care trebuie să le îndeplinească pista de încercare

Pista de încercare trebuie să fie plată, orizontală, dreaptă și acoperită cu un pavaj neted. Suprafața trebuie să fie uscată și liberă de orice obstacole sau bariere de vânt care pot împiedica determinarea rezistenței la înaintare. Panta nu trebuie să depășească 0,5 % între două puncte aflate la cel puțin 2 metri distanță.

5.1.2. Condiții de ambient necesare desfășurării testului

Vântul trebuie să fie constant în perioada în care se strâng datele. Viteza și direcția vântului se determină continuu sau cu o frecvență corespunzătoare într-un loc unde forța vântului în timpul deplasării este reprezentativă.

Condițiile ambientului trebuie să respecte următoarele limite:

—	viteza maximă a vântului: 3 m/s;

—	viteza maximă a vântului în rafale: 5 m/s;

—	viteza medie a vântului, în direcție paralelă: 3 m/s;

—	viteza medie a vântului, în direcție perpendiculară: 2 m/s;

—	umiditate maximă relativă: 95 %;

—	temperatura aerului: între 278 K și 308 K.

Condițiile standard ale ambientului sunt următoarele:

—	presiune p0: 100 kPa;

—	temperatură T0: 293 K;

—	densitate relativă a aerului d0: 0,9197;

—	viteza vântului: nulă;

—	masa aerului p0: 1,189 kg/m3.

Densitatea relativă a aerului în momentul testării vehiculului cu două roți, calculată în conformitate cu formula de mai jos, nu trebuie să înregistreze o abatere mai mare de 7,5 % din densitatea aerului în condițiile de referință.

Densitatea relativă a aerului, dT, se calculează pe baza formulei:

unde

dT	=	densitatea relativă a aerului în condiții de testare;
PT	=	presiunea ambientului în condițiile testului, în kilopascali;
TT	=	temperatura absolută în timpul testului, în kelvini.

5.1.3. Viteza de referință

Viteza sau vitezele de referință sunt cele definite în setul de teste.

5.1.4. Viteza specificată

Viteza specificată, v, este necesară pentru pregătirea curbei de rezistență la înaintare. Pentru a determina rezistența la înaintare în funcție de viteza vehiculului la apropierea de viteza de referință v0 , rezistențele la înaintare se măsoară cu ajutorul a cel puțin patru viteze specificate, inclusiv viteza (vitezele) de referință. Banda vitezelor specificate (intervalul dintre vitezele minime și maxime) trebuie mărită în cele două extremități ale vitezei de referință sau valorilor vitezei de referință dacă există mai mult de o viteză de referință, cu cel puțin Δv, așa cum este definit la punctul 5.1.6. Vitezele specificate, inclusiv viteza (vitezele) de referință nu trebuie să se abată cu mai mult de 20 km/h, iar intervalul dintre vitezele specificate trebuie să fie același. Curba rezistenței la înaintare permite să se calculeze rezistența la înaintare la viteza (vitezele) specificată (specificate).

5.1.5. Viteza inițială a parcursului în roată liberă

Viteza inițială a parcursului în roată liberă trebuie să fie mai mare de 5 km/h peste viteza maximă la care începe determinarea timpului de parcurs în roată liberă, întrucât este nevoie de timp suficient pentru a stabili poziția vehiculului și a conducătorului și pentru a întrerupe alimentarea motorului înainte ca viteza să coboare la v1 , viteză la care începe măsurarea timpului de decelerație în roată liberă.

5.1.6. Viteza inițială și finală la măsurarea timpului de decelerație în roată liberă

Pentru a determina cu precizie timpul de decelerație în roată liberă (Δt) și intervalul dintre viteza inițială (v1 ) și viteza finală (v2 ) în kilometri/h pe durata parcursului în roată liberă (2Δv) este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții:

Formula

Δv = 5 km/h pentru v < 60 km/h

Δv = 10 km/h pentru v ≥ 60 km/h

5.1.7. Pregătirea vehiculului de testare

5.1.7.1.

Vehiculul trebuie să fie conform cu seria de producție în toate componentele sale; dacă vehiculul are o serie diferită, în raportul testului se va prezenta o descriere completă.

5.1.7.2.

Motorul, transmisia și vehiculul trebuie să fie rodate corect, în conformitate cu indicațiile constructorului.

5.1.7.3.

Vehiculul trebuie reglat în conformitate cu îndrumările constructorului, de exemplu în ceea ce privește vâscozitatea uleiurilor, presiunea anvelopelor sau, dacă vehiculul diferă față de serie, în raportul testului se va prezenta o descriere completă.

5.1.7.4.

Masa vehiculului în stare de funcționare trebuie să corespundă definiției de la punctul 1.2 din prezenta anexă.

5.1.7.5.

Masa totală de testare, inclusiv masa conducătorului și a instrumentelor, se determină înainte de începerea testului.

5.1.7.6.

Distribuția sarcinii între roți trebuie să fie în conformitate cu instrucțiunile constructorului.

5.1.7.7.

La instalarea instrumentelor de măsură pe vehiculul de testare se va acorda atenție reducerii la minim a efectelor acestora asupra distribuirii sarcinii între roți. La instalarea senzorului de viteză în exteriorul vehiculului se va acorda atenție reducerii la minim a pierderilor aerodinamice suplimentare.

5.1.8. Conducătorul vehiculului și poziția în timpul mersului

5.1.8.1. Conducătorul trebuie să poarte un combinezon dintr-o singură piesă sau o îmbrăcăminte similară, cască de protecție, mască de protecție pentru ochi, ghete și mănuși.

5.1.8.2. În condițiile descrise la punctul 5.1.8.1, conducătorul trebuie să aibă o masă de 75 kg ± 5 kg și o înălțime de 1,75 m ± 0,05 m.

5.1.8.3. Conducătorul trebuie să fie așezat pe scaunul prevăzut în acest scop, cu picioarele sprijinite pe rezemătorul de picioare și cu brațele întinse normal. Această poziție îi va permite ca în orice moment să aibă un control corespunzător al vehiculului în timpul testului în roată liberă.

Conducătorul trebuie să rămână în această poziție pe toată durata măsurătorii.

5.1.9. Determinarea timpului de decelerație în roată liberă

5.1.9.1. După o perioadă de încălzire, vehiculul trebuie accelerat pentru a atinge viteza inițială la care începe parcursul în roată liberă.

5.1.9.2. Având în vedere că poate fi periculos și dificil, din punctul de vedere al construcției, de a aduce transmisia la punctul mort, parcursul în roată liberă nu se poate efectua decât cu motorul debreiat. În plus, metoda de tractare care constă în utilizarea unui alt vehicul pentru a realiza tractarea, se aplică vehiculelor la care nu se poate întrerupe alimentarea în timpul parcursului în roată liberă. Atunci când testul în roată liberă este reprodus pe dinamometru, transmisia și ambreiajul trebuie să se afle în aceleași condiții ca pentru testul rutier.

5.1.9.3. Pe cât posibil, nu se schimbă direcția vehiculului și frânele nu se activează până nu se încheie măsurarea parcursului în roată liberă

5.1.9.4. Timpul de decelerație în roată liberă Δtai, corespunzător vitezei specificate vj, se măsoară ca timpul dintre viteza vj + Δv a vehiculului și viteza vj – Δv.

5.1.9.5. Procedura de la punctele 5.1.9.1 - 5.1.9.4 se repetă în sens invers pentru a se determina timpul de decelerație în roată liberă Δtbi.

5.1.9.6. Media ΔTi a celor doi timpi de decelerație în roată liberă, Δtai și Δtbi se calculează conform ecuației:

Formula

5.1.9.7. Se execută cel puțin patru teste și se calculează timpul mediu de decelerație în roată liberă ΔTj conform ecuației:

Formula

Testele se execută până se obține o precizie statistică P mai mică de 3 % sau egală (P 3 %). Precizia statistică P se definește în procente pe baza formulei:

Formula

unde:

t	=	coeficient dat în tabelul 1;
s	=	abatere standard dată de formula:
n	=	numărul testului.

Tabelul 1 Coeficientul preciziei statistice

N	t
4	3,2	1,60
5	2,8	1,25
6	2,6	1,06
7	2,5	0,94
8	2,4	0,85
9	2,3	0,77
10	2,3	0,73
11	2,2	0,66
12	2,2	0,64
13	2,2	0,61
14	2,2	0,59
15	2,2	0,57

5.1.9.8. La repetarea testului, parcursul în roată liberă se începe în aceleași condiții de încălzire și aceeași viteză inițială.

5.1.9.9. Determinarea timpului de decelerație în roată liberă pentru viteze specificate multiple se poate efectua în cadrul aceluiași parcurs în roată liberă. În acest caz, parcursul în roată liberă trebuie repetat plecând de la aceeași viteză inițială.

5.2. Procesarea datelor

5.2.1. Calcularea rezistenței la înaintare

5.2.1.1. Rezistența la înaintare Fj, exprimată în newtoni, la viteza specificată vj, se calculează astfel:

Formula

unde:

m	=	masa vehiculului de testare în momentul testării, în kilograme, inclusiv conducătorul și instrumentele;
mr	=	masa de inerție echivalentă a tuturor roților și părților de vehicul care se rotesc împreună cu roțile pe durata parcursului rutier în roată liberă. mr se măsoară sau se calculează, după caz. O altă soluție constă în estimarea mr la 7 % din masa fără sarcină a vehiculului.

5.2.1.2. Rezistența la înaintare Fj trebuie corectată conform punctul 5.2.2.

5.2.2. Ajustarea curbei reprezentând rezistența la înaintare

Curba rezistenței la înaintare se calculează astfel:

Formula

Se ajustează ecuația prin regresie lineară la seria de date reprezentând Fj și vj obținută în ecuația de mai sus pentru determinarea coeficienților f0 și f2,

unde:

F	=	rezistența la înaintare, inclusiv, dacă este cazul, rezistența la viteza vântului, exprimată în newtoni;
f0	=	rezistența la rulare, în newtoni;
f2	=	coeficientul de rezistență aerodinamică la înaintare, exprimat în newtoni divizați la pătratul kilometrilor pe oră [N/(km/h)2].

Coeficienții f0 și f2 determinați se corectează în funcție de condițiile standard ale ambientului prin aplicarea ecuației:

Formula

unde:

f*0	=	rezistența la rulare corectată în funcție de condițiile standard ale ambientului, în newtoni;
TT	=	temperatura medie ambientală, în kelvini;
f*2	=	coeficient corectat al rezistenței aerodinamice la înaintare, în newtoni, divizată la pătratul kilometrilor pe oră [N/(km/h)2];
PT	=	presiunea atmosferică medie exprimată în kilopascali;
K0	=	factorul de corecție «temperatură» al rezistenței la rulare, care poate fi determinat pe baza datelor empirice de testare a vehiculelor și anvelopelor speciale sau care, în lipsa informațiilor, poate fi estimat astfel: K0 = 6 × 10 –3 K–1.

5.2.3. Rezistența la înaintare țintă pentru reglarea șasiului dinamometrului

Rezistența la înaintare țintă F* (v0) pe șasiul dinamometrului la viteza de referință a vehiculului (v0), în newtoni, se calculează astfel:

Formula

5.3. Reglarea șasiului dinamometrului pe baza măsurătorilor efectuate în timpul parcursului rutier în roată liberă

5.3.1. Caracteristicile echipamentului

5.3.1.1. Instrumentele utilizate pentru determinarea vitezei și duratei trebuie să aibă precizia menționată în tabelul 2 literele (a) - (f).

Tabelul 2 Precizia obligatorie a măsurătorilor

La valoarea determinată

Rezoluție

(a)	Rezistența la înaintare, F

+ 2 %

(b)	Viteza vehiculului (v1, v2)

± 1 %

0,45 km/h

(c)	Intervalul dintre viteze în timpul parcursului în roată liberă (2 Δv = v1 – v2)

± 1 %

0,10 km/h

(d)	Timpul de decelerație în roată liberă (Δt)

± 0,5 %

0,01 s

(e)	masa totală a vehiculului (mk + mrid)

± 1,0 %

1,4 kg

(f)	Viteza vântului

± 10 %

0,1 m/s

Cilindrii șasiului trebuie să fie curați, uscați și liberi de orice ar putea determina deraparea pneurilor.

5.3.2. Reglarea masei inerțiale

5.3.2.1. Masa inerțială corespunzătoare șasiului este masa inerțială corespunzătoare volanului, mfi, mai apropiată de masa reală a vehiculului ma. Masa reală ma corespunde sumei masei aflate în rotație a roții din față, mrf, precum și masei totale a vehiculului, inclusiv conducătorul și instrumentele, determinată în timpul testului rutier. Masa inerțială mi corespunzătoare se poate calcula și pe baza datelor din tabelul 3. Valoarea mrf se poate determina sau se poate calcula, în funcție de caz, în kilograme, ori poate fi estimată ca fiind 3 % din m.

Dacă masa reală ma nu poate fi egalizată la masa inerțială mi corespunzătoare volanului de inerție pentru a face rezistența la înaintare țintă F* echivalentă cu rezistența la înaintare FE care urmează a fi aplicată șasiului dinamometrului, timpul de decelerație în roată liberă ΔTE poate fi ajustat funcție de masa totală pe durata decelerației țintă în roată liberă, ΔT road, conform ecuațiilor de mai jos:

Formula

și unde:

ΔT road	=	timpul de decelerație țintă în roată liberă
ΔTE	=	timpul de decelerație țintă în roată liberă ajustat la masa inerțială (mi + mr1)
FE	=	rezistența la înaintare corespunzătoare șasiului dinamometrului
mr1	=	masa inerțială corespunzătoare roții din spate și părților vehiculului aflate în rotație pe durata parcursului în roată liberă. Masa mr1 poate fi determinată sau calculată, în kilograme, după caz. O altă soluție este estimarea mr1 la 4 % din m.

5.3.3. Înainte de testare, șasiul dinamometrului se încălzește în vederea stabilizării forței de frecare Ff.

5.3.4. Presiunea pneurilor se reglează în conformitate cu specificațiile constructorului sau cu presiunea la care viteza vehiculului în timpul testului rutier este egală cu viteza vehiculului pe șasiul dinamometrului.

5.3.5. Vehiculul pentru încercări se încălzește pe șasiul dinamometrului în aceleași condiții cu cele din timpul încercării pe drum.

5.3.6. Metoda de reglare a șasiului dinamometrului

Sarcina pe șasiul dinamometrului FE, din punct de vedere al construcției, este formată din pierderea totală prin frecare Ff (corespunzătoare sumei dintre rezistența la frecare la rotația șasiului și rezistența la rulare a pneurilor și rezistența la frecare a părților turnante ale sistemului de acționare a vehiculului) și forța de frânare a unității de absorbție a puterii (pau) Fpau, conform ecuației:

Formula

Rezistența țintă la înaintare F* specificată la punctul 5.2.3 trebuie reprodusă pe șasiul dinamometrului în funcție de viteza vehiculului, și anume:

Formula

5.3.6.1. Determinarea pierderii totale prin frecare

Determinarea pierderii totale prin frecare Ff pe șasiu se măsoară prin metoda arătată la punctul 5.3.3.1.1 și la punctul 5.3.3.1.2.

5.3.6.1.1. Acționarea motorului pe șasiul dinamometrului

Metoda se aplică doar șasiurilor care pot conduce un vehicul cu două roți. Vehiculul este acționat de șasiu la viteza constantă de referință v0, transmisia fiind angajată și motorul debreiat. Pierderea totală prin frecare Ff (v0) este dată de forța șasiului dinamometrului.

5.3.6.1.2. Parcursul în roată liberă fără absorbție

Metoda de determinare a timpului de decelerație în roată liberă este aplicată pentru evaluarea pierderii totale prin frecare Ff.

Parcursul în roată liberă efectuat de vehicul se realizează pe șasiul dinamometrului conform procedurii descrise la punctele 5.1.9.1 - 5.1.9.4 fără nici o absorbție de către șasiul dinamometrului, măsurându-se și timpul de decelerație în roată liberă Δti, corespunzător vitezei de referință v0.

Măsurarea se efectuează de cel puțin trei ori și se calculează timpul mediu de decelerație în roată liberă Formula pe baza formulei:

Formula

Pierderea totală prin frecare la viteza de referință v0, Ff (v0), se calculează astfel:

Formula

5.3.6.2. Calcularea forței unității de absorbție a puterii

Forța Fpau (v0) absorbită de șasiul dinamometrului la viteza de referință v0 se obține prin scăderea Ff (v0) din rezistența la înaintare țintă F* (v0):

Formula

5.3.6.3. Reglarea șasiului dinamometrului

În funcție de tipul de șasiu, dinamometrul se reglează aplicând metodele descrise la punctele 5.3.6.3.1 - 5.3.6.3.4.

5.3.6.3.1. Șasiul dinamometrului cu funcție poligonală

În cazul șasiului cu funcție poligonală, la care caracteristicile de absorbție sunt determinate de valorile sarcinii la diferite trepte de viteză, se aleg ca punct de reglaj cel puțin trei viteze date, inclusiv viteza de referință. La fiecare din aceste trepte, șasiul dinamometrului se reglează în funcție de valoarea Fpau (vj) obținută la punctul 5.3.6.2.

5.3.6.3.2. Șasiul dinamometrului cu control al coeficienților

5.3.6.3.2.1.

În cazul șasiului dinamometrului cu control al coeficienților la care caracteristicile absorbției sunt determinate de coeficienții dați ai unei funcții polinomiale, valoarea Fpau (vj) pentru fiecare viteză dată se calculează conform procedurii menționate la punctele 5.3.6.1 - 5.3.6.2.

5.3.6.3.2.2.

Dacă se definesc caracteristicile sarcinii astfel:

Formula

coeficienții a, b și c se determină prin metoda regresiei polinomiale.

5.3.6.3.2.3.

Șasiul dinamometrului se reglează în funcție de coeficienții a, b și c obținuți la punctul 5.3.6.3.2.2.

5.3.6.3.3. Șasiul dinamometrului cu reglor digital poligonal F*

5.3.6.3.3.1.

În cazul șasiului dinamometrului prevăzut cu reglor digital poligonal F*, la care o unitate centrală de procesare (CPU) este incorporată sistemului, F* este introdusă direct și Δti, Ff și Fpau sunt măsurate automat și calculate pentru determinarea, pe șasiul dinamometrului, a rezistenței țintă la înaintare F* = f*0 + f*2 v2.

5.3.6.3.3.2.

În acest caz sunt introduse direct și succesiv, prin metoda digitală, mai multe trepte F*j și vj, executându-se parcursul în roată liberă și determinându-se timpul de decelerație în roată liberă, Δti. Prin calcularea automată de către CPU în secvența următoare, Fpau este introdus automat în memorie la intervale de viteză ale vehiculului de 0,1 km/h; după repetarea de mai multe ori a testului în roată liberă, rezistența la înaintare este determinată astfel:

Formula Formula Formula

5.3.6.3.4. Șasiul dinamometrului cu reglor digital de coeficienți f*0 și f*2

5.3.6.3.4.1.

În cazul șasiului dinamometrului prevăzut cu indicator digital al coeficienților f*0 și f*2, unde CPU este incorporat sistemului, rezistența țintă la înaintare F* = f*0 + f*2 v2 este determinată automat pe șasiul dinamometrului.

5.3.6.3.4.2.

În acest caz, coeficienții f*0 și f*2 sunt introduși digital, în mod direct; se execută parcursul în roată liberă și se determină timpul de decelerație în roată liberă, Δti. Prin calcularea automată de către CPU în secvența următoare, Fpau este introdus automat în memorie pe cale digitală, la intervale de viteză ale vehiculului de 0,06 km/h, pentru determinarea rezistenței la înaintare:

Formula Formula Formula

5.3.7. Verificarea șasiului dinamometrului

5.3.7.1. Imediat după reglarea inițială, timpul de decelerație în roată liberă ΔtE pe șasiu, corespunzător vitezei de referință (v0) se măsoară în conformitate cu procedura descrisă la punctele 5.1.9.1 - 5.1.9.4.

Măsurătoarea se efectuează de cel puțin trei ori și timpul de decelerație în roată liberă ΔtE se calculează pe baza acestor rezultate.

5.3.7.2. Rezistența la înaintare la viteza de referință FE (v0) pe șasiul dinamometrului se calculează prin ecuația:

Formula

unde:

FE	=	rezistența la înaintare stabilită pe șasiul dinamometrului;
ΔtE	=	timpul mediu de decelerație în roată liberă pe șasiul dinamometrului.

5.3.7.3. Eroarea de reglare, ε, se calculează astfel:

Formula

5.3.7.4. Se reglează din nou șasiul dinamometrului dacă eroarea de reglare nu este conformă următoarelor criterii:

ε ≤ 2 % for v0 ≥ 50 km/h

ε ≤ 3 % for 30 km/h ≤ v0 < 50 km/h

ε ≤ 10 % for v0 < 30 km/h

5.3.7.5. Procedura descrisă la punctele 5.3.4.1 - 5.3.4.3 se repetă până ce eroarea de reglare este conformă acestor criterii.

5.4. Reglarea șasiului dinamometrului cu ajutorul tabelului de rezistență la înaintare

Șasiul dinamometrului poate fi reglat pe baza datelor din tabelul de rezistență la înaintare mai bine decât pe baza rezistenței la înaintare obținută prin metoda parcursului în roată liberă. Cu ajutorul metodei din tabel, șasiul dinamometrului se reglează în funcție de masa de referință, indiferent de caracteristicile vehiculului cu două roți.

Masa inerțială corespunzătoare volanului de inerție mfi este masa de inerție echivalentă mi menționată la tabelul 3. Șasiul dinamometrului se reglează în funcție de rezistența la rulare a roții din față «a» și de coeficientul rezistenței aerodinamice «b» menționat în tabelul 3.

Tabelul 3 (2)

Masa de referință mref (kg)	Masa inerțială echivalentă mi (kg)	Rezistența la rulare a roții din față «a» (N)	Coeficientul rezistenței aerodinamice «b» (N/(km/h)) (2)
95 < mref ≤ 105	100	8,8	0,0215
105 < mref ≤ 115	110	9,7	0,0217
115 < mref ≤ 125	120	10,6	0,0218
125 < mref ≤ 135	130	11,4	0,0220
135 < mref ≤ 145	140	12,3	0,0221
145 < mref ≤ 155	150	13,2	0,0223
155 < mref ≤ 165	160	14,1	0,0224
165 < mref ≤ 175	170	15,0	0,0226
175 < mref ≤ 185	180	15,8	0,0227
185 < mref ≤ 195	190	16,7	0,0229
195 < mref ≤ 205	200	17,6	0,0230
205 < mref ≤ 215	210	18,5	0,0232
215 < mref ≤ 225	220	19,4	0,0233
225 < mref ≤ 235	230	20,2	0,0235
235 < mref ≤ 245	240	21,1	0,0236
245 < mref ≤ 255	250	22,0	0,0238
255 < mref ≤ 265	260	22,9	0,0239
265 < mref ≤ 275	270	23,8	0,0241
275 < mref ≤ 285	280	24,6	0,0242
285 < mref ≤ 295	290	25,5	0,0244
295 < mref ≤ 305	300	26,4	0,0245
305 < mref ≤ 315	310	27,3	0,0247
315 < mref ≤ 325	320	28,2	0,0248
325 < mref ≤ 335	330	29,0	0,0250
335 < mref ≤ 345	340	29,9	0,0251
345 < mref ≤ 355	350	30,8	0,0253
355 < mref ≤ 365	360	31,7	0,0254
365 < mref ≤ 375	370	32,6	0,0256
375 < mref ≤ 385	380	33,4	0,0257
385 < mref ≤ 395	390	34,3	0,0259
395 < mref ≤ 405	400	35,2	0,0260
405 < mref ≤ 415	410	36,1	0,0262
415 < mref ≤ 425	420	37,0	0,0263
425 < mref ≤ 435	430	37,8	0,0265
435 < mref ≤ 445	440	38,7	0,0266
445 < mref ≤ 455	450	39,6	0,0268
455 < mref ≤ 465	460	40,5	0,0269
465 < mref ≤ 475	470	41,4	0,0271
475 < mref ≤ 485	480	42,2	0,0272
485 < mref ≤ 495	490	43,1	0,0274
495 < mref ≤ 505	500	44,0	0,0275
At every 10 kg	At every 10 kg	a = 0,088 mi Notă: rotunjită la două decimale	b = 0,000015 mi + 0,0200 Notă: rotunjit la cinci decimale

5.4.1. Reglarea rezistenței la înaintare pe șasiul dinamometrului cu ajutorul tabelului rezistenței la înaintare

Rezistența la înaintare pe șasiul dinamometrului, FE, se determină pe baza următoarei ecuații:

Formula

unde:

FT	=	rezistența la înaintare obținută pe baza tabelului de rezistență la înaintare, exprimată în newtoni;
A	=	rezistența la rulare a roții din față, în newtoni;
B	=	coeficientul de rezistență aerodinamică exprimat în newtoni pe oră, împărțit la pătratul kilometrilor pe oră [N/(km/h)2 ];
v	=	viteza specifică, exprimată în kilometri pe oră.

Rezistența țintă la înaintare F* este egală cu rezistența la înaintare obținută pe baza tabelului de rezistență la înaintare FT, întrucât nu este necesar să se aplice corecția pentru a se ține seama de condițiile ambientale de referință.

5.4.2. Viteza specifică pentru șasiul dinamometrului

Rezistențele la înaintare pe șasiul dinamometrului se verifică la viteza dată v. Se controlează cel puțin patru viteze specifice, inclusiv viteza (vitezele) de referință. Banda vitezelor specifice (intervalul dintre viteza maximă și cea minimă) se extinde la cele două extremități ale vitezei de referință sau ale bandei vitezei de referință, în cazul în care există mai mult de o viteză de referință, cu cel puțin Δv, conform definiției de la punctul 5.1.6. Vitezele specificate, inclusiv viteza (vitezele) de referință, nu trebuie să se abată cu mai mult de 20 km/h, iar intervalul vitezelor specificate trebuie să fie același.

5.4.3. Verificarea șasiului dinamometrului

5.4.3.1. Imediat după reglarea inițială, se determină timpul de decelerație în roată liberă corespunzător vitezei specificate, pe șasiul dinamometrului. Vehiculul cu două roți nu se urcă pe șasiul dinamometrului în momentul când se măsoară timpul de decelerație în roată liberă. Când viteza șasiului dinamometrului depășește viteza maximă a ciclului de teste se începe determinarea timpului de decelerație în roată liberă.

Determinarea se efectuează de cel puțin trei ori și timpul de decelerație în roată liberă ΔtE se calculează pe baza rezultatelor obținute.

5.4.3.2. Rezistența la înaintare stabilită, FE (vj) pe șasiul dinamometrului se calculează prin ecuația:

Formula

5.4.3.3. Eroarea de reglare la viteza specificată, , se calculează astfel:

Formula

5.4.3.4. Se reglează din nou șasiul dinamometrului dacă eroarea de reglare nu este conformă următoarelor criterii:

ε ≤ 2 % for v ≥ 50 km/h

ε ≤ 3 % for 30 km/h ≤ v < 50 km/h

ε ≤ 10 % for v < 30 km/h

Procedura menționată la punctele 5.4.3.1 - 5.4.3.3 se repetă până când eroarea de reglare este conformă cu aceste criterii.

5.5. Starea vehiculului cu două sau trei roți

5.5.1.

Înainte de test, vehiculul cu două sau trei roți se ține într-o cameră în care temperatura să rămână relativ constantă între 20 °C și 30 °C. Starea vehiculului trebuie menținută până ce temperatura uleiului și, dacă este cazul, aceea a lichidului de răcire, se situează la ± 2 k din temperatura încăperii.

5.5.2.

Presiunea pneurilor trebuie să fie cea indicată de constructor pentru derularea testului rutier preliminar, care să permită reglarea frânei. Cu toate acestea, dacă diametrul cilindrilor este mai mic de 500 mm, presiunea pneurilor poate fi ridicată de la 30 la 50 %.

5.5.3.

Masa pe roata acționată este aceeași când vehiculul este utilizat în condiții normale de funcționare, cu un conducător având greutatea de 75 kg.

5.6. Calibrarea aparatului de analiză

5.6.1. Calibrarea analizatorilor

Se injectează în analizator cantitatea de gaz, la presiunea indicată compatibilă cu funcționarea corectă a echipamentului, cu ajutorul debitmetrului și a manometrului de ieșire montat pe fiecare sticlă. Se reglează aparatul pentru ca el să arate la valoarea stabilizată, valoarea indicată pe sticla etalon pentru gaz. Pornind de la reglarea efectuată cu ajutorul sticlei aflată la conținutul maxim, se trasează curba variațiilor analizatorului în funcție de conținutul sticlelor etalon umplute cu gaz, folosite la testare. Pentru calibrarea periodică a analizatorilor de ionizare cu flacără, care se efectuează cel puțin lunar, se utilizează amestecuri de aer și propan (sau hexan) la concentrații nominale de hidrocarburi de 50 % și 90 % din scala completă. Pentru calibrarea periodică a analizatorilor nedispersivi cu absorbție în infraroșu, se măsoară amestecuri de azot și respectiv de CO și CO2 în concentrații nominale de 10, 40, 60, 85 și 90 % din scala completă. Pentru calibrarea analizatorului chemiluminescent NOx se utilizează amestecuri de protoxid de azot (N2O) diluat în nitrogen cu o concentrație nominală de 50 % și 90 % din scala completă. Pentru calibrarea de control, care se derulează înainte de fiecare serie de teste, este necesar ca la toate cele trei tipuri de analizatori să se utilizeze amestecuri ale gazelor ce urmează a fi măsurate, concentrația lor fiind de 80 % din scala completă. Se poate utiliza un dispozitiv de diluare pentru a aduce gazul de calibrare cu o concentrație de 100 % la concentrația dorită.

6. DESFĂȘURAREA TESTELOR PE ȘASIUL DINAMOMETRULUI

6.1. Condiții speciale de derulare a testelor

6.1.1. Temperatura din încăperea unde se află bancul dinamometrului trebuie să fie între 20 °C și 30 °C pe tot timpul testului și să fie cât mai apropiată de temperatura încăperii unde este ținut vehiculul cu două sau trei roți.

6.1.2. Pe cât posibil, vehiculul trebuie menținut orizontal în timpul testului, pentru a se evita distribuirea anormală a carburantului.

6.1.3. Pe timpul testului, în fața vehiculului se plasează o suflantă de răcire cu viteză variabilă care să dirijeze aerul de răcire spre vehicul, în vederea simulării condițiilor reale de funcționare. Viteza suflantei trebuie să fie astfel încât în condiții de funcționare de 10 până la 50 km/h, viteza lineară a aerului la ștuțul de ieșire din suflantă să fie de ± 5 km/h din viteza corespunzătoare a cilindrului. După ce se ajunge la peste 50 km/h, viteza lineară a aerului este de ± 10 %. La viteze ale cilindrului mai mici de 10 km/h, viteza aerului poate fi zero.

Viteza aerului de răcire este definită ca valoarea medie a nouă puncte de măsurare situate în centrul fiecărui dreptunghi care împarte secțiunea finală a suflantei în nouă părți (divide părțile orizontale și verticale ale secțiunii finale a suflantei în trei părți egale). Fiecare valoare de la cele nouă puncte trebuie să se încadreze în limita de 10 % din valoarea lor nominală.

Suprafața secțiunii finale a suflantei trebuie să fie de cel puțin 0,4 m2 și marginea interioară trebuie să fie la o distanță de 5 – 20 cm deasupra solului. Secțiunea finală a suflantei trebuie să fie perpendiculară cu axa longitudinală a vehiculului și distanța față de extremitatea frontală a vehiculului trebuie să fie cuprinsă între 0,3 și 0,45 m. Dispozitivul utilizat pentru măsurarea vitezei lineare a aerului trebuie să fie între 0 și 20 cm de la ștuțul de ieșire a aerului.

6.1.4. Pe timpul testului se înregistrează viteza în funcție de timp pentru a se verifica dacă testele au fost executate corect.

6.1.5. Se pot înregistra temperaturile apei de răcire și ale uleiului din baia de ulei.

6.2. Pornirea motorului

6.2.1.

După efectuarea operațiunilor preliminare pe aparatul de colectare, diluare, analiză și măsurare a gazului (a se vedea punctul 7.1.), se pornește motorul cu ajutorul dispozitivelor prevăzute în acest scop: contact, ambreiaj etc., respectându-se instrucțiunile constructorului.

6.2.2.

Primul ciclu de teste începe odată cu prelevarea mostrelor și măsurarea rotațiilor pompei.

6.3. Utilizarea contactului manual

Contactul trebuie tăiat cât mai repede și, în principiu, înainte de accelerarea de la 0 la 50 km/h. Dacă nu se poate respecta această recomandare, se va indica momentul întreruperii contactului. Contactul este reglat conform instrucțiunilor constructorului.

6.4. Ralanti

6.4.1. Cutia de viteze cu comandă manuală

6.4.1.1.

Perioadele de ralanti se efectuează cu motorul ambreiat și cutia de viteze la punctul mort.

6.4.1.2.

Pentru a se realiza accelerațiile conform ciclului normal, vehiculul trebuie adus în treapta întâi, cu ambreiajul debreiat, cu cinci secunde înainte de pornirea accelerației după perioada de ralanti.

6.4.1.3.

Primul ralanti de la începutul setului de teste este de 6 secunde de ralanti cu cutia de viteze la punctul mort, motorul ambreiat și de 5 secunde cu cutia de viteze în treapta întâi și motorul debreiat.

6.4.1.4.

În cazul ralantiurilor intermediare de la fiecare set de teste, timpii corespunzători sunt de 16 secunde la punctul mort și respectiv 5 secunde în viteza întâi, cu motorul debreiat.

6.4.1.5.

Ultimul ralanti din setul de teste trebuie să dureze 7 secunde, cu cutia de viteze la punctul mort și motorul ambreiat.

6.4.2. Cutia de viteze cu comandă semiautomată

Se aplică indicațiile constructorului pentru deplasarea în oraș sau, în lipsa acestora, instrucțiunile referitoare la cutia de viteze cu comandă manuală.

6.4.3. Cutia de viteze cu comandă automată

Selectorul nu se manevrează pe durata testului, în afara cazului în care există indicații contrare din partea constructorului. În acest caz se aplică etapele prevăzute pentru cutia de viteze cu comandă manuală.

6.5. Accelerații

6.5.1.

Accelerațiile se efectuează astfel încât să se asigure o rată a accelerației cât mai constantă.

6.5.2.

În situația în care posibilitățile de accelerare ale vehiculului nu sunt suficiente pentru efectuarea tuturor etapelor de accelerare în limitele de toleranță prescrise, vehiculul trebuie condus cu clapeta de închidere complet deschisă până când se atinge viteza prescrisă, după care se continuă în mod normal.

6.6. Decelerații

6.6.1.

Toate decelerațiile se efectuează prin închiderea totală a clapetei, cu motorul ambreiat. Debreierea motorului se efectuează la viteza de 10 km/h.

6.6.2.

Dacă perioada de decelerație este mai mare decât cea prevăzută în etapa respectivă, se utilizează frânele vehiculului pentru respectarea ciclului de teste.

6.6.3.

Dacă perioada de decelerație este mai mică decât cea prevăzută în etapa respectivă se restabilește concordanța cu ciclul teoretic printr-o fază constantă sau o perioadă de ralanti care vine după faza constantă sau de ralanti. În acest caz nu se aplică punctul 2.4.3.

6.6.4.

La finele perioadei de decelerație (oprirea vehiculului pe cilindri), cutia de viteze este la punctul mort și motorul este ambreiat.

6.7. Viteze stabilizate

6.7.1.

Se va evita «pomparea» sau închiderea clapetei de închidere atunci când se trece la viteza stabilizată următoare.

6.7.2.

Perioadele de viteză constantă se obțin prin menținerea accelerației în poziție fixă.

7. METODA DE PRELEVARE, ANALIZĂ ȘI DETERMINARE A VOLUMULUI EMISIILOR DE GAZE

7.1. Operații care preced demararea vehiculului

7.1.1.

Se golesc și se etanșeizează săculeții de prelevare S a și S b .

7.1.2.

Se acționează pompa rotativă de volum P1 fără să se pornească turometrul.

7.1.3.

Se acționează pompele P2 și P3 pentru prelevarea mostrelor, cu robineții fixați pentru devierea gazelor produse în atmosferă; se reglează debitul prin robineții V2 și V3.

7.1.4.

Se pun în funcțiune dispozitivele de înregistrare a temperaturii T și a presiunii g1 și g2.

7.1.5.

Turometrul CT și turometrul cu rolă se fixează la zero.

7.2. Începerea operației de prelevare și de măsurare a volumului

7.2.1.

Se execută simultan operațiile de la punctele 7.2.2. - 7.2.5.

7.2.2.

Se fixează robineții de deviere pentru colectarea în săculeții Sa și Sb a mostrelor prelevate continuu prin sondele S2 și S3 și evacuate anterior în atmosferă.

7.2.3.

Momentul demarării testului este indicat în graficele contoarelor cu înregistrare analogică atașate la termometrul T și la manometrele diferențiale g1 și g2.

7.2.4.

Se pornește turometrul care înregistrează numărul total de rotații ale pompei P1.

7.2.5.

Se pornește dispozitivul menționat la punctul 6.1.3, care direcționează un jet de aer către vehicul.

7.3. Încheierea operațiilor de prelevare și de măsurare a volumului

7.3.1.

La finele ciclului de teste se execută simultan operațiile descrise la punctul 7.3.2 până la punctul 7.3.5.

7.3.2.

Se fixează robineții de deviere pentru închiderea săculeților Sa și Sb și pentru evacuarea în atmosferă a mostrelor aspirate de pompele P2 și P3 prin sondele S2 și S3.

7.3.3.

Se arată momentul de la finele testului pe graficele contoarelor analogice menționate la punctul 7.2.3.

7.3.4.

Este oprit turometrul totalizator de la pompa P1.

7.3.5.

Se oprește dispozitivul menționat la punctul 6.1.3 care trimite un jet de aer către vehicul.

7.4. Analiza mostrelor din săculeți

7.4.1.

Gazele de eșapament din săculeți se analizează cât mai repede, dar în orice situație la cel mult 20 de minute de la finele testelor.

7.4.2.

Înainte de analiza fiecărei mostre se aduce din nou la zero analizatorul utilizat pentru fiecare gaz poluant, utilizându-se gazul etalon corespunzător.

7.4.3.

Analizatorii sunt adaptați la curbele de calibrare cu ajutorul gazelor etalon la concentrații nominale de 70 – 100 % din plaja utilizată.

7.4.4.

Se verifică din nou dacă analizatorii sunt fixați la zero. Dacă cifra indicată are o abatere mai mare de 2 % din plaja definită la punctul 7.4.2 se repetă procedura.

7.4.5.

Se analizează mostrele.

7.4.6.

După analiză se verifică din nou, utilizând aceleași gaze, punctele zero și ale gazului etalon. Testul este acceptat dacă diferența dintre rezultatele obținute după analiză și cele arătate la punctul 7.4.3 este mai mică de 2 %.

7.4.7.

În toate etapele analizei, debitul și presiunea diferitelor gaze trebuie să fie aceleași cu cele înregistrate la calibrarea analizatorilor.

7.4.8.

Cifra aleasă pentru a reprezenta concentrația fiecărui poluant măsurat în gaz este cifra indicată înainte de stabilizarea aparatului de măsură.

7.5. Măsurarea distanței parcurse

Se obține distanța S parcursă în mod real și exprimată în km prin multiplicarea numărului de rotații afișate pe turometrul totalizator pe laterala rolei (a se vedea punctul 4.1.1).

8. DETERMINAREA CANTITĂȚII DE GAZE POLUANTE EMISE

8.1. Masa de monoxid de carbon emis în timpul testului se determină prin formula:

Formula

unde:

8.1.1.

COM este masa monoxidului de carbon emis în timpul testului, în g/km;

8.1.2.

S este distanța definită la punctul 7.5;

8.1.3.

dCO este densitatea monoxidului de carbon la temperatura de 0 °C și la presiunea de 101,33 kPa (= 1,250 kg/m3);

8.1.4.

COc este concentrația volumică a monoxidului de carbon în gazele diluate, exprimată în părți per milion și corectate pentru a se ține seama de poluarea aerului de diluție:

unde:

8.1.4.1.

COe este concentrația de monoxid de carbon măsurată în părți per milion în mostra de gaze diluate colectate în săculețul Sb;

8.1.4.2.

COd este concentrația de monoxid de carbon măsurată în părți per milion în mostra de aer de diluție colectat în săculețul Sa;

8.1.4.3.

DF este coeficientul menționat la punctul 8.4.

8.1.5.

V este volumul total exprimat în m3/test de gaze diluate la temperatura de referință de 0 ° C (273 oK) și la presiunea de referință de 101,33 kPa

unde:

8.1.5.1.

V0 este volumul de gaz deplasat de pompa P1 în timpul unei rotații, exprimat în m3/rotație. Volumul este funcție de diferențele de presiune dintre secțiunile intrare și ieșire ale pompei;

8.1.5.2.

N este numărul de rotații efectuate de pompa P1 în timpul fiecărei faze a testului;

8.1.5.3.

Pa este presiunea atmosferică exprimată în kPa;

8.1.5.4.

Pi este valoarea medie, exprimată în kPa, obținută în cele patru seturi de teste, ale scăderii de presiune din secțiunea de intrare în pompa P1.

8.1.5.5.

Tp este valoarea obținută în cele patru seturi de teste ale temperaturii gazelor diluate măsurate în secțiunea de intrare ale pompei P1.

8.2. Masa hidrocarburilor nearse emise de eșapamentul vehiculului în timpul testului se calculează cu formula:

Formula

unde:

8.2.1.

HCM este masa de hidrocarburi emise în timpul testului, exprimată în g/km;

8.2.2.

S este distanța definită la punctul 7.5;

8.2.3.

dHC este densitatea hidrocarburilor la temperatura de 0 °C și la presiunea de 101,33 kPa pentru media raportului dintre carbon și hidrogen de 1: 1,85 (= 0,619 kg/m3 );

8.2.4.

HCc este concentrația de gaze diluate exprimată în părți per milion de echivalent carbon (de exemplu: concentrația de propan multiplicată cu 3) și corectată pentru a ține cont de aerul de diluție:

unde:

8.2.4.1.

HCe este concentrația de hidrocarburi, exprimată în părți per milion de echivalent carbon, din mostra de gaze diluate colectate în săculețul Sb;

8.2.4.2.

HCd este concentrația de hidrocarburi, exprimată în părți per milion de echivalent carbon, din mostra de aer de diluție colectat în săculețul Sa;

8.2.4.3.

DF este coeficientul specificat la punctul 8.4;

8.2.5.

V este volumul total (a se vedea punctul 8.1.5).

8.3. Masa oxizilor de azot evacuată prin țeava de eșapament a vehiculului în timpul testului se calculează cu formula:

Formula

unde:

8.3.1.

NOxM este masa oxizilor de azot degajați în timpul testului, exprimată în g/km;

8.3.2.

S este distanța definită la punctul 7.5;

8.3.3.

dNO2 este densitatea oxizilor de azot din gazele de eșapament în echivalent de NO2, la temperatura de 0 °C și presiunea de 101,33 kPa (= 2,05 kg/m3);

8.3.4.

NOxc este concentrația de oxizi de azot din gazele diluate, exprimată în părți per milion și corectată pentru a se ține seama de aerul de diluție:

unde:

8.3.4.1.

NOxe este concentrația de oxizi de azot, exprimată în părți per milion, din mostra de gaze diluate colectate în săculețul Sa;

8.3.4.2.

NOxd este concentrația de oxizi de azot, exprimată în părți per milion, din mostra de aer de diluție colectat în săculețul Sb;

8.3.4.3.

DF este coeficientul menționat la punctul 8.4;

8.3.5.

Kh este factorul de corecție al umidității:

unde:

8.3.5.1.

H este umiditatea absolută exprimată în grame de apă per kg de aer uscat:

unde:

8.3.5.1.1.

U este gradul de umiditate exprimat în procente;

8.3.5.1.2.

Pd este presiunea vaporilor de apă saturată la temperatura de testare, exprimată în kPa;

8.3.5.1.3.

Pa este presiunea atmosferică exprimată în kPa.

8.4. DF este un coeficient exprimat prin formula:

Formula

unde:

8.4.1.

CO, CO2 și HC reprezintă concentrațiile de monoxid de carbon, bioxid de carbon și hidrocarburi, exprimate în procente, din mostra de gaze diluate colectate în săculețul Sa.

Subapendicele 1a

CICLURILE DE FUNCȚIONARE APLICATE LA TESTUL DE TIP 1

Ciclul de funcționare pe dinamometru în cazul testului elementar urban

(a se vedea apendicele 1 punctul 2.1)

Ciclul de funcționare la testul de tip 1 în cazul testului elementar urban

(a se vedea apendicele 1 subapendicele 1)

Ciclul de funcționare pe dinamometru în extraurban

Număr de operații	Operații	Fază	Accelerație (m/s2)	Viteză (km/h)	Durata		Timp total (s)	Treapta de viteză utilizată în cazul cutiei de viteze manuale
Număr de operații	Operații	Fază	Accelerație (m/s2)	Viteză (km/h)	fiecărei operații (s)	fiecărei faze(s)	Timp total (s)
1	Ralanti	1			20	20	20	A se vedea punctul 2.3.3 din apendicele 2 – utilizarea cutiei de viteze la testul extra-urban, în conformitate cu recomandările fabricantului
2	Accelerare		0,83	0-15	5		25
3	Schimbare de viteză				2		27
4	Accelerare		0,62	15-35	9		36
5	Schimbare de viteză	2			2	41	38
6	Accelerare		0,52	35-50	8		46
7	Schimbare de viteză				2		48
8	Accelerare		0,43	50-70	13		61
9	Viteze stabilizate	3		70	50	50	111
10	Decelerație	4	-0,69	70-50	8	8	119
11	Viteze stabilizate	5		50	69	69	188
12	Accelerare	6	0,43	50-70	13	13	201
13	Viteze stabilizate	7		70	50	50	251
14	Accelerare	8	0,24	70-100	35	35	286
15	Viteze stabilizate	9		100	30	30	316
16	Accelerare	10	0,28	100-120	20	20	336
17	Viteze stabilizate	11		120	10	20	346
18	Decelerație		-0,69	120-80	16		362
19	Decelerație	12	-1,04	80-50	8	34	370
20	Decelerație, motor debreiat		-1,39	50-0	10		380
21	Ralanti	13			20	20	400

Ciclul de funcționare în extraurban la testul de tip 1

(apendice 1, punctul 3, anexa III din Directiva Consiliului 91/441/CEE (3)

”

(1) Acestea sunt mase suplimentare care, dacă este cazul, pot fi înlocuite cu un dispozitiv electronic, cu condiția să se demonstreze existența unor rezultate echivalente.

(2) Dacă viteza maximă a vehiculului declarată de constructor este mai mică de 130 km/h și dacă această viteză nu poate fi atinsă pe șasiul dinamometrului ținându-se cont de caracteristicile bancului de probă definite în tabelul 3 din apendicele A, coeficientul b se ajustează pentru a se obține viteza maximă.

(3) JO L 242, 30.8.1991, p. 1.

ANEXA II

Punctul 2.2 din anexa VII la Directiva 2002/24/CEE a Consiliului se înlocuiește cu următoarele:

„

”

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R1486

L 213/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1486/2003 AL COMISIEI

din 22 august 2003

de stabilire a procedurilor de efectuare a inspecțiilor Comisiei în domeniul siguranței aviației civile

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)

Pentru a monitoriza aplicarea de către statele membre a Regulamentului (CE) nr. 2320/2002, Comisia trebuie să efectueze inspecții după șase luni de la intrarea în vigoare a respectivului regulament. Organizarea inspecțiilor, sub supravegherea Comisiei, este necesară pentru a se verifica eficacitatea programelor naționale de control al calității în domeniul siguranței aviației civile.

(2)	Comisia ar trebui să coordoneze, împreună cu statele membre, programul de desfășurare și pregătirea inspecțiilor Comisiei. Echipele sale de inspecție ar trebui să includă controlori naționali calificați, puși la dispoziție de statele membre.

(3)	Inspecțiile Comisiei ar trebui să fie efectuate în conformitate cu o procedură stabilită, care să includă o metodologie standard.

(4)	Informațiile cu caracter deosebit, referitoare la inspecții, ar trebui să fie tratate ca fiind informații secrete.

(5)

Comisia ar trebui să ia în considerare activitățile statelor membre și să examineze activitățile, procedurile, programele de instruire și facilitățile de care dispun organizațiile interguvernamentale pentru a utiliza în modul cel mai eficient cunoștințele tehnologice și resursele și pentru a realiza o abordare armonizată, bazată pe cooperare, în domeniul siguranței aviației civile, ori de câte ori este posibil.

(6)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului înființat în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2320/2002,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECT ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește procedurile de efectuare a inspecțiilor Comisiei pentru monitorizarea aplicării de către statele membre a Regulamentului (CE) nr. 2320/2002 la nivelul fiecărui stat membru și al fiecărui aeroport luat în parte.

Inspecțiile se efectuează de o manieră transparentă, eficientă, armonizată și consecventă.

Articolul 2

Definiții

Următoarele definiții se aplică în înțelesul prezentului regulament:

1.	„autoritate competentă” înseamnă autoritatea națională, desemnată de un stat membru în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2320/2002;

2.	„inspecția Comisiei” înseamnă o examinare făcută de inspectorii Comisiei privind controalele de calitate existente și măsurile de siguranță, procedurile și structurile în domeniul aviației civile, cu scopul de a se determina conformitatea cu Regulamentul (CE) nr. 2320/2002;

3.	„inspector al Comisiei” înseamnă o persoană cu o calificare corespunzătoare, angajată de Comisie sau de un controlor național, mandatat de Comisie pentru a efectua inspecții de securitate în domeniul aviației civile;

4.	„comitet” înseamnă comitetul înființat în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2320/2002;

5.	„deficiență” înseamnă neconformitatea cu cerințele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2320/2002;

6.	„controlor național” înseamnă o persoană angajată de un stat membru și calificată ca și controlor de siguranță în domeniul aviației civile, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1217/2003 (2);

7.	„probă” înseamnă testarea măsurilor de siguranță aeriană, în care autoritatea competentă inițiază sau simulează intenția de a comite un act ilegal, cu scopul de a examina eficiența și modul de aplicare a măsurilor existente de siguranță.

CAPITOLUL II

CERINȚE GENERALE

Articolul 3

Cooperarea între statele membre

(1) Fără a aduce atingere răspunderilor care revin Comisiei, statele membre cooperează cu aceasta pentru îndeplinirea sarcinilor sale de inspecție. Această cooperare este efectivă pe durata etapelor pregătitoare, de control și de raportare.

(2) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că notificarea unei inspecții este menținută confidențială, în așa fel încât procesul de inspecție să nu fie compromis.

Articolul 4

Exercitarea atribuțiilor Comisiei

(1) Fiecare stat membru se asigură că inspectorii Comisiei sunt capabili să-și exercite autoritatea în vederea inspectării activităților privind siguranța aviației civile desfășurate de autoritatea competentă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2320/2002, precum și cele desfășurate de oricare altă entitate care face obiectul acelui regulament.

(2) Fiecare stat membru se asigură că, la cerere, inspectorii Comisiei au acces la următoarea documentație:

(a)	programul național de siguranță în domeniul aviației civile, incluzând programul național de instruire în același domeniu;

(b)	programul național de control al calității în domeniul siguranței aviației civile;

(c)	aeroportul identificat și programele de securitate ale societății de transport aerian;

(d)	rezultatele controalelor de conformitate menționate la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2320/2002.

(3) Ori de câte ori inspectorii Comisiei întâmpină dificultăți în îndeplinirea îndatoririlor lor, statele membre în cauză acordă sprijin Comisiei, prin orice mijloace, în limitele competențelor lor legale, în așa fel încât Comisia să-și poată îndeplini sarcinile în totalitate.

Articolul 5

Participarea controlorilor naționali la inspecțiile Comisiei

(1) Statele membre pun la dispoziția Comisiei controlori naționali capabili să participe atât la inspecțiile Comisiei cât și la etapele pregătitoare și de raportare aferente.

(2) Un controlor național nu participă la inspecțiile Comisiei în statul membru în care este angajat.

(3) Statele membre pun la dispoziția Comisiei o listă cu controlorii naționali pe care Comisia îi poate solicita să participe la o inspecție efectuată de aceasta.

Lista se actualizează cel târziu la sfârșitul lunii iunie a fiecărui an, iar pentru prima oară în termen de două luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(4) Comisia comunică comitetului listele menționate la alineatul (3).

(5) Comisia solicită de la autoritatea competentă, cu cel puțin două luni înaintea momentului stabilit pentru începerea inspecției, informații referitoare la disponibilitatea controlorilor naționali pentru a efectua inspecția.

(6) Cheltuielile ocazionate de participarea controlorilor naționali la inspecțiile Comisiei sunt suportate de Comisie în conformitate cu normele comunitare.

Articolul 6

Criterii de calificare pentru inspectorii Comisiei

(1) Pentru a avea dreptul să efectueze inspecții în numele Comisiei, inspectorii Comisiei trebuie să fi absolvit cu succes programul de instruire.

Instruirea se conformează următoarelor cerințe:

(a)	este acreditată de Comisie;

(b)	are un caracter inițial și recurent;

(c)	asigură un standard de performanță adecvat obiectivului de a controla aplicarea măsurilor de securitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2320/2002.

(2) Comisia se asigură că inspectorii Comisiei îndeplinesc criteriile stabilite în alineatul (1) și că au suficientă experiență teoretică și practică.

CAPITOLUL III

PROCEDURILE DE EFECTUARE A INSPECȚIILOR COMISIEI

Articolul 7

Notificarea inspecțiilor

(1) Comisia acordă autorității competente un preaviz de cel puțin două luni pentru o inspecție care urmează să se efectueze pe teritoriul acesteia.

(2) Atunci când un aeroport urmează să fie inspectat, Comisia notifică autoritatea competentă în mod corespunzător.

(3) Atunci când notifică autoritatea competentă privind o inspecție, Comisia transmite un chestionar preliminar care trebuie completat de autoritatea competentă, precum și o cerere de punere la dispoziție a documentelor enumerate la articolul 4 alineatul (2).

Chestionarul completat și documentele solicitate se prezintă Comisiei în termen de șase săptămâni de la primirea notificării privind inspecția.

Articolul 8

Pregătirea inspecțiilor

(1) Inspectorii Comisiei desfășoară activități pregătitoare pentru a putea să asigure eficiența, precizia și consecvența inspecțiilor.

(2) Comisia furnizează autorității competente numele inspectorilor împuterniciți să efectueze o inspecție, precum și alte detalii, după caz.

(3) Pentru fiecare inspecție, autoritatea competentă desemnează un coordonator care face demersurile practice legate de activitatea de inspecție care urmează să fie întreprinsă.

Articolul 9

Efectuarea inspecțiilor

(1) Pentru monitorizarea conformității cu cerințele de siguranță în aviația civilă, stabilite de Regulamentul (CE) nr. 2320/2002, se utilizează o metodologie standard.

(2) Statele membre trebuie să asigure însoțitori pentru inspectorii Comisiei pe toată durata inspecției.

(3) Inspectorii Comisiei vor deține asupra lor o legitimație prin care să fie autorizați să efectueze inspecții în numele Comisiei, precum și o legitimație de aeroport, care să le ofere acces la toate zonele de interes pentru inspecție.

(4) Testele se vor efectua doar cu notificare prealabilă și după obținerea acordului, în strânsă coordonare cu autoritatea respectivă, pentru a asigura siguranța, protecția și eficiența acestora.

(5) Ori de câte ori este cazul și este posibil, dar fără a aduce atingere articolului 10, inspectorii Comisiei prezintă o scurtă informare verbală, neoficială, privind rezultatele investigațiilor la fața locului. În orice situație, autoritatea competentă trebuie să fie prompt informată asupra oricăror deficiențe grave constatate la inspecția efectuată de Comisie.

Articolul 10

Raport de inspecție

(1) În termen de șase luni de la încheierea unei inspecții, Comisia va transmite autorității competente un raport de inspecție.

Autoritatea competentă prezintă constatările relevante entităților care au fost inspectate.

(2) Raportul prezintă constatările făcute pe durata inspecției, precum și deficiențele.

Raportul poate conține și recomandări pentru acțiuni de remediere.

(3) Următoarele criterii de clasificare se aplică atunci când se evaluează modul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2320/2002:

(a)	conformitate deplină;

(b)	conform, dar este de dorit o ameliorare;

(c)	nu este conform, prezintă deficiențe minore;

(d)	nu este conform, prezintă grave deficiențe;

(e)	nu este cazul;

(f)	nu se confirmă.

Articolul 11

Răspunsul autorității competente

În termen de șase luni de la data expedierii unui raport de inspecție, autoritatea competentă prezintă Comisiei, în scris, un răspuns la raport în care:

(a)	abordează problemele prezentate drept constatări și recomandări;

(b)	prezintă un plan de acțiune, specificând măsuri și termene necesare pentru a remedia toate deficiențele identificate.

Răspunsul nu este necesar dacă raportul de inspecție nu constată nici o deficiență.

Articolul 12

Măsuri întreprinse de Comisie

În cazul existenței unor deficiențe și după primirea răspunsului din partea autorității competente, Comisia poate lua următoarele măsuri:

(a)	să prezinte comentarii autorității competente sau să solicite explicații suplimentare pentru a clarifica întregul răspuns sau doar o parte a acestuia;

(b)	să întreprindă măsuri de supraveghere ulterioară, pentru a verifica modul de aplicare a măsurilor de remediere, termenul minim de notificare fiind, în acest caz, de două luni;

(c)	să inițieze o procedură referitoare la nerespectarea dreptului comunitar de către statul membru în cauză.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE

Articolul 13

Informații cu caracter deosebit

Fără a aduce atingere articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 2320/2002, Comisia va trata informațiile cu caracter deosebit legate de inspecții ca fiind informații secrete.

Articolul 14

Programul de inspecție al Comisiei

(1) Comisia cere sfatul Comitetului privind prioritățile în ce privește punerea în aplicare a programului său de inspecție.

(2) Comisia informează cu regularitate Comitetul privind punerea în aplicare a programului său de inspecție, precum și rezultatele evaluărilor.

Articolul 15

Informarea autorităților competente privind deficiențele majore

Comisia informează imediat autoritățile competente în cazul în care inspecția pune în evidență o deficiență majoră, considerată a avea un impact semnificativ asupra nivelului general de siguranță a aviației civile în Comunitate.

Articolul 16

Coordonarea cu organizațiile interguvernamentale

Atunci când își întocmește programul de inspecții, Comisia ia în considerare controalele de conformitate planificate sau întreprinse recent de organizațiile interguvernamentale, cu scopul de a asigura eficacitatea generală a diverselor inspecții în materie de siguranță și activități de control referitoare la conformitate.

Articolul 17

Revizuire

Până la 31 iulie 2005 și periodic după această dată, Comisia își revizuiește sistemul de inspecții, în special eficacitatea lui, precum și concordanța acestuia cu activitățile organizațiilor interguvernamentale în acest domeniu.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a 20-a zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 august 2003.

Pentru Comisie

Loyola DE PALACIO

Vicepreședinte

(1) JO L 355, 30.12.2002, p. 1.

(2) JO L 169, 8.7.2003, p. 44.

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R1554

L 221/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1554/2003 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 22 iulie 2003

de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 95/93 privind normele comune de alocare a sloturilor pe aeroporturile comunitare

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 80 alineatul 2,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Războiul pornit în martie 2003 împotriva Irakului și evoluțiile politice ulterioare, precum și izbucnirea sindromului respirator acut sever (SARS), au afectat grav operațiile de transport aerian ale operatorilor de transport aerian și au determinat diminuarea semnificativă a cererii la începutul sezonului de planificare orară din vara anului 2003.

(2)

Pentru a asigura că neutilizarea sloturilor alocate pentru sezonul 2003 nu are drept rezultat pierderea dreptului operatorilor de transport aerian la sloturile respective, este necesar să se prevadă clar și fără ambiguități că sezoanele de planificare orară 2003 și 2004 sunt afectate în mod negativ de războiul menționat și de izbucnirea epidemiei SARS.

(3)	Prin urmare, Regulamentul (CEE) nr. 95/93 (4) ar trebui modificat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În Regulamentul (CEE) nr. 93/95 al Consiliului se inserează următorul articol 10b:

„Articolul 10b

În sensul articolului 10 alineatul 3, coordonatorii acceptă ca, în timpul sezonului de planificare orară din vara anului 2004, operatorii de transport aerian să aibă dreptul la aceleași serii de sloturi care le-a fost alocată în timpul sezonului de planificare orară din vara anului 2003.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 iulie 2003.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

G. ALEMANNO

(1) JO C 270 E, 25.9.2001, p. 131.

(2) JO C 125, 27.5.2002, p. 8.

(3) Avizul Parlamentului European din 19 iunie (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 15 iulie 2003.

(4) JO L 14, 22.1.1993, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 894/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 142, 31.5.2002, p. 3).

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003L0059

L 226/4

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2003/59/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 15 iulie 2003

privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului și a Directivei 91/439/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 71,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

în urma consultării Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura menționată la articolul 251 din Tratat (3),

întrucât:

(1)

Articolul 5 alineatele (1), (2) și (4) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 (4) prevede că anumiți conducători auto care efectuează transporturi rutiere de mărfuri sau de pasageri trebuie să dețină, în funcție de vârsta lor, de categoria vehiculului utilizat și de distanța care urmează să fie parcursă, un certificat de competență profesională în conformitate cu normele comunitare privind nivelul minim de formare pentru unii conducători auto care efectuează transporturi rutiere. Respectivul nivel minim este stabilit prin Directiva 76/914/CEE (5).

(2)

Deoarece dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 se aplică unui foarte mic procent dintre conducătorii auto, iar în prezent formarea obligatorie a conducătorilor auto este cerută doar de câteva state membre, majoritatea conducătorilor auto care conduc în prezent pe teritoriul comunitar își exercită profesia doar pe baza unui permis de conducere.

(3)

Pentru a permite conducătorilor auto să îndeplinească noile cerințe rezultate din dezvoltarea pieței transporturilor rutiere, este necesară extinderea aplicării normelor comunitare tuturor conducătorilor auto, indiferent dacă ei conduc autovehicule în calitate de persoană independentă sau ca lucrători salariați și indiferent dacă efectuează această activitate în nume propriu sau în numele unor terți (contra cost).

(4)	Stabilirea unor noi norme comunitare are drept scop luarea măsurilor de siguranță pentru ca, prin această calificare, conducătorul auto să se încadreze într-un standard datorită căruia să aibă acces și să efectueze activitatea de conducere auto.

(5)

În mod specific, obligația de a deține o calificare inițială și de a participa la instruiri periodice are drept scop îmbunătățirea siguranței rutiere și a siguranței conducătorului auto, inclusiv în timpul operațiilor efectuate de conducătorul auto atunci când vehiculul este oprit. În plus, natura modernă a profesiei de conducător auto trebuie să trezească interesul tinerilor pentru această profesie, contribuind la recrutarea de noi conducători auto atunci când numărul lor este insuficient.

(6)

Pentru evitarea condițiilor inegale de concurență, prezenta directivă trebuie să se aplice activității de conducere a autovehiculelor atât de către resortisanții unui stat membru, cât și de către resortisanții unor țări terțe care sunt angajați sau utilizați de o întreprindere înființată într-un stat membru.

(7)	Pentru a se stabili dacă un conducător auto își îndeplinește obligațiile, statele membre trebuie să elibereze conducătorilor auto un certificat de competență profesională, denumit în continuare „CCP”, care să certifice calificarea inițială sau formarea periodică a acestora.

(8)	Datorită diferențelor dintre sistemele existente în prezent în anumite state membre, statele membre trebuie să poată face o selecție între câteva opțiuni, astfel încât să faciliteze punerea în aplicare a dispozițiilor legate de calificarea inițială.

(9)	În vederea păstrării calificării de conducător auto, conducătorii auto actuali trebuie să fie obligați să participe periodic la stagii de perfecționare pentru aptitudinile esențiale în profesia lor.

(10)

Condițiile minime care trebuie îndeplinite pentru calificarea inițială și formarea periodică se referă la normele de siguranță care trebuie respectate în timpul conducerii autovehiculelor și atunci când autovehiculele sunt oprite. Dezvoltarea aptitudinilor de conducere preventivă – anticiparea pericolelor, toleranța față de alți participanți la traficul rutier – împreună cu consumul rațional de carburant, au o influență pozitivă atât asupra societății, cât și asupra sectorului de transport rutier însuși.

(11)

Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere drepturilor dobândite de un conducător auto care deține permisul de conducere necesar pentru desfășurarea activității de conducere a autovehiculelor înainte de data stabilită pentru obținerea unui CCP care să certifice calificarea inițială sau formarea periodică.

(12)

Este necesar ca numai centrelor de formare profesională care au fost autorizate de autoritățile competente din statele membre să li se permită organizarea de cursuri de formare stabilite pentru calificarea inițială și formarea periodică. Pentru asigurarea calității acestor centre autorizate, autoritățile competente trebuie să stabilească criterii armonizate pentru autorizarea lor, inclusiv acela al unui nivel ridicat de profesionalism bine stabilit.

(13)

Pentru organizarea testărilor destinate calificării inițiale și formării periodice trebuie să răspundă nu numai autoritățile competente din statele membre, ci și orice entitate desemnată de acestea. Datorită importanței prezentei directive pentru siguranța rutieră și pentru egalitatea condițiilor concurențiale, aceste testări trebuie supravegheate de către autoritățile competente din statele membre.

(14)

Statele membre trebuie să dispună ca prima sesiune de formare periodică să fie încheiată și să emită certificatele CCP corespunzătoare în termen de cinci ani fie de la data eliberării CCP-ului care să certifice calificarea inițială, fie de la data expirării perioadei de timp stabilite pentru ca anumiți conducători auto să-și revendice drepturile dobândite. De asemenea, trebuie să fie posibilă scurtarea sau extinderea acestor perioade de timp. În urma primei formări periodice, conducătorul auto trebuie să participe la stagii periodice de formare din cinci în cinci ani.

(15)

Pentru a certifica faptul că un conducător auto care este resortisantul unui stat membru este titularul unuia dintre certificatele CCP prevăzute de prezenta directivă și pentru facilitarea recunoașterii reciproce a diferitelor certificate CCP, statele membre trebuie să aplice codul comunitar armonizat stabilit în acest scop împreună cu data de expirare a codului, fie pe permisul de conducere fie pe noua carte de calificare a conducătorului auto care urmează să fie reciproc recunoscut de către statele membre și al cărui model armonizat este prevăzut de prezenta directivă. Această carte trebuie să îndeplinească aceleași criterii de siguranță ca și permisul de conducere, datorită importanței drepturilor pe care le conferă pentru securitatea rutieră și pentru egalitatea condițiilor concurențiale. Posibilitatea acordată statelor membre de aplicare a codului comunitar pe noua carte trebuie să le permită acestora să stabilească o perioadă de valabilitate pentru permisele de conducere care să nu coincidă cu data expirării valabilității formării periodice, având în vedere că Directiva 91/439/CEE (6) prevede că fiecare stat membru urmează să-și păstreze dreptul de a stabili, pe baza criteriilor naționale, perioada de valabilitate a permiselor de conducere pe care le eliberează.

(16)

Anexele I și Ia la Directiva 91/439/CEE trebuie modificate astfel încât să adauge la lista codurilor și sub-codurilor armonizate menționate în respectivele anexe noul cod comunitar care stabilește data până la care conducătorul auto îndeplinește cerințele privind aptitudinile profesionale, indiferent dacă aceasta este o calificare inițială sau o formare periodică.

(17)	Trebuie prevăzute dispoziții speciale de certificare pentru conducătorii auto menționați în prezenta directivă care sunt resortisanți ai unor țări terțe.

(18)

Comisia trebuie să monitorizeze punerea în aplicare a prezentei directive, având în vedere în mod special diferitele sisteme de calificare inițială pe care le stabilește și trebuie să prezinte un raport pe marginea acestui subiect Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

(19)

Datorită numărului semnificativ de conducători auto la care se face referire în prezenta directivă, dispozițiile privind calificarea inițială trebuie aplicate în două etape, în funcție de tipul de transport vizat: de pasageri sau de mărfuri. Aplicarea în etape a prezentei directive în privința calificării inițiale a conducătorilor auto de vehicule care efectuează transportul de mărfuri sau de pasageri trebuie să facă posibilă stabilirea desfășurării în etape a formării periodice.

(20)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor executive conferite Comisiei (7).

(21)	Pentru a se ține cont de aplicarea la două date diferite a dispozițiilor referitoare la calificarea inițială, trebuie abrogate dispozițiile relevante din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85, precum și din Directiva 76/914/CEE.

(22)

Cu toate acestea, pentru a se respecta principiile legislației comunitare, este de dorit ca acei conducători auto care efectuează transporturi în cazurile în care se consideră că există un impact mai redus asupra siguranței rutiere sau în cazurile în care dispozițiile prezentei directive ar impune o povară economică sau socială disproporționată, să fie exceptați de la aplicarea prezentei directive.

(23)

Deoarece obiectivul acțiunii propuse, respectiv stabilirea unui standard valabil în întreaga Comunitate pentru calificarea inițială și formarea periodică, nu poate fi realizat în suficientă măsură de către statele membre și, în consecință, datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii propuse, acesta ar fi realizat mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit în articolul 5 din tratat. Conform principiului proporționalității enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește nivelul necesar pentru realizarea acestui obiectiv,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Domeniu de aplicare

Prezenta directivă se aplică activității de conducere a autovehiculelor efectuată de:

(a)	resortisanți ai unui stat membru;

(b)	resortisanți ai unor țări terțe care sunt angajați sau utilizați de o întreprindere înființată într-un stat membru;

denumiți în continuare „conducători auto”, care efectuează transporturi rutiere în cadrul Comunității, pe drumuri deschise utilizării publice, folosind:

—	vehicule pentru care este necesar un permis de conducere de categoria C1, C1+E, C sau C+E, așa cum sunt definite aceste categorii în Directiva 91/439/CEE, sau un permis de conducere recunoscut ca fiind echivalent;

—	vehicule pentru care este necesar un permis de conducere de categoria D1, D1+E, D sau D+E, așa cum sunt definite aceste categorii în Directiva 91/439/CEE, sau un permis de conducere recunoscut ca fiind echivalent.

Articolul 2

Excepții

Prezenta directivă nu se aplică conducătorilor auto care conduc:

(a)	vehicule cu o viteză maximă autorizată care nu depășește 45 km/h;

(b)	vehicule utilizate de sau aflate sub controlul forțelor armate, apărării civile, serviciului de pompieri și al forțelor care răspund de menținerea ordinii publice;

(c)	vehicule care efectuează teste rutiere în vederea unor dezvoltări tehnice, reparații sau pentru întreținere, și vehicule noi sau reconstruite care nu au fost încă puse în funcțiune;

(d)	vehicule utilizate în situații de urgență sau desemnate pentru misiuni de recuperare;

(e)	vehicule utilizate în cursul lecțiilor de conducere auto pentru orice persoană care dorește să obțină un permis de conducere sau un certificat CCP, după cum se prevede la articolul 6 și articolul 8 alineatul (1);

(f)	vehicule utilizate pentru transportul necomercial de pasageri sau de mărfuri, pentru utilizare personală;

(g)	vehicule care transportă materiale și echipamente care urmează să fie utilizate de către conducătorul auto în cursul activității sale, cu condiția ca respectiva conducere a vehiculului să nu reprezinte principala activitate a conducătorului auto.

Articolul 3

Calificare și formare

(1) Activitatea de conducere auto, așa cum este definită în articolul 1, este supusă unei calificări inițiale obligatorii și unei formări periodice obligatorii. În acest scop, statele membre realizează:

(a)

un sistem de calificare inițială

Statele membre aleg una dintre următoarele două opțiuni:

(i)

opțiunea care combină atât participarea la cursuri cât și un test

În conformitate cu punctul 2 (2.1) din anexa I, acest tip de calificare inițială implică participarea obligatorie la curs pentru o perioadă specifică de timp. Aceasta se va încheia cu un test. După finalizarea cu succes a testului, calificarea este certificată printr-un CCP, conform celor menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (a);

(ii)

opțiunea care implică numai teste

În conformitate punctul 2 (2.2) din anexa I, acest tip de calificare inițială nu implică participarea obligatorie la curs, ci doar teste teoretice și practice. După finalizarea cu succes a testelor, calificarea este certificată printr-un CCP, conform dispozițiilor articolului 6 alineatul (1) litera (b);

Cu toate acestea, un stat membru poate autoriza un conducător auto să conducă pe teritoriul său înainte de obținerea unui CCP, în cazul în care conducătorul auto urmează un curs național de formare profesională cu durata de cel puțin șase luni, pe parcursul unei perioade de timp de maximum trei ani. În contextul acestui curs de formare profesională, testele menționate la punctele (i) și (ii) pot fi parcurse în etape;

(b)	un sistem de formare periodică În conformitate cu punctul 4 din anexa I, formarea periodică presupune urmarea obligatorie a cursului. Aceasta este certificată de un CCP, conform dispozițiilor articolului 8 alineatul (1).

(2) Statele membre pot realiza și un sistem de calificare inițială accelerată, astfel încât conducătorul auto să poată conduce în cazurile menționate la articolul 5 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) și litera (b) și în articolul 5 alineatul (3) litera (a) punctul (i) și litera (b).

În conformitate cu punctul 3 din anexa I, calificarea inițială accelerată presupune urmarea obligatorie a cursului. Aceasta se încheie cu un test. După finalizarea cu succes a testelor, calificarea este certificată printr-un CCP, conform dispozițiilor articolului 6 alineatul (2).

(3) Statele membre pot excepta conducătorii auto care au obținut certificatul de competență profesională prevăzut în Directiva 96/26/CE (8) de la testele menționate la alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii) și la alineatul (2) pentru subiectele cuprinse în testele specificate în respectiva directivă și, dacă este cazul, de urmarea acelei părți a cursului care corespunde respectivelor subiecte.

Articolul 4

Drepturi dobândite

Sunt exceptați de obligativitatea de a obține o calificare inițială următorii conducători auto:

(a)	conducătorii auto care dețin un permis de conducere de categoria D1, D1+E, D sau D+E sau un permis de conducere recunoscut ca echivalent, care nu a fost eliberat în urmă cu mai mult de doi ani de la data finală pentru punerea în aplicare a prezentei directive;

(b)	conducătorii auto care dețin un permis de conducere de categoria C1, C1+E, C sau C+E sau un permis de conducere recunoscut ca echivalent, care nu a fost eliberat în urmă cu mai mult de doi ani de la data finală pentru punerea în aplicare a prezentei directive.

Articolul 5

Calificare inițială

(1) Accesul la o calificare inițială nu necesită obținerea în prealabil a permisului de conducere corespunzător.

(2) Conducătorii unui vehicul destinat transportului de mărfuri pot conduce:

(a)

de la vârsta de 18 ani:

(i)	un vehicul care se încadrează în categoriile de permis de conducere C și C+E, cu condiția ca aceștia să dețină un CCP, după cum se menționează la articolul 6 alineatul (1);

(ii)	un vehicul care se încadrează în categoriile de permis de conducere C1 și C1+E, cu condiția ca aceștia să dețină un CCP, după cum se menționează la articolul 6 alineatul (2);

(b)	de la vârsta de 21 de ani, un vehicul care se încadrează în categoriile de permis de conducere C și C+E, cu condiția ca aceștia să dețină un CCP, în conformitate cu măsurile prevăzute în art. 6 alin. (2).

(3) Conducătorii unui vehicul destinat transportului de mărfuri pot conduce:

(a)

de la vârsta de 21 de ani:

(i)

vehicule care se încadrează în categoriile de permis de conducere D și D+E destinate transportului de călători prin servicii regulate, în cazul în care ruta nu depășește 50 de kilometri și un vehicul care se încadrează în categoriile de permis de conducere D1 și D1+E cu condiția ca aceștia să dețină un CCP menționat la articolul 6 alineatul (2).

Orice stat membru poate autoriza conducătorii vehiculelor care se încadrează într-una dintre categoriile menționate anterior să conducă respectivele vehicule pe teritoriul său de la vârsta de 18 ani, cu condiția ca aceștia să dețină un CCP menționat la articolul 6 alineatul (1);

(ii)

un vehicul care se încadrează în categoriile de permis de conducere D și D+E, cu condiția ca aceștia să dețină un CCP menționat la articolul 6 alineatul (1).

Orice stat membru poate autoriza conducătorii vehiculelor care se încadrează într-una dintre categoriile menționate mai sus să conducă aceste vehicule pe teritoriul său de la vârsta de 20 de ani, cu condiția ca aceștia să dețină un CCP menționat la articolul 6 alineatul (1). Aceasta poate fi redusă la vârsta de 18 ani în cazul în care conducătorul auto conduce astfel de vehicule fără pasageri;

(b)	de la vârsta de 23 de ani, un vehicul care se încadrează în categoriile de permis de conducere D și D+E, cu condiția ca aceștia să dețină un CCP menționat la articolul 6 alineatul (2).

(4) Fără a aduce atingere limitelor de vârstă specificate la alineatul (2), conducătorii auto care efectuează transport de mărfuri și dețin un CCP menționat la articolul 6 pentru una dintre categoriile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol sunt exceptați de la obținerea unui astfel de CCP pentru oricare alta dintre categoriile de vehicule prevăzute în respectivul alineat.

Aceste dispoziții se aplică în aceleași condiții conducătorilor auto care efectuează transport de călători, încadrându-se în categoriile menționate la alineatul (3).

(5) Conducătorilor auto care efectuează transport de mărfuri și își extind sau își modifică activitățile în vederea transportului de călători sau invers și care dețin un CCP menționat la articolul 6 nu li se mai solicită să repete părțile comune ale calificării inițiale, ci numai părțile specifice noii calificări.

Articolul 6

CCP pentru atestarea calificării inițiale

(1) CCP pentru atestarea unei calificări inițiale

(a)

CCP acordat pe baza participării la curs și a unui test

În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i), statele membre solicită conducătorilor auto cursanți să participe la cursuri într-un centru de formare autorizat de către autoritățile competente, conform punctului 5 din anexa I, denumit în continuare „centru de formare autorizat”. Aceste cursuri cuprind toate subiectele menționate în anexa I punctul 1. Această formare se încheie prin finalizarea cu succes a testului prevăzut în anexa I punctul 2(2.1). Testul este organizat de către autoritățile competente ale statelor membre sau de către o entitate desemnată de acestea, iar scopul său este acela de a verifica dacă, pentru subiectele menționate mai sus, conducătorul auto cursant posedă nivelul de cunoștințe necesar în conformitate cu anexa I punctul 1. Respectivele autorități sau entități supraveghează testul și, după finalizarea cu succes a acestuia, emit conducătorilor auto un CCP care atestă o calificare inițială.

(b)

CCP acordat pe baza testelor

În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii), statele membre solicită conducătorilor auto cursanți să treacă testele teoretice și practice menționate în anexa I punctul 2(2.2). Aceste teste sunt organizate de autoritățile competente ale statelor membre sau de o entitate desemnată de acestea, iar scopul lor este acela de a verifica dacă, pentru toate subiectele menționate mai sus, conducătorul auto cursant posedă nivelul de cunoștințe necesar în conformitate cu anexa I punctul 1. Respectivele autorități sau entități supraveghează testele și, după finalizarea cu succes a acestora, eliberează conducătorilor auto un CCP care atestă o calificare inițială.

(2) CCP care atestă o calificare inițială accelerată

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2), statele membre solicită conducătorilor auto cursanți să urmeze cursurile într-un centru de formare autorizat. Aceste cursuri acoperă toate subiectele menționate în anexa I punctul 1.

Formarea se încheie cu testul prevăzut în anexa I punctul 3. Acest test este organizat de către autoritățile competente ale statelor membre sau de către o entitate desemnată de acestea, iar scopul său este acela de a verifica dacă, pentru toate subiectele menționate mai sus, conducătorul auto cursant posedă nivelul de cunoștințe necesar în conformitate cu anexa I punctul 1. Respectivele autorități sau entități supraveghează testul și, după finalizarea cu succes a acestuia, eliberează conducătorilor auto un CCP care atestă o calificare inițială accelerată.

Articolul 7

Formarea periodică

Formarea periodică constă dintr-un stagiu de formare care să permită titularilor unui CCP menționat la articolul 6 și conducătorilor auto menționați la articolul 4 să își actualizeze cunoștințele esențiale pentru activitatea lor, punându-se accentul în mod special pe siguranța rutieră și pe raționalizarea consumului de carburant.

Această formare este organizată de un centru de formare autorizat, în conformitate cu anexa I punctul 5. Dacă un conducător auto se mută la o altă întreprindere, formarea periodică deja efectuată trebuie luată în considerație.

Formarea periodică are rolul de a extinde și de a revizui unele dintre subiectele menționate la anexa I punctul 1.

Articolul 8

CCP de atestare a formării periodice

(1) La finalizarea de către un conducător auto a stagiului de formare periodică menționat la articolul 7, autoritățile competente din statele membre sau centrul de formare aprobat îi eliberează un CCP care atestă formarea periodică.

(2) Următoarele categorii de conducători auto urmează un prim curs de formare periodică:

(a)	titularii unui CCP menționat la articolul 6, în termen de 5 ani de la eliberarea respectivului CCP;

(b)	conducătorii auto menționați la articolul 4, în termen de cinci ani de la datele respective menționate la articolul 14 alineatul (2), în conformitate cu un grafic stabilit de către statele membre.

Statele membre pot să reducă sau să prelungească perioadele de timp menționate la literele (a) și (b), inter alia, astfel încât acestea să coincidă cu data expirării permisului de conducere sau astfel încât să asigure introducerea treptată a formării periodice. Cu toate acestea, perioada nu poate fi mai mică de trei ani și mai mare de șapte ani.

(3) Un conducător auto care a finalizat un prim curs de formare periodică menționat la alineatul (2) participă la formări periodice din cinci în cinci ani, înainte de sfârșitul perioadei de valabilitate a CCP care atestă formarea periodică.

(4) Titularii de CCP menționat la articolul 6, sau ai CCP menționat la alineatul (1) din prezentul articol și conducătorii auto menționați la articolul 4 care au încetat să practice această profesie și nu îndeplinesc cerințele alineatelor (1), (2) și (3) urmează un curs de formare periodică înainte de a-și relua practicarea profesiei.

(5) Conducătorii care efectuează transporturi rutiere de mărfuri sau de călători și au terminat cursuri de formare periodică pentru una dintre categoriile de permise de conducere menționate la articolul 5 alineatele (2) și (3) sunt exceptați de la obligația de a participa la noi formări periodice pentru o altă categorie dintre cele menționate în respectivele alineate.

Articolul 9

Locul formării

Conducătorii auto menționați la articolul 1 litera (a) obțin calificarea inițială menționată la articolul 5 în statul membru în care își au în mod obișnuit reședința, așa cum este definit în articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 (9).

Conducătorii auto menționați la articolul 1 litera (b) obțin respectiva calificare în statul membru în care este stabilită întreprinderea sau în statul membru care le-a eliberat un permis de muncă.

Conducătorii auto menționați la articolul 1 literele (a) și (b) efectuează formarea periodică menționată la articolul 7 în statul membru în care își au în mod obișnuit reședința sau în statul membru în care lucrează.

Articolul 10

Codul comunitar

(1) Pe baza CCP menționat la articolul 6 și a CCP menționat la articolul 8 alineatul (1), autoritățile competente din statele membre, având în vedere dispozițiile articolului 5 alineatele (2) și (3) și ale articolului 8, marchează codul comunitar menționat la alineatul (2) din prezentul articol pe categoriile de permise de conducere corespunzătoare:

—	fie pe permisul de conducere;

—	fie pe cartea de calificare a conducătorului auto eliberată conform modelului prezentat în anexa II.

Cartea de calificare a conducătorului auto emisă de către statele membre este recunoscută reciproc. La emiterea unei cărți, autoritățile competente verifică valabilitatea permisului de conducere al cărui număr este menționat pe carte.

(2) Următorul cod comunitar se adaugă la lista codurilor comunitare armonizate, conform dispozițiilor din anexele I și Ia la Directiva 91/439/CEE.

„95.	Un conducător auto care deține un CCP conform obligației de competență profesională menționată la articolul 3 până la … (de exemplu, 95. 01.01.2012).”

(3)

(a)

Un conducător auto menționat la articolul 1 litera (b) care conduce vehicule utilizate pentru transportul rutier de mărfuri dovedește că are calificarea și formarea prevăzute în prezenta directivă prin certificatul de conducător auto menționat în Regulamentul (CE) nr. 484/2002 (10).

Pe lângă certificat, statul membru îi poate elibera conducătorului auto cartea de calificare a conducătorului auto menționat în anexa II, marcat cu codul comunitar respectiv.

(b)

Un conducător auto menționat la articolul 1 litera (b) care conduce vehicule utilizate pentru transportul rutier de călători dovedește că are calificarea și formarea prevăzute în prezenta directivă prin oricare din următoarele:

—	codul comunitar marcat pe modelul comunitar al permisului de conducere, în cazul în care conducătorul auto deține un astfel de permis de conducere;

—	cartea de calificare a conducătorului auto menționată în anexa II, marcată cu codul comunitar respectiv;

—	un certificat național a cărui valabilitate pe teritoriul lor este recunoscută reciproc de către statele membre.

Articolul 11

Adaptarea la progresul științific și tehnic

Modificările necesare pentru adaptarea anexelor I și II la progresul științific și tehnic sunt adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 12 alineatul (2).

Articolul 12

Procedura comitetului

(1) Comisia este sprijinită de un comitet.

(2) În cazurile în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere articolul 8.

Perioada stabilită prin articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni.

(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 13

Raport

Înainte de 10 septembrie 2011, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport care să facă o evaluare inițială a punerii în aplicare a prezentei directive, în special cu privire la echivalența diferitelor sisteme de calificare inițială, menționate la articolul 3 și eficiența acestora pentru realizarea nivelului de calificare dorit. Dacă este necesar, raportul este însoțit de propuneri corespunzătoare.

Articolul 14

Transpunere și punere în aplicare

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 10 septembrie 2006. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Statele membre aplică aceste măsuri:

—	de la 10 septembrie 2008 cu privire la calificarea inițială necesară pentru conducerea vehiculelor din categoriile de permis de conducere D1, D1+E, D și D+E;

—	de la 10 septembrie 2009 cu privire la calificarea inițială necesară pentru conducerea vehiculelor din categoriile de permis de conducere C1, C1+E, C și C+E.

Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta și se sprijină reciproc pentru aplicarea acestor măsuri.

Articolul 15

Abrogarea

(1) Articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 se modifică după cum urmează:

(a)	alineatul (1) se abrogă începând cu 10 septembrie 2009.

(b)	alineatele (2) și (4) se abrogă începând cu 10 septembrie 2008.

(2) Directiva 76/914/CEE se abrogă începând cu 10 septembrie 2009.

(3) Actele cu putere de lege și actele administrative adoptate pentru a se conforma cu Directiva 76/914/CEE încetează să se aplice:

—	de la 10 septembrie 2008 pentru conducătorii auto de vehicule pentru transportul rutier de pasageri;

—	de la 10 septembrie 2009 pentru conducătorii auto de vehicule pentru transportul rutier de mărfuri.

Articolul 16

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 17

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 15 iulie 2003.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

G. TREMONTI

(1) JO C 154 E, 29.5.2001, p. 258 și JO C 20 E, 28.1.2003, p. 263.

(2) JO C 260, 17.9.2001, p. 90.

(3) Avizul Parlamentului European din 17 ianuarie 2002 (JO C 271 E, 7.11.2002, p. 381), Poziția comună a Consiliului din 5 decembrie 2002 (JO C 32 E, 11.2.2003, p. 9) și Decizia Parlamentului European din 8 aprilie 2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 13 iunie 2003.

(4) Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind armonizarea anumitor legislații sociale referitoare la transportul rutier (JO L 370, 31.12.1985, p. 1).

(5) Directiva 76/914/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1976 privind nivelul minim de formare pentru unii conducători auto care efectuează transporturi rutiere (JO L 357, 29.12.1976, p. 36).

(6) Directiva 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere (JO L 237, 24.8.1991, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/56/CE a Comisiei (JO L 237, 21.9.2000, p. 45).

(7) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(8) Directiva 96/26/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind admiterea în ocupația de transportator rutier de mărfuri și transportator rutier de călători și recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor dovezi ale calificării oficiale, care au drept scop facilitarea pentru acești operatori a dreptului la libertatea de stabilire în operațiunile de transport național și internațional (JO L 124, 23.5.1996, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/76/CE (JO L 277, 14.10.1998, p. 17).

(9) Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind echipamentul de înregistrare în transportul rutier (JO L 370, 3.12.1985, p. 8), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1360/2002 al Comisiei (JO L 207, 5.8.2002, p. 1).

(10) Regulamentul (CE) nr. 484/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 1 martie 2002 de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 881/92 și (CEE) nr. 3118/93 ale Consiliului în scopul stabilirii unei atestări a conducătorilor auto (JO L 76, 19.3.2002, p. 1).

ANEXA I

CERINȚE MINIME PRIVIND CALIFICAREA ȘI FORMAREA

Punctul 1: Lista subiectelor

Cunoștințele care urmează să fie luate în considerație de către statele membre la stabilirea calificării inițiale și a formării periodice a conducătorului auto trebuie să includă cel puțin subiectele din prezenta listă. Conducătorii auto cursanți trebuie să atingă nivelul de cunoștințe și competență practică necesar pentru a conduce în deplină siguranță vehicule care se încadrează în categoria respectivă a permisului de conducere.

Nivelul minim de cunoștințe nu trebuie să fie mai scăzut decât nivelul 2 al structurii de nivele de formare prevăzută în anexa I la Decizia 85/368/CEE (1), adică nivelul atins în timpul studiilor obligatorii, suplimentate de formarea profesională.

1. Formare avansată în conducere auto rațională pe baza unor reglementări de siguranță

Toate categoriile de permise de conducere

1.1. Obiectivul: cunoașterea caracteristicilor sistemului de transmisie în vederea celei mai bune utilizări a acestuia:

curbele de cuplu, puterea și consumul specific al motorului, zona de utilizare optimă a turometrului, diagramele rapoartelor de angrenare ale cutiei de viteze.

1.2. Obiectivul: cunoașterea caracteristicilor tehnice și a funcționării dispozitivelor de control al siguranței, în vederea controlării vehiculului, reducerii frecării și împiedicării disfuncționalităților:

caracteristicile specifice ale circuitului de servofrână hidro-vacumatic, limitele utilizării frânelor și dispozitivului de încetinire, utilizarea combinată a frânelor și a dispozitivului de încetinire, utilizarea optimă a turației și a raporturilor vitezelor, utilizarea inerției vehiculului, utilizarea modurilor de reducere a vitezei și de frânare la coborârea pantelor, modalitatea de acțiune în cazul unei defecțiuni.

1.3. Obiectivul: capacitatea de optimizare a consumului de carburant:

optimizarea consumului de carburant prin aplicarea know-how-ului pentru punctele 1.1 și 1.2.

Permisele de conducere din categoriile C, C+E, C1, C1+E

1.4. Obiectivul: capacitatea de încărcare a vehiculului, acordându-se grija cuvenită reglementărilor de siguranță și utilizării adecvate a vehiculului:

forțele care afectează vehiculele aflate în mișcare, utilizarea rapoartelor de angrenare ale cutiei de viteze în funcție de sarcina vehiculului și profilul drumului, calcularea încărcăturii utile a vehiculului sau a ansamblului, calcularea volumului total, distribuția sarcinii, consecințele supraîncărcării osiei, stabilitatea vehiculului și centrul de greutate, tipurile de ambalaj și paleți;

principalele categorii de mărfuri care necesită asigurare, tehnici de fixare și asigurare, utilizarea chingilor de asigurare, utilizarea echipamentului de manipulare, punerea și scoaterea prelatelor.

Permisele de conducere din categoriile D, D+E, D1, D1+E

1.5. Obiectivul: capacitatea de asigurare a confortului și siguranței călătorilor:

gradarea mișcărilor longitudinale și laterale, împărțirea drumului cu alți utilizatori, poziția pe drum, frânarea lină, operarea consolei spate, utilizarea infrastructurii specifice (spații publice, benzi cu destinație specială), gestionarea conflictelor dintre conducerea în siguranță și alte roluri ale conducătorului auto, interacțiunea cu pasagerii, particularitățile anumitor grupuri de pasageri (persoane cu handicap, copii).

1.6. Obiectivul: capacitatea de încărcare a vehiculului acordând grija cuvenită reglementărilor de siguranță și utilizării adecvate a vehiculului:

forțele care afectează vehiculul în mișcare, utilizarea rapoartelor cutiei de viteze în conformitate cu sarcina vehiculului și profilul drumului, calcularea încărcăturii utile a vehiculului sau a ansamblului, distribuția sarcinii, consecințele supraîncărcării osiei, stabilitatea vehiculului și centrul de greutate.

2. Aplicarea reglementărilor

Toate categoriile de permise de conducere

2.1. Obiectivul: cunoașterea mediului social al transportului rutier și a reglementărilor din domeniu:

perioadele maxime de lucru specifice industriei transporturilor; principiile, aplicarea și efectele regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85; sancțiuni pentru neutilizarea, utilizarea inadecvată și falsificarea tahografului; cunoașterea mediului social al transportului rutier: drepturile și îndatoririle conducătorilor auto privind calificarea inițială și formarea periodică.

Permisele de conducere din categoriile C, C+E, C1, C1+E

2.2. Obiectivul: cunoașterea reglementărilor din domeniul transportului de mărfuri:

licențele de operare pentru transport, obligațiile din cadrul contractelor standard pentru transportul de mărfuri, redactarea documentelor care formează contractul de transport, permisele de transport internațional, obligațiile din cadrul Convenției privind Contractul de transport internațional rutier de mărfuri, redactarea scrisorii de trăsură internaționale, trecerea frontierelor, expedierea încărcăturii, documentele speciale de însoțire a mărfii.

Permisele de conducere din categoriile D, D+E, D1, D1+E

2.3. Obiectivul: cunoașterea reglementărilor din domeniul transportului de pasageri:

transportul anumitor grupuri specifice de călători, echipamente de siguranță la bordul autobuzelor, centuri de siguranță, sarcina vehiculului.

3. Sănătatea, siguranța rutieră și siguranța mediului, serviciile, logistica

Toate categoriile de permis de conducere

3.1. Obiectivul: conștientizarea conducătorilor auto cu privire la riscurile rutiere și accidentele de muncă:

tipuri de accidente de muncă în sectorul transporturilor, statistica accidentelor rutiere, implicarea camioanelor/autocarelor, consecințe umane, materiale și financiare.

3.2. Obiectivul: capacitatea de prevenire a criminalității și a traficului cu imigranți clandestini:

informații generale, implicațiile pentru conducătorii auto, măsuri de prevenire, lista de verificare, legislația privind răspunderea transportatorilor.

3.3. Obiectivul: capacitatea de prevenire a riscurilor fizice:

principiile ergonomice; mișcările și posturile care prezintă riscuri, forma fizică, exerciții de manevrare, protecția personală.

3.4. Obiectivul: conștientizarea importanței capacității fizice și mentale:

principiile unei alimentații sănătoase, echilibrate, efectele alcoolului, ale drogurilor sau ale altor substanțe care pot afecta comportamentul, simptomele, cauzele, efectele oboselii și stresului, rolul fundamental al ciclului de bază activitate-odihnă.

3.5. Obiectivul: capacitatea de evaluare a situațiilor de urgență:

modul de comportament într-o situație de urgență: evaluarea situației, evitarea complicațiilor unui accident, solicitarea de asistență, asistența acordată victimelor și acordarea primului ajutor, reacțiile în eventualitatea unui incendiu, evacuarea ocupanților unui camion/autobuz cu călători, asigurarea securității tuturor călătorilor, reacțiile în eventualitatea unei agresiuni; principiile de bază pentru elaborarea unui raport despre un accident.

3.6. Obiectivul: capacitatea de adaptare a comportamentului pentru păstrarea unei bune imagini a companiei:

comportamentul conducătorului auto și imaginea companiei: importanța pentru companie a standardului serviciilor prestate de către conducătorul auto, rolurile conducătorului auto, persoanele cu care intră în contact conducătorul auto, întreținerea vehiculului, organizarea activității, efectele comerciale și financiare ale unei dispute.

Permisele de conducere din categoriile C, C+E, C1, C1+E

3.7. Obiectivul: cunoașterea mediului economic al transportului de mărfuri și organizarea pieței:

relația dintre transportul rutier și alte tipuri de transport (concurența, expeditorii de mărfuri), diferite activități ale transportului rutier (transportul în numele unor terți, transportul în nume propriu, activități auxiliare de transport), organizarea principalelor tipuri de companii de transport și a activităților auxiliare de transport, diferitele specializări de transport (autocisternă, temperatură controlată etc.), modificări apărute în această ramură economică (diversificarea serviciilor furnizate, calea ferată, subcontractarea etc.).

Permisele de conducere din categoriile D, D+E, D1, D1+E

3.8. Obiectivul: cunoașterea mediului economic al transportului rutier de călători și organizarea pieței:

relația dintre transportul rutier de călători și alte moduri de transport de călători (pe calea ferată, cu autovehicule personale), diferitele activități implicate de către transportul rutier de călători, trecerea frontierelor (transportul internațional), organizarea principalelor tipuri de companii pentru transportul rutier de călători.

Punctul 2: Calificarea inițială obligatorie prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (a)

2.1. Opțiunea de combinare a participării la curs cu efectuarea unui test

Calificarea inițială trebuie să includă predarea tuturor subiectelor din lista inclusă la punctul 1. Durata acestei calificări inițiale trebuie să fie de 280 ore.

Fiecare conducător auto cursant trebuie să conducă individual cel puțin 20 de ore un vehicul din categoria respectivă care îndeplinește cel puțin cerințele pentru vehiculele destinate testării, așa cum sunt definite acestea în Directiva 91/439/CEE.

În timpul conducerii individuale, conducătorul auto cursant trebuie însoțit de un instructor, angajat de un centru de formare autorizat. Fiecare conducător auto poate să conducă maximum 8 ore, din cele 20 de ore de conducere individuală, pe teren special sau pe un simulator de ultimă generație, astfel încât să se testeze formarea în domeniul conducerii raționale pe baza reglementărilor de siguranță, în special cu privire la manevrarea vehiculului în diferite condiții de drum și la modul în care acestea se schimbă în funcție de diferitele condiții atmosferice și de perioada de zi sau de noapte.

Pentru conducătorii auto menționați la articolul 5 alineatul (5), durata calificării inițiale trebuie să fie de 70 de ore, inclusiv 5 ore de conducere individuală.

La sfârșitul acestei perioade de formare, autoritățile competente din statele membre sau entitatea desemnată de acestea supun conducătorul auto unui test scris sau oral. Testul trebuie să includă cel puțin o întrebare referitoare la fiecare dintre obiectivele din lista de subiecte menționată la punctul 1.

2.2. Opțiunea care implică un test

Autoritățile competente din statele membre sau entitatea desemnată de acestea organizează testele teoretice și practice menționate anterior pentru a verifica dacă conducătorul auto cursant posedă nivelul de cunoștințe cerut în conformitate cu punctul 1 pentru obiectivele și subiectele menționate la respectivul punct.

(a)

Testul teoretic constă din cel puțin două părți:

(i)	întrebări care includ întrebări cu răspunsuri multiple, întrebări cu răspuns direct sau o combinație a acestor tipuri de întrebări;

(ii)	studii de caz.

Durata minimă a testelor teoretice trebuie să fie de cel puțin patru ore.

(b)

Testul practic constă din două părți:

(i)

un test de conducere având drept scop evaluarea formării privind conducerea rațională pe baza reglementărilor de siguranță. Testul trebuie aibă loc, ori de câte ori este posibil, pe drumuri aflate în afara localităților, pe drumuri pe care este permisă viteza mare a vehiculelor sau pe autostrăzi (ori pe drumuri similare) și pe toate tipurile de magistrale urbane care prezintă diferite tipuri de dificultăți pe care le poate întâlni un conducător auto. Ar fi de dorit ca acest test să aibă loc în diferite condiții de densitate a traficului. Perioada de timp afectată conducerii trebuie folosită în mod optim pentru evaluarea candidatului în toate zonele de trafic pe care le-ar putea întâlni. Durata minimă a acestui test trebuie să fie de 90 de minute.

(ii)	un test practic care să cuprindă cel puțin punctele 1.4, 1.5, 1.6, 3.2, 3.3 și 3.5. Durata minimă a acestui test trebuie să fie de 30 de minute.

Vehiculul utilizat pentru testul practic trebuie să îndeplinească cel puțin condițiile pentru vehiculele destinate testării, așa cum sunt definite acestea în Directiva 91/439/CEE.

Testul practic poate fi suplimentat cu un al treilea test care să aibă loc pe un teren special sau pe un simulator de ultimă generație, astfel încât să se testeze formarea în domeniul conducerii raționale pe baza reglementărilor de siguranță, în special cu privire la manevrarea vehiculului în diferite condiții de drum și la modul în care acestea se schimbă în funcție de diferitele condiții atmosferice și de perioada de zi sau de noapte.

Durata acestui test opțional nu este fixă. În cazul în care conducătorul auto efectuează un astfel de test, durata sa poate fi scăzută din cele 90 de minute ale testului de conducere menționat la (i), dar timpul scăzut nu poate depăși 30 de minute.

Pentru conducătorii auto menționați la articolul 5 alineatul (5), testul teoretic trebuie limitat la subiectele menționate la punctul 1 care sunt relevante pentru vehiculele cărora li se aplică noua calificare. Cu toate acestea, acești conducători auto trebuie să efectueze întregul test practic.

Punctul 3: Calificarea inițială accelerată menționată la articolul 3 alineatul (2)

Calificarea inițială accelerată trebuie să includă predarea tuturor subiectelor incluse în lista de la punctul 1. Durata sa trebuie să fie de 140 de ore.

Fiecare cursant trebuie să conducă individual cel puțin 10 ore un vehicul din categoria respectivă care să îndeplinească cel puțin condițiile pentru vehiculele destinate testării, așa cum sunt definite acestea în Directiva 91/439/CEE.

În timpul conducerii individuale, conducătorul auto cursant trebuie însoțit de un instructor, angajat de un centru de formare autorizat. Fiecare conducător auto poate să conducă maximum patru ore, din cele 10 de ore de conducere individuală, pe teren special sau pe un simulator de ultimă generație, astfel încât să se testeze formarea în domeniul conducerii raționale pe baza reglementărilor de siguranță, în special cu privire la manevrarea vehiculului în diferite condiții de drum și la modul în care acestea se schimbă în funcție de diferitele condiții atmosferice și de perioada de zi sau de noapte.

Pentru conducătorii auto menționați la articolul 5 alineatul (5), durata calificării inițiale accelerate trebuie să fie de 35 de ore, inclusiv două ore și jumătate de conducere individuală.

Punctul 4: Formarea periodică obligatorie prevăzută în articolul 3 alineatul (1) litera (b)

Cursurile de formare periodică obligatorie trebuie organizate de către un centru de formare autorizat. Durata lor trebuie să fie de 35 de ore din cinci în cinci ani, defalcate în perioade de cel puțin șapte ore. Aceste formări periodice pot fi realizate, parțial, pe simulatoare de ultimă generație.

Punctul 5: Autorizarea calificării inițiale și a formării periodice

5.1. Centrele de formare care participă la calificarea inițială și formarea periodică trebuie autorizate de către autoritățile competente ale statelor membre. Autorizarea trebuie dată doar ca răspuns la o solicitare scrisă. Solicitarea trebuie însoțită de documentele care conțin:

5.1.1.

o calificare adecvată și programul de formare care precizează subiectele predate și stabilește planul propus de punere în aplicare și metodele de predare avute în vedere;

5.1.2.

calificarea instructorilor și domeniile de activitate;

5.1.3.

informații referitoare la locul desfășurării cursului, materialele didactice, resursele puse la dispoziție pentru lucrările practice și parcul de vehicule utilizat;

5.1.4.

condițiile de participare la curs (numărul de participanți).

5.2. Autoritatea competentă trebuie să dea autorizarea în scris, pe baza următoarelor criterii:

5.2.1.

formarea trebuie să se desfășoare în conformitate cu documentele care însoțesc cererea;

5.2.2.

autoritatea competentă trebuie să aibă dreptul de a trimite persoane autorizate pentru a asista la cursurile de formare ale centrelor autorizate și trebuie să aibă dreptul de a monitoriza aceste centre, cu privire la resursele utilizate și la desfășurarea corespunzătoare a cursurilor de formare și a testelor;

5.2.3.

autorizarea poate fi retrasă sau suspendată în cazul în care criteriile de autorizare nu mai sunt îndeplinite.

Centrul autorizat trebuie să garanteze că instructorii au cunoștințe temeinice privind cele mai recente reglementări și criterii de formare. Ca o parte a procedurii de selecție specifice, instructorii trebuie să prezinte documente care să certifice atât cunoașterea materiei predate, cât și cunoașterea metodelor de predare. În ceea ce privește partea practică a instruirii, instructorii trebuie să prezinte documente care să certifice experiența lor de conducători auto profesioniști sau o experiență de conducere similară, cum ar fi cea de instructori de conducere pentru vehicule grele.

Programul de instruire trebuie să fie conform cu autorizarea și trebuie să cuprindă subiectele din lista menționată la punctul 1.

(1) Decizia 85/368/CEE a Consiliului din 16 iulie 1985 privind compatibilitatea calificărilor de formare profesională dintre statele membre ale Comunității Europene (JO L 199, 31.7.1985, p. 56).

ANEXA II

DISPOZIȚII PRIVIND MODELUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE PENTRU CARTEA DE CALIFICARE A CONDUCĂTORULUI AUTO

1. Caracteristicile fizice ale cărții trebuie să respecte standardele ISO 7810 și 7816-1.

Metodele de verificare a caracteristicilor fizice ale cărții, pentru a se asigura că sunt în concordanță cu standardele internaționale, trebuie să respecte standardul ISO 10373.

2. Cartea are două fețe:

fața 1 conține:

(a)	titlul „carte de calificare a conducătorului auto” imprimat cu caractere mari în limba oficială sau în limbile oficiale ale statului membru care eliberează cartea;

(b)	numele statului membru care eliberează cartea (opțional);

(c)

semnul distinctiv al statului membru care eliberează cartea, imprimat pe negativ într-un patrulater albastru și înconjurat de 12 stele galbene; semnele distinctive sunt următoarele:

B	:	Belgia
DK	:	Danemarca
D	:	Germania
GR	:	Grecia
E	:	Spania
F	:	Franța
IRL	:	Irlanda
I	:	Italia
L	:	Luxemburg
NL	:	Olanda
A	:	Austria
P	:	Portugalia
FIN	:	Finlanda
S	:	Suedia
UK	:	Marea Britanie

(d)

informații specifice ale cărții, numerotate după cum urmează:

1.	numele titularului;

2.	prenumele titularului;

3.	data și locul nașterii titularului;

(a)	data eliberării;

(b)	data expirării;

(c)	denumirea autorității emitente (poate fi imprimată pe fața 2);

(d)	un număr diferit de numărul permisului de conducere în scop administrativ (opțional);

(a)	numărul permisului de conducere;

(b)	seria permisului de conducere;

6.	fotografia titularului;

7.	semnătura titularului;

8.	domiciliul stabil sau adresa poștală a titularului (opțional);

9.	(sub)categoriile de vehicule pentru care conducătorul auto îndeplinește criteriile de calificare inițială și formare periodică;

(e)

titlul „model al Comunităților Europene” în limba sau limbile statului membru care eliberează cartea și titlul „carte de calificare a conducătorului auto” în celelalte limbi oficiale comunitare, imprimat cu albastru astfel încât să formeze fondul cărții:

tarjeta de cualificación del conductor

chaufføruddannelsesbevis

Fahrerqualifizierungsnachweis

δελτίο επιμόρφωσης οδηγού

driver qualification card

carte de qualification de conducteur

cárta cáilíochta tiomána

carta di qualificazione del conducente

kwalificatiekaart bestuurder

carta de qualificação de motorista

kuljettajan ammattipätevyyskortti

yrkeskompetensbevis för förare;

(f)

culorile de referință:

—	albastru: albastru Pantone reflex,

—	galben: galben Pantone;

fața 2 conține:

(a)

9.	(sub)categoriile de vehicule pentru care conducătorul auto îndeplinește criteriile privind calificarea inițială și formarea periodică;

10.	codul comunitar prevăzut la articolul 10 din prezenta directivă;

11.

un spațiu rezervat pentru posibila înscriere de către statul membru emitent a unor mențiuni administrative esențiale sau a unor mențiuni legate de siguranța rutieră (opțional). Dacă mențiunile se referă la o rubrică definită în prezenta anexă, aceste mențiuni trebuie precedate de numărul rubricii corespunzătoare.

(b)

o explicație a mențiunilor numerotate, care apare pe fața 1 și pe fața 2 a cărții [cel puțin rubricile 1, 2, 3, 4(a), 4(b), 4(c), 5(a), 5(b) și 10].

Dacă un stat membru dorește să formuleze aceste mențiuni într-o altă limbă decât una dintre următoarele limbi: daneza, olandeza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, portugheza, spaniola și suedeza, acesta stabilește o versiune bilingvă a cărții utilizând una dintre limbile menționate mai sus, fără să aducă atingere altor dispoziții ale prezentei anexe.

3. Securitate, inclusiv protecția datelor

Scopul diferitelor părți constitutive ale cărții este acela de a exclude orice posibilitate de falsificare sau manipulare și de a detecta orice încercare de acest tip.

Statul membru trebuie să se asigure că nivelul de securitate al cărții este cel puțin comparabil cu nivelul de securitate al permisului de conducere.

4. Dispoziții speciale

După consultarea Comisiei, statele membre pot adăuga culori sau marcaje, cum ar fi un cod de bare, simboluri naționale sau elemente de securitate, fără să aducă atingere altor dispoziții ale prezentei anexe.

Referitor la recunoașterea reciprocă a cărților, codul de bare nu trebuie să conțină alte informații în afara celor care apar deja lizibil pe cartea de calificare a conducătorului auto sau care sunt esențiale pentru procesul de eliberare a cărții.

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

100

32003R1701

L 243/5

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1701/2003 AL COMISIEI

din 24 septembrie 2003

de adaptare a articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 1592/2002 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a unei agenții europene pentru siguranța aeriană

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1592/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2002 privind normele comune în domeniul aviației civile și înființarea unei agenții europene pentru siguranța aeriană (1), în special articolul 6 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1592/2002 dispune ca produsele, reperele și dispozitivele să fie conforme cu cerințele privind protecția mediului din anexa 16 la Convenția privind aviația civilă internațională (denumită în continuare „Convenția de la Chicago”), astfel cum a fost publicată în noiembrie 1999, cu excepția apendicelor.

(2)	Întrucât Convenția de la Chicago și anexele sale au fost modificate ca urmare a adoptării Regulamentului (CE) nr. 1592/2002, este necesar să se adapteze articolul 6 alineatul (1) în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 54 alineatul (3) din regulamentul menționat anterior.

(3)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Agenției Europene pentru Siguranța Aeriană, înființată prin articolul 54 din Regulamentul (CE) nr. 1592/2002,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

La articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1592/2002, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Produsele, reperele și dispozitivele care îndeplinesc cerințele de protecție a mediului din Convenția de la Chicago, așa cum a fost publicată în martie 2002 pentru volumul I și în noiembrie 1999 pentru volumul II, cu excepția apendicelor din anexa 16.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 28 septembrie 2003.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 septembrie 2003.

Pentru Comisie

Loyola DE PALACIO

Vicepreședinte

(1) JO L 240, 7.9.2002, p. 1.

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

101

32003R1702

L 243/6

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1702/2003 AL COMISIEI

din 24 septembrie 2003

de stabilire a normelor de punere în aplicare privind certificarea pentru navigabilitate și mediu a aeronavelor și a produselor, reperelor și dispozitivelor, precum și certificarea întreprinderilor de proiectare și producție

(Text cu relevanță SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1592/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2002 privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a unei agenții europene pentru siguranța aeriană (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), adaptat de Regulamentul (CE) nr. 1701/2003 (2), în special articolele 5 și 6,

întrucât:

(1)

Regulamentul de bază stabilește cerințele comune esențiale pentru asigurarea unui nivel ridicat și unitar de siguranță și de protecție a mediului în domeniul aviației civile; dispune adoptarea de către Comisie a normelor de punere în aplicare prin care să se asigure aplicarea lor unitară; înființează „Agenția Europeană pentru Siguranța Aeriană” (denumită în continuare „agenția”) care să asiste Comisia la elaborarea normelor de punere în aplicare.

(2)	Cerințele actuale din aviație referitoare la navigabilitate menționate la anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 3922/91 (3) al Consiliului, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2871/2000 (4) al Comisiei, se abrogă cu începere de la 28 septembrie 2003.

(3)

Este necesar să se adopte cerințe tehnice și proceduri administrative comune pentru a asigura compatibilitatea în materie de navigabilitate și mediu a produselor, reperelor și dispozitivelor aeronautice, cu condiția respectării regulamentului de bază; aceste cerințe și proceduri trebuie să specifice condițiile de emitere, menținere, modificare, suspendare sau retragere a certificatelor respective.

(4)

Întreprinderile implicate în proiectarea și fabricarea de produse, repere și dispozitive trebuie să se conformeze anumitor cerințe tehnice pentru a demonstra că au capacitatea și mijloacele de a-și îndeplini obligațiile ce le revin și prerogativele aferente; Comisia este chemată să adopte măsuri pentru specificarea condițiilor de emitere, menținere, modificare, suspendare sau retragere a certificatelor care atestă conformitatea.

(5)

La adoptarea măsurilor pentru punerea în aplicare a cerințelor comune esențiale în materie de navigabilitate, Comisia trebuie să asigure că acestea reflectă stadiul actual al tehnicii și cele mai bune practici, să țină cont de experiența aeronautică internațională și de progresul științific și tehnic și să permită un răspuns imediat la cauzele confirmate ale accidentelor și incidentelor grave.

(6)

Necesitatea de a asigura aplicarea unitară a cerințelor comune în materie de navigabilitate și mediu în legătură cu produsele, reperele și dispozitivele aeronautice impune ca autoritățile competente ale statelor membre și, dacă este cazul, agenția, să aplice proceduri comune pentru evaluarea conformității cu aceste cerințe; agenția trebuie să întocmească specificații pentru certificare și materiale orientative, astfel încât reglementările să aibă un caracter mai unitar.

(7)

În acest scop, este necesar să se permită o tranziție flexibilă către noul cadru de reglementare al agenției, asigurându-se menținerea unui nivel ridicat și unitar al siguranței în aviația civilă la nivel comunitar; este necesar să se asigure timp suficient pentru ca industria aeronautică și administrațiile statelor membre să se adapteze acestui nou cadru și să recunoască menținerea valabilității certificărilor eliberate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, în conformitate cu articolul 57 din regulamentul de bază.

(8)	Măsurile stabilite prin prezentul regulament au la bază avizul emis de agenție (5) în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) litera (b) și articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(9)	Măsurile stabilite prin prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Agenției Europene pentru Siguranța Aeriană, înființat prin articolul 54 alineatul (3) din regulamentul de bază,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Domeniu de aplicare și definiții

(1) În conformitate cu articolul 5 alineatul (4) și cu articolul 6 alineatul (3) din regulamentul de bază, prezentul regulament stabilește cerințele tehnice comune și procedurile administrative privind certificarea în materie de navigabilitate și de mediu a produselor, reperelor și dispozitivelor, specificând condițiile cu privire la:

(a)	eliberarea certificatelor de omologare, a certificatelor de omologare restricționate, a certificatelor de omologare suplimentare și modificările aduse acestor certificate;

(b)	eliberarea certificatelor de navigabilitate, a certificatelor de navigabilitate restricționate, a permiselor de zbor și a certificatelor de autorizare a dării în exploatare;

(c)	eliberarea autorizațiilor pentru proiectele de reparații;

(d)	demonstrarea conformității cu cerințele de protecție a mediului ;

(e)	eliberarea certificatelor de zgomot;

(f)	identificarea produselor, reperelor și dispozitivelor;

(g)	certificarea anumitor repere și dispozitive;

(h)	certificarea întreprinderilor de proiectare și producție;

(i)	eliberarea dispozițiilor în materie de navigabilitate.

(2) În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)	„JAA” înseamnă „Autoritățile aeronautice comune” (Joint Aviation Authorities).

(b)	„JAR” înseamnă „Cerințele aeronautice comune” (Joint Aviation Requirements).

(c)	„Partea 21” reprezintă cerințele și procedurile pentru certificarea aeronavelor și a produselor, reperelor și dispozitivelor aferente, precum și a întreprinderilor de proiectare și producție, anexate prezentului regulament.

(d)	„Partea M” reprezintă cerințele aplicabile în materie de navigabilitate, adoptate în conformitate cu regulamentul de bază.

Articolul 2

Omologarea produselor, reperelor și dispozitivelor

(1) Pentru produse, repere și dispozitive se emit certificate de omologare, în conformitate cu dispozițiile de la partea 21.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), aeronava, inclusiv orice produse, repere și dispozitive instalate care nu sunt înregistrate într-un stat membru, sunt exceptate de la aplicarea dispozițiilor capitolelor H și I din partea 21.

(3) În ceea ce privește produsul care are un certificat de omologare emis de un stat membru înainte de 28 septembrie 2003, se aplică următoarele dispoziții:

(a)

Se consideră că aceste produse au certificate de omologare eliberate în conformitate cu prezentul regulament atunci când:

(i)

la baza certificării de omologare se află:

—	condițiile aplicabile ale omologării JAA pentru produsele care au fost omologate conform procedurilor JAA, așa cum sunt definite în fișele tehnice de navigabilitate JAA; sau

—

pentru celelalte produse, condițiile aplicabile ale omologării, așa cum au fost definite în fișa tehnică de navigabilitate a certificatului de omologare din statul de proiectare, în cazul în care acesta din urmă este:

—

un stat membru, cu excepția cazurilor în care agenția stabilește că, având în vedere, în special, codurile de navigabilitate utilizate și experiența în exploatare, condițiile aplicabile ale omologării de tip nu asigură un nivel de siguranță echivalent celui impus de regulamentul de bază și prezentul regulament; sau

—

un stat cu care un stat membru a încheiat un acord de navigabilitate bilateral sau un acord similar, în temeiul căruia aceste produse au fost certificate pe baza codurilor de navigabilitate ale statului de proiectare, cu excepția cazurilor în care agenția consideră că aceste coduri de navigabilitate utilizate sau experiența în exploatare sau sistemul de siguranță ale statului de proiectare nu prevăd un nivel de siguranță echivalent celui impus de regulamentul de bază și prezentul regulament;

—	agenția efectuează o primă evaluare a consecințelor acestor două dispoziții mai sus menționate, pentru a formula un aviz destinat Comisiei, aviz care să includă eventualele modificări ale prezentului regulament;

(ii)	cerințele privind protecția mediului sunt cele menționate în anexa 16 la Convenția de la Chicago, aplicabile produsului;

(iii)

dispozițiile aplicabile în materie de navigabilitate sunt cele ale statului de proiectare.

(b)

Proiectul unui aeronave, înregistrat într-un stat membru înainte de 28 septembrie 2003, este considerat ca fiind aprobat în conformitate cu prezentul regulament în cazul în care:

(i)	proiectul său de omologare de bază face parte dintr-un certificat de omologare prevăzut la litera (a);

(ii)	toate modificările aduse proiectului de omologare de bază, care nu cad în responsabilitatea titularului certificatului de omologare, au fost aprobate; și

(iii)

sunt respectate dispozițiile în materie de navigabilitate emise sau adoptate înainte de 28 septembrie 2003 de către statul membru în care s-a efectuat înmatricularea, inclusiv toate variantele dispozițiilor privind navigabilitatea ale statului de proiectare, acceptate de către statul membru în care s-a efectuat înmatricularea.

(c)	Agenția stabilește, înainte de 28 martie 2007, certificatul de omologare pentru produsele neconforme cu dispozițiile literei (a).

(d)

Agenția stabilește, înainte de 28 martie 2007, fișa tehnică a certificatului de omologare privind nivelul de zgomot pentru toate produsele menționate la litera (a). Până când se stabilesc aceste certificate și fișe, statele membre pot elibera în continuare certificate de zgomot, în temeiul normelor interne în vigoare.

(4) În ceea ce privește produsele pentru care s-a demarat la 28 septembrie 2003 procesul de omologare de tip prin intermediul JAA sau unui stat membru:

(a)	în cazul în care un produs este în curs de certificare în mai multe state membre, se ia ca referință proiectul cel mai avansat;

(b)	nu se aplică punctele 21A.15 literele (a), (b) și (c) din partea 21;

(c)	prin derogare de la punctul 21A.17 litera (a) din partea 21, condițiile aplicabile ale omologării de tip sunt cele stabilite de către JAA sau, eventual, de către statul membru la data solicitării aprobării;

(d)	constatările de conformitate efectuate conform procedurilor JAA sau ale statelor membre se consideră ca fiind realizate de către agenție, pentru conformitate cu dispozițiile de la punctele 21A.20 literele (a) și (b) din partea 21.

(5) În ceea ce privește produsele care au un certificat național de omologare sau un certificat echivalent și pentru care procesul de aprobare a modificărilor aduse de către un stat membru nu este finalizat la data stabilirii certificatului de omologare în conformitate cu prezentul regulament:

(a)	în cazul în care un proces de aprobare este în curs de derulare în mai multe state membre, se ia ca referință proiectul cel mai avansat;

(b)	nu se aplică punctul 21A.93 din partea 21;

(c)	condițiile aplicabile ale omologării de tip sunt cele stabilite de JAA sau, dacă este cazul, de către statul membru la data cererii de aprobare a modificărilor;

(d)	constatările de conformitate efectuate conform procedurilor JAA sau ale statului membru se consideră ca fiind realizate de către agenție, pentru conformitate dispozițiile de la punctele 21A.103 litera (a) subpunctul 2 și litera (b) din partea 21.

(6) În ceea ce privește certificatele de omologare suplimentare pentru care procesul de certificare este inițiat de către un stat membru la 28 septembrie 2003 pe baza procedurilor JAA aplicabile referitoare la certificatele de omologare suplimentare; și în ceea ce privește modificările majore aduse produselor, modificări propuse de alte persoane decât titularul certificatului de omologare a produsului, pentru care procesul de certificare este inițiat de un stat membru la 28 septembrie 2003, conform procedurilor interne aplicabile:

(a)	în cazul în care procesul de certificare este inițiat în mai multe state membre, se ia ca referință proiectul cel mai avansat;

(b)	nu se aplică punctele 21A.113 literele (a) și (b) din partea 21;

(c)	condițiile aplicabile ale certificării sunt cele stabilite de JAA sau, dacă este cazul, de către statul membru la data cererii de aprobare a certificatului de omologare suplimentar sau a modificării majore;

(d)	constatările de conformitate efectuate conform procedurilor JAA sau ale statului membru se consideră ca fiind realizate de către agenție pentru conformitate cu dispozițiile de la punctul 21A.115 litera (a) din partea 21.

(7) În ceea ce privește produsele care au un certificat de omologare național sau un certificat echivalent și pentru care procesul de aprobare a unui proiect de reparație majoră întreprins de către un stat membru nu este finalizat la data la care certificatul de omologare este stabilit în conformitate cu prezentul regulament, constatările de conformitate efectuate pe baza procedurilor JAA sau ale statului membru se consideră ca fiind efectuate de către agenție pentru conformitate cu dispozițiile de la punctul 21A.433 litera (a) din partea 21.

(8) În ceea ce privește reperele și dispozitivele pentru care un stat membru a inițiat procesul de autorizare sau de aprobare la 28 septembrie 2003:

(a)	în cazul în care procesul de autorizare este inițiat în mai multe state membre, se ia ca referință proiectul cel mai avansat;

(b)	nu se aplică punctul 21A.603 din partea 21;

(c)	documentele aplicabile cerute în temeiul punctului 21A.605 din partea 21 sunt cele stabilite de către statul membru în cauză la data cererii de aprobare sau de autorizare;

(d)	constatările referitoare la conformitate efectuate de către statul membru în cauză se consideră ca fiind realizate de către agenție pentru conformitate cu dispozițiile de la punctul 21A.606 litera (b) din partea 21.

(9) Certificatul de navigabilitate eliberat de către un stat membru și care atestă conformitatea cu un certificat de omologare stabilit în conformitate cu alineatul (3) se consideră ca fiind conform cu prezentul regulament.

(10) Până la stabilirea de către agenție, în temeiul alineatului (3) litera (c), a tipurilor de aeronave care sunt autorizate pentru zbor de către un stat membru înainte de 28 septembrie 2003 și care nu pot primi un certificat de omologare conform alineatului (3), acestea rămân în responsabilitatea statului membru în care au fost înregistrate, în conformitate cu normele interne aplicabile.

(11) Până la 28 martie 2007, statele membre efectuează constatările necesare pentru a se stabili dacă aeronava și restricțiile corespunzătoare care compensează abaterea de la cerințele esențiale permit aeronavei să efectueze în condiții de siguranță manevrele normale de zbor. În aceste cazuri, autorizațiile de zbor trebuie să menționeze limitarea utilizării în spațiul aerian al statului membru a cărui autoritate competentă a eliberat autorizația. Zborurile efectuate în afara acestui spațiu aerian necesită autorizarea de către autoritățile competente din statele respective.

Până la 28 martie 2007, o aeronavă care a primit de la un stat membru autorizația de zbor înainte de 28 septembrie 2003, însă nu deține un certificat de navigabilitate, poate rămâne în responsabilitatea statului membru în temeiul normelor interne în vigoare. O asemenea aeronavă va efectua zboruri numai în spațiul aerian al statului membru respectiv. Zborurile în afara acestui spațiu aerian necesită permisiunea autorității competente a statului în cauză.

(12) Atunci când se face trimitere în partea 21 la aplicarea și la conformarea cu dispozițiile din partea M și aceasta nu este în vigoare, se aplică normele interne în materie.

(13) Aprobările pentru repere și dispozitive eliberate de către un stat membru, valabile la 28 septembrie 2003, sunt considerate ca fiind eliberate în conformitate cu prezentul regulament.

(14) În ceea ce privește certificatele de omologare suplimentare eliberate de un stat membru pe baza procedurilor JAA sau a procedurilor interne în vigoare și în ceea ce privește modificările aduse produselor, modificări propuse de către altă persoană decât titularul certificatului de omologare al produsului, aprobate de către un stat membru în conformitate cu procedurile interne în vigoare, în cazul în care certificatul de omologare suplimentar sau modificarea sunt valabile la 28 septembrie 2003, certificatul de omologare suplimentar sau modificarea sunt considerate a fi fost eliberate în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 3

Întreprinderi de proiectare

(1) O întreprindere responsabilă cu proiectarea produselor, reperelor și dispozitivelor sau care efectuează modificări sau reparații trebuie să-și demonstreze capacitatea în conformitate cu partea 21.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), o întreprindere de proiectare cu sediul principal de activitate și sediul social într-un stat nemembru își poate demonstra capacitatea prin deținerea unui certificat eliberat de către statul membru respectiv pentru produsul, reperul și dispozitivul pentru care formulează o cerere, cu următoarele condiții:

(a)	statul respectiv să fie statul în care se realizează proiectarea;

(b)	agenția să fi stabilit că sistemul statului respectiv are același nivel independent de control al conformității cu cel prevăzut de prezentul regulament, fie printr-un sistem echivalent de autorizare a întreprinderilor, fie prin intervenția directă a autorității competente din statul respectiv.

(3) Aprobările întreprinderilor de proiectare eliberate sau recunoscute de către un stat membru conform procedurilor și cerințelor JAA în vigoare înainte de 28 septembrie 2003 se consideră ca fiind conforme cu prezentul regulament. În acest caz, termenul de finalizare a constatărilor de nivel doi menționate la capitolul J din partea 21 nu trebuie să depășească un an atunci când aceste constatări sunt asociate unor diferențe față de JAR aplicabil anterior.

(4) Titularul unui certificat de omologare care, la 28 septembrie 2003, nu deține o aprobare corespunzătoare de întreprindere de proiectare, eliberată de către un stat membru în baza procedurilor JAA aplicabile, trebuie să-și demonstreze capacitatea înainte de 28 septembrie 2005, în conformitate cu condițiile prevăzute la partea 21 punctul 21A.14.

(5) Întreprinderea care solicită un certificat de omologare suplimentar, un certificat de aprobare a proiectului de reparații majore sau de omologare a reperelor și dispozitivelor sau un certificat de aprobare a proiectului privind blocul de alimentare auxiliar și care, la 28 septembrie 2003 nu deține o aprobare corespunzătoare de întreprindere de proiectare eliberată de un stat membru în baza procedurilor JAA aplicabile, își demonstrează capacitatea înainte de 28 septembrie 2005 în conformitate cu partea 21 punctele 21A.112 și 21A.432B sau, în cazul unui bloc de alimentare auxiliar, în conformitate cu punctul 21A.602B.

(6) În ceea ce privește întreprinderile pentru care este în derulare procedura de autorizare a întreprinderii de proiectare prin intermediul unui stat membru, la data de 28 septembrie 2003, în baza procedurilor JAA aplicabile:

1.	nu se aplică punctul 21A.234 din partea 21;

2.	constatările privind conformitatea efectuate în baza procedurilor JAA se consideră ca fiind efectuate de agenție pentru conformitate cu punctul 21A.245 din partea 21.

Articolul 4

Întreprinderi de producție

(1) Întreprinderea responsabilă de fabricarea produselor, reperelor și dispozitivelor trebuie să își demonstreze capacitatea în conformitate cu dispozițiile părții 21.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), o întreprindere de producție cu sediul principal de activitate într-un stat nemembru își poate demonstra capacitatea prin deținerea unui certificat eliberat de către statul respectiv pentru produsul, reperele și dispozitivele pentru care prezintă o cerere, cu următoarele condiții:

(a)	statul respectiv să fie statul în care se realizează producția;

(b)	agenția să fi stabilit că sistemul statului respectiv prevede același nivel independent de control al conformității cu cel prevăzut de prezentul regulament, fie printr-un sistem echivalent de autorizare a întreprinderilor, fie prin intervenția directă a autorității competente din acel stat.

(3) Aprobările întreprinderilor de producție eliberate sau recunoscute de către un stat membru în conformitate cu procedurile și cerințele JAA aplicabile înainte de 28 septembrie 2003 se consideră conforme cu prezentul regulament. În acest caz, termenul de finalizare a constatărilor de nivel doi, menționate în capitolul G din partea 21, nu trebuie să depășească un an atunci când constatările privesc diferențele față de JAR în vigoare înainte de această dată.

(4) În sensul prezentului regulament, o întreprindere trebuie să-și demonstreze capacitatea înainte de 28 septembrie 2005.

(5) Până la data când întreprinderea își va fi demonstrat capacitatea conform capitolelor F și G din partea 21, se consideră că declarațiile de conformitate și certificatele de autorizare a funcționării, eliberate în temeiul normelor interne aplicabile, au fost eliberate în conformitate cu prezentul regulament.

(6) În ceea ce privește întreprinderile pentru care este în derulare procedura de aprobare a unei întreprinderi de producție prin intermediul unui stat membru la 28 septembrie 2003, în conformitate cu procedurile JAA în vigoare:

(a)	nu se aplică punctul 21A.134 din partea 21;

(b)	constatările referitoare la conformitate efectuate în conformitate cu procedurile JAA se consideră ca fiind efectuate de agenție pentru conformitate cu punctul 21A.145 din partea 21.

Articolul 5

Intrare în vigoare

(1) Prezentul regulament intră în vigoare la 28 septembrie 2003, cu excepția punctului 21A.804 litera (a) subpunctul 3 din partea 21, care intră în vigoare la 28 martie 2004, și capitolului H din partea 21, care intră în vigoare la 28 septembrie 2004.

(2) Prin derogare de la punctul 21A.159 din partea 21, statele membre pot elibera autorizații cu durată limitată până la 28 septembrie 2005.

(3) Prin derogare de la punctul 21A.181 din partea 21, statele membre pot elibera certificate cu durată limitată până la 28 septembrie 2008.

(4) Atunci când un stat membru aplică dispozițiile alineatului (2) sau (3), el notifică atât Comisia cât și agenția.

(5) Agenția efectuează, în timpul prevăzut, o evaluare a efectului dispozițiilor prezentului regulament asupra duratei de valabilitate a autorizațiilor, în vederea trimiterii către Comisie a unui aviz care să includă eventuala modificare a prezentului regulament.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 septembrie 2003.

Pentru Comisie

Loyola DE PALACIO

Vicepreședinte

(1) JO L 240, 7.9.2002, p. 1.

(2) JO L 243, 27.9.2003, p. 3

(3) JO L 373, 31.12.1991, p. 4.

(4) JO L 333, 29.11.2000, p. 47.

(5) 1.9.2003.

ANEXA

PARTEA 21

Certificarea aeronavelor și a produselor, reperelor și dispozitivelor aferente, precum și a întreprinderilor de proiectare și producție

Cuprins (prezentare detaliată)

21.1	Generalități

SECȚIUNEA A

CERINȚE PENTRU SOLICITANȚI, DREPTURI ȘI OBLIGAȚII DOBÂNDITE

CAPITOLUL A - DISPOZIȚII GENERALE

21A.1

Domeniu de aplicare

21A.2

Angajament din partea unei alte persoane decât solicitantul sau titularul unui certificat

21A.3

Avarii, funcționare necorespunzătoare și defecțiuni

21A.3B

Dispoziții privind navigabilitatea

21A.4

Coordonare între proiectare și producție

CAPITOLUL B - CERTIFICATE DE OMOLOGARE ȘI CERTIFICATE DE OMOLOGARE RESTRICȚIONATE

21A.11

Domeniu de aplicare

21A.13

Eligibilitate

21A.14

Demonstrarea capacității

21A.15

Cerere

21A.16A

Coduri de navigabilitate

21A.16B

Condiții speciale

21A.17

Condițiile aplicabile ale omologării

21A.18

Stabilirea cerințelor aplicabile privind protecția mediului și a specificațiilor de omologare aplicabile

21A.19

Modificări care necesită un nou certificat de omologare

21A.20

Conformitate cu condițiile aplicabile ale omologării și cu cerințele privind protecția mediului

21A.21

Eliberarea unui certificat de omologare

21A.23

Eliberarea unui certificat de omologare restricționat

21A.31

Proiectul de omologare

21A.33

Verificări și probe

21A.35

Probe în zbor

21A.41

Certificat de omologare de tip

21A.44

Obligațiile titularului

21A.47

Transfer

21A.51

Durata și menținerea valabilității

21A.55

Evidența documentelor

21A.57

Manuale

21A.61

Instrucțiuni pentru menținerea navigabilității

(CAPITOLUL C - NU SE APLICĂ)

CAPITOLUL D - MODIFICAREA CERTIFICATELOR DE OMOLOGARE DE TIP ȘI A CERTIFICATELOR DE OMOLOGARE DE TIP RESTRICȚIONATEv

21A.90

Domeniu de aplicare

21A.91

Clasificarea modificărilor privind proiectul de tip

21A.92

Eligibilitate

21A.93

Cerere

21A.95

Modificări minore

21A.97

Modificări majore

21A.101

Stabilirea specificațiilor referitoare la certificare și a cerințelor aplicabile privind protecția mediului

21A.103

Eliberarea aprobării

21A.105

Evidența documentelor

21A.107

Instrucțiuni pentru menținerea navigabilității

21A.109

Obligații și marcaj EPA

CAPITOLUL E – CERTIFICATE DE OMOLOGARE DE TIP SUPLIMENTARE

21A.111

Domeniu de aplicare

21A.112

Eligibilitate

21A.112B

Demonstrarea capacității

21A.113

Solicitarea unui certificat de omologare suplimentar

21A.114

Demonstrarea conformității

21A.115

Eliberarea unui certificat de omologare suplimentar

21A.116

Transfer

21A.117

Modificarea părții din produs care face obiectul certificatului de omologare suplimentar

21A.118A

Obligații și marcaj EPA

21A.118B

Durata și menținerea valabilității

21A.119

Manuale

21A.120

Instrucțiuni pentru menținerea navigabilității

CAPITOLUL F – FABRICAȚIE FĂRĂ APROBAREA ÎNTREPRINDERII DE PRODUCȚIE

21A.121

Domeniu de aplicare

21A.122

Eligibilitate

21A.124

Cerere

21A.125

Eliberarea unei scrisori de aprobare

21A.125B

Constatări

21A.125C

Durata și menținerea valabilității

21A.126

Sistem de verificare a producției

21A.127

Probe: aeronave

21A.128

Probe: motoare și elice

21A.129

Obligațiile producătorului

21A.130

Declarația de conformitate

CAPITOLUL G – APROBAREA ÎNTREPRINDERII DE PRODUCȚIE

21A.131

Domeniu de aplicare

21A.133

Eligibilitate

21A.134

Cerere

21A.135

Eliberarea aprobării întreprinderii de producție

21A.139

Sistem de calitate

21A.143

Prezentare

21A.145

Cerințe privind aprobarea

21A.147

Modificări ale întreprinderii de producție aprobate

21A.148

Schimbarea sediului

21A.149

Transfer

21A.151

Condiții privind aprobarea

21A.153

Modificarea condițiilor de aprobare

21A.157

Investigații

21A.158

Constatări

21A.159

Durata și menținerea valabilității

21A.163

Prerogative

21A.165

Obligațiile titularului

CAPITOLUL H – CERTIFICATE DE NAVIGABILITATE

21A.171

Domeniu de aplicare

21A.172

Eligibilitate

21A.173

Clasificare

21A.174

Cerere

21A.175

Limba

21A.177

Amendamente sau modificări

21A.179

Transfer și reemitere în cadrul statelor membre

21A.180

Verificări

21A.181

Durata și menținerea valabilității

21A.182

Identificarea aeronavei

21A.183

Eliberarea certificatelor de navigabilitate

21A.184

Eliberarea certificatelor de navigabilitate restricționate

21A.185

Eliberarea autorizațiilor de zbor

CAPITOLUL I – CERTIFICATE DE ZGOMOT

21A.201

Domeniu de aplicare

21A.203

Eligibilitate

21A.204

Cerere

21A.205

Eliberarea certificatelor de zgomot

21A.207

Amendamente sau modificări

21A.209

Transfer și reemitere în cadrul statelor membre

21A.210

Verificări

21A.211

Durata și menținerea valabilității

CAPITOLUL J – APROBAREA ÎNTREPRINDERII DE PROIECTARE

21A.231

Domeniu de aplicare

21A.233

Eligibilitate

21A.234

Cerere

21A.235

Eliberarea aprobării întreprinderii de proiectare

21A.239

Asigurarea calității proiectului

21A.243

Date

21A.245

Cerințe privind aprobarea

21A.247

Modificarea sistemului de asigurare a calității proiectului

21A.249

Transfer

21A.251

Condiții de aprobare

21A.253

Modificarea condițiilor de aprobare

21A.257

Investigații

21A.258

Constatări

21A.259

Durata și menținerea valabilității

21A.263

Prerogative

21A.265

Obligațiile titularului

CAPITOLUL K - REPERE ȘI DISPOZITIVE

21A.301

Domeniu de aplicare

21A.303

Conformitatea cu cerințele aplicabile

21A.305

Aprobarea reperelor și dispozitivelor

21A.307

Aprobarea reperelor și dispozitivelor în vederea instalării

(CAPITOLUL L - NU SE APLICĂ)

CAPITOLUL M – REPARAȚII

21A.431

Domeniu de aplicare

21A.432

Eligibilitate

21A.432B

Demonstrarea capacității de funcționare

21A.433

Proiectul de reparații

21A.435

Clasificarea reparațiilor

21A.437

Eliberarea aprobării pentru proiectul de reparații

21A.439

Fabricarea pieselor de schimb

21A.441

Executarea reparației

21A.443

Limitări

21A.445

Defecțiuni neremediate

21A.447

Evidența documentelor

21A.449

Instrucțiuni pentru menținerea navigabilității

21A.451

Obligații și marcaj EPA

(CAPITOLUL N - NU SE APLICĂ)

CAPITOLUL O - AUTORIZAȚII ETSO (European Technical Standard Order – standardele tehnice europene)

21A.601

Domeniu de aplicare

21A.602A

Eligibilitate

21A.602B

Demonstrarea capacității

21A.603

Cerere

21A.604

Autorizație ETSO pentru un bloc de alimentare auxiliar (APU)

21A.605

Documente necesare

21A.606

Eliberarea autorizației ETSO

21A.607

Prerogativele autorizației ETSO

21A.608

Declarație referitoare la proiect și performanțe (DDP)

21A.609

Obligațiile titularilor de autorizații ETSO

21A.610

Aprobarea abaterilor de la standardele de performanță

21A.611

Modificarea proiectului

21A.613

Evidența documentelor

21A.615

Inspecția din partea agenției

21A.619

Durata și menținerea valabilității

21A.621

Transfer

(CAPITOLUL P - NU SE APLICĂ)

CAPITOLUL Q - IDENTIFICAREA PRODUSELOR, REPERELOR ȘI DISPOZITIVELOR

21A.801

Identificarea produselor

21A.803

Tratarea datelor de identificare

21A.804

Identificarea reperelor și dispozitivelor

21A.805

Identificarea reperelor cu un grad ridicat de complexitate

21A.807

Identificarea articolelor ETSO

SECȚIUNEA B

PROCEDURI PENTRU AUTORITĂȚILE COMPETENTE

CAPITOLUL A - DISPOZIȚII GENERALE

21B.5

Domeniu de aplicare

21B.20

Obligațiile autorității competente

21B.25

Cerințe privind organizarea autorității competente

21B.30

Proceduri documentate

21B.35

Modificarea organizării și procedurilor

21B.40

Soluționarea litigiilor

21B.45

Raportare/coordonare

21B.55

Evidența documentelor

21B.60

Dispoziții privind navigabilitatea

CAPITOLUL B - CERTIFICATE DE OMOLOGARE DE TIP ȘI CERTIFICATE DE OMOLOGARE RESTRICȚIONATE

(CAPITOLUL C - NU SE APLICĂ)

CAPITOLUL D - MODIFICĂREA CERTIFICATELOR DE OMOLOGARE DE TIP ȘI A CERTIFICATELOR DE OMOLOGARE RESTRICȚIONATE

CAPITOLUL E – CERTIFICATE SUPLIMENTARE DE OMOLOGARE DE TIP

CAPITOLUL F – FABRICAȚIE FĂRĂ APROBAREA ÎNTREPRINDERII DE PRODUCȚIE

21B.120

Investigații

21B.130

Eliberarea scrisorii de aprobare

21B.135

Menținerea scrisorii de aprobare

21B.140

Modificarea scrisorii de aprobare

21B.143

Notificarea constatărilor

21B.145

Suspendarea și retragerea scrisorii de aprobare

21B.150

Evidența documentelor

CAPITOLUL G – APROBAREA ÎNTREPRINDERII DE PRODUCȚIE

21B.220

Investigații

21B.225

Notificarea constatărilor

21B.230

Eliberarea certificatului

21B.235

Supraveghere continuă

21B.240

Modificarea aprobării întreprinderii de producție

21B.245

Suspendarea și retragerea aprobării întreprinderii de producție

21B.260

Evidența documentelor

CAPITOLUL H – CERTIFICATE DE NAVIGABILITATE

21B.320

Investigații

21B.325

Eliberarea certificatelor de navigabilitate

21B.330

Suspendarea și retragerea certificatelor de navigabilitate

21B.345

Evidența documentelor

CAPITOLUL I - CERTIFICATE DE ZGOMOT

21B.420

Investigații

21B.425

Eliberarea certificatelor de zgomot

21B.430

Suspendarea și retragerea certificatului de zgomot

21B.445

Evidența documentelor

CAPITOLUL J – APROBAREA ÎNTREPRINDERII DE PROIECTARE

CAPITOLUL K – REPERE ȘI DISPOZITIVE

(CAPITOLUL L - NU SE APLICĂ)

CAPITOLUL M – REPARAȚII

(CAPITOLUL N - NU SE APLICĂ)

CAPITOLUL O – AUTORIZAȚII ETSO

(CAPITOLUL P - NU SE APLICĂ)

CAPITOLUL Q – IDENTIFICAREA PRODUSELOR, REPERELOR ȘI DISPOZITIVELOR

Apendice – Formulare EASA

21.1 Generalități

În sensul prezentei părți, „autoritatea competentă” este:

(a)	pentru întreprinderile care au sediul principal de activitate într-un stat membru, autoritatea desemnată de statul membru respectiv sau agenția, în cazul în care statul membru solicită acest lucru; sau

(b)	pentru întreprinderile care au sediul principal de activitate într-un stat nemembru, agenția.

SECȚIUNEA A CERINȚE PENTRU SOLICITANȚI, DREPTURI ȘI OBLIGAȚII DOBÂNDITE

CAPITOLUL A – DISPOZIȚII GENERALE

21A.1 Domeniu de aplicare

Prezenta secțiune stabilește dispozițiile generale care reglementează drepturile și obligațiile solicitantului și titularului certificatului eliberat sau care urmează a fi eliberat în conformitate cu prezenta secțiune.

21A.2 Angajament din partea unei alte persoane decât solicitantul sau titularul unui certificat

Acțiunile care trebuie întreprinse și obligațiile care trebuie asumate de către titularul sau solicitantul unui certificat pentru un produs, un reper sau un dispozitiv în temeiul prezentei secțiuni pot fi întreprinse și asumate în numele său de altă persoană fizică sau juridică, cu obligația ca titularul sau solicitantul certificatului respectiv să poată demonstra că a încheiat un acord cu cealaltă persoană, astfel încât obligațiile titularului să fie transferate în mod corespunzător.

21A.3 Avarii, funcționare necorespunzătoare și defecțiuni

(a)

Sistem de colectare, verificare și analiză a datelor. Titularul unui certificat de omologare de tip, al unui certificat de omologare restricționat, al unui certificat de omologare suplimentar, al unei autorizații conforme cu standardele tehnice europene (ETSO), al aprobării proiectului de reparație majoră sau al oricărei alte aprobări în materie considerată a fi fost eliberată în temeiul prezentului regulament trebuie să aibă un sistem de colectare, verificare și analiză a rapoartelor și informațiilor privitoare la avarii, funcționare necorespunzătoare, defecțiuni sau alte evenimente care au sau pot afecta menținerea navigabilității produsului, reperului sau dispozitivului prevăzute de certificatul de omologare de tip, de certificatul de omologare restricționat, de certificatul de omologare suplimentar, de autorizația conformă cu standardele tehnice europene (ETSO), de aprobarea proiectului de reparație majoră sau de orice altă aprobare în domeniu considerată a fi fost eliberată în temeiul prezentului regulament. Informațiile privitoare la acest sistem se aduc la cunoștința tuturor utilizatorilor identificați ai produsului, reperului sau dispozitivului și, la cerere, oricărei persoane autorizate în temeiul altor norme de aplicare asociate.

(b)

Raportarea către agenție.

Titularul unui certificat de omologare de tip, al unui certificat de omologare restricționat, al unui certificat de omologare suplimentar, al unei autorizații ETSO, al aprobării proiectului de reparație majoră sau al oricărei alte aprobări în domeniu considerată a fi fost eliberată în temeiul prezentului regulament raportează agenției toate avariile, funcționarea necorespunzătoare, defecțiunile sau alte evenimente legate de un produs, un reper sau un dispozitiv prevăzute de certificatul de omologare, de certificatul de omologare restricționat, de certificatul de omologare suplimentar, de autorizația ETSO, de aprobarea de proiect pentru o reparație majoră sau de orice altă aprobare în domeniu considerată a fi fost eliberată în temeiul prezentului regulament și care sunt de natură să pună în pericol siguranța.

2.	Aceste raportări se elaborează în forma și modul stabilite de agenție în cel mai scurt timp și, în orice situație, se transmit în cel mult 72 de ore de la identificarea oricărei stări care periclitează siguranța, cu excepția cazurilor în care situații excepționale împiedică acest lucru.

(c)

Investigarea evenimentelor raportate.

În cazul în care un eveniment raportat în temeiul literei (b) sau al punctului 21A.129 litera (f) subpunctul 2 sau 21A.165 litera (f) subpunctul 2 este rezultatul unei deficiențe de proiectare sau de producție, titularul unui certificat de omologare de tip, al unui certificat de omologare restricționat, al unui certificat de omologare suplimentar, al unei autorizații ETSO, al aprobării proiectului de reparație majoră sau al oricărei alte aprobări în domeniu considerată a fi fost eliberată în temeiul prezentului regulament sau producătorul, după caz, investighează cauza deficienței și comunică agenției rezultatele investigației sale și orice măsură pe care o întreprinde sau pe care o propune pentru remedierea deficienței respective.

În cazul în care agenția consideră necesară o acțiune de remediere a deficienței, titularul unui certificat de omologare de tip, al unui certificat de omologare restricționat, al unui certificat de omologare suplimentar, al unei autorizații ETSO, al aprobării proiectului de reparație majoră sau al oricărei alte aprobări în domeniu considerată a fi fost eliberată în temeiul prezentului regulament sau producătorul, după caz, transmite agenției datele relevante.

21A.3B Dispoziții privind navigabilitatea

(a)

Dispozițiile privind navigabilitatea reprezintă un document emis sau adoptat de agenție în care se prevăd acțiunile ce urmează a fi întreprinse în legătură cu o aeronavă pentru a se reface nivelul acceptabil de siguranță, în cazul în care sunt probe care pun în evidență că nivelul de siguranță al aeronavei poate fi compromis în cazul în care nu se întreprind acțiunile respective.

(b)

Agenția emite dispoziții privind navigabilitatea atunci când:

1.	agenția a stabilit existența unor condiții care afectează siguranța la bordul unei aeronave din cauza unei deficiențe a aeronavei în sine ori la un motor, o elice, un reper ori un dispozitiv instalat la bord; și

2.	există posibilitatea ca acele condiții să existe ori să apară, de asemenea, la alte aeronave.

(c)

În cazul în care agenția trebuie să emită dispoziții privind navigabilitatea pentru a remedia condițiile care afectează siguranța menționate la litera (b) sau pentru a cere efectuarea unui control, titularul certificatului de omologare de tip, al certificatului de omologare restricționat, al certificatului de omologare suplimentar, al autorizației ETSO, al aprobării proiectului de reparație majoră sau al oricărei alte aprobări în domeniu considerate a fi fost eliberată în temeiul prezentului regulament:

1.	Propune acțiunile de remediere sau controalele necesare ori ambele și prezintă agenției propuneri detaliate, în vederea aprobării.

După aprobarea de către agenție a propunerilor menționate la punctul 1, aduce la cunoștința tuturor operatorilor sau proprietarilor identificați ai produsului, reperului sau dispozitivului și, la cerere, oricărei persoane care trebuie să se conformeze dispozițiilor privind navigabilitatea, datele descriptive corespunzătoare și instrucțiunile pentru îndeplinirea acestor propuneri.

(d)

Dispozițiile privind navigabilitatea trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:

1.	identificarea condițiilor care afectează siguranța;

2.	identificarea aeronavei afectate;

3.	acțiunea sau acțiunile de remediere necesare;

4.	termenul de punere în aplicare a acțiunilor de remediere;

5.	data intrării în vigoare.

21A.4 Coordonare între proiectare și producție

Titularul unui certificat de omologare de tip, al unui certificat de omologare restricționat, al unui certificat de omologare suplimentar, al unei autorizații ETSO, al unei aprobări de modificare a proiectului de omologare de tip sau al aprobării proiectului de reparație colaborează cu întreprinderea de producție, după cum este necesar, pentru a asigura:

(a)	coordonarea eficientă a etapelor de proiectare și a celor de producție, conform dispozițiilor de la punctele 21A.122 sau 21A.133 sau 21A.165 litera (c) punctul 2, după caz; și

(b)	menținerea în permanență a navigabilității produsului, reperului sau dispozitivului.

CAPITOLUL B – CERTIFICATE DE OMOLOGARE DE TIP ȘI CERTIFICATE DE OMOLOGARE RESTRICȚIONATE

21A.11 Domeniu de aplicare

Prezentul capitol stabilește procedura pentru eliberarea certificatelor de omologare de tip pentru produse și a certificatelor de omologare restricționate pentru aeronave și, de asemenea, stabilește drepturile și obligațiile solicitanților și titularilor de certificate.

21A.13 Eligibilitate

Orice persoană fizică sau juridică ce a demonstrat sau este în curs de a demonstra capacitatea sa de funcționare în conformitate cu punctul 21A.14 poate prezenta o cerere pentru un certificat de omologare de tip sau certificat de omologare restricționat, în condițiile stabilite în prezentul capitol.

21A.14 Demonstrarea capacității

(a)	Orice întreprindere care solicită un certificat de omologare de tip sau un certificat de omologare restricționat trebuie să-și demonstreze capacitatea prin deținerea unei aprobări a întreprinderii de proiectare, eliberată de agenție în conformitate cu capitolul J.

(b)

Prin derogare de la litera (a) și ca procedură alternativă pentru demonstrarea capacității, solicitantul poate cere acordul agenției pentru aplicarea procedurilor care stabilesc practici de proiectare specifice, resursele și succesiunea activităților necesare pentru a se conforma prezentei părți, atunci când produsul este unul din următoarele:

1.	un avion foarte ușor sau un giravion, un planor sau un motoplanor, un balon, un dirijabil cu aer cald; sau

un avion mic care prezintă următoarele elemente:

(i)	monomotor cu cilindri, aspirație naturală, cu puterea maximă de decolare (MTOP) de 250 de cai putere;

(ii)	configurație convențională;

(iii)

materiale și structură convenționale;

(iv)	zboruri VFR, în afara condițiilor de îngheț;

(v)	maximum 4 locuri inclusiv pilotul și masa maximă la decolare de 1 361 kg;

(vi)	cabină nepresurizată;

(vii)

comenzi neasistate;

(viii)

zboruri acrobatice de bază limitate la +6/–3g; sau

3.	un motor cu piston; sau

4.	un motor sau o elice omologată în conformitate cu codul de navigabilitate aplicabil pentru motoplanoare; sau

5.	o elice cu pas fix sau variabil.

21A.15 Cerere

(a)	Cererea pentru eliberarea unui certificat de omologare de tip sau a unui certificat de omologare restricționat se redactează în forma și modul stabilite de agenție.

(b)	La cererea pentru certificatul de omologare de tip sau pentru un certificat de omologare restricționat se atașează un desen tridimensional al aeronavei și datele preliminare de bază, inclusiv caracteristicile de exploatare și limitările propuse.

(c)

La cererea pentru certificatul de omologare de tip sau pentru certificatul de omologare restricționat se atașează un desen care prezintă schema de ansamblu, descrierea caracteristicilor de proiectare, a caracteristicilor de exploatare și a limitelor de funcționare propuse atât pentru motor, cât și pentru elice.

21A.16A Coduri de navigabilitate

Agenția emite, în conformitate cu articolul 14 din regulamentul de bază, coduri de navigabilitate ca mijloace standard pentru a demonstra conformitatea produselor, reperelor și dispozitivelor cu cerințele esențiale din anexa I la regulamentul de bază. Codurile trebuie să fie suficient de detaliate și specifice pentru a indica solicitanților condițiile în care vor fi eliberate certificatele.

21A.16B Condiții speciale

(a)

Agenția prevede specificații tehnice speciale detaliate, denumite condiții speciale, pentru un produs, în cazul în care codul de navigabilitate aferent nu conține standarde de siguranță adecvate sau corespunzătoare pentru produs, deoarece:

1.	produsul are caracteristici de proiectare noi sau inedite în raport cu practicile de proiectare pe care se bazează codul de navigabilitate aplicabil; sau

2.	utilizarea preconizată a produsului este neconvențională; sau

3.	experiența acumulată pentru produse similare aflate în exploatare sau pentru produse care prezintă caracteristici de proiectare similare a arătat că pot apărea situații de risc pentru siguranță.

(b)	Condițiile speciale conțin acele standarde de siguranță pe care agenția le consideră necesare pentru a stabili un nivel de siguranță echivalent cu cel stabilit în codul de navigabilitate aplicabil.

21A.17 Condițiile aplicabile ale omologării de tip

(a)

Condițiile aplicabile ale omologării de tip care se notifică în vederea eliberării unui certificat de omologare de tip sau a unui certificat de omologare restricționat înseamnă:

Codul de navigabilitate aplicabil stabilit de agenție, în vigoare la data solicitării certificatului, cu excepția cazurilor în care:

(i)	se specifică altfel de către agenție; sau

(ii)	conformitatea cu modificări intrate în vigoare ulterior este aleasă de solicitant sau impusă în temeiul literelor (c) și (d).

2.	Orice condiție specială prevăzută în conformitate cu punctul 21A.16B litera (a).

(b)

Cererea de omologare de tip pentru avioane de mare capacitate și giravioane mari este valabilă timp de cinci ani, iar cererea de omologare pentru orice alt tip de aeronavă este valabilă pe o perioadă de trei ani, cu excepția cazurilor în care solicitantul arată, la data cererii, că produsul său necesită o perioadă mai mare de proiectare, dezvoltare și testare, iar agenția aprobă o perioadă mai mare.

(c)

În cazul în care nu a fost eliberat un certificat de omologare de tip sau în cazul în care este evident că nu va fi eliberat un certificat de omologare de tip, în limita de timp stabilită conform literei (b); solicitantul poate:

1.	să prezinte o nouă cerere de omologare de tip și să se conformeze tuturor dispozițiilor de la litera (a) care se aplică unei cereri inițiale; sau

să solicite o prelungire a cererii de omologare de tip și să se conformeze codurilor de navigabilitate aplicabile, în vigoare la o dată, selectată de solicitant, care să nu fie anterioară datei care precede data de eliberare a certificatului de omologare de tip, în limita de timp stabilită la litera (b) pentru cererea inițială.

(d)

În cazul în care solicitantul decide să se conformeze unei modificări aduse codurilor de navigabilitate, care este în vigoare după depunerea cererii pentru eliberarea unui certificat de omologare de tip, solicitantul trebuie să se conformeze și altor modificări pe care agenția le consideră în legătură directă.

21A.18 Stabilirea cerințelor aplicabile privind protecția mediului și a specificațiilor de omologare aplicabile

(a)

Cerințele privind nivelul de zgomot aplicabile pentru eliberarea unui certificat de omologare de tip pentru o aeronavă sunt prevăzute în conformitate cu dispozițiile capitolului 1 anexa 16 volumul I partea a II-a a Convenției de la Chicago și:

1.	pentru avioane cu reacție subsonice, în volumul I partea a II-a, capitolele 2, 3 și 4, după caz;

2.	pentru avioane cu turbopropulsie, în volumul I partea a II-a, capitolele 3, 4, 5, 6 și 10, după caz;

3.	pentru elicoptere, în volumul I partea a II-a, capitolele 8 și 11, după caz;

4.	pentru avioane supersonice, în volumul I partea a II-a capitolul 12, după caz.

(b)

Cerințele privind emisiile de gaze aplicabile în vederea eliberării unui certificat de omologare de tip pentru aeronavă și motor sunt prevăzute în anexa 16 la Convenția de la Chicago:

1.	pentru prevenirea emisiei intenționate de carburanți în atmosferă, în volumul II partea a II-a capitolul 2;

2.	pentru emisiile provenite de la motoarele turboreactoare și turbopropulsoare pentru propulsie numai la viteze subsonice, în volumul II partea a III-a capitolul 2; și

3.	pentru emisiile provenite de la motoarele turboreactoare și turbopropulsoare pentru propulsie numai la viteze supersonice, în volumul II partea a III-a capitolul 3.

(c)	Agenția emite, în conformitate cu articolul 14 din regulamentul de bază, specificații privind omologarea care prevăd mijloace acceptabile pentru a demonstra conformitatea cu cerințele privind zgomotul și emisiile, stabilite la literele (a), respectiv (b).

21A.19 Modificări care necesită un nou certificat de omologare de tip

Orice persoană fizică sau juridică ce propune modificarea unui produs trebuie să solicite un nou certificat de omologare de tip în cazul în care agenția consideră că importanța modificării proiectului, puterii, tracțiunii sau masei impune o investigație completă a conformității cu condițiile aplicabile ale omologării de tip.

21A.20 Conformitate cu condițiile aplicabile ale omologării de tip și cu cerințele privind protecția mediului

(a)

Solicitantul unui certificat de omologare de tip sau al unui certificat de omologare restricționat trebuie să demonstreze conformitatea cu condițiile aplicabile ale omologării de tip și cu cerințele privind protecția mediului și să prezinte agenției mijloacele prin care a fost demonstrată această conformitate.

(b)	Solicitantul declară că a demonstrat conformitatea cu totalitatea condițiilor aplicabile ale omologării de tip și cu cerințele privind protecția mediului.

(c)	În cazul în care solicitantul deține o aprobare corespunzătoare a întreprinderii de proiectare, declarația prevăzută la litera (b) se efectuează în conformitate cu dispozițiile din capitolul J.

21A.21 Eliberarea unui certificat de omologare de tip

Solicitantul are dreptul să dețină un certificat de omologare a produsului, eliberat de agenție, în următoarele condiții:

(a)	și-a demonstrat capacitatea în conformitate cu punctul 21A.14;

(b)	a prezentat declarația menționată la punctul 21A.20 litera (b); și

(c)

demonstrează că:

1.	produsul care trebuie certificat este conform cu condițiile aplicabile ale omologării de tip și cu cerințele privind protecția mediului stabilite în conformitate cu punctele 21A.17 și 21A.18;

2.	toate dispozițiile privind navigabilitatea la care produsul nu se conformează sunt compensate de factori care asigură un nivel de siguranță echivalent;

3.	nu există nici o particularitate sau caracteristică din cauza cărora produsul nu prezintă siguranță pentru utilizările pentru care se solicită certificarea; și

4.	solicitantul certificatului de omologare de tip a declarat în mod explicit intenția sa de a se conforma dispozițiilor de la punctul 21A.44.

(d)	În cazul omologării aeronavelor, atât motorul cât și elicea sau ambele sunt omologate și au un certificat de omologare de tip emis ori stabilit în conformitate cu prezentul regulament, atunci când sunt instalate pe aeronavă.

21A.23 Eliberarea unui certificat de omologare restricționat

(a)

În cazul unei aeronave care nu este conformă cu dispozițiile de la punctul 21A.21 litera (c), solicitantul are dreptul de a primi un certificat de omologare restricționat eliberat de agenție după ce:

1.	asigură conformitatea cu cerințele de omologare de tip stabilite de agenție, care garantează niveluri corespunzătoare de siguranță pentru utilizările aeronavei și cu cerințele aplicabile privind protecția mediului;

2.	declară în mod expres că se conformează dispozițiilor de la punctul 21A.44.

(b)

Motorul sau elicea sau ambele, instalate pe aeronavă:

1.	au un certificat de omologare de tip emis ori stabilit în conformitate cu prezentul regulament; sau

2.	s-a demonstrat conformitatea cu condițiile specifice de certificare necesare pentru a se garanta siguranța în zbor a aeronavei.

21A.31 Proiectul de omologare de tip

(a)

Proiectul de omologare de tip constă din:

1.	desenele, specificațiile și lista acestor desene și specificații, necesare pentru a se defini configurația și caracteristicile de construcție ale produsului în legătură cu care s-a demonstrat conformitatea cu condițiile aplicabile ale omologării de tip și cu cerințele privind protecția mediului;

2.	informații cu privire la materiale și procese, precum și cu privire la metodele de fabricație și montaj ale produsului, necesare pentru garantarea conformității produsului;

3.	o secțiune aprobată privind restricțiile de navigabilitate care să fie inclusă în instrucțiunile privind menținerea navigabilității, conform definiției din codul de navigabilitate aplicabil; și

4.	orice alte date necesare care să permită, prin comparație, determinarea navigabilității, a caracteristicilor de zgomot, a pierderilor de combustibil de la motoare (dacă este cazul) ale produselor ulterioare de același tip.

(b)	Orice proiect de omologare de tip trebuie identificat în mod corespunzător.

21A.33 Verificări și probe

(a)	Solicitantul efectuează toate verificările și probele necesare pentru a demonstra conformitatea cu condițiile aplicabile ale omologării de tip și cu cerințele privind protecția mediului.

(b)

Înainte de efectuarea fiecăreia din probele prevăzute la litera (a), solicitantul trebuie să determine în prealabil:

Pentru specimenul de probă:

(i)	că materialele și procesele sunt conforme cu specificațiile din proiectul de omologare propus;

(ii)	că reperele produselor sunt conforme cu desenele din proiectul de omologare propus;

iii)	că procesele de fabricație, construcție și montaj sunt conforme cu cele specificate în proiectul de omologare propus; și

2.	Că aparatura pentru probe și instrumentele de măsură utilizate la probe sunt adecvate scopului și calibrate corespunzător.

(c)	Solicitantul permite agenției să efectueze orice control necesar pentru a verifica conformitatea cu litera (b).

(d)

Solicitantul permite agenției să revizuiască orice raport, să efectueze orice inspecție și să execute sau să asiste la orice probă în zbor sau probă la sol necesare pentru a verifica validitatea declarației de conformitate prezentate de solicitant în temeiul punctului 21A.20(b) și să stabilească faptul că nici o funcție sau caracteristică nu fac produsul nesigur pentru utilizarea pentru care este solicitată certificarea.

(e)

Pentru probele efectuate sau verificate de agenție în conformitate cu litera (d):

1.	solicitantul trebuie să prezinte agenției o declarație de conformitate cu dispozițiile de la litera (b); și

2.	unui produs, reper sau dispozitiv nu i se poate aduce, între momentul în care s-a demonstrat conformitatea cu litera (b) și momentul în care este prezentată agenției pentru testare, nici o modificare referitoare la o probă care ar afecta declarația de conformitate.

21A.35 Probe în zbor

(a)	Probele în zbor efectuate în scopul obținerii unui certificat de omologare de tip se pun în practică în conformitate cu condițiile de testare specificate de către agenție.

(b)

Solicitantul execută toate probele în zbor pe care agenția le consideră necesare:

1.	pentru a determina conformitatea cu condițiile aplicabile ale omologării de tip și cu cerințele privind protecția mediului și

pentru certificarea aeronavei în temeiul prezentei secțiuni, cu excepția planoarelor și a motoplanoarelor și cu excepția avioanelor cu o masă maximă la decolare (MTOM) de cel mult 2 722 kg, pentru a stabili dacă există asigurarea că aeronava, reperele și dispozitivele acesteia sunt fiabile și funcționează corespunzător.

(c)	(Rezervat)

(d)	(Rezervat)

(e)	(Rezervat)

(f)

Probele în zbor prevăzute la litera (b) punctul 2 includ:

1.	pentru aeronavele echipate cu motoare cu turbină dintr-o categorie neutilizată anterior pe o aeronavă omologată de tip, cel puțin 300 de ore de funcționare cu toate motoarele pornite, conform certificatului de omologare de tip; și

2.	pentru toate celelalte aeronave, cel puțin 150 de ore de funcționare.

21A.41 Certificat de omologare de tip

Se consideră că atât certificatul de omologare de tip, cât și certificatul de omologare restricționat includ proiectul de omologare, limitele de utilizare, fișa tehnică a certificatului de omologare de tip din punct de vedere al navigabilității și emisiilor, condițiile aplicabile ale omologării de tip și cerințele de protecție a mediului, pe baza cărora agenția înregistrează conformitatea și celelalte condiții sau restricții prevăzute pentru produs în specificațiile de certificare și în cerințele aplicabile privind protecția mediului. În plus, certificatul de omologare de tip și certificatul de omologare restricționat ale aeronavei includ fișa tehnică a certificatului de omologare pentru nivelul de zgomot. Fișa tehnică a certificatului de omologare de tip pentru motor include înregistrarea conformității emisiilor.

21A.44 Obligațiile titularului

Fiecare titular al unui certificat de omologare de tip sau certificat de omologare restricționat:

(a)	își asumă obligațiile stabilite la punctele 21A.3, 21A.3B, 21A.4, 21A.55, 21A.57 și 21A.61; și, în acest scop, continuă să îndeplinească cerințele de calificare pentru eligibilitate în temeiul punctului 21A.14; și

(b)	specifică marcajul în conformitate cu capitolul Q.

21A.47 Transfer

Transferul unui certificat de omologare de tip sau al unui certificat de omologare restricționat se poate face numai către o persoană fizică sau juridică ce își poate asuma obligațiile menționate la punctul 21A.44 și care, în acest scop, și-a demonstrat capacitatea de a îndeplini criteriile de la punctul 21A.14.

21A.51 Durata și menținerea valabilității

(a)

Certificatul de omologare de tip și certificatul de omologare restricționat se eliberează pe durată nelimitată. Acestea rămân valabile cu condiția ca:

1.	titularul să rămână conform cu prezenta parte; și

2.	certificatul să nu fie suspendat sau retras în baza procedurilor administrative în vigoare stabilite de către agenție.

(b)	În caz de suspendare sau retragere, certificatul de omologare de tip și certificatul de omologare restricționat se restituie agenției.

21A.55 Evidența documentelor

Toate informațiile referitoare la proiect, desene și rapoarte ale probelor, inclusiv rapoartele privind inspecția produselor testate, se țin la dispoziția agenției de către titularul certificatului de omologare de tip sau al certificatului de omologare restricționat și se păstrează în vederea furnizării informațiilor necesare care să asigure menținerea navigabilității și conformitatea cu cerințele privind protecția mediului aplicabile acestui produs.

21A.57 Manuale

Titularul unui certificat de omologare de tip sau al unui certificat de omologare restricționat întocmește, păstrează și actualizează originalele tuturor manualelor referitoare la produsul respectiv, impuse de condițiile aplicabile ale omologării de tip și cerințele privind protecția mediului și, la cerere, furnizează cópii agenției.

21A.61 Instrucțiuni pentru menținerea navigabilității

(a)

Titularul certificatului de omologare de tip sau al certificatului de omologare restricționat furnizează cel puțin un set complet de instrucțiuni pentru menținerea navigabilității, care să cuprindă date descriptive și instrucțiuni de aplicare întocmite în conformitate cu condițiile aplicabile ale omologării de tip, fiecărui proprietar identificat al uneia sau al mai multor aeronave, motoare sau elice la data livrării aeronavei sau la data eliberării primului certificat de navigabilitate, în funcție de evenimentul care are loc ultimul și ulterior trebuie să țină aceste instrucțiuni, la cerere, la dispoziția persoanelor care trebuie să se conformeze dispozițiilor din aceste instrucțiuni. Punerea la dispoziție a unui manual sau a unei părți din instrucțiunile privind menținerea navigabilității care se referă la reparația capitală sau la orice altă formă de revizie majoră poate fi amânată până la darea în exploatare a produsului, dar trebuie să fie puse la dispoziție înainte ca produsul să atingă durata de viață sau numărul maxim de ore/cicluri de zbor.

(b)

În plus, modificările aduse instrucțiunilor pentru menținerea navigabilității se pun la dispoziția tuturor utilizatorilor identificați ai produsului și se furnizează, la cerere, tuturor persoanelor care trebuie să se conformeze instrucțiunilor respective. Se prezintă agenției un program privind distribuirea modificărilor aduse instrucțiunilor pentru menținerea navigabilității.

(CAPITOLUL C – NU SE APLICĂ)

CAPITOLUL D – MODIFICAREA CERTIFICATELOR DE OMOLOGARE DE TIP ȘI A CERTIFICATELOR DE OMOLOGARE RESTRICȚIONATE

21A.90 Domeniu de aplicare

Prezentul capitol stabilește procedura de aprobare a modificării proiectelor de omologare de tip și a certificatelor de omologare de tip și stabilește drepturile și obligațiile solicitanților și titularilor acestor aprobări. În prezentul capitol, referirile la certificatele de omologare includ certificatul de omologare de tip și certificatul de omologare restricționat.

21A.91 Clasificarea modificărilor privind proiectul de tip

Modificările privind proiectul de tip sunt clasificate ca minore și majore. O „modificare minoră” nu are un efect apreciabil asupra masei, centrajului, rezistenței structurii, fiabilității, caracteristicilor funcționale, nivelului de zgomot, eliminării combustibilului în atmosferă, emisiilor de gaze sau asupra altor caracteristici ce afectează navigabilitatea produsului. Fără a aduce atingere punctului 21A.19, toate celelalte modificări sunt „modificări majore”, în temeiul prezentului capitol. Modificările majore și modificările minore se aprobă în conformitate cu punctul 21A.95 sau 21A.97, după caz, și se identifică în mod corespunzător.

21A.92 Eligibilitate

(a)	Numai titularul certificatului de omologare de tip poate solicita aprobarea unei modificări majore a proiectului de tip, în temeiul prezentului capitol; toți ceilalți solicitanți ai unei modificări majore la un proiect de tip trebuie să facă cererea în conformitate cu capitolul E.

(b)	Orice persoană fizică sau juridică poate solicita aprobarea unei modificări minore a unui proiect de tip, în conformitate cu prezentul capitol.

21A.93 Cerere

Cererea pentru aprobarea unei modificări a unui proiect de tip se redactează în forma și modul stabilite de agenție și include:

(a)

O descriere a modificării, în care se identifică

1.	toate elementele proiectului de tip și manualele aprobate afectate de modificare; și

2.	specificațiile referitoare la certificare și cerințele privind protecția mediului pe baza cărora a fost proiectată modificarea, în conformitate cu punctul 21A.101.

(b)	Identificarea noilor investigații necesare pentru a demonstra conformitatea produsului modificat cu specificațiile referitoare la certificare și cu cerințele privind protecția mediului.

21A.95 Modificări minore

Modificările minore ale unui proiect de tip se clasifică și se aprobă:

(a)	de către agenție; sau

(b)	de către întreprinderea de proiectare autorizată în acest scop, în baza unei proceduri aprobate de agenție.

21A.97 Modificări majore

(a)

Solicitantul aprobării unei modificări majore:

1.	înaintează agenției motivul și toate datele descriptive necesare pentru includerea în proiectul de tip;

2.	demonstrează că produsul modificat este în conformitate cu specificațiile referitoare la certificare și cu cerințele privind protecția mediului menționate la punctul 21A.101;

3.	declară că a respectat condițiile aplicabile ale omologării de tip și cerințele privind protecția mediului și prezintă agenției elementele pe care se întemeiază declarația; și

4.	în cazul în care solicitantul deține o aprobare de întreprindere de proiectare corespunzătoare, declarația prevăzută la litera (a) punctul 3 se efectuează în conformitate cu dispozițiile din capitolul J;

5.	îndeplinește dispozițiile de la punctul 21A.33 și, dacă este cazul, dispozițiile de la punctul 21A.35.

(b)	Aprobarea unei modificări majore la un proiect de tip se limitează la varianta sau variantele speciale modificate ale proiectului de tip.

21A.101 Stabilirea specificațiilor referitoare la certificare și a cerințelor aplicabile privind protecția mediului

(a)	O persoană care solicită modificarea unui certificat de omologare de tip trebuie să demonstreze că produsul modificat este conform cu codul de navigabilitate aplicabil, în vigoare la data cererii de modificare și, de asemenea, cu cerințele privind protecția mediului menționate la punctul 21A.18.

(b)

Prin derogare de la litera (a), un solicitant poate demonstra că produsul modificat este conform cu o modificare anterioară a codului de navigabilitate definit la litera (a) și a oricărei alte specificații pe care agenția o consideră a fi legată direct de acesta. Cu toate acestea, codul de navigabilitate modificat anterior poate să nu preceadă codul de navigabilitate corespunzător inclus ca referință în certificatul de omologare de tip. Solicitantul poate demonstra conformitatea cu un cod de navigabilitate modificat anterior cu privire la:

O modificare pe care agenția nu o consideră semnificativă. Pentru a stabili dacă o modificare dată este semnificativă, agenția analizează modificarea în contextul tuturor modificărilor anterioare ale proiectului și ale specificațiilor referitoare la certificare aplicabile, introduse în certificatul de omologare de tip a produsului. Sunt considerate importante modificările conforme cu unul din următoarele criterii:

(i)	nu se păstrează configurația generală sau principiile de construcție;

(ii)	ipotezele utilizate pentru certificarea produsului ce urmează a fi modificat nu mai sunt valabile.

2.	Fiecare sector, sistem, reper sau dispozitiv pe care agenția nu îl consideră afectat de modificare.

Fiecare sector, sistem, reper sau dispozitiv afectat de modificare, în legătură cu care agenția consideră că respectarea codului de navigabilitate descris la litera (a) nu contribuie cu nimic, din punct de vedere material, la nivelul de siguranță al produsului modificat sau ar fi imposibil de aplicat.

(c)

Persoana care solicită modificarea unei aeronave (alta decât un giravion) cu o masă maximă de cel mult 2 722 kg (61 200 livre) sau a unui giravion fără turbină cu o masă maximă de cel mult 1 361 kg (31 200 de livre) poate demonstra că produsul modificat este în conformitate cu condițiile aplicabile ale omologării de tip, încorporate ca referință în certificatul de omologare de tip. Cu toate acestea, în cazul în care agenția consideră că modificarea este semnificativă într-un sector, agenția poate desemna conformitatea cu o modificare a condițiilor aplicabile omologării de tip incluse ca referință în certificatul de omologare, în vigoare la data cererii și orice specificație referitoare la certificare pe care agenția o consideră asociată în mod direct, în afara cazului în care agenția consideră, de asemenea, că o conformare cu acea modificare sau cu specificația de certificare nu ar contribui material la nivelul de siguranță al produsului modificat sau ar fi imposibil de aplicat.

(d)

În cazul în care agenția constată că un cod de navigabilitate aflat în vigoare la data cererii de modificare nu oferă standarde corespunzătoare cu privire la modificarea propusă, solicitantul trebuie să se conformeze, de asemenea, oricăror condiții speciale, precum și modificărilor aduse la acele condiții speciale, prevăzute în temeiul dispozițiilor de la punctul 21A.16B, pentru a oferi un nivel de siguranță echivalent cu cel stabilit în codul de navigabilitate în vigoare la data cererii de modificare.

(e)

O cerere de modificare a unui certificat de omologare de tip pentru avioane de mare capacitate și pentru giravioane mari este în vigoare pentru o perioadă de cinci ani, iar o cerere de modificare a oricărui alt certificat de omologare este în vigoare pentru o perioadă de trei ani. În cazul în care modificarea nu a fost aprobată sau este evident că nu va fi aprobată în limita de timp stabilită în temeiul prezentului punct, solicitantul poate:

1.	să prezinte o nouă cerere pentru modificarea certificatului de omologare de tip și să se conformeze tuturor dispozițiilor de la litera (a) care se aplică unei cereri inițiale; sau

să solicite prelungirea valabilității cererii inițiale și să se conformeze dispozițiilor de la litera (a) cu o dată de aplicare efectivă la alegerea solicitantului, care să nu fie anterioară datei care precede termenul de aprobare a modificării stabilite la acest punct cu privire la cererea inițială de modificare.

21A.103 Eliberarea aprobării

(a)

Solicitantul are dreptul să execute o modificare majoră la un proiect de tip aprobat de către agenție, numai după ce:

1.	prezintă declarația la care se face referire la punctul 21A.97 litera (a) punctul 3;

demonstrează că:

(i)	produsul modificat este în conformitate cu specificațiile de certificare aplicabile și cu cerințele privind protecția mediului, specificate la punctul 21A.101;

(ii)	toate dispozițiile privind navigabilitatea cu care produsul nu este conform sunt compensate de factori care asigură un nivel de siguranță echivalent; și

(iii)

nici o particularitate sau caracteristică nu afectează siguranța produsului pentru utilizările pentru care se solicită certificarea.

(b)	O modificare minoră a unui proiect de tip se aprobă în conformitate cu punctul 21A.95, numai dacă s-a demonstrat că produsul modificat este conform cu specificațiile aplicabile referitoare la certificare menționate la punctul 21A.101.

21A.105 Evidența documentelor

Pentru fiecare modificare, toate informațiile referitoare la proiect, desene și rapoarte ale probelor, inclusiv rapoartele privind inspecția produsului modificat și testat se țin de către titular la dispoziția agenției și se păstrează pentru a oferi informațiile necesare menținerii navigabilității produsului modificat și conformității acestuia cu cerințele în materie de protecție a mediului.

21A.107 Instrucțiuni pentru menținerea navigabilității

(a)

Titularul unei aprobări pentru o modificare minoră a proiectului de tip prezintă cel puțin un set de variante asociate, dacă este cazul, ale instrucțiunilor privind menținerea navigabilității produsului la care vor fi aplicate modificările minore, pregătite conform condițiilor aplicabile ale omologării de tip, fiecărui proprietar cunoscut al uneia sau al mai multor aeronave, motoare sau elice, care implică modificarea minoră, la livrarea acestora sau la eliberarea primului certificat de navigabilitate pentru aeronava afectată, în funcție de care din aceste evenimente ar avea loc ultimul, și apoi pune la dispoziție, la cerere, acele variante ale instrucțiunilor oricărei alte persoane care trebuie să se conformeze oricăror condiții ale respectivelor instrucțiuni.

(b)

În plus, modificările aduse variantelor instrucțiunilor privind menținerea navigabilității se pun la dispoziția tuturor utilizatorilor identificați ai produsului care face obiectul modificării minore și, la cerere, se pun la dispoziția oricărei persoane care trebuie să se conformeze acestor instrucțiuni.

21A.109 Obligații și marcaj EPA

Titularul aprobării de modificare minoră a unui proiect de tip:

(a)	își asumă obligațiile stabilite la punctele 21A.4, 21A.105 și 21A.107; și

(b)	specifică marcajul, inclusiv literele EPA („aprobarea europeană a reperului”), în conformitate cu punctul 21A.804 litera (a).

CAPITOLUL E – CERTIFICATE DE OMOLOGARE SUPLIMENTARE

21A.111 Domeniu de aplicare

Prezentul capitol stabilește procedura de aprobare a modificărilor majore ale proiectelor de tip în conformitate cu procedura de certificare suplimentară și stabilește drepturile și obligațiile solicitanților și titularilor de certificate de omologare suplimentare.

21A.112 Eligibilitate

Persoanele fizice sau juridice („întreprinderi”) care și-au demonstrat ori sunt pe cale de a-și demonstra capacitatea în conformitate cu punctul 21A.112B sunt eligibile în calitate de solicitanți ai unui certificat de omologare suplimentar, în condițiile stabilite în prezentul capitol.

21A.112B Demonstrarea capacității

(a)	Orice întreprindere care solicită un certificat de omologare suplimentar își demonstrează capacitatea prin deținerea unei aprobări de întreprindere de proiectare eliberate de agenție în conformitate cu capitolul J.

(b)

Prin derogare de la litera (a), ca procedură alternativă pentru demonstrarea capacității sale, un solicitant poate cere acordul agenției pentru a utiliza procedurile care stabilesc practicile specifice de proiectare, resursele și succesiunea activităților necesare pentru a se conforma prezentului capitol.

21A.113 Solicitarea unui certificat de omologare suplimentar

(a)	Solicitarea unui certificat de omologare suplimentar se efectuează în forma și modul stabilite de agenție.

(b)

Solicitarea unui certificat de omologare suplimentar include descrierile și identificările impuse la punctul 21A.93. În plus, solicitarea trebuie să justifice validitatea informațiilor care stau la baza acestor identificări, fie pe baza propriilor resurse ale solicitantului, fie în temeiul unui acord cu titularul certificatului de omologare de tip.

21A.114 Demonstrarea conformității

Orice solicitant al unui certificat de omologare suplimentar trebuie să se conformeze dispozițiilor de la punctul 21A.97.

21A.115 Eliberarea unui certificat de omologare suplimentar

Agenția eliberează certificatul de omologare suplimentar solicitanților care:

(a)	îndeplinesc dispozițiile de la punctul 21A.103 litera (a);

(b)	și-au demonstrat capacitatea în conformitate cu punctul 21A.112B;

(c)

au încheiat un acord cu titularul certificatului de omologare în conformitate cu punctul 21A.113 litera (b) și:

1.	titularul certificatului de omologare de tip a notificat că nu are nici o obiecție tehnică referitoare la informațiile prezentate în conformitate cu punctul 21A.93; și

2.	titularul certificatului de omologare de tip a convenit să colaboreze cu titularul certificatului de omologare suplimentar, pentru a asigura îndeplinirea tuturor obligațiilor privind menținerea navigabilității produsului modificat, prin respectarea dispozițiilor de la punctele 21A.44 și 21A.118A.

21A.116 Transfer

Un certificat de omologare suplimentar poate fi transferat numai unei persoane fizice sau juridice capabile să-și asume obligațiile menționate la punctul 21A.118 și care, în acest scop, și-a demonstrat capacitatea de a îndeplini criteriile de la punctul 21A.112B.

21A.117 Modificarea părții din produs care face obiectul certificatului de omologare suplimentar

(a)	Modificarea minoră a părții din produs care face obiectul certificatului de omologare suplimentar se clasifică și se aprobă în conformitate cu capitolul D.

(b)	Orice modificare majoră a părții produsului care face obiectul certificatului de omologare suplimentar se aprobă ca un alt certificat de omologare suplimentar, în conformitate cu prezentul capitol.

(c)	Prin derogare de la litera (b), o modificare majoră la acea parte a unui produs care face obiectul unui certificat de omologare suplimentar, prezentată de titularul certificatului de omologare suplimentar, poate fi aprobată ca modificare a certificatului de omologare suplimentar existent.

21A.118A Obligații și marcaj EPA

Fiecare titular al unui certificat de omologare suplimentar:

(a)

își asumă obligațiile:

1.	stabilite la punctele 21A.3, 21A.3B, 21A.4, 21A.105, 21A.119 și 21A.120;

2.	implicite, în cadrul colaborării cu titularul certificatului de omologare de tip în conformitate cu punctul 21A.115 litera (c) subpunctul (2);

și, în acest scop, continuă să îndeplinească criteriile de la punctul 21A.112B;

(b)	specifică marca, inclusiv literele EPA, în conformitate cu punctul 21A.804 litera (a).

21A.118B Durata și menținerea valabilității

(a)

Un certificat de omologare suplimentar se eliberează pentru o durată nelimitată. Acesta rămâne valabil cu următoarele condiții:

1.	titularul să se conformeze în continuare prezentei părți;

2.	certificatul să nu fie suspendat sau retras în cadrul procedurilor administrative aplicabile, stabilite de către agenție.

(b)	În caz de suspendare sau retragere, certificatul de omologare suplimentar se restituie agenției.

21A.119 Manuale

Titularul unui certificat de omologare suplimentar întocmește, păstrează și actualizează originalele tuturor modificărilor aduse manualelor, impuse de condițiile aplicabile ale omologării de tip și cerințele privind protecția mediului pentru produs, necesare pentru a se referi la modificările introduse în certificatul de omologare suplimentar și furnizează agenției, la cerere, cópii ale manualelor respective.

21A.120 Instrucțiuni pentru menținerea navigabilității

(a)

Titularul certificatului de omologare suplimentar pentru o aeronavă, motor de aeronavă sau elice prezintă cel puțin un set de variante ale instrucțiunilor privind menținerea navigabilității, întocmite în conformitate cu condițiile aplicabile ale omologării de tip, fiecărui proprietar identificat al uneia sau al mai multor aeronave, motoare sau elice care prezintă caracteristicile certificatului de omologare suplimentar la data livrării acestora sau la data emiterii primului certificat de navigabilitate, în funcție de evenimentul care are loc ultimul, și ulterior pune la dispoziție variantele instrucțiunilor, la cerere, oricărei alte persoane care trebuie să se conformeze condițiilor din aceste instrucțiuni. Punerea la dispoziție a anumitor manuale sau părți din variantele instrucțiunilor pentru menținerea navigabilității care au ca obiect reparația capitală sau alte forme de revizie majoră, poate fi amânată până la darea în exploatare a produsului, dar trebuie să fie disponibile înainte ca produsul să atingă durata de viață sau numărul maxim de ore/cicluri de zbor.

(b)

În plus, modificările aduse variantelor instrucțiunilor pentru menținerea navigabilității se pun la dispoziția tuturor utilizatorilor identificați ai produsului care face obiectul omologării suplimentare și, la cerere, se pun la dispoziția oricărei persoane care trebuie să se conformeze instrucțiunilor. Agenția va primi un plan care să prezinte în detaliu procedura de informare a persoanelor interesate în caz de modificare a instrucțiunilor.

CAPITOLUL F – FABRICAȚIE FĂRĂ APROBAREA ÎNTREPRINDERII DE PRODUCȚIE

21A.121 Domeniu de aplicare

(a)	Prezentul capitol stabilește procedura pentru demonstrarea conformității produsului, reperului sau dispozitivului cu datele de proiectare aplicabile, atunci când sunt fabricate de o întreprindere care nu este autorizată în conformitate cu dispozițiile capitolului G.

(b)	Prezentul capitol stabilește normele care reglementează activitatea fabricantului unui produs, reper sau dispozitiv executat conform prezentului capitol.

21A.122 Eligibilitate

Orice persoană fizică sau juridică poate cere să demonstreze conformitatea unui produs, reper sau dispozitiv în conformitate cu prezentul capitol, în cazul în care:

(a)	deține sau a solicitat o aprobare privind proiectul unui produs, reper sau dispozitiv, sau

(b)	a asigurat coordonarea corespunzătoare între producție și proiectare, în temeiul unui acord cu solicitantul sau cu titularul unei aprobări a proiectului.

21A.124 Cerere

(a)	Cererea privind demonstrarea conformității unui produs, reper și dispozitiv, în conformitate cu acest capitol, se efectuează în forma și modul stabilite de autoritatea competentă.

(b)

Cererea cuprinde:

În funcție de caz, probe care arată că:

(i)	nu ar fi oportună eliberarea unei aprobări de întreprindere de producție în conformitate cu capitolul G; sau

(ii)	certificarea sau aprobarea produsului, reperului sau dispozitivului în conformitate cu acest capitol este necesară până când se eliberează aprobarea de întreprindere de producție, în temeiul capitolului G.

2.	Rezumatul informațiilor cerute la punctul 21A.125 litera (b).

21A.125 Eliberarea unei scrisori de aprobare

Autoritatea competentă eliberează o scrisoare de aprobare prin care se atestă că s-a demonstrat conformitatea produsului, reperului sau dispozitivului în conformitate cu prezentul capitol, după ce solicitantul:

(a)	a stabilit un sistem de control al producției care să garanteze că fiecare produs, reper sau dispozitiv este conform cu datele de proiectare aplicabile și poate funcționa în condiții de siguranță;

(b)

a prezentat un manual ce cuprinde:

1.	descrierea sistemului de control al producției impus în conformitate cu litera (a);

2.	descrierea mijloacelor care să permită stabilirea sistemului de control al producției;

3.	descrierea probelor de la punctele 21A.127 și 21A.128 și numele persoanelor autorizate în sensul punctului 21A.130 litera (a);

(c)	a demonstrat că poate oferi asistență în conformitate cu punctele 21A.3 și 21A.129 litera (d).

21A.125B Constatări

(a)

În cazul în care o dovadă obiectivă indică neconformitatea titularului unei scrisori de aprobare cu cerințele aplicabile din prezenta parte, constatările se clasifică astfel:

1.	o constatare de nivelul unu reprezintă orice neconformitate cu prezenta parte, care ar putea conduce la neconformități necontrolate cu datele de proiectare aplicabile și care ar putea afecta siguranța aeronavei;

2.	o constatare de nivelul doi reprezintă orice neconformitate cu prezenta parte, care nu este clasificată drept constatare de nivelul unu.

(b)	O constatare de nivelul trei reprezintă orice element în legătură cu care s-a stabilit, prin probă obiectivă, că prezintă probleme potențiale, de natură să determine o neconformitate în condițiile de la litera (a).

(c)

După ce a primit notificarea constatărilor în conformitate cu punctul 21B.143:

1.	în cazul unei constatări de nivelul unu, titularul scrisorii de aprobare trebuie să demonstreze că a întreprins o acțiune corectivă pentru a satisface cerințele autorității competente, în termen de cel mult 21 de zile lucrătoare de la confirmarea în scris a constatării;

în cazul unei constatări de nivelul doi, termenul stabilit de autoritatea competentă pentru acțiunea corectivă se adaptează la natura constatării, dar în nici un caz nu poate fi inițial mai mare de șase luni. În anumite cazuri și în funcție de natura constatării, autoritatea competentă poate prelungi termenul de șase luni în cazul în care s-a convenit cu autoritatea competentă un plan corespunzător de acțiuni corective.

3.	o constatare de nivelul trei nu impune acțiune imediată din partea titularului scrisorii de aprobare.

(d)

În cazul unei constatări de nivelul unu sau de nivelul doi, scrisoarea de aprobare poate face obiectul unei suspendări, restricții sau retrageri parțiale ori totale, în temeiul punctului 21B.145. Titularul scrisorii de aprobare trebuie să prezinte în timp util confirmarea de primire a avizului privind restricția, suspendarea sau retragerea scrisorii de aprobare.

21A.125C Durata și menținerea valabilității

(a)

Scrisoarea de aprobare este eliberată pe o perioadă limitată, care nu poate depăși un an. Aceasta rămâne valabilă în afara următoarelor situații:

1.	titularul scrisorii de aprobare nu reușește să demonstreze conformitatea cu cerințele aplicabile ale prezentului capitol; sau

2.	există dovada că producătorul nu poate menține un nivel de control satisfăcător al fabricării de produse, repere sau dispozitive, în baza acordului; sau

3.	producătorul nu mai îndeplinește cerințele menționate la punctul 21A.122; sau

4.	scrisoarea de aprobare a fost suspendată, retrasă în temeiul punctului 21B.145 sau a expirat.

(b)	În caz de suspendare sau retragere sau expirare, scrisoarea de aprobare se returnează la autoritatea competentă.

21A.126 Sistem de inspectare a producției

(a)

Sistemul de inspectare a producției, impus în temeiul punctului 21A.125, oferă un mijloc de a determina dacă:

1.	Materialele achiziționate și reperele cumpărate sau subcontractate utilizate la fabricarea produselor finite sunt specificate în datele de proiectare aplicabile.

2.	Materialele achiziționate și reperele cumpărate sau subcontractate sunt identificate în mod corespunzător.

3.	Procesele, tehnicile de producție și metodele de asamblare care afectează calitatea și siguranța produsului finit sunt realizate conform specificațiilor acceptate de către autoritatea competentă.

4.	Modificările de proiect, inclusiv înlocuirile de materiale, au fost aprobate în temeiul capitolelor D sau E și controlate înainte de a fi integrate în produsul finit.

(b)

Sistemul de verificare a producției impus în temeiul punctului 21A.125 litera (a) trebuie să fie conceput astfel încât să garanteze că:

1.	Reperele în curs de prelucrare sunt verificate pentru constatarea conformității cu datele aplicabile privind proiectul, în punctele de producție în care se pot efectua determinări precise.

2.	Materialele supuse deteriorării și defectării sunt depozitate și protejate corespunzător.

3.	Schițele de proiect curente sunt puse cu promptitudine la dispoziția personalului de producție și verificare și sunt utilizate atunci când este necesar.

4.	Materialele și reperele respinse sunt separate și identificate pentru a împiedica montarea lor pe produsul finit.

Materialele și reperele date la o parte din cauza abaterii de la datele sau specificațiile proiectului și care sunt destinate montării pe produsul finit sunt supuse unei aprobări tehnice și unei proceduri de revizuire a producției. Materialele și reperele care sunt recunoscute ca utilizabile prin această procedură sunt identificate corespunzător și verificate din nou, pentru a se constata dacă este nevoie să fie reprelucrate sau reparate. Materialele și reperele respinse prin această procedură sunt marcate și casate pentru a asigura faptul că nu vor fi încorporate în produsul final.

6.	Rapoartele întocmite în cadrul sistemului de inspectare a producției sunt păstrate, identificate cu produsul sau reperul complet, unde este cazul, și reținute de producător pentru a oferi informațiile necesare în vederea menținerii navigabilității produsului.

21A.127 Probe: aeronave

(a)

Fiecare producător al unei aeronave produse în temeiul prezentului capitol stabilește o procedură aprobată de testare a producției la sol și probe în zbor, precum și formulare de verificare și, în conformitate cu aceste formulare, testează fiecare aeronavă fabricată, ca mijloc de stabilire a aspectelor relevante privind conformitatea cu punctul 21A.125 litera (a).

(b)

Fiecare procedură de testare a producției include cel puțin următoarele:

1.	o verificare a calităților de manevrare;

2.	o verificare a performanței de zbor (utilizând instrumentele normale ale aeronavei);

3.	o verificare a funcționării corecte a tuturor dispozitivelor și sistemelor aeronavei;

4.	verificarea faptului că toate instrumentele sunt corect marcate și că toate plachetele și manualele de zbor necesare sunt corect amplasate după testul în zbor;

5.	o verificare a caracteristicilor de funcționare a aeronavei la sol;

6.	o verificare a oricărui alt articol specific aeronavei supuse testării.

21A.128 Probe: Motoare și elice

Fiecare producător al motoarelor sau elicelor fabricate în temeiul prezentului capitol trebuie să supună fiecare motor sau fiecare elice cu pas variabil unui test de funcționare acceptabilă, conform specificației din documentația titularului certificatului de omologare de tip, pentru a stabili dacă funcționează corect pe întregul interval de exploatare pentru care este omologat, ca mijloc de stabilire a aspectelor relevante privind conformitatea cu punctul 21A.125 litera (a).

21A.129 Obligațiile producătorului

Fiecare producător al unui produs, reper sau dispozitiv fabricat în temeiul prezentului capitol:

(a)	Pune la dispoziția autorității competente, pentru verificare, fiecare produs, reper sau dispozitiv.

(b)	Păstrează, la locul de producție, datele tehnice și desenele necesare pentru a determina dacă produsul este conform cu datele de proiectare aplicabile.

(c)	Menține sistemul de inspectare a producției, ce asigură faptul că fiecare produs este conform cu datele de proiectare aplicabile și poate fi exploatat în siguranță.

(d)	Asigură asistență titularului certificatului de omologare de tip, certificatului de omologare restricționat sau aprobării de proiect, în tratarea oricăror acțiuni de menținere a navigabilității, ce au legătură cu produsele, reperele sau dispozitivele produse.

(e)

Stabilește și păstrează un sistem intern de raportare a evenimentelor petrecute în interesul siguranței, pentru a permite colectarea și evaluarea rapoartelor, în vederea identificării tendințelor nefavorabile sau prezentării deficiențelor și extragerii evenimentelor cu raportare obligatorie. Acest sistem include evaluarea informațiilor relevante cu privire la evenimente și promulgarea informațiilor aferente.

(f)

Raportează titularului certificatului de omologare de tip, certificatului de omologare restricționat sau aprobării de proiect toate cazurile în care produsele, reperele sau dispozitivele au fost livrate de producător și ulterior s-au identificat abateri de la datele de proiectare aplicabile și consultă titularul certificatului de omologare de tip, certificatului de omologare restricționat sau aprobării de proiect, pentru a identifica abaterile care ar putea duce la apariția unor situații de risc pentru siguranță.

Raportează agenției și autorității competente a statului membru abaterile care ar putea duce la apariția unor situații de risc pentru siguranță, identificate în conformitate cu subpunctul 1. Astfel de rapoarte se întocmesc în forma și modul stabilite de agenție, în temeiul punctului 21A.3 litera (b) subpunctul 2 sau acceptate de autoritatea competentă a statului membru.

În cazul în care producătorul acționează ca furnizor al unei alte întreprinderi de producție, raportează, de asemenea, acelei întreprinderi de producție toate cazurile în care a livrat produse, repere sau dispozitive întreprinderii și faptul că ulterior a identificat posibile abateri ale acestora de la datele de proiectare aplicabile.

21A.130 Declarația de conformitate

(a)

Fiecare producător al unui produs, reper sau dispozitiv în temeiul prezentului capitol prezintă o declarație de conformitate, un formular EASA 52 pentru aeronava finită sau un formular EASA 1 pentru alte produse, repere sau dispozitive (a se vedea anexa). Această declarație este semnată de o persoană autorizată, care deține o poziție de răspundere în întreprinderea de producție.

(b)

O declarație de conformitate include:

1.	pentru fiecare produs, reper sau dispozitiv, o declarație prin care se atestă faptul că produsul, reperul sau dispozitivul sunt conforme cu datele de proiectare aprobate și poate fi exploatat în siguranță;

2.	pentru fiecare aeronavă, o declarație prin care se garantează faptul că respectiva aeronavă a fost testată la sol și în aer, conform dispozițiilor de la punctul 21A.127 litera (a);

pentru fiecare motor sau elice cu pas variabil, o declarație prin care se atestă faptul că respectivul motor sau respectiva elice au fost supuse de producător unui test final de funcționare, în conformitate cu punctul 21A.128 și, în plus, în cazul motoarelor, o precizare în conformitate cu datele furnizate de titularul certificatului de omologare de tip a motorului, potrivit căreia fiecare motor finit este conform cu cerințele curente aplicabile privind emisiile de gaze, la data fabricării motorului.

(c)

Fiecare producător al unui produs, reper sau dispozitiv:

1.	la transferul inițial al proprietății unui astfel de produs, reper sau dispozitiv; sau

2.	la solicitarea emiterii inițiale a unui certificat de navigabilitate pentru aeronavă; sau

3.	la solicitarea emiterii inițiale a unui document privind navigabilitatea pentru un motor, o elice, un reper sau un dispozitiv,

prezintă o declarație de conformitate actuală, în vederea validării sale de către autoritatea competentă.

(d)	Autoritatea competentă validează declarația de conformitate prin contrasemnătură în cazul în care, după verificare, constată că produsul, reperul sau dispozitivul este în conformitate cu datele de proiectare aplicabile și poate fi exploatat în siguranță.

CAPITOLUL G – APROBAREA ÎNTREPRINDERII DE PRODUCȚIE

21A.131 Domeniu de aplicare

Acest capitol stabilește:

(a)	Procedura de eliberare a unei aprobări de întreprindere de producție pentru o întreprindere de producție ce demonstrează conformitatea produselor, reperelor și dispozitivelor cu datele de proiectare aplicabile.

(b)	Normele ce guvernează drepturile și obligațiile solicitantului și ale titularilor unei astfel de aprobări.

21A.133 Eligibilitate

Orice persoană fizică sau juridică („întreprindere”) poate solicita o aprobare în temeiul prezentului capitol. Solicitantul:

(a)	trebuie să justifice faptul că, pentru un scop definit al lucrărilor, eliberarea unei aprobări în temeiul prezentului capitol corespunde scopului de a demonstra conformitatea cu un proiect specific; și

(b)	deține sau a solicitat o aprobare pentru respectivul proiect specific; sau

(c)	a asigurat, într-o manieră satisfăcătoare, coordonarea proiectării și producției, prin intermediul unui acord corespunzător cu solicitantul sau cu titularul unei aprobări a proiectului.

21A.134 Cerere

Fiecare cerere de aprobare a întreprinderii de producție se face către autoritatea competentă în forma și modul stabilite de respectiva autoritate și cuprinde o prezentare generală a informațiilor necesare în temeiul punctului 21A.143, precum și condițiile de eliberare a aprobării solicitate în temeiul punctului 21A.151.

21A.135 Eliberarea aprobării întreprinderii de producție

O întreprindere este îndreptățită să primească aprobare de întreprindere de producție, eliberată de autoritatea competentă, atunci când a demonstrat conformitatea cu cerințele aplicabile menționate în temeiul prezentului capitol.

21A.139 Sistem de calitate

(a)

Întreprinderea de producție trebuie să demonstreze că a instituit un sistem de calitate și are capacitatea de a-l gestiona corespunzător. Sistemul de calitate trebuie să aibă la bază documentația aferentă. Sistemul de calitate se concepe astfel încât să permită întreprinderii să garanteze că fiecare produs, reper sau dispozitiv produs de către întreprindere sau de către partenerii acesteia sau furnizat de terți ori subcontractat acestora este conform cu datele de proiectare aplicabile și poate fi exploatat în siguranță, astfel încât întreprinderea poate beneficia de prerogativele menționate la punctul 21A.163.

(b)

Sistemul de calitate cuprinde:

În conformitate cu destinația autorizației, procedurile de control pentru:

(i)	Eliberarea, aprobarea sau modificarea documentelor.

(ii)	Auditul de evaluare și controlul vânzătorului și al subcontractantului.

(iii)

Verificarea ca produsele, reperele, materialele și echipamentele achiziționate, inclusiv articolele noi sau uzate furnizate de către cei care cumpără produsele, să fie conforme cu datele de proiectare aplicabile.

(iv)	Identificarea și urmărirea fluxului.

(v)	Procesele de fabricație.

(vi)	Control și probe, inclusiv probele de zbor în etapa de producție.

(vii)

Calibrarea uneltelor, dispozitivelor de montaj și a instrumentelor pentru probă.

(viii)

Controlarea elementelor neconforme.

(ix)	Coordonarea din punct de vedere al navigabilității cu solicitantul sau cu titularul aprobării de proiect.

(x)	Ținerea evidențelor și a registrelor.

(xi)	Competența și calificarea personalului.

(xii)

Eliberarea certificatelor de navigabilitate.

(xiii)

Manevrarea, depozitarea și ambalarea.

(xiv)

Auditul intern de calitate și acțiuni corective ulterioare.

(xv)	Lucrări care se înscriu în condițiile de aprobare, efectuate în sedii externe celor aprobate.

(xvi)

Lucrări realizate după încheierea producției dar înainte de livrare, în vederea menținerii aeronavei în starea de funcționare în siguranță.

Procedurile de control trebuie să includă dispoziții specifice pentru toate reperele cu un grad ridicat de complexitate.

O funcție independentă de asigurare a calității care să asigure supravegherea conformității cu procedurile documentate ale sistemului de calitate și adecvarea acestora. Supravegherea include un sistem de revenire a informației la persoana sau grupul de persoane prevăzute la punctul 21A.145 litera (c) subpunctul 2 și, în cele din urmă, la managerul menționat la punctul 21A.145 litera (c) subpunctul 1, astfel încât să se garanteze, pe cât posibil, acțiunea corectivă.

21A.143 Prezentare

(a)

Întreprinderea depune la autoritatea competentă un manual de prezentare a întreprinderii de producție, care să cuprindă următoarele informații:

1.	O declarație semnată de directorul responsabil, care să ateste că manualul de prezentare a întreprinderii de producție și orice manuale aferente care definesc conformitatea întreprinderii autorizate cu prezentul capitol vor fi respectate în permanență.

2.	Titlul (titlurile) și numele directorilor acceptate de autoritatea competentă conform punctului 21A.145 litera (c) subpunctul 2.

3.	Atribuțiile și responsabilitățile directorului (directorilor) prevăzute de punctul 21A.145 litera (c) subpunctul 2, inclusiv problemele pe care le pot trata direct cu autoritatea competentă, în numele întreprinderii.

4.	Organigrama cu ierarhia responsabilităților ce revin directorilor, conform punctelor 21A.145 litera (c) subpunctele 1 și 2.

5.	Lista personalului autorizat pentru certificare, conform celor menționate la punctul 21A.145 litera (d).

6.	O descriere generală a resurselor umane.

7.	O descriere generală a infrastructurilor plasate în fiecare sediu menționat în certificatul de aprobare a întreprinderii de producție.

8.	O descriere generală a domeniului de activitate al întreprinderii de producție, relevantă din punct de vedere al condițiilor de aprobare.

9.	Procedura de notificare a modificărilor organizatorice către autoritatea competentă.

10.	Procedura de modificare a manualului de prezentare a întreprinderii de producție.

11.	Descrierea sistemului de calitate și a procedurilor aferente, conform punctului 21A.139litera (b) subpunctul 1.

12.	Lista terților menționați la punctul 21A.139 litera (d).

(b)	Prezentarea întreprinderii de producție se modifică astfel încât să existe în permanență o descriere la zi a întreprinderii de producție, o copie a modificărilor aduse fiind transmisă autorității competente.

21A.145 Cerințe privind aprobarea

Întreprinderea de producție trebuie să demonstreze, pe baza informațiilor prezentate în conformitate cu punctul 21A.143, că:

(a)	în ceea ce privește cerințele generale de aprobare, infrastructura, condițiile de lucru, echipamentele și uneltele, procesele și materialele, numărul și competența personalului și organizarea generală sunt adecvate pentru îndeplinirea obligațiilor menționate la punctul 21A.165;

(b)

în ceea ce privește toate datele necesare referitoare la navigabilitate, zgomot, pierderea de combustibil în atmosferă și emisiile de gaze:

1.	Întreprinderea de producție primește acest gen de date din partea agenției și din partea titularului sau a solicitantului certificatului de omologare de tip, certificatului de omologare restricționat sau aprobării de proiect, pentru a determina conformitatea cu datele de proiectare aplicabile.

2.	Întreprinderea de producție a stabilit o procedură pentru a garanta că datele necesare referitoare la navigabilitate, zgomot, pierderea de combustibil în atmosferă și emisiile de gaze sunt corect incluse în datele sale de producție.

3.	Aceste date sunt actualizate și puse la dispoziția întregului personal care trebuie să aibă acces la astfel de date pentru a-și îndeplini obligațiile profesionale.

(c)

în ceea ce privește managementul și personalul:

Întreprinderea de producție a numit un director care răspunde în fața autorității competente. Responsabilitatea directorului în cadrul întreprinderii constă în a asigura că întreaga producție este realizată la standardele impuse și că întreprinderea de producție este permanent în conformitate cu datele și procedurile identificate în prezentarea menționată la punctul 21A.143.

O persoană sau un grup de persoane au fost numite de către întreprinderea de producție pentru a asigura faptul că întreprinderea este permanent în conformitate cu cerințele prezentei părți și sunt identificate, o dată cu nivelul lor de autoritate. Persoana (persoanele) acționează sub directa autoritate a directorului responsabil menționat la subpunctul 1. Persoanele numite trebuie să aibă capacitatea de a demonstra că pregătirea, cunoștințele și experiența acumulată corespund responsabilităților asumate.

Personalului de la toate nivelurile i-a fost conferită autoritatea corespunzătoare pentru a avea capacitatea de a-și îndeplini responsabilitățile primite și că există o coordonare deplină și eficientă în cadrul întreprinderii de producție cu privire la problemele legate de navigabilitate, zgomot, pierderea de combustibil în atmosferă și emisii de gaze.

(d)

în ceea ce privește personalul pentru certificare, autorizat de către întreprinderea de producție să semneze documentele emise în temeiul punctului 21A.163, în conformitate cu domeniul de aplicare sau condițiile aprobării:

1.	Cunoștințele, pregătirea, experiența acumulată (inclusiv alte funcții din cadrul întreprinderii) și experiența personalului de certificare sunt corespunzătoare în vederea îndeplinirii obligațiilor ce le revin.

2.	Întreprinderea de producție ține evidența întregului personal autorizat pentru certificare, care include detalii privind domeniul de aplicare a autorizării sale.

3.	Personalul autorizat pentru certificare primește un document care atestă domeniul de aplicare a autorizării sale.

21A.147 Modificări ale întreprinderii de producție aprobate

(a)

După eliberarea unei aprobări de întreprindere de producție, orice modificare a aprobării de întreprindere de producție, semnificativă pentru demonstrarea conformității sau în ceea ce privește navigabilitatea și caracteristicile referitoare la nivelul de zgomot, pierderea de combustibil în atmosferă și emisiile de gaze ale produsului, reperului sau dispozitivului, în special modificările privind sistemul de calitate, se aprobă de către autoritatea competentă. Cererea de aprobare se prezintă în scris autorității competente, iar întreprinderea demonstrează autorității competente, înainte de a da curs modificării, faptul că va continua să se conformeze dispozițiilor din prezentul capitol.

(b)	Autoritatea competentă stabilește condițiile în care o întreprindere de producție autorizată în temeiul prezentului capitol poate funcționa pe perioada unor astfel de modificări, în afara cazului în care autoritatea competentă consideră că aprobarea trebuie anulată.

21A.148 Modificarea locației

O modificare a locației spațiilor de producție ale întreprinderii de producție aprobate este considerată semnificativă și, prin urmare, se supune dispozițiilor de la punctul 21A.147.

21A.149 Transfer

Cu excepția cazului în care este vorba despre rezultatul unei modificări de proprietate, considerată semnificativă în sensul dispozițiilor de la punctul 21A.147, o aprobare de întreprindere de producție nu poate fi transferată.

21A.151 Condiții de aprobare

Condițiile de aprobare identifică domeniul de aplicare a lucrărilor, produsele sau categoriile de repere și dispozitive sau ambele, pentru care titularul este îndreptățit să exercite prerogativele prevăzute la punctul 21A.163.

Aceste condiții sunt emise ca parte a unei aprobări de întreprindere de producție.

21A.153 Modificarea condițiilor de aprobare

Fiecare modificare a condițiilor de aprobare este autorizată de autoritatea competentă. O cerere de modificare a condițiilor de aprobare se efectuează în forma și modul stabilite de autoritatea competentă. Solicitantul trebuie să îndeplinească cerințele aplicabile ale prezentului capitol.

21A.157 Investigații

O întreprindere de producție trebuie să stabilească acorduri ce permit autorității competente să efectueze investigații, inclusiv verificări ale partenerilor sau subcontractanților, necesare pentru a determina conformitatea și menținerea conformității cu cerințele aplicabile ale prezentului capitol.

21A.158 Constatări

(a)

Atunci când se găsește o dovadă obiectivă ce demonstrează neconformitatea titularului unei aprobări de întreprindere de producție cu cerințele aplicabile ale prezentei părți, constatarea se clasifică după cum urmează:

1.	O constatare de gradul unu este orice neconformitate cu prezenta parte, care ar putea conduce la neconformități necontrolate cu datele de proiectare aplicabile și care ar putea afecta siguranța aeronavei.

2.	O constatare de gradul doi este orice neconformitate cu prezenta parte, care nu este clasificată drept constatare de gradul unu.

(b)	O constatare de gradul trei este orice categorie în care s-a identificat, prin dovadă obiectivă, existența unor probleme potențiale ce ar putea conduce la o neconformitate, în temeiul literei (a).

(c)

După primirea notificării constatărilor conform punctului 21B.225,

1.	în cazul unei constatări de gradul unu, titularul aprobării de întreprindere de producție trebuie să demonstreze inițierea unei acțiuni corective, spre satisfacția autorității competente, în termen de cel mult 21 de zile lucrătoare de la confirmarea scrisă a constatării;

în cazul unei constatări de gradul doi, termenul pentru acțiune corectivă acordat de autoritatea competentă corespunde naturii constatării, dar, în orice caz, nu poate fi inițial mai mare de șase luni. În anumite împrejurări și în funcție de natura constatării, autoritatea competentă poate extinde perioada de șase luni, cu condiția prezentării unui plan corespunzător de acțiune corectivă, aprobat de autoritatea competentă;

3.	o constatare de gradul trei nu impune acțiune imediată din partea titularului aprobării de întreprindere de producție.

(d)

În cazul unei constatări de gradul unu sau de gradul doi, aprobarea de întreprindere de producție poate constitui obiectul unei limitări parțiale sau totale, al unei suspendări sau al unei retrageri, în temeiul punctului 21B.245. Titularul aprobării de întreprindere de producție trebuie să confirme, în timp util, primirea notificării de limitare, suspendare sau retragere a aprobării de întreprindere de producție.

21A.159 Durata și menținerea valabilității

(a)

O aprobare de întreprindere de producție se eliberează pe o perioadă nelimitată. Aceasta rămâne valabilă, în afară de cazul în care:

1.	întreprinderea de producție nu reușește să demonstreze conformitatea cu cerințele aplicabile ale prezentului capitol; sau

2.	autoritatea competentă este împiedicată, de către titular sau de oricare din partenerii sau subcontractanții acestuia, de a efectua investigațiile în conformitate cu punctul 21A.157; sau

3.	există dovada că întreprinderea de producție nu poate menține controlul satisfăcător al producției de produse, repere sau dispozitive care fac obiectul aprobării; sau

4.	întreprinderea de producție nu mai îndeplinește cerințele menționate la punctul 21A.133; sau

5.	certificatul a fost suspendat sau retras, în temeiul punctului 21B.245.

(b)	În caz de suspendare sau retragere, certificatul este returnat autorității competente.

21A.163 Prerogative

Conform condițiilor de aprobare emisă în temeiul punctului 21A.135, titularul unei aprobări de întreprindere de producție:

(a)	Poate să desfășoare activități de producție care cad sub incidența prezentei părți.

(b)	În cazul unei aeronave complete și sub rezerva prezentării unei declarații de conformitate (formular EASA 52) în temeiul punctului 21A.174, poate obține un certificat de navigabilitate și un certificat de zgomot pentru aeronavă, fără obligația unei demonstrații ulterioare.

(c)	În cazul altor produse, repere sau dispozitive, poate emite certificate de autorizare a dării în exploatare (formular EASA 1) în temeiul punctului 21A.307, fără obligația unei demonstrații ulterioare.

(d)	Poate întreține o aeronavă nouă pe care a fabricat-o și poate elibera un certificat de repunere în exploatare (formular EASA 53), cu privire la respectiva întreținere.

21A.165 Obligațiile titularului

Titularul unei aprobări de întreprindere de producție:

(a)	Asigură faptul că prezentarea întreprinderii de producție furnizată în conformitate cu punctul 21A.143 și documentele la care face referire sunt utilizate ca documente de lucru de bază în cadrul întreprinderii.

(b)	Menține întreprinderea de producție în conformitate cu datele și procedurile aprobate pentru autorizația de întreprindere de producție.

(c)

1.	Stabilește dacă fiecare aeronavă completă este conformă cu proiectul de tip și poate fi exploatată în siguranță, înaintea prezentării declarațiilor de conformitate în fața autorității competente; sau

stabilește dacă alte produse, repere sau dispozitive sunt complete și conforme cu datele de proiect aprobate și pot fi exploatate în siguranță, înaintea emiterii formularului EASA 1 pentru certificarea navigabilității și, suplimentar, în cazul motoarelor, stabilește, conform datelor oferite de titularul certificatului de omologare de tip a motorului, faptul că fiecare motor complet este conform cu cerințele aplicabile privind emisiile de gaze, după cum este prevăzut la punctul 21A.18 litera (b), în vigoare la data fabricării motorului, pentru a certifica conformitatea cu cerințele privind emisiile; sau

3.	stabilește dacă alte produse, repere sau dispozitive sunt conforme cu datele aplicabile înainte de eliberarea formularului EASA 1, ca certificat de conformitate.

(d)	Înregistrează toate detaliile privind lucrările efectuate.

(e)

Instituie și menține un sistem intern de raportare a evenimentelor în interesul siguranței, pentru a permite colectarea și evaluarea rapoartelor privind evenimentele, pentru a identifica tendințele nefavorabile sau pentru a prezenta deficiențele, precum și pentru a extrage evenimentele cu raportare obligatorie. Acest sistem include evaluarea informațiilor relevante cu privire la evenimente și promulgarea informațiilor aferente.

(f)

Raportează titularului certificatului de omologare de tip sau aprobării de proiect toate cazurile în care produsele, reperele sau dispozitivele au fost livrate de întreprinderea de producție și ulterior s-au identificat posibile abateri de la datele de proiect aplicabile și investighează titularul certificatului de omologare de tip sau aprobării de proiect, pentru a identifica aceste abateri care ar putea conduce la situații de risc pentru siguranță.

Raportează agenției și autorității competente a statului membru abaterile care ar putea conduce la situații de risc pentru siguranță, identificate în conformitate cu subpunctul 1. Astfel de rapoarte se întocmesc în forma și modul stabilite de agenție, în temeiul punctului 21A.3 litera (b) subpunctul 2 sau acceptate de autoritatea competentă a statului membru.

În cazul în care titularul aprobării de întreprindere de producție acționează în calitate de furnizor către o altă întreprindere de producție, el raportează, de asemenea, respectivei întreprinderi de producție toate cazurile în care a livrat produse, repere sau dispozitive întreprinderii și faptul că a identificat ulterior posibile abateri ale acestora de la datele de proiect aplicabile.

(g)	Asigură asistență titularului certificatului de omologare de tip sau aprobării de proiect, în tratarea oricăror acțiuni privind menținerea navigabilității, ce au legătură cu produsele, reperele sau dispozitivele produse.

(h)

Stabilește un sistem de evidență a documentelor ce include cerințele impuse partenerilor, furnizorilor și subcontractanților săi, asigurând evidența datelor utilizate pentru justificarea conformității produselor, reperelor sau dispozitivelor. Astfel de date sunt puse la dispoziția autorității competente și reținute pentru a oferi informațiile necesare în vederea asigurării menținerii navigabilității produselor, reperelor sau dispozitivelor.

(i)	În cazul în care, în conformitate cu condițiile de aprobare, titularul emite un certificat de aprobare pentru repunerea în exploatare, stabilește că fiecare aeronavă completă a fost supusă lucrărilor de întreținere necesare și poate fi exploatată în siguranță, înaintea emiterii certificatului.

CAPITOLUL H – CERTIFICATE DE NAVIGABILITATE

21A.171 Domeniu de aplicare

Prezentul capitol stabilește procedura pentru eliberarea certificatelor de navigabilitate.

21A.172 Eligibilitate

Orice persoană fizică sau juridică pe numele căreia este sau va fi înmatriculată o aeronavă într-un stat membru („statul membru în care s-a efectuat înmatricularea”) sau reprezentantul său este considerată eligibilă ca solicitant al unui certificat de navigabilitate pentru respectiva aeronavă, în temeiul prezentului capitol.

21A.173 Clasificare

Certificatele de navigabilitate se clasifică după cum urmează:

(a)	Certificatele de navigabilitate se emit pentru aeronava care este conformă cu un certificat de omologare de tip, eliberat în conformitate cu prezenta parte.

(b)

Certificatele de navigabilitate restricționate se emit pentru aeronava:

1.	care este conformă cu un certificat de omologare restricționat, eliberat în conformitate cu prezenta parte; sau

2.	care a demonstrat agenției că se află în conformitate cu specificațiile speciale ale certificatului, asigurând un nivel optim de siguranță.

(c)	Autorizațiile de zbor se emit pentru aeronava care nu îndeplinește sau nu a demonstrat că îndeplinește specificațiile de certificare aplicabile, dar care are capacitatea de a asigura un zbor în siguranță, în condiții determinate.

21A.174 Cerere

(a)	Conform punctului 21A.172, o cerere pentru un certificat de navigabilitate se efectuează în forma și modul stabilite de autoritatea competentă a statului membru în care se face înmatricularea.

(b)

Fiecare cerere pentru un certificat de navigabilitate sau certificat navigabilitate restricționat include:

1.	Clasa certificatului de navigabilitate pentru care se face cererea.

În ceea ce privește o aeronavă nouă:

(i)

o declarație de conformitate:

—	eliberată în temeiul punctului 21A.163 litera (b); sau

—	eliberată în temeiul punctului 21A.130 și validată de autoritatea competentă; sau

—	pentru o aeronavă importată, o declarație, semnată de autoritatea exportatoare, care certifică faptul că aeronava este conformă cu un proiect aprobat de agenție;

(ii)	un deviz de masă și centraj, însoțit de instrucțiuni de încărcare;

(iii)

manualul de zbor, atunci când existența sa este impusă de codul de navigabilitate aplicabil pentru aeronava implicată.

În ceea ce privește o aeronavă folosită:

(i)	care provine dintr-un stat membru, un certificat de navigabilitate eliberat în conformitate cu partea M;

(ii)

care provine dintr-un stat nemembru:

—	o declarație din partea autorității competente a statului în care este sau a fost înmatriculată aeronava, care să reflecte starea de navigabilitate a aeronavei în registrul său, în momentul transferului;

—	un deviz de masă și centraj, însoțit de instrucțiuni de încărcare;

—	manualul de zbor, atunci când existența sa este impusă de codul de navigabilitate aplicabil pentru aeronava implicată;

—	înregistrări istorice, pentru a stabili standardul de producție, modificare și întreținere a aeronavei, inclusiv toate limitele asociate cu un certificat de navigabilitate restricționat, conform punctului 21A.184 litera (c);

—	o recomandare pentru eliberarea unui certificat de navigabilitate sau a unui certificat de navigabilitate restricționat și a unui certificat de revizuire a navigabilității, în urma unei revizuiri a navigabilității în conformitate cu partea M.

(c)

În afara cazului în care s-a convenit altfel, declarațiile menționate la litera (b) subpunctul 2 paragraful (i) și litera (b) subpunctul 3 paragraful (ii) se emit într-un termen de cel mult 60 de zile înainte de prezentarea aeronavei la autoritatea competentă a statului membru în care se face înmatricularea.

(d)

Fiecare cerere pentru o autorizație de zbor include:

1.	Scopul zborului (zborurilor).

2.	Itinerarele sau spațiul aerian sau ambele, utilizate pentru zbor.

3.	Echipajul minim de zbor și calificarea acestuia, necesare pentru exploatarea aeronavei.

4.	Restricțiile privind transportul pasagerilor, în afara echipajului de zbor.

5.	Motivele pentru care aeronava nu este conformă cu specificațiile de certificare aplicabile.

6.	Orice restricție considerată necesară pentru exploatarea în siguranță a aeronavei.

7.	Orice alte informații considerate necesare în scopul prescrierii limitărilor de funcționare.

21A.175 Limba

Manualele, plachetele, listele și marcajele instrumentelor și alte informații necesare impuse de specificațiile de certificare aplicabile sunt prezentate într-una sau mai multe din limbile oficiale ale Comunității Europene, acceptabile de către autoritatea competentă a statului membru în care s-a făcut înmatricularea.

21A.177 Amendamente sau modificări

Un certificat de navigabilitate poate fi revizuit sau modificat numai de către autoritatea competentă a statului membru în care s-a făcut înmatricularea.

21A.179 Transfer și reemitere în statele membre

(a)

În cazul în care proprietatea unei aeronave s-a schimbat:

1.	în cazul în care rămâne înmatriculată în același registru, certificatul de navigabilitate sau certificatul restricționat de menținere a navigabilității, conform numai cu un certificat de omologare restricționat, se transferă împreună cu aeronava;

în cazul în care aeronava este înmatriculată în alt stat membru, certificatul de navigabilitate sau certificatul de navigabilitate restricționat, conform numai cu un certificat de omologare restricționat, se emite:

(i)	la prezentarea fostului certificat de navigabilitate și a unui certificat valid de revizuire a navigabilității, eliberat în conformitate cu partea M; și

(ii)	la îndeplinirea dispozițiilor de la punctul 21A.175.

(b)

În cazul în care proprietatea unei aeronave s-a schimbat și aeronava deține:

1.	fie un certificat de navigabilitate neconform cu un certificat de omologare restricționat;

2.	fie o autorizație de zbor,

astfel de certificate de navigabilitate sunt transferate împreună cu aeronava, cu condiția ca aeronava să rămână înmatriculată în același registru sau sunt emise numai cu acordul oficial al autorității competente a statului membru de înmatriculare, către care se face transferul.

21A.180 Inspecții

Titularul certificatului de navigabilitatea asigură accesul la aeronava pentru care a fost emis respectivul certificat de navigabilitate, la cererea autorității competente a statului membru în care s-a făcut înmatricularea.

21A.181 Durata și menținerea valabilității

(a)

Un certificat de navigabilitate se eliberează pe o perioadă nelimitată. Acesta rămâne valabil în următoarele condiții:

1.	conformitatea cu proiectul de tip aplicabil și cu cerințele de menținere a navigabilității; și

2.	aeronava să rămână înmatriculată în același registru; și

3.	certificatul de omologare de tip sau certificatul de omologare restricționat, în baza căruia este eliberat certificatul de navigabilitate, să nu fie invalidat anterior în condițiile prevăzute la punctul 21A.51;

4.	certificatul să nu fie suspendat sau retras în condițiile prevăzute la punctul 21B.330.

(b)	În caz de suspendare sau retragere, certificatul se înapoiază autorității competente a statului membru în care s-a efectuat înmatricularea.

21A.182 Identificarea aeronavei

Fiecare solicitant al unui certificat de navigabilitate aeriană în temeiul prezentului capitol trebuie să demonstreze că aeronava sa este identificată în conformitate cu capitolul Q.

21A.183 Eliberarea certificatelor de navigabilitate

Autoritatea competentă a statului în care s-a făcut înmatricularea eliberează un certificat de navigabilitate pentru:

O aeronavă nouă:

(i)	la prezentarea documentației cerute în temeiul punctului 21A.174 litera (b) subpunctul 2;

(ii)	atunci când aeronava este în conformitate cu un proiect aprobat și poate fi exploatată în siguranță. Condițiile de exploatare în siguranță pot implica inspecții efectuate de către autoritatea competentă a statului membru în care s-a făcut înmatricularea.

O aeronavă folosită:

(i)

la prezentarea documentației cerute în temeiul punctului 21A.174 litera (b) subpunctul 3, demonstrând că:

—	aeronava este conformă cu un proiect de tip aprobat în baza unui certificat de omologare de tip și a oricărui certificat de omologare suplimentar, schimbare sau modificare aprobată conform prezentei părți și a dispozițiilor aplicabile privind navigabilitatea și

—	aeronava a fost inspectată conform dispozițiilor aplicabile din partea M; și

(ii)	atunci când aeronava este conformă cu un proiect aprobat și poate fi exploatată în siguranță. Condițiile de exploatare în siguranță pot implica inspecții efectuate de către autoritatea competentă a statului membru în care s-a făcut înmatricularea.

21A.184 Eliberarea certificatelor de navigabilitate restricționate

(a)

Autoritatea competentă a statului membru în care s-a făcut înmatricularea emite un certificat de navigabilitate restricționat pentru:

O aeronavă nouă, la prezentarea documentației cerute în temeiul punctului 21A.174 litera (b) subpunctul 3, demonstrând că aeronava este conformă cu un proiect aprobat de agenție în baza unui certificat de omologare restricționat sau în conformitate cu specificații de certificare specifice și că poate fi exploatată în siguranță.

O aeronavă folosită:

(i)

la prezentarea documentației cerute în temeiul punctului 21A.174 litera (b) subpunctul 3, demonstrând următoarele:

—	aeronava este conformă cu un proiect aprobat de agenție în baza unui certificat de omologare restricționat sau conformă cu specificații de certificare specifice; și

—	au fost respectate dispozițiile aplicabile privind navigabilitatea; și

—	aeronava a fost inspectată conform dispozițiilor aplicabile din partea M;

(ii)

atunci când autoritatea competentă a statului membru în care s-a făcut înmatricularea este convinsă de faptul că aeronava este conformă cu proiectul aprobat și poate fi exploatată în siguranță. Condițiile de exploatare în siguranță pot implica inspecții efectuate de către autoritatea competentă a statului membru în care s-a făcut înmatricularea.

(b)

Pentru o aeronavă care nu se poate conforma cerințelor esențiale menționate în regulamentul de bază și care nu este eligibilă pentru un certificat de omologare restricționat, agenția ia în considerare, după caz, abaterile de la respectivele cerințe esențiale:

1.	emite și verifică conformitatea cu specificațiile de certificare speciale, asigurând siguranța optimă cu privire la utilizarea preconizată; și

2.	specifică limitările în utilizarea acestei aeronave.

(c)	Limitările de utilizare vor fi asociate cu certificatele de navigabilitate restricționate, inclusiv restricțiile de spațiu aerian, după caz, pentru a lua în considerare abaterile de la cerințele esențiale de navigabilitate prevăzute în regulamentul de bază.

21A.185 Eliberarea autorizațiilor de zbor

Autoritatea competentă a statului membru în care s-a făcut înmatricularea eliberează o autorizație de zbor, după ce agenția a constatat că aeronava și restricțiile aferente corespunzătoare care compensează abaterile de la cerințele esențiale permit aeronavei să efectueze un zbor de bază în condiții de siguranță. În acest scop, agenția poate stabili sau cere solicitantului să efectueze verificările sau probele necesare pentru a asigura siguranța aeronavei.

CAPITOLUL I – CERTIFICATE DE ZGOMOT

21A.201 Domeniu de aplicare

Prezentul capitol stabilește procedura pentru eliberarea certificatelor de zgomot.

21A.203 Eligibilitate

Orice persoană fizică sau juridică pe numele căreia este sau va fi înmatriculată o aeronavă într-un stat membru (statul membru în care s-a efectuat înmatricularea) sau reprezentantul acestuia, este considerată eligibilă în calitate de solicitant al unui certificat de zgomot pentru respectiva aeronavă, în temeiul prezentului capitol.

21A.204 Cerere

(a)	Conform punctului 21A.203, o cerere pentru un certificat de zgomot se face în forma și modul stabilite de autoritatea competentă a statului membru în care se face înmatricularea.

(b)

Fiecare cerere include:

În ceea ce privește o aeronavă nouă, următoarele:

(i)

o declarație de conformitate:

—	eliberată fie în temeiul punctului 21A.163 litera (b);

—	fie în temeiul punctului 21A.130 și validată de autoritatea competentă;

—	fie, pentru o aeronavă importată, o declarație semnată de autoritatea exportatoare, care certifică faptul că aeronava este conformă cu un proiect aprobat de agenție; și

(ii)	informațiile privind zgomotul, determinate în conformitate cu cerințele de zgomot aplicabile. Aceste informații sunt incluse în manualul de zbor, atunci când existența acestuia este impusă de codul de navigabilitate aplicabil pentru aeronava implicată.

În ceea ce privește o aeronavă folosită:

(i)	informații privind zgomotul, determinate în conformitate cu cerințele de zgomot aplicabile. Aceste informații sunt incluse în manualul de zbor, atunci când existența acestuia este impusă de codul de navigabilitate aplicabil pentru aeronava implicată; și

(ii)	înregistrări istorice pentru a stabili standardul de producție, modificare și întreținere a aeronavei.

(c)	În afara cazului în care s-a convenit altfel, declarațiile menționate la litera (b) subpunctul 1 se emit într-un termen care nu trebuie să depășească 60 de zile înainte de prezentarea aeronavei la autoritatea competentă a statului membru în care se face înmatricularea.

21A.205 Eliberarea certificatelor de zgomot

Autoritatea competentă a statului membru în care s-a făcut înmatricularea emite un certificat de zgomot, la prezentarea documentelor cerute în temeiul punctului 21A.204 litera (b).

21A.207 Amendamente sau modificări

Un certificat de zgomot poate fi amendat sau modificat numai de către autoritatea competentă a statului membru în care s-a făcut înmatricularea.

21A.209 Transfer și eliberarea unui nou certificat în cadrul statelor membre

În cazul în care proprietatea unei aeronave s-a schimbat:

(a)	în cazul în care aeronava rămâne înmatriculată în același registru, certificatul de zgomot se transferă împreună cu aeronava; sau

(b)	în cazul în care aeronava va fi înmatriculată în registrul altui stat membru, certificatul de zgomot se emite la prezentarea fostului certificat de zgomot.

21A.210 Verificări

Titularul certificatului de zgomot oferă accesul la aeronava pentru care a fost emis certificatul de zgomot, la cererea autorității competente a statului membru în care s-a făcut înmatricularea sau la cererea agenției, în vederea efectuării inspecției.

21A.211 Durata și menținerea valabilității

(a)

Un certificat de zgomot se eliberează pe durată nelimitată. Acesta rămâne valabil în următoarele condiții:

1.	conformitatea cu cerințele aplicabile în ceea ce privește proiectul, protecția mediului și menținerea navigabilității;

2.	aeronava să rămână înmatriculată în același registru;

3.	certificatul de omologare de tip sau certificatul de omologare restricționat, în baza căruia este eliberat, să nu fie invalidat anterior în condițiile prevăzute la punctul 21A.51.

4.	certificatul să nu fie suspendat sau retras în condițiile prevăzute la punctul 21B.430.

(b)	În caz de suspendare sau retragere, certificatul se restituie autorității competente a statului membru în care s-a efectuat înmatricularea.

CAPITOLUL J - APROBAREA ÎNTREPRINDERII DE PROIECTARE

21A.231 Domeniu de aplicare

Prezentul capitol stabilește procedura pentru aprobarea întreprinderilor de proiectare, precum și normele care reglementează drepturile și obligațiile solicitanților și deținătorilor unor astfel de aprobări.

21A.233 Eligibilitate

Orice persoană fizică sau juridică („întreprindere”) este considerată eligibilă ca solicitant de aprobare, în condițiile prevăzute la prezentul capitol:

(a)	în conformitate cu punctele 21A.14, 21A.112B, 21A.432B sau 21A.602B; sau

(b)	pentru aprobarea de proiecte pentru modificări sau reparații minore, atunci când sunt solicitate în scopul obținerii de prerogative în condițiile prevăzute la punctul 21A.263.

21A.234 Cerere

Fiecare cerere pentru o aprobare de întreprindere de proiectare se redactează în forma și modul stabilite de agenție și cuprinde o prezentare în linii generale a informațiilor solicitate la punctul 21A.243, precum și condițiile de aprobare impuse pentru eliberare în condițiile prevăzute la punctul 21A.251.

21A.235 Eliberarea aprobării întreprinderii de proiectare

O întreprindere are dreptul să primească o aprobare de întreprindere de proiectare din partea agenției, atunci când a dovedit conformitatea cu cerințele aplicabile în condițiile stabilite în prezentul capitol.

21A.239 Asigurarea calității proiectului

(a)

Întreprinderea de proiectare trebuie să demonstreze că a instituit și este capabilă să mențină un sistem de asigurare a calității proiectului pentru controlul și supravegherea proiectării și modificărilor de proiectare, produselor, reperelor și dispozitivelor care fac obiectul solicitării. Acest sistem de asigurare a calității proiectului trebuie să permită întreprinderii:

1.	Să asigure conformitatea proiectării produselor, reperelor și dispozitivelor sau modificării de proiectare a acestora cu condițiile aplicabile ale omologării de tip și cu cerințele de protecție a mediului; și

Să asigure îndeplinirea corespunzătoare a responsabilităților sale în conformitate cu:

(i)	dispozițiile corespunzătoare din prezenta parte; și

(ii)	condițiile de eliberare a aprobării în condițiile prevăzute la punctul 21A.251.

3.	Să monitorizeze independent respectarea și valabilitatea procedurilor documentate ale sistemului. Această monitorizare trebuie să cuprindă un sistem de evaluări pentru o persoană sau un grup de persoane, care să aibă responsabilitatea de a asigura acțiuni cu caracter corectiv.

(b)	Sistemul de asigurare a calității proiectului trebuie să cuprindă o funcție independentă de verificare a dovezilor de conformitate pe baza cărora întreprinderea depune la agenție declarații de conformitate și documentația aferentă.

(c)

Întreprinderea de proiectare trebuie să specifice modalitatea în care sistemul de asigurare a calității proiectului determină posibilitatea de acceptare a reperelor sau dispozitivelor proiectate de parteneri sau subcontractanți și a sarcinilor realizate de aceștia, prin intermediul unor metode care fac obiectul unor proceduri scrise.

21A.243 Date

(a)	Întreprinderea de proiectare trebuie să furnizeze agenției un manual care să prezinte, direct sau prin trimiteri, întreprinderea, procedurile respective și produsele sau modificările aduse produselor care urmează a fi proiectate.

(b)

În cazul în care unele repere sau dispozitive sau unele modificări aduse produselor sunt proiectate de întreprinderi partenere sau de subcontractanți, manualul cuprinde o declarație cu privire la modul în care întreprinderea de proiectare poate furniza, pentru toate reperele și dispozitivele, asigurarea de conformitate solicitată la punctul 21A.239 litera (b) și cuprinde, direct sau prin trimiteri, descrieri și informații cu privire la activitățile de proiectare și organizarea acelor parteneri sau subcontractanți, care sunt necesare pentru dovedirea acestei declarații.

(c)	Manualul trebuie să fie modificat, în funcție de necesități, pentru a reprezenta o descriere actualizată a întreprinderii, iar agenției trebuie să i se furnizeze cópii ale modificărilor.

(d)	Întreprinderea de proiectare trebuie să prezinte o declarație referitoare la calificarea și experiența personalului de conducere și a altor persoane din întreprindere responsabile de luarea deciziilor care influențează navigabilitatea și protecția mediului.

21A.245 Cerințe privind aprobarea

Întreprinderea de proiectare trebuie să demonstreze, pe baza informațiilor depuse în conformitate cu dispozițiile de la punctul 21A.243 că, în afară de conformitatea cu punctul 21A.239:

(a)

Personalul din toate departamentele tehnice este în număr suficient, are o experiență corespunzătoare și autoritatea necesară pentru a putea îndeplini responsabilitățile atribuite și că acestea, împreună cu birourile, instalațiile și dispozitivele sunt adecvate, astfel încât să permită personalului să realizeze obiectivele referitoare la navigabilitate, nivel de zgomot, pierderea de carburant în atmosferă și emisii de gaze de eșapament la produsul respectiv.

(b)	Trebuie să existe o coordonare deplină și eficientă între departamente și în interiorul departamentelor în ceea ce privește problemele de navigabilitate și protecție a mediului.

21A.247 Modificări aduse sistemului de asigurare a calității proiectului

După eliberarea unei aprobări de întreprindere de proiectare, orice modificare adusă sistemului de asigurare a calității proiectului, care este semnificativă pentru dovada de conformitate sau pentru navigabilitate și protecția mediului referitoare la produs, trebuie să fie aprobată de către agenție. Cererea de aprobare se depune în scris la agenție, iar întreprinderea de proiectare trebuie să demonstreze agenției, pe baza depunerii modificărilor propuse pentru manual și înainte de punerea în aplicare a modificării, că va continua să respecte acest capitol, inclusiv după punerea în aplicare.

21A.249 Transfer

Cu excepția unei modificări de proprietate, care este considerată semnificativă în sensul punctului 21A.247, o aprobare de întreprindere de proiectare nu poate fi transferată.

21A.251 Condiții de aprobare

Condițiile de aprobare trebuie să identifice tipurile de lucrări de proiectare, categoriile de produse, repere și dispozitive pentru care întreprinderea de proiectare deține o aprobare de întreprindere de proiectare, precum și funcțiile și sarcinile autorizate pe care întreprinderea le poate îndeplini în ceea ce privește navigabilitatea și caracteristicile de zgomot, pierderea de combustibil în atmosferă și emisiile de gaze de eșapament ale produselor. Pentru aprobarea de întreprindere de proiectare, care face obiectul omologării, sau autorizația ETSO pentru un bloc de alimentare auxiliar (APU), condițiile de aprobare trebuie să cuprindă, în plus, lista de produse sau APU. Aceste condiții trebuie să facă parte integrantă din aprobarea întreprinderii de proiectare.

21A.253 Modificarea condițiilor de aprobare

Fiecare modificare a condițiilor de aprobare se aprobă de către agenție. Cererea de modificare a condițiilor de aprobare se redactează în forma și modul stabilite de către agenție. Întreprinderea de proiectare trebuie să respecte cerințele aplicabile din prezentul capitol.

21A.257 Investigații

(a)	Întreprinderea de proiectare face toate eforturile pentru a permite agenției să realizeze orice investigații, inclusiv evaluări ale partenerilor și subcontractanților, necesare pentru a determina conformitatea și menținerea conformității cu cerințele aplicabile ale prezentului capitol.

(b)

Întreprinderea de proiectare trebuie să permită agenției să analizeze orice raport, să efectueze orice inspecție și să efectueze sau să asiste la orice test în zbor și la sol, necesar pentru a verifica valabilitatea declarațiilor de conformitate depuse de solicitant în condițiile prevăzute la punctul 21A.239 litera (b).

21A.258 Constatări

(a)

În cazul în care se constată dovezi obiective, care indică nerespectarea cerințelor aplicabile din prezenta parte de către deținătorul unei autorizații de întreprindere de proiectare, constatarea se clasifică după cum urmează:

1.	O constatare de nivel unu reprezintă orice neconformitate cu prezenta parte, care poate duce la neconformități imposibil de controlat față de cerințele aplicabile și care poate afecta siguranța aeronavei.

2.	O constatare de gradul doi reprezintă orice neconformitate cu prezenta parte, care nu este clasificată drept constatare de gradul unu.

(b)	O constatare de gradul trei reprezintă orice categorie în care s-a identificat, prin dovadă obiectivă, faptul că există probleme potențiale, care ar putea conduce la o neconformitate în temeiul literei (a).

(c)

După primirea unei notificări privind constatările în condițiile procedurilor administrative aplicabile, stabilite de către agenție:

1.	În cazul unei constatări de nivel unu, deținătorul unei aprobări de întreprindere de proiectare trebuie să demonstreze realizarea de acțiuni cu caracter corectiv, spre satisfacția agenției, în termen de cel mult 21 de zile lucrătoare de la confirmarea scrisă a constatării.

În cazul unor constatări de nivel doi, perioada de realizare a acțiunilor cu caracter corectiv acordată de către agenție este în funcție de natura constatării, însă în orice caz nu poate fi inițial mai mare de șase luni. În anumite împrejurări și în funcție de natura constatării, agenția poate extinde perioada de șase luni, dacă se prezintă un plan de acțiune corespunzător, cu caracter corectiv, aprobat de către agenție.

3.	O constatare de nivel trei nu necesită acțiune imediată din partea deținătorului aprobării de întreprindere de proiectare.

(d)

În cazul constatărilor de nivel unu sau doi, aprobarea de întreprindere de proiectare poate fi suspendată parțial sau total sau retrasă în condițiile prevăzute de procedurile administrative aplicabile, stabilite de către agenție. Deținătorul unei aprobări de întreprindere de proiectare trebuie să furnizeze în timp util confirmarea de primire a notificării referitoare la suspendarea sau retragerea aprobării de întreprindere de proiectare.

21A.259 Durata și menținerea valabilității

(a)

O aprobare de întreprindere de proiectare se eliberează pe durată nelimitată. Aceasta rămâne valabilă în afară de următoarele situații:

1.	întreprinderea de proiectare nu demonstrează conformitatea cu cerințele aplicabile din prezentul capitol; sau

2.	agenția este împiedicată de către deținător sau oricare dintre partenerii sau subcontractanții acestuia să efectueze investigațiile în conformitate cu punctul 21A.257; sau

3.	există dovezi că sistemul de asigurare a proiectării nu poate menține un control și o supraveghere satisfăcătoare a proiectării produselor sau a modificărilor aduse acestora în condițiile prevăzute de aprobare; sau

4.	certificatul a fost suspendat sau retras în condițiile prevăzute de procedurile administrative aplicabile, stabilite de către Agenție.

(b)	În caz de suspendare sau retragere, certificatul se restituie agenției.

21A.263 Prerogative

(a)	Deținătorul unei autorizații de întreprindere de proiectare are dreptul să desfășoare activități de proiectare în condițiile prevăzute de prezenta parte și în limita domeniului de aplicare a autorizației.

(b)

Sub rezerva punctului 21A.257 litera (b), documentele de conformitate depuse de către solicitant în scopul obținerii:

1.	fie a unui certificat de omologare de tip sau unei aprobări pentru o modificare majoră adusă proiectului;

2.	fie a unui certificat de omologare suplimentar;

3.	fie a unei autorizații ETSO, în condițiile prevăzute la punctul 21A.602 litera (b) subpunctul 1;

4.	unei aprobări de proiect de reparație majoră;

sunt acceptate de către agenție fără nici o altă verificare.

(c)

Deținătorul unei aprobări de întreprindere de proiectare are dreptul, în limita condițiilor sale de aprobare și în condițiile prevăzute de procedurile în cauză ale sistemului de asigurare a proiectării:

1.	să clasifice modificările aduse proiectului și reparațiile în „majore” sau „minore”;

2.	să aprobe modificări minore aduse proiectului și reparații tehnice minore;

3.	să ofere informații sau instrucțiuni care să conțină următoarea declarație: „Conținutul tehnic al acestui document este aprobat sub autoritatea DOA nr. [EASA]. J. [xyz]”;

4.	să aprobe modificări documentare ale manualului de zbor al aeronavei și să facă astfel de modificări, care să conțină următoarea declarație: „Revizuirea nr. xx a manualului de zbor al aeronavei (AFM) ref. yyy este aprobată sub autoritatea DOA nr. [EASA]. J. [xyz]”;

5.	să aprobe proiectul de reparații tehnice majore la produsele pentru care deține certificatul de omologare de tip sau certificatul de omologare suplimentar.

21A.265 Obligațiile titularului

Deținătorul unei aprobări de întreprindere de proiectare:

(a)	Trebuie să păstreze manualul în conformitate cu sistemul de asigurare a proiectării.

(b)	Trebuie să asigure utilizarea acestui manual ca document de lucru de bază în cadrul întreprinderii.

(c)	Trebuie să asigure condiții ca proiectarea produselor sau modificările sau reparațiile acestora, după caz, să fie conforme cu cerințele aplicabile și să nu implice apariția unor situații de risc pentru siguranță.

(d)	Cu excepția modificărilor sau reparațiilor minore aprobate în virtutea privilegiului de la punctul 21A.263, trebuie să furnizeze agenției declarații și documentația aferentă care să confirme conformitatea cu dispozițiile de la litera (c).

(e)	Trebuie să furnizeze agenției informații sau instrucțiuni referitoare la acțiunile impuse în condițiile prevăzute de punctul 21A.3B.

CAPITOLUL K - REPERE ȘI DISPOZITIVE

21A.301 Domeniu de aplicare

Prezentul capitol stabilește procedurile pentru aprobarea reperelor și dispozitivelor.

21A.303 Conformitatea cu cerințele aplicabile

Dovada de conformitate a reperelor și dispozitivelor ce urmează a fi instalate într-un produs cu certificat de omologare se prezintă:

(a)	în cadrul procedurilor de omologare de tip din capitolul B, D sau E pentru produsul în care trebuie instalat; sau

(b)	dacă este cazul, în cadrul procedurilor de autorizare ETSO din capitolul O; sau

(c)	în cazul reperelor standard, în conformitate cu standardele recunoscute în mod oficial.

21A.305 Aprobarea reperelor și dispozitivelor

În toate cazurile în care aprobarea unui reper sau dispozitiv este explicit impusă de legea comunitară sau măsurile adoptate de agenție, reperul sau dispozitivul trebuie să se conformeze cerințelor ETSO aplicabile sau specificațiilor recunoscute de agenție ca fiind echivalente în cazul dat.

21A.307 Aprobarea livrării reperelor și dispozitivelor în vederea instalării

Un reper sau un dispozitiv (cu excepția unui reper standard) nu este considerat eligibil pentru instalare într-un produs cu certificat de omologare de tip, în afara cazului în care în care:

(a)	este însoțit de un certificat de autorizare a livrării (formularul EASA 1), care să ateste navigabilitatea; și

(b)	este marcat în conformitate cu dispozițiile din capitolul Q.

(CAPITOLUL L - NU SE APLICĂ)

CAPITOLUL M - REPARAȚII

21A.431 Domeniu de aplicare

(a)	Prezentul capitol stabilește procedura pentru aprobarea proiectului de reparații tehnice, precum și drepturile și obligațiile solicitanților și deținătorilor acelor aprobări.

(b)	O „reparație” înseamnă eliminarea defecțiunilor și/sau revenirea la o stare de navigabilitate corespunzătoare, după darea în exploatare inițială de către producător a oricărui produs, reper sau dispozitiv.

(c)	Eliminarea defecțiunilor prin înlocuirea reperelor sau dispozitivelor, fără a necesita activitate de proiectare, este considerată sarcină de întreținere și astfel nu necesită nici o aprobare în condițiile prevăzute de prezenta parte.

(d)	Repararea unui articol în conformitate cu ETSO se consideră o modificare adusă proiectului ETSO și se derulează în conformitate cu punctul 21A.611.

21A.432 Eligibilitate

(a)	Orice persoană fizică sau juridică care și-a demonstrat sau este în curs de a-și demonstra capacitatea în conformitate cu punctul 21A.432 B este eligibilă ca solicitant de aprobare de proiect pentru o reparație majoră, în condițiile stabilite în prezentul capitol.

(b)	Orice persoană fizică sau juridică este eligibilă ca solicitant de aprobare de proiect pentru o reparație minoră.

21A.432B Demonstrarea capacității de funcționare

(a)	Un solicitant de aprobare de proiect pentru o reparație majoră își demonstrează capacitatea prin deținerea unei aprobări de întreprindere de proiectare, eliberată de agenție în conformitate cu capitolul J.

(b)

Prin derogare de la litera (a), ca procedură alternativă pentru a-și demonstra capacitatea, un solicitant poate solicita acordul agenției pentru utilizarea procedurilor care stabilesc practicile specifice de proiectare, resursele specifice și succesiunea specifică de activități necesare pentru a se conforma prezentului capitol.

21A.433 Proiectul de reparații

(a)

Solicitantul de aprobare de proiect pentru reparații:

Trebuie să demonstreze conformitatea cu condițiile aplicabile ale omologării de tip și cu cerințele de protecție a mediului incluse prin referință în certificatul de omologare de tip sau în certificatul de omologare suplimentar, după caz, sau cu cele în vigoare la data cererii (de aprobare a proiectului de reparații), cu toate modificările aduse acelor specificații de certificare sau condiții speciale pe care agenția le consideră necesare pentru a stabili un nivel de siguranță egal cu cel stabilit prin condițiile aplicabile ale omologării de tip inclusă prin referință în certificatul de omologare de tip sau în certificatul de omologare suplimentar.

2.	Trebuie să depună toate datele doveditoare necesare, la solicitarea agenției.

3.	Trebuie să declare conformitatea cu specificațiile de certificare și cu cerințele de protecția mediului de la litera (a) subpunctul 1.

(b)

În cazul în care solicitantul nu este deținătorul certificatului de omologare de tip sau certificatului de omologare suplimentar, după caz, solicitantul se poate conforma cerințelor de la litera (a) prin utilizarea propriilor resurse sau printr-un acord cu deținătorul certificatului de omologare de tip sau certificatului de omologare suplimentar, după caz.

21A.435 Clasificarea reparațiilor

(a)	O reparație poate fi „majoră” sau „minoră”. Clasificarea se efectuează în conformitate cu criteriile de la punctul 21A.91 pentru o modificare a proiectului de tip.

(b)

O reparație este clasificată ca fiind „majoră” sau „minoră” în condițiile prevăzute de litera (a):

1.	fie de către agenție;

2.	fie de către o întreprindere de proiectare autorizată în mod corespunzător în condițiile unei proceduri convenite cu agenția.

21A.437 Eliberarea aprobării pentru proiectul de reparații

Atunci când s-a declarat și s-a dovedit faptul că proiectul de reparație satisface specificațiile de certificare aplicabile și cerințele de protecția mediului de la punctul 21A.433 litera (a) subpunctul 1, acesta este aprobat:

(a)	fie de către agenție;

(b)	fie de către o întreprindere autorizată în mod corespunzător, care este, de asemenea, titularul certificatului de omologare de tip sau certificatului de omologare suplimentar, în condițiile unei proceduri convenite cu agenția;

(c)	numai pentru reparații minore, de către o întreprindere de proiectare aprobată în mod corespunzător în condițiile unei proceduri convenite cu agenția.

21A.439 Fabricarea pieselor de schimb

Reperele și dispozitivele ce urmează a fi utilizate pentru reparații sunt fabricate în conformitate cu datele de producție, pe baza tuturor datelor de proiectare necesare furnizate de către titularul aprobării de proiect pentru reparație:

(a)	în condițiile dispozițiilor din capitolul F;

(b)	fie de către o întreprindere autorizată în mod corespunzător în conformitate cu capitolul G;

(c)	fie de către o întreprindere de întreținere autorizată în mod corespunzător.

21A.441 Executarea reparației

(a)	Reparația trebuie să fie executată de o întreprindere de întreținere autorizată în mod corespunzător sau de o întreprindere de producție autorizată în mod corespunzător în conformitate cu capitolul G, în condițiile prevăzute de prerogativele de la 21A.163.

(b)	Întreprinderea de proiectare transmite întreprinderii care realizează reparația toate instrucțiunile de instalare necesare.

21A.443 Limitări

Un proiect pentru o reparație poate fi aprobat sub rezerva limitărilor, situație în care aprobarea proiectului de reparație majoră se transmite operatorului de către titularul aprobării de proiect pentru reparație, în conformitate cu procedura convenită cu agenția.

21A.445 Defecțiuni neremediate

(a)

În cazul în care un produs defect, un reper defect sau un dispozitiv defect rămâne neremediat și nu este acoperit de datele aprobate anterior, evaluarea daunei din punct de vedere al consecințelor sale de navigabilitate poate fi realizată doar:

1.	de către agenție; sau

2.	de către o întreprindere de proiectare autorizată în mod corespunzător în condițiile unei proceduri convenite cu agenția.

Toate limitările necesare sunt prelucrate în conformitate cu procedurile de la punctul 21A.443.

(b)

În cazul în care întreprinderea care evaluează dauna în condițiile prevăzute la litera (a) nu este nici agenția, nici titularul certificatului de omologare de tip sau al certificatului de omologare suplimentar, această întreprindere trebuie să justifice faptul că informațiile pe care se bazează evaluarea sunt adecvate, fie din resursele proprii ale întreprinderii, fie printr-un acord cu titularul certificatului de omologare de tip sau certificatului de omologare suplimentar sau cu producătorul, după caz.

21A.447 Evidența documentelor

Pentru fiecare reparație, toate informațiile de proiectare relevante, desenele, procesele verbale de încercare, instrucțiunile și limitările, eventual furnizate în conformitate cu punctul 21A.443, motivarea clasificării și dovada aprobării de proiect:

(a)	sunt păstrate la dispoziția agenției, de către titularul aprobării de proiect pentru reparație; și

(b)	sunt păstrate de către titularul aprobării de proiect de reparație, cu scopul de a furniza informațiile necesare pentru asigurarea menținerii navigabilității produselor, reperelor sau dispozitivelor reparate.

21A.449 Instrucțiuni pentru menținerea navigabilității

(a)

Titularul aprobării de proiect pentru reparația tehnică trebuie să furnizeze fiecărui operator de aeronavă care realizează reparația cel puțin un set complet de modificări aduse instrucțiunilor pentru menținerea navigabilității, rezultate din proiectarea reparației, care să conțină date descriptive și instrucțiuni de realizare întocmite în conformitate cu cerințele aplicabile. Produsul, reperul sau dispozitivul reparat poate fi repus în exploatare înainte de finalizarea modificărilor aduse respectivelor instrucțiuni, însă numai pentru o perioadă de exploatare limitată și cu acordul agenției. Respectivele modificări aduse instrucțiunilor sunt, la cerere, puse la dispoziția oricărei alte persoane care trebuie să respecte condițiile modificărilor aduse instrucțiunilor. Disponibilitatea manualelor sau a unei părți a modificărilor aduse instrucțiunilor pentru menținerea navigabilității, care tratează reparațiile capitale sau alte forme de întreținere capitală, poate fi amânată până după darea în exploatare a produsului, însă ele trebuie să fie puse la dispoziție înainte ca oricare dintre produse să ajungă la durata de funcționare sau numărul de ore/cicluri de zbor relevante.

(b)

În cazul în care titularul aprobării de proiect pentru reparație furnizează actualizări ale modificărilor aduse instrucțiunilor pentru menținerea navigabilității după ce reparația a fost aprobată, aceste actualizări trebuie să fie furnizate fiecărui operator și, la cerere, să fie puse la dispoziția oricărei alte persoane care trebuie să respecte oricare dintre condițiile modificărilor aduse instrucțiunilor. La agenție trebuie să se prezinte un program care să prezinte modalitatea în care sunt distribuite actualizările modificărilor aduse instrucțiunilor pentru menținerea navigabilității.

21A.451 Obligații și marcaj EPA

(a)

Fiecare titular de aprobare de proiect pentru reparații majore:

Își asumă obligațiile:

(i)	prevăzute la punctele 21A.3, 21A.3B, 21A.4, 21A.439, 21A.441, 21A.443, 21A.447 și 21A.449;

(ii)	implicite în cadrul colaborării cu titularul certificatului de omologare de tip sau certificatului de omologare suplimentar sau ambele, în condițiile prevăzute la punctul 21A.433 litera (b), după caz.

2.	Specifică marcajul, inclusiv literele EPA („European Part Approval”), în conformitate cu punctul 21A.804 litera (a).

(b)

Cu excepția titularilor certificatului de omologare de tip, pentru care se aplică punctul 21A.44, titularul unei aprobări de proiect pentru reparații minore:

1.	își asumă obligațiile menționate la punctele 21A.4, 21A.447 și 21A.449; și

2.	specifică marcarea, inclusiv literele EPA („European Part Approval”), în conformitate cu punctul 21A.804 litera (a).

(CAPITOLUL N - NU SE APLICĂ)

CAPITOLUL O - AUTORIZAȚII ETSO

21A.601 Domeniu de aplicare

(a)	Prezentul capitol stabilește procedura pentru eliberarea autorizațiilor conforme cu Standardele Tehnice Europene, precum și normele care reglementează drepturile și obligațiile solicitanților și titularilor unor astfel de autorizații.

(b)

În sensul prezentului capitol:

1.	„articol” reprezintă orice reper și dispozitiv ce urmează a fi utilizate pentru o aeronavă civilă;

„Standarde Tehnice Europene” (denumite, în prezenta parte, „ETSO”) reprezintă o specificație de navigabilitate detaliată dată de agenție pentru a asigura conformitatea cu cerințele esențiale ale regulamentului de bază și reprezintă, de asemenea, un standard minim de funcționare pentru articolele specificate;

3.	un articol produs în condițiile prevăzute de o autorizație ETSO este un articol aprobat în sensul capitolului K.

21A.602A Eligibilitate

Orice persoană fizică sau juridică ce produce sau intenționează să producă un articol conform ETSO și care și-a demonstrat sau este în curs de a-și demonstra capacitatea în conformitate cu punctul 21A.602B este eligibilă ca solicitant de autorizație ETSO.

21A.602B Demonstrarea capacității

Orice solicitant de autorizație ETSO își demonstrează capacitatea după cum urmează:

(a)	pentru producție, prin deținerea unei aprobări de întreprindere de producție eliberate în conformitate cu capitolul G sau prin respectarea procedurilor din capitolul F; și

(b)

pentru proiectare:

1.	pentru un bloc de alimentare auxiliar, prin deținerea unei aprobări de întreprindere de proiectare, eliberată de agenție în conformitate cu capitolul J;

2.	pentru toate celelalte articole, prin utilizarea procedurilor care stabilesc practicile specifice de proiectare, resursele specifice și succesiunea specifică de activități necesare pentru a se conforma prezentei părți.

21A.603 Cerere

(a)	Solicitarea de autorizație ETSO se redactează în forma și modul stabilite de agenție și trebuie să cuprindă o prezentare în linii generale a informațiilor solicitate la punctul 21A.605.

(b)

În cazul în care se prevede o serie de modificări minore în conformitate cu punctul 21A.611, solicitantul poate menționa în cererea sa numărul de referință al modelului de bază al reperului și numerele de referință ale pieselor componente, urmate de paranteze deschise, pentru a indica faptul că uneori se vor adăuga literele sau numerele care schimbă sufixul (sau combinații ale acestora).

21A.604 Autorizație ETSO pentru un bloc de alimentare auxiliar (APU)

În ceea ce privește autorizația ETSO pentru un bloc de alimentare auxiliar:

(a)	punctele 21A.15, 21A.16B, 21A.17, 21A.20, 21A.21, 21A.31, 21A.33, 21A.44 se aplică prin derogare de la punctele 21A.603, 21A.606(c), 21A.610 și 21A.615, cu excepția faptului că în locul certificatului de omologare se eliberează o autorizație ETSO, în conformitate cu punctul 21A.606;

(b)	capitolul D sau capitolul E din partea 21 se aplică pentru aprobarea modificărilor de proiectare prin derogare de la punctul 21A.611. În cazul în care se utilizează capitolul E, se eliberează o autorizație ETSO separată, în locul unui certificat de omologare suplimentar.

21A.605 Documente necesare

Solicitantul depune la agenție următoarele documente:

(a)	O declarație de conformitate, care să ateste faptul că solicitantul a îndeplinit cerințele din prezentul capitol.

(b)	O declarație de proiectare și performanță (DDP).

(c)	O copie a datelor tehnice solicitate în ETSO aplicabile.

(d)

Prezentarea (sau o referire la prezentarea) indicată la punctul 21A.143, în sensul obținerii unei autorizații de întreprindere de producție corespunzătoare, în condițiile prevăzute în capitolul G, sau manualul (sau o referire la manual) indicat la punctul 21A.125 litera (b), în sensul fabricării în condițiile prevăzute în capitolul F, fără autorizație de întreprindere de producție.

(e)	Pentru un APU, manualul (sau o referire la manual) indicat la punctul 21A.243, în sensul obținerii unei autorizații de întreprindere de proiectare corespunzătoare în condițiile prevăzute în capitolul J.

(f)	pentru toate celelalte articole, procedurile indicate la punctul 21A.602B litera (b) subpunctul 2.

21A.606 Eliberarea autorizației ETSO

Solicitantul are dreptul să dețină o autorizație ETSO, eliberată de agenție, după ce:

(a)	își demonstrează capacitatea, în conformitate cu punctul 21A.602B; și

(b)	demonstrează că articolul este conform cu condițiile tehnice ale ETSO aplicabile și depune declarația de conformitate corespunzătoare;

(c)	arată că este capabil să se conformeze punctelor 21A.3 literele (b) și (c).

21A.607 Prerogativele autorizației ETSO

Titularul unei autorizații ETSO are dreptul să producă și să marcheze articolul cu marcajul ETSO corespunzător.

21A.608 Declarația referitoare la proiect și performanță (DDP)

(a)

DDP cuprinde cel puțin următoarele informații:

1.	Informații corespunzătoare punctelor 21A.31 literele (a) și (b), care identifică articolul, precum și standardul acestuia pentru proiectare și de încercare.

2.	Performanța nominală a articolului, acolo unde este cazul, fie direct, fie prin referire la alte documente suplimentare.

3.	O declarație de conformitate, care să ateste faptul că articolul a satisfăcut ETSO corespunzătoare.

4.	Referire la procese verbale de încercare relevante.

5.	Referire la manualele corespunzătoare de întreținere, reparații capitale și reparații tehnice.

6.	Nivelurile de conformitate, acolo unde ETSO permit diferite niveluri de conformitate.

7.	Lista abaterilor acceptate în conformitate cu punctul 21A.610.

(b)	Declarația referitoare la proiect și performanță (DDP) trebuie să fie semnată și datată pe verso de către titularul autorizației ETSO sau de către reprezentantul său autorizat.

21A.609 Obligațiile titularilor de autorizații ETSO

Titularul unei autorizații ETSO, în condițiile prezentului capitol:

(a)	Produce fiecare articol în conformitate cu capitolul G sau capitolul F, fapt care asigură că fiecare articol finit este conform cu datele sale de proiectare și oferă siguranță la instalare.

(b)	Pregătește și păstrează, pentru fiecare model al fiecărui articol pentru care se eliberează o autorizație ETSO, un dosar la zi cu datele tehnice complete și evidențe în conformitate cu punctul 21A.613.

(c)	Întocmește, păstrează și actualizează originalele tuturor manualelor cerute de specificațiile de navigabilitate care se aplică acelui articol.

(d)	Pune la dispoziția utilizatorilor articolului și agenției, la cerere, manualele de întreținere, reparații capitale și reparații tehnice necesare pentru utilizarea și întreținerea articolului, precum și modificările aduse acelor manuale;

(e)	Marchează fiecare articol în conformitate cu punctul 21A.807;

(f)	Respectă cerințele de la punctele 21A.3 literele (b) și (c), 21A.3B și 21A.4.

(g)	Continuă să satisfacă cerințele de calificare de la punctul 21A.602B.

21A.610 Aprobarea abaterilor de la standardele de performanță

(a)	Fiecare producător care solicită aprobare pentru a se abate de la un standard de performanță ETSO, trebuie să demonstreze că standardele de la care se solicită abaterea sunt compensate de factori sau caracteristici de proiectare care oferă un nivel echivalent de siguranță.

(b)	Cererea de aprobare a abaterilor, împreună cu toate datele aferente, se depune la agenție.

21A.611 Modificarea proiectului

(a)

Titularul autorizației ETSO poate efectua modificări minore ale proiectului (orice modificare ce nu reprezintă o modificare majoră), fără o aprobare suplimentară din partea agenției. În acest caz, articolul modificat păstrează numărul de model inițial (se utilizează modificări ale numerelor reperelor pentru a identifica modificările minore), iar titularul trimite agenției datele revizuite necesare pentru conformitate cu punctul 21A.603 litera (b).

(b)

Orice modificare de proiect efectuată de către titularul autorizației ETSO, destul de amplă pentru a necesita o evaluare completă în vederea stabilirii conformității cu ETSO, reprezintă o modificare majoră. Înainte de efectuarea unei astfel de modificări, titularul atribuie articolului o nouă denumire a tipului sau modelului și solicită o nouă autorizație în condițiile prevăzute la punctul 21A.603.

(c)

O modificare de proiect efectuată de o persoană fizică sau juridică, alta decât titularul autorizației ETSO care a depus declarația de conformitate pentru articol, este eligibilă pentru aprobare în condițiile prevăzute în acest capitol numai în cazul în care persoana care dorește aprobarea solicită o autorizație ETSO separată, în condițiile prevăzute la punctul 21A.603.

21A.613 Evidența documentelor

Ca urmare a cerințelor de evidență corespunzătoare sau aferente sistemului de calitate, toate informațiile relevante referitoare la construcție, desenele și rapoartele probelor, inclusiv rapoartele de inspecție privind articolul testat, se țin la dispoziția agenției și se stochează cu scopul de a oferi informațiile necesare pentru a se asigura menținerea navigabilității articolului și a produsului din certificatul de omologare de tip în care este montat.

21A.615 Inspecția din partea agenției

La solicitarea agenției, fiecare solicitant sau titular de autorizație ETSO pentru un articol trebuie să permită agenției:

(a)	să asiste la orice probe;

(b)	să verifice dosarele cu datele tehnice referitoare la acel articol.

21A.619 Durata și menținerea valabilității

(a)

O autorizație ETSO se eliberează pe durată nelimitată. Aceasta rămâne valabilă în afară de oricare din cazurile în care:

1.	condițiile solicitate în momentul acordării autorizației ETSO nu mai sunt respectate; sau

2.	obligațiile titularului indicate la punctul 21A.609 nu mai sunt îndeplinite; sau

3.	s-a dovedit că articolul prezintă riscuri inacceptabile în exploatare; sau

4.	autorizația a fost suspendată sau retrasă în condițiile prevăzute de procedurile administrative aplicabile, stabilite de către agenție.

(b)	În caz de suspendare sau retragere, certificatul se returnează agenției.

21A.621 Transfer

Cu excepția unei modificări de proprietate a titularului, care se consideră o modificare importantă și, în consecință, trebuie să fie conformă cu punctele 21A.147 și 21A.247, după caz, o autorizație ETSO eliberată în condițiile prevăzute în prezenta parte nu este transferabilă.

(CAPITOLUL P - NU SE APLICĂ)

CAPITOLUL Q - IDENTIFICAREA PRODUSELOR, REPERELOR ȘI DISPOZITIVELOR

21A.801 Identificarea produselor

(a)

Identificarea produselor trebuie să includă următoarele informații:

1.	Numele producătorului.

2.	Destinația produsului.

3.	Numărul de serie dat de producător.

4.	Orice alte informații pe care agenția le consideră necesare.

(b)

Orice constructor de aeronavă sau motor, persoană fizică sau juridică, în condițiile prevăzute la capitolul G sau capitolul F, trebuie să identifice aeronava sau motorul printr-o placă ignifugă, pe care se aplică datele menționate la litera (a) prin gravare, ștanțare sau orice altă metodă de marcare ignifugă aprobată. Placa de identificare se fixează astfel încât să fie accesibilă și lizibilă și să nu poată fi înlăturată sau ștearsă în condiții de funcționare normală, nici să se piardă ori să fie distrusă în caz de accident.

(c)

Orice fabricant de elice, pală de elice sau butuc de elice, persoană fizică sau juridică, în condițiile prevăzute în capitolul G sau capitolul F, trebuie să le identifice prin placare, ștanțare, gravare sau altă metodă de identificare ignifugă aprobată, pe o suprafață adecvată, astfel încât să se ofere datele menționate la litera (a); marcajul nu trebuie să poată fi șters ori înlăturat în condiții de funcționare normală, nici să se piardă ori să se distrugă în caz de accident.

(d)

Pentru baloanele libere, placa de identificare recomandată la litera (b) se fixează pe învelișul balonului și se aplică, dacă este posibil, într-un loc în care să fie lizibilă pentru operator, atunci când balonul este umplut cu aer. În plus, nacela și orice sistem de încălzire se marchează permanent și lizibil cu numele producătorului, numărul reperului (sau echivalent), precum și numărul de serie (sau echivalent).

21A.803 Tratarea datelor de identificare

(a)	Nici o persoană nu poate înlătura, modifica sau aplica datele de identificare menționate la punctul 21A.801 litera (a) pe nici o aeronavă, elice, pală de elice sau motor sau butuc de elice sau la punctul 21A.807 litera (a) pe un bloc de alimentare auxiliar (APU), fără aprobarea agenției.

(b)	Nici o persoană nu poate înlătura sau instala o placă de identificare prevăzută la punctele 21A.801 sau 21A.807, pentru un APU, fără aprobarea agenției.

(c)

Prin derogare de la literele (a) și (b), orice persoană fizică sau juridică ce efectuează lucrări de întreținere, în condițiile prevăzute de normele de aplicare asociate în vigoare, poate, în conformitate cu metodele, tehnicile și practicile stabilite de către agenție:

1.	să înlăture, să modifice sau să aplice datele de identificare menționate la punctul 21A.801 litera (a) pe orice aeronavă, motor, elice, pală de elice sau butuc de elice sau la punctul 21A.807 litera (a) pe un bloc de alimentare auxiliar (APU); sau

2.	să înlăture o placă de identificare menționată la punctul 21A.801 sau la 21A.807 pentru blocul de alimentare auxiliar, atunci când acest lucru este necesar în timpul operațiilor de întreținere.

(d)	Nici o persoană nu poate instala o placă de identificare, înlăturată în conformitate cu litera (c) subpunctul 2, pe o aeronavă, un motor, o elice, pală de elice sau un butuc de elice, în afara celor de pe care a fost înlăturată.

21A.804 Identificarea reperelor și dispozitivelor

(a)

Fiecare producător al unui reper sau al unui dispozitiv trebuie să marcheze reperul sau dispozitivul, permanent și lizibil, prin următoarele elemente:

1.	un nume, o marcă comercială sau un simbol care să identifice producătorul;

2.	numărul reperului, prevăzut în datele de proiect aplicabile; și

3.	literele EPA (European Part Approval), pentru reperele sau dispozitivele fabricate în conformitate cu datele de proiect aprobate, care nu aparțin titularului certificatului de omologare a produsului în cauză, cu excepția articolelor ETSO.

(b)

Prin derogare de la litera (a), în cazul în care agenția este de acord că un reper sau un dispozitiv are dimensiuni prea mici sau că, din alt motiv, nu se poate realiza marcarea unui reper sau a unui dispozitiv cu datele prevăzute la litera (a), documentul de autorizare a dării în exploatare care însoțește reperul sau dispozitivul ori ambalajul lor trebuie să cuprindă informațiile care nu au putut fi marcate pe reper sau dispozitiv.

21A.805 Identificarea reperelor cu un grad ridicat de complexitate

Pe lângă cerința de la punctul 21A.804, fiecare producător al unui reper ce urmează a fi montat pe un produs cu certificat de omologare de tip, care a fost identificat ca fiind un reper cu un grad ridicat de complexitate, trebuie să marcheze acel reper, permanent și lizibil, cu un număr de reper și un număr de serie.

21A.807 Identificarea articolelor ETSO

(a)

Fiecare titular al unei autorizații ETSO, în condițiile prevăzute în capitolul O, trebuie să marcheze fiecare articol, permanent și lizibil, cu următoarele informații:

1.	numele și adresa producătorului;

2.	denumirea, tipul, numărul de reper sau desemnarea modelului articolului;

3.	numărul de serie sau data fabricației articolului sau ambele; și

4.	numărul ETSO aplicabil.

(b)

Prin derogare de la litera (a), în cazul în care agenția este de acord că un reper este prea mic sau că, din alt motiv, nu se poate realiza marcarea unui reper cu oricare dintre informațiile solicitate la litera (a), documentul de autorizare a dării în exploatare care însoțește reperul sau cutia acestuia trebuie să cuprindă informațiile care nu au putut fi marcate pe reper.

(c)

Fiecare persoană care produce un bloc de alimentare auxiliar (APU), în condițiile prevăzute în capitolul G sau capitolul F, trebuie să identifice acel APU printr-o placă ignifugă pe care să se marcheze prin gravare, ștanțare sau altă metodă de marcare ignifugă aprobată, datele menționate la litera (a). Placa de identificare se fixează astfel încât să fie accesibilă și lizibilă și să nu poată fi îndepărtată sau ștearsă în condiții de exploatare normală, nici să se piardă ori să se distrugă în caz de accident.

SECȚIUNEA B PROCEDURI PENTRU AUTORITĂȚILE COMPETENTE

CAPITOLUL A - DISPOZIȚII GENERALE

21B.5 Domeniu de aplicare

(a)

Prezenta secțiune stabilește procedura pe care trebuie să o urmeze autoritatea competentă a statului membru atunci când își exercită sarcinile și responsabilitățile legate de eliberarea, întreținerea, modificarea, suspendarea și retragerea certificatelor, aprobărilor și autorizațiilor menționate în prezenta parte.

(b)	În conformitate cu articolul 14 din regulamentul de bază, agenția trebuie să elaboreze specificații pentru certificare și materiale cu caracter orientativ pentru a sprijini statele membre în aplicarea prezentei secțiuni.

21B.20 Obligațiile autorității competente

Fiecare autoritate competentă a statului membru răspunde de punerea în aplicare a secțiunii A capitolele F, G, H și I, numai pentru solicitanții sau titularii al căror sediu principal de activitate se află pe teritoriul acestuia.

21B.25 Cerințe privind organizarea autorității competente

(a)

Generalități:

Statul membru desemnează o autoritate competentă cu responsabilități alocate pentru punerea în aplicare a secțiunii A, capitolele F, G, H și I, cu proceduri documentate, structură organizatorică și personal.

(b)

Resurse:

1.	Numărul angajaților trebuie să fie suficient pentru a îndeplini sarcinile primite.

2.	Autoritatea competentă a statului membru numește unul sau mai mulți directori care răspund de executarea sarcinii (sarcinilor) asociate în cadrul autorității, inclusiv comunicarea cu agenția și cu celelalte autorități naționale, după caz.

(c)

Calificare și instruire:

Toți angajații trebuie să fie calificați în mod corespunzător și să aibă cunoștințe, experiență și instruire suficiente pentru a-și duce la îndeplinire sarcina primită.

21B.30 Proceduri documentate

(a)

Autoritatea competentă a statului membru stabilește proceduri documentate pentru descrierea organizării, mijloacelor și metodelor de satisfacere a cerințelor prezentei părți. Procedurile trebuie să fie actualizate și reprezintă documentele de lucru de bază în cadrul respectivei autorități, pentru toate activitățile asociate.

(b)	O copie a procedurilor și modificărilor acestora este pusă la dispoziția agenției.

21B.35 Modificarea organizării și procedurilor

(a)	Autoritatea competentă a statului membru informează agenția cu privire la orice modificare importantă a organizării sale și a procedurilor sale documentate.

(b)	Autoritatea competentă a statului membru trebuie să își actualizeze la timp procedurile documentate în legătură cu orice modificare a normelor, pentru a asigura punerea în aplicare eficace.

21B.40 Soluționarea litigiilor

(a)	Autoritatea competentă a statului membru instituie un sistem de soluționare a litigiilor, în cadrul procedurilor sale de organizare documentate.

(b)	În cazul în care există un litigiu care nu poate fi soluționat între autoritățile competente ale statelor membre, conform dispozițiilor de la punctul 21B.25 litera (b) subpunctul 2, directorii sunt cei responsabili de notificarea agenției, în vederea medierii.

21B.45 Raportare/coordonare

(a)

Autoritatea competentă a statului membru asigură coordonarea, după caz, cu celelalte echipe de certificare, investigare, aprobare sau autorizare ale respectivei autorități, cu celelalte state membre și cu agenția, pentru a asigura schimbul eficient de informații legate de siguranța produselor, reperelor și dispozitivelor.

(b)	Autoritatea competentă a statului membru informează agenția cu privire la orice dificultate întâmpinată în punerea în aplicare a prezentei părți.

21B.55 Evidența documentelor

Autoritatea competentă a statului membru păstrează sau menține accesul la înregistrările corespunzătoare referitoare la certificatele, aprobările și autorizațiile pe care le-a acordat în conformitate cu normele interne respective și a căror responsabilitate este transferată agenției, atât timp cât aceste înregistrări nu au fost transferate la agenție.

21B.60 Dispoziții privind navigabilitatea

În cazul în care o autoritate competentă a unui stat membru primește dispoziții privind navigabilitatea de la autoritatea competentă a unui stat nemembru, dispozițiile se transmit agenției pentru a fi aduse la cunoștință, în conformitate cu articolul 15 din regulamentul de bază.

CAPITOLUL B - CERTIFICATE DE OMOLOGARE DE TIP ȘI CERTIFICATE DE OMOLOGARE RESTRICȚIONATE

Se aplică procedurile administrative stabilite de către agenție.

(CAPITOLUL C - NU SE APLICĂ)

CAPITOLUL D - MODIFICĂRI ALE CERTIFICATELOR DE OMOLOGARE DE TIP ȘI ALE CERTIFICATELOR DE OMOLOGARE RESTRICȚIONATE

Se aplică procedurile administrative stabilite de către agenție.

CAPITOLUL E – CERTIFICATE DE OMOLOGARE SUPLIMENTARE

Se aplică procedurile administrative stabilite de către agenție.

CAPITOLUL F – FABRICAȚIE FĂRĂ APROBAREA ÎNTREPRINDERII DE PRODUCȚIE

21B.120 Investigații

(a)

Autoritatea competentă numește o echipă de investigație pentru fiecare solicitant sau titular al unei scrisori de aprobare, pentru a duce la îndeplinire toate sarcinile relevante asociate cu această scrisoare de aprobare, echipă formată dintr-un șef de echipă care administrează și conduce echipa și, dacă este necesar, unul sau mai mulți membri ai echipei. Șeful de echipă se subordonează managerului răspunzător pentru activitate, definit la punctul 21B.25 litera (b) subpunctul 2.

(b)	Autoritatea competentă desfășoară suficiente activități de investigare pentru un solicitant sau un titular al unei scrisori de aprobare, pentru a justifica recomandările pentru eliberarea, menținerea, modificarea, suspendarea sau retragerea scrisorii de aprobare.

(c)

Autoritatea competentă întocmește proceduri de investigare a solicitanților sau titularilor unei scrisori de aprobare, ca parte a procedurilor documentate care acoperă cel puțin următoarele elemente:

1.	evaluarea cererilor primite;

2.	stabilirea echipei de investigare;

3.	pregătirea și planificarea investigațiilor;

4.	evaluarea documentației (manual, proceduri etc.);

5.	auditare și inspecție;

6.	urmărirea acțiunilor corective; și

7.	recomandare privind eliberarea, modificarea, suspendarea sau retragerea scrisorii de aprobare.

21B.130 Eliberarea scrisorii de aprobare

(a)

În cazul în care s-a convins că producătorul este în conformitate cu cerințele aplicabile din secțiunea A capitolul F, autoritatea competentă emite o scrisoare de aprobare care arată conformitatea produselor industriale, a reperelor sau dispozitivelor (formular EASA 65, a se vedea anexa), fără întârziere nejustificată.

(b)	Scrisoarea de aprobare cuprinde domeniul de aplicare a acordului, o dată de reziliere și, dacă este cazul, limitările corespunzătoare legate de autorizare.

(c)	Perioada de valabilitate a scrisorii de aprobare nu poate depăși un an.

21B.135 Menținerea scrisorii de aprobare

Autoritatea competentă menține scrisoarea de aprobare atâta vreme cât:

(a)	Fabricantul aplică în mod corespunzător formularul EASA 52 (a se vedea anexa) ca declarație de conformitate pentru aeronava completă și formularul EASA 1 (a se vedea anexa) pentru alte produse decât aeronava completă, reperele și dispozitivele; și

(b)

Verificările au fost efectuate de către autoritatea competentă a statului membru înaintea validării formularului EASA 52 (a se vedea anexa) sau a formularului EASA 1 (a se vedea anexa), în conformitate cu punctul 21A.130 litera (c) și nu au revelat neconformitate față de cerințele sau procedurile cuprinse în manualul furnizat de fabricant sau în ceea ce privește conformitatea produselor, reperelor și dispozitivelor respective. Aceste inspecții trebuie să verifice cel puțin dacă:

1.	Acordul se referă la produsul, reperul sau dispozitivul care a fost validat și rămâne valabil.

2.	Manualul descris la punctul 21A.125 litera (b) și starea sa de modificare menționată în scrisoarea de aprobare reprezintă document de lucru de bază pentru fabricant. În caz contrar, inspecția nu trebuie să continue și, în consecință, eliberarea certificatelor nu este validată.

3.	Producția a fost realizată în conformitate cu condițiile prevăzute în scrisoarea de aprobare și s-a efectuat în mod satisfăcător.

4.	Verificările și probele (inclusiv probele de zbor, dacă este cazul), în conformitate cu punctul 21A.130 litera (b) subpunctul 2 și litera (b) subpunctul 3, au fost realizate în conformitate cu condiția prevăzută în scrisoarea de aprobare și s-au efectuat în mod satisfăcător.

5.	Verificările efectuate de autoritatea competentă, descrise sau abordate în scrisoarea de aprobare, au fost efectuate și s-a constatat că rezultatele sunt acceptabile.

6.	Declarația de conformitate este conformă cu punctul 21A.130 și informațiile asigurate de aceasta nu împiedică validarea sa; și

(c)	Nu s-a ajuns la data de reziliere pentru scrisoarea de aprobare.

21B.140 Modificarea scrisorii de aprobare

(a)	Autoritatea competentă examinează, după caz, în conformitate cu punctul 21B.120, orice modificare a scrisorii de aprobare.

(b)	În cazul în care autoritatea competentă s-a convins că cerințele din secțiunea A capitolul F continuă să fie respectate, ea trebuie să modifice scrisoarea de aprobare în mod corespunzător.

21B.143 Notificarea constatărilor

(a)

În cazul în care autoritatea competentă găsește dovada obiectivă care arată că titularul unei scrisori de aprobare nu respectă cerințele aplicabile din prezenta parte, constatarea este clasificată în conformitate cu punctul 21A.125B și:

1.	O constatare de nivel unu este notificată imediat titularului scrisorii de aprobare și este confirmată în scris în decurs de trei zile lucrătoare de la stabilirea sa.

2.	O constatare de nivel doi este confirmată în scris titularului scrisorii de aprobare în decurs de 14 zile lucrătoare de la stabilirea sa.

(b)	Autoritatea competentă identifică pentru titularul scrisorii de aprobare orice constatare de nivel trei, așa cum este definită la punctul 21A.125B litera (b), prin mijloace corespunzătoare pe care le consideră adecvate.

21B.145 Suspendarea și retragerea scrisorii de aprobare

(a)

În cazul constatărilor de nivel unu sau de nivel doi, autoritatea competentă suspendă sau retrage, parțial sau în totalitate, o scrisoare de aprobare, după cum urmează:

1.	În cazul unei constatări de nivel unu, scrisoarea este limitată sau suspendată imediat. În cazul în care titularul scrisorii de aprobare nu reușește să se conformeze cu cerințele de la punctul 21A.125B litera (c) subpunctul 1, scrisoarea de aprobare este retrasă.

În cazul unei constatări de nivel doi, autoritatea competentă decide în privința oricărei limitări a scrisorii de aprobare, prin suspendarea temporară a scrisorii de aprobare sau a unor părți din aceasta. În cazul în care titularul scrisorii de aprobare nu reușește să se conformeze cu cerințele de la punctul 21A.125B litera (c) subpunctul 2, scrisoarea de aprobare este retrasă.

(b)	Suspendarea sau retragerea scrisorii de aprobare este comunicată în scris titularului scrisorii de aprobare. Autoritatea competentă declară motivele limitării, suspendării sau retragerii și informează titularul scrisorii de aprobare despre dreptul său la apel.

(c)	În cazul în care o scrisoare de aprobare a fost suspendată, ea poate fi repusă în vigoare numai după refacerea conformității cu cerințele din secțiunea A capitolul F.

21B.150 Evidența documentelor

(a)	Autoritatea competentă stabilește un sistem de păstrare a documentelor care permite urmărirea adecvată a procesului de eliberare, menținere, modificare, suspendare sau retragere a fiecărei scrisori de aprobare.

(b)

Înregistrările trebuie să cuprindă cel puțin:

1.	documentele asigurate de către solicitantul sau titularul unei scrisori de aprobare;

2.	documentele formulate în timpul investigației și inspectării, în care sunt prezentate activitățile și rezultatele finale ale elementelor definite la punctul 21B.120;

3.	scrisoarea de aprobare, inclusiv schimbările; și

4.	procesele verbale al întâlnirilor cu producătorul.

(c)	Înregistrările se arhivează pentru o perioada de păstrare minimă de șase ani de la rezilierea scrisorii de aprobare.

(d)	De asemenea, autoritatea competentă ține evidența tuturor declarațiilor de conformitate (formular EASA 52, a se vedea anexa) și a certificatelor de autorizare a dării în exploatare (formular EASA 1, a se vedea anexa) pe care le-a validat.

CAPITOLUL G – APROBAREA ÎNTREPRINDERII DE PRODUCȚIE

21B.220 Investigații

(a)

Autoritatea competentă numește o echipă de aprobare a întreprinderii de producție pentru fiecare solicitant sau titular de aprobare de întreprindere de producție, pentru a îndeplini toate sarcinile relevante asociate cu această aprobare de întreprindere de producție, echipa fiind formată dintr-un șef de echipă care administrează și conduce echipa de aprobare și, dacă este necesar, unul sau mai mulți membri ai echipei. Șeful echipei este subordonat managerului răspunzător pentru activitate, definit la punctul 21B.25 litera (b) subpunctul 2.

(b)	Autoritatea competentă desfășoară suficiente activități de investigare pentru un solicitant sau titular de aprobare de întreprindere de producție, pentru a justifica recomandările pentru eliberarea, menținerea, modificarea, suspendarea sau retragerea aprobării.

(c)

Autoritatea competentă pregătește procedurile pentru verificarea unei aprobări de întreprindere de producție, ca parte a procedurilor documentate care acoperă cel puțin următoarele elemente:

1.	evaluarea cererilor primite;

2.	stabilirea echipei de aprobare a întreprinderii de producție;

3.	verificarea pregătirii și planificării;

4.	evaluarea documentației (prezentarea întreprinderii de producție, proceduri etc.);

auditare;

6.	urmărirea acțiunilor corective;

7.	recomandare pentru eliberarea, modificarea, suspendarea sau retragerea aprobării de întreprindere de producție;

8.	supraveghere continuă.

21B.225 Notificarea constatărilor

(a)

În cazul în care se găsesc dovezi obiective care atestă faptul că titularul aprobării de întreprindere de producție nu respectă cerințele aplicabile din prezenta parte, această constatare se clasifică în conformitate cu cerințele de la punctul 21A.158 litera (a) și:

1.	O constatare de nivel unu este notificată imediat titularului aprobării de întreprindere de producție și este confirmată în scris în termen de 3 zile lucrătoare de la stabilirea sa.

2.	O constatare de nivel doi este confirmată în scris titularului aprobării de întreprindere de producție, în termen de 14 zile lucrătoare de la stabilirea sa.

(b)	Autoritatea competentă identifică pentru titularul aprobării de întreprindere de producție orice constatare de nivel trei, definită la punctul 21A.158 litera (b), prin mijloace corespunzătoare, pe care le consideră adecvate.

21B.230 Eliberarea certificatului

(a)	În cazul în care s-a convins că întreprinderea de producție este în conformitate cu cerințele aplicabile din secțiunea A capitolul G, autoritatea competentă emite o aprobare de întreprindere de producție (formular EASA 55, a se vedea anexa), fără întârziere nejustificată.

(b)	Numărul de referință se include în formularul EASA 55, în modul prevăzut de agenție.

21B.235 Supraveghere continuă

(a)

În scopul justificării menținerii autorizației de întreprindere de producție, autoritatea competentă desfășoară o supravegherea continuă:

1.	pentru a verifica dacă sistemul de calitate al titularului aprobării de întreprindere de producție este în continuare conform cu secțiunea A capitolul G; și

2.	pentru a verifica dacă întreprinderea titularului aprobării de întreprindere de producție funcționează în conformitate cu prezentarea întreprinderii de producție; și

3.	pentru a verifica intrarea în vigoare a procedurilor de prezentare a întreprinderii de producție; și

4.	pentru a monitoriza prin eșantionare standardele produsului, reperului sau dispozitivului.

(b)	Supravegherea continuă se realizează în conformitate cu punctul 21B.220.

(c)

Autoritatea competentă asigură, prin supraveghere continuă planificată, că aprobarea de întreprindere de producție este revizuită complet, în ceea ce privește conformarea cu cerințele prezentei părți, pe parcursul unei perioade de 24 de luni. Supravegherea continuă poate fi reprezentată de câteva activități de investigație pe parcursul acestei perioade de timp. Numărul de audituri poate varia în funcție de complexitatea întreprinderii, de numărul de locații și de caracterul critic al producției. Ca o cerință minimă, titularul unei aprobări de întreprindere de producție trebuie să fie supus activității de supraveghere continuă de către autoritatea competentă cel puțin o dată pe an.

21B.240 Modificarea aprobării întreprinderii de producție

(a)	Autoritatea competentă monitorizează orice schimbare minoră, prin activități de supraveghere continuă.

(b)

Autoritatea competentă investighează, după caz, în conformitate cu cerințele de la punctul 21B.220, orice modificare semnificativă a unei aprobări de întreprindere de producție sau cerere făcută de un titular de aprobare de întreprindere de producție pentru modificarea domeniului de aplicare sau a termenelor aprobării.

(c)	În cazul în care autoritatea competentă este convinsă că cerințele din secțiunea A capitolul G continuă să fie respectate, ea va modifica aprobarea de întreprindere de producție în mod corespunzător.

21B.245 Suspendarea și retragerea aprobării întreprinderii de producție

(a)

În cazul unei constatări de nivel unu sau de nivel doi, autoritatea competentă limitează, suspendă sau retrage, parțial sau în întregime, o aprobare de întreprindere de producție, după cum urmează:

În cazul unei constatări de nivel unu, aprobarea de întreprindere de producție este imediat limitată sau suspendată. În cazul în care titularul aprobării de întreprindere de producție nu reușește să respecte cerințele de la punctul 21A.158 litera (c) subpunctul 1, aprobarea de întreprindere de producție este retrasă.

În cazul unei constatări de nivel doi, autoritatea competentă decide în privința oricărei limitări a volumului aprobării, prin suspendarea temporară a aprobării de întreprindere de producție sau a unor părți din aceasta. În cazul în care titularul aprobării de întreprindere de producție nu reușește să respecte cerințele de la punctul 21A.158 litera (c) subpunctul 2, aprobarea de întreprindere de producție este retrasă.

(b)

Limitarea, suspendarea sau retragerea aprobării de întreprindere de producție se comunică în scris titularului aprobării de întreprindere de producție. Autoritatea competentă prezintă motivele pentru suspendare sau retragere și informează titularul aprobării de întreprindere de producție despre dreptul său la apel.

(c)	În cazul în care o aprobare de întreprindere de producție a fost suspendată, ea poate fi restabilită numai după refacerea conformității cu secțiunea A capitolul G.

21B.260 Evidența documentelor

(a)	Autoritatea competentă stabilește un sistem de evidență a documentelor care permite urmărirea adecvată a procesului pentru eliberarea, menținerea, modificarea, suspendarea sau retragerea fiecărei aprobări de întreprindere de producție.

(b)

Înregistrările cuprind cel puțin:

1.	documentele furnizate de solicitantul sau titularul unui certificat de aprobare a întreprinderii de producție;

2.	documentele întocmite în timpul investigației și controlului, în care sunt definite activitățile și rezultatele privind elementele definite la punctul 21B.220, inclusiv constatările stabilite în conformitate cu punctul 21B.225;

3.	programul de supraveghere continuă, care include înregistrarea investigațiilor efectuate;

4.	certificatul de aprobare a întreprinderii de producție, inclusiv modificările;

5.	procesul verbal al întâlnirilor cu titularul aprobării de întreprindere de producție.

(c)	Evidențele se păstrează pe o perioadă minimă de șase ani.

CAPITOLUL H – CERTIFICATE DE NAVIGABILITATE

21B.320 Investigații

(a)

Autoritatea competentă a statului membru în care s-a efectuat înmatricularea desfășoară suficiente activități de investigație pentru solicitantul sau titularul unui certificat de navigabilitate, pentru a justifica eliberarea, menținerea, modificarea, suspendarea sau retragerea certificatului ori a aprobării.

(b)

Autoritatea competentă a statului membru în care s-a efectuat înmatricularea întocmește procedurile de evaluare, care se referă cel puțin la următoarele elemente:

1.	evaluarea eligibilității solicitantului;

2.	evaluarea eligibilității cererii;

3.	clasificarea certificatelor de navigabilitate;

4.	evaluarea documentației primite împreună cu solicitarea;

5.	inspectarea aeronavei;

6.	determinarea condițiilor, restricțiilor sau limitărilor necesare pentru certificatele de navigabilitate.

21B.325 Eliberarea certificatelor de navigabilitate

(a)

Autoritatea competentă a statului membru în care s-a efectuat înmatricularea emite sau modifică, după caz, certificatul de navigabilitate (formular EASA 25, a se vedea anexa), certificatul de navigabilitate restricționat (formular EASA 24, a se vedea anexa) ori autorizația de zbor (formular EASA 20, a se vedea anexa), fără întârziere nejustificată, atunci când este convinsă că au fost îndeplinite cerințele aplicabile din secțiunea A capitolul H.

(b)	Pe lângă un certificat de navigabilitate pentru o aeronavă nouă sau folosită, provenită dintr-un stat nemembru, autoritatea competentă a statului membru în care s-a efectuat înmatricularea emite un certificat inițial de revizuire a navigabilității (formular EASA 15a, a se vedea anexa).

21B.330 Suspendarea și retragerea certificatelor de navigabilitate

(a)	În cazul în care există dovada că nu este îndeplinită oricare dintre condițiile specificate la punctul 21A.181 litera (a), autoritatea competentă a statului membru în care s-a efectuat înmatricularea suspendă sau retrage certificatul de navigabilitate.

(b)

În momentul emiterii notificării de suspendare sau retragere a certificatului de navigabilitate, a certificatului de navigabilitate restricționat sau a autorizației de zbor, autoritatea competentă a statului membru în care s-a efectuat înmatricularea prezintă motivele suspendării sau retragerii și informează titularul certificatului sau autorizației despre dreptul său la apel.

21B.345 Evidența documentelor

(a)	Autoritatea competentă a statului membru în care s-a efectuat înmatricularea stabilește un sistem de evidență a documentelor care să permită urmărirea procesului de emitere, menținere, modificare, suspendare sau retragere a fiecărui certificat de navigabilitate individual.

(b)

Înregistrările includ cel puțin:

1.	documentele asigurate de către solicitant;

2.	documentele întocmite în timpul investigației, în care sunt prezentate activitățile și rezultatele finale ale elementelor definite în 21B.320 litera (b);

3.	o copie a certificatului sau autorizației, inclusiv modificările.

(c)	Înregistrările se păstrează pe o perioadă minimă de șase ani de la părăsirea registrului național.

CAPITOLUL I - CERTIFICATE DE ZGOMOT

21B.420 Investigații

(a)	Autoritatea competentă a statului membru în care s-a efectuat înmatricularea trebuie să întreprindă suficiente activități de investigație pentru un solicitant sau titular al unui certificat de zgomot, pentru a justifica eliberarea, menținerea, modificarea, suspendarea sau retragerea certificatului.

(b)

Autoritatea competentă a statului membru în care s-a efectuat înmatricularea pregătește proceduri de evaluare ca parte a procedurilor documentate care acoperă cel puțin următoarele elemente:

1.	evaluarea eligibilității;

2.	evaluarea documentației primite împreună cu cererea;

3.	inspectarea aeronavei.

21B.425 Eliberarea certificatelor de zgomot

Autoritatea competentă a statului membru în care s-a efectuat înmatricularea emite sau modifică, după caz, certificatele de zgomot fără întârziere nejustificată (formular EASA 45, a se vedea anexa), dacă este satisfăcută de îndeplinirea cerințelor aplicabile din secțiunea A capitolul I.

21B.430 Suspendarea și retragerea certificatului de zgomot

(a)	În cazul în care există dovada că nu sunt îndeplinite unele din condițiile specificate la punctul 21A.211 litera (a), autoritatea competentă a statului membru în care s-a efectuat înmatricularea suspendă sau retrage un certificat de zgomot.

(b)	În cazul emiterii unei notificări de suspendare și retragere a unui certificat de zgomot, autoritatea competentă a statului membru în care s-a efectuat înmatricularea trebuie să prezinte motivele suspendării sau retragerii și să informeze titularul de certificat despre dreptul său la apel.

21B.445 Evidența documentelor

(a)

Autoritatea competentă a statului membru în care s-a efectuat înmatricularea stabilește un sistem de evidență a documentelor, bazat pe criterii de evidență minime, care să permită urmărirea corespunzătoare a procesului de emitere, menținere, modificare, suspendare sau retragere a fiecărui certificat de zgomot.

(b)

Înregistrările trebuie să includă cel puțin:

1.	documentele asigurate de solicitant;

2.	documentele întocmite în timpul investigației, în care sunt prezentate activitățile și rezultatele finale ale elementelor definite la punctul 21B.420 litera (b);

3.	o copie a certificatului, inclusiv modificările.

(c)	Înregistrările se arhivează pentru o perioadă minimă de șase ani după părăsirea registrului național.

CAPITOLUL J – APROBAREA ÎNTREPRINDERII DE PROIECTARE

Se aplică procedurile administrative stabilite de agenție.

CAPITOLUL K – REPERE ȘI DISPOZITIVE

Se aplică procedurile administrative stabilite de agenție.

(CAPITOLUL L – NU SE APLICĂ)

CAPITOLUL M – REPARAȚII

Se aplică procedurile administrative stabilite de agenție.

(CAPITOLUL N – NU SE APLICĂ)

CAPITOLUL O – AUTORIZAȚII ETSO

Se aplică procedurile administrative stabilite de agenție.

(CAPITOLUL P – NU SE APLICĂ)

CAPITOLUL Q – IDENTIFICAREA PRODUSELOR, REPERELOR ȘI DISPOZITIVELOR

Se aplică procedurile administrative stabilite de agenție.

Apendice

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

175

32003R1643

L 245/7

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1643/2003 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 22 iulie 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1592/2002 privind normele comune în domeniul aviației civile și înființarea unei agenții europene pentru siguranța aeriană

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 80 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Curții de Conturi (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (4),

întrucât:

(1)

Este necesar ca anumite dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 1592/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2002 privind normele comune în domeniul aviației civile și înființarea unei agenții europene pentru siguranța aeriană (5), să fie puse în concordanță cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (6) (denumit în continuare „regulamentul financiar general”), în special cu articolul 185.

(2)

Principiile generale și limitările care reglementează exercitarea dreptului de acces la documente, prevăzut de articolul 255 din tratat, au fost stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (7).

(3)	La adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, cele trei instituții au convenit printr-o declarație comună că agențiile și organismele similare trebuie să pună în aplicare norme conforme cu regulamentul menționat.

(4)	În consecință, ar trebui incluse în Regulamentul (CE) nr. 1592/2002 dispozițiile necesare pentru ca Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 să se poată aplica Agenției Europene pentru Siguranța Aeriană, precum și o dispoziție referitoare la calea de atac împotriva unui refuz de acces la documente.

(5)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1592/2002 ar trebui să fie modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1592/2002 se modifică după cum urmează:

La articolul 24 alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu textul următor:

„(b)

Consiliul de administrație adoptă raportul anual privind activitățile agenției și îl transmite, până la 15 iunie, Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și statelor membre.

Agenția transmite anual autorității bugetare orice informații pertinente referitoare la rezultatele procedurilor de evaluare;”

La articolul 47:

(a)	alineatul (1) se înlocuiește cu textul următor: „(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (8) se aplică documentelor deținute de agenție.

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Consiliul de administrație adoptă sistemul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1643/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 iulie 2003 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1592/2002 din 15 iulie 2002 privind normele comune în domeniul aviației civile și înființarea unei agenții europene de siguranță aeriană (9).

(c)

se adaugă alineatul următor:

„(5) Deciziile luate de agenție în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot avea drept rezultat introducerea unei plângeri către Ombudsman sau pot constitui obiectul unei acțiuni în fața Curții de Justiție, în temeiul articolelor 195 și respectiv 230 din Tratatul CE.”

La articolul 48:

(a)

alineatele (3), (4), (5), (6) și (7) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3) Veniturile și cheltuielile se echilibrează.

(4) În fiecare an, Consiliul de administrație, pe baza unui proiect de raport privind estimarea veniturilor și a cheltuielilor, întocmește un buget estimativ cu veniturile și cheltuielile agenției pentru exercițiul financiar următor.

(5) Consiliul de administrație transmite, până la 31 martie, acest buget estimativ, care include și un proiect de organigramă și este însoțit de programul de activitate preliminar, Comisiei și statelor membre cu care Comunitatea a încheiat acorduri în conformitate cu articolul 55.

(6) Bugetul estimativ este transmis de Comisie Parlamentului European și Consiliului (denumit în continuare «autoritatea bugetară») împreună cu proiectul preliminar al bugetului general al Uniunii Europene.

(7) Pe baza bugetului estimativ, Comisia înscrie în proiectul preliminar al bugetului general al Uniunii Europene datele estimative pe care le consideră necesare în ceea ce privește organigrama și valoarea subvenției acordate din bugetul general, pe care le transmite autorității bugetare în conformitate cu articolul 272 din tratat.”

(b)

se adaugă alineatele următoare:

„(8) Autoritatea bugetară ordonanțează creditele alocate agenției.

Autoritatea bugetară adoptă organigrama agenției.

(9) Consiliul de administrație adoptă bugetul. El devine definitiv după adoptarea definitivă a bugetului general al Uniunii Europene. În cazul în care este necesar, bugetul se ajustează corespunzător.

(10) Consiliul de administrație notifică autorității bugetare, în cel mai scurt timp, intenția sa de a pune în aplicare orice proiect care poate avea un impact financiar semnificativ asupra finanțării bugetului, în special proiectele în domeniul proprietății, cum ar fi închirierea sau achiziționarea de imobile. Consiliul de administrație informează Comisia cu privire la aceasta.

În cazul în care o componentă a autorității bugetare a notificat intenția sa de a emite un aviz, aceasta transmite avizul menționat consiliului de administrație în termen de șase săptămâni de la data notificării proiectului.”

Articolul 49 se înlocuiește cu textul următor:

„Articolul 49

Execuția și controlul bugetului

(1) Directorul executiv execută bugetul agenției.

(2) Până la 1 martie următor încheierii fiecărui exercițiu financiar, contabilul agenției transmite contabilului Comisiei bugetul provizoriu împreună cu un raport privind gestiunea bugetară și financiară din exercițiul financiar respectiv. Contabilul Comisiei consolidează bugetul provizoriu al instituțiilor și organismelor descentralizate în conformitate cu articolul 128 din regulamentul financiar general.

(3) Până la 31 martie următor încheierii fiecărui exercițiu financiar, contabilul Comisiei transmite Curții de Conturi bugetul provizoriu al agenției împreună cu un raport privind gestiunea bugetară și financiară din exercițiul financiar respectiv. Raportul privind gestiunea bugetară și financiară a exercițiului se transmite, de asemenea, Parlamentului European și Consiliului.

(4) La primirea observațiilor formulate de Curtea de Conturi cu privire la bugetul provizoriu al agenției, în conformitate cu dispozițiile articolului 129 din regulamentul financiar general, directorul executiv stabilește bugetul definitiv al agenției pe răspundere proprie și îl prezintă consiliului de administrație în vederea obținerii unui aviz.

(5) Consiliul de administrație emite un aviz cu privire la bugetul definitiv al agenției.

(6) Directorul executiv transmite Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi, până la 1 iulie următor încheierii fiecărui exercițiu financiar, bugetul definitiv împreună cu avizul Consiliului de administrație.

(7) Bugetul definitiv se publică.

(8) Directorul executiv prezintă Curții de Conturi un răspuns privind observațiile acesteia până la 30 septembrie. Răspunsul se transmite, de asemenea, consiliului de administrație.

(9) Directorul executiv prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informație necesară pentru aplicarea în bune condiții a procedurii privind descărcarea de obligații pentru exercițiul financiar în cauză, în conformitate cu cele stabilite la articolul 146 alineatul (3) din regulamentul financiar general.

(10) Parlamentul European, la propunerea Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată, acordă directorului executiv, până la 30 aprilie a anului n+2, descărcarea de obligații în legătură cu execuția bugetară pe anul n.”

articolul 52 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 52

Dispoziții financiare

Consiliul de administrație adoptă normele financiare care se aplică agenției, după consultarea Comisiei. Normele financiare nu se pot abate de la Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei din 19 noiembrie 2002 privind regulamentul financiar-cadru pentru organismele prevăzute în articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar care se aplică bugetului general al Comunităților Europene (10), în afara cazului în care această abatere este cerută în mod expres pentru funcționarea agenției și există aprobarea prealabilă a Comisiei.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în prima zi a lunii următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 iulie 2003.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

G. ALEMANNO

(1) JO C 331 E, 31.12.2002, p. 85.

(2) JO C 285, 21.11.2002, p. 4.

(3) JO C 85, 8.4.2003, p. 64.

(4) Avizul Parlamentului European din 22 octombrie 2002 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziția comună a Consiliului din 3 iunie 2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Parlamentului European din 1 iulie 2003.

(5) JO L 240, 7.9.2002, p. 1.

(6) JO L 248, 16.9.2002, p. 1; rectificativ (JO L 25, 30.1.2003, p. 43).

(7) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

(8) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.”

(9) JO L 245, 29.9.2003, p. 7.”

(10) JO L 357, 31.12.2002, p. 72; rectificativ (JO L 2, 7.1.2003, p. 39).”

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

178

32003R1644

L 245/10

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1644/2003 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 22 iulie 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1406/2002 de înființare a unei Agenții Europene pentru Siguranță Maritimă

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 80 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Curții de Conturi (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (4),

întrucât:

(1)

Anumite dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 iunie 2002 de înființare a unei Agenții Europene pentru Siguranță Maritimă (5) ar trebui armonizate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (6) (denumit în continuare „regulamentul financiar”), în special articolul 185.

(2)

Principiile generale și limitele care reglementează dreptul de acces la documente, menționat la articolul 255 din tratat, au fost prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (7).

(3)	La adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, cele trei instituții au convenit printr-o declarație comună ca agențiile și organismele similare să aibă norme conforme regulamentului în cauză.

(4)

Se recomandă, prin urmare, includerea în Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 a dispozițiilor necesare pentru ca Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 să fie aplicabil Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă, precum și a unei dispoziții privind căile de atac în cazul în care accesul la documente este refuzat.

(5)	Se recomandă, prin urmarea, modificarea în consecință a Regulamentului (CE) nr. 1406/2002,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 se modifică după cum urmează:

La articolul 4:

(a)	alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (8) se aplică documentelor deținute de Agenție.

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Consiliul de administrație adoptă modalitățile practice de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1644/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 iulie 2003 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1406/2002 de înființare a unei Agenții Europene pentru Siguranță Maritimă (9).

(c)

se adaugă următorul alineat:

„(5) Deciziile luate de Agenție în temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unei plângeri adresate Ombudsman-ului sau al unei acțiuni înaintate Curții de Justiție a Comunităților Europene, în conformitate cu articolele 195 și, respectiv, 230 din Tratatul CE.”

Articolul 10 alineatul (2) litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)	adoptă raportul anual privind activitățile Agenției și îl înaintează până la 15 iunie Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și statelor membre. Agenția înaintează anual autorității bugetare toate informațiile pertinente pentru rezultatul procedurilor de evaluare.”

La articolul 18:

(a)

alineatele (3), (4), (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3) Directorul executiv întocmește un proiect de buget estimativ al veniturilor și cheltuielilor Agenției pentru anul următor și îl înaintează Consiliului de administrație, însoțit de o schemă de personal.

(4) Există un echilibru între venituri și cheltuieli.

(5) În fiecare an, Consiliul de administrație întocmește, pe baza proiectului de buget estimativ al veniturilor și cheltuielilor, bugetul estimativ al veniturilor și cheltuielilor Agenției pentru anul financiar următor.

(6) Acest buget estimativ, care cuprinde un proiect de schemă de personal și un program de lucru provizoriu, este înaintat până la 31 martie de către Consiliul de administrație Comisiei și statelor cu care Comunitatea a încheiat acorduri în temeiul articolului 17.”;

(b)

se adaugă următoarele alineate:

„(7) Bugetul estimativ este înaintat de către Comisie Parlamentului European și Consiliului (denumite în continuare «autoritatea bugetară»), împreună cu proiectul preliminar al bugetului general al Uniunii Europene.

(8) Pe baza bugetului estimativ, Comisia introduce în proiectul preliminar de buget general al Uniunii Europene estimările pe care le consideră necesare pentru schema de personal și valoarea subvențiilor care sunt alocate din bugetul general, pe care le înaintează autorității bugetare în conformitate cu articolul 272 din tratat.

(9) Autoritatea bugetară autorizează alocarea de subvenții Agenției.

Autoritatea bugetară adoptă schema de personal a Agenției.

(10) Bugetul se adoptă de către Consiliul de administrație. El devine final după adoptarea finală a bugetului general al Uniunii Europene. După caz, se modifică în consecință.

(11) Consiliul de administrație notifică autoritatea bugetară, cât mai curând posibil, cu privire la intenția sa de a aplica orice proiect care poate avea implicații financiare semnificative asupra finanțării bugetului, în special orice proiecte privind proprietăți, precum închirierea sau cumpărarea de clădiri. Consiliul de administrație informează Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când o ramură a autorității bugetare și-a notificat intenția de a emite un aviz, aceasta înaintează avizul Consiliului de administrație în termen de șase săptămâni de la data notificării proiectului.”

Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

Execuția și controlul bugetar

(1) Directorul executiv execută bugetul Agenției.

(2) După fiecare an financiar, până la 1 martie, contabilul Agenției transmite contabilului Comisiei conturile provizorii, însoțite de un raport privind managementul bugetar și financiar pentru exercițiul financiar în cauză. Contabilul Comisiei centralizează conturile provizorii ale instituțiilor și ale organismelor descentralizate, în conformitate cu articolul 128 din regulamentul financiar general.

(3) După fiecare an financiar, până la 31 martie, contabilul Comisiei înaintează Curții de Conturi conturile provizorii ale Agenției, însoțite de un raport privind managementul bugetar și financiar pentru anul financiar în cauză. Raportul privind managementul bugetar și financiar pentru anul financiar în cauză este înaintat și Parlamentului European și Consiliului.

(4) La primirea observațiilor Curții de Conturi privind conturile provizorii ale Agenției, în temeiul articolului 129 din regulamentul financiar general, directorul executiv stabilește pe propria răspundere conturile finale ale Agenției și le înaintează Consiliului de administrație în vederea obținerii avizului acestuia.

(5) Consiliul de administrație își dă avizul privind conturile finale ale Agenției.

(6) După fiecare an financiar, până la 1 iulie, directorul executiv înaintează conturile finale Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi, însoțite de avizul Consiliului de administrație.

(7) Conturile finale se publică.

(8) Directorul executiv trimite Curții de Conturi un răspuns la observațiile acesteia până la 30 septembrie. El trimite acest răspuns și Consiliului de administrație.

(9) Directorul executiv prezintă Parlamentului European, la solicitarea acestuia, toate informațiile necesare pentru aplicarea în bune condiții a procedurii de descărcare de gestiune pe anul financiar în cauză, în conformitate cu articolul 146 alineatul (3) din regulamentul financiar general.

(10) Până la data de 30 aprilie a anului N + 2, Parlamentul European, pe baza recomandării Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată, îl descarcă de gestiune pe directorul executiv al Agenției pentru aplicarea bugetului din anul N.”

Articolul 21 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 21

Dispoziții financiare

Regulamentul financiar aplicabil Agenției se adoptă de Consiliul de administrație, după consultarea Comisiei. Acesta nu se îndepărtează de dispozițiile Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei din 19 noiembrie 2002 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate în articolul 185 din Regulamentul Consiliului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (10), cu excepția cazului în care acest lucru este necesar datorită cerințelor specifice de funcționare a Agenției, iar Comisia și-a dat în prealabil acordul.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în prima zi a lunii următoare publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 iulie 2003.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

G. ALEMANNO

(1) JO C 331 E, 31.12.2002, p. 87.

(2) JO C 285, 21.11.2002, p. 4.

(3) JO C 85, 8.4.2003, p. 64.

(4) Avizul Parlamentului European din 22 octombrie 2002 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziția Comună a Consiliului din 3 iunie 2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Parlamentului European din 1 iulie 2003.

(5) JO L 208, 5.8.2002, p. 1.

(6) JO L 248, 16.9.2002, p. 1; corrigendum în JO L 25, 30.1.2003, p. 43.

(7) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

(8) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.”;

(9) JO L 245, 29.9.2003, p. 10.”;

(10) JO L 357, 31.12.2002, p. 72; corrigendum în JO L 2, 7.1.2003, p. 39.”;

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

181

32003R1726

L 249/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1726/2003 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 22 iulie 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 417/2002 privind accelerarea introducerii cerințelor referitoare la coca dublă sau a unor standarde de proiectare echivalente pentru petrolierele cu cocă simplă

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 80 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 417/2002 (4) stabilește introducerea accelerată a cerințelor referitoare la coca dublă sau a unor standarde de proiectare echivalente prevăzute în Convenția Marpol 73/78 pentru petrolierele cu cocă simplă, pentru a reduce riscul de poluare accidentală cu petrol în apele europene.

(2)

Comisia și statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a asigura stabilirea la nivel mondial, în anul 2003, a unor norme similare celor prevăzute în prezentul regulament de modificare a Regulamentului (CE) nr. 417/2002, printr-o modificare a Convenției Marpol. Atât Consiliul, cât și Comisia salută disponibilitatea Organizației Maritime Internaționale (OMI) de a organiza o întrunire suplimentară a Comitetului de protecție a mediului marin (MEPC) în decembrie 2003, pentru a facilita o soluție internațională privind scoaterea accelerată din circulație a petrolierelor cu cocă simplă și introducerea, în cel mai scurt timp, a unei interdicții privind petrolierele cu cocă simplă care transportă petrol greu.

(3)

Comunitatea este deosebit de îngrijorată de faptul că limitele de vârstă pentru exploatarea petrolierelor cu cocă simplă prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 417/2002 nu sunt suficient de stricte. În special ca urmare a naufragiului petrolierului cu cocă simplă de categoria I „Prestige”, de aceeași vârstă cu „Erika” (26 de ani), limitele de vârstă ar trebui reduse și mai mult.

(4)

Comunicarea adresată de Comisie Parlamentului European și Consiliului privind siguranța comerțului cu produse petroliere pe mare a propus limitele de vârstă de 23, 28 și respectiv 25-30 de ani pentru trei categorii de petroliere cu cocă simplă și termenele-limită finale de 2005, 2010 și respectiv 2015 pentru petrolierele în cauză. Propunerea inițială a Comisiei specifica faptul ca regulamentul să se aplice petrolierelor cu un tonaj deadweight de 600 de tone sau mai mare. În urma negocierilor, limitele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 417/2002 au fost mult mai puțin stricte din toate punctele de vedere.

(5)

În comunicarea adresată de Comisie Parlamentului European și Consiliului privind siguranța pe mare ca reacție la incidentul „Prestige” s-a specificat intenția Comisiei de a propune un regulament care să interzică transportul combustibilului greu în petrolierele cu cocă simplă care au ca destinație sau ca punct de plecare porturi din statele membre.

(6)

În concluziile sale din 6 decembrie 2002, Consiliul invita Comisia să prezinte de urgență o propunere privind scoaterea accelerată din circulație a petrolierelor cu cocă simplă și introducerea unei scheme de evaluare a stării tancurilor, indiferent de modelul acestora, de la vârsta de 15 ani. Consiliul a mai convenit că petrolul greu ar trebui transportat numai în petroliere cu cocă dublă.

(7)	Scoaterea accelerată din circulație a vaselor cu cocă simplă va spori semnificativ numărul vaselor care urmează a fi dezmembrate și se recomandă un efort în sensul dezmembrării vaselor într-un mod care să asigure protecția oamenilor și a mediului.

(8)	Schema de evaluare a stării este menită să detecteze deficiențele structurale ale petrolierelor vechi și, prin urmare, ar trebui aplicată, începând din 2005, tuturor petrolierelor a căror vârstă depășește 15 ani.

(9)

În rezoluția sa din 21 noiembrie 2002 privind sinistrul petrolierului „Prestige” în largul coastei Galiției, Parlamentul European a solicitat măsuri mai stricte care să intre în vigoare mai rapid și a afirmat că acest nou sinistru subliniază încă o dată nevoia de acțiune eficientă la nivel internațional și la nivelul Uniunii Europene pentru îmbunătățirea semnificativă a siguranței maritime.

(10)	Comisiei ar trebui să i se acorde un mandat din partea Consiliului și a statelor membre, care să îi permită să negocieze adoptarea dispozițiilor prezentului regulament în cadrul OMI.

(11)

Întrucât cantitatea tot mai mare de petrol transportată pe Marea Baltică amenință mediul marin, mai ales în timpul iernii, petrolierele care intră sau pleacă dintr-un port sau de la o instalație marină sau ancorează într-o zonă aflată sub jurisdicția unui stat membru din regiune trebuie să aibă structura consolidată împotriva înghețului și să fie dotate cu un mecanism de propulsie care să respecte cerințele administrației statelor membre, atunci când condițiile de îngheț impun folosirea unui vas protejat împotriva gheții.

(12)	Este esențial ca țările terțe, în special țările candidate și țările vecine Uniunii Europene, să fie convinse să nu mai folosească petroliere cu cocă simplă.

(13)

Navele de transport sau navele container conțin adesea în buncărul de carburant combustibil lichid greu (HFO) într-o cantitate care poate fi mult mai mare decât cea a petrolierelor mai mici. Comisia ar trebui să prezinte cât mai curând o propunere Parlamentului European și Consiliului pentru a se asigura depozitarea combustibilului din buncărele navelor noi în tancuri sigure, cu pereți dubli.

(14)

Șantierele navale europene au cunoștințele tehnice necesare pentru a construi petroliere cu cocă dublă. Prin urmare, Comisia și statele membre trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a asigura, prin instrumente și programe adecvate, un impact pozitiv al creșterii cererii de petroliere cu cocă dublă asupra industriei de construcții navale a Comunității, ca urmare a prezentului regulament.

(15)	Se recomandă modificarea în consecință a Regulamentului (CE) nr. 417/2002,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 417/2002 se modifică după cum urmează:

1.	La articolul 1 se adaugă următorul text: „și de a interzice transportul în sau din porturile statelor membre al petrolului greu cu petroliere cu cocă simplă.”

La articolul 2, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Prezentul regulament se aplică petrolierelor cu un tonaj deadweight de cel puțin 5 000 de tone:

—	care intră sau pleacă dintr-un port sau de la o instalație marină sau ancorează într-o zonă aflată sub jurisdicția unui stat membru, indiferent de pavilionul lor, sau

—	navighează sub pavilionul unui stat membru.

În sensul articolului 4 alineatul (3), prezentul regulament se aplică petrolierelor cu un tonaj deadweight de cel puțin 600 de tone.”

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)

punctul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„10.

«petrolier cu cocă dublă» înseamnă un petrolier care îndeplinește cerințele de concepție privind coca dublă sau cerințele echivalente prevăzute în regula 13F din anexa I la Marpol 73/78. Un petrolier care respectă dispozițiile punctului 1 litera (c) ale regulii 13G revizuite din anexa I la Marpol 73/78 este de asemenea considerat petrolier cu cocă dublă;”

(b)

se adaugă următorul punct:

„14.

«petrol greu» înseamnă:

(a)	țițeiul cu o densitate de peste 900 kg/m3 la 15 °C (5);

(b)	păcură cu o densitate de peste 900 kg/m3 la 15 °C sau cu o vâscozitate cinematică la 50 °C de peste 180 mm2/s (6);

(c)	bitum, gudron și emulsii ale acestora;

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a)

pentru petrolierele din categoria 1:

—	2003 pentru navele livrate în 1980 sau anterior,

—	2004 pentru navele livrate în 1981,

—	2005 pentru navele livrate în 1982 sau ulterior;

(b)

pentru petrolierele din categoriile 2 și 3:

—	2003 pentru navele livrate în 1975 sau anterior,

—	2004 pentru navele livrate în 1976,

—	2005 pentru navele livrate în 1977,

—	2006 pentru navele livrate în 1978 și 1979,

—	2007 pentru navele livrate în 1980 și 1981,

—	2008 pentru navele livrate în 1982,

—	2009 pentru navele livrate în 1983,

—	2010 pentru navele livrate în 1984 sau ulterior;”

(b)	se elimină litera (c);

(c)

se inserează următorul alineat:

„(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), petrolierele din categoriile 2 sau 3 echipate numai cu fund dublu sau cu bordaje duble care nu sunt utilizate la transportul petrolului și care se întind pe toată lungimea tancului de încărcare, dar care nu întrunesc condițiile necesare pentru a fi exceptate de la prevederile alineatului (1) litera (c) din regula 13G revizuită din anexa I la Marpol 73/78 pot continua să fie exploatate după data prevăzută la alineatul (1), dar nu după data aniversării din anul 2015 a datei livrării navei sau după data la care nava împlinește 25 de ani, oricare din acestea are loc mai repede.”

(d)

actualul alineat (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Nici unui petrolier care transportă petrol greu, indiferent de pavilion, nu i se acordă dreptul de a intra sau a ieși din porturi sau instalații marine, nici de a ancora în zone aflate sub jurisdicția statelor membre, cu excepția cazului în care este petrolier cu cocă dublă.”

(e)

se adaugă următoarele alineate:

„(4) Petrolierele care operează exclusiv în porturi și în navigația interioară pot fi scutite de obligația prevăzută la alineatul (3), cu condiția să fie autorizate corespunzător în conformitate cu legislația privind navigația interioară.

(5) Petrolierele cu un tonaj deadweight mai mic de 5 000 de tone trebuie să respecte dispozițiile alineatului (3) cel târziu la aniversarea din anul 2008 a datei livrării navei.

(6) Până la 21 octombrie 2005 un stat membru poate, în cazul în care condițiile de îngheț impun folosirea unui vas consolidat împotriva înghețului, permite petrolierelor cu cocă simplă consolidate împotriva gheții, dotate cu fund dublu care nu este utilizat la transportul petrolului și care se întinde pe toată lungimea tancului de încărcare, care transportă petrol greu, să intre sau să iasă dintr-un port sau instalație marină sau să ancoreze într-o zonă aflată sub jurisdicția statului membru în cauză, cu condiția ca petrolul greu să fie transportat numai în rezervoarele centrale ale vasului.”

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

Respectarea schemei de evaluare a stării pentru navele din categoriile 2 și 3

Indiferent de pavilion, un tanc petrolier cu cocă simplă a cărui vârstă depășește 15 ani nu poate intra sau pleca din porturi sau de la instalații marine, nici ancora în zonele aflate sub jurisdicția unui stat membru după aniversarea în 2005 a datei livrării navei în cazul navelor din categoriile 2 și 3, cu excepția cazului în care respectă schema de evaluare a stării menționată la articolul 6.”

6.	Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 6 Schema de evaluare a stării În sensul articolului 5, se aplică schema de evaluare a stării adoptată prin Rezoluția MEPC 94 (46) din 27 aprilie 2001, modificată.”

La articolul 8, teza introductivă de la alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Prin derogare de la articolele 4, 5 și 7, autoritatea competentă a unui stat membru poate, sub rezerva dispozițiilor interne, să permită unei nave anume, în condiții excepționale, să intre sau să plece dintr-un port sau de la o instalație marină sau să ancoreze într-o zonă aflată sub jurisdicția statului membru în cauză, atunci când:”.

Articolul 2

Președinția Consiliului, în numele statelor membre, și Comisia informează împreună OMI cu privire la adoptarea prezentului regulament, făcând trimitere la articolul 211 alineatul (3) din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul maritim.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 iulie 2003.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

G. ALEMANNO

(1) Nepublicată încă în Jurnalul Oficial.

(2) JO C 133, 6.6.2003, p. 97.

(3) Avizul Parlamentului European din 4 iunie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 22 iulie 2003.

(4) JO L 64, 7.3.2002, p. 1, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 (JO L 324, 29.11.2002, p. 1).

(5) Corespunzător unui grad API mai mic de 25,7.

(6) Corespunzător unei vâscozități cinematice de peste 180 cSt.”

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

185

32004R0013

L 003/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 13/2004 AL COMISIEI

din 8 decembrie 2003

de stabilire a conținutului listei căilor navigabile cu caracter maritim prevăzută la articolul 3 litera (d) din Regulamentul (CEE) nr. 1108/70 al Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1108/70 al Consiliului din 4 iunie 1970 de introducere a unui sistem de înregistrare contabilă a cheltuielilor aferente infrastructurilor de transport feroviar, rutier și pe căile navigabile interioare (1), modificat ultima dată prin Actul de aderare a Austriei, a Finlandei și a Suediei, în special articolul 3 litera (d),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 281/71 al Comisiei din 9 februarie 1971 privind stabilirea listei căilor navigabile cu caracter maritim prevăzută la articolul 3 litera (e) din Regulamentul Consiliului nr. 1108/70 din 4 iunie 1970 (2) a fost modificat în mod substanțial de câteva ori (3). În scopul asigurării clarității și raționalității, regulamentul menționat ar trebui codificat.

(2)

Regulamentul (CEE) nr. 1108/70 prevede că nu este necesară contabilizarea cheltuielilor de infrastructură efectuate pentru diferite categorii de infrastructuri. Această dispoziție se aplică, inter alia, anumitor căi navigabile cu caracter maritim, a căror listă urmează să fie întocmită de către Comisie.

(3)

La alcătuirea acestei liste trebuie să se țină seama de proporția pe care o reprezintă traficul asigurat de navigația interioară pe căile navigabile cu caracter maritim sau de interesul pe care îl prezintă introducerea unui sistem contabil pentru cheltuielile de infrastructură pentru aceste căi navigabile din punctul de vedere al instituirii unui sistem de tarifare pentru utilizarea infrastructurii,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Lista căilor navigabile cu caracter maritim prevăzută la articolul 3 litera (d) din Regulamentul (CEE) nr. 1108/70 este cea din anexa I la prezentul regulament.

Articolul 2

Regulamentul (CEE) nr. 281/71 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 8 decembrie 2003.

Pentru Comisie

Loyola DE PALACIO

Vicepreședinte

(1) JO L 130, 15.6.1970, p. 4.

(2) JO L 33, 10.2.1971, p. 11.

(3) A se vedea anexa II.

ANEXA I

Lista căilor navigabile cu caracter maritim

Regatul Belgiei

—	Escaut maritime inférieur/Beneden-Zeeschelde

—	Canalul maritim Gand-Terneuzen, în aval de ramura de nord a canalului circular Gand/Zeekanal Gent-Terneuzen stroomafwaarts van de ringvaart van Gent

Republica Federală Germania

—	Nord-Ostsee-Kanal

—	Untere Ems

—	Unterweser

—

Unterelbe

Republica Franceză

—	Seine, în aval de podul Jeanne d'Arc la Rouen

—	Loire, în aval de Nantes (confluent al Erdre)

—	Garonne, în aval de podul Pierre la Bordeaux, și Gironde

Regatul Țărilor de Jos

—	Noordzeekanaal

—	Rotterdamse Waterweg și Nieuve Maas

—	Westerschelde

—	Kanaal Gent-Terneuzen

Republica Portugheză

—	Douro, a jusante da ponte D. Luís, da cidade do Porto

—	Tejo, a jusante do Carregado

—	Sado, a jusante do esteiro da Marateca

—	Guadiana, a jusante de Pomarão

Republica Finlanda

—	Saimaan kanava/Saima kanal

—	Saimaan vesistö/Saimens vattendrag

Regatul Suediei

—	Trollhätte kanal och Göta älv

—

Vänern

—	Södertälje kanal

—

Mälaren

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

—	Weaver Navigation (Northwich to the junction with the Manchester Ship Canal)

—	Gloucester and Sharpness Canal.

ANEXA II

Regulament abrogat și modificările sale succesive care nu au fost abrogate

Regulamentul (CEE) nr. 281/71 (JO L 33, 10.2.1971, p. 11)

—	Actul de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (JO L 73, 27.3.1972, p. 92)

—	Actul de aderare a Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze (JO L 302, 15.11.1985, p. 162)

—	Actul de aderare a Republicii Austria, a Republicii Finlanda și a Regatului Suediei (JO C 241, 29.8.1994, p. 165)

ANEXA III

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CEE) nr. 281/71	Prezentul regulament
Articol unic	Articolul 1
-	Articolul 2
-	Articolul 3
Anexă	Anexa I
-	Anexa II
-	Anexa III

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

189

32003L0127

L 010/29

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2003/127/CE A COMISIEI

din 23 decembrie 2003

de modificare a Directivei 1999/37/CE a Consiliului privind documentele de înmatriculare pentru vehicule

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 1999/37/CE a Consiliului din 29 aprilie 1999 privind documentele de înmatriculare pentru vehicule (1), în special articolul 6,

întrucât:

(1)	Directiva 1999/37/CE a stabilit norme armonizate privind certificatele de înmatriculare pentru vehiculele supuse înmatriculării în Comunitate.

(2)

Având în vedere utilizarea din ce în ce mai frecventă a echipamentelor electronice și telematice în vehicule, anexele la Directiva 1999/37/CE ar trebui adaptate la progresul științific și tehnic pentru a permite statelor membre să emită documentele de înmatriculare a vehiculelor în format de cartelă inteligentă cu microprocesor în locul documentelor din hârtie.

(3)	Directiva 1999/37/CE ar trebui modificată în consecință.

(4)	Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului instituit în conformitate cu articolul 8 din Directiva 96/96/CE (2) a Consiliului.

(5)

Statele membre ar trebui să pună în aplicare măsurile necesare pentru a se asigura că culegerea și prelucrarea datelor personale necesare pentru emiterea documentelor de înmatriculare a vehiculelor în format de cartelă inteligentă sunt în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor referitor la prelucrarea datelor personale și libera circulație a acestor date (3),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexele la Directiva 1999/37/CE se înlocuiesc cu textul din anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 15 ianuarie 2005. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziții și un tabel de corespondențe între aceste dispoziții și prezenta directivă.

Când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 23 decembrie 2003.

Pentru Comisie

Loyola DE PALACIO

Vicepreședinte

(1) JO L 138, 1.6.1999, p. 57.

(2) JO L 46, 17.2.1997, p. 1.

(3) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

ANEXĂ

„

ANEXA I

PARTEA I DIN CERTIFICATUL DE ÎNMATRICULARE (1)

I. Această parte poate fi pusă în aplicare într-unul dintre următoarele două formate: document de hârtie sau cartelă inteligentă. Caracteristicile versiunii document de hârtie sunt specificate în capitolul II, iar cele ale versiunii cartelă inteligentă în capitolul III.

II. Specificațiile Părții I din certificatul de înmatriculare în format de hârtie

II.1. Dimensiunile certificatului de înmatriculare nu vor fi mai mari decât un format A4 (210x297 mm) sau un dosar de format A4.

II.2. Hârtia utilizată pentru partea I din certificatul de înmatriculare este protejată împotriva falsificării prin utilizarea a cel puțin două din următoarele tehnici:

—

grafică;

—

filigran;

—	fibre fluorescente sau

—	întipărire fluorescentă.

Statele membre sunt libere să introducă elemente de securitate suplimentare.

II.3. Partea I din certificatul de înmatriculare poate fi constituită din câteva pagini. Statele membre stabilesc numărul de pagini în conformitate cu informațiile cuprinse în document și în configurația acestuia.

II.4. Prima pagină a părții I din certificatul de înmatriculare conține:

—	numele statului membru care emite partea I din certificatul de înmatriculare;

—

marca distinctivă a statului membru care emite partea I din certificatul de înmatriculare și anume:

B	Belgia
DK	Danemarca
D	Germania
GR	Grecia
E	Spania
F	Franța
IRL	Irlanda
I	Italia
L	Luxemburg
NL	Olanda
A	Austria
P	Portugalia
FIN	Finlanda
S	Suedia
UK	Marea Britanie;

—	numele autorității competente;

—

cuvintele «Partea I din certificatul de înmatriculare» sau dacă certificatul constă dintr-o singură parte, cuvintele «Certificat de înmatriculare», tipărite cu caractere mari în limba sau limbile statelor membre care emit certificatul de înmatriculare; acestea apar totodată, după un spațiu adecvat, cu caractere mici în celelalte limbi ale Comunității Europene;

—	cuvintele «Comunitatea Europeană», tipărite în limba sau limbile statului membru care emite partea I din certificatul de înmatriculare;

—	numărul documentului.

II.5. Partea I din certificatul de înmatriculare conține totodată următoarele date, precedate de codurile corespunzătoare armonizate ale Comunității:

(A)

numărul de înmatriculare;

(B)

data primei înmatriculări a vehiculului;

(C)

date personale;

(C.1)

posesorul certificatului de înmatriculare:

(C.1.1)	numele de familie sau denumirea firmei;
(C.1.2)	alt(e) nume sau inițiala (inițialele) (acolo unde este cazul);
(C.1.3)	adresa din statul membru în care s-a făcut înmatricularea la data emiterii documentului;

(C.4)

Atunci când datele specificate la punctul II.6 cod C.2 nu sunt incluse în certificatul de înmatriculare, se face referire la faptul că posesorul certificatului de înmatriculare:

(a)	este proprietarul vehiculului;

(b)	nu este proprietarul vehiculului;

(c)	nu este identificat prin certificatul de înmatriculare ca fiind proprietarul vehiculului;

(D)

vehiculul:

(D.1)

marca;

(D.2)

tipul;

—	varianta (dacă este disponibilă);

—	versiunea (dacă este disponibilă);

(D.3)

descrierea comercială (descrierile comerciale);

(E)

numărul de identificare al vehiculului;

(F)

masa:

(F.1)

masa totală maximă autorizată din punct de vedere tehnic, cu excepția motocicletelor;

(G)

masa vehiculului în exploatare cu caroseria și cu dispozitivul de cuplare în cazul unui vehicul de tractare în exploatare, din orice altă categorie în afară de M1;

(H)

perioada de valabilitate, dacă nu este nelimitată;

(I)

data înmatriculării la care se referă acest certificat;

(K)

numărul omologării (dacă este disponibil);

(P)

motorul;

(P.1)	capacitatea cilindrică (în cm3),
(P.2)	puterea netă maximă (în kW) (dacă este disponibilă),
(P.3)	tipul de combustibil sau de sursă de putere;

(Q)

raportul putere/greutate (în kW/kg) (numai pentru motociclete);

(S)

numărul de locuri;

(S.1)	numărul de locuri, inclusiv locul șoferului;
(S.2)	numărul de locuri în picioare (acolo unde este cazul).

II.6. Partea I din certificatul de înmatriculare poate, în plus, să conțină următoarele date, precedate de codurile corespunzătoare armonizate ale Comunității:

(C)

date personale;

(C.2)

proprietarul vehiculului (repetat de un număr de ori egal cu numărul proprietarilor);

(C.2.1)	numele de familie sau denumirea firmei;
(C.2.2)	alt(e) nume sau inițiala (inițialele) (acolo unde este cazul);
(C.2.3)	adresa din statul membru în care s-a făcut înmatricularea la data emiterii documentului;

(C.3)

persoana fizică sau juridică care poate folosi vehiculul în virtutea unui drept legal, altul decât cel de proprietate;

(C.3.1)	numele de familie sau denumirea firmei;
(C.3.2)	alt(e) nume sau inițiala (inițialele) (acolo unde este cazul);
(C.3.3)	adresa din statul membru în care s-a făcut înmatricularea la data emiterii documentului;

(C.5), (C.6), (C.7), (C.8)

atunci când modificarea datelor personale cuprinse la punctele II.5, cod C.1, II.6, cod C.2 și/sau II.6, cod C.3 nu justifică emiterea unui certificat de înmatriculare nou, datele personale noi corespunzătoare acestor puncte pot fi incluse la codurile (C.5), (C.6), (C.7) sau (C.8); în acest caz ele sunt defalcate în conformitate cu referirile de la punctele II.5, cod C.1, II.6, cod C.2, II.6, cod C.3 și II.5, cod C.4;

(F)

masa:

(F.2)	masa totală maximă autorizată a vehiculului în exploatare în statul membru în care s-a făcut înmatricularea;
(F.3)	masa totală maximă autorizată a întregului vehicul în exploatare în statul membru în care s-a făcut înmatricularea;

(J)

categoria vehiculului;

(L)

numărul de axe;

(M)

distanța între axe (în mm);

(N)

pentru vehiculele cu o masă mai mare de 3 500 kg, distribuția masei încărcate maxim admisibilă din punct de vedere tehnic pe axe:

(N.1)	axa 1 (în kg);
(N.2)	axa 2 (în kg), acolo unde este cazul;
(N.3)	axa 3 (în kg), acolo unde este cazul;
(N.4)	axa 4 (în kg), acolo unde este cazul;
(N.5)	axa 5 (în kg), acolo unde este cazul;

(O)

masa de remorcare maximă autorizată din punct de vedere tehnic a remorcii:

(O.1)	cu frână (în kg);
(O.2)	fără frână (în kg);

(P)

motorul:

(P.4)	turația nominală (în min-1);
(P.5)	numărul de identificare al motorului;

(R)

culoarea vehiculului;

(T)

viteza maximă (în km/oră);

(U)

nivelul de zgomot:

(U.1)	în staționare [în dB(A)];
(U.2)	turația motorului (în min-1);
(U.3)	în mers [în dB(A)];

(V)

emisiile de gaze de eșapament:

(V.1)

CO (în g/km sau g/kWh);

(V.2)

HC (în g/km sau g/kWh);

(V.3)

NOx (în g/km sau g/kWh);

(V.4)

HC + NOx (în g/km);

(V.5)

particule pentru motoare diesel (în g/km sau g/kWh);

(V.6)

coeficientul de absorbție corectat pentru motoare diesel (în min-1);

(V.7)

CO2 (în g/km);

(V.8)

consumul de combustibil combinat (în l/100 km);

(V.9)

indicații privind categoria de mediu a omologării CE de tip;

trimitere la versiunea aplicabilă in conformitate cu Directiva 70/220/CEE (2)sau Directiva 88/77/CEE (3).

(W)

capacitatea rezervorului (rezervoarelor) de combustibil (în litri).

II.7 Statele membre pot include informații suplimentare (în Partea I a certificatului de înmatriculare); în mod special, așa cum se prevede la punctele II.5 și II.6, pot adăuga coduri naționale suplimentare între paranteze la codurile de identificare.

III. Specificațiile părții I din certificatul de înmatriculare în format de cartelă inteligentă (alternativă la modelul pe hârtie descris în capitolul II)

III.1 Formatul cartelei și date lizibile cu ochiul liber

Fiind dotată cu microprocesor, cartela cu chip este proiectată în conformitate cu standardele menționate în capitolul III.5. Datele stocate pe cartelă trebuie să fie lizibile cu dispozitive de citire normale (precum cele pentru cartele tahografice).

Pe fața și spatele cartelei sunt imprimate cel puțin datele specificate în capitolele II.4 și II.5; aceste date sunt lizibile cu ochiul liber (înălțimea minimă a caracterelor: 6 puncte), acestea fiind imprimate după cum urmează. (Exemple de posibile modele sunt prezentate în figura 1 la sfârșitul prezentei secțiuni.)

A. Mențiuni de bază

Datele de bază conțin următoarele:

Față

(a)

În dreapta cipului:

în limba (limbile) statului membru care emite certificatul de înmatriculare

—	cuvintele «Comunitatea Europeană»;

—	numele statului membru care emite certificatul de înmatriculare;

—	cuvintele «Partea I din certificatul de înmatriculare» sau, dacă certificatul constă dintr-o singură parte, cuvintele «certificat de înmatriculare» tipărite cu caractere mari;

—	altă denumire (de exemplu, fosta denumire națională) a documentului echivalent (opțional);

—	numele autorității competente (în mod alternativ, și sub forma unei mențiuni personalizate, conform punctului B);

—	numărul succesiv neambiguu al documentului, utilizat în statul membru (în mod alternativ, și sub forma unei mențiuni personalizate, conform punctului B);

(b)

Deasupra cipului:

marca distinctivă a statului membru care emite certificatul de înmatriculare, albă într-un dreptunghi albastru și înconjurată de doisprezece stele galbene:

B	Belgia
DK	Danemarca
D	Germania
GR	Grecia
E	Spania
F	Franța
IRL	Irlanda
I	Italia
L	Luxemburg
NL	Olanda
A	Austria
P	Portugalia
FIN	Finlanda
S	Suedia
UK	Marea Britanie.

(c)	Statele membre pot lua în considerare adăugarea, la marginea inferioară și cu caractere mici, în limba sau limbile lor naționale, mențiunea: «Acest document trebuie prezentat oricărei persoane autorizate care îl solicită».

(d)	Culoarea de bază a cartelei este verde (Pantone 362); în mod alternativ, este posibilă o tranziție de la verde la alb.

(e)	În zona de imprimare din colțul stânga jos al feței cartelei se imprimă un simbol reprezentând o roată (a se vedea modelul propus în figura 1).

În alte privințe se aplică dispozițiile capitolului III.13.

B. Mențiuni de personalizare

Mențiunile de personalizare conțin următoarele informații:

Față

(a)	numele autorității competente – a se vedea și punctul Aa);

(b)	denumirea autorității care emite certificatul de înmatriculare (opțional);

(c)	numărul succesiv neambiguu al documentului, utilizat în statul membru – a se vedea și punctul Aa;

(d)

Următoarele date din capitolul II.5; în conformitate cu capitolul II.7, codurile naționale individuale pot fi adăugate la codurile comunitare armonizate precedente:

Cod

Referință

(A)

numărul de înmatriculare (numărul oficial de înregistrare)

(B)

data primei înmatriculări a vehiculului

(I)

data înmatriculării la care se referă acest certificat

date personale

(C.1)

posesorul certificatului de înmatriculare

(C.1.1)

numele de familie sau denumirea firmei

(C.1.2)

alt(e) nume sau inițiala (inițialele) (acolo unde este cazul)

(C.1.3)

adresa din statul membru în care s-a făcut înmatricularea la data emiterii documentului

(C.4)

Atunci când datele specificate în capitolul II.6, codul C.2, nu sunt incluse în mențiunile certificatului de înmatriculare definite la punctul A și B, se face referire la faptul că titularul certificatului de înmatriculare

(a)	este proprietarul vehiculului;

(b)	nu este proprietarul vehiculului;

(c)	nu este identificat prin certificatul de înmatriculare ca fiind proprietarul vehiculului;

Verso

Pe verso sunt cuprinse cel puțin restul datelor specificate în capitolul II.5; în conformitate cu capitolul II.7, codurile naționale individuale pot fi adăugate la codurile comunitare precedente.

În detaliu, aceste date sunt:

Cod	Referință
Datele vehiculului (în conformitate cu notele din capitolul II.5)
	(D.1)	marca
	(D.2)	tipul (varianta/versiunea, acolo unde este cazul)
	(D.3)	descrierea comercială (descrierile comerciale)
(E)	numărul de identificare al vehiculului
	(F.1)	masa totală maximă autorizată din punct de vedere tehnic, cu excepția motocicletelor (kg)
(G)	masa vehiculului în exploatare cu caroserie și cu dispozitiv de cuplare în cazul unui vehicul de tractare în exploatare, din orice altă categorie în afară de M1 (kg)
(H)	perioada de valabilitate, dacă nu este nelimitată
(K)	numărul omologării de tip (dacă este disponibil)
	(P.1)	cilindree (cm3)
	(P.2)	putere nominală (kW)
	(P.3)	tipul de combustibil sau de sursă de putere
(Q)	raportul putere/greutate (în kW/kg) (numai pentru motociclete)
	(S.1)	numărul de locuri, inclusiv locul șoferului
	(S.2)	numărul de locuri în picioare (acolo unde este cazul)

În mod opțional, pe verso pot fi adăugate date suplimentare din II.6 (cu coduri armonizate) și II.7.

C. Elemente fizice de securitate ale cartelei inteligente

Amenințările la adresa securității fizice a documentelor sunt următoarele:

—	producerea de cartele false: crearea unui obiect nou foarte asemănător cu documentul, fie pornind de la zero, fie copiind un document original;

—	modificarea materială: schimbarea unei proprietăți a unui document original, de exemplu, modificarea unora dintre datele imprimate pe document.

Materialul utilizat pentru partea I din certificatul de înmatriculare este protejat împotriva falsificării prin utilizarea a cel puțin trei dintre următoarele tehnici:

—	microimprimare;

—	ghioșare*;

—	imprimare irizată;

—	gravură laser;

—	cerneală ultravioletă fluorescentă;

—	cerneluri cu culoare dependentă de unghiul de vizualizare*;

—	cerneluri cu culoare dependentă de temperatură*;

—	holograme personalizate*;

—	imagini laser variabile;

—	imagini optice variabile.

Statele membre sunt libere să introducă elemente de securitate suplimentare.

În principiu, tehnicile marcate cu un asterisc sunt preferate, deoarece permit agenților de control să verifice valabilitatea cartelei fără mijloace speciale.

III.2. Stocarea și protecția datelor

Precedate de codurile comune armonizate (acolo unde este cazul, în legătură cu codurile individuale ale statelor membre în conformitate cu capitolul II.7), următoarele date sunt sau pot fi stocate în plus pe suprafața cartelei care are înscrise informațiile lizibile prevăzute în capitolul III.1:

(A)	Date prevăzute în capitolele II.4 și II.5 Toate datele specificate în capitolele II.4 și II.5 sunt stocate în mod obligatoriu pe cartelă.

(B)	Alte date prevăzute în capitolul II.6 Mai mult, statele membre sunt libere să stocheze datele suplimentare prevăzute în capitolul II.6, în măsura în care este necesar.

(C)	Alte date prevăzute în capitolul II.7 În mod opțional, pe cartelă pot fi stocate informații suplimentare.

Datele de la punctele A și B sunt stocate în două fișiere corespunzătoare cu o structură transparentă (a se vedea ISO/IEC 7816-4). Statele membre pot specifica stocarea datelor de la punctul C în conformitate cu cerințele lor.

Nu există restricții la citire asupra acestor fișiere.

Accesul la scriere pentru aceste fișiere este restrâns la autoritățile naționale competente (și agențiile lor autorizate) din statul membru care emite cartela inteligentă.

Accesul la scriere este permis numai după o autentificare asimetrică cu schimbarea de chei de sesiune pentru protejarea sesiunii între cartela de înmatriculare a vehiculului și un modul de securitate (de exemplu, o cartelă care conține modulul de securitate) al autorităților naționale competente (sau al agențiilor lor autorizate). Astfel, înainte de procesul de autentificare sunt schimbate certificate verificabile prin cartelă, în conformitate cu ISO/IEC 7816-8. Certificatele verificabile prin cartelă conțin cheile publice corespunzătoare care urmează să fie regăsite și utilizate în cursul procesului de autentificare ulterior. Aceste certificate sunt semnate de autoritățile naționale competente și conțin un obiect al autorizării (autorizația posesorului certificatului) în conformitate cu ISO/IEC 7816/9 pentru a codifica pe cartelă autorizația specifică de rol. Această autorizație de rol se referă la autoritatea națională competentă (de exemplu, pentru actualizarea unui câmp de date).

Cheile publice corespunzătoare ale autorității naționale competente sunt stocate ca referință de încredere (cheie publică rădăcină) în cartelă.

Specificația fișierelor și comenzilor necesare pentru procesul de autentificare și procesul de scriere este responsabilitatea statelor membre. Asigurarea securității trebuie aprobată în cadrul unei evaluări cu criterii comune în conformitate cu EAL4+. Opțiunile suplimentare sunt după cum urmează: 1. AVA_MSU.3 Analiza și testarea statelor nesigure; 2. AVA_VLA.4 Foarte rezistent.

(D)

Date de verificare pentru autenticitatea datelor de înmatriculare

Autoritatea emitentă calculează semnătura sa electronică pentru datele complete ale unui fișier cuprinzând datele de la punctul A sau B și o stochează într-un fișier aferent. Aceste semnături permit verificarea autenticității datelor stocate. Cartelele stochează următoarele date:

—	semnătura electronică a datelor de înmatriculare prevăzute la punctul A;

—	semnătura electronică a datelor de înmatriculare prevăzute la punctul B.

Pentru verificarea acestor semnături electronice, cartela stochează:

—	certificatele autorității emitente care calculează semnăturile pentru datele de la punctele A și B.

Semnăturile electronice și certificatele pot fi citite fără restricție. Accesul la scriere pentru semnăturile electronice și certificate este limitat la autoritățile naționale competente.

III.3. Interfața

Pentru interfațare trebuie utilizate contacte externe. O combinare a contactelor externe cu un transponder este opțională.

III.4. Capacitatea de stocare a cartelei

Cartela are o capacitate suficientă pentru a stoca datele menționate în capitolul III.2.

III.5. Standarde

Cartela cu cip și dispozitivele de citire utilizate sunt conforme cu următoarele standarde:

–	:	ISO 7810	:	Standardele pentru cartelele de identificare (cartele de plastic): Caracteristici fizice
–	:	ISO 7816-1 și -2	:	Caracterele fizice ale cartelelor cu cip, dimensiunile și amplasarea contactelor
–	:	ISO 7816-3	:	Caracteristicile electrice ale contactelor, protocoalele de transmisie
–	:	ISO 7816-4	:	Conținutul comunicațiilor, structura de date a cartelei cu cip, arhitectura de securitate, mecanismele de acces
–	:	ISO 7816-5	:	Structura identificatorilor de aplicație, selecția și executarea identificatorilor de aplicație, procedura de înregistrare a identificatorilor de aplicație (sistemul de numerotare)
–	:	ISO 7816-6	:	Elemente de date intersectoriale pentru schimburi
–	:	ISO 7816-8	:	Cartele cu circuit(e) integrat(e) cu contacte – Comenzi intersectoriale de securitate
–	:	ISO 7816-9	:	Cartele cu circuit(e) integrat(e) cu contacte – Comenzi intersectoriale suplimentare

III.6. Caracteristici tehnice și protocoale de transmisie

Formatul este ID-1 (dimensiune normală, a se vedea ISO/IEC 7810).

Cartela acceptă protocolul de transmisie T = 1 în conformitate cu ISO/IEC 7816-3. În plus, pot fi acceptate alte protocoale de transmisie, de exemplu, T = 0, USB sau protocoale fără contact.

Pentru transmisia de bit se aplică «convenția directă» (a se vedea ISO/IEC 7816-3).

(A)	Tensiunea de alimentare, tensiunea de programare Cartela funcționează cu Vcc = 3V (+/0,3V) sau Vcc = 5V (+/0,5V). Cartela nu necesită o tensiune de programare la pinul C6.

(B)	Răspuns pentru resetare Octetul care conține lungimea zonei de informații rezervate cartelei este prezentat la ATR (ATR – răspuns pentru resetare) în caracterul TA3. Această valoare este cel puțin «80h» (=128 octeți).

(C)

Selecția parametrilor protocolului

Acceptarea selecției parametrilor protocolului (PPS) în conformitate cu ISO/IEC 7816-3 este obligatorie. Aceasta este utilizată pentru selectarea T = 1, dacă T = 0 este prezent în mod suplimentar în cartelă, și pentru a negocia parametrii Fi/Di pentru atingerea unor rate de transmisie mai ridicate.

(D)

Protocol de transmisie T = 1.

Acceptarea înlănțuirii este obligatorie.

Sunt permise următoarele simplificări:

—	Octet NAD: neutilizat (NAD trebuie reglat la «00»);

—	S-Block ABORT: neutilizat;

—	eroare de stare S-Block VPP: neutilizat.

Lungimea zonei de informații rezervate dispozitivului periferic (IFSD) este indicată din IFD imediat după ATR, respectiv IFD transmite cererea S-Block IFS după ATR, iar cartela trimite înapoi S-Block IFS. Valoarea recomandată pentru IFSD este 254 octeți.

III.7. Intervalul de temperatură

Certificatul de înmatriculare în format de cartelă inteligentă funcționează adecvat în toate condițiile climatice care prevalează în teritoriile comunitare și cel puțin în intervalul de temperatură specificat în ISO 7810. Cartelele sunt capabile să funcționeze corect în intervalul de umiditate 10 % - 90 %.

III.8. Durata de viață fizică

Dacă este utilizată în conformitate cu specificațiile de mediu și privind electricitatea, cartela trebuie să funcționeze corespunzător pentru o perioadă de zece ani. Materialul cartelei trebuie ales astfel încât să fie asigurată această durată de viață.

III.9. Caracteristici electrice

În cursul funcționării, cartelele respectă Directiva 95/54/CE a Comisiei din 31 octombrie 1995 (4), referitoare la compatibilitatea electromagnetică, și sunt protejate împotriva descărcărilor electrostatice.

III.10. Structura fișierului

Tabelul 1 enumeră fișierele elementare (EF) obligatorii ale aplicației DF (a se vedea ISO/IEC 7816-4) DF.Registration. Toate aceste fișiere au o structură transparentă. Cerințele de acces sunt descrise în capitolul III.2. Dimensiunile fișierelor sunt specificate de statele membre în conformitate cu cerințele acestora.

Tabelul 1

Denumirea fișierului	Identificatorul fișierului	Descriere
EF.Registration_A	«D001»	Date de înmatriculare în conformitate cu capitolele II.4 și II.5
EF.Signature_A	«E001»	Semnătură electronică pentru conținutul complet de date al EF.Registration_A
EF.C.IA_A.DS	«C001»	X.509v3 Certificat al autorității emitente de calculare a semnăturilor pentru EF.Signature_A
EF.Registration_B	«D011»	Date de înmatriculare în conformitate cu capitolul II.6
EF.Signature_B	«E011»	Semnătură electronică pentru conținutul complet de date al EF.Registration_B
EF.C.IA_B.DS	«C011»	X.509v3 Certificat al autorității emitente de calculare a semnăturilor pentru EF.Signature_B

III.11. Structura datelor

Certificatele stocate sunt în formatul X.509v3 în conformitate cu ISO/IEC 9594-8. Semnăturile electronice sunt stocate în mod transparent.

Datele de înmatriculare sunt stocate ca obiecte de date BER-TLV (a se vedea ISO/IEC 7816-4) în fișierele elementare corespunzătoare. Câmpurile de valori sunt codificate în caractere ASCII, definite de ISO/IEC 8824-1, valorile «C0» – «FF» sunt definite de ISO/IEC 8859-1 (setul de caractere Latin1), ISO/IEC 8859-7 (setul de caractere grecești) sau ISO/IEC 8859-5 (setul de caractere chirilice). Formatul datelor este AAAALLZZ.

Tabelul 2 enumeră etichetele care identifică obiectele de date ce corespund datelor de înmatriculare ale capitolelor II.4 și II.5, împreună cu date suplimentare din capitolul III.1. Dacă nu se prevede altfel, obiectele de date enumerate în tabelul 2 sunt obligatorii. Obiectele de date opționale pot fi omise. Coloana etichetei indică nivelul de imbricare.

Tabelul 2

Etichetă

Descriere

«78»

Autoritate de alocare a etichetelor compatibile, obiect imbricat «4F» (a se vedea ISO/IEC 7816-4 și ISO/IEC 7816-6)

«4F»

Identificator de aplicație (a se vedea ISO/IEC 7816-4)

«71»

Model intersectorial (a se vedea ISO/IEC 7816-4 și ISO/IEC 7816-6) corespunzător datelor obligatorii ale părții 1 din certificatul de înmatriculare, imbricând toate obiectele următoare

«80»

Versiunea definiției etichetei

«9F33»

Numele statului membru care emite partea 1 din certificatul de înmatriculare

«9F34»

Altă denumire (de exemplu, fosta denumire națională) a documentului echivalent (opțional)

«9F35»

Numele autorității competente

«9F36»

Numele autorității care emite certificatul de înmatriculare (opțional)

«9F37»

Set de caractere utilizat:

«00»	:	ISO/IEC 8859-1 (set de caractere Latin1)
«01»	:	ISO/IEC 8859-5 (set de caractere chirilice)
«02»	:	ISO/IEC 8859-7 (set de caractere grecești)

«9F38»

Număr succesiv neambiguu al documentului, utilizat în cadrul statului membru

«81»

Număr de înmatriculare

«82»

Data primei înmatriculări

«A1»

Date personale, obiecte imbricate «A2» și «86»

«A2»

Posesorul certificatului de înmatriculare, obiecte imbricate «83», «84» și «85»

«83»

Numele de familie sau denumirea firmei

«84»

Alte nume sau inițiale (opțional)

«85»

Adresa din statul membru

«86»

«00»	:	este proprietarul vehiculului
«01»	:	nu este proprietarul vehiculului
«02»	:	nu este identificat ca proprietarul vehiculului

«A3»

Vehicul, obiecte imbricate «87», «88» și «89»

«87»

Marca vehiculului

«88»

Tipul vehiculului

«89»

Descrieri comerciale ale vehiculului

«8A»

Numărul de identificare al vehiculului

«A4»

Masa, imbricare «8B»

«8B»

Masa totală maximă autorizată din punct de vedere tehnic

«8C»

Masa vehiculului în exploatare cu caroserie

«8D»

Perioada de valabilitate

«8E»

Data înmatriculării la care se referă acest certificat

«8F»

Numărul omologării de tip

«A5»

Motorul, obiecte imbricate «90», «91» și «92»

«90»

Capacitatea cilindrică a motorului

«91»

Puterea netă maximă a motorului

«92»

Tipul de carburant al motorului

«93»

Raportul putere greutate

«A6»

Numărul de locuri, obiecte imbricate «94» și «95»

«94»

Numărul de locuri

«95»

Numărul de locuri în picioare

Tabelul 3 enumeră etichetele care identifică obiectele de date corespunzătoare datelor de înmatriculare din capitolul II.6. Obiectele de date enumerate în tabelul 3 sunt opționale.

Tabelul 3

Etichetă				Descriere
«78»				Autoritatea de alocare a etichetelor compatibile, obiect imbricat «4F» (a se vedea ISO/IEC 7816-4 și ISO/IEC 7816-6)
	«4F»			Identificator de aplicație (a se vedea ISO/IEC 7816-4)
«72»				Model intersectorial (a se vedea ISO/IEC 7816-4 și ISO/IEC 7816-6) corespunzător datelor opționale ale părții 1 din certificatul de înmatriculare, capitolul II.6, imbricând toate obiectele următoare
	«80»			Versiune a definiției etichetei
	«A1»			Date personale, obiecte imbricate «A7», «A8» și «A9»
		«A7»		Proprietarul vehiculului, obiecte imbricate «83», «84» și «85»
			..
		«A8»		Al doilea proprietar al vehiculului, obiecte imbricate «83», «84» și «85»
			..
		«A9»		Persoana care poate utiliza vehiculul în temeiul unui drept legal, altul decât dreptul de proprietate, obiecte imbricate «83», «84» și «85»
			..
	«A4»			Masa, imbricare «96» și «97»
		«96»		Masa totală maximă autorizată a vehiculului în exploatare
		«97»		Masa totală maximă autorizată a întregului vehicul în exploatare
	«98»			Categoria vehiculului
	«99»			Numărul de axe
	«9A»			Distanța dintre axe
	«AD»			Distribuția pe axe a masei totale maxime autorizate, obiecte imbricate «9F1F», «9F20», «9F21», «9F22» și «9F23»
		«9F1F»		Axa 1
		«9F20»		Axa 2
		«9F21»		Axa 3
		«9F22»		Axa 4
		«9F23»		Axa 5
	«AE»			Masa de remorcare maximă autorizată din punct de vedere tehnic a remorcii, obiecte imbricate «9B»«9C»
		«9B»		Cu frână
		«9C»		Fără frână
	«A5»			Motorul, obiecte imbricate «9D» și «9E»
		«9D»		Turația nominală
		«9E»		Numărul de identificare al motorului
	«9F24»			Culoarea vehiculului
	«9F25»			Viteza maximă
	«AF»			Nivelul de zgomot, obiecte imbricate «DF26», «DF27» și «DF28»
		«9F26»		În staționare
		«9F27»		Turația motorului
		«9F28»		În mers
	«B0»			Emisii de gaze de eșapament, obiecte imbricate «9F29», «9F2A», «9F2B», «9F2C», «9F2D», «9F2E», «9F2F», «9F30» și «9F31»
		«9F29»		CO
		«9F2-A»		HC
		«9F2B»		NOX
		«9F2C»		HC + NOX
		«9F2-D»		Particule diesel
		«9F2E»		Coeficient de absorbție corectat pentru motoare diesel
		«9F2F»		CO2
		«9F30»		Consum de combustibil combinat
		«9F31»		Indicații privind categoria de mediu a omologării CE de tip
	«9F32»			Capacitatea rezervoarelor de combustibil

Structura și formatul datelor în conformitate cu capitolul II.7 sunt specificate de statele membre.

III.12. Citirea datelor de înmatriculare

A. Selectarea aplicației

Aplicația «înmatricularea vehiculului» este selectabilă printr-o comandă SELECT DF (după nume, a se vedea ISO/IEC 7816-4) cu identificatorul său de aplicație (AID). Valoarea AID este cerută de la un laborator selectat de Comisia Europeană.

B. Citirea datelor din fișiere

Fișierele corespunzând capitolelor II, punctele A, B și D pot fi selectate cu comanda SELECT (a se vedea ISO/IEC 7816-4) cu parametrul de comandă P1 reglat la «02», P2 reglat la «04» și câmpul de date al comenzii conținând identificatorul de fișier (a se vedea capitolul X, tabelul 1). Modelul FCP înapoiat conține dimensiunea fișierului, care poate fi utilă pentru citirea acestor fișiere.

Aceste fișiere pot fi citite cu comanda READ BINARY (a se vedea ISO/IEC 7816-4) cu un câmp de date absent și Le stabilit la lungimea datelor așteptate, utilizând un Le scurt.

C. Verificarea autenticității datelor

Pentru a verifica autenticitatea datelor de înmatriculare stocate, poate fi verificată semnătura electronică corespunzătoare. Aceasta înseamnă că în afară de datele de înmatriculare, de pe cartela de înmatriculare poate fi citită și semnătura electronică corespunzătoare.

Cheia publică pentru verificarea semnăturii poate fi extrasă prin citirea certificatului autorității emitente corespunzător de pe cartela de înmatriculare. Certificatele conțin cheia publică și identitatea autorității corespunzătoare. Verificarea semnăturii poate fi efectuată de alt sistem decât cartela de înmatriculare.

Statele membre sunt libere să extragă cheile publice și certificatele pentru verificarea certificatului autorității emitente.

III.13. Dispoziții speciale

Fără a aduce atingere celorlalte dispoziții din prezenta anexă, statele membre, după notificarea Comisiei Europene, pot adăuga culori, mărci sau simboluri. În plus, pentru anumite date din capitolul III.2 punctul C, statele membre pot permite formatul XML și pot permite accesul prin TCP/IP.

Statele membre, cu acordul Comisiei Europene, pot să adauge alte aplicații pentru care încă nu există norme sau documente armonizate la nivelul UE (de exemplu, certificatul de inspecție tehnică auto) pe cartela de înmatriculare a vehiculului pentru a asigura servicii suplimentare referitoare la vehicul.

ANEXA II

PARTEA I DIN CERTIFICATUL DE ÎNMATRICULARE (5)

II. Specificațiile Părții a II-a certificatului de înmatriculare în format de hârtie

II.1. Dimensiunile certificatului de înmatriculare nu vor fi mai mari decât un format A4 (210x297 mm) sau un dosar de format A4.

II.2. Hârtia utilizată pentru partea a II-a din certificatul de înmatriculare este protejată împotriva falsificării prin utilizarea a cel puțin două dintre următoarele tehnici:

—

grafică;

—

filigran;

—	fibre fluorescente sau

—	întipărire fluorescentă.

Statele membre sunt libere să introducă elemente de securitate suplimentare.

II.3. Partea a II-a din certificatul de înmatriculare poate fi constituită din câteva pagini. Statele membre stabilesc numărul de pagini în conformitate cu informațiile cuprinse în document și în configurația acestuia.

II.4. Prima pagină a părții a II-a din certificatul de înmatriculare conține

—	numele statului membru care emite partea a II-a din certificatul de înmatriculare,

—

marca distinctivă a statului membru care emite partea a II-a din certificatul de înmatriculare și anume:

B	Belgia
DK	Danemarca
D	Germania
GR	Grecia
E	Spania
F	Franța
IRL	Irlanda
I	Italia
L	Luxemburg
NL	Olanda
A	Austria
P	Portugalia
FIN	Finlanda
S	Suedia
UK	Marea Britanie;

—	numele autorității competente;

—	cuvintele «Partea a II-a din certificatul de înmatriculare», tipărite cu caractere mari în limba sau limbile statelor membre care emit certificatul de înmatriculare; acestea apar totodată, după un spațiu adecvat, cu caractere mici în celelalte limbi ale Comunității Europene;

—	cuvintele «Comunitatea Europeană», tipărite în limba sau limbile statului membru care emite partea a II-a din certificatul de înmatriculare;

—	numărul documentului.

II.5. Partea a II-a din certificatul de înmatriculare conține totodată următoarele date, precedate de codurile corespunzătoare armonizate ale Comunității:

(A)

numărul de înmatriculare

(B)

data primei înmatriculări a vehiculului

(D)

vehiculul:

(D.1)

marca

(D.2)

tipul

—	varianta (dacă este disponibilă)

—	versiunea (dacă este disponibilă)

(D.3)

descrierea comercială (descrierile comerciale)

(E)

numărul de identificare al vehiculului

(K)

numărul omologării de tip (dacă este disponibil)

II.6. Partea a II-a din certificatul de înmatriculare poate, în plus, să conțină următoarele date, precedate de codurile corespunzătoare armonizate ale Comunității:

(C)

date personale

(C.2)

proprietarul vehiculului

(C.2.1)	nume de familie sau denumirea firmei
(C.2.2)	alt(e) nume sau inițiala (inițialele) (acolo unde este cazul)
(C.2.3)	adresa din statul membru în care s-a făcut înmatricularea, la data emiterii documentului

(C.3)

persoana fizică sau juridică care poate folosi vehiculul în virtutea unui drept legal, altul decât cel de proprietate

(C.3.1)	numele de familie sau denumirea firmei
(C.3.2)	alt(e) nume sau inițiala (inițialele) (acolo unde este cazul)
(C.3.3)	adresa din statul membru în care s-a făcut înmatricularea, la data emiterii documentului

(C.5), (C.6)

atunci când modificarea datelor personale cuprinse la punctul II.6, cod C.2 și/sau punctul II.6, cod C.3 nu justifică emiterea unei noi părți a II-a din certificatul de înmatriculare, datele personale noi corespunzând acestor puncte pot fi incluse la codurile (C.5) sau (C.6); acestea sunt defalcate în conformitate cu punctul II.6, cod C.2 și punctul II.6, cod C.3.

(J)

categoria vehiculului

II.7. Statele membre pot include informații suplimentare în partea a II-a a certificatului de înmatriculare; în mod special, așa cum se prevede la punctele II.5 și II.6, pot adăuga, între paranteze, coduri naționale suplimentare la codurile de identificare.

III. Specificațiile părții a II-a din certificatul de înmatriculare în format de cartelă inteligentă (alternativă la modelul pe hârtie descris în capitolul II)

III.1. Formatul cartelei și date lizibile cu ochiul liber

Fiind dotată cu microprocesor, cartela cu chip este proiectată în conformitate cu standardele menționate în capitolul III.5.

Pe față și pe partea de pe verso a cartelei sunt imprimate cel puțin datele specificate în capitolele II.4 și II.5; aceste date sunt lizibile cu ochiul liber (înălțimea minimă a caracterelor: 6 puncte), acestea fiind imprimate după cum urmează. (Exemple de posibile dispuneri sunt prezentate în figura 2 la sfârșitul prezentei secțiuni):

A. Mențiuni de bază

Datele de bază conțin următoarele:

Față

(a)

În dreapta cipului:

în limba (limbile) statului membru care emite certificatul de înmatriculare

—	cuvintele «Comunitatea Europeană»;

—	numele statului membru care emite certificatul de înmatriculare;

—	cuvintele «Partea a II-a din certificatul de înmatriculare» tipărite cu caractere mari;

—	altă denumire (de exemplu, fosta denumire națională) a documentului echivalent (opțional);

—	numele autorității competente (în mod alternativ, și sub forma unei mențiuni personalizate, conform punctului B);

—	numărul succesiv neambiguu al documentului, utilizat în statul membru (în mod alternativ, și sub forma unei mențiuni personalizate, conform punctului B).

(b)

Deasupra cipului:

marca distinctivă a statului membru care emite certificatul de înmatriculare, albă într-un dreptunghi albastru și înconjurată de douăsprezece stele galbene:

B	Belgia
DK	Danemarca
D	Germania
GR	Grecia
E	Spania
F	Franța
IRL	Irlanda
I	Italia
L	Luxemburg
NL	Olanda
A	Austria
P	Portugalia
FIN	Finlanda
S	Suedia
UK	Marea Britanie.

(c)	statele membre pot lua în considerare adăugirea, la marginea inferioară și cu caractere mici, în limba sau limbile lor naționale, a mențiunii: «Acest document trebuie ținut într-un loc sigur în afara vehiculului».

(d)	Culoarea de bază a cartelei este roșu (Pantone 194); în mod alternativ, este posibilă o tranziție de la roșu la alb.

(e)	În zona de imprimare din colțul stânga jos al feței cartelei se imprimă un simbol reprezentând o roată (a se vedea modelul propus).

În alte privințe se aplică dispozițiile capitolului III.13.

B. Mențiuni de personalizare

Mențiunile de personalizare conțin următoarele informații:

Față

(a)	numele autorității competente – a se vedea și punctul Aa;

(b)	numele autorității care emite certificatul de înmatriculare (opțional);

(c)	numărul succesiv neambiguu al documentului, utilizat în statul membru – a se vedea și punctul Aa);

(d)

Următoarele date din capitolul II.5; în conformitate cu capitolul II.7, codurile naționale individuale pot fi adăugate la codurile comunitare armonizate precedente.

Cod	Referință
A	numărul de înmatriculare (numărul oficial de înregistrare)
B	data primei înmatriculări a vehiculului

Verso

Partea de pe verso cuprinde cel puțin restul datelor specificate în capitolul II.5; în conformitate cu capitolul II.7, codurile naționale individuale pot fi adăugate la codurile comunitare armonizate precedente.

În detaliu, aceste date sunt:

Cod	Referință
Datele vehiculului (în conformitate cu notele din capitolul II.5)
D.1	marca
D.2	tipul (varianta/versiunea, acolo unde este cazul)
D.3	descrierea comercială (descrierile comerciale)
E	numărul de identificare al vehiculului
K	numărul omologării (dacă este disponibil)

În mod opțional, pe spatele cartelei pot fi adăugate date suplimentare din II.6 (cu coduri armonizate) și II.7.

C. Elemente fizice de securitate ale cartelei inteligente

Amenințările la adresa securității fizice a documentelor sunt următoarele:

—	producerea de cartele false: crearea unui obiect nou foarte asemănător cu documentul, fie pornind de la zero, fie copiind un document original;

—	modificarea materială: schimbarea unei proprietăți a unui document original, de exemplu, modificarea unora dintre datele imprimate pe document.

Materialul utilizat pentru partea a II-a din certificatul de înmatriculare este protejat împotriva falsificării prin utilizarea a cel puțin trei dintre următoarele tehnici:

—	microimprimare;

—	ghioșare*;

—	imprimare irizată;

—	gravură laser;

—	cerneală ultravioletă fluorescentă;

—	cerneluri cu culoare dependentă de unghiul de vizualizare*;

—	cerneluri cu culoare dependentă de temperatură*;

—	holograme personalizate*;

—	imagini laser variabile;

—	imagini optice variabile.

Statele membre sunt libere să introducă elemente de securitate suplimentare.

În principiu, tehnicile marcate cu un asterisc sunt preferate, deoarece permit agenților de control să verifice valabilitatea cartelei fără mijloace speciale.

III.2. Stocarea și protejarea datelor

Precedate de codurile comune armonizate (acolo unde este cazul, în legătură cu codurile individuale ale statelor membre în conformitate cu capitolul II.7), următoarele date sunt sau pot fi stocate în plus pe suprafața cartelei care cuprinde informațiile lizibile prevăzute în capitolul III.1:

(A)	Date prevăzute în capitolele II.4 și II.5 Toate datele specificate în capitolele II.4 și II.5 sunt stocate în mod obligatoriu pe cartelă.

(B)	Alte date prevăzute în capitolul II.6 În plus, statele membre sunt libere să stocheze datele suplimentare prevăzute în capitolul II.6, în măsura în care este necesar.

(C)

Alte date prevăzute în capitolul II.7

În mod opțional, pe cartelă pot fi stocate date suplimentare de interes general referitoare la vehicul.

Nu există restricții la citire asupra acestor fișiere.

Accesul la scriere pentru aceste fișiere este restrâns la autoritățile naționale competente (și agențiile lor autorizate) din statul membru care emite cartela inteligentă.

Accesul la scriere este permis numai după o autentificare asimetrică cu schimbarea de chei de sesiune pentru protejarea sesiunii între cartela de înmatriculare a vehiculului și un modul de securitate (de exemplu, o cartelă care conține modulul de securitate) al autorităților naționale competente (sau al agențiilor lor autorizate). Astfel, înainte de procesul de autentificare sunt schimbate certificate verificabile prin cartelă, în conformitate cu ISO/IEC 7816-8. Certificatele verificabile prin cartelă conțin cheile publice corespunzătoare care urmează să fie regăsite și utilizate în cursul procesului de autentificare ulterior. Aceste certificate sunt semnate de autoritățile naționale competente și conțin un obiect al autorizării (autorizația posesorului certificatului) în conformitate cu ISO/IEC 7816-9 pentru a codifica pe cartelă autorizația specifică de rol. Această autorizație de rol se referă la autoritatea națională competentă (de exemplu, pentru actualizarea unui câmp de date).

Cheile publice corespunzătoare ale autorității naționale competente sunt stocate ca referință de încredere (cheie publică rădăcină) în cartelă.

(D)

Date de verificare pentru autenticitatea datelor de înmatriculare

—	semnătura electronică a datelor de înmatriculare prevăzute la punctul A;

—	semnătura electronică a datelor de înmatriculare prevăzute la punctul B.

Pentru verificarea acestor semnături electronice, cartela stochează:

—	certificatele autorității emitente care calculează semnăturile pentru datele de la punctele A și B.

Semnăturile electronice și certificatele pot fi citite fără restricție. Accesul la scriere pentru semnăturile electronice și certificate este limitat la autoritățile naționale competente.

III.3. Interfața

Pentru interfațare trebuie utilizate contacte externe. O combinare a contactelor externe cu un transponder este opțională.

III.4. Capacitatea de stocare a cartelei

Cartela are o capacitate suficientă pentru a stoca datele menționate în capitolul III.2.

III.5. Standarde

Cartela cu cip și dispozitivele de citire utilizate sunt conforme cu următoarele standarde:

–	:	ISO 7810	:	Standardele pentru cartelele de identificare (cartele de plastic): Caracteristici fizice;
–	:	ISO 7816-1 și -2	:	Caracteristicile fizice ale cartelelor cu cip, dimensiunile și situarea contactelor;
–	:	ISO 7816-3	:	Caracteristici electrice ale contactelor, protocoale de transmisie;
–	:	ISO 7816-4	:	Conținutul comunicațiilor, structura de date a cartelei cu cip, arhitectura de securitate, mecanisme de acces;
–	:	ISO 7816-5	:	Structura identificatorilor de aplicație, selecția și executarea identificatorilor de aplicație (sistem de numerotare);
–	:	ISO 7816-6	:	Elemente de date intersectoriale pentru schimburi;
–	:	ISO 7816-8	:	Cartele cu circuit(e) integrat(e) cu contacte – Comenzi intersectoriale de securitate;
–	:	ISO 7816-9	:	Cartele cu circuit(e) integrat(e) cu contacte – Comenzi intersectoriale suplimentare.

III.6. Caracteristici tehnice și protocoale de transmisie

Formatul este ID-1 (dimensiune normală, a se vedea ISO/IEC 7810).

Cartela acceptă protocolul de transmisie T = 1 în conformitate cu ISO/IEC 7816-3. În plus, pot fi acceptate alte protocoale de transmisie, de exemplu, T = 0, USB sau protocoale fără contact. Pentru transmisia de bit se aplică «convenția directă» (a se vedea ISO/IEC 7816-3).

A. Tensiunea de alimentare, tensiunea de programare

Cartela funcționează cu Vcc = 3V (+/0,3V) sau Vcc = 5V (+/0,5V). Cartela nu necesită o tensiune de programare la pinul C6.

B. Răspuns pentru resetare

Octetul care conține lungimea zonei de informații rezervate cartelei este prezentat la ATR (ATR – răspuns pentru resetare) în caracterul TA3. Această valoare este cel puțin «80h» (=128 octeți).

C. Selecția parametrilor protocolului

Acceptarea selecției parametrilor protocolului (PPS) în conformitate cu ISO/IEC 7816-3 este obligatorie. Este utilizată pentru selectarea T = 1, dacă T = 0 este prezent în mod suplimentar în cartelă, și pentru a negocia parametrii Fi/Di pentru atingerea unor rate de transmisie mai ridicate.

D. Protocolul de transmisie T = 1

Acceptarea înlănțuirii este obligatorie.

Sunt permise următoarele simplificări:

—	Octet NAD: neutilizat (NAD trebuie reglat la «00»);

—	S-Block ABORT: neutilizat;

—	eroare de stare S-Block VPP: neutilizat.

Lungimea zonei de informații rezervate dispozitivului periferic (IFSD) este indicată din IFD imediat după ATR, respectiv IFD transmite cererea S-block IFS după ATR, iar cartela trimite înapoi S-block IFS. Valoarea recomandată pentru IFSD este 254 octeți.

III.7. Intervalul de temperatură

III.8. Durata de viață fizică

Dacă este utilizată în conformitate cu specificațiile de mediu și privind electricitatea, cartela trebuie să funcționeze adecvat pentru o perioadă de zece ani. Materialul cartelei trebuie ales astfel încât să fie asigurată această durată de viață.

III.9. Caracteristici electrice

În cursul funcționării, cartelele respectă Directiva 95/54/CE, referitoare la compatibilitatea electromagnetică, și este protejată împotriva descărcărilor electrostatice.

III.10. Structura fișierului

Tabelul 4

Denumirea fișierului	Identificatorul fișierului	Descriere
EF.Registration_A	«D001»	Date de înmatriculare în conformitate cu capitolele II.4 și II.5
EF.Signature_A	«E001»	Semnătură electronică pentru conținutul complet de date al EF.Registration_A
EF.C.IA_A.DS	«C001»	X.509v3 Certificat al autorității emitente de calculare a semnăturilor pentru EF.Signature_A
EF.Registration_B	«D011»	Date de înmatriculare în conformitate cu capitolul II.6
EF.Signature_B	«E011»	Semnătură electronică pentru conținutul complet de date al EF.Registration_B
EF.C.IA_B.DS	«C011»	X.509v3 Certificat al autorității emitente de calculare a semnăturilor pentru EF.Signature_B

III.11. Structura datelor

Certificatele stocate sunt în formatul X.509v3 în conformitate cu ISO/IEC 9594-8.

Semnăturile electronice sunt stocate în mod transparent.

Tabelul 2 enumeră etichetele care identifică obiectele de date care corespund datelor de înmatriculare ale capitolelor II.4 și II.5, împreună cu date suplimentare din capitolul III.1. Dacă nu se prevede altfel, obiectele de date enumerate în tabelul 2 sunt obligatorii. Obiectele de date opționale pot fi omise. Coloana etichetei indică nivelul de imbricare.

Tabelul 5

Etichetă

Descriere

«78»

Autoritate de alocare a etichetelor compatibile, obiect imbricat «4F» (a se vedea ISO/IEC 7816-4 și ISO/IEC 7816-6)

«4F»

Identificator de aplicație (a se vedea ISO/IEC 7816-4)

«73»

Model intersectorial (a se vedea ISO/IEC 7816-4 și ISO/IEC 7816-6) corespunzător datelor obligatorii ale părții 2 din certificatul de înmatriculare, imbricând toate obiectele următoare

«80»

Versiune a definiției etichetei

«9F33»

Numele statului membru care emite partea 2 din certificatul de înmatriculare

«9F34»

Altă denumire (de exemplu, fosta denumire națională) a documentului echivalent (opțional)

«9F35»

Denumirea autorității competente

«9F36»

Denumirea autorității care emite certificatul de înmatriculare (opțional)

«9F37»

Set de caractere utilizat:

«00»	:	ISO/IEC 8859-1 (set de caractere Latin1)
«01»	:	ISO/IEC 8859-5 (set de caractere chirilice)
«02»	:	ISO/IEC 8859-7 (set de caractere grecești)

«9F38»

Numărul succesiv neambiguu al documentului, utilizat în cadrul statului membru

«81»

Numărul de înmatriculare

«82»

Data primei înmatriculări

«A3»

Vehiculul, obiecte imbricate «87», «88» și «89»

«87»

Marca vehiculului

«88»

Tipul vehiculului

«89»

Descrieri comerciale ale vehiculului

«8A»

Numărul de identificare al vehiculului

«8F»

Numărul omologării de tip

Tabelul 6 enumeră etichetele care identifică obiectele de date corespunzătoare datelor de înmatriculare din capitolul II.6. Obiectele de date enumerate în tabelul 6 sunt opționale.

Tabelul 6

Etichetă				Descriere
«78»				Autoritate de alocare a etichetelor compatibile, obiect imbricat «4F» (a se vedea ISO/IEC 7816-4 și ISO/IEC 7816-6)
	«4F»			Identificator de aplicație (a se vedea ISO/IEC 7816-4)
«74»				Model intersectorial (a se vedea ISO/IEC 7816-4 și ISO/IEC 7816-6) corespunzător datelor opționale ale părții 1 din certificatul de înmatriculare, capitolul II.6, imbricând toate obiectele următoare
	«80»			Versiune a definiției etichetei
	«A1»			Date personale, obiecte imbricate «A7», «A8» și «A9»
		«A7»		Proprietarul vehiculului, obiecte imbricate «83», «84» și «85»
			«83»	Numele de familie sau denumirea firmei
			«84»	Alte nume sau inițiale (opțional)
			«85»	Adresa din statul membru
		«A8»		Al doilea proprietar al vehiculului, obiecte imbricate «83», «84» și «85»
			…
		«A9»		Persoana care poate utiliza vehiculul în temeiul unui drept legal, altul decât dreptul de proprietate, obiecte imbricate «83», «84» și «85»
			…
	«98»			Categoria vehiculului

Structura și formatul datelor în conformitate cu capitolul II.7 sunt specificate de statele membre.

III.12. Citirea datelor de înmatriculare

A. Selectarea aplicației

B. Citirea datelor din fișiere

Aceste fișiere pot fi citite cu comanda READ BINARY (a se vedea ISO/IEC 7816-4) cu un câmp de date absent și Le stabilit la lungimea datelor așteptate, utilizând un Le scurt.

C. Verificarea autenticității datelor

Statele membre sunt libere să extragă cheile publice și certificatele pentru verificarea certificatului autorității emitente.

III.13. Dispoziții speciale

Fără a aduce atinge celorlalte dispoziții din prezenta anexă, statele membre, după notificarea Comisiei Europene, pot adăuga culori, mărci sau simboluri. În plus, pentru anumite date din capitolul III.2 punctul C, statele membre pot permite formatul XML și pot permite accesul prin TCP/IP. Statele membre, cu acordul Comisiei Europene, pot să adauge alte aplicații pentru care încă nu există norme sau documente armonizate la nivelul UE (de exemplu, certificatul de inspecție tehnică auto) pe cartela de înmatriculare a vehiculului pentru a asigura servicii suplimentare referitoare la vehicul.

”

(1) Certificatul care constă dintr-o singură parte va purta denumirea de «Certificat de înmatriculare» și, în text, nu se va face nici o referire la «Partea I».

(2) Directiva 70/220/CEE a Consiliului din 20 martie 1970 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile care trebuie luate împotriva poluării aerului cu emisiile de gaze de eșapament ale motoarelor cu aprindere prin scânteie ale autovehiculelor (JO L 76, 6.4.1970, p. 1). Directivă modificată ultima dată de Directiva 2002/80/CE (JO L 291, 28.10.2002, p. 20).

(3) Directiva 88/77/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1987 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile care trebuie luate împotriva emisiilor de substanțe poluante gazoase ale motoarelor diesel utilizate pe autovehicule (JO L 36, 9.2.1988, p. 33). Directivă modificată ultima dată de Directiva 2001/27/CE a Comisiei (JO L 107, 18.4.2001, p. 10).

(4) Directiva 95/54/CE a Comisiei din 31 octombrie 1995 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 72/245/CEE a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la eliminarea interferenței radio produse de motoarele cu aprindere prin scânteie care echipează autovehiculele și de modificare a Directivei 70/156/CEE de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea vehiculelor și a remorcilor acestora (JO L 266, 8.11.1995, p. 1).

(5) Această anexă se referă numai la certificatele de înmatriculare constând din părțile I și II.

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

214

32004D0071

L 016/54

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 4 septembrie 2003

privind cerințele esențiale pentru echipamentele de radiocomunicații maritime destinate utilizării pe navele care nu intră sub incidența Convenției SOLAS și participării la Sistemul global de salvare și siguranță pe mare (GMDSS)

[notificată cu nr. C(2003) 2912]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2004/71/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele de radiocomunicații și echipamentele terminale de telecomunicații, precum și recunoașterea reciprocă a conformității (1) acestora, în special articolul 3 alineatul (3) litera (e),

întrucât:

(1)	O serie de state membre aplică sau intenționează să aplice principii și norme de siguranță comune privind echipamentele de radiocomunicații de pe navele care nu intră sub incidența Convenției SOLAS (siguranța vieții pe mare).

(2)	Armonizarea serviciilor de radiocomunicații trebuie să contribuie la creșterea siguranței navigației pe navele care nu intră sub incidența Convenției SOLAS, în special în caz de naufragiu și condiții meteorologice nefavorabile.

(3)

Circulara 803 a Comitetului pentru siguranța maritimă (CSM) privind participarea navelor care nu intră sub incidența Convenției SOLAS la GMDSS (Sistemul global de salvare și siguranță pe mare) și Rezoluția CSM.77 (69) a Organizației Maritime Internaționale (OMI) face apel la guverne să aplice liniile directoare privind participarea navelor care nu intră sub incidența Convenției SOLAS la Sistemul global de salvare și siguranță pe mare (GMDSS) și îndeamnă guvernele să dispună aplicarea anumitor caracteristici ale GMDSS la echipamentele de radiocomunicații destinate utilizării pe toate navele.

(4)

Regulamentele Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (UIT) referitoare la radiocomunicații indică frecvențele destinate utilizării de către GMDSS. Toate echipamentele de radiocomunicații care funcționează pe frecvențele respective și care sunt destinate utilizării în caz de naufragiu trebuie să fie compatibile cu utilizarea dată acestor frecvențe și trebuie să ofere o garanție rezonabilă de bună funcționare în caz de naufragiu.

(5)

Domeniul de aplicare a Deciziei 2000/638/CE a Comisiei din 22 septembrie 2000 privind aplicarea articolului 3 alineatul (3) litera (e) din Directiva 1999/5/CE la echipamentele de radiocomunicații maritime ce urmează a fi instalate pe navele care nu intră sub incidența Convenției SOLAS în vederea participării la Sistemul maritim global de salvare și siguranță pe mare (GMDSS), care nu sunt reglementate de Directiva 96/98/CE a Consiliului privind echipamentele maritime (2), se limitează la echipamentele destinate instalării pe navele maritime. Domeniul de aplicare a deciziei menționate trebuie extins pentru a include echipamentele GMDSS destinate utilizării pe toate navele care nu intră sub incidența Convenției SOLAS. Se consideră că nivelul de siguranță ridicat prevăzut de această decizie se aplică tuturor navelor și, prin urmare, trebuie modificat domeniul de aplicare a deciziei, astfel încât să se aplice aceleași cerințe la utilizarea echipamentelor GMDSS pe navele care nu intră sub incidența Convenției SOLAS și a directivei privind echipamentele maritime, indiferent dacă sunt nave maritime sau nu. Prin urmare, Decizia 2000/638/CE trebuie înlocuită.

(6)	Măsurile prevăzute prin prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru evaluarea conformității și supravegherea pieței telecomunicațiilor,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prezenta decizie se aplică echipamentelor de radiocomunicații destinate utilizării pe nave care nu intră sub incidența Convenției SOLAS, în vederea participării la Sistemul global de salvare și siguranță pe mare, astfel cum este definit în capitolul IV din Convenția SOLAS, care funcționează în

(a)	serviciul mobil maritim, definit la articolul 1.28 din regulamentele UIT privind radiocomunicațiile, sau

(b)	serviciul mobil maritim prin satelit definit la articolul 1.29 din regulamentele UIT privind radiocomunicațiile.

Articolul 2

Concepția echipamentelor de radiocomunicații care intră sub incidența prezentei decizii, menționate la articolul 1, trebuie să fie de așa natură încât să asigure funcționarea corespunzătoare în condițiile mediului marin, să satisfacă toate cerințele operaționale ale GMDSS în situații de naufragiu și să asigure comunicații clare și stabile, în cadrul unei comunicații analogice sau digitale de înaltă fidelitate.

Articolul 3

Decizia 2000/638/CE se abrogă.

Articolul 4

Prezenta decizie se aplică de la 4 septembrie 2004.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 4 septembrie 2003.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei

(1) JO L 91, 7.4.1999, p. 10.

(2) JO L 269, 21.10.2000, p. 52.

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

216

32004L0011

L 044/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2004/11/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 11 februarie 2004

de modificare a Directivei 92/24/CEE a Consiliului privind dispozitivele de limitare a vitezei sau sistemele similare de limitare a vitezei instalate la bordul anumitor categorii de autovehicule

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu procedura stabilită în articolul 251 din tratat (1),

întrucât:

(1)	Trebuie adoptate măsuri în scopul asigurării unei bune funcționări a pieței interne.

(2)

Directiva 92/24/CEE (2) a Consiliului este una dintre directivele individuale în temeiul procedurii comunitare de omologare introduse prin Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea autovehiculelor și a remorcilor acestora (3). Astfel, dispozițiile și definițiile stabilite prin Directiva 70/156/CEE privind vehiculele, sistemele de vehicule, componentele și unitățile tehnice separate se aplică prezentei directive.

(3)

S-a constatat că dispozitivele de limitare a vitezei pentru vehiculele utilizate în transportul de călători și de mărfuri, având o masă maximă de peste 10 tone, au avut o influență pozitivă asupra siguranței rutiere și au redus gravitatea vătămărilor corporale în cazul accidentelor, reducând în același timp poluarea aerului și consumul de carburant.

(4)

Directiva 92/6/CEE a Consiliului din 10 februarie 1992 privind instalarea și utilizarea dispozitivelor de limitare a vitezei pentru anumite categorii de autovehicule din Comunitate (4) a fost extinsă la autovehiculele mai ușoare din categoriile M2 și N2. Astfel, este necesară modificarea în consecință a domeniului de aplicare a Directivei 92/24/CEE cu privire la caracteristicile de construcție pentru dispozitivele de limitare a vitezei, pentru a reglementa aceleași categorii de autovehicule.

(5)	Directiva 92/24/CEE trebuie modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 92/24/CEE se modifică după cum urmează:

Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

În sensul prezentei directive:

—	«vehicul» înseamnă orice autovehicul din categoriile M2, M3, N2 sau N3, așa cum sunt definite acestea în anexa II la Directiva 70/156/CEE, destinat utilizării rutiere, având cel puțin patru roți și o viteză maximă nominală de peste 25 km/h,

—

«dispozitiv de limitare a vitezei» înseamnă un dispozitiv pentru limitarea vitezei, destinat utilizării pe un vehicul din domeniul de aplicare al prezentei directive, pentru care poate fi acordată omologarea unei unități tehnice separate, în sensul Directivei 70/156/CEE. Sistemele de limitare a vitezei maxime încorporate prin construcție în vehicule respectă același cerințe ca și dispozitivele de limitare a vitezei”;

prima teză din al treilea paragraf de la punctul 1.1. din anexa I se înlocuiește cu următorul text:

„Scopul prezentei directive este de a limita la o valoare specificată viteza maximă pe șosea a vehiculelor pentru transportul de mărfuri din categoriile N2 și N3 și a vehiculelor pentru transportul de călători din categoriile M2 și M3.”

Articolul 2

(1) De la 17 noiembrie 2004, pentru motive privind dispozitivele de limitare a vitezei sau sistemele similare, statele membre nu pot:

—	să refuze acordarea omologării CE sau a omologării naționale a unui vehicul, a unui dispozitiv de limitare a vitezei sau a unui sistem de limitare a vitezei instalat la bordul autovehiculelor,

—	să interzică înregistrarea, vânzarea sau punerea în exploatare a unui vehicul sau să refuze punerea în exploatare a unui dispozitiv de limitare a vitezei sau a unui sistem de limitare a vitezei instalat la bordul autovehiculelor,

dacă vehiculele, dispozitivele de limitare a vitezei sau sistemele de limitare a vitezei instalate la bordul autovehiculelor respectă dispozițiile Directivei 92/24/CEE.

(2) De la 1 ianuarie 2005, pentru motive privind dispozitivele de limitare a vitezei sau sistemele similare, statele membre interzic vânzarea, înregistrarea sau intrarea în exploatare a vehiculelor, a dispozitivelor de limitare a vitezei sau a sistemelor de limitare a vitezei instalate la bordul autovehiculelor, care nu respectă dispozițiile Directivei 92/24/CEE.

Articolul 3

(1) Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 17 noiembrie 2004. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Statele membre aplică aceste măsuri de la 18 noiembrie 2004.

(2) Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(3) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a treia zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasburg, 11 februarie 2004.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

M. McDOWELL

(1) Avizul Parlamentului European din 9 octombrie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 20 ianuarie 2004.

(2) JO L 129, 14.5.1992, p. 154.

(3) JO L 42, 23.2.1970, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36).

(4) JO L 57, 2.3.1992, p. 27, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/285/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 327, 4.12.2002, p. 8).

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

218

32004R0261

L 046/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 261/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 februarie 2004

de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 80 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat (3), în lumina textului comun aprobat de Comitetul de conciliere la 1 decembrie 2003,

întrucât:

(1)	Măsurile adoptate de Comunitate în domeniul transportului aerian ar trebui, între altele, să urmărească asigurarea unui înalt nivel de protecție a pasagerilor. De asemenea, ar trebui să se ia în considerare cerințele legate de protecția consumatorilor în general.

(2)	Refuzul la îmbarcare și anularea sau întârzierea prelungită a zborurilor pot cauza pasagerilor dificultăți și neplăceri grave.

(3)

Cu toate că Regulamentul (CEE) nr. 295/91 al Consiliului din 4 februarie 1991 de stabilire a normelor comune privind sistemul de compensare pentru refuzul la îmbarcare din cadrul transporturilor aeriene regulate (4) a stabilit o protecție de bază a pasagerilor, numărul pasagerilor cărora le este refuzată îmbarcarea împotriva voinței lor rămâne în continuare excesiv de ridicat, la fel ca și numărul pasagerilor afectați de anulări fără o avertizare prealabilă, precum și al celor afectați de întârzieri prelungite.

(4)	Comunitatea ar trebui așadar să îmbunătățească standardele de protecție stabilite în acest regulament atât pentru consolidarea drepturilor pasagerilor, cât și pentru garantarea desfășurării activităților transportatorilor aerieni în condiții armonizate, pe o piață liberalizată.

(5)	Dat fiind faptul că distincția dintre serviciile aeriene regulate și neregulate tinde să se reducă, această protecție ar trebui să se aplice nu numai pasagerilor de pe zborurile regulate, ci și celor de pe zborurile neregulate, inclusiv cele incluse în pachetele de servicii turistice.

(6)	Protecția acordată pasagerilor care pleacă de pe un aeroport situat într-un stat membru ar trebui să fie extinsă la pasagerii care pleacă de pe un aeroport situat într-o țară terță spre un stat membru, în cazul în care zborul este asigurat de un operator de transport comunitar.

(7)

În scopul asigurării aplicării efective a prezentului regulament, obligațiile aferente rămân în sarcina operatorului de transport aerian care efectuează sau intenționează să efectueze un zbor fie cu o aeronavă aflată în proprietatea sa, pe baza unui contract de închiriere de tip aeronavă goală (dry lease) sau tip aeronavă cu echipaj (wet lease), fie în orice alt regim.

(8)	Prezentul regulament nu restrânge drepturile operatorului de transport aerian de a pretinde compensații de la orice persoană, inclusiv părți terțe, în conformitate cu legislația aplicabilă.

(9)

Numărul pasagerilor cărora li se refuză îmbarcarea împotriva voinței lor ar trebui redus printr-o solicitare adresată operatorilor de transport aerian de a face apel la voluntari care să renunțe la rezervările lor în schimbul anumitor indemnizații, în loc de a refuza îmbarcarea pasagerilor, precum și prin compensarea integrală a persoanelor cărora li se refuză totuși îmbarcarea.

(10)	Pasagerii cărora li se refuză îmbarcarea împotriva voinței lor ar trebui să aibă posibilitatea fie de a-și anula zborul, cu rambursarea costului biletelor sau să-și poată continua zborul în condiții satisfăcătoare și să beneficieze de servicii corespunzătoare pe durata așteptării unui zbor următor.

(11)

De asemenea, voluntarii ar trebui să dispună de posibilitatea de anulare a zborului, cu rambursarea costului biletelor, sau să-și poată continua zborul în condiții satisfăcătoare, dat fiind faptul că se confruntă cu aceleași dificultăți de călătorie ca și pasagerii cărora li se refuză îmbarcarea împotriva voinței lor.

(12)

Dificultățile și neplăcerile cauzate pasagerilor de anularea zborurilor ar trebui să fie minime. Acest obiectiv ar trebui atins prin informarea pasagerilor, de către transportatori, cu privire la anulări înaintea orei de plecare prevăzute și, în plus, prin oferirea de posibilități de redirecționare, astfel încât pasagerii să poată face alte rezervări. În cazul în care acest lucru nu este posibil, operatorii de transport ar trebui să despăgubească pasagerii, cu excepția cazurilor în care anularea survine în circumstanțe excepționale, care nu pot fi evitate în pofida tuturor măsurilor rezonabile adoptate.

(13)	Pasagerii ale căror zboruri sunt anulate ar trebui să aibă posibilitatea de a obține rambursarea costului biletelor sau redirecționarea în condiții satisfăcătoare și să beneficieze de servicii corespunzătoare pe durata așteptării unui zbor următor.

(14)

În conformitate cu Convenția de la Montreal, obligațiile care revin operatorilor de transport aerian ar trebui limitate sau responsabilitatea lor exonerată în cazurile în care evenimentul este cauzat de circumstanțe excepționale, care nu pot fi evitate în pofida tuturor măsurilor rezonabile adoptate. Astfel de circumstanțe pot surveni în special în caz de instabilitate politică, condiții meteorologice incompatibile cu desfășurarea zborului în cauză, riscuri legate de siguranță, deficiențe neprevăzute care pot afecta siguranța zborului și greve care afectează operațiunile operatorului de transport aerian.

(15)

Ar trebui să se considere că există circumstanțe extraordinare în cazul în care impactul unei decizii de gestionare a traficului aerian asupra unei anumite aeronave dintr-o anumită zi cauzează o întârziere prelungită, o întârziere de o noapte sau anularea unuia sau mai multor zboruri ale aeronavei respective, în pofida adoptării tuturor măsurilor rezonabile de către operatorul de transport aerian în cauză, în scopul evitării întârzierilor sau anulărilor.

(16)	În cazul anulării unui pachet de servicii turistice din alte motive decât anularea zborului, prezentul regulament nu se aplică.

(17)	Pasagerii ale căror zboruri sunt întârziate pentru o durată specificată ar trebui să beneficieze de servicii corespunzătoare și să aibă posibilitatea de a-și anula zborurile, cu rambursarea costului biletelor, sau de a le putea continua în condiții satisfăcătoare.

(18)	Deservirea pasagerilor care așteaptă un zbor alternativ sau întârziat poate fi limitată sau refuzată în cazul în care deservirea în sine ar putea cauza o întârziere suplimentară.

(19)	Operatorii de transport aerian ar trebui să se ocupe de necesitățile speciale ale persoanelor cu mobilitate redusă, precum și de însoțitorii acestora.

(20)	Pasagerii ar trebui să fie pe deplin informați despre drepturile lor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și a anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor, astfel încât aceștia să-și poată exercita efectiv drepturile.

(21)	Statele membre ar trebui să definească regimul de sancțiuni aplicabil încălcării dispozițiilor prezentului regulament și să se asigure că aceste sancțiuni sunt aplicate. Sancțiunile ar trebui să fie efective, proporționale și disuasive.

(22)

Statele membre ar trebui să asigure și să controleze respectarea generală de către operatorii de transport aerian a prezentului regulament și să desemneze o instituție corespunzătoare cu competențe executive. Acest control nu ar trebui să afecteze dreptul pasagerilor și al operatorilor de transport aerian de a solicita despăgubiri în justiție în conformitate cu procedurile dreptului intern.

(23)

Comisia ar trebui să analizeze aplicarea prezentului regulament și să evalueze în special posibilitatea extinderii domeniului său de aplicare la toți pasagerii care au încheiat un contract cu un tour operator sau cu un operator de transport comunitar, atunci când pleacă de pe un aeroport situat într-o țară terță spre un aeroport dintr-un stat membru.

(24)

Dispozițiile referitoare la extinderea cooperării privind utilizarea aeroportului din Gibraltar au fost convenite la Londra la 2 decembrie 1987 între Regatul Spaniei și Regatul Unit printr-o declarație comună a miniștrilor afacerilor externe ai celor două țări. Aceste dispoziții nu au intrat încă în vigoare.

(25)	Regulamentul (CEE) nr. 295/91 ar trebui abrogat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectul

(1) Prezentul regulament stabilește condițiile în care pasagerii își pot exercita drepturile minime atunci când:

(a)	li se refuză îmbarcarea împotriva voinței lor;

(b)	zborul este anulat;

(c)	zborul este întârziat.

(2) Aplicarea prezentului regulament aeroportului din Gibraltar se face fără a se aduce atingere poziției juridice a Regatului Spaniei, respectiv a Regatului Unit cu privire la litigiul privind suveranitatea asupra teritoriului pe care este situat aeroportul.

(3) Aplicarea prezentului regulament aeroportului din Gibraltar se suspendă până la intrarea în vigoare a dispozițiilor din declarația comună a miniștrilor afacerilor externe ai Regatului Spaniei și Regatului Unit din 2 decembrie 1987. Guvernele Spaniei și Regatului Unit informează Consiliul în legătură cu această dată a intrării în vigoare.

Articolul 2

Definiții

În înțelesul prezentului regulament:

(a)	„operator de transport aerian” înseamnă o întreprindere de transport aerian titulară a unei licențe de funcționare valabilă;

(b)	„operator efectiv de transport aerian” înseamnă un operator de transport aerian care execută sau intenționează să execute un zbor în temeiul unui contract cu un pasager sau în numele unei alte persoane, juridice sau fizice, care a încheiat un contract cu pasagerul respectiv;

(c)

„operator de transport comunitar” înseamnă un operator de transport aerian titular a unei licențe de funcționare valabilă acordată de un stat membru, în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul (CEE) nr. 2407/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 privind autorizarea operatorilor de transport aerian (5);

(d)	„tour operator” înseamnă cu excepția operatorilor de transport aerian, un organizator în sensul articolului 2 punctul 2 din Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite turistice (6);

(e)	„pachet” înseamnă serviciile definite la articolul 2 punctul 1 din Directiva 90/314/CEE;

(f)	„bilet” înseamnă un document valabil care dă dreptul la transport, sau echivalentul acestuia sub o altă formă, inclusiv sub formă electronică, emis sau autorizat de către operatorul de transport aerian sau de agentul autorizat al acestuia;

(g)	„rezervare” înseamnă că pasagerul posedă un bilet sau un alt document doveditor, care indică faptul că rezervarea a fost acceptată și înregistrată de operatorul de transport aerian sau de tour operator;

(h)

„destinație finală” înseamnă destinația de pe biletul prezentat la ghișeul de înregistrare a pasagerilor sau, în cazul zborurilor cu legătură directă, destinația ultimului zbor; nu se iau în considerare zborurile de legătură alternative disponibile, în cazul în care se respectă ora de sosire prevăzută inițial;

(i)

„persoană cu mobilitate redusă” înseamnă orice persoană a cărei mobilitate este redusă, atunci când utilizează mijloacele de transport, datorită unei deficiențe fizice (senzorială sau locomotoare, permanentă sau temporară), diminuării capacității intelectuale, vârstei sau oricărei alte deficiențe și a cărei stare necesită o atenție specială și adaptarea la nevoile persoanei respective a serviciilor puse la dispoziția tuturor pasagerilor;

(j)

„refuz la îmbarcare” înseamnă refuzul de a transporta pasageri pe un anumit zbor, deși aceștia s-au prezentat pentru îmbarcare în condițiile stabilite la articolul 3 alineatul (2), cu excepția cazurilor în care există motive temeinice pentru refuzul la îmbarcare, cum ar fi starea sănătății, cerințele de siguranță sau securitate sau documente de călătorie necorespunzătoare;

(k)	„voluntar” înseamnă o persoană care se prezintă pentru îmbarcare în condițiile stabilite la articolul 3 alineatul (2) și este gata să cedeze la solicitarea operatorului de transport aerian rezervarea sa confirmată în schimbul unei indemnizații;

(l)	„anulare” înseamnă neefectuarea unui zbor programat anterior și pentru care s-a făcut cel puțin o rezervare.

Articolul 3

Domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament se aplică:

(a)	pasagerilor care pleacă de pe un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru în care se aplică tratatul;

(b)

pasagerilor care pleacă de pe un aeroport situat într-o țară terță către un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru în care se aplică tratatul, exceptând cazurile în care aceștia au primit indemnizații sau compensații și au beneficiat de asistență în țara terță respectivă, în cazul în care operatorul de transport aerian al zborului respectiv este un operator de transport comunitar.

(2) Alineatul (1) se aplică sub rezerva ca pasagerii:

(a)

să aibă o rezervare confirmată pentru zborul respectiv și, cu excepția cazului de anulare menționat în articolul 5, să se prezinte personal pentru înregistrare,

—	în condițiile stipulate și la ora indicată în prealabil și în scris (inclusiv prin mijloace electronice) de către operatorul de transport aerian, tour operator sau un agent de voiaj autorizat

sau, în cazul în care ora nu este indicată,

—	nu mai târziu de 45 de minute înaintea orei de plecare publicate;

(b)	au fost transferați de către un operator de transport aerian sau un tour operator de la zborul pentru care au avut o rezervare la un alt zbor, indiferent de motiv.

(3) Prezentul regulament nu se aplică pasagerilor care călătoresc gratuit sau la un tarif redus, care nu este disponibil direct sau indirect publicului. Cu toate acestea, prezentul regulament se aplică pasagerilor care posedă bilete emise de un operator de transport aerian sau un tour operator în cadrul unui program de fidelizare a clientelei sau al unui alt program comercial.

(4) Prezentul regulament se aplică numai pasagerilor transportați cu aeronave motorizate cu aripi fixe.

(5) Prezentul regulament se aplică tuturor operatorilor de transport aerian care asigură transportul pasagerilor menționați la alineatele (1) și (2). În cazul în care un operator de transport aerian care nu are un contract cu pasagerul își execută obligațiile în conformitate cu prezentul regulament, atunci se consideră că acesta acționează astfel în numele persoanei care are un contract cu pasagerul respectiv.

(6) Prezentul regulament nu aduce atingere drepturilor pasagerilor prevăzute în Directiva 90/314/CEE. Prezentul regulament nu se aplică în cazurile în care un pachet de servicii turistice este anulat din alte motive decât anularea zborului.

Articolul 4

Refuzul la îmbarcare

(1) În cazul în care un operator de transport aerian anticipează un posibil refuz la îmbarcare, atunci mai întâi trebuie să facă un apel la voluntari dispuși să renunțe la rezervările lor în schimbul unor indemnizații acordate în condițiile care urmează a fi convenite între pasagerul respectiv și operatorul de transport aerian. Voluntarii sunt asistați în conformitate cu articolul 8, asistența fiind oferită pe lângă indemnizațiile menționate în prezentul alineat.

(2) În cazul în care numărul voluntarilor este insuficient pentru a permite îmbarcarea celorlalți pasageri cu rezervări, operatorul de transport aerian poate să refuze îmbarcarea pasagerilor împotriva voinței acestora.

(3) În cazul în care pasagerilor li se refuză îmbarcarea împotriva voinței lor, operatorul de transport aerian le acordă imediat despăgubiri în conformitate cu articolul 7 și le oferă asistență în conformitate cu articolele 8 și 9.

Articolul 5

Anularea zborului

(1) În cazul anulării unui zbor, pasagerilor în cauză trebuie:

(a)	să li se ofere asistență de către operatorul de transport aerian în conformitate cu articolul 8;

(b)

să li se ofere asistență de către operatorul de transport aerian în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a) și articolul 9 alineatul (2), precum și, în eventualitatea unei redirecționări, în cazul în care ora de plecare anticipată a unui nou zbor este de cel puțin o zi după plecarea programată pentru zborul anulat, asistența specificată la articolul 9 alineatul (1) litera (b) și litera (c);

(c)

să primească o compensație din partea operatorului de transport aerian, în conformitate cu articolul 7, cu excepția în care intervine oricare din următoarele:

(i)	în cazul în care sunt informați despre această anulare cu cel puțin două săptămâni înainte de ora de plecare prevăzută;

(ii)

în cazul în care sunt informați despre această anulare într-un termen cuprins între două săptămâni și șapte zile înainte de ora de plecare prevăzută și li se oferă o redirecționare care să le permită să plece cu cel mult două ore înainte de ora de plecare prevăzută și să ajungă la destinația finală în mai puțin de patru ore după ora de sosire prevăzută;

(iii)

în cazul în care sunt informați despre această anulare cu mai puțin de șapte zile înainte de ora de plecare prevăzută și li se oferă o redirecționare care să le permită să plece cel târziu cu o oră înainte de ora de plecare prevăzută și să ajungă la destinația finală în mai puțin de două ore după ora de sosire prevăzută.

(2) În cazul în care pasagerii sunt informați despre anulare, acestora li se oferă explicații privind posibilitățile de transport alternative.

(3) Operatorul de transport aerian nu este obligat să plătească compensații în conformitate cu articolul 7, în cazul în care poate face dovada că anularea este cauzată de împrejurări excepționale care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile.

(4) Sarcina dovedirii faptului că pasagerul a fost într-adevăr informat despre anularea zborului, cu indicarea momentului precis, revine operatorului de transport aerian.

Articolul 6

Întârzierea zborului

(1) În oricare din cazurile în care un operator de transport aerian anticipează o posibilă întârziere a unui zbor peste ora de plecare prevăzută, după cum urmează:

(a)	timp de două ore, în cazul zborurilor de peste 1 500 de kilometri sau mai puțin;

(b)	timp de trei ore sau mai mult, în cazul tuturor zborurilor intracomunitare de peste 1 500 de kilometri și al oricăror alte zboruri cuprinse între 1 500 și 3 500 de kilometri;

(c)	timp de patru ore sau mai mult, în cazul tuturor zborurilor care nu se încadrează la literele (a) sau (b),

pasagerilor li se oferă de către operatorul de transport aerian:

(i)	asistența specificată la articolul 9 alineatul (1) litera (a) și articolul 9 alineatul (2);

(ii)	în cazul în care ora de plecare anticipată este la cel puțin o zi după ora de plecare anunțată inițial, asistența specificată la articolul 9 alineatul (1) litera (b) și litera (c);

(iii)

în cazul în care întârzierea este de cel puțin cinci ore, asistența specificată la articolul 8 alineatul (1) litera (a).

(2) În orice caz, asistența se oferă în limitele de timp stabilite în cele de mai sus corespunzător fiecărei distanțe de zbor.

Articolul 7

Dreptul la compensație

(1) Când se face trimitere la prezentul articol, pasagerii primesc o compensație în valoare de:

(a)	250 EUR pentru toate zborurile de 1 500 kilometri sau mai puțin;

(b)	400 EUR pentru toate zborurile intracomunitare de peste 1 500 kilometri și pentru toate zborurile cuprinse între 1 500 și 3 500 kilometri;

(c)	600 EUR pentru toate zborurile care nu intră sub incidența literei (a) sau (b).

Pentru stabilirea distanței se ia în considerare ultima destinație unde pasagerul urmează să sosească după ora prevăzută datorită refuzului la îmbarcare sau anulării zborului.

(2) Atunci când, în conformitate cu articolul 8, pasagerilor li se oferă redirecționarea spre destinația finală cu un zbor alternativ, a cărui oră de sosire nu depășește ora de sosire prevăzută a zborului rezervat inițial

(a)	cu două ore, pentru toate zborurile de 1 500 kilometri sau mai puțin sau

(b)	cu trei ore, pentru toate zborurile intracomunitare de peste 1 500 kilometri și pentru toate celelalte zboruri cuprinse între 1 500 și 3 500 kilometri sau

(c)	cu patru ore, pentru toate zborurile care nu intră sub incidența literei (a) sau (b),

operatorul de transport aerian poate reduce cu 50 % compensația prevăzută la alineatul (1).

(3) Compensația menționată la alineatul (1) se plătește în numerar, prin transfer bancar electronic, ordin de plată bancar sau cec bancar sau, cu acordul scris al pasagerului, în bonuri de călătorie și/sau alte servicii.

(4) Distanțele indicate la alineatele (1) și (2) se măsoară prin metoda rutei ortodromice.

Articolul 8

Dreptul la rambursare sau redirecționare

(1) Când se face trimitere la prezentul articol, pasagerilor li se oferă posibilitatea de a alege între:

(a)

—

rambursarea, în termen de șapte zile, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 7 alineatul (3), a întregului cost al biletului, la prețul de achiziție pentru partea sau părțile de călătorie neefectuate și pentru partea sau părțile deja efectuate, în cazul în care zborul devine inutil în raport cu planul de călătorie inițial al pasagerului, împreună cu, dacă este cazul,

—	un zbor de retur la punctul de plecare inițial, cât mai repede posibil;

(b)	redirecționarea, în condiții de transport comparabile, spre destinația finală, cât mai repede posibil sau

(c)	redirecționarea, în condiții de transport comparabile, spre destinația finală, la o dată ulterioară, la alegerea pasagerului, sub rezerva existenței unor locuri disponibile.

(2) Alineatul (1) litera (a) se aplică, de asemenea, pasagerilor ale căror zboruri fac parte dintr-un pachet de servicii turistice, cu excepția dreptului la rambursare, în cazul în care un astfel de drept se naște în temeiul Directivei 90/314/CEE.

(3) În cazul în care, un oraș, o aglomerație urbană sau o regiune este deservită de mai multe aeroporturi, operatorul de transport aerian oferă pasagerului un zbor spre un aeroport diferit de cel pentru care s-a făcut rezervarea inițială, operatorul de transport aerian suportă costul transferului pasagerului de la aeroportul alternativ fie spre cel inițial, fie spre o altă destinație apropiată convenită cu pasagerul.

Articolul 9

Dreptul la deservire

(1) Când se face trimitere la prezentul articol, pasagerii au dreptul de a li se oferi gratuit următoarele:

(a)	mese și băuturi răcoritoare, direct proporționale cu timpul de așteptare;

(b)

cazare hotelieră

—	în cazul în care este necesară o ședere de una sau mai multe nopți sau

—	în cazul în care este necesară o ședere suplimentară față de cea prevăzută de pasager;

(c)	transportul dintre aeroport și locul cazării (hotel sau altele).

(2) În plus, pasagerii au dreptul la două apeluri telefonice gratuite și de a trimite gratuit mesaje prin telex, fax sau e-mail.

(3) La aplicarea prezentului articol, operatorul de transport aerian acordă o atenție specială nevoilor persoanelor cu mobilitate redusă și însoțitorilor acestora, precum și nevoilor copiilor fără însoțitor.

Articolul 10

Surclasarea și declasarea

(1) În cazul în care un operator de transport aerian cazează pasagerul la o clasă de călătorie superioară prețului de achiziție a biletului, operatorul nu poate pretinde o plată suplimentară.

(2) În cazul în care un operator de transport aerian cazează pasagerul la o clasă inferioară prețului de achiziție a biletului, atunci acesta, în termen de șapte zile și în conformitate cu prevederile din articolul 7 alineatul (3), rambursează

(a)	30 % din prețul biletului pentru toate zborurile de 1 500 kilometri sau mai puțin sau

(b)	50 % din prețul biletului pentru toate zborurile intracomunitare de peste 1 500 kilometri, cu excepția zborurilor dintre teritoriul european al statelor membre și departamentele franceze de peste mări și pentru toate celelalte zboruri variind între 1 500 și 3 500 kilometri sau

(c)	75 % din prețul biletului pentru toate zborurile care nu se încadrează în cazurile menționate la alineatele (a) sau (b), inclusiv zborurile între teritoriul european al statelor membre și departamentele franceze de peste mări.

Articolul 11

Persoanele cu mobilitate redusă sau nevoi speciale

(1) Operatorii de transport aerian acordă prioritate transportării persoanelor cu mobilitate redusă și a însoțitorilor acestora sau a câinilor utilitari însoțitori certificați, precum și a copiilor fără însoțitor.

(2) În cazul unui refuz la îmbarcare, a unei anulări și unor întârzieri de orice durată, persoanele cu mobilitate redusă și însoțitorii acestora, precum și copiii fără însoțitor au dreptul la o asistență specială cât mai repede posibil, în conformitate cu articolul 9.

Articolul 12

Compensații suplimentare

(1) Prezentul regulament se aplică fără a se aduce atingere drepturilor pasagerilor la o compensație suplimentară. Compensația acordată în conformitate cu prezentul regulament poate fi scăzută din această compensație.

(2) Fără a se aduce atingere principiilor relevante și normelor de drept intern, inclusiv jurisprudenței, alineatul (1) nu se aplică pasagerilor care renunță în mod voluntar la rezervare în conformitate cu articolul 4 alineatul (1).

Articolul 13

Dreptul la reparații

În cazul în care un operator de transport aerian plătește compensații sau se achită de alte obligații care îi revin în conformitate cu prezentul regulament, nici una din dispozițiile prezentului regulament nu poate fi interpretată ca o limitare a dreptului său de a pretinde compensații de la orice persoană, inclusiv părți terțe, în conformitate cu dreptul intern aplicabil. În special, prezentul regulament nu limitează în nici un fel dreptul operatorului de transport aerian de a solicita o rambursare de la un tour operator sau de la o altă persoană cu care operatorul de transport aerian a încheiat un contract. În mod similar, nici una din dispozițiile prezentului regulament nu poate fi interpretată ca o limitare a dreptului unui tour operator sau al unei părți terțe, alta decât pasagerul, cu care operatorul de transport aerian a încheiat un contract, de a solicita o rambursare sau reparații operatorului de transport aerian, în conformitate cu legislația aplicabilă în materie.

Articolul 14

Obligația de a informa pasagerii despre drepturile lor

(1) Operatorul de transport aerian se asigură că în zona de înregistrare a pasagerilor este afișat un anunț lizibil, constând din următorul text imprimat cu caractere clare și vizibile: „În cazul unui refuz la îmbarcare sau în cazul în care zborul dumneavoastră este anulat sau are o întârziere de cel puțin două ore, solicitați la ghișeul de înregistrare sau la poarta de îmbarcare textul în care sunt precizate drepturile dumneavoastră, în special cu privire la compensație și asistență”.

(2) Operatorul de transport aerian care refuză îmbarcarea sau anulează un zbor prezintă fiecărui pasager în cauză o comunicare scrisă în care sunt precizate normele de compensare și asistență în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. De asemenea, el prezintă fiecărui pasager afectat de o întârziere de cel puțin două ore o comunicare scrisă echivalentă. Pasagerului i se mai prezintă, sub formă scrisă, coordonatele instituției naționale desemnate, menționate la articolul 16.

(3) În ceea ce privește persoanele nevăzătoare și persoanele cu vedere redusă, dispozițiile prezentului articol se aplică utilizându-se mijloacele alternative corespunzătoare.

Articolul 15

Inadmisibilitatea renunțării

(1) Obligațiile față de pasageri în temeiul prezentului regulament nu pot face obiectul unei limitări sau renunțări, în special printr-o derogare sau o clauză restrictivă cuprinsă în contractul de transport.

(2) În cazul în care, cu toate acestea, se aplică o atare derogare sau clauză restrictivă unui pasager, ori în cazul în care pasagerul nu este corect informat cu privire la drepturile sale și ca urmare acesta acceptă o compensație inferioară celei prevăzute prin prezentul regulament, pasagerul respectiv are dreptul de a iniția procedurile necesare în fața instanțelor sau organismelor competente pentru a obține o compensație suplimentară.

Articolul 16

Nerespectare

(1) Fiecare stat membru desemnează un organism responsabil de aplicarea prezentului regulament în ceea ce privește zborurile de pe aeroporturile situate pe teritoriul lor și zborurile dintr-o țară terță spre aceste aeroporturi. În cazul în care este necesar, acest organism adoptă măsurile necesare pentru a asigura respectarea drepturilor pasagerilor. Statele membre notifică Comisiei organismul desemnat în conformitate cu prezentul alineat.

(2) Fără a aduce atingere articolului 12, fiecare pasager poate adresa o plângere oricăruia din organismele desemnate în conformitate cu alineatul (1) sau oricărui alt organism competent desemnat de către un stat membru, în legătură cu o presupusă nerespectare a prezentului regulament în oricare aeroport situat pe teritoriul unui stat membru sau privind orice zbor dintr-o țară terță spre un aeroport situat pe acest teritoriu.

(3) Sancțiunile stabilite de statele membre pentru nerespectarea prezentului regulament sunt eficiente, proporționale și disuasive.

Articolul 17

Raportarea

Până la 1 ianuarie 2007, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea și rezultatele prezentului regulament, în special cu privire la următoarele aspecte:

—	incidența refuzului la îmbarcare și a anulării zborurilor,

—

eventuala extindere a domeniului de aplicare a prezentului regulament la pasagerii care au încheiat un contract cu un operator de transport comunitar sau care au rezervat un zbor inclus într-un „pachet de servicii turistice”, cărora li se aplică dispozițiile Directivei 90/314/CEE și care pleacă de pe un aeroport situat într-o țară terță spre un aeroport situat într-un stat membru, cu zboruri neoperate de operatori de transport aerian comunitari,

—	eventuala revizuire a valorii compensației menționate la articolul 7 alineatul (1).

În cazul în care este necesar, raportul este însoțit de propuneri legislative.

Articolul 18

Abrogarea

Prin prezentul, se abrogă Regulamentul (CEE) nr. 295/91.

Articolul 19

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la 17 februarie 2005.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasburg, 11 februarie 2004.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

M. McDOWELL

(1) JO C 103 E, 30.4.2002, p. 225 și

JO C 71 E, 25.3.2003, p. 188.

(2) JO C 241, 7.10.2002, p. 29.

(3) Avizul Parlamentului European din 24 octombrie 2002 (JO C 300 E, 11.12.2003, p. 443), Poziția comună a Consiliului din 18 martie 2003 (JO C 125 E, 27.5.2003, p. 63) și Poziția Parlamentului European din 3 iulie 2003. Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 decembrie 2003 și Decizia Consiliului din 26 ianuarie 2004.

(4) JO L 36, 8.2.1991, p. 5.

(5) JO L 240, 24.8.1992, p. 1.

(6) JO L 158, 23.6.1990, p. 59.

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

225

32004R0411

L 068/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 411/2004 AL CONSILIULUI

din 26 februarie 2004

de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3975/87 și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3976/87 și (CE) nr. 1/2003 în legătură cu transportul aerian dintre Comunitate și țările terțe

(Text cu relevanță pentru SEE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 83,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

(1)

Nici Regulamentul (CEE) nr. 3975/87 al Consiliului din 14 decembrie 1987 de stabilire a procedurii de aplicare a regulilor de concurență întreprinderilor din sectorul transportului aerian (3) și nici Regulamentul (CE) nr. 1/2003 nu se aplică ca atare transportului aerian dintre Comunitate și țările terțe.

(2)

În consecință, Comisia nu dispune de competențe de verificare și de aplicare în ceea ce privește cazurile de încălcare a articolelor 81 și 82 din tratat cu privire la transportul aerian dintre Comunitate și țările terțe care să fie echivalente cu competențele de care dispune în domeniul transportului aerian din interiorul Comunității. În special, Comisia nu dispune de instrumentele necesare instrumentării cazurilor și de competența de a impune măsurile de corecție necesare pentru a determina încetarea încălcării sau de a impune sancțiuni pentru încălcările dovedite. În plus, drepturile, competențele și obligațiile specifice atribuite instanțelor naționale și autorităților în materie de concurență din statele membre în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1/2003 nu se aplică transportului aerian dintre Comunitate și țările terțe; același lucru este valabil pentru mecanismul de cooperare dintre Comisie și autoritățile în materie de concurență din statele membre, prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1/2003.

(3)

Practicile anticoncurențiale din domeniul transportului aerian dintre Comunitate și țările terțe pot afecta schimburile comerciale dintre statele membre. Dat fiind faptul că mecanismele consacrate în Regulamentul (CE) nr. 1/2003 a căror funcție este de a pune în aplicare regulile de concurență conform articolelor 81 și 82 din tratat sunt adecvate, în egală măsură, pentru punerea în aplicare a regulilor de concurență în sectorul transportului aerian dintre Comunitate și țările terțe, domeniul de aplicare a regulamentului în cauză ar trebui extins pentru a reglementa și acest tip de transport.

(4)

În cazurile în care articolele 81 și 82 din tratat se aplică în cadrul procedurilor desfășurate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1/2003 și în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, acordurile privind serviciile de transport aerian încheiate de statele membre și Comunitatea Europeană, pe de o parte, și țări terțe, pe de altă parte, ar trebui să fie luate în considerare în mod corespunzător, în special pentru a evalua gradul de concurență de pe piețele de transporturi aeriene în cauză. Cu toate acestea, prezentul regulament nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor care le revin statelor membre în temeiul tratatului cu privire la încheierea și punerea în aplicare a acordurilor în cauză.

(5)

Articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 3975/87 este pur declarativ și, de aceea, ar trebui eliminat. Cu excepția articolului 6 alineatul (3), care ar trebui să se aplice în continuare deciziilor adoptate în temeiul articolului 81 alineatul (3) din tratat înainte de data punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1/2003 până la data expirării deciziilor în cauză, ca urmare a faptului că majoritatea dispozițiilor sale au fost eliminate de Regulamentul (CE) nr. 1/2003, Regulamentul (CEE) nr. 3975/87 nu va mai servi nici unui scop; prin urmare, acesta ar trebui abrogat.

(6)

În mod similar, ar trebui să se aducă o modificare echivalentă Regulamentului (CEE) nr. 3976/87 al Consiliului din 14 decembrie 1987 de aplicare a articolului 81 alineatul (3) din tratat anumitor categorii de acorduri și practici concertate în sectorul transporturilor aeriene (4). Regulamentul în cauză, care autorizează Comisia să declare prin intermediul unui regulament că dispozițiile articolului 81 alineatul (1) nu se aplică anumitor categorii de acorduri între întreprinderi, de decizii adoptate de asociațiile de întreprinderi și de practici concertate, este limitat, în prezent, în mod explicit, la transportul aerian între aeroporturile din interiorul Comunității.

(7)

Comisiei ar trebui să i se confere competența de a acorda exceptări pe categorii în sectorul transportului aerian în ceea ce privește traficul dintre Comunitate și țări terțe, precum și în ceea ce privește traficul din interiorul Comunității. Domeniul de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 3976/87 ar trebui extinsă, în consecință, prin abrogarea limitării acesteia la transportul aerian între aeroporturile din interiorul Comunității.

(8)	În consecință, Regulamentul (CEE) nr. 3975/87 ar trebui abrogat, iar Regulamentele (CEE) nr. 3976/87 și (CE) nr. 1/2003 ar trebui modificate corespunzător,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CEE) nr. 3975/87 se abrogă, cu excepția articolului 6 alineatul (3), care continuă să se aplice deciziilor adoptate în temeiul articolului 81 alineatul (3) din tratat înainte de data punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1/2003 până la data expirării deciziilor în cauză.

Articolul 2

La articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3976/87, cuvintele „dintre aeroporturile din interiorul Comunității” se elimină.

Articolul 3

La articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, se elimină litera (c).

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 mai 2004.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 26 februarie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

N. DEMPSEY

(1) Propunerea din 24 februarie 2003.

(2) Avizul din 23 septembrie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) JO L 374, 31.12.1987, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (JO L 1, 4.1.2003, p. 1).

(4) JO L 374, 31.12.1987, p. 9. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1/2003.

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

227

32004R0415

L 068/10

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 415/2004 AL COMISIEI

din 5 martie 2004

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui Comitet pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) și de modificare a regulamentelor privind siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 de instituire a unui Comitet pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) și de modificare a regulamentelor privind siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (1), în special articolul 7,

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 a instituit Comitetul COSS.

(2)	Rolul Comitetului COSS este de a centraliza sarcinile comitetelor înființate în conformitate cu legislația comunitară privind siguranța maritimă, prevenirea poluării de către nave și protecția condițiilor de muncă și de viață la bordul navelor.

(3)	Ar trebui ca întreaga legislație comunitară nouă adoptată în domeniul siguranței maritime să prevadă o cale de atac în fața COSS.

(4)

Articolul 6 din Directiva 2002/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 februarie 2002 privind formalitățile de raportare pentru navele care sosesc în și/sau pleacă din porturile statelor membre ale Comunității (2) prevede sprijinirea Comisiei de către comitetul instituit în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 93/75/CEE a Consiliului (3). Acest comitet a fost înlocuit de COSS în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2099/2002.

(5)	Articolul 28 din Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime și de abrogare a Directivei 93/75/CEE a Consiliului (4) prevede sprijinirea Comisiei de către un comitet.

(6)	Articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 782/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 aprilie 2003 privind interzicerea compușilor organostanici la bordul navelor prevede sprijinirea Comisiei de către COSS (5).

(7)	Articolul 11 din Directiva 2003/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 aprilie 2003 privind cerințele de stabilitate specifice pentru navele de pasageri ro-ro prevede asistarea Comisiei de către COSS (6).

(8)	În temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002, articolul 2 alineatul (2) din regulamentul în cauză ar trebui modificat pentru a include o trimitere la actele Comunității care conferă COSS competențe de punere în aplicare, care au intrat în vigoare după adoptarea regulamentului.

(9)	Măsurile prevăzute prin prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru siguranța maritimă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

La articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 se adaugă următoarele litere:

„(p)	Directiva 2002/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 februarie 2002 privind formalitățile de raportare pentru navele care sosesc în și/sau pleacă din porturile statelor membre ale Comunității (7);

(q)	Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime și de abrogare a Directivei 93/75/CEE a Consiliului (8);

(r)	Regulamentul (CE) nr. 782/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 aprilie 2003 privind interzicerea compușilor organostanici la bordul navelor (9);

(s)	Directiva 2003/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 aprilie 2003 privind cerințele de stabilitate specifice pentru navele pentru pasageri ro-ro (10).

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 5 martie 2004.

Pentru Comisie

Loyola DE PALACIO

Vicepreședinte

(1) JO L 324, 29.11.2002, p. 1.

(2) JO L 67, 9.3.2002, p. 31.

(3) JO L 247, 5.10.1993, p. 19.

(4) JO L 208, 5.8.2002, p. 10.

(5) JO L 115, 9.5.2003, p. 1.

(6) JO L 123, 17.5.2003, p. 22.

(7) JO L 67, 9.3.2002, p. 31.

(8) JO L 208, 5.8.2002, p. 10.

(9) JO L 115, 9.5.2003, p. 1.

(10) JO L 123, 17.5.2003, p. 22.”

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

229

32004R0432

L 071/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 432/2004 AL COMISIEI

din 5 martie 2004

de adaptare pentru a opta oară la progresul tehnic a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (2) al Parlamentului European și al Consiliului, în special articolul 17,

întrucât:

(1)	Anexa I B la Regulamentul (CE) nr. 3821/85 al Consiliului stabilește specificațiile tehnice pentru construirea, testarea, instalarea și inspecția aparaturii de înregistrare în transportul rutier.

(2)	Acordând o atenție specială securității globale a sistemului și interoperabilității între aparatura de înregistrare și cartelele tahografice, trebuie modificate anumite specificații tehnice, stabilite în Anexa 1 B la Regulamentul (CE) nr. 3821/85.

(3)	Măsurile prevăzute prin prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului înființat în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 3821/85,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 se modifică după cum urmează:

1.	în capitolul IV, la alineatul (1), cerința 172, cuvintele „ΚΑΡΤΑ ΟΔΗΟΥ” se înlocuiesc cu „ΚΑΡΤΑ ΟΔΗΓΟΥ”;

2.	în capitolul IV, la alineatul (5.3.9), cerința 227, cuvintele „scopul calibrării (prima instalare, instalare, inspecție periodică)” se înlocuiesc cu „scopul calibrării (activare, prima instalare, instalare, inspecție periodică)”;

în apendicele 1, la alineatul (2.29), ultimele două rânduri se înlocuiesc cu următorul text:

„«aa»H	Index pentru schimbările structurii, «00h» pentru această versiune
«bb»H	Index pentru schimbările privind utilizarea elementelor de date definite pentru structura dată de octetul superior «00h» pentru această versiune.”

4.	în apendicele 1, la sfârșitul alineatului (2.67), se adaugă următoarea notă de subsol: „Notă de subsol: O listă actualizată a codurilor de identificare a producătorilor va fi disponibilă pe pagina de Internet a Autorității Europene de Certificare”.

5.	în apendicele 2, la alineatul (3.6.3) cerința TCS_333 a cincea liniuță, formula „(Offset + Le > dimensiune EF)” se înlocuiește cu „(Offset + Lc > dimensiune EF)”;

6.	în apendicele 2, la alineatul (3.6.7), cerința TCS_348, a treia coloană, valoarea „Ceh” se înlocuiește cu „C2h”;

7.	în apendicele 7, la alineatul (2.2.2), în rândul al patrulea al celei de-a opta coloane, datele „«8F»«EA»” se înlocuiesc cu „«EA»«8F»”;

8.	în apendicele 7, la alineatul (2.2.2), cerința DDP_006, datele „«8F»«EA»” se înlocuiesc cu „«EA»«8F»”;

9.	în apendicele 7, la alineatul (2.2.6.5), cerința DDP_033, lungimea (octeți) „(164)” se înlocuiește cu „(167)”;

10.

în apendicele 8, la alineatul (8.2), cerința CPR_075:

(a)	în antetul tabelului 40 trimiterea „valoare recordDataIdentifier # F00B” se înlocuiește cu „valoare recordDataIdentifier # F90B”;

(b)	în a treia coloană a tabelului 40 (gamă operațională) trimiterea la „-59 la 59 min” se înlocuiește cu „-59 la +59 min”;

11.	în apendicele 8, la alineatul (8.2), cerința CPR_076, în antetul tabelului 41, trimiterea „valoare recordDataIdentifier # F022” se înlocuiește cu „valoare recordDataIdentifier # F922”;

12.	în apendicele 8, la alineatul (8.2), cerința CPR_078, în antetul tabelului 42 trimiterea „valoare recordDataIdentifier # F07E” se înlocuiește cu „valoare recordDataIdentifier # F97E”;

13.	în apendicele 10, la alineatul (4.2), textul „și cartelă de întreprindere” se inserează după cuvintele „cartelă de control”;

14.	în apendicele 10, la alineatul (4.2.3), textul „Următoarele atribuții” se înlocuiește cu „În plus, următoarele atribuții”;

15.

în apendicele 10 la alineatul (4.3.2), cuvintele „GENERAL_READ: Datele utilizatorilor pot fi citite din TOE de orice utilizator, cu excepția datelor de identificare a titularului cartelei care pot fi citite din cartelele de control numai de VEHICLE_UNIT.” se înlocuiesc cu „GENERAL_READ: Datele utilizatorilor pot fi citite din TOE de orice utilizator, cu excepția datelor de identificare a titularului cartelei care pot fi citite din cartelele de control și cartelele de întreprindere numai de VEHICLE_UNIT.”;

16.	în apendicele 11, la alineatul (2.2.1), cerința CSM_003, cuvintele „Exponentul public, e, pentru calculele RSA va fi diferit de 2 în toate cheile RSA generate.” se înlocuiesc cu „Exponentul public, e, pentru calculele RSA este un întreg între 3 și n-1 care satisface gcd[e, lcm(p-1, q-1)] = 1.”;

17.	în apendicele 11, la alineatul (3.3.1), cerința CSM_017, nota 5, paragraful 5.1, al doilea tabel, în a doua coloană, cuvintele „codificare BCD” se înlocuiesc cu „Întreg”;

18.	în apendicele 11, la alineatul (3.3.2), cerința CSM_018, cuvintele „cu excepția anexei A.4,” se inserează după cuvintele „în conformitate cu ISO/IEC 9796-2,”;

19.	în apendicele 11, la alineatul (4), cerința CSM_020, în partea stângă a celei de a doua diagrame, în a zecea căsuță, cuvântul „semnătură” se înlocuiește cu „semnătură*”.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 5 martie 2004.

Pentru Comisie

Loyola DE PALACIO

Vicepreședinte

(1) JO L 370, 31.12.1985, p. 8.

(2) JO L 284, 31.10.2003, p. 1.

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

231

32004R0549

L 096/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 549/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 10 martie 2004

de stabilire a cadrului pentru crearea cerului unic European

(regulament-cadru)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 80 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 251 din tratat (4), având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 11 decembrie 2003,

întrucât:

(1)	Punerea în aplicare a politicii comune în domeniul transporturilor necesită un sistem eficient de transport aerian care să permită funcționarea constantă și în condiții de siguranță a serviciilor de transport aerian, facilitând astfel libera circulație a mărfurilor, persoanelor și serviciilor.

(2)

La reuniunea sa extraordinară de la Lisabona din 23 și 24 martie 2000, Consiliul European a făcut apel la Comisie să prezinte propuneri privind gestionarea spațiului aerian, controlul traficului aerian și gestionarea fluxului de trafic aerian pe baza activității Grupului la nivel înalt pentru cerul unic european înființat de Comisie. Acest grup, format în mare parte din autorități civile și militare din navigația aeriană a statelor membre, și-a prezentat raportul în noiembrie 2000.

(3)

Buna funcționare a sistemului de transport aerian impune existența unui nivel înalt și consecvent de siguranță în serviciile de navigație aeriană, care să permită utilizarea optimă a spațiului aerian european și un nivel înalt și consecvent de siguranță al călătoriilor aeriene, pentru îndeplinirea obligațiilor de interes general ale serviciilor de navigație aeriană, inclusiv a obligațiilor privind serviciile publice. Prin urmare, sistemul ar trebui să funcționeze la cele mai înalte standarde de responsabilitate și competență.

(4)	Inițiativa cerului unic european ar trebui dezvoltată în coroborare cu obligațiile care decurg din apartenența Comunității și statelor membre la Eurocontrol și cu principiile stabilite prin Convenția de la Chicago din 1944 privind Aviația Civilă Internațională.

(5)	Deciziile privind conținutul, aria de cuprindere sau desfășurarea operațiunilor militare și pregătirea militară nu sunt de competența Comunității.

(6)

Statele membre au adoptat o declarație de ansamblu referitoare la problemele militare legate de cerul unic european (5). Conform declarației, statele membre ar trebui, în special, să intensifice cooperarea civil-militară și, dacă este cazul și în măsura în care statele membre interesate consideră necesar acest lucru, să promoveze cooperarea dintre forțele lor armate cu privire la toate aspectele privind gestionarea traficului aerian.

(7)

Spațiul aerian constituie o resursă limitată, a cărei utilizare optimă și eficientă va fi posibilă numai dacă se ține seama de cerințele tuturor utilizatorilor și, dacă este cazul, se regăsesc în procesul general de elaborare, decizie și punere în practică a cerului unic european, inclusiv ale Comitetului pentru cerul unic.

(8)

Din aceste motive și în vederea extinderii cerului unic european astfel încât să includă un număr mai mare de state europene, Comunitatea ar trebui să stabilească, având în vedere evoluțiile la nivelul Eurocontrol, obiective comune și un program de acțiune pentru mobilizarea eforturilor Comunității, ale statelor membre și diferiților factori economici, în vederea creării unui spațiu aerian operațional mai integrat: cerul unic european.

(9)	Atunci când statele membre iau măsuri pentru a asigura respectarea cerințelor comunitare, autoritățile care verifică respectarea acestora ar trebui să fie suficient de independente față de furnizorii serviciilor de navigație aeriană.

(10)	Serviciile de navigație aeriană, în special serviciile de trafic aerian care sunt comparabile cu autoritățile publice, trebuie separate funcțional sau structural, fiind organizate în forme juridice foarte diverse în diferitele state membre.

(11)

Atunci când este necesară auditarea independentă a furnizorilor serviciilor de navigație aeriană, inspecțiile realizate de către autoritățile oficiale de audit ale statelor membre, în cazul în care aceste servicii sunt furnizate de către administrație, ori de către un organism public monitorizat de către autoritățile susmenționate, ar trebui recunoscute ca audit independent, indiferent dacă rapoartele auditorilor sunt date publicității sau nu.

(12)	Este de dorit să se extindă cerul unic european la țările terțe europene, fie în cadrul participării Comunității la lucrările Eurocontrol, după aderarea Comunității la Eurocontrol, fie pe baza acordurilor încheiate de Comunitate cu aceste țări.

(13)	Aderarea Comunității la Eurocontrol reprezintă o componentă importantă în crearea unui spațiu aerian paneuropean.

(14)	În procesul de realizare a cerului unic european, Comunitatea ar trebui, dacă este cazul, să stabilească cel mai înalt nivel de cooperare cu Eurocontrol, pentru a asigura sinergia reglementărilor și abordări coerente, precum și pentru a evita orice suprapunere a acțiunilor celor două părți.

(15)

În conformitate cu concluziile Grupului la nivel înalt, Eurocontrol reprezintă organismul cu expertiza necesară de a susține Comunitatea în rolul său de autoritate de reglementare. În consecință, ar trebui elaborate norme de punere în aplicare în legătură cu chestiunile care sunt de competența Eurocontrol și decurg din mandatele primite de acesta, sub rezerva condițiilor care urmează să fie incluse într-un cadru de cooperare între Comisie și Eurocontrol.

(16)	Elaborarea măsurilor necesare pentru crearea cerului unic european necesită ample consultări cu factorii economici și sociali interesați.

(17)

Partenerii sociali ar trebui informați și consultați corespunzător cu privire la toate măsurile cu implicații sociale semnificative. Ar trebui consultat, de asemenea, Comitetul de dialog sectorial, înființat prin Decizia 1998/500/CE a Comisiei din 20 mai 1998 privind înființarea comitetelor de dialog sectorial cu rolul de a promova dialogul între partenerii sociali la nivel european (6).

(18)

Factorii interesați, de exemplu furnizorii serviciilor de navigație aeriană, utilizatorii spațiului aerian, aeroporturile, industria aeronautică și organismele profesionale de reprezentare a personalului, ar trebui să aibă posibilitatea de a consilia Comisia cu privire la aspectele tehnice ale punerii în practică a cerului unic european.

(19)	Funcționarea în ansamblu a sistemului de servicii de navigație aeriană la nivel european ar trebui evaluată cu regularitate, acordându-se atenția cuvenită menținerii unui nivel înalt de siguranță, astfel încât să se verifice eficacitatea măsurilor adoptate și să se propună măsuri suplimentare.

(20)	Sancțiunile prevăzute în legătură cu încălcarea prezentului regulament și a măsurilor menționate la articolul 3 trebuie să fie eficiente, proporționale și descurajante, fără să diminueze siguranța.

(21)	Impactul măsurilor adoptate pentru aplicarea prezentului regulament ar trebui evaluat în lumina rapoartelor ce urmează să fie prezentate cu regularitate de către Comisie.

(22)

Prezentul regulament nu aduce atingere competenței statelor membre de a adopta dispoziții cu privire la organizarea forțelor lor armate. În temeiul acestei competențe, statele membre pot decide adoptarea unor măsuri care să asigure că forțele lor armate au spațiu aerian suficient pentru formare și instruire. În consecință, ar trebui prevăzută o clauză de salvgardare pentru a permite exercitarea acestei competențe.

(23)	Măsurile pentru o mai bună cooperare privind utilizarea aeroportului Gibraltar au fost convenite la Londra, la 2 decembrie 1987, de către Regatul Spaniei și Regatul Unit, într-o declarație comună a miniștrilor afacerilor externe din cele două țări. Aceste măsuri nu au intrat încă în vigoare.

(24)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume crearea cerului unic european, nu poate fi atins într-o măsură suficientă de către statele membre din cauza anvergurii acestei acțiuni la nivel transnațional și, prin urmare, poate fi mai bine atins la nivel comunitar, fiind permise în același timp norme de aplicare detaliate care țin seama de condițiile locale specifice, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut de articolul 5 din tratat. Conform principiului proporționalității prevăzut în acest articol, prezentul regulament nu dispune mai mult decât este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(25)	Măsurile necesare pentru aplicarea prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competențelor executive conferite Comisiei (7).

(26)

Articolul 8 alineatul (2) din normele de procedură referitoare la comitete (8), stabilite în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Decizia 1999/468/CE, prevede o normă conform căreia președintele unui comitet poate decide să invite părți terțe la o reuniune a comitetului. Dacă este cazul, președintele Comitetului pentru cerul unic ar trebui să invite reprezentanți ai Eurocontrol să participe la reuniuni în calitate de observatori sau experți,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectiv și domeniu de aplicare

(1) Inițiativa privind cerul unic european are drept obiectiv consolidarea normelor actuale de siguranță și eficiența globală a traficului aerian general în Europa, optimizarea capacității, prin conformarea cu cerințele tuturor utilizatorilor spațiului aerian, precum și reducerea la maxim a întârzierilor. Pentru a realiza acest obiectiv, prezentul regulament urmărește să stabilească un cadru de reglementare armonizat pentru crearea cerului unic european până la 31 decembrie 2004.

(2) Aplicarea prezentului regulament și a măsurilor menționate la articolul 3 nu aduce atingere suveranității statelor membre asupra spațiului lor aerian și cerințelor statelor membre referitoare la ordinea publică, siguranța publică și obiectivele din domeniul apărării, prevăzute de articolul 13. Prezentul regulament și măsurile menționate nu privesc operațiunile și instruirea militară.

(3) Aplicarea prezentului regulament și a măsurilor menționate la articolul 3 nu aduce atingere drepturilor și îndatoririlor statelor membre prevăzute în Convenția de la Chicago din 1944 privind aviația civilă internațională.

(4) Se consideră că aplicarea prezentului regulament și a măsurilor prevăzute în articolul 3 la aeroportul din Gibraltar nu aduce atingere poziției juridice a Regatului Spaniei și, respectiv, a Regatului Unit cu privire la disputa privind suveranitatea asupra teritoriului în care este situat aeroportul.

(5) Aplicarea prezentului regulament și a măsurilor prevăzute în articolul 3 la aeroportul din Gibraltar se suspendă până la intrarea în vigoare a măsurilor din Declarația comună a miniștrilor de externe ai Regatului Spaniei și Regatului Unit din 2 decembrie 1987. Guvernele Spaniei și Regatului Unit vor informa Consiliul cu privire la data intrării în vigoare a măsurilor.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament și al măsurilor menționate la articolul 3, se aplică următoarele definiții:

„serviciu de control al traficului aerian (ATC)” înseamnă un serviciu furnizat în scopul:

(a)

de a împiedica coliziunile:

—	dintre aeronave și

—	în zona de manevră, între aeronave și obstacole; și

(b)	de a accelera și menține un flux ordonat al traficului aerian;

2.	„serviciu de control al aerodromului” înseamnă un serviciu ATC pentru traficul pe aerodrom;

3.	„serviciu de informații aeronautice” înseamnă un serviciu stabilit în zona de acoperire definită, responsabil de furnizarea informațiilor aeronautice și a datelor necesare pentru siguranța, regularitatea și eficiența navigației aeriene;

4.	„servicii de navigație aeriană” înseamnă servicii de trafic aerian, servicii de comunicație, navigație și supraveghere, servicii meteorologice pentru navigația aeriană și servicii de informații aeronautice;

5.	„furnizor de servicii de navigație aeriană” înseamnă o entitate de drept public sau privat care prestează servicii de navigație pentru traficul aerian general;

6.	„bloc de spațiu aerian” înseamnă un spațiu aerian cu dimensiuni stabilite în spațiu și timp, în interiorul căruia sunt prestate servicii de navigație aeriană;

„managementul spațiului aerian” înseamnă o funcție de planificare cu obiectivul primar de a utiliza la maxim spațiul aerian disponibil prin repartizarea dinamică a timpului și, uneori, prin distribuirea spațiului aerian între diferitele categorii de utilizatori ai spațiului aerian, pe baza cerințelor pe termen scurt;

8.	„utilizatori ai spațiului aerian” înseamnă toate aeronavele exploatate în traficul aerian general;

„gestionarea fluxului de trafic aerian” înseamnă o funcție stabilită în vederea promovării unui flux de trafic aerian sigur, ordonat și rapid, asigurând utilizarea la maxim a capacității ATC și compatibilitatea dintre volumul traficului și capacitățile declarate de către furnizorii serviciilor de trafic aerian corespunzători;

10.	„managementul traficului aerian” înseamnă cumularea funcțiilor aeriene și de sol (servicii de trafic aerian, managementul spațiului aerian și gestionarea fluxului de trafic aerian) necesare pentru a asigura deplasarea sigură și eficientă a aeronavelor în toate etapele exploatării lor;

11.	„servicii de trafic aerian” înseamnă diferitele servicii de informare cu privire la zbor, servicii de alertare, servicii de consultanță în domeniul traficului aerian și servicii ATC (servicii de control zonal, de abordare și aerodrom);

12.	„serviciu de control zonal” înseamnă un serviciu ATC pentru zborurile controlate într-un bloc de spațiu aerian;

13.	„serviciu de control de abordare” înseamnă un serviciu ATC pentru zborurile controlate care decolează sau aterizează;

14.	„pachet de servicii” înseamnă două sau mai multe servicii de navigație aeriană;

15.	„certificat” înseamnă un document emis de un stat membru în orice formă, în conformitate cu dreptul intern, care atestă că un furnizor de servicii de navigație aeriană îndeplinește cerințele privind prestarea unui anumit serviciu;

16.	„servicii de comunicare” înseamnă servicii aeronautice fixe și mobile care permit comunicarea sol-sol, aer-sol și aer-aer, în scopuri legate de ATC;

17.

„rețeaua europeană de management al traficului aerian” (EATMN) înseamnă ansamblul de sisteme enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 552/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind interoperabilitatea rețelei europene de management al traficului aerian (regulament privind interoperabilitatea) (9) care fac posibilă prestarea serviciilor de navigație aeriană în Comunitate, inclusiv interfețele la frontierele cu țări terțe;

18.	„concept de operare” înseamnă criteriile pentru utilizarea operațională a EATMN sau a unui segment din aceasta;

19.	„componente” înseamnă mijloacele fixe, cum ar fi aparatura, precum și mijloacele necorporale, cum ar fi programele software, de care depinde interoperabilitatea EATMN;

20.	„Eurocontrol” este Organizația Europeană pentru Siguranța Navigației Aeriene, înființată prin Convenția Internațională din 13 decembrie 1960 privind cooperarea pentru siguranța navigației aeriene (10);

21.	„Principiile Eurocontrol pentru stabilirea bazei de costuri pentru tarifele aferente infrastructurii aeriene și calcularea ratelor unitare” înseamnă principiile specificate în documentul nr. 99.60.01/01 din 1 august 1999 emis de Eurocontrol;

22.

„utilizarea flexibilă a spațiului aerian” înseamnă un concept de management al spațiului aerian aplicat în zona Conferinței Europene a Aviației Civile, astfel cum se prevede în prima ediție din 5 februarie 1996 a „Manualului de management al spațiului aerian pentru aplicarea conceptului de utilizare flexibilă a spațiului aerian”, emis de Eurocontrol;

23.	„regiune de informare cu privire la zbor” înseamnă un spațiu aerian cu dimensiuni stabilite, în cadrul căruia sunt furnizate servicii de informare cu privire la zbor și servicii de alertare;

24.	„plafon de zbor” înseamnă o suprafață cu presiunea atmosferică constantă raportată la presiunea specifică de 1013,2 hectopascali și care este separată de alte asemenea suprafețe prin intervale de presiune specifice;

25.	„bloc funcțional de spațiu aerian” înseamnă un bloc de spațiu aerian care se bazează pe cerințe operaționale, reflectând cerința de a asigura un management mai integrat al spațiului aerian, indiferent de frontierele existente;

26.	„trafic aerian general” înseamnă toate deplasările aeronavelor civile, precum și toate deplasările aeronavelor de stat (inclusiv ale aeronavelor militare, vamale și de poliție) atunci când aceste deplasări sunt realizate în conformitate cu procedurile OACI;

27.	„OACI” înseamnă Organizația Aviației Civile Internaționale, înființată prin Convenția de la Chicago din 1944 privind aviația civilă internațională;

28.

„interoperabilitate” înseamnă o serie de proprietăți funcționale, tehnice și operaționale necesare sistemelor și componentelor EATMN și procedurilor pentru operarea acestuia, pentru a permite funcționarea sigură, continuă și eficace a EATMN. Interoperabilitatea se realizează asigurând conformitatea sistemelor și componentelor cu cerințele esențiale;

29.	„servicii meteorologice” înseamnă acele infrastructuri și servicii care furnizează aeronavelor prognoze, buletine și observații meteorologice, precum și orice alte informații și date meteorologice furnizate de state pentru a fi utilizate în navigația aeriană;

30.	„servicii de navigație” înseamnă acele infrastructuri și servicii care furnizează aeronavelor informații referitoare la poziționare și sincronizare;

31.	„date operaționale” înseamnă informații care privesc toate etapele de zbor și sunt necesare pentru luarea deciziilor operaționale de către furnizorii de servicii de navigație, utilizatorii spațiului aerian, operatorilor de aeroporturi și altor factori implicați;

32.	„procedură”, astfel cum este utilizat în contextul regulamentului privind interoperabilitatea, înseamnă o metodă standard pentru utilizarea tehnică sau operațională a sistemelor, în contextul conceptelor de operare aprobate și validate care impun aplicarea unitară în întreaga EATMN;

33.	„punere în funcțiune” înseamnă prima utilizare operațională după instalarea inițială sau îmbunătățirea unui sistem;

34.	„rețea de rute” înseamnă o rețea de rute specificate pentru canalizarea fluxului traficului aerian general, necesară pentru prestarea de servicii ATC;

35.	„rută” înseamnă itinerarul ales pentru a fi urmat de o aeronavă pe parcursul operării acesteia;

36.	„funcționare continuă” înseamnă operarea EATMN în așa fel încât, din perspectiva utilizatorului, funcționează ca și cum ar fi o singură entitate;

37.	„sector” înseamnă un segment dintr-o zonă de control și/sau regiune/regiune superioară de informare cu privire la zbor;

38.	„servicii de supraveghere” înseamnă acele infrastructuri și servicii utilizate pentru a determina pozițiile fiecărei aeronave pentru separarea în condiții de siguranță;

39.	„sistem” înseamnă totalul componentelor aeriene și de sol, precum și echipamentul spațial, care oferă suport serviciilor de navigație aeriană pentru toate etapele de zbor;

40.	„îmbunătățire” înseamnă orice transformare de natură să modifice caracteristicile operaționale ale unui sistem.

Articolul 3

Domenii de acțiune comunitară

(1) Prezentul regulament stabilește un cadru de reglementare armonizat pentru crearea cerului unic european în concordanță cu:

(a)	Regulamentul (CE) nr. 551/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind organizarea și utilizarea spațiului aerian în cerul unic european (regulament privind spațiul aerian) (11);

(b)	Regulamentul (CE) nr. 550/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind furnizarea serviciilor de navigație aeriană în cerul unic european (regulament privind furnizarea serviciilor) (12) și

(c)	Regulamentul (CE) nr. 552/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind interoperabilitatea Rețelei Europene de Management al Traficului Aerian (regulament privind interoperabilitatea) (13);

precum și cu normele de punere în aplicare adoptate de Comisie pe baza prezentului regulament și a regulamentelor menționate mai sus.

(2) Măsurile menționate la alineatul (1) se aplică sub rezerva dispozițiilor din prezentul regulament.

Articolul 4

Autoritățile naționale de supraveghere

(1) Statele membre numesc sau stabilesc unul sau mai multe organisme în calitate de autoritate națională de supraveghere care să-și asume atribuțiile primite în temeiul prezentului regulament și al măsurilor prevăzute în articolul 3.

(2) Autoritățile naționale de supraveghere sunt independente față de furnizorii de servicii de navigație aeriană. Independența se asigură prin separarea corespunzătoare, cel puțin la nivel funcțional, între autoritățile naționale de supraveghere și acești furnizori. Statele membre se asigură că autoritățile naționale de supraveghere își exercită competențele în mod imparțial și transparent.

(3) Statele membre notifică Comisiei numele și adresele autorităților naționale de supraveghere, precum și orice modificări aduse acestora, împreună cu măsurile luate pentru a garanta conformitatea cu alineatul (2).

Articolul 5

Procedura comitetului

(1) Comisia este sprijinită de Comitetul pentru cerul unic, denumit în continuare „comitetul”, alcătuit din doi reprezentanți ai fiecărui stat membru și prezidat de un reprezentant al Comisiei. Comitetul asigură că se va ține seama de interesele tuturor categoriilor de utilizatori.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8.

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8.

Perioada prevăzută în articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.

(4) Comitetul adoptă propriul regulament de procedură.

Articolul 6

Organul consultativ sectorial

Fără a aduce atingere rolului comitetului și al Eurocontrol, Comisia înființează un „organ consultativ sectorial” de care să aparțină furnizorii de servicii de navigație aeriană, asociațiile de utilizatori ai spațiului aerian, aeroporturile, industria aeronautică și organismele profesionale de reprezentare a personalului. Rolul acestui organ este exclusiv de a consilia Comisia cu privire la aspectele tehnice ale punerii în practică a cerului unic european.

Articolul 7

Relațiile cu țări terțe europene

Comunitatea urmărește și susține extinderea cerului unic european către țările care nu sunt membre ale Uniunii Europene. În acest scop, Comunitatea depune toate eforturile, fie în cadrul acordurilor încheiate cu țările terțe vecine, fie în cadrul Eurocontrol, pentru a extinde domeniul de aplicare a prezentului regulament și a măsurilor prevăzute în articolul 3, astfel încât să includă statele respective.

Articolul 8

Norme de punere în aplicare

(1) Pentru elaborarea normelor de punere în aplicare în conformitate cu articolul 3, care sunt de competența Eurocontrol, Comisia emite mandate pentru Eurocontrol, în care se stabilesc acțiunile care trebuie îndeplinite și calendarul acestora. În acest sens, Comisia depune toate eforturile pentru a da o utilizare optimă sistemului Eurocontrol privind atragerea și consultarea tuturor părților interesate, în cazul în care acest sistem corespunde practicilor Comisiei cu privire la transparență și proceduri consultative și nu vin în conflict cu obligațiile sale instituționale. Comisia hotărăște în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 5 alineatul (2).

(2) Pe baza activității desfășurate în temeiul alineatului (1), deciziile privind aplicarea rezultatelor acestei activități în interiorul Comunității și termenul pentru punerea lor în aplicare se iau în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 5 alineatul (3). Deciziile se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3) Fără a se aduce atingere alineatului (2), în cazul în care Eurocontrol nu poate accepta un mandat pe care l-a primit în temeiul alineatului (1) sau în cazul în care Comisia, în urma consultării comitetului, consideră că

(a)	activitățile desfășurate pe baza mandatului nu înregistrează un progres din perspectiva termenului stabilit sau

(b)	rezultatele activităților desfășurate nu sunt corespunzătoare,

Comisia, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 5 alineatul (3), poate adopta măsuri alternative pentru a atinge obiectivele mandatului în cauză.

(4) Pentru elaborarea normelor de punere în aplicare în temeiul articolului 3, norme care nu sunt de competența Eurocontrol, Comisia hotărăște în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 5 alineatul (3).

Articolul 9

Sancțiuni

Sancțiunile pe care statele membre le stabilesc pentru încălcarea prezentului regulament și a măsurile menționate la articolul 3 de către utilizatorii spațiului aerian și furnizorii de servicii trebuie să fie eficiente, proporționale și descurajante.

Articolul 10

Consultarea factorilor interesați

Statele membre, hotărând în conformitate cu dreptul intern, și Comisia, stabilesc mecanisme consultative pentru implicarea corespunzătoare a factorilor interesați în realizarea cerului unic european.

Factorii interesați pot include:

—	furnizori de servicii de navigație aeriană;

—	utilizatori ai spațiului aerian;

—	aeroporturi;

—	industria aeronautică și

—	organismele profesionale de reprezentare a personalului.

Consultarea factorilor interesați vizează, în special, dezvoltarea și introducerea de noi concepte și tehnologii în EATMN.

Articolul 11

Analiza performanțelor

(1) Comisia asigură analizarea și evaluarea performanțelor navigației aeriene, pe baza experienței Eurocontrol.

(2) Analiza informațiilor colectate în sensul alineatului (1) are drept scop:

(a)	să permită compararea și îmbunătățirea furnizării serviciilor de navigație aeriană;

(b)	să ajute furnizorii de servicii să presteze serviciile solicitate;

(c)	să îmbunătățească procesul consultativ între utilizatorii spațiului aerian, furnizorii de servicii de navigație aeriană și aeroporturi;

(d)	să permită identificarea și promovarea celor mai bune practici, inclusiv în ceea ce privește creșterea siguranței, a eficienței și capacității.

(3) Fără a aduce atingere dreptului public de acces la documentele Comisiei conform Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (14), în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 5 alineatul (3), Comisia adoptă măsuri pentru distribuirea către părțile interesate a informațiilor menționate la alineatul (2).

Articolul 12

Supraveghere, monitorizare și metode de evaluare a impactului

(1) Supravegherea, monitorizarea și metodele de evaluare a impactului au la bază prezentarea de către statele membre a rapoartelor anuale referitoare la punerea în aplicare a acțiunilor adoptate în conformitate cu prezentul regulament și cu măsurile menționate la articolul 3.

(2) Comisia analizează periodic aplicarea prezentului regulament și a măsurilor menționate la articolul 3 și raportează Parlamentului European și Consiliului, prima dată până la 20 aprilie 2007, iar apoi din trei în trei ani. În acest scop, Comisia poate solicita din partea statelor membre informații suplimentare față de informațiile cuprinse în rapoartele prezentate de acestea în temeiul alienatului (1).

(3) Pentru întocmirea rapoartelor menționate la alineatul (2), Comisia solicită avizul comitetului.

(4) Rapoartele conțin evaluarea rezultatelor obținute prin acțiunile întreprinse în temeiul prezentului regulament, inclusiv informații adecvate referitoare la evoluțiile din acest sector, în special cu privire la aspectele economice, sociale și tehnologice, la ocuparea forței de muncă, precum și cu privire la calitatea serviciului, din perspectiva obiectivelor inițiale și a cerințelor viitoare.

Articolul 13

Măsuri de salvgardare

Prezentul regulament nu împiedică aplicarea măsurilor de către un stat membru în măsura în care acestea sunt necesare pentru salvgardarea intereselor esențiale ale politicii de securitate sau de apărare. Aceste măsuri sunt în special cele imperative:

—

pentru supravegherea spațiului aerian aflat în responsabilitatea sa, în conformitate cu acordurile OACI privind navigația aeriană regională, inclusiv capacitatea de a detecta, identifica și evalua toate aeronavele care utilizează acest spațiu aerian, în vederea salvgardării siguranței zborurilor și luării de măsuri pentru a asigura cerințele privind securitatea și apărarea;

—	în cazul unor grave tulburări interne care afectează menținerea legii și ordinii;

—	în caz de război sau tensiuni internaționale grave care constituie o amenințare de război;

—	pentru îndeplinirea obligațiilor internaționale ale unui stat membru în ceea ce privește menținerea păcii și securității internaționale;

—	pentru desfășurarea operațiunilor și instruirii militare, inclusiv posibilitățile necesare pentru manevre.

Articolul 14

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasburg, 10 martie 2004.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

D. ROCHE

(1) JO C 103 E, 30.4.2002, p. 1.

(2) JO C 241, 7.10.2002, p. 24.

(3) JO C 278, 14.11.2002, p. 13.

(4) Avizul Parlamentului European din 3 septembrie 2002 (JO C 272 E, 13.11.2003, p. 296), Poziția comună a Consiliului din 18 martie 2003 (JO C 129 E, 3.6.2003, p. 1) și Poziția Parlamentului European din 3 iulie 2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Rezoluția legislativă a Parlamentului European de la 29 ianuarie 2004 și Decizia Consiliului din 2 februarie 2004.

(5) JO L 96, 31.3.2004, p. 9.

(6) JO L 225, 12.8.1998, p. 27.

(7) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(8) JO C 38, 6.2.2001, p. 3.

(9) JO L 96, 31.3.2004, p. 33.

(10) Convenție, astfel cum a fost modificată prin protocolul din 12 februarie 1981 și revizuită prin protocolul din 27 iunie 1997.

(11) JO L 96, 31.3.2004, p. 20.

(12) JO L 96, 31.3.2004, p. 10.

(13) JO L 96, 31.3.2004, p. 26.

(14) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

239

32004R0550

L 096/10

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 550/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 10 martie 2004

privind prestarea de servicii de navigație aeriană în cerul unic European

(regulament privind prestarea de servicii)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 80 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 251 din tratat (4), având în vedere textul comun aprobat de Comitetul de conciliere la 11 decembrie 2003,

întrucât:

(1)

Statele membre și-au restructurat, în proporții diferite, prestatorii naționali de servicii de navigație aeriană prin creșterea nivelului de autonomie și libertate a acestora de a furniza servicii. Este din ce în ce mai necesar să se asigure că în acest nou context sunt îndeplinite cerințele minime de interes public.

(2)

Raportul Grupului la nivel înalt pentru cerul unic european din noiembrie 2000 a confirmat necesitatea normelor la nivel comunitar care să facă distincția între reglementare și prestarea de servicii, a introducerii unui sistem de certificare destinat să păstreze cerințele de interes public, mai ales cu privire la siguranță, precum și a îmbunătățirii sistemului de tarifare.

(3)	Regulamentul (CE) nr. 549/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 (regulamentul cadru) (5) stabilește cadrul pentru crearea cerului unic european.

(4)

Pentru crearea cerului unic european, ar trebui adoptate măsuri care să asigure prestarea în condiții de siguranță și eficiență a serviciilor de navigație aeriană în consonanță cu organizarea și utilizarea spațiului aerian, conform Regulamentului (CE) nr. 551/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind organizarea și utilizarea spațiului aerian în cerul unic european (regulamentul privind spațiul aerian) (6). Stabilirea unei organizări armonizate pentru prestarea acestor servicii este importantă pentru a răspunde în mod adecvat cererii utilizatorilor spațiului aerian și pentru a asigura funcționarea în condiții de siguranță și cu eficacitate a traficului aerian.

(5)	Prestarea de servicii aeriene, așa cum este preconizată în prezentul regulament, este legată de exercitarea atribuțiilor unei autorități publice care nu prezintă un caracter economic ce justifică aplicarea normelor din tratat privind concurența.

(6)	Statele membre sunt responsabile pentru monitorizarea prestării sigure și eficiente a serviciilor de navigație aeriană și pentru verificarea respectării de către prestatorii de servicii de navigație aeriană a cerințelor comune stabilite la nivel comunitar.

(7)	Statelor membre ar trebui să li se permită să apeleze la organizații recunoscute, care dispun de experiență tehnică, pentru verificarea conformității prestatorilor de servicii de navigație aeriană cu cerințele comune stabilite la nivel comunitar.

(8)	Buna funcționare a sistemului de transport aerian necesită, de asemenea, standarde înalte și unitare de siguranță pentru prestatorii de servicii de navigație aeriană.

(9)	Ar trebui adoptate dispoziții pentru armonizarea sistemelor de licențiere pentru controlori, pentru a îmbunătăți disponibilitatea controlorilor și pentru a promova recunoașterea reciprocă a licențelor.

(10)

Garantându-se în același timp continuitatea prestării de servicii, ar trebui înființat un sistem comun de certificare a prestatorilor de servicii de navigație aeriană, care să constituie un mijloc de definire a drepturilor și obligațiilor acestor prestatori și de monitorizare regulată a respectării acestor cerințe.

(11)	Condițiile aferente certificării ar trebui să fie justificate în mod obiectiv și ar trebui să fie nediscriminatorii, proporționale, transparente și compatibile cu standardele internaționale relevante.

(12)	Certificatele ar trebui recunoscute reciproc de către toate statele membre, pentru a permite prestatorilor de servicii de navigație aeriană să ofere servicii într-un stat membru altul decât țara în care au obținut certificatele, în limitele cerințelor legate de siguranță.

(13)	Prestarea de servicii de comunicare, navigație și supraveghere, precum și de servicii de informații aeronautice, ar trebui organizată în condiții de piață, luându-se în considerare caracteristicile speciale ale acestor servicii și păstrând un nivel înalt de siguranță.

(14)

În interesul facilitării operării în condiții de siguranță a traficului aerian peste frontierele statelor membre în avantajul utilizatorilor spațiului aerian și al călătorilor, sistemul de certificare ar trebui să prevadă un cadru care să permită statelor membre să desemneze prestatorii de servicii de trafic aerian, indiferent de locul în care au fost certificați.

(15)	Pe baza analizei lor cu privire la considerentele legate de siguranță, statele membre ar trebui să desemneze unul sau mai mulți prestatori de servicii meteorologice cu privire la întreg spațiul aerian sau la o parte din acesta de care sunt responsabile, fără a fi nevoie să organizeze o licitație.

(16)	Prestatorii de servicii de navigație aeriană ar trebui să stabilească și să mențină o strânsă cooperare cu autoritățile militare responsabile de activități care ar putea afecta traficul aerian general, prin dispoziții corespunzătoare.

(17)	Conturile tuturor prestatorilor de servicii de navigație aeriană ar trebui să fie caracterizate prin maximă transparență.

(18)	Introducerea principiilor și condițiilor armonizate pentru accesul la datele operaționale ar trebui să faciliteze prestarea de servicii de navigație aeriană și exploatarea utilizatorilor spațiului aerian și a aeroporturilor într-un nou context.

(19)	Condițiile de tarifare aplicate utilizatorilor spațiului aerian ar trebui să fie echitabile și transparente.

(20)

Taxele percepute utilizatorilor ar trebui să constituie remunerația pentru instalațiile și serviciile asigurate de prestatorii de servicii de navigație aeriană și statele membre. Nivelul acestor taxe trebuie să fie proporțional cu costul, luând în considerare obiectivele securității și eficienței economice.

(21)	Nu ar trebui să existe nici o discriminare între utilizatorii spațiului aerian cu privire la prestarea de servicii echivalente de navigație aeriană.

(22)

Prestatorii de servicii de navigație aeriană oferă anumite infrastructuri și servicii direct legate de operarea aeronavelor, ale căror costuri ar trebui să le poată recupera pe baza principiului „utilizatorul plătește”, ceea ce înseamnă că utilizatorii spațiului aerian ar trebui să suporte costurile pe care le generează la locul utilizării sau cât mai aproape posibil de acesta.

(23)

Este important să se asigure transparența costurilor care decurg din aceste infrastructuri și servicii. În consecință, orice modificări aduse sistemului sau nivelului de taxare ar trebui explicate utilizatorilor spațiului aerian; aceste schimbări sau investiții propuse de prestatorii de servicii de navigație aeriană ar trebui să fie explicate în cadrul unui schimb de informații între organismele lor de gestiune și utilizatorii spațiului aerian.

(24)

Ar trebui să existe o marjă pentru micșorarea tarifelor care contribuie la maximizarea capacității globale a sistemului. Stimulentele financiare ar putea constitui un mod util de accelerare a introducerii de echipamente la sol sau aeriene care să mărească capacitatea, de recompensare a unei înalte performanțe sau de compensare a inconvenientului alegerii unor rute mai puțin dezirabile.

(25)

În contextul acestor redevențe percepute pentru a genera un randament rezonabil al activelor și în directă legătură cu economiile realizate datorită creșterii eficienței, Comisia ar trebui să analizeze posibilitatea creării unei rezerve destinate să reducă impactul unei creșteri subite a taxelor percepute utilizatorilor spațiului aerian în momente când nivelul traficului este redus.

(26)	Comisia ar trebui să evalueze fezabilitatea organizării unui ajutor financiar temporar pentru măsurile de mărire a capacității întregului sistem european de control al traficului aerian.

(27)	Stabilirea și perceperea de taxe pentru utilizatorii spațiului aerian ar trebui să fie revizuite de Comisie în mod regulat, în colaborare cu Eurocontrol, precum și cu autoritățile naționale de supraveghere și utilizatorii spațiului aerian.

(28)

Datorită sensibilității deosebite a informațiilor privind prestatorii de servicii de navigație aeriană, autoritățile naționale de supraveghere nu ar trebui să divulge informațiile care fac obiectul secretului profesional, fără a aduce atingere organizării unui sistem pentru monitorizarea și publicarea randamentului acestor prestatori.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Domeniu de aplicare și obiective

(1) În domeniul de aplicare a regulamentului-cadru, prezentul regulament privește prestarea de servicii de navigație aeriană în cerul european unic. Obiectivul prezentului regulament este acela de a stabili cerințe comune pentru prestarea în condiții de siguranță și eficiență a serviciilor de navigație aeriană în Comunitate.

(2) Prezentul regulament se aplică prestării de servicii de navigație aeriană pentru traficul aerian general în conformitate cu regulamentul-cadru și în domeniul de aplicare a acestuia.

Articolul 2

Sarcinile autorităților naționale de supraveghere

(1) Autoritățile naționale de supraveghere prevăzute în articolul 4 din regulamentul cadru asigură supravegherea corespunzătoare a aplicării prezentului regulament, în special cu privire la funcționarea sigură și eficientă a prestatorilor de servicii de navigație aeriană care oferă servicii legate de spațiul aerian de care este responsabil statul membru care a desemnat sau a înființat autoritatea în cauză.

(2) În acest scop, fiecare autoritate națională de supraveghere organizează inspecții și studii corespunzătoare pentru a verifica respectarea cerințelor din prezentul regulament. Prestatorul de servicii de navigație aeriană facilitează aceste acțiuni.

(3) În ceea ce privește blocurile funcționale ale spațiului aerian care se extind asupra spațiului aerian care se găsește sub responsabilitatea a mai mult decât un stat membru, statele membre în cauză încheie un acord privind supravegherea prevăzută în prezentul articol cu privire la prestatorii de servicii de navigație aeriană care furnizează servicii legate de aceste blocuri. Statele membre pot încheia un acord privind supravegherea prevăzută în prezentul articol cu privire la prestatorul de servicii de navigație aeriană care furnizează servicii într-un alt stat membru decât acela în care prestatorul își are sediul principal de operare.

(4) Autoritățile naționale de supraveghere adoptă dispozițiile necesare pentru o strânsă cooperare reciprocă pentru a asigura supravegherea corespunzătoare a prestatorilor de servicii de navigație aeriană care dețin un certificat valabil de la un stat membru și care furnizează și servicii legate de spațiul aerian aflat sub responsabilitatea altui stat membru. Această cooperare include dispoziții pentru abordarea cazurilor de nerespectare a cerințelor comune aplicabile stabilite în articolul 6 sau a condițiilor stabilite în anexa II.

Articolul 3

Organizații recunoscute

(1) Autoritățile naționale de supraveghere pot decide să delege integral sau parțial inspecțiile și studiile prevăzute în articolul 2 alineatul (2) unor organizații recunoscute care îndeplinesc cerințele stabilite în anexa I.

(2) Recunoașterea acordată de o autoritate națională de supraveghere este valabilă pe teritoriul Comunității pe o perioadă de trei ani, perioadă ce poate fi prelungită. Autoritățile naționale de supraveghere pot cere oricăreia dintre organizațiile recunoscute situate în Comunitate să întreprindă aceste inspecții și studii.

Articolul 4

Cerințe legate de siguranță

Comisia, în conformitate cu procedura stabilită în articolul 5 alineatul (3) din regulamentul cadru, identifică și adoptă cerințele de reglementare cu privire la siguranță ale Eurocontrol (ESARR) și modificările ulterioare ale acestor cerințe în cadrul prezentului regulament care sunt obligatorii în temeiul legislației comunitare. Publicarea se face sub formă de trimiteri la ESARR în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Acordarea de licențe pentru controlori

În cel mai scurt timp după intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, dacă este cazul, o propunere cu privire la acordarea de licențe pentru controlori.

CAPITOLUL II

NORME PENTRU PRESTAREA SERVICIILOR

Articolul 6

Cerințe comune

Cerințele comune pentru prestarea de servicii de navigație aeriană se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 5 alineatul (3) din regulamentul cadru. Cerințele comune includ următoarele:

—	competența și aptitudinea tehnică și operațională,

—	sisteme și procedee pentru gestionarea securității și calității,

—	sisteme de raportare,

—	calitatea serviciilor,

—	capacitatea financiară,

—	răspundere și acoperirea riscurilor,

—	structură de proprietate și organizatorică, inclusiv prevenirea conflictelor de interese,

—	resurse umane, inclusiv planuri de personal corespunzătoare,

—	siguranță.

Articolul 7

Certificarea prestatorilor de servicii de navigație aeriană

(1) Prestarea tuturor serviciilor de navigație aeriană în interiorul Comunității se face sub rezerva certificării de către statele membre.

(2) Cererile pentru certificare se depun la autoritatea națională de supraveghere a statului membru în care solicitantul își are locul principal de operare și, dacă este cazul, sediul.

(3) Autoritățile naționale de supraveghere emit certificate pentru prestatorii de servicii de navigație aeriană dacă aceștia respectă cerințele comune menționate în articolul 6. Certificatele pot fi emise individual pentru fiecare tip de serviciu de navigație aeriană definit în articolul 2 din regulamentul cadru, sau pentru un pachet de asemenea servicii, inter alia, în cazul în care un prestator de servicii de trafic aerian, oricare ar fi statutul juridic al acestuia, operează și își întreține propriile sisteme de comunicare, navigație și supraveghere. Certificatele se verifică cu regularitate.

(4) Certificatele specifică drepturile și obligațiile prestatorilor de servicii de navigație aeriană, inclusiv accesul fără discriminare la servicii pentru utilizatorii spațiului aerian, în special cu privire la siguranță. Certificarea poate fi supusă numai condițiilor prevăzute în anexa II. Aceste condiții sunt justificate în mod obiectiv, sunt nediscriminatorii, proporționale și transparente.

(5) Sub rezerva alineatului (1), statele membre pot permite prestarea de servicii de navigație aeriană în întreg spațiul aerian de care sunt direct responsabile sau într-un segment din acesta fără certificare, dacă prestatorul acestor servicii le oferă în primul rând mișcărilor de aeronave altele decât traficul aerian general. În aceste cazuri, statul membru în cauză informează Comisia și celelalte state membre cu privire la decizia sa și la măsurile luate pentru a asigura conformitatea maximă cu cerințele comune.

(6) Fără a se aduce atingere articolului 8 și sub rezerva articolului 9, emiterea de certificate conferă prestatorilor de servicii de navigație aeriană posibilitatea de a-și oferi serviciile altor prestatori de servicii de navigație aeriană, utilizatorilor spațiului aerian și aeroporturilor din interiorul Comunității.

(7) Autoritățile naționale de supraveghere monitorizează respectarea cerințelor comune și a condițiilor aferente certificatelor. Detaliile acestei monitorizări sunt incluse în rapoartele anuale care urmează să fie prezentate de către statele membre conform articolului 12 alineatul (1) din regulamentul cadru. Dacă o autoritate națională de supraveghere consideră că deținătorul unui certificat nu mai satisface aceste cerințe sau condiții, aceasta ia măsurile corespunzătoare, asigurând continuitatea serviciilor. Aceste măsuri pot include revocarea certificatului.

(8) Un stat membru recunoaște orice certificat emis într-un alt stat membru în conformitate cu prezentul articol.

(9) În circumstanțe excepționale, statele membre pot amâna respectarea prezentului articol timp de șase luni de la data care rezultă din articolul 19 alineatul (2). Statele membre notifică Comisiei această amânare, menționând motivele pentru aceasta.

Articolul 8

Desemnarea prestatorilor de servicii de trafic aerian

(1) Statele membre asigură prestarea de servicii de trafic aerian în exclusivitate în cadrul blocurilor specifice ale spațiului aerian cu privire la spațiul aerian de care sunt responsabile. În acest scop, statele membre desemnează un prestator de servicii de trafic aerian care deține un certificat valabil în Comunitate.

(2) Statele membre definesc drepturile și obligațiile care trebuie îndeplinite de prestatorii de servicii desemnați. Obligațiile pot include condiții pentru prestarea la timp a informațiilor pertinente care permit identificarea tuturor mișcărilor aeronavelor în spațiul aerian de care sunt responsabile.

(3) Statele membre dispun de competențe discreționare în alegerea unui prestator de servicii, cu condiția ca acesta din urmă să îndeplinească cerințele și condițiile stabilite în articolele 6 și 7.

(4) Cu privire la blocurile funcționale ale spațiului aerian, stabilite în conformitate cu articolul 5 din regulamentul privind spațiul aerian, care se extind peste spațiul aerian de care sunt responsabile mai multe state membre, statele membre în cauză desemnează împreună unul sau mai mulți prestatori de servicii de trafic aerian, cel puțin cu o lună înainte de stabilirea blocului spațiului aerian.

(5) Statele membre informează imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la orice decizie luată în cadrul prezentului articol privind desemnarea prestatorilor de servicii de trafic aerian în interiorul anumitor blocuri ale spațiului aerian cu privire la spațiul aerian de care sunt responsabile.

Articolul 9

Desemnarea prestatorilor de servicii meteorologice

(1) Statele membre pot desemna în exclusivitate un prestator de servicii meteorologice care să furnizeze toate datele meteorologice sau o parte din acestea în tot spațiul aerian de care sunt responsabile, sau într-un segment din acesta, ținând seama de considerentele legate de siguranță.

(2) Statele membre informează fără întârziere Comisia și celelalte state membre în legătură cu orice decizie luată în cadrul prezentului articol cu privire la desemnarea prestatorilor de servicii meteorologice.

Articolul 10

Relațiile dintre prestatorii de servicii

(1) Prestatorii de servicii de navigație aeriană pot recurge la serviciile altor prestatori de servicii care sunt certificați în Comunitate.

(2) Prestatorii de servicii de navigație aeriană își oficializează relațiile de lucru prin intermediul acordurilor scrise sau al unor aranjamente juridice echivalente, stabilind îndatoririle și funcțiile specifice asumate de fiecare prestator și permițând schimbul de date operaționale între toți prestatorii în ceea ce privește traficul aerian general. Aceste aranjamente se notifică autorității sau autorităților naționale de supraveghere în cauză.

(3) În cazurile care implică prestarea de servicii de trafic aerian este necesară aprobarea statelor membre respective. În cazurile care implică prestarea de servicii meteorologice este necesară aprobarea statelor membre respective dacă acestea au desemnat în exclusivitate un prestator în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).

Articolul 11

Relațiile cu autoritățile militare

În contextul politicii comune a transporturilor, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura încheierea unor acorduri scrise între autoritățile competente civile și militare sau a altor acorduri juridice echivalente cu privire la gestionarea unor blocuri ale spațiului aerian.

Articolul 12

Transparența situației contabile

(1) Prestatorii de servicii de navigație aeriană, indiferent de sistemul de proprietate sau de forma lor juridică, întocmesc, prezintă spre auditare și fac publică situația contabilă. Aceasta este conformă cu standardele contabile internaționale adoptate de Comunitate. În cazul în care, din cauza statutului juridic al prestatorului de servicii, nu este posibilă conformitatea deplină cu standardele contabile internaționale, prestatorul depune toate eforturile pentru a asigura un nivel cât mai mare de conformitate cu aceste standarde.

(2) În toate cazurile, prestatorii de servicii de navigație aeriană publică un raport anual și sunt auditați cu regularitate de un auditor independent.

(3) În cazul în care furnizează un pachet de servicii, prestatorii de servicii de navigație aeriană identifică în contabilitatea lor internă costurile și veniturile aferente serviciilor de navigație aeriană, defalcate în conformitate cu principiile Eurocontrol de stabilire a bazei de costuri pentru taxele de infrastructură rutieră și de calculare a ratelor unitare și, dacă este cazul, au conturi consolidate pentru alte servicii, care nu au legătură cu navigația aeriană, la fel cum ar trebui să procedeze dacă serviciile respective ar fi prestate de întreprinderi separate.

(4) Statele membre desemnează autoritățile competente care au drept de acces la conturile prestatorilor de servicii care prestează servicii în spațiul aerian de care răspund.

(5) Statele membre pot aplica dispozițiile tranzitorii din articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie privind aplicarea standardelor contabile internaționale (7) în cazul prestatorilor de servicii de navigație aeriană care fac obiectul acestui regulament.

Articolul 13

Accesarea și protecția datelor

(1) În ceea ce privește traficul aerian general, toți prestatorii de servicii de navigație aeriană, utilizatorii spațiului aerian și aeroporturile fac schimb de date operaționale pertinente, în timp real, pentru a răspunde necesităților operaționale ale acestora. Datele se utilizează numai în scopuri operaționale.

(2) Accesul la datele operaționale pertinente se acordă autorităților competente, prestatorilor autorizați de servicii de navigație aeriană, utilizatorilor spațiului aerian și aeroporturilor, fără discriminare.

(3) Prestatorii certificați de servicii, utilizatorii spațiului aerian și aeroporturile stabilesc condiții standard de acces la datele lor operaționale, altele decât cele menționate la alineatul (1). Autoritățile naționale de supraveghere aprobă aceste condiții standard. Normele legate de aceste condiții se stabilesc, dacă este cazul, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 5 alineatul (3) din regulamentul cadru.

CAPITOLUL III

SCHEME DE TARIFARE

Articolul 14

Generalități

În conformitate cu cerințele din articolele 15 și 16, se instituie o schemă de tarifare pentru serviciile de navigație aeriană menită să contribuie la realizarea unei mai mari transparențe cu privire la stabilirea, aplicarea și colectarea tarifelor la utilizatorii spațiului aerian. Schema este conformă, de asemenea, cu articolul 15 din Convenția de la Chicago din 1944 privind aviația civilă internațională și cu sistemul de tarifare Eurocontrol pentru tarifele de rută.

Articolul 15

Principii

(1) Schema de tarifare se bazează pe contabilizarea costurilor serviciilor de navigație aeriană suportate de prestatorii de servicii pentru utilizatorii spațiului aerian. Schema distribuie aceste costuri între categoriile de utilizatori.

(2) Următoarele principii se aplică la stabilirea bazei de calcul a tarifelor în funcție de costuri:

(a)

costul care urmează să fie distribuit între utilizatorii spațiului aerian este costul integral al prestării de servicii de navigație aeriană, inclusiv sumele corespunzătoare pentru dobânzile pentru investițiile de capital și amortizarea activelor, precum și costurile de întreținere, operare, gestionare și administrare;

(b)

costurile care se iau în considerare în acest context sunt cele estimate în raport cu infrastructura și serviciile prestate și aplicate în conformitate cu Planul OACI de navigație aeriană regională pentru regiunea europeană. Acestea pot include și costurile suportate de autoritățile naționale de supraveghere și/sau organizațiile recunoscute, precum și alte costuri suportate de statul membru și prestatorul de servicii în cauză în legătură cu prestarea de servicii de navigație aeriană;

(c)	costul diferitelor servicii de navigație aeriană se identifică separat, conform articolului 12 alineatul (3);

(d)	subvențiile încrucișate între diferitele servicii de navigație aeriană sunt permise numai dacă sunt justificate din motive obiective și sub rezerva identificării clare;

(e)

se asigură transparența bazei de calcul a tarifelor în funcție de costuri. Se adoptă norme de aplicare pentru prestarea de informații de către prestatorii de servicii care să permită estimarea costurilor prestatorilor de servicii, a costurilor reale și a încasărilor. Autoritățile naționale de supraveghere, prestatorii de servicii, utilizatorii spațiului aerian, Comisia și Eurocontrol fac un schimb constant de informații.

(3) Fără a se aduce atingere sistemului de tarifare Eurocontrol pentru tarifele de rută, statele membre respectă următoarele principii atunci când stabilesc tarifele în conformitate cu alineatul (2):

(a)	tarifele pentru prestarea de servicii de navigație aeriană se stabilesc în condiții nediscriminatorii. La aplicarea de tarife diferiților utilizatori ai spațiului aerian pentru utilizarea aceluiași serviciu, nu se face distincție cu privire la naționalitatea sau categoria utilizatorului;

(b)	scutirea anumitor utilizatori, în special a aeronavelor ușoare și aeronavelor de stat, poate fi permisă, cu condiția de a nu se transfera costul acestei scutiri asupra altor utilizatori;

(c)	serviciile de navigație aeriană pot aduce suficiente venituri pentru a depăși toate costurile de exploatare directe și indirecte și pentru a asigura o rentabilitate rezonabilă a activelor astfel încât să contribuie la finanțarea îmbunătățirii necesare a mijloacelor fixe;

(d)	tarifele reflectă costul serviciilor de navigație aeriană și al infrastructurilor puse la dispoziția utilizatorilor spațiului aerian, luându-se în considerare capacitățile productive relative ale diferitelor tipuri de aeronavă în cauză;

(e)

tarifele încurajează prestarea în condiții de siguranță, eficacitate și eficiență a serviciilor de navigație aeriană în vederea realizării unui înalt nivel de siguranță și a eficienței costurilor și stimulează prestarea de servicii integrate. În acest sens, tarifele respective pot fi aplicate pentru a asigura:

—

mecanisme, inclusiv măsuri de stimulare care constau în avantaje și dezavantaje financiare pentru a încuraja prestatorii de servicii de navigație aeriană și/sau utilizatorii spațiului aerian să sprijine îmbunătățirea gestionării fluxului traficului aerian, cum ar fi creșterea capacității și reducerea întârzierilor, păstrând în același timp un nivel optim de siguranță. Decizia cu privire la aplicarea acestor mecanisme rămâne numai în responsabilitatea fiecărui stat membru,

—

venituri în beneficiul proiectelor destinate să ajute categorii specifice de utilizatori ai spațiului aerian și/sau prestatori de servicii de navigație aeriană pentru a îmbunătăți infrastructurile colective de navigație aeriană, prestarea de servicii de navigație aeriană și utilizarea spațiului aerian.

(4) Măsurile de punere în aplicare în domeniile care fac obiectul alineatelor (1), (2) și (3) se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 8 din regulamentul-cadru.

Articolul 16

Revizia tarifării

(1) Comisia monitorizează în permanență respectarea principiilor și măsurilor prevăzute în articolele 14 și 15, hotărând în cooperare cu statele membre. Comisia depune toate eforturile pentru instituirea mecanismelor necesare prin care să se beneficieze de expertiza Eurocontrol.

(2) La cererea unuia sau mai multor state membre care consideră că principiile și măsurile susmenționate nu au fost aplicate corect, sau din proprie inițiativă, Comisia întreprinde o investigație cu privire la orice presupusă nerespectare sau neaplicare a principiilor și/sau măsurilor în cauză. În termen de două luni de la primirea unei cereri, după audierea statului membru în cauză și după consultarea Comitetului pentru cerul unic în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 5 alineatul (2) din regulamentul-cadru, Comisia adoptă o decizie privind aplicarea articolelor 14 și 15 și stabilește dacă practica respectivă poate continua.

(3) Comisia notifică decizia statelor membre și informează prestatorul de servicii cu privire la aceasta, în măsura în care prestatorul este implicat legal. Orice stat membru poate înainta Consiliului, în termen de o lună, decizia Comisiei. Consiliul, hotărând cu o majoritate calificată, poate adopta o altă decizie în termen de o lună.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 17

Adaptări la progresul tehnic

(1) Pentru adaptarea lor la progresul tehnic, în anexe pot fi aduse modificări în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 5 alineatul (3) din regulamentul-cadru.

(2) Comisia publică normele de aplicare adoptate pe baza prezentului regulament în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 18

Confidențialitate

(1) Nici autoritățile naționale de supraveghere, care hotărăsc în conformitate cu dreptul intern, nici Comisia nu divulgă informațiile de natură confidențială, în special informațiile referitoare la prestatorii de servicii de navigație aeriană, relațiile de afaceri ale acestora sau componentele costurilor lor.

(2) Alineatul (1) nu aduce atingere dreptului autorităților naționale de supraveghere de a dezvălui informații în cazul în care acest lucru este esențial pentru îndeplinirea îndatoririlor acestora, situație în care dezvăluirea informațiilor este proporțională și are în vedere interesele legitime ale prestatorilor de servicii de navigație aeriană cu privire la protejarea secretelor lor de afaceri.

(3) În plus, alineatul (1) nu împiedică divulgarea unor informații, altele decât cele de natură confidențială, cu privire la condițiile și performanțele prestării de servicii.

Articolul 19

Intrarea în vigoare

(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2) Cu toate acestea, articolele 7 și 8 intră în vigoare la un an de la publicarea cerințelor comune menționate la articolul 6, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasburg, 10 martie 2004.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

D. ROCHE

(1) JO C 103 E, 30.4.2002, p. 26.

(2) JO C 241, 7.10.2002, p. 24.

(3) JO C 278, 14.11.2002, p. 13.

(4) Avizul Parlamentului European din 3 septembrie 2002 (JO C 272 E, 13.11.2003, p. 303), Poziția comună a Consiliului din 18 martie 2003 (JO C 129 E, 3.6.2003, p. 16) și Poziția Parlamentului European din 3 iulie 2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Rezoluția legislativă a Parlamentului European de la 29 ianuarie 2004 și Decizia Consiliului din 2 februarie 2004.

(5) JO L 96, 31.3.2004, p. 1.

(6) JO L 96, 31.3.2004, p. 20.

(7) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.

ANEXA I

CERINȚE PENTRU ORGANIZAȚIILE RECUNOSCUTE

Organizația recunoscută trebuie:

—

să fie în măsură să prezinte documente care să ateste o vastă experiență în evaluarea entităților de drept public și privat din sectoarele transportului aerian, în special sectorul prestatorilor de servicii de navigație aeriană, precum și în alte sectoare similare din unul sau mai multe domenii la care se referă prezentul regulament,

—	să dispună de norme și regulamente cuprinzătoare pentru inspectarea periodică a entităților susmenționate, publicate și îmbunătățite permanent prin programe de cercetare și dezvoltare,

—	să nu fie controlată de prestatorii de servicii de navigație aeriană, de autoritățile de administrare a aeroporturilor sau de alți terți angajați din punct de vedere comercial în prestarea de servicii de navigație aeriană sau în serviciile de transport aerian,

—	să dispună de un important personal tehnic, managerial, de suport și cercetare la nivelul atribuțiilor pe care urmează a le îndeplini,

—	să fie gestionată și administrată în așa fel încât să asigure confidențialitatea informațiilor cerute de administrație,

—	să fie dispusă să furnizeze informații pertinente autorității naționale de supraveghere în cauză,

—	să-și fi definit și documentat politica și obiectivele, precum și angajamentul de asigurare a calității și să se asigure că această politică este înțeleasă, pusă în aplicare și respectată la toate nivelurile organizației,

—

să fi elaborat, aplicat și menținut un sistem intern de calitate eficient, bazat pe elementele corespunzătoare din standardele de calitate recunoscute internațional și în conformitate cu EN 45004 (organele de inspecție) și cu EN 29001, conform interpretării date de Cerințele programului de certificare a sistemelor de calitate IACS,

—	să prezinte pentru certificare sistemul său de calitate unui organism independent de auditori recunoscut de autoritățile statului membru în care este stabilită organizația.

ANEXA II

CONDIȚII AFERENTE CERTIFICATELOR

Certificatele specifică:

(a)	autoritatea națională de supraveghere care a emis certificatul;

(b)	solicitantul (numele și adresa);

(c)	serviciile autorizate;

(d)	o declarație privind respectarea de către solicitant a cerințelor comune, conform articolului 6 din prezentul regulament;

(e)	data emiterii și perioada de valabilitate a certificatului.

Condițiile suplimentare aferente certificatelor pot, după caz, să vizeze:

(a)	accesul nediscriminatoriu la servicii pentru utilizatorii spațiului aerian și nivelul cerut de performanță al acestor servicii, inclusiv nivelele de siguranță și interoperabilitate;

(b)	specificațiile operaționale pentru fiecare serviciu în parte;

(c)	data până la care serviciile ar trebui prestate;

(d)	diferitele echipamente operaționale care urmează a fi utilizate în cadrul diferitelor servicii;

(e)	delimitarea sau restricționarea operării altor servicii decât cele legate de prestarea de servicii de navigație aeriană;

(f)	contracte, acorduri sau alte aranjamente între prestatorul de servicii și o parte terță și care privesc serviciul (serviciile);

(g)	prestarea de informații rezonabil necesare pentru verificarea conformității serviciilor cu cerințele comune, inclusiv planuri, date financiare și operaționale și schimbări majore în tipul și cuprinderea serviciilor de navigație aeriană furnizate;

(h)	orice alte condiții juridice care nu sunt specifice serviciilor de navigație aeriană, cum ar fi condițiile legate de suspendarea sau retragerea certificatului.

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

249

32004R0551

L 096/20

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 551/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 10 martie 2004

privind organizarea și utilizarea spațiului aerian în cerul unic European

(regulament privind spațiul aerian)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 80 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetul Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura stabilită în articolul 251 din tratat (4), având în vedere textul comun aprobat de comitetul de conciliere la 11 decembrie 2003,

întrucât:

(1)	Crearea cerului unic european necesită o abordare armonizată pentru reglementarea organizării și utilizării spațiului aerian.

(2)	În raportul Grupului la nivel înalt pentru cerul unic european din noiembrie 2000 se consideră că spațiul aerian ar trebui configurat, reglementat și gestionat într-un mod strategic la nivel european.

(3)

Comunicarea Comisiei cu privire la crearea cerului unic european din 30 noiembrie 2001 prevede realizarea unei reforme structurale prin care să se creeze cerul unic european, pe baza unui management din ce în ce mai integrat al spațiului aerian și al dezvoltării de noi concepte și proceduri de management al traficului aerian.

(4)	Regulamentul (CE) nr. 549/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 (regulament-cadru) (5) stabilește cadrul pentru crearea cerului unic european.

(5)

În articolul 1 din Convenția de la Chicago din 1944 privind aviația civilă, statele contractante recunosc că „fiecare stat deține suveranitatea totală și exclusivă asupra spațiului aerian aflat deasupra teritoriului său”. În contextul acestei suveranități, statele membre ale Comunității, sub rezerva convențiilor internaționale în vigoare, își exercită competențele de autoritate publică în controlarea traficului aerian.

(6)

Spațiul aerian reprezintă o resursă comună pentru toate categoriile de utilizatori, care trebuie utilizată flexibil de către toți aceștia, asigurându-se echitate și transparență, ținându-se seama în același timp de necesitățile în materie de securitate și apărare ale statelor membre și de angajamentele asumate de acestea în cadrul organizațiilor internaționale.

(7)	Gestionarea eficientă a spațiului aerian este fundamentală pentru creșterea capacității sistemului de servicii din traficul aerian, pentru furnizarea răspunsului optim la diferite cerințe ale utilizatorilor și pentru utilizarea cât mai flexibilă a spațiului aerian.

(8)	Activitățile Eurocontrol confirmă că dezvoltarea în izolare a rețelei de rute și a structurii spațiului aerian este nerealistă, întrucât fiecare stat membru face parte integrantă din rețeaua europeană de management al traficului aerian (EATMN), atât în interiorul cât și în afara Comunității.

(9)	Ar trebui creat un spațiu aerian operațional din ce în ce mai integrat pentru traficul aerian general în spațiul aerian superior; ar trebui identificată corespunzător interfața dintre spațiul aerian superior și spațiul aerian inferior.

(10)

O regiune europeană superioară de informații de zbor (EUIR), care să încorporeze spațiul aerian superior aflat sub responsabilitatea statelor membre în cadrul prezentului regulament, ar trebui să faciliteze planificarea comună și publicarea informațiilor aeronautice pentru a elimina strangulările regionale.

(11)	Utilizatorii spațiului aerian se confruntă cu condiții diferite de acces la spațiul aerian comunitar și de libertate de mișcare în acest spațiu. Situația se datorează lipsei de armonizare în ceea ce privește clasificarea spațiului aerian.

(12)	Reconfigurarea spațiului aerian ar trebui să se bazeze pe cerințe operaționale, indiferent de frontierele existente. Ar trebui elaborate principii generale pentru crearea unor blocuri funcționale unitare ale spațiului aerian, prin consultare cu Eurocontrol și cu avizul tehnic al acestuia.

(13)	Este esențial să se creeze o structură comună armonizată a spațiului aerian din punct de vedere al rutelor și sectoarelor, să se întemeieze organizarea prezentă și viitoare a spațiului aerian pe principii comune, iar spațiul aerian să fie configurat și gestionat în conformitate cu norme armonizate.

(14)

Conceptul de utilizare flexibilă a spațiului aerian ar trebui aplicat efectiv; este necesar să se optimizeze utilizarea sectoarelor aerospațiale, în special în perioadele de vârf pentru traficul aerian general și în spațiul aerian cu trafic intens, prin cooperarea dintre statele membre cu privire la utilizarea acestor sectoare pentru operațiuni și antrenamente militare. În acest scop, este necesar să se aloce resursele corespunzătoare pentru aplicarea efectivă a conceptului de utilizare flexibilă a spațiului aerian, luându-se în considerare atât cerințele civile cât și cele militare.

(15)	Statele membre ar trebui să coopereze cu statele membre vecine pentru aplicarea conceptului de utilizare flexibilă a spațiului aerian dincolo de frontierele naționale.

(16)

Diferențele de organizare a cooperării civil-militare în Comunitate limitează gestionarea unitară și sincronizată a spațiului aerian și implementarea modificărilor. Succesul cerului unic european depinde de cooperarea eficientă dintre autoritățile civile și militare, fără a aduce atingere prerogativelor și responsabilităților statelor membre în domeniul apărării.

(17)	Operațiunile și antrenamentele militare ar trebui salvgardate ori de câte ori aplicarea principiilor și criteriilor comune prejudiciază desfășurarea lor în condiții de siguranță și eficiență.

(18)	Ar trebui introduse măsuri adecvate pentru a spori eficiența gestionării fluxului de trafic aerian pentru a ajuta unitățile operaționale existente, inclusiv Unitatea centrală de gestionare a fluxurilor de trafic aerian a Eurocontrol, în vederea asigurării unor operațiuni de zbor eficiente.

(19)	Este de dorit să se ia în considerare posibilitatea extinderii conceptelor legate de spațiul aerian superior asupra spațiului aerian inferior, pe baza unui calendar și a unor studii adecvate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1) În cadrul domeniului de aplicare al regulamentului cadru, prezentul regulament se referă la organizarea și utilizarea spațiului aerian în cerul unic european. Obiectul prezentului regulament este de a sprijini conceptul unui spațiu aerian operativ din ce în ce mai integrat în contextul politicii comune a transporturilor și de a stabili proceduri comune de concepție, planificare și management care să asigure desfășurarea eficientă și în condiții de siguranță a managementului traficului aerian.

(2) Utilizarea spațiului aerian susține funcționarea serviciilor de navigație aeriană ca un tot coerent și unitar, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 550/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind furnizarea de servicii de navigație aeriană în cerul unic european (regulament privind furnizarea serviciilor) (6).

(3) Fără a aduce atingere articolului 10, prezentul regulament se aplică spațiului aerian din regiunile ICAO EUR și AFI, în care statele membre sunt responsabile de furnizarea de servicii de trafic aerian în conformitate cu regulamentul privind furnizarea serviciilor. De asemenea, statele membre pot să aplice prezentul regulament la spațiul aerian de care sunt responsabile din alte regiuni ICAO, cu condiția să informeze Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta.

(4) Regiunile de informații de zbor cuprinse în spațiul aerian căruia i se aplică prezentul regulament se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

CAPITOLUL II

ARHITECTURA SPAȚIULUI AERIAN

Articolul 2

Nivel de diviziune

Nivelul de diviziune dintre spațiul aerian superior și cel inferior se stabilește la nivelul de zbor 285.

Deviațiile de la nivelul de diviziune justificate în lumina cerințelor operaționale pot fi convenite de comun acord cu statele membre în cauză în conformitate cu procedura stabilită în articolul 5 alineatul (3) din regulamentul cadru.

Articolul 3

Regiunea europeană superioară de informații de zbor (EUIR)

(1) Comunitatea și statele membre depun toate eforturile pentru stabilirea și recunoașterea de către ICAO a unei singure EUIR. În acest sens, pentru problemele care țin de competența Comunității, Comisia prezintă o recomandare Consiliului, în conformitate cu articolul 300 din tratat, în termen de cel mult doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(2) EUIR este concepută astfel încât să cuprindă spațiul aerian aflat în responsabilitatea statelor membre, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) și, de asemenea, poate include spațiul aerian al țărilor terțe europene.

(3) Crearea EUIR nu aduce atingere responsabilității statelor membre privind desemnarea furnizorilor de servicii de trafic aerian pentru spațiul aerian de care sunt responsabile, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul privind furnizarea serviciilor.

(4) Statele membre își mențin responsabilitățile față de ICAO în limitele geografice ale regiunilor superioare de informații de zbor și ale regiunilor de informații de zbor care le-au fost încredințate de către ICAO la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(5) Fără a aduce atingere publicării de către statele membre a informațiilor aeronautice și în concordanță cu această publicare, Comisia, în strânsă cooperare cu Eurocontrol, coordonează dezvoltarea unei publicații unice de informații aeronautice privind EUIR, ținând seama de cerințele în materie ale ICAO.

Articolul 4

Clasificarea spațiului aerian

Comisia și statele membre concep EUIR în conformitate cu o armonizare progresivă a clasificării spațiului aerian, destinată să asigure furnizarea continuă a serviciilor de navigație aeriană în cadrul cerului unic european. Această abordare comună se bazează pe o aplicare simplificată a clasificării spațiului aerian, astfel cum este definită în strategia Eurocontrol privind spațiul aerian pentru statele Conferinței aviației civile europene în conformitate cu standardele ICAO.

Normele de aplicare necesare în acest domeniu se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 8 din regulamentul cadru.

Articolul 5

Reconfigurarea spațiului aerian superior

(1) Pentru a realiza capacitatea și eficiența maximă a rețelei de gestionare a traficului aerian în cerul unic european și pentru a menține un nivel ridicat de siguranță, spațiul aerian superior se reconfigurează în blocuri aerospațiale funcționale.

(2) Printre altele, blocurile aerospațiale funcționale:

(a)	sunt susținute printr-un studiu de siguranță;

(b)	permit utilizarea optimă a spațiului aerian, ținând seama de fluxurile traficului aerian;

(c)	se justifică prin valoarea adăugată globală, inclusiv utilizarea optimă a resurselor tehnice și umane, pe baza analizei costuri-beneficii;

(d)	asigură un transfer fluent și flexibil al responsabilității controlului traficului aerian între unitățile serviciilor de trafic aerian;

(e)	asigură compatibilitatea dintre configurațiile spațiului aerian superior și ale celui inferior;

(f)	îndeplinesc condițiile care decurg din acordurile regionale încheiate în cadrul ICAO și

(g)	respectă acordurile regionale existente la data intrării în vigoare a prezentului regulament, în special pe cele care privesc țări terțe europene.

(3) Principiile generale comune pentru stabilirea și modificarea blocurilor aerospațiale funcționale se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 8 din regulamentul cadru.

(4) Un bloc aerospațial funcțional se stabilește numai de comun acord de către toate statele membre care sunt responsabile de oricare porțiune din spațiul aerian inclus în bloc sau printr-o declarație a unui stat membru, dacă spațiul aerian inclus în bloc se află integral sub răspunderea acestuia. Statul membru (statele membre) în cauză hotărăște (hotărăsc) numai după consultarea părților interesate, inclusiv Comisia și celelalte state membre.

(5) În cazul în care un bloc aerospațial funcțional se referă la un spațiu aerian care se află integral sau parțial în responsabilitatea a două sau mai multor state membre, acordul prin care se creează blocul respectiv conține dispozițiile necesare privind modul în care blocul poate fi modificat și modul în care un stat membru se poate retrage din bloc, inclusiv regimul de tranziție.

(6) În cazul în care apar dificultăți între două sau mai multe state membre cu privire la un bloc aerospațial funcțional transfrontalier care privește spațiul aerian aflat în responsabilitatea lor, statele membre respective pot prezenta în comun această chestiune comitetului pentru cerul unic, în vederea obținerii unui aviz. Avizul se adresează statelor membre în cauză. Fără a aduce atingere alineatului (4), statele membre țin seama de acest aviz în vederea identificării unei soluții.

(7) Deciziile menționate la alineatele (4) și (5) se aduc la cunoștința Comisiei în vederea publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Această publicare specifică data intrării în vigoare a deciziei în domeniu.

Articolul 6

Configurarea optimizată a rutelor și sectoarelor în spațiul aerian superior

(1) Pentru a asigura utilizarea spațiului aerian în condiții de siguranță, de eficiență economică și de protecție a mediului, se stabilesc principii și criterii comune pentru configurarea rutelor și sectoarelor. Configurarea sectoarelor trebuie să fie coroborată, inter alia cu configurarea rutelor.

(2) Normele de aplicare necesare în domeniile care fac obiectul alineatului (1) se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 8 din regulamentul cadru.

(3) Deciziile privind stabilirea sau modificarea rutelor și sectoarelor necesită aprobarea statelor membre responsabile de spațiul aerian căruia i se aplică aceste decizii.

CAPITOLUL III

UTILIZAREA FLEXIBILĂ A SPAȚIULUI AERIAN ÎN CERUL UNIC EUROPEAN

Articolul 7

Utilizarea flexibilă a spațiului aerian

(1) Având în vedere organizarea aspectelor militare de care sunt responsabile, statele membre asigură aplicarea unitară în cadrul cerului unic european a conceptului de utilizare flexibilă a spațiului aerian, astfel cum a fost descris de ICAO și dezvoltat de Eurocontrol, pentru a facilita gestionarea spațiului aerian și managementul traficului aerian în contextul politicii comune a transporturilor.

(2) Statele membre raportează anual Comisiei cu privire la aplicarea, în contextul politicii comune a transporturilor, a conceptului de utilizare flexibilă a spațiului aerian în legătură cu spațiul aerian de care răspund.

(3) În cazul în care, în special ca urmare a rapoartelor prezentate de statele membre, devine o necesitate consolidarea și armonizarea aplicării conceptului de utilizare flexibilă a spațiului aerian în cadrul cerului european unic, normele de aplicare în contextul politicii comune a transporturilor se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 8 din regulamentul cadru.

Articolul 8

Suspendarea temporară

(1) În cazurile în care aplicarea articolului 7 dă naștere unor dificultăți operaționale semnificative, statele membre pot suspenda temporar această aplicare, cu condiția de a informa de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta.

(2) În urma introducerii unei suspendări temporare, normele adoptate în temeiul articolului 7 alineatul (3) pot fi adaptate spațiului aerian de care răspunde statul membru (de care răspund statele membre) în cauză, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 8 din regulamentul cadru.

Articolul 9

Gestionarea fluxului de trafic aerian

(1) Normele de aplicare pentru gestionarea fluxului de trafic aerian se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 8 din regulamentul cadru, în vederea optimizării capacității disponibile în utilizarea spațiului aerian și intensificării proceselor de gestionare a fluxului de trafic aerian. Aceste norme se bazează pe transparență și eficiență, asigurând furnizarea flexibilă și la timp a capacității, în conformitate cu recomandările planului regional de navigație aeriană al ICAO pentru regiunea europeană.

(2) Normele de aplicare sprijină deciziile operaționale ale furnizorilor de servicii de navigație aeriană, ale operatorilor de aeroporturi și ale utilizatorilor spațiului aerian și se referă la următoarele domenii:

(a)	planificarea zborurilor;

(b)	utilizarea capacității disponibile a spațiului aerian în toate etapele de zbor, inclusiv alocarea sloturilor orare; și

(c)

utilizarea itinerariilor de către traficul aerian general, inclusiv

—	crearea unei singure publicații pentru orientarea pe rută și în trafic;

—	opțiuni de deviere a traficului aerian general de la zonele congestionate;

—	normele prioritare privind accesul la spațiul aerian pentru traficul aerian general, în special în perioadele de aglomerație și criză.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 10

Analiză

În contextul analizei periodice prevăzute în articolul 12 alineatul (2) din regulamentul cadru, Comisia finalizează un studiu de prospectare privind condițiile pentru aplicarea viitoare la spațiul aerian inferior a conceptelor menționate la articolele 3, 5 și 6.

Pe baza concluziilor acestui studiu și în lumina progresului înregistrat, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului până la 31 decembrie 2006 însoțit, dacă este cazul, de o propunere de extindere a aplicării acestor concepte la spațiul aerian inferior sau de stabilire a oricăror alte măsuri. În caz că se preconizează o astfel de extindere, deciziile relevante ar trebui luate, de preferință, înainte de 31 decembrie 2009.

Articolul 11

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasburg, 10 martie 2004.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

D. ROCHE

(1) JO C 103 E, 30.4.2002, p. 35.

(2) JO C 241, 7.10.2002, p. 24.

(3) JO C 278, 14.11.2002, p. 13.

(4) Avizul Parlamentului European din 3 septembrie 2002 (JO C 272 E, 13.11.2003, p. 316), Poziția comună a Consiliului din 18 martie 2003 (JO C 129 E, 3.6.2003, p. 11) și Poziția Parlamentului European din 3 iulie 2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 ianuarie 2004 și Decizia Consiliului din 2 februarie 2004.

(5) JO L 96, 31.3.2004, p. 1.

(6) JO L 96, 31.3.2004, p. 10.

07/Volumul 12

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

254

32004R0552

L 096/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 552/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 10 martie 2004

privind interoperabilitatea rețelei europene de gestionare a traficului aerian

(regulament privind interoperabilitatea)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 80 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (4), având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 11 decembrie 2003,

întrucât:

(1)

Pentru a crea cerul unic european, ar trebui să se adopte măsuri referitoare la sistemele, componentele și procedurile aferente pentru asigurarea interoperabilității rețelei europene de gestionare a traficului aerian (REGTA) care să fie compatibile cu prestarea de servicii de navigație aeriană în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 550/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind prestarea de servicii de navigație aeriană pe cerul unic european (regulamentul privind prestarea de servicii) (5) și cu organizarea și utilizarea spațiului aerian în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 551/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2003 privind organizarea și utilizarea spațiului aerian pe cerul unic european (regulamentul privind spațiul aerian) (6).

(2)

Raportul grupului la nivel înalt privind cerul unic european confirmă necesitatea stabilirii unui regulament tehnic, pe baza „noii abordări”, în conformitate cu rezoluția Consiliului din 7 mai 1985 privind o nouă abordare a armonizării tehnice și a standardizării (7) în care cerințele esențiale, normele și standardele sunt complementare și coerente.

(3)	Regulamentul (CE) nr. 549/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 (regulamentul cadru) (8) stabilește cadrul pentru crearea cerului unic european.

(4)

Raportul grupului la nivel înalt a confirmat faptul că, deși s-a înregistrat un progres în ultimii ani în direcția funcționării fără întreruperi a rețelei europene de gestionare a traficului aerian, situația continuă să rămână nesatisfăcătoare datorită nivelului redus al integrării între sistemele naționale de gestionare a traficului aerian și a ritmului lent de introducere a noilor concepte de exploatare și a tehnologiilor necesare pentru furnizarea capacităților suplimentare necesare.

(5)	Creșterea nivelului integrării comunitare ar avea drept rezultat o eficiență mai bună și costuri mai mici pentru achiziționarea și întreținerea sistemelor și o coordonare operațională mai bună.

(6)

Preponderența specificațiilor tehnice naționale utilizate în achiziții a condus la fragmentarea pieței de sisteme și nu facilitează cooperarea industrială la nivel comunitar; ca urmare, industria este afectată în mod deosebit, deoarece este nevoită să-și adapteze considerabil produsele pentru fiecare piață națională în parte; aceste practici complică în mod inutil elaborarea și aplicarea noilor tehnologii și încetinesc introducerea noilor concepte de exploatare care sunt necesare pentru creșterea capacității.

(7)

Prin urmare, este în interesul tuturor celor implicați în gestionarea traficului aerian să elaboreze o nouă abordare de parteneriat care să permită participarea echilibrată a tuturor părților și stimularea creativității, precum și împărtășirea cunoștințelor, experienței și riscurilor; scopul acestui parteneriat ar trebui să fie definirea, în cooperare cu industria, a unui set coerent de specificații comunitare capabile să respecte o gamă cât se poate de largă de necesități.

(8)	Piața internă reprezintă un obiectiv comunitar și, prin urmare, măsurile adoptate în temeiul prezentului regulament ar trebui să contribuie la dezvoltarea progresivă a acesteia în acest sector.

(9)	Prin urmare, este necesar să se definească cerințele esențiale pe care ar trebui să le îndeplinească rețeaua europeană de gestionare a traficului aerian, sistemele și componentele acesteia, precum și procedurile aferente.

(10)

Ar trebui să se stabilească norme pentru punerea în aplicare a interoperabilității sistemelor ori de câte ori este necesară completarea sau perfecționarea cerințelor esențiale; aceste norme ar trebui stabilite, de asemenea, în cazul în care trebuie să se faciliteze introducerea coordonată de concepte noi de exploatare, aprobate și validate, sau de tehnologii noi; respectarea acestor norme ar trebui să fie asigurată în permanență; normele referitoare la interoperabilitate ar trebui să aibă la bază norme și standarde elaborate de organizații internaționale ca Eurocontrol sau OACI.

(11)

Elaborarea și adoptarea specificațiilor comunitare referitoare la REGTA, sistemele și componentele acesteia și procedurile aferente constituie un mijloc adecvat de definire a condițiilor tehnice și de exploatare necesare pentru respectarea cerințelor esențiale și a normelor pentru punerea în aplicare a interoperabilității; respectarea specificațiilor comunitare publicate, care rămâne facultativă, creează prezumția de conformitate cu cerințele esențiale și cu normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității.

(12)	Specificațiile comunitare ar trebui să fie stabilite de organismele de standardizare europene în colaborare cu Organizația europeană pentru echipamente din aviația civilă (Eurocae) și Eurocontrol, conform procedurilor generale de standardizare ale Comunității.

(13)

Procedurile care reglementează evaluarea conformității sau a capacității de utilizare a componentelor ar trebui să se bazeze pe folosirea modulelor specificate în Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele pentru diferitele faze ale procedurilor de evaluare a conformității și normele de aplicare și utilizare a marcajului CE de conformitate, care urmează să se utilizeze în directivele de armonizare tehnică (9); în măsura în care este necesar, aceste module ar trebui să fie extinse pentru a acoperi cerințele specifice ale industriilor interesate.

(14)

Piața în cauză este de dimensiuni mici și este formată din sisteme și componente utilizate aproape exclusiv la gestionarea traficului aerian, nefiind destinată publicului general; prin urmare, ar fi exagerat să se aplice marcajul CE pe componente deoarece, pe baza evaluării conformității și a adecvării la utilizarea dată, declarația de conformitate a fabricantului este suficientă; aceasta nu ar trebui să afecteze obligația fabricanților de a aplica marcajul CE pe anumite componente pentru atestarea conformității cu legislația comunitară referitoare la aceste componente.

(15)

La punerea în funcțiune a sistemelor de gestionare a traficului aerian se impune verificarea conformității cu cerințele esențiale și cu normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității; utilizarea specificațiilor comunitare creează o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale și cu normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității.

(16)	Aplicarea deplină a prezentului regulament ar trebui să se realizeze printr-o strategie de tranziție, destinată să atingă obiectivele prezentului regulament, fără să creeze bariere nejustificate de tipul cost-beneficiu în calea conservării infrastructurilor existente.

(17)

În cadrul legislației comunitare relevante, ar trebui să se acorde atenția cuvenită necesității de a asigura:

—	condiții armonizate cu privire la disponibilitatea și utilizarea eficientă a spectrului de frecvențe radio necesare pentru punerea în aplicare a cerului unic european, inclusiv aspectele de compatibilitate electromagnetică,

—	protecția serviciilor în materie de siguranță a vieții împotriva interferențelor nocive,

—	utilizarea eficientă și corespunzătoare a frecvențelor alocate aviației și gestionate exclusiv de aceasta.

(18)

Directiva 93/65/CEE a Consiliului din 19 iulie 1993 privind definirea și utilizarea de specificații tehnice compatibile pentru achiziționarea de echipamente și sisteme de gestionare a traficului aerian (10) se referă doar la obligațiile entităților de atribuire a contractelor; prezentul regulament este mai cuprinzător deoarece prevede obligațiile tuturor actorilor, inclusiv cele ale prestatorilor de servicii de navigație aeriană, ale utilizatorilor spațiului aerian, ale industriei și aeroporturilor și prevede atât măsuri aplicabile tuturor cât și adoptarea de specificații comunitare care, deși sunt facultative, creează o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale. Prin urmare, Directiva 93/65/CEE, Directiva 97/15/CE a Comisiei din 25 martie 1977 de adoptare de norme Eurocontrol și de modificare a Directivei 93/65/CEE a Consiliului privind definirea și utilizarea de specificații tehnice compatibile pentru achiziționarea de echipamente și sisteme pentru gestionarea traficului aerian (11) și Regulamentul (CE) nr. 2082/2000 al Comisiei din 6 septembrie 2000 de adoptare de norme Eurocontrol și de modificare a Directivei 97/15/CE (12) și (CE) nr. 980/2002 din 4 iunie 2002 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2082/2000 ar trebui să fie abrogate după o perioadă de tranziție.

(19)

Din motive de siguranță juridică este important să se asigure că anumite dispoziții din legislația comunitară adoptate în temeiul Directivei 93/65/CEE să rămână în vigoare ca atare. Adoptarea în temeiul prezentului regulament a normelor pentru punerea în aplicare care să corespundă acestor dispoziții va necesita o anumită perioadă de timp,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1) În cadrul domeniului de aplicare a regulamentului-cadru, prezentul regulament se referă la interoperabilitatea REGTA.

(2) Prezentul regulament se aplică sistemelor, componentelor acestora și procedurilor aferente, prevăzute în anexa I.

(3) Prezentul regulament are ca obiectiv realizarea interoperabilității între diferitele sisteme, componente și proceduri aferente ale REGTA, ținând seama de normele internaționale în materie. De asemenea, prezentul regulament are rolul de a asigura introducerea coordonată și rapidă a noilor concepte de exploatare aprobate și validate sau a tehnologiilor noi în domeniul gestionării traficului aerian.

CAPITOLUL II

CERINȚE ESENȚIALE, NORME PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A INTEROPERABILITĂȚII ȘI SPECIFICAȚII COMUNITARE

Articolul 2

Cerințe esențiale

REGTA, sistemele acesteia, componentele lor și procedurile aferente îndeplinesc cerințele esențiale. Cerințele esențiale sunt prevăzute în anexa II.

Articolul 3

Norme pentru punerea în aplicare a interoperabilității

(1) Normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității se stabilesc în toate cazurile în care este necesară atingerea într-un mod coerent a obiectivelor prezentului regulament.

(2) Sistemele, componentele și procedurile aferente respectă normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității pe toată durata ciclului de viață a acestora.

(3) Normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității trebuie, în special:

(a)	să stabilească cerințele specifice care completează sau perfecționează cerințele esențiale, în special în ceea ce privește siguranța, exploatarea fără întreruperi și performanța;

(b)	să descrie, dacă este cazul, orice cerințe specifice care completează sau perfecționează cerințele esențiale, în special cele referitoare la introducerea coordonată de noi concepte de exploatare, aprobate și validate, sau de tehnologii noi;

(c)	să stabilească componentele în raport cu sistemele;

(d)

să descrie procedurile specifice de evaluare a conformității care includ, dacă este cazul, organismele notificate menționate în articolul 8, pe baza modulelor definite în Decizia 93/465/CEE și care trebuie să se utilizeze pentru evaluarea fie a conformității fie a capacității pentru utilizare a componentelor, precum și verificarea sistemelor;

(e)	să specifice condițiile de punere în aplicare, inclusiv, dacă este cazul, data până la care toate părțile interesate din domeniu trebuie să se conformeze acestora.

(4) La elaborarea, adoptarea și revizuirea normelor pentru punerea în aplicare a interoperabilității se iau în considerare costurile și avantajele estimate ale soluțiilor tehnice care fac posibilă respectarea acestora, în vederea definirii celei mai viabile soluții, acordând atenția cuvenită menținerii unui nivel de siguranță aprobat. O evaluare a costurilor și avantajelor acestor soluții pentru toate părțile interesate se atașează la fiecare proiect de norme pentru punerea în aplicare a interoperabilității.

(5) Normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 8 din regulamentul-cadru.

Articolul 4

Specificații comunitare

(1) Pentru atingerea obiectivului prezentului regulament, se pot stabili specificații comunitare. Aceste specificații pot să fie:

(a)

standarde europene pentru sisteme sau componente, împreună cu procedurile relevante, elaborate de organismele europene de standardizare în cooperare cu Eurocae, pe baza mandatului de la Comisie în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri de informare în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (13) și în conformitate cu orientările generale privind cooperarea între Comisie și organismele de standardizare, semnate la 13 noiembrie 1984,

(b)	specificații elaborate de Eurocontrol pentru probleme de coordonare operațională între prestatorii de servicii de navigație aeriană, ca răspuns la solicitarea Comisiei în conformitate cu procedura specificată în articolul 5 alineatul (2) din regulamentul-cadru.

(2) Respectarea cerințelor esențiale și/sau a normelor pentru punerea în aplicare a interoperabilității se presupune pentru sisteme, împreună cu procedurile aferente, sau pentru componentele care respectă specificațiile comunitare relevante și ale căror numere de referință au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3) Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene trimiterile la standardele europene menționate la alineatul (1) litera (a).

(4) Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene trimiterile la specificațiile Eurocontrol, menționate la alineatul 1 litera (b), conform procedurii stabilite în articolul 5 alineatul (2) din regulamentul-cadru.

(5) În cazul în care un stat membru sau Comisia consideră că situația de conformitate cu o specificație comunitară publicată nu asigură respectarea cerințelor esențiale și a normelor pentru punerea în aplicare a interoperabilității pe care specificația comunitară respectivă este prevăzută să le acopere, se aplică procedura menționată în articolul 5 alineatul (2) din regulamentul-cadru.

(6) În cazul unor deficiențe ale standardelor europene publicate, se poate hotărî retragerea parțială sau totală a standardelor în cauză din publicațiile care le conțin sau modificarea lor, în conformitate cu procedura stabilită în articolul 5 alineatul (2) din regulamentul-cadru, după consultarea comitetului înființat în conformitate cu articolul 5 din Directiva 98/34/CE.

(7) În cazul unor deficiențe ale specificațiilor Eurocontrol se poate hotărî retragerea parțială sau totală a specificațiilor în cauză din publicațiile care le conțin sau modificarea lor, în conformitate cu procedura menționată în articolul 5 alineatul (2) din regulamentul-cadru.

CAPITOLUL III

VERIFICAREA CONFORMITĂȚII

Articolul 5

Declarația CE de conformitate sau de adecvare la utilizarea dată a componentelor

(1) Componentele sunt însoțite de o declarație CE de conformitate sau de adecvare la utilizarea dată. Elementele declarației respective sunt prevăzute în anexa III.

(2) Fabricantul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate asigură și declară, prin declarația CE de conformitate sau de adecvare la utilizarea dată, că a aplicat dispozițiile prevăzute în cerințele esențiale și în normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității.

(3) Se presupune că sunt conforme cu cerințele esențiale și cu normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității acele componente care sunt însoțite de declarația CE de conformitate sau de adecvare la utilizarea dată.

(4) Normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității precizează, dacă este cazul, sarcinile legate de verificarea de conformitate sau de adecvare la utilizarea dată a componentelor care revin organismelor notificate menționate în articolul 8.

Articolul 6

Declarația CE de verificare a sistemelor

(1) Prestatorul de servicii de navigație aeriană procedează la verificarea CE a sistemelor în conformitate cu normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității, pentru a garanta că acestea respectă cerințele esențiale ale prezentului regulament și normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității, atunci când sunt integrate în REGTA.

(2) Înainte ca un sistem să fie dat în folosință, prestatorul de servicii de navigație aeriană în cauză stabilește o declarație CE de verificare, prin care atestă conformitatea, și o prezintă autorității naționale de supraveghere împreună cu un dosar tehnic. Elementele acestei declarații și ale dosarului tehnic sunt prevăzute în anexa IV. Autoritatea națională de supraveghere poate solicita orice informații suplimentare necesare pentru controlul acestei conformități.

(3) Normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității precizează, dacă este cazul, atribuțiile de verificare a sistemelor care revin organismelor notificate menționate în articolul 8.

(4) Declarația CE de verificare nu aduce atingere evaluărilor pe care autoritatea națională de supraveghere ar putea să fie solicitată să le realizeze din alte motive decât cel de interoperabilitate.

Articolul 7

Salvgardări

(1) În cazul în care autoritatea națională de supraveghere constată că:

(a)	o componentă însoțită de o declarație CE de conformitate sau de adecvare la utilizarea dată, sau

(b)	un sistem însoțit de o declarație CE de verificare

nu respectă cerințele esențiale și/sau normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității, aceasta ia toate măsurile necesare, acordând atenția cuvenită garantării siguranței și continuității operațiilor, pentru restrângerea domeniului de aplicare a componentei sau a sistemului în cauză ori interzicerea utilizării acestora de către entitățile aflate în responsabilitatea sa.

(2) Statul membru în cauză informează imediat Comisia cu privire la aceste măsuri, arătând motivele sale, în special în cazul în care, după părerea sa, nerespectarea cerințelor esențiale se datorează:

(a)	incapacității de a fi îndeplinite cerințele esențiale;

(b)	aplicării incorecte a normelor pentru punerea în aplicare a interoperabilității și a specificațiilor comunitare;

(c)	lacunelor în normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității și din specificațiile comunitare.

(3) În cel mai scurt timp Comisia consultă părțile implicate. După consultare, Comisia informează statul membru cu privire la concluziile sale și la avizul său dacă măsurile luate de autoritatea națională de supraveghere sunt justificate.

(4) În cazul în care Comisia constată că măsurile adoptate de autoritatea națională de supraveghere nu sunt justificate, ea cere statului membru implicat să asigure retragerea acestora fără întârziere. Comisia îl informează imediat și pe fabricant sau pe reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate cu privire la aceasta.

(5) În cazul în care Comisia constată că neconformitatea cu cerințele esențiale se datorează aplicării incorecte a normelor pentru punerea în aplicare a interoperabilității și a specificațiilor comunitare, statul membru în cauză adoptă măsurile corespunzătoare împotriva organului care a emis declarația de conformitate sau de adecvare la utilizarea dată sau declarația CE de verificare și informează Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta.

(6) În cazul în care Comisia constată că neconformitatea cu cerințele esențiale se datorează deficiențelor din specificațiile comunitare, se aplică procedurile menționate în articolul 4 alineatul (6) sau (7).

Articolul 8

Organismele notificate

(1) Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la organismele pe care le-au desemnat să îndeplinească atribuțiile referitoare la evaluarea conformității sau adecvării la utilizarea dată menționate în articolul 5 și/sau de verificarea menționată în articolul 6, indicând domeniul de responsabilitate al fiecărui organism și numărul de identificare al acestuia obținut de la Comisie. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene lista organismelor, numerele lor de identificare și domeniile lor de competență și actualizează permanent lista.

(2) Statele membre aplică criteriile prevăzute în anexa V pentru evaluarea organismelor ce urmează a fi notificate. Organismele care îndeplinesc criteriile de evaluare prevăzute în standardele europene relevante se consideră că îndeplinesc criteriile respective.

(3) Statele membre retrag notificarea unui organism notificat care nu mai îndeplinește criteriile prevăzute în anexa V. Statul membru informează imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta.

(4) Fără a aduce atingere cerințelor menționate în alineatele (1), (2) și (3), statele membre pot decide desemnarea organizațiilor recunoscute ca organisme notificate, în conformitate cu articolul 3 din regulamentul privind prestarea de servicii.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 9

Revizuirea anexelor

În caz de progres tehnic sau operațional, se poate proceda la adaptări ale anexelor I și II, conform procedurii menționate în articolul 5 alineatul (3) din regulamentul-cadru.

Articolul 10

Dispoziții tranzitorii

(1) De la 20 octombrie 2005, cerințele esențiale se aplică la darea în folosință a sistemelor și componentelor REGTA, în cazul în care nu există dispoziții contrare în normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității.

(2) Toate sistemele și componentele REGTA care sunt în prezent în exploatare trebuie să se conformeze cerințelor esențiale până la 20 aprilie 2011, în cazul în care nu există dispoziții contrare în normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității.

(3) În cazul în care sistemele din REGTA au fost comandate sau în cazul în care au fost semnate angajamente contractuale în acest scop

—	înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament sau, dacă este cazul,

—	înainte de data intrării în vigoare a uneia sau a mai multor norme pentru punerea în aplicare a interoperabilității,

astfel încât să nu fie posibilă garantarea respectării cerințelor esențiale și/sau a normelor pentru punerea în aplicare a interoperabilității în termenul menționat la alineatul (1), statul membru în cauză prezintă Comisiei informații detaliate privind cerințele esențiale și/sau normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității pentru care s-a constat incertitudine în privința respectării.

Comisia se consultă cu părțile interesate, după care ia o decizie în conformitate cu procedura specificată în articolul 5 alineatul (3) din regulamentul-cadru.

Articolul 11

Abrogare

Directivele 93/65/CEE și 97/15/CE și Regulamentele (CE) nr. 2082/2000 și 980/2002 se abrogă la 20 octombrie 2005.

Articolul 12

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasburg, 10 martie 2004.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

D. ROCHE

(1) JO C 103 E, 30.4.2002, p. 41.

(2) JO C 241, 7.10.2002, p. 24.

(3) JO C 278, 14.11.2002, p. 13.

(4) Avizul Parlamentului European din 3 septembrie 2002 (JO C 272 E, 13.11.2003, p. 325), Poziția comună a Consiliului din 18 martie 2003 (JO C 129 E, 3.6.2003, p. 26) și Poziția Parlamentului European din 3 iulie 2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 ianuarie 2004 și Decizia Consiliului din 2 februarie 2004.

(5) JO L 96, 31.3.2004, p. 10.

(6) JO L 96, 31.3.2004, p. 20.

(7) JO C 136, 4.6.1985, p. 1.

(8) JO L 96, 31.3.2004, p. 1.

(9) JO L 220, 30.8.1993, p. 23.

(10) JO L 187, 29.7.1993, p. 52. Directivă modificată ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(11) JO L 95, 10.4.1997, p. 16. Directivă modificată ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2082/2000 (JO L 254, 9.10.2000, p. 1).

(12) JO L 254, 9.10.2000, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 980/2002 (JO L 150, 8.6.2002, p. 38).

(13) JO L 204, 21.7.1998, p. 37. Directivă modificată ultima dată de Directiva 98/48/CE (JO L 217, 5.8.1998, p. 18).

ANEXA I

LISTA SISTEMELOR PENTRU SERVICIILE DE NAVIGAȚIE AERIANĂ

În sensul prezentului regulament, rețeaua europeană de gestionare a traficului aerian se subdivide în opt sisteme.

1.	Sisteme și proceduri pentru gestionarea spațiului aerian.

2.	Sisteme și proceduri pentru gestionarea fluxului de trafic aerian.

3.	Sisteme și proceduri pentru serviciile de trafic aerian, în special sistemele de prelucrare a datelor de zbor, sistemele de prelucrare a datelor de supraveghere și sistemele interfeței om-mașină.

4.	Sisteme și proceduri pentru comunicații sol-sol, aer-sol și aer-aer.

5.	Sisteme și proceduri de navigație.

6.	Sisteme și proceduri de supraveghere.

7.	Sisteme și proceduri pentru serviciile de informații aeronautice.

8.	Sisteme și proceduri pentru utilizarea informațiilor meteorologice.

ANEXA II

CERINȚE ESENȚIALE

Partea A: Cerințe generale

Acestea sunt cerințe referitoare la ansamblul rețelei și se aplică, în general, fiecăruia din sistemele specificate în anexa I.

1. Exploatare fără întreruperi

Proiectarea, construirea, întreținerea și exploatarea sistemelor de gestionare a traficului aerian și a componentelor acestora se realizează în conformitate cu procedurile corespunzătoare și validate, astfel încât să se asigure exploatarea fără întreruperi a REGTA în permanență și în toate fazele de zbor. Exploatarea fără întreruperi include, în special, schimbul de informații, inclusiv informații relevante privind starea operațională, interpretarea comună a informațiilor, performanțe comparabile de prelucrare a datelor și procedurile aferente care să permită performanțe de funcționare comune, aprobate pentru ansamblul sau pentru anumite părți ale rețelei europene de gestionare a traficului aerian.

2. Susținerea noilor concepte de exploatare

REGTA, sistemele acesteia și componentele lor susțin, într-un mod coordonat, noile concepte de exploatare aprobate și validate care sporesc calitatea și eficiența serviciilor de navigație aeriană, în special în privința siguranței și capacității.

Potențialul noilor concepte, cum ar fi luarea în colaborare a deciziilor, creșterea automatizării și metode alternative de delegare a responsabilității privind separarea, se examinează luând în considerare progresul tehnic și aplicarea în siguranță a acestor noi concepte, după validarea lor.

3. Siguranță

Sistemele și exploatarea REGTA trebuie să atingă niveluri ridicate de siguranță aprobate. În acest scop, se stabilesc metodologii aprobate de gestionare a siguranței și de prezentare a rapoartelor.

În ce privește sistemele corespunzătoare cu baza la sol sau părțile componente ale acestora, aceste niveluri ridicate de siguranță sunt consolidate cu rețele de siguranță care trebuie să posede caracteristici comune de performanță aprobate.

Se impune stabilirea unui set armonizat de cerințe de siguranță pentru proiectarea, realizarea, întreținerea și exploatarea sistemelor și a componentelor acestora, atât pentru moduri normale cât și pentru moduri degradate de exploatare, în vederea obținerii unor niveluri de siguranță aprobate pentru toate fazele de zbor și pentru întreaga rețea de gestionare a traficului aerian.

La proiectarea, construirea, întreținerea și exploatarea sistemelor se utilizează proceduri corespunzătoare și validate, astfel încât sarcinile trasate personalului de control să fie compatibile cu capacitățile umane, atât pentru modurile normale, cât și pentru cele degradate de exploatare, precum și cu nivelurile de siguranță necesare.

La proiectarea, construirea, întreținerea și exploatarea sistemelor se utilizează proceduri corespunzătoare și validate, astfel încât să fie protejate contra interferențelor nocive în condiții normale de exploatare.

4. Coordonare civilo-militară

REGTA, sistemele acesteia și componentele lor permit punerea progresivă în aplicare a unei coordonări civilo-militare, în măsura necesară pentru o gestionare eficace a spațiului aerian și a fluxului de trafic aerian, precum și pentru o utilizare sigură și eficientă a spațiului aerian de către toți utilizatorii, prin aplicarea conceptului de utilizare flexibilă a spațiului aerian.

Pentru atingerea obiectivelor menționate, REGTA, sistemele acesteia și componentele lor permit schimbul în timp util între părțile civile și militare, de informații exacte și coerente referitoare la toate fazele de zbor.

Trebuie să se țină seama de exigențele naționale în materie de siguranță.

5. Constrângeri de mediu

Sistemele și exploatarea REGTA iau în considerare necesitatea de a reduce la maxim impactul asupra mediului în conformitate cu legislația comunitară.

6. Principii ce reglementează arhitectura logică a sistemelor

Sistemele se proiectează și se integrează progresiv în REGTA în vederea realizării unei arhitecturi logice validate care să fie coerentă și tot mai armonizată și evolutivă.

7. Principii ce reglementează construcția sistemelor

Proiectarea, construirea și întreținerea sistemelor se realizează pe baza unor principii inginerești solide, în special cele referitoare la modularitate, care permit înlocuirea reciprocă a componentelor, un grad mare de disponibilitate, redundanță și toleranță la erori în cazul componentelor principale.

Partea B: Cerințe specifice

Acestea sunt cerințe specifice fiecărui sistem în parte și care completează sau perfecționează cerințele generale.

1. Sisteme și proceduri pentru gestionarea spațiului aerian

1.1. Exploatare fără întreruperi

Informațiile referitoare la aspectele pre-tactice și tactice ale disponibilității spațiului aerian se furnizează tuturor părților interesate, în mod corect și în timp util, astfel încât să se asigure o alocare și o utilizare eficientă a spațiului aerian de către toți utilizatorii spațiului aerian. În acest sens, trebuie să se țină seama de cerințele de siguranță națională.

2. Sisteme și proceduri pentru gestionarea fluxului de trafic aerian

2.1. Exploatare fără întreruperi

Sistemele și procedurile pentru gestionarea fluxului de trafic aerian permit schimbul de informații de zbor strategice, pretactice și tactice, după cum este cazul, care să fie corecte, coerente și utile și să acopere toate fazele de zbor și să ofere posibilități de dialog în vederea utilizării optime a spațiului aerian.

3. Sisteme și proceduri pentru serviciile de trafic aerian

3.1. Sisteme de prelucrare a datelor de zbor

3.1.1. Exploatare fără întreruperi

Sistemele de prelucrare a datelor de zbor sunt interoperabile, permițând schimbul în timp util de informații exacte și coerente precum și interpretarea operațională comună a informațiilor respective, pentru a asigura un proces de planificare coerent și compatibil și o coordonare tactică eficace în planul resurselor în toată rețeaua europeană de gestionare a traficului aerian în timpul tuturor fazelor de zbor.

Pentru a asigura o prelucrare sigură, fluentă și promptă a datelor în toată REGTA, se impune ca performanțele de prelucrare a datelor de zbor să fie echivalente și să corespundă unui mediu dat [sol, regiune terminală de control (TMA), rută], având caracteristici de trafic cunoscute și fiind exploatat conform unui concept de exploatare aprobat și validat, în special în ce privește precizia și toleranța la erori a rezultatelor obținute din prelucrarea datelor.

3.1.2. Susținerea noilor concepte de exploatare

Sistemele de prelucrare a datelor de zbor permit punerea treptată în aplicare a conceptelor de exploatare avansate, aprobate și validate pentru toate fazele de zbor.

Instrumentele de înaltă automatizare trebuie să aibă caracteristici care să permită o prelucrare pretactică și tactică coerentă și eficientă a informațiilor de zbor din diferitele părți ale REGTA.

La proiectarea, construirea, întreținerea și exploatarea sistemelor aeropurtate și de la sol și a componentelor acestora care corespund noilor concepte de exploatare aprobate și validate se impune utilizarea de proceduri corespunzătoare și validate, astfel încât să fie interoperabile pentru a permite schimbul în timp util de informații corecte și exacte și o interpretare comună a situației operaționale actuale și prognozate.

3.2. Sisteme de prelucrare a datelor de supraveghere

3.2.1. Exploatare fără întreruperi

La proiectarea, construirea, întreținerea și exploatarea sistemelor de prelucrare a datelor de supraveghere se impune utilizarea unor proceduri corespunzătoare și validate, astfel încât să se asigure nivelul necesar de performanță și de calitate al serviciilor într-un mediu dat (sol, TMA, rută), având caracteristici de trafic cunoscute, în special în ce privește precizia și fiabilitatea rezultatelor calculate, corectitudinea, integritatea, disponibilitatea, continuitatea și oferirea în timp util a informațiilor la poziția de control.

Sistemele de prelucrare a datelor de supraveghere permit schimbul în timp util de informații pertinente, precise, compatibile și coerente între ele pentru a asigura o exploatare optimă între diferitele părți ale REGTA.

3.2.2. Susținerea noilor concepte de exploatare

Sistemele de prelucrare a datelor de supraveghere permit punerea treptată la dispoziție de noi surse de informații de supraveghere, astfel încât să îmbunătățească calitatea globală a serviciilor.

3.3. Sistemele interfeței om-mașină

3.3.1. Exploatare fără întreruperi

La proiectarea, construirea, întreținerea și exploatarea interfețelor om-mașină pentru sistemele terestre de gestionare a traficului aerian se impune utilizarea unor proceduri corespunzătoare și validate, astfel încât să se ofere, în mod treptat, întregului personal de control un mediu de lucru armonizat în mod progresiv, inclusiv funcții și ergonomie, care să îndeplinească performanțele cerute pentru un mediu dat (sol, TMA, rută), având caracteristici de trafic cunoscute.

3.3.2. Susținerea noilor concepte de exploatare

Sistemele interfeței om-mașină permit punerea treptată în aplicare de concepte noi de exploatare, aprobate și validate precum și a unei automatizări avansate, astfel încât să asigure ca sarcinile atribuite personalului de control să rămână compatibile cu posibilitățile umane, atât în mod de exploatare normal cât și în mod de exploatare degradat.

4. Sisteme și proceduri de comunicații pentru comunicațiile sol-sol, aer-sol și aer-aer

4.1. Exploatare fără întreruperi

La proiectarea, construirea, întreținerea și exploatarea sistemelor de comunicații se impune utilizarea unor proceduri corespunzătoare și validate, astfel încât să se atingă performanțele cerute într-un volum de spațiu aerian dat sau pentru o aplicație specifică, în special în ceea ce privește durata de prelucrare a comunicațiilor, integritatea, disponibilitatea și continuitatea funcției.

Rețeaua de comunicații din cadrul REGTA este concepută astfel încât să respecte cerințele privind calitatea serviciului, acoperirea și redundanța.

4.2. Susținerea noilor concepte de exploatare

Sistemele de comunicații susțin punerea în aplicare de concepte de exploatare avansate, aprobate și validate pentru toate fazele de zbor.

5. Sisteme și proceduri de navigație

5.1. Exploatare fără întreruperi

La proiectarea, construirea, întreținerea și exploatarea sistemelor de navigație se impune utilizarea unor proceduri corespunzătoare și validate, astfel încât să se atingă performanțele de navigație pe orizontală și verticală cerute, în special în ce privește precizia și capacitatea funcțională, pentru un mediu dat (sol, TMA, rută), având caracteristici de trafic cunoscute și fiind exploatat conform unui concept de exploatare aprobat și validat.

6. Sisteme și proceduri de supraveghere

6.1. Exploatare fără întreruperi

La proiectarea, construirea, întreținerea și exploatarea sistemelor de supraveghere se impune utilizarea unor proceduri corespunzătoare și validate, astfel încât să se asigure nivelul cerut de performanță aplicabil într-un mediu dat (sol, TMA, rută), având caracteristici de trafic cunoscute și fiind exploatat conform unui concept de exploatare aprobat și validat, în special în ce privește precizia, acoperirea, raza de acțiune și calitatea serviciului.

Rețeaua de supraveghere din cadrul REGTA este concepută astfel încât să respecte cerințele de precizie, promptitudine, acoperire și redundanță. Rețeaua de supraveghere permite schimbul de date de supraveghere pentru o mai bună exploatare în întreaga rețea europeană de gestionare a traficului aerian.

7. Sisteme și proceduri pentru serviciile de informare aeronautică

7.1. Exploatare fără întreruperi

Informații aeronautice precise, disponibile în timp util și coerente se furnizează în mod progresiv în formă electronică, pe baza unui ansamblu de date standardizate și aprobate de comun acord.

Informații aeronautice precise și coerente, în special în ce privește componentele sau sistemele aeropurtate și de la sol, se pun la dispoziție în timp util.

7.2. Susținerea noilor concepte de exploatare

Informații aeronautice din ce în ce mai precise, complete și la zi se pun la dispoziție și se folosesc în timp util în vederea ameliorării constante a eficacității de utilizare a spațiului aerian și a aeroporturilor.

8. Sisteme și proceduri pentru utilizarea informațiilor meteorologice

8.1. Exploatare fără întreruperi

Sistemele și procedurile pentru utilizarea informațiilor meteorologice contribuie la îmbunătățirea coerenței și rapidității cu care sunt furnizate informațiile, precum și a calității prezentării lor, prin utilizarea un ansamblu de date aprobat.

8.2. Susținerea noilor concepte de exploatare

Sistemele și procedurile pentru utilizarea informațiilor meteorologice contribuie la îmbunătățirea duratei în care aceste date devin disponibile și a vitezei de folosire a acestora, în vederea ameliorării constante a eficacității de utilizare a spațiului aerian și a aeroporturilor.

ANEXA III

COMPONENTE

Declarația CE

—	de conformitate

—	de adecvare la utilizarea dată

1. Componente

Componentele se vor identifica în normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității în conformitate cu dispozițiile de la articolul 3 din prezentul regulament.

2. Domeniu de aplicare

Declarația CE acoperă:

—	fie evaluarea conformității intrinsece a unei componente, privită în mod izolat, în raport cu specificațiile comunitare pe care trebuie să le respecte, fie

—	evaluarea/aprecierea adecvării la utilizarea dată a unei componente, privită în contextul său de gestionare a traficului aerian.

Procedurile de evaluare aplicate de organismele notificate în fazele de proiectare și producție vor utiliza modulele definite în Decizia 93/465/CEE, în conformitate cu condițiile stabilite în normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității.

3. Conținutul declarației CE

Declarația CE de conformitate sau de adecvare la utilizarea dată și documentele însoțitoare trebuie să fie datate și semnate.

Declarația se redactează în aceeași limbă cu a instrucțiunilor și trebuie să conțină următoarele:

—	trimiterile la regulament,

—	numele și adresa fabricantului sau a reprezentantului autorizat al acestuia stabilit în Comunitate (se indică denumirea comercială și adresa completă și, pentru reprezentantul autorizat, se indică de asemenea denumirea comercială a fabricantului),

—	descrierea componentei,

—	descrierea procedurii utilizate pentru declararea conformității sau a adecvării la utilizarea dată (articolul 5 din prezentul regulament),

—	toate dispozițiile în materie pe care le îndeplinește componenta, în special condițiile de utilizare a acesteia,

—

dacă este cazul, numele și adresa organismului notificat sau ale organismelor notificate implicate în procedura aplicată în ce privește conformitatea sau aptitudinea pentru utilizare precum și data certificatului de examinare, împreună, dacă este cazul, cu durata și condițiile de valabilitate a certificatului,

—	dacă este cazul, o trimitere la specificațiile comunitare respectate,

—	identificarea semnatarului abilitat să intre în angajamente în numele fabricantului sau al reprezentantului autorizat al fabricantului, stabilit în Comunitate.

ANEXA IV

SISTEME

Declarația CE de verificare a sistemelor

Procedura de verificare a sistemelor

1. Conținutul declarației CE de verificare a sistemelor

Declarația CE de verificare și documentele însoțitoare trebuie să fie datate și semnate. Declarația trebuie să fie redactată în aceeași limbă ca și dosarul tehnic și trebuie să conțină următoarele:

—	trimiterile la regulament,

—	numele și adresa prestatorului de servicii de navigație aeriană (denumirea comercială și adresa completă),

—	o scurtă descriere a sistemului,

—	descrierea procedurii utilizate pentru declararea conformității sistemului (articolul 6 din prezentul regulament),

—	numele și adresa organismului notificat care a îndeplinit sarcini legate de procedura de verificare, dacă este cazul,

—	trimiterile la documentele conținute în dosarul tehnic,

—	dacă este cazul, trimitere la specificațiile comunitare,

—	toate dispozițiile provizorii sau definitive pe care trebuie să le respecte sistemele, în special, dacă este cazul, toate restricțiile sau condițiile de exploatare,

—	în cazul unei declarații provizorii: perioada de valabilitate a declarației CE,

—	identificarea semnatarului.

2. Procedura de verificare a sistemelor

Verificarea sistemelor este procedura prin care un prestator de servicii de navigație aeriană verifică și atestă că un sistem respectă prezentul regulament și se poate da în exploatare în temeiul prezentului regulament.

Sistemul se verifică pentru fiecare din următoarele aspecte:

—	concepția generală,

—	dezvoltarea și integrarea sistemului, în special împreună cu montajul componentelor și corecțiile generale,

—	integrarea sistemului operațional,

—	dispozițiile specifice pentru întreținerea sistemului, dacă este cazul.

În cazul în care o măsură de execuție pertinentă în materie de interoperabilitate necesită participarea unui organism notificat, acesta, după ce a îndeplinit sarcinile care i-au fost încredințate conform măsurii, elaborează un certificat de conformitate referitor la sarcinile pe care le-a îndeplinit. Certificatul menționat este destinat prestatorului de servicii de navigație aeriană. Prestatorul respectiv elaborează apoi declarația CE de verificare, destinată autorității naționale de supraveghere.

3. Dosarul tehnic

Dosarul tehnic ce însoțește declarația CE de verificare trebuie să conțină toate documentele necesare referitoare la caracteristicile sistemului, inclusiv condițiile și limitele de utilizare, precum și documentele care atestă conformitatea componentelor, dacă este cazul.

Dosarul tehnic trebuie să conțină cel puțin următoarele documente:

—	indicarea părților din specificațiile tehnice utilizate la achiziționare, care asigură respectarea măsurilor de execuție aplicabile în materie de interoperabilitate și, dacă este cazul, specificațiile comunitare,

—	lista componentelor, menționată în articolul 3 din prezentul regulament,

—

exemplare ale declarației CE de conformitate sau de adecvare la utilizarea dată care trebuie să însoțească, în conformitate cu articolul 5 din prezentul regulament, componentele menționate anterior și, dacă este cazul, un exemplar al raportului de încercări și de examinări realizate de organismele notificate,

—	în cazul în care la verificarea sistemului (sistemelor) a intervenit un organism notificat, un certificat contrasemnat de acesta, care să precizeze că sistemul respectă prezentul regulament și să semnaleze orice rezerve înregistrate în timpul desfășurării activităților și care nu au fost retrase,

—	în cazul în care nu a intervenit un organism notificat, un raport al încercărilor și al configurațiilor de instalare realizate pentru a asigura respectarea cerințelor esențiale și a oricăror cerințe speciale prevăzute în normele pentru punerea în aplicare a interoperabilității.

4. Prezentare

Dosarul tehnic se anexează la declarația CE de verificare pe care prestatorul de servicii de navigație aeriană o prezintă autorității naționale de supraveghere.

Prestatorul păstrează un exemplar al dosarului tehnic pe toată durata de funcționare a sistemului. Dosarul tehnic se trimite oricărui alt stat membru care solicită acest lucru.

ANEXA V

ORGANISME NOTIFICATE

Organismul, directorul acestuia și personalul responsabil cu realizarea controalelor nu pot să fie implicați, nici direct și nici în calitate de reprezentanți autorizați, în proiectarea, fabricarea, comercializarea sau întreținerea componentelor sau sistemelor sau în utilizarea acestora. Aceasta nu exclude posibilitatea unui schimb de informații tehnice între fabricant sau constructor și organismul respectiv.

Organismul și personalul responsabil cu controalele trebuie să realizeze aceste controale cu cea mai mare integritate profesională posibilă și cu cea mai mare competență tehnică posibilă și nu trebuie să facă obiectul nici unei presiuni sau măsuri de stimulare, în special de natură financiară, care ar putea să le afecteze hotărârea sau rezultatele inspecțiilor, în special din partea persoanelor sau grupurilor de persoane afectate de rezultatele controalelor.

3.	Organismul trebuie să angajeze personalul necesar și să posede mijloacele necesare pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor tehnice și administrative legate de controale; acesta trebuie de asemenea să aibă acces la echipamentele necesare pentru controale excepționale.

Personalul responsabil cu inspecțiile trebuie să posede:

—	o formare profesională și tehnică adecvată,

—	cunoștințe satisfăcătoare cu privire la cerințele inspecțiilor pe care le efectuează și o experiență adecvată acestui tip de operații,

—	capacitatea necesară pentru redactarea declarațiilor, înregistrărilor și rapoartelor care să demonstreze realizarea inspecțiilor.

5.	Trebuie să fie garantată imparțialitatea personalului care realizează inspecțiile. Remunerarea acestuia nu trebuie să depindă de numărul de inspecții realizate sau de rezultatele acestor inspecții.

6.	Organismul trebuie să contracteze o asigurare de răspundere civilă, cu excepția cazului în care responsabilitatea acestuia este asumată de statul membru conform legislației interne sau statul membru însuși este direct responsabil pentru inspecții.

7.	Personalul organismului trebuie să respecte secretul profesional cu privire la toate informațiile obținute în timpul îndeplinirii sarcinilor sale conform prezentului regulament.

Referințe			Cuprins
Anul	JO	Pagina
			Notă introductivă		1
2003	L 167	13		32003R1192
			Regulamentul (CE) nr. 1192/2003 al Comisiei din 3 iulie 2003 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 91/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile din transportul feroviar (Text cu relevanță pentru SEE)		3
2003	L 167	23		32003L0042
			Directiva 2003/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iunie 2003 privind raportarea evenimentelor în aviația civilă		7
2003	L 169	44		32003R1217
			Regulamentul (CE) nr. 1217/2003 al Comisiei din 4 iulie 2003 de stabilire a specificațiilor comune pentru programele naționale de control al calității în domeniul siguranței aviației civile (Text cu relevanță pentru SEE)		21
2003	L 183	45		32003D0525
			Decizia Comisiei din 18 iulie 2003 de amânare a datei de punere în aplicare a Directivei 1999/36/CE a Consiliului pentru anumite echipamente sub presiune transportabile [notificată cu numărul C(2003) 2591] (Text cu relevanță pentru SEE)		26
2003	L 190	6		32003L0075
			Directiva 2003/75/CE a Comisiei din 29 iulie 2003 de modificare a anexei I la Directiva 98/18/CE a Consiliului privind normele și standardele de siguranță pentru navele de pasageri (Text cu relevanță pentru SEE)		27
2003	L 194	9		32003R1358
			Regulamentul (CE) nr. 1358/2003 al Comisiei din 31 iulie 2003 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 437/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind rapoartele statistice referitoare la transportul aerian de pasageri, mărfuri și poștă și de modificare a anexelor I și II la acesta (Text cu relevanță pentru SEE)		31
2003	L 211	24		32003L0077
			Directiva 2003/77/CE a Comisiei din 11 august 2003 de modificare a Directivelor 97/24/CE și 2002/24/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului privind omologarea vehiculelor cu motor cu două sau trei roți (Text cu relevanță pentru SEE)		56
2003	L 213	3		32003R1486
			Regulamentul (CE) nr. 1486/2003 al Comisiei din 22 august 2003 de stabilire a procedurilor de efectuare a inspecțiilor Comisiei în domeniul siguranței aviației civile (Text cu relevanță pentru SEE)		81
2003	L 221	1		32003R1554
			Regulamentul (CE) nr. 1554/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 iulie 2003 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 95/93 privind normele comune de alocare a sloturilor pe aeroporturile comunitare		85
2003	L 226	4		32003L0059
			Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului și a Directivei 91/439/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului		86
2003	L 243	5		32003R1701
			Regulamentul (CE) nr. 1701/2003 al Comisiei din 24 septembrie 2003 de adaptare a articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 1592/2002 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a unei agenții europene pentru siguranța aeriană (Text cu relevanță pentru SEE)		100
2003	L 243	6		32003R1702
			Regulamentul (CE) nr. 1702/2003 al Comisiei din 24 septembrie 2003 de stabilire a normelor de punere în aplicare privind certificarea pentru navigabilitate și mediu a aeronavelor și a produselor, reperelor și dispozitivelor, precum și certificarea întreprinderilor de proiectare și producție (Text cu relevanță SEE)		101
2003	L 245	7		32003R1643
			Regulamentul (CE) nr. 1643/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 iulie 2003 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1592/2002 privind normele comune în domeniul aviației civile și înființarea unei agenții europene pentru siguranța aeriană		175
2003	L 245	10		32003R1644
			Regulamentul (CE) nr. 1644/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 iulie 2003 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1406/2002 de înființare a unei Agenții Europene pentru Siguranță Maritimă		178
2003	L 249	1		32003R1726
			Regulamentul (CE) nr. 1726/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 iulie 2003 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 417/2002 privind accelerarea introducerii cerințelor referitoare la coca dublă sau a unor standarde de proiectare echivalente pentru petrolierele cu cocă simplă		181
2004	L 003	3		32004R0013
			Regulamentul (CE) nr. 13/2004 al Comisiei din 8 decembrie 2003 de stabilire a conținutului listei căilor navigabile cu caracter maritim prevăzută la articolul 3 litera (d) din Regulamentul (CEE) nr. 1108/70 al Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE)		185
2004	L 010	29		32003L0127
			Directiva 2003/127/CE a Comisiei din 23 decembrie 2003 de modificare a Directivei 1999/37/CE a Consiliului privind documentele de înmatriculare pentru vehicule (Text cu relevanță pentru SEE)		189
2004	L 016	54		32004D0071
			Decizia Comisiei din 4 septembrie 2003 privind cerințele esențiale pentru echipamentele de radiocomunicații maritime destinate utilizării pe navele care nu intră sub incidența Convenției SOLAS și participării la Sistemul global de salvare și siguranță pe mare (GMDSS) [notificată cu nr. C(2003) 2912] (Text cu relevanță pentru SEE)		214
2004	L 044	19		32004L0011
			Directiva 2004/11/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 de modificare a Directivei 92/24/CEE a Consiliului privind dispozitivele de limitare a vitezei sau sistemele similare de limitare a vitezei instalate la bordul anumitor categorii de autovehicule		216
2004	L 046	1		32004R0261
			Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (Text cu relevanță pentru SEE)		218
2004	L 068	1		32004R0411
			Regulamentul (CE) nr. 411/2004 al Consiliului din 26 februarie 2004 de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3975/87 și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3976/87 și (CE) nr. 1/2003 în legătură cu transportul aerian dintre Comunitate și țările terțe (Text cu relevanță pentru SEE)		225
2004	L 068	10		32004R0415
			Regulamentul (CE) nr. 415/2004 al Comisiei din 5 martie 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui Comitet pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) și de modificare a regulamentelor privind siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (Text cu relevanță pentru SEE)		227
2004	L 071	3		32004R0432
			Regulamentul (CE) nr. 432/2004 al Comisiei din 5 martie 2004 de adaptare pentru a opta oară la progresul tehnic a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier (Text cu relevanță pentru SEE)		229
2004	L 096	1		32004R0549
			Regulamentul (CE) nr. 549/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 de stabilire a cadrului pentru crearea cerului unic European (regulament-cadru) (Text cu relevanță pentru SEE)		231
2004	L 096	10		32004R0550
			Regulamentul (CE) nr. 550/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind prestarea de servicii de navigație aeriană în cerul unic European (regulament privind prestarea de servicii) (Text cu relevanță pentru SEE)		239
2004	L 096	20		32004R0551
			Regulamentul (CE) nr. 551/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind organizarea și utilizarea spațiului aerian în cerul unic European (regulament privind spațiul aerian) (Text cu relevanță pentru SEE)		249
2004	L 096	26		32004R0552
			Regulamentul (CE) nr. 552/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind interoperabilitatea rețelei europene de gestionare a traficului aerian (regulament privind interoperabilitatea) (Text cu relevanță pentru SEE)		254