07/Volumul 002

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1

---

---

/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01	Probleme generale, financiare și instituționale
02	Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor
03	Agricultură
04	Pescuit
05	Libera circulație a lucrătorilor și politica socială
06	Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii
07	Politica în domeniul transporturilor
08	Politica în domeniul concurenței
09	Impozitare
10	Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor
11	Relații externe
12	Energie
13	Politica industrială și piața internă
14	Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale
15	Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății
16	Știință, informare și cultură
17	Legislația privind întreprinderile
18	Politica externă și de securitate comună
19	Spațiul de libertate, securitate și justiție
20	Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă. În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)	numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

—	Legislație („L”),

—	Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.

---

07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

---

31986R4056

---

L 378/4

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CEE) NR. 4056/86 AL CONSILIULUI

din 22 decembrie 1986

de stabilire a regulilor detaliate de aplicare a dispozițiilor articolelor 85 și 86 din tratat transportului maritim

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 84 alineatul (2) și articolul 87,

având în vedere propunerea Comisiei,

având in vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât regulile de concurență sunt parte a dispozițiilor generale ale tratatului care se aplică și transportului maritim; întrucât regulile detaliate de aplicare a acelor dispoziții sunt stabilite în capitolul din tratat care tratează regulile privind concurența sau care vor fi determinate de procedurile prevăzute în capitolul respectiv;

întrucât, în conformitate cu Regulamentul nr. 141 al Consiliului (3), Regulamentul nr. 17 al Consiliului (4) nu se aplică transportului; întrucât Regulamentul (CEE) nr. 1017/68 al Consiliului (5) se aplică numai transportului terestru; întrucât, prin urmare, în prezent Comisia nu are mijloacele de a investiga direct cazurile de presupusă încălcare a articolelor 85 și 86 în transportul maritim; întrucât, mai mult, Comisia nu dispune de propriile sale mijloace pentru a lua decizii sau pentru a impune sancțiuni așa cum este necesar pentru a pune capăt încălcărilor constatate de aceasta;

întrucât această situație necesită adoptarea unui regulament care să aplice regulile de concurență transportului maritim; întrucât Regulamentul (CEE) nr. 954/79 al Consiliului din 15 mai 1979 privind ratificarea de către statele membre sau aderarea lor la Convenția Națiunilor Unite privind Codul de conduită pentru cartelul armatorilor navelor de linie (6) va duce la aplicarea Codului de conduită unui număr substanțial de carteluri care deservesc Comunitatea; întrucât regulamentul de aplicare a regulilor de concurență transportului maritim prevăzute în ultimul motiv din Regulamentul (CEE) nr. 954/79 trebuie să țină cont de adoptarea Codului;

întrucât, în ceea ce privește cartelurile reglementate de Codul de conduită, regulamentul trebuie să completeze codul sau să-l facă mai precis;

întrucât ar fi de preferat excluderea serviciilor navelor tramp din domeniul de aplicare a prezentului regulament, tarifele pentru aceste servicii fiind negociate pentru fiecare caz în parte în funcție de condițiile cererii și ofertei;

întrucât prezentul regulament trebuie să țină seama de necesitatea, pe de-o parte, de a prevedea reguli de aplicare care să permită Comisiei să se asigure că regulile de concurență nu sunt denaturate în mod nejustificat în cadrul pieței comune, iar, pe de altă parte, de a evita o reglementare excesivă a sectorului;

întrucât prezentul regulament trebuie să definească domeniul de aplicare a dispozițiilor articolelor 85 și 86 din tratat, ținând seama de particularitățile transportului maritim; întrucât comerțul între statele membre poate fi afectat atunci când practicile restrictive sau abuzurile privesc transportul maritim internațional, inclusiv transportul intracomunitar, dinspre sau spre porturile din Comunitate; întrucât astfel de practici restrictive sau abuzuri pot influența concurența în primul rând între porturile din diferitele state membre prin modificarea zonelor de atragere respective și în al doilea rând între activitățile din acele zone de atragere și perturba practicile comerciale din cadrul pieței comune;

întrucât anumite tipuri de acorduri tehnice, decizii și practici concertate pot fi excluse de la interzicerea practicilor restrictive pe motiv că, de regulă, nu restrâng concurența;

întrucât trebuie să existe dispoziții pentru exceptările pe categorii ale cartelurilor armatorilor navelor de linie; întrucât cartelurile armatorilor navelor de linie au un efect stabilizator asigurând expeditorilor servicii de încredere; întrucât, în general, contribuie la furnizarea de servicii regulate de transport maritim adecvate, eficiente și iau în considerație în mod corect interesele utilizatorilor; întrucât astfel de rezultate nu pot fi obținute fără cooperarea pe care o promovează companiile maritime în cadrul cartelurilor în legătură cu tarifele și, după caz, cu disponibilul de capacitate sau cu alocarea încărcăturii pentru transport și a venitului; întrucât în majoritatea cazurilor cartelurile continuă să facă obiectul unei concurențe reale atât din partea serviciilor regulate din afara cartelului și, în anumite situații, din partea serviciilor navelor tramp, precum și din partea altor mijloace de transport; întrucât mobilitatea flotelor, ce reprezintă o trăsătură caracteristică a structurii disponibilului în domeniul naval, supune cartelurile unei concurențe constante pe care ele, de regulă, nu o pot elimina dintr-o mare parte a serviciilor navale în discuție;

întrucât pentru a împiedica totuși cartelurile să se angajeze în practici incompatibile cu articolul 85 alineatul (3) din tratat, exceptarea trebuie să fie însoțită de anumite condiții și obligații;

întrucât finalitatea condițiilor ar trebui să fie aceea de a împiedica cartelurile să impună restricții de concurență, care nu sunt indispensabile atingerii obiectivelor pe baza cărora se acordă exceptarea; întrucât în acest sens cartelurile nu trebuie să aplice pentru o anumită rută tarife și condiții de transport care se diferențiază numai prin referire la țara de origine sau la destinația bunurilor transportate și astfel să determine în cadrul Comunității devieri ale comerțului care să dăuneze anumitor porturi, expeditori, transportatori sau prestatori de servicii auxiliare transportului; întrucât trebuie permise înțelegeri de loialitate numai în conformitate cu regulamentul care nu restrânge unilateral libertatea utilizatorilor și implicit concurența din industria navală, fără să aducă atingere totuși dreptului unui cartel de a impune sancțiuni utilizatorilor care caută prin mijloace improprii să eludeze obligația de loialitate cerută în schimbul rabaturilor, tarifelor reduse la navlu sau comisioanelor acordate acestora de către carteluri; întrucât utilizatorii trebuie să aibă libertatea de a stabili întreprinderile la care apelează pentru transportul terestru sau pentru serviciile la cheu neacoperite de cheltuielile de transport sau alte costuri convenite cu compania maritimă;

întrucât trebuie ca exceptarea să fie însoțită de anumite obligații; întrucât, în acest sens, utilizatorii trebuie să aibă în orice moment posibilitatea de a afla tarifele și condițiile de transport aplicate de membrii cartelului, deoarece în cazul transporturilor terestre organizate de expeditori acestora din urmă continuă să li se aplice Regulamentul (CEE) nr. 1017/68; întrucât trebuie prevăzut ca hotărârile arbitrale și recomandările făcute de către conciliatori și acceptate de părți să fie imediat aduse la cunoștința Comisiei pentru ca aceasta să poată verifica dacă prin aceasta cartelurile nu sunt exceptate de la condițiile prevăzute în Regulament și astfel nu încalcă dispozițiile articolelor 85 și 86;

întrucât consultările dintre utilizatori sau asociațiile de utilizatori și carteluri pot asigura o funcționare mai eficientă a serviciilor de transport maritim care ține seama mai bine de cerințele utilizatorilor; întrucât prin urmare anumite practici restrictive care pot rezulta din aceste consultări trebuie exceptate;

întrucât nu este posibilă nici o exceptare dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 85 alineatul (3); întrucât, din aceste motive, Comisia trebuie să aibă competența de a adopta măsurile corespunzătoare atunci când, din cauza unor situații deosebite, un acord sau o practică concertată se dovedește că are anumite efecte care contravin dispozițiilor articolului 85 alineatul (3); întrucât având în vedere rolul specific pe care-l joacă cartelurile în sectorul serviciilor maritime reacția Comisiei trebuie să fie progresivă și proporționată; întrucât Comisia trebuie, în consecință, să aibă competența în primul rând să facă recomandări și apoi să ia decizii;

întrucât nulitatea de drept prevăzută la articolul 85 alineatul (3) cu privire la acorduri sau decizii cărora nu li s-a acordat exceptarea în conformitate cu articolul 85 alineatul (3) datorită caracteristicilor discriminatorii sau de altă natură se aplică numai elementelor acordului reglementate de interdicția din articolul 85 alineatul (1) și se aplică întregului acord numai dacă acele elemente nu apar ca fiind separabile de acord; întrucât Comisia trebuie, prin urmare, atunci când constată o încălcare a exceptării pe categorii fie să specifice ce elemente din acord sunt intrezise și, în consecintă, nule de drept, fie să indice motivele pentru care acele elemente nu sunt separabile de restul acordului și, de aceea, întregul acord este nul;

întrucât, având în vedere caracteristicile transportului maritim internațional, trebuie ținut cont de faptul că aplicarea prezentului regulament anumitor practici restrictive sau abuzuri poate intra în conflict cu actele cu putere de lege și normele anumitor țări terțe și să se dovedească dăunător unor interese importante de comerț și transport naval ale Comunității; întrucât consultările și, acolo unde este cazul, negocierile autorizate de către Consiliu trebuie întreprinse de către Comisie cu acele țări conform politicii Comunității privind transportul maritim;

întrucât prezentul regulament trebuie să prevadă procedurile, puterea de decizie și sancțiunile necesare pentru a asigura respectarea interdicțiilor din articolul 85 alineatul (1) și articolul 86, precum și condițiile pentru aplicarea dispozițiilor articolului 85 alineatul (3);

întrucât trebuie ținut cont în această privință de dispozițiile procedurale ale Regulamentului (CEE) nr. 1017/68 aplicabile operațiunilor de transport terestru care are în vedere anumite trăsături distinctive ale operațiunilor de transport văzute în ansamblu;

întrucât, având în vedere în special particularitățile transportului maritim, întreprinderilor le revine în primul rând răspunderea pentru conformitatea acordurilor, deciziilor și practicilor concertate cu regulile de concurență și, prin urmare, notificarea lor la Comisie nu trebuie să fie obligatorie;

întrucât în anumite situații întreprinderile pot totuși să ceară Comisiei confirmarea că acordurile, deciziile și practicile concertate sunt în conformitate cu dispozițiile în vigoare; întrucât trebuie prevăzută o procedură simplificată pentru astfel de cazuri,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

SECȚIUNEA 1

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare a regulamentului

(1)   Prezentul regulament stabilește reguli detaliate de aplicare a dispozițiilor articolelor 85 și 86 din tratat serviciilor de transport maritim.

(2)   Se aplică numai serviciilor de transport maritim internațional dinspre și spre unul sau mai multe porturi din Comunitate, altele decât serviciile navelor tramp.

(3)   În sensul prezentului regulament:

(a)

„servicii ale navelor tramp” înseamnă transportul de bunuri în vrac sau în vrac plasat în ambalaj pe o navă navlosită integral sau parțial unuia sau mai multor expeditori pe baza unui contract de navlosire pe cursă sau timp sau a oricărei forme de contract cu dată de plecare neplanificată în mod regulat sau neanunțată unde navlul este negociat liber, de la caz la caz, în conformitate cu condițiile de cerere și ofertă;

(b)

„cartelul armatorilor navelor de linie” înseamnă un grup de doi sau mai mulți transportatori, operatori de nave, care prestează servicii maritime internaționale pentru transportul încărcăturii pe o rută specială sau pe rute în cadrul unor limite geografice specifice și care au un acord sau o înțelegere de orice natură în cadrul cărora operează în condiții de navlu uniforme sau comune și orice fel de condiții convenite pentru prestarea de servicii maritime de linie;

(c)

„utilizator de transport” înseamnă o întreprindere (ex. expeditori, destinatari, expeditori de tranzit etc.) cu condiția să fi intrat sau să-și demonstreze intenția de a intra într-un contract sau alt tip de înțelegere cu un cartel al armatorilor navelor de linie sau companie maritimă pentru transportul mărfurilor sau orice asociație de expeditori.

Articolul 2

Acorduri tehnice

(1)   Interdicția prevăzută la articolul 85 alineatul (1) din tratat nu se aplică acordurilor, deciziilor și practicilor concertate ale căror singur obiect și rezultat este de a realiza îmbunătățiri tehnice sau cooperare prin intermediul:

(a)	introducerii sau aplicării uniforme a standardelor sau tipurilor de nave sau alte mijloace de transport, echipamente, furnituri sau instalații fixe;

(b)	schimbului sau asocierii în sensul prestării de servicii de transport a navelor, spațiilor pe vas sau slot-urilor și a altor mijloace de transport, personal, echipament sau instalații fixe;

(c)	organizării sau executării de operațiuni de transport maritim succesive sau suplimentare și stabilirii sau aplicării de tarife totale și de condiții pentru astfel de operațiuni;

(d)	coordonării orarelor de transport pentru conectarea rutelor;

(e)	grupării transporturilor;

(f)	stabilirii sau aplicării de reguli uniforme privind structura și condițiile aplicării tarifelor de transport.

(2)   Dacă este necesar, Comisia înaintează propuneri Consiliului pentru modificarea listei de la alineatul (1).

Articolul 3

Exceptarea acordurilor dintre transportatori privind prestarea de servicii regulate de transport maritim

Acordurile, deciziile și practicile concertate ale tuturor sau ale unora dintre membrii uneia sau ai mai multor carteluri ale armatorilor navelor de linie sunt exceptate de la interdicția prevăzută la articolul 85 alineatul (1) din tratat, cu respectarea condiției impuse de articolul 4 din prezentul regulament, atunci când au ca obiectiv stabilirea de tarife și condiții de transport și, după caz, unul sau mai multe din următoarele obiective:

(a)	coordonarea orarelor de transport naval, a datelor de plecare sau a celor de escală;

(b)	stabilirea frecvenței datelor de plecare sau de escală;

(c)	coordonarea sau repartizarea datelor de plecare sau de escală între membrii cartelului;

(d)	reglementarea capacității de transport oferite de fiecare membru;

(e)	alocarea încărcăturii sau venitului între membrii.

Articolul 4

Condiție asociată exceptării

Exceptarea prevăzută la articolele 3 și 6 se acordă cu condiția ca acordul, decizia sau practicile concertate din cadrul pieței comune să nu aducă prejudicii anumitor porturi, utilizatori de transport sau transportatori prin aplicarea pentru transportul acelorași mărfuri și în zona menționată în acord, decizie sau practici concertate, a unor tarife și condițiile de transport care diferă în funcție de țara de origine sau destinație ori portul de încărcare sau descărcare, cu excepția cazului în care aceste tarife sau condiții se pot justifica din punct de vedere economic.

Orice acord sau decizie, sau în cazul în care este separabilă, orice parte dintr-un astfel de acord sau decizie care nu se conformează dispozițiilor paragrafului anterior este nulă de drept în conformitate cu dispozițiile articolului 85 alineatul (2) din tratat.

Articolul 5

Obligații asociate exceptării

Următoarele obligații prevăzute la articolul 3 sunt asociate exceptării:

Au loc consultări între utilizatorii de transport, pe de-o parte, și carteluri, pe de altă parte, pentru a găsi soluții la problemele generale de principiu privind tarifele, condițiile și calitatea serviciilor regulate de transport maritim.

Consultările au loc la cererea oricăreia dintre părțile menționate mai sus.

Companiile maritime care fac parte dintr-un cartel sunt îndreptățite să instituie și mențină înțelegeri de loialitate cu utilizatorii de transport, forma și termenii acestor înțelegeri fac obiectul consultării dintre cartel și organizațiile utilizatorilor de transport. Aceste înțelegeri de loialitate oferă garanții care să expliciteze drepturile utilizatorilor de transport și membrilor cartelului. Aceste înțelegeri se bazează pe sistemul contractelor sau pe orice alt sistem legal.

Înțelegerile de loialitate trebuie să respecte următoarele condiții:

(a)

Fiecare cartel oferă utilizatorilor de transport un sistem de rabaturi imediate sau opțiunea între un astfel de sistem și un sistem de rabaturi amânate: — în cadrul sistemului de rabaturi imediate fiecare din părți poate să rezilieze înțelegerea de loialitate în orice moment fără penalizări și cu un preaviz de maximum șase luni; această perioadă este redusă la trei luni atunci când tariful cartelului face obiectul unui litigiu; — în cadrul sistemului de rabaturi amânate nici perioada de loialitate pe baza căreia se calculează rabatul, nici perioada de loialitate următoare cerută înainte de plata rabatului nu pot să depășească șase luni; această perioadă este redusă la trei luni atunci când tariful cartelului face obiectul unui litigiu.

(b)

După consultarea utilizatorilor de transport interesați cartelul stabilește: (i) o listă de încărcătură și orice porțiune de încărcătură convenite cu utilizatorii de transport care este în mod specific exclusă din domeniul de aplicare a înțelegerii de loialitate; pot fi oferite înțelegeri de loialitate 100 %, dar nu pot fi impuse în mod unilateral; (ii) o listă cu situațiile în care utilizatorii de transport sunt eliberați de obligația lor de loialitate; ele includ: — situații în care transportul se face dinspre sau înspre un port din zona în care acționează cartelul dar neanunțat și unde solicitarea unei derogări poate fi justificată și — acelea în care timpul de așteptare într-un port este mai mare decât perioada stabilită pentru fiecare port și pentru fiecare marfă sau clasă de mărfuri după consultarea cu utilizatorii de transport direct interesați de deservirea corespunzătoare a portului. Cartelul trebuie totuși informat în avans de către utilizatorul de transport, într-un anumit termen, cu privire la intenția de a trimite transportul dintr-un port neanunțat de către cartel sau sau de a se folosi de o navă care nu face parte din cartel imediat ce acesta a reușit să stabilească, din orarul publicat cu datele de plecare, că perioada maximă de așteptare va fi depășită.

Utilizatorii de transport pot să abordeze întreprinderile în legătură cu opțiunea lor privind operațiunile de transport terestru și serviciile de chei care nu sunt acoperite de navlu sau alte tarife asupra cărora compania maritimă și utilizatorul de transport au căzut de acord.

Tarifele, condițiile conexe, reglementările și orice modificări aduse acestora vor fi puse la dispoziție la cerere utilizatorilor de transport la un cost rezonabil sau spre examinare la birourile companiilor maritime și agenților acestora. Ele stabilesc toate condițiile privind încărcarea și descărcarea, în ce măsură serviciile sunt acoperite de navlu în funcție de transportul maritim și transportul terestru sau de orice alte tarife percepute de compania maritimă și practica uzuală pentru astfel de cazuri.

Sentințele de arbitraj și recomandările făcute de către conciliatori care sunt acceptate de către părți sunt aduse la cunoștința Comisiei atunci când ele soluționează litigii legate de practicile cartelurilor prevăzute în articolul 4 și la punctele 2 și 3 de mai sus.

Articolul 6

Exceptarea acordurilor între utilizatorii de transport și carteluri privind utilizarea serviciilor regulate de transport maritim

Sunt exceptate de la interdicția prevăzută la articolul 85 alineatul (1) din tratat acordurile, deciziile și practicile concertate între utilizatorii de transport pe de-o parte și carteluri pe de altă parte, precum și acordurile dintre utilizatorii de transport care servesc acestui scop, privitoare la tarife, condiții și calitatea serviciilor maritime, dacă sunt prevăzute la articolul 5 alineatele (1) și (2).

Articolul 7

Monitorizarea acordurilor exceptate

În cazul în care persoanele interesate nu respectă obligația prevăzută la articolul 5 coroborată cu exceptarea prevăzută de articolul 3, pentru a pune capăt unei astfel de nerespectări și în conformitate cu condițiile stabilite la secțiunea II, Comisia poate:

—	să adreseze recomandări persoanelor în cauză;

—

să adopte o decizie care, în cazul în care aceste persoane nu respectă recomandările și în funcție de gravitatea încălcării respective, fie interzice sau impune anumite acțiuni, fie odată cu retragerea beneficiului exceptării pe categorii de care se bucurau le acordă o exceptare individuală în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (4) sau le retrage beneficiul exceptării pe categorii de care se bucurau.

(a)

În cazul în care, datorită situațiilor speciale descrise mai jos, acordurile, deciziile și practicile concertate care se califică pentru exceptarea prevăzută la articolele 3 și 6 au totuși efecte care sunt incompatibile cu condițiile prevăzute la articolul 85 alineatul (3) din tratat, atunci când primește o plângere sau din oficiu, Comisia, conform condițiilor prevăzute în secțiunea II, ia măsurile descrise la litera (c) de mai jos. Severitatea acestor măsuri trebuie să fie în conformitate cu gravitatea situației.

(b)

Situațiile speciale sunt create, între altele, de: (i) acțiuni ale cartelurilor sau o schimbare a condițiilor de piață într-o operațiune comercială dată, care au ca rezultat absența sau eliminarea concurenței prezente sau potențiale cum ar fi practicile restrictive prin care operațiune comercială respectivă nu este disponibilă concurenței sau (ii) acțiuni ale cartelului care pot împiedica progresul tehnic sau economic sau participarea utilizatorilor la profit; (iii) acțiuni ale terțelor țări care: — împiedică funcționarea unor companii din afara cartelurilor într-o anumită operațiune comercială; — impun tarife incorecte membrilor cartelului; — impun altfel de înțelegeri care creează obstacole în calea progresului tehnic sau economic (repartiția încărcăturii, limitări legate de tipurile de nave).

(c)

(i) În cazul în care concurența efectivă sau potențială este absentă sau poate fi eliminată ca rezultat al unei acțiuni a unei terțe țări, Comisia va iniția consultări cu autoritățile competente ale țării terțe respective, urmate dacă este necesar de negocieri conform directivelor ce urmează să fie adoptate de Consiliu pentru a remedia situația. Dacă situațiile speciale au ca rezultat absența sau eliminarea concurenței existente sau potențiale conform articolului 85 alineatul (3) litera (b) din tratat, atunci Comisia va retrage beneficiul exceptării de grup. În același timp va decide dacă, și în ce condiții, precum și cu ce obligații suplimentare trebuie acordată o exceptare individuală respectivului acord cu cartelul, printre altele în vederea obținerii accesului pe piață pentru companii care nu fac parte din cartel. (ii) Comisia ia una sau mai multe din măsurile descrise la alineatul (1) în cazul în care, urmare a situațiilor speciale stabilite la litera (b), există efecte diferite de cele prevăzute la punctul (i).

Articolul 8

Efecte incompatibile cu articolul 86 din tratat

(1)   Este interzis abuzul de poziție dominantă în sensul articolului 86 din tratat, în acest sens nefiind necesară nici un fel de decizie prealabilă.

(2)   În cazul în care Comisia, fie din oficiu, fie la cererea unui stat membru ori a unor persoane fizice sau juridice care invocă un interes legitim, constată că într-un anume caz comportamentul cartelurilor care beneficiază de exceptarea prevăzută la articolul 3 are totuși efecte care sunt incompatibile cu articolul 86 din tratat poate să retragă beneficial exceptării pe categorii și să ia în conformitate cu articolul 10 toate măsurile adecvate pentru a pune capăt încălcărilor articolului 86 din tratat.

(3)   Înainte de a lua o decizie conform alineatului (2) Comisia poate face cartelului respectiv recomandări pentru a pune capăt încălcărilor.

Articolul 9

Conflicte de drept internațional

(1)   În cazul în care aplicarea prezentului regulament anumitor practici restrictive sau clauze poate să intre în conflict cu dispozițiile stabilite printr-un act cu putere de lege sau act administrativ al unei anumite țări terțe, ceea ce ar compromite interese importante de comerț și transport naval ale Comunității, cu prima ocazie, Comisia împreună cu autoritățile competente ale țărilor terțe interesate întreprinde consultări cu scopul de a reconcilia pe cât posibil interesul menționat anterior legat de respectarea dreptului Comunității. Comisia informează Comitetul consultativ prevăzut la articolul 15 cu privire la rezultatul acestei consultări.

(2)   În cazul în care trebuie negociate unele acorduri cu țări terțe Comisia face recomandări Consiliului care autorizează Comisia să înceapă negocierile necesare.

Comisia poartă aceste negocieri prin consultare cu comitetul consultativ menționat la articolul 15 și în cadrul unor directive pe care le poate emite Consiliul.

(3)   În exercitarea atribuțiilor conferite prin acest articol, Consiliul acționează în conformitate cu procedura de adoptare a deciziilor prevăzută la articolul 84 alineatul (2) din tratat.

SECȚIUNEA II

REGULI DE PROCEDURĂ

Articolul 10

Proceduri de soluționare a plângerilor sau proceduri inițiate de Comisie din oficiu

La primirea unei plângeri sau din oficiu, Comisia inițiază proceduri menite să pună capăt oricăror încălcări ale dispozițiilor articolului 85 alineatul (1) sau articolului 86 din tratat, sau menite să pună în aplicare articolul 7 din prezentul regulament.

Plângerile pot fi înaintate de:

(a)	statele membre;

(b)	persoanele fizice sau juridice care invocă un interes legitim.

Articolul 11

Rezultatul procedurilor de soluționare a plângerilor sau al celor inițiate din oficiu de Comisie

(1)   În cazul în care Comisia constată că există o încălcare a articolului 85 alineatul (1) sau articolului 86 din tratat, ea poate, printr-o decizie, să ceară întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi respective să pună capăt încălcării.

Comisia poate să adreseze recomandări întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi în cauză să pună capăt încălcarii înainte de a lua o decizie conform paragrafului anterior, fără să aducă atingere celorlalte dispoziții ale prezentului regulament.

(2)   Alineatul (1) se aplică și cazurilor care cad sub incidența articolului 7 din prezentul regulament.

(3)   În cazul în care, acționând în baza unei plângeri primite, Comisia stabilește că, pe baza dovezilor de care dispune, nu există temeiuri pentru a interveni conform articolului 85 alineatul (1) sau articolului 86 din tratat, ori conform articolului 7 din prezentul regulament în legătură cu orice acord, decizie sau practică, Comisia emite o decizie de respingere a plângerii ca fiind nefondată.

(4)   În cazul în care, acționând fie în baza unei plângeri primite, fie din oficiu, Comisia stabilește că un acord, o decizie sau practică concertată este conformă atât cu dispozițiile articolului 85 alineatul (1), cât și cu cele ale articolului 85 alineatul (3) din tratat, Comisia emite o decizie de aplicare a articolului 85 alineatul (3). Decizia respectivă indică data la care urmează să intre în vigoare. Această dată poate fi anterioară datei adoptării deciziei.

Articolul 12

Aplicarea articolului 85 alineatul (3) - obiecții

(1)   Întreprinderile și asociațiile de întreprinderi care urmăresc aplicarea articolului 85 alineatul (3) din tratat cu privire la acordurile, deciziile și practicile concertate care intră sub incidența dispozițiilor articolului 85 alineatul (1) la care sunt parte trebuie să înainteze cereri Comisiei.

(2)   În cazul în care Comisia consideră o cerere drept admisibilă și deține toate dovezile disponibile și nu s-a întreprins nici o acțiune conform articolului 10 împotriva acordului, deciziei sau practicii concertate respective, atunci Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, cât mai curând posibil, un rezumat al cererii și invită toate părțile terțe interesate și statele membre să înainteze comentarii la Comisie în termen de 30 de zile. Astfel de publicări trebuie să țină cont de interesele legitime ale întreprinderilor de a-și proteja secretele de afaceri.

(3)   Cu excepția cazului în care Comisia notifică solicitanților, în termen de 90 de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, că există dubii serioase în legătură cu aplicabilitatea articolului 85 alineatul (3), atunci acordul, decizia sau practica concertată sunt considerate ca fiind exceptate de la interdicție, în măsura în care se conformează descrierii din cerere, pentru timpul deja scurs și pentru o perioadă de maximum șase ani de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Dacă, după expirarea termenului de 90 de zile dar înainte de expirarea perioadei de șase ani, Comisia constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea articolului 85 alineatul (3), atunci aceasta va emite o decizie care declară că este aplicabilă interdicția din articolul 85 alineatul (1). Decizia poate fi retroactivă atunci când părțile implicate au dat informații inexacte sau au abuzat de exceptarea de la dispozițiile articolului 85 alineatul (1).

(4)   Comisia poate să-i înștiințeze pe solicitanți în conformitate cu dispozițiile alineatului (3) primul paragraf și procedează în acest fel dacă un stat membru solicită acest lucru în termen de 45 de zile de la înaintarea cererii către un stat membru, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2). Această solicitare trebuie justificată pe baza considerațiilor legate de regulile de concurență din tratat.

În cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile articolului 85 alineatul (1) și ale articolului 85 alineatul (3), Comisia emite o decizie de aplicare a articolului 85 alineatul (3). Decizia trebuie să indice data de la care urmează să intre în vigoare. Această dată poate să fie anterioară datei cererii.

Articolul 13

Durata de valabilitate și revocarea deciziilor de aplicare a articolului 85 alineatul (3)

(1)   Orice decizie de aplicare a articolului 85 alineatul (3) adoptată conform articolului 11 alineatul (4) sau în conformitate cu articolul 12 alineatul (4) al doilea paragraf trebuie să indice termenul în care este valabilă; în mod normal acest termen nu este mai mic de șase ani. Decizia poate să implice anumite condiții și obligații.

(2)   Decizia poate fi reînnoită în cazul în care sunt îndeplinite în continuare condițiile pentru aplicarea articolului 85 alineatul (3).

(3)   Comisia poate revoca sau modifica decizia sau poate să interzică anumite acțiuni ale părților:

(a)	atunci când a avut loc o schimbare a unuia din elementele esențiale în adoptarea deciziei;

(b)	atunci când părțile încalcă oricare din obligațiile asociate deciziei;

(c)	atunci când decizia se bazează pe informații inexacte sau a fost indusă prin înșelăciune sau

(d)	atunci când părțile abuzează de exceptarea de la dispozițiile articolului 85 alineatul (1) acordată prin decizie.

În cazurile care cad sub incidența literelor (b), (c) sau (d), decizia poate fi revocată cu efect retroactiv.

Articolul 14

Atribuții

Sub rezerva revizuirii deciziei sale de către Curtea de Justiție, Comisia este singura în măsură:

—	să impună obligații în conformitate cu articolul 7;

—	să emită decizii în conformitate cu articolul 85 alineatul (3).

Autoritățile statelor membre își mențin competența de a decide dacă vreun caz cade sub incidența dispozițiilor articolului 85 alineatul (1) sau articolului 86 până în momentul în care Comisia inițiază o procedură pentru formularea unei decizii în cazul în discuție sau trimite o notificare așa cum prevede articolul 12 alineatul (3) primul paragraf.

Articolul 15

Legătura cu autoritățile statelor membre

(1)   Comisia trebuie să îndeplinească procedurile prevăzute de prezentul regulament în legătură strânsă și constantă cu autoritățile competente ale statelor membre; autoritățile au dreptul să-și exprime punctele de vedere cu privire la aceste proceduri.

(2)   Comisia transmite imediat autorităților competente din țările membre copii ale plângerilor și cererilor, precum și ale celor mai importante documente care îi sunt trimise sau pe care le trimite în cursul acestor proceduri.

(3)   Înainte de a se lua o decizie cu privire la o procedură în conformitate cu articolul 10 sau o decizie emisă în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) al doilea paragraf sau în conformitate cu același articol alineatul (4) al doilea paragraf, se solicită avizul unui Comitet consultativ pe probleme de acorduri și poziții dominante în transporturile maritime. De asemenea, trebuie consultat comitetul consultativ înainte de a se adopta punerea în practică a dispozițiilor articolului 26.

(4)   Comitetul consultativ este format din persoane oficiale competente în domeniul transportului maritim și în acorduri și poziții dominante. Fiecare stat membru numește doi reprezentanți, fiecare dintre aceștia putând fi înlocuit de către o altă persoană oficială în cazul în care nu poate să participe.

(5)   Consultarea are loc în cadrul unei ședințe comune convocate de către Comisie; ședința nu poate avea loc la mai puțin de paisprezece zile de la trimiterea înștiințării privind convocarea ei. În fiecare caz în parte, înștiințarea este însoțită de un rezumat al cazului împreună cu menționarea celor mai importante documente, precum și de un proiect preliminar de decizie.

(6)   Comitetul consultativ își poate da avizul chiar dacă unii dintre membrii sau supleanții săi nu sunt prezenți. La proiectul de decizie se anexează un raport privind rezultatul consultărilor. Acest raport nu trebuie făcut public.

Articolul 16

Solicitări de informații

(1)   În îndeplinirea obligațiilor care îi sunt atribuite prin prezentul regulament, Comisia poate obține toate informațiile necesare de la guvernele și autoritățile competente din statele membre, precum și de la întreprinderi și asociații de întreprinderi.

(2)   Atunci când trimite o solicitare de informații către o întreprindere sau asociație de întreprinderi, Comisia trimite, în același timp, și o copie a cererii autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia se află sediul întreprinderii sau al asociației de întreprinderi.

(3)   În solicitarea respectivă, Comisia va preciza baza legală și scopul solicitării, precum și penalizările prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (b) pentru furnizarea de informații incorecte.

(4)   Proprietarii de întreprinderi sau reprezentanții acestora, iar în cazul persoanelor juridice, societăți sau firme, sau al asociațiilor care nu au personalitate juridică, persoana autorizată să le reprezinte conform legii sau statutului lor trebuie să furnizeze informațiile cerute.

(5)   În cazul în care o întreprindere sau asociație de întreprinderi nu furnizează informațiile cerute în termenul stabilit de către Comisie sau în cazul în care furnizează informații incomplete, Comisia va solicita printr-o decizie să îi fie furnizate informațiile. Decizia precizează ce fel de informații sunt solicitate, stabilește un termen corespunzător pentru furnizarea informațiilor și indică penalizările prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (b) și articolul 20 alineatul (1) litera (c), precum și dreptul de a cere ca decizia să fie revizuită de către Curtea de Justiție.

(6)   În același timp, Comisia transmite o copie a deciziei autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia se află sediul întreprinderii sau al asociației de întreprinderi.

Articolul 17

Investigații efectuate de autoritățile din statele membre

(1)   La solicitarea Comisiei, autoritățile competente ale statelor membre întreprind investigațiile pe care Comisia le consideră necesare conform articolului 18 alineatul (1) sau pe care le impune printr-o decizie în conformitate cu articolul 18 alineatul (3). Oficialitățile autorităților competente din statele membre care răspund de realizarea acestor investigații își exercită competențele după ce prezintă o autorizație în scris emisă de autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare investigația. O astfel de autorizație trebuie să menționeze obiectul și scopul investigației.

(2)   În cazul în care Comisia sau autoritatea competentă a statului membru pe teritoriu căruia se desfășoară investigația solicită acest lucru, oficiali ai Comisiei îi pot ajuta pe cei ai autorității respective în îndeplinirea îndatoririlor ce le revin.

Articolul 18

Atribuțiile de investigație ale Comisiei

(1)   În îndeplinirea îndatoririlor ce i-au fost atribuite prin prezentul regulament, Comisia poate să întreprindă toate investigațiile necesare cu privire la întreprinderile și asociațiile de întreprinderi.

În acest scop persoanele oficiale autorizate de către Comisie sunt împuternicite:

(a)	să examineze registrele contabile și alte evidențe comerciale;

(b)	să realizeze copii sau să ia extrase din registrele contabile sau evidențele comerciale;

(c)	să ceară explicații verbale la fața locului;

(d)	să intre în orice clădiri, terenuri sau vehicule ale întreprinderilor.

(2)   Reprezentanții oficiali ai Comisiei autorizați să realizeze investigațiile își exercită competențele după prezentarea unei autorizații în scris care să precizeze obiectul și scopul investigației, precum și sancțiunile prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (c) în cazul în care prezentarea registrelor contabile cerute sau a altor evidențe comerciale este incompletă. În timp util înainte de investigație, Comisia trebuie să informeze autoritatea competentă din statul membru pe teritoriul căruia urmează să se facă investigația cu privire la scopul investigației și la identitatea reprezentanților oficiali autorizați.

(3)   Întreprinderile și asociațiile de întreprinderi se supun investigațiilor ordonate prin decizia Comisiei. Decizia menționează obiectul și scopul investigației, stabilește data la care trebuie să înceapă aceasta și indică sancțiunile prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (c) și articolul 20 alineatul (1) litera (d), precum și dreptul ca decizia să fie revizuită de Curtea de Justiție.

(4)   Comisia ia deciziile prevăzute la alineatul (3) în urma consultării autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia urmează să aibă loc investigația.

(5)   La cererea autorității sau a Comisiei, reprezentanții oficiali ai autorității competente din statul membru pe teritoriul căruia urmează să aibă loc investigația îi pot ajuta pe reprezentanții oficiali Comisiei să-și îndeplinească îndatoririle.

(6)   În cazul în care o întreprindere se opune unei investigații cerute conform acestui articol, statul membru interesat va acorda asistența necesară oficialilor autorizați de către Comisie pentru a le permite acestora să realizeze investigația. În acest scop statele membre iau măsurile necesare, în urma consultării Comisiei, înainte de 1 ianuarie 1989.

Articolul 19

Amenzi

(1)   Prin decizie, Comisia poate să impună amenzi de la 100 la 5 000 ECU întreprinderilor sau asociațiilor, atunci când acestea, în mod intenționat sau din neglijență:

(a)	furnizează informații inexacte sau denaturate într-o comunicare în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) sau într-o cerere în conformitate cu articolul 12 sau

(b)	furnizează informații inexacte ca răspuns la o solicitare făcută în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) sau (5), sau nu furnizează informații în termenul stabilit în decizia adoptată în conformitate cu articolul 16 alineatul (5) sau

(c)

prezintă registrele contabile cerute sau alte evidențe comerciale ale întreprinderii într-o formă incompletă pe parcursul investigațiilor effectuate în conformitate cu articolul 17 sau articolul 18, sau refuză să se supună unei investigații cerute prin decizia emisă în aplicarea articolului 18 alineatul (3).

(2)   Prin decizie, Comisia poate să impună întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi amenzi de la 1 000 la un milion de ECU, sau chiar mai mari dar care să nu depășească 10 % din cifra de afaceri a exercițiului financiar precedent a fiecăreia dintre întreprinderi care în mod intenționat sau din neglijență:

(a)	a încălcat articolul 85 alineatul (1) sau articolul 86 din tratat sau care nu a respectat obligația impusă conform articolului 7 din prezentul regulament;

(b)	a încălcat oricare dintre obligațiile impuse în conformitate cu articolul 5 sau articolul 13 alineatul (1).

La stabilirea amenzii se va ține cont atât de gravitatea cât și de durata încălcării.

(3)   Se aplică articolul 15 alineatele (3) și (4).

(4)   Deciziile luate conform alineatelor (1) și (2) nu au caracter de drept penal.

Amenzile prevăzute la alineatul 2 litera (a) nu se impun cu privire la acțiunile care au loc după înștiințarea Comisiei și înainte de decizia sa de aplicare a articolului 85 alineatul (3) din tratat, cu condiția să se afle în limitele activității descrise în notificare.

Totuși, această dispoziție nu va avea efect în cazul în care Comisia a informat întreprinderile interesate că, după ce a făcut o examinare preliminară, a ajuns la concluzia că se aplică dispozițiile articolului 85 alineatul (1) din tratat și că aplicarea articolului 85 alineatul (3) nu se justifică.

Articolul 20

Daune cominatorii

(1)   Prin decizie, Comisia poate să impună întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi daune cominatorii de la 50 la 1 000 ECU pe zi, calculate de la data stabilită prin decizia respectivă pentru a le obliga pe acestea:

(a)	să înceteze încălcarea articolului 85 alineatul (1) sau articolului 86 din tratat, încetare ordonată conform articolului 11 sau să respecte o obligație impusă conform articolului 7;

(b)	să se abțină de la orice acțiune interzisă de articolul 13 alineatul (3);

(c)	să furnizeze informațiile complete și corecte solicitate prin decizie în conformitate cu articolul 16 alineatul (5);

(d)	să se supună unei investigații ordonate printr-o decizie în conformitate cu articolul 18 alineatul (3).

(2)   În cazul în care întreprinderile sau asociațiile de întreprinderi au îndeplinit obligația pentru executarea căreia au fost aplicate daunele cominatorii, Comisia poate stabili un cuantum total al daunei cominatorii la un nivel inferior celui stabilit prin decizia inițială.

(3)   Se aplică articolul 15 alineatele (3) și (4).

Articolul 21

Controlul exercitat de Curtea de Justiție

Conform articolului 172 din tratat, Curtea de Justiție are competența nelimitată de a revizui deciziile prin care Comisia a stabilit o amendă sau daune cominatorii; ea poate să anuleze, să reducă sau să mărească amenda sau daunele cominatorii impuse.

Articolul 22

Unitatea de cont

În sensul aplicării articolelor 19 și 21, ECU va fi unitatea de cont adoptată la întocmirea bugetului Comunității conform articolelor 207 și 209 din tratat.

Articolul 23

Audierea părților și a persoanelor terțe

(1)   Înainte de a adopta deciziile prevăzute la articolul 11, articolul 12 alineatul (3) al doilea paragraf, precum și la articolul 12 alineatul (4), articolul 13 alineatul (3), articolul 19 și articolul 20, Comisia oferă întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi în cauză ocazia de a fi audiate cu privire la chestiunile care fac obiectul acțiunilor Comisiei.

(2)   În cazul în care Comisia sau autoritățile competente ale statelor membre consideră că este necesar, ele pot audia și alte persoane fizice sau juridice. Cererile de audiere din partea acestor persoane sunt acceptate în cazul în care dovedesc un interes suficient.

(3)   În cazul în care intenționează să dea o atestare negativă în conformitate cu articolul 85 alineatul (3) din tratat, Comisia publică un rezumat al acordului, deciziei sau practicii concertate respective și invită toate părțile terțe interesate să înainteze observațiile într-un termen stabilit, care nu va fi mai mic de o lună. Publicarea ține seama de interesul legitim al întreprinderilor de protejare a secretelor lor de afaceri.

Articolul 24

Secretul profesional

(1)   Informațiile obținute ca urmare a aplicării articolelor 17 și 18 sunt utilizate exclusiv în scopul solicitării sau investigației relevante.

(2)   Fără să aducă atingere dispozițiilor articolelor 23 și 25, Comisia și autoritățile competente ale statelor membre, oficialii și alți funcționari ai acestora nu dezvăluie informațiile obținute ca rezultat al aplicării prezentului regulament, precum și cele care intră în sfera obligațiilor legate de secretul profesional.

(3)   Dispozițiile alineatelor (1) și (2) nu împiedică publicarea de informații generale sau studii care nu conțin informații legate de anumite întreprinderi sau asociații de întreprinderi.

Articolul 25

Publicarea deciziilor

(1)   Comisia publică deciziile pe care le adoptă în conformitate cu articolele 11, 12 alineatul (3) al doilea paragraf, 12 alineatul (4) și 13 alineatul (3).

(2)   Publicarea menționează numele părților și conținutul principal al deciziei; ține seama de interesele legitime ale întreprinderilor de protejare a secretelor lor de afaceri.

Articolul 26

Dispoziții de aplicare

Comisia are competența de a adopta dispozițiile de aplicare privind domeniul de aplicare a obligației de comunicare în conformitate cu articolul 5 alineatul (5), forma, conținutul și alte detalii ale plângerilor prevăzute la articolul 10, cererile prevăzute la articolul 12, precum și audierile prevăzute la articolul 23 alineatele (1) și (2).

Articolul 27

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 iulie 1987.

---

(1)  JO C 172, 2.7.1984, p. 178; JO C 255, 13.10.1986, p. 169.

(2)  JO C 77, 21.3.1983, p. 13; JO C 344, 31.12.1985, p. 31.

(3)  JO 124, 28.11. 1962, p. 2751/62.

(4)  JO 13, 21.2.1962, p. 204/62.

(5)  JO L 175, 23.7.1968, p. 1.

(6)  JO L 121, 17.5.1979, p. 1.

---

07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

13

---

31986R4057

---

L 378/14

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CEE) NR. 4057/86 AL CONSILIULUI

din 22 decembrie 1986

privind practicile tarifare neloiale în transportul maritim

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 84 alineatul (2),

având în vedere proiectul de regulament depus de Comisie,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât se poate considera în mod justificat, inter alia pe baza sistemului informatic instituit prin Decizia 78/774/CEE a Consiliului (3), că anumite practici neloiale ale societăților de transport maritim din țări terțe au un impact negativ asupra participării competitive a armatorilor din Comunitate la piața transportului maritim internațional de linie;

întrucât structura sectorului de transport maritim din Comunitate este de așa natură, încât este necesar ca dispozițiile din prezentul regulament să se aplice în egală măsură cetățenilor statelor membre stabiliți în afara Comunității sau societăților de transport maritim de marfă înființate în afara Comunității și controlate de cetățeni dintr-un stat membru, dacă navele acestora sunt înmatriculate într-un stat membru, în conformitate cu legislația acestuia;

întrucât aceste practici neloiale constau în aplicarea la transportul anumitor categorii de mărfuri a unor tarife de transport de marfă constant mai mici decât cele mai scăzute tarife practicate pentru aceleași mărfuri de către armatori reprezentativi și cu tradiție;

întrucât astfel de practici tarifare devin posibile prin acordarea de avantaje necomerciale de către un stat care nu este membru al Comunității;

întrucât Comunitatea ar trebui să fie capabilă să adopte măsuri împotriva acestui tip de practici tarifare;

întrucât nu există reguli convenite pe plan internațional care să definească ce înseamnă un tarif neloial în domeniul transportului maritim;

întrucât, pentru a stabili existența unor practici tarifare neloiale, ar trebui să se prevadă o metodă corespunzătoare de calcul; întrucât, atunci când se calculează „navlul normal”, ar trebui să se țină cont de navlurile practicate efectiv de societăți cu tradiție și reprezentative care funcționează în cadrul sau în afara conferințelor sau, dacă nu, de un navlu reconstituit pe baza costurilor unor societăți comparabile plus o marjă rezonabilă de profit;

întrucât ar trebui definiți factorii care ar putea fi utili la stabilirea unui prejudiciu;

întrucât este necesar să se stabilească procedurile necesare pentru a le permite să depună plângere celor care acționează în numele sectorului transportului maritim din Comunitate care se consideră prejudiciați sau amenințați de practici tarifare neloiale și de consecințele acestora; întrucât este indicat să se precizeze clar că, în cazul retragerii unei plângeri, procedura respectivă poate fi închisă, deși acest lucru nu este obligatoriu;

întrucât statele membre și Comisia ar trebui să coopereze atât în legătură cu informațiile cu privire la existența unor practici tarifare neloiale și prejudiciile cauzate de acestea, cât și pentru examinarea ulterioară a chestiunii respective la nivel comunitar; întrucât, în acest scop, ar trebui să aibă loc consultări în cadrul unui comitet consultativ;

întrucât este oportun să se definească clar regulile de procedură ce trebuie urmate pe durata unei investigații, în special drepturile și obligațiile autorităților comunitare și ale părților în cauză, precum și condițiile în care părțile interesate pot să aibă acces la informații și pot să ceară să fie informate în legătură cu principalele fapte și considerente pe baza cărora se intenționează să se propună introducerea unei taxe compensatorii;

întrucât, pentru a descuraja practicile tarifare neloiale, fără însă a obstrucționa, restrânge sau denatura concurența în materie de prețuri de către liniile de transport maritim ce nu sunt membre ale unei conferințe, cu condiția ca acestea să funcționeze pe baze corecte și comerciale, este oportun să se prevadă, în cazurile în care faptele stabilite definitiv arată că e vorba de practici tarifare neloiale și de prejudicii, posibilitatea de a impune taxe compensatorii pentru motive speciale;

întrucât este esențial să se stabilească norme comune pentru aplicarea unor astfel de taxe compensatorii, pentru a asigura perceperea lor corectă și unitară; întrucât, dată fiind natura unor astfel de drepturi, aceste reguli pot să difere față de regulile privind perceperea taxelor de import obișnuite;

întrucât ar trebui prevăzute proceduri deschise și echitabile pentru revizuirea măsurilor adoptate și pentru redeschiderea investigației atunci când împrejurările o impun;

întrucât ar trebui stabilite proceduri corespunzătoare pentru examinarea cererilor de restituire a taxelor compensatorii,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectiv

Prezentul regulament stabilește procedura care trebuie urmată pentru a face față practicilor tarifare neloiale ale unor armatori din țări terțe, care asigură servicii internaționale de linie pentru transportul maritim de mărfuri, practici care perturbă grav structura transportului de mărfuri pe o anumită rută spre, dinspre sau în interiorul Comunității și care cauzează sau amenință să cauzeze prejudicii semnificative armatorilor din Comunitate care operează pe ruta respectivă, precum și intereselor comunitare.

Articolul 2

Ca răspuns la practicile tarifare neloiale descrise la articolul 1, care cauzează un prejudiciu important, Comunitatea poate să impună un drept compensator.

Amenințarea unui prejudiciu important poate să determine numai o examinare în sensul articolului 4.

Articolul 3

În sensul prezentului regulament:

(a)	„armator dintr-o țară terță” înseamnă societățile maritime de transport de linie de mărfuri, altele decât cele specificate la litera (d);

(b)

„practici tarifare neloiale” înseamnă practicarea în mod constant, pentru transportul anumitor sau tuturor mărfurilor pe o anumită rută de navigație spre, dinspre sau în interiorul Comunității, a unor tarife de transport de marfă inferioare navlului normal practicat într-o perioadă de cel puțin șase luni, în cazul în care astfel de tarife mai scăzute sunt posibile datorită faptului că armatorul în cauză beneficiază de avantaje necomerciale acordate de un stat care nu este membru al Comunității;

(c)

„navlul normal” se determină ținând cont de: (i) navlul comparabil practicat efectiv, în condițiile normale de transport maritim pentru același serviciu pe aceeași rută sau pe o rută comparabilă, de către societățile cu tradiție și reprezentative care nu beneficiază de avantajele descrise la litera (b); (ii) sau de un navlu reconstituit, care se determină ținând cont de costurile societăților comparabile care nu beneficiază de avantajele de la litera (b), plus o marjă rezonabilă de profit. Acest cost se calculează pe baza tuturor cheltuielilor, atât fixe cât și variabile, contractate în condițiile normale de transport maritim, la care se adaugă o sumă rezonabilă reprezentând cheltuieli de regie;

(d)

„armatori din cadrul Comunității” înseamnă: — toate societățile de transport maritim de marfă înființate, în sensul tratatului, într-un stat membru al Comunității; — cetățenii statelor membre stabiliți în afara Comunității sau societățile de transport maritim de marfă înființate în afara Comunității și controlate de cetățeni ai statelor membre, dacă navele acestora sunt înmatriculate într-un stat membru în conformitate cu legislația acestuia.

Articolul 4

Examinarea unui prejudiciu

(1)   Examinarea unui prejudiciu trebuie să includă următorii factori:

(a)	navlul oferit pe ruta respectivă de concurenții armatorilor din Comunitate, în special pentru a determina dacă acesta a fost semnificativ mai scăzut decât navlul normal oferit de armatorii din Comunitate, ținând cont de nivelul serviciilor oferite de toate societățile în cauză;

(b)

efectul factorului vizat la litera (a) asupra armatorilor din Comunitate, după cum reiese din tendințele unui număr de indicatori economici, ca de exemplu: — servicii de transport maritim; — gradul de utilizare a capacității; — navlosiri; — cota de piață; — tarifele de transport de marfă (mai exact, scăderea tarifelor de transport de marfă sau obstrucționarea creșterilor de navlu care ar fi trebuit să intervină în mod normal); — beneficii; — rentabilitatea capitalului; — investiții; — ocuparea forței de muncă.

(2)   În cazul în care se presupune iminența unui prejudiciu, Comisia poate, de asemenea, să analizeze dacă este clar previzibil ca o situație anume să se transforme într-un prejudiciu real. În această privință, se poate ține seama de factori precum:

(a)	creșterea tonajului transportat pe ruta de navigație unde există concurență cu armatorii din Comunitate;

(b)	capacitatea deja disponibilă sau care urmează să devină disponibilă în viitorul previzibil în țara armatorilor străini și măsura în care tonajul care rezultă din această capacitate poate fi direcționat pe ruta de navigație specificată la litera (a).

(3)   Prejudiciile cauzate de alți factori care, fie individual, fie în combinație, au un impact negativ asupra armatorilor din Comunitate nu trebuie puse pe seama practicilor în chestiune.

Articolul 5

Plângeri

(1)   Orice persoană fizică sau juridică sau orice altă asociație care nu are personalitate juridică ce acționează în numele sectorului de transport maritim din cadrul Comunității, care se consideră prejudiciată sau amenințată de practici tarifare neloiale, poate să depună o plângere în scris.

(2)   Plângerea trebuie să conțină suficiente dovezi ale existenței unor practici tarifare neloiale și a prejudiciilor ce rezultă din astfel de practici.

(3)   Plângerea poate fi înaintată Comisiei sau unui stat membru, acesta din urmă depunând-o la rândul său la Comisie. Comisia transmite statelor membre o copie a oricărei plângeri pe care o primește.

(4)   Plângerea poate fi retrasă, iar în acest caz procedura poate fi încheiată, cu excepția cazului în care o astfel de încetare nu este în interesul Comunității.

(5)   În situația în care, în urma consultărilor, se ajunge la concluzia că plângerea nu conține suficiente dovezi care să justifice inițierea unei investigații, reclamantul va fi informat în consecință.

(6)   În situația în care, în absența unei plângeri, un stat membru deține suficiente dovezi cu privire la existența atât a unor practici tarifare neloiale, cât și a unor prejudicii decurgând din acestea care afectează armatorii din Comunitate, statul membru comunică imediat Comisiei acest lucru.

Articolul 6

Consultări

(1)   Consultările prevăzute în prezentul regulament au loc în cadrul unui comitet consultativ, format din reprezentanți ai fiecărui stat membru și prezidat de un reprezentant al Comisiei. Consultările au loc imediat, la cererea unui stat membru sau la inițiativa Comisiei.

(2)   Comitetul se reunește la convocarea președintelui său. Acesta comunică statelor membre, în cel mai scurt timp, toate informațiile relevante.

(3)   Atunci când este necesar, consultările pot avea loc numai în scris; în astfel de cazuri, Comisia notifică statele membre și specifică termenul în care acestea au dreptul să își spună punctul de vedere sau să solicite consultări orale.

(4)   Consultările se referă cu precădere la:

(a)	existența unor practici tarifare neloiale și amploarea acestora;

(b)	existența unui prejudiciu și dimensiunile acestuia;

(c)	legătura de cauzalitate între practicile tarifare neloiale și prejudiciu;

(d)	măsurile care, în împrejurările date, se impun pentru a preveni sau a repara prejudiciul cauzat de practicile tarifare neloiale, precum și căile și mijloacele de punere în aplicare a unor astfel de măsuri.

Articolul 7

Inițierea și desfășurarea investigației

(1)   În cazul în care consultările conduc la concluzia că există suficiente dovezi pentru a iniția o procedură, Comisia ia imediat următoarele măsuri:

(a)

anunță inițierea unei proceduri în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene; un astfel de anunț conține numele și țara de origine a armatorului străin în cauză, un rezumat al informațiilor primite și precizează toate informațiile pertinente care urmează să fie comunicate Comisiei; anunțul precizează termenul în care părțile interesate pot să-și facă cunoscut punctul de vedere în scris și pot să solicite să fie audiate oral de către Comisie, în conformitate cu alineatul (5);

(b)	aduce imediat acest lucru la cunoștința armatorilor, navlositorilor și expeditorilor de marfă pe care Comisia îi știe implicați, precum și reclamanților;

(c)

începe o investigație la nivelul Comunității, acționând în cooperare cu statele membre; o astfel de investigație vizează atât practicile tarifare neloiale, cât și prejudiciile care decurg din acestea și se desfășoară în conformitate cu alineatele (2)-(8); investigarea practicilor tarifare neloiale acoperă o perioadă de minimum șase luni înainte de inițierea procedurii.

(2)

(a) Dacă este cazul, Comisia solicită toate informațiile pe care le consideră necesare și încearcă să verifice exactitatea acestor informații cu armatorii, agenții, navlositorii, expeditorii de marfă, conferințele, asociațiile sau alte organizații, cu condiția ca întreprinderile sau organizațiile respective să își dea acordul. (b) Dacă este cazul, după consultări, Comisia desfășoară investigații în țări terțe, cu condiția ca entitățile în cauză să își dea acordul și ca guvernul țării respective să primească o notificare oficială și să nu ridice obiecții. Comisia este asistată de reprezentanții statelor membre respective care solicită acest lucru.

(3)

(a) Comisia poate să ceară statelor membre: — să furnizeze informații; — să facă toate verificările și inspecțiile necesare, în special în rândul navlositorilor, al expeditorilor de marfă, al armatorilor din Comunitate și al agenților acestora; — să desfășoare investigații în țări terțe, cu condiția ca entitățile în cauză să își dea acordul și ca guvernul țării respective să fie notificat oficial și să nu ridice obiecții. (b) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a da curs cererilor Comisiei. Acestea transmit Comisiei informațiile solicitate, împreună cu rezultatele inspecțiilor, ale verificărilor sau ale investigațiilor făcute. (c) Dacă informațiile sunt de interes general sau dacă transmiterea acestora a fost solicitată de un stat membru, Comisia înaintează informațiile statelor membre, cu condiția ca acestea să nu fie confidențiale, caz în care se transmite un rezumat cu caracter neconfidențial. (d) Reprezentanții Comisiei sunt autorizați, la cererea Comisiei sau a unui stat membru, să asiste reprezentanții statelor membre în exercitarea funcțiilor acestora.

(4)

(a) Reclamanții, precum și navlositorii sau armatorii care se știe că sunt interesați, pot să ia cunoștință de toate informațiile puse la dispoziția Comisiei de către orice parte implicată în investigație, cu excepția documentelor interne elaborate de autoritățile Comunității sau ale statelor membre, cu condiția ca aceste informații să fie relevante pentru apărarea intereselor lor, să nu fie confidențiale în sensul articolului 8 și să fie utilizate de Comisie în cursul investigației. În acest scop, ele adresează o cerere în scris Comisiei, specificând informațiile solicitate. (b) Armatorii care fac obiectul investigației și reclamantul pot să solicite să fie informați cu privire la principalele fapte și considerente pe baza cărora se intenționează să se recomande impunerea de taxe compensatorii. (c) (i) Solicitările de informații în conformitate cu litera (b) trebuie: — să fie adresate Comisiei în scris; — să menționeze aspectele specifice în legătură cu care se solicită informațiile. (ii) Informațiile pot să fie comunicate verbal sau în scris, după cum consideră Comisia potrivit. Ele nu afectează nici o decizie ulterioară pe care Consiliul poate să o adopte. Informațiile confidențiale sunt tratate în conformitate cu articolul 8. (iii) În mod normal, informațiile se furnizează cu cel puțin 15 zile înainte de prezentarea de către Comisie a unei propuneri de măsură în conformitate cu articolul 11. Declarațiile făcute după furnizarea informațiilor pot fi luate în considerare numai dacă ele se primesc în termenul stabilit de Comisie în fiecare caz în parte, termen care este de cel puțin 10 zile, ținându-se cont de urgența chestiunii.

(5)   Comisia poate să audieze părțile în cauză. Acestea trebuie să fie audiate de Comisie dacă au solicitat în scris acest lucru în termenul prevăzut în anunțul publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, demonstrând că sunt părți interesate ce pot fi afectate de rezultatul procedurii și că există motive anume să fie audiate.

(6)   În plus, la cerere, Comisia dă părților direct interesate ocazia să se întâlnească, astfel încât să prezinte puncte de vedere sau argumente ce se constituie în dovezi contrare. Atunci când le dă această posibilitate, Comisia ține cont de necesitatea de a păstra caracterul confidențial al informației și de ceea ce le convine părților. Nici una din părți nu este obligată să participe la întâlnire, iar absența unei părți nu îi influențează în mod negativ cazul.

(7)

(a) Acest articol nu împiedică Consiliul să tragă concluzii preliminare sau să aplice unele măsuri cu promptitudine. (b) În cazurile în care oricare din părțile implicate refuză accesul la informațiile necesare sau nu le furnizează într-un termen rezonabil sau obstrucționează în mod semnificativ investigația, concluziile acesteia – pozitive sau negative – pot fi stabilite pe baza datelor disponibile.

(8)   Inițierea unei proceduri împotriva unor practici tarifare neloiale nu constituie un obstacol pentru vămuirea mărfurilor cărora le-au fost aplicate tarifele de transport în cauză.

(9)

(a) O investigație se încheie fie atunci când ajunge la sfârșit, fie în urma unei măsuri în temeiul articolului 11. Investigația ar trebui în mod normal să se încheie în termen de un an de la inițierea procedurii. (b) O procedură se încheie fie o dată cu finalizarea investigației fără impunerea de drepturi și fără acceptarea de angajamente, fie la expirarea sau abrogarea unor astfel de drepturi sau atunci când angajamentele devin caduce în conformitate cu articolul 14 sau 15.

Articolul 8

Confidențialitate

(1)   Informațiile primite în temeiul prezentului regulament se utilizează exclusiv în scopurile pentru care au fost solicitate.

(2)

(a) Consiliul, Comisia, statele membre sau reprezentanții acestora nu fac publice informațiile pe care le-au primit în temeiul prezentului regulament și pentru care un tratament confidențial a fost solicitat de partea care le-a furnizat, fără autorizarea expresă a acesteia din urmă. (b) Fiecare cerere de tratament confidențial indică motivul pentru care informația este confidențială și este însoțită de un rezumat cu caracter neconfidențial al informației sau de o expunere a motivelor pentru care informația nu poate fi rezumată.

(3)   Se consideră că o informație are caracter confidențial dacă dezvăluirea sa este de natură să aibă un efect negativ semnificativ asupra părții care a furnizat-o sau asupra sursei informației.

(4)   Cu toate acestea, dacă o cerere de confidențialitate se dovedește a fi nejustificată și dacă cel care a furnizat informația nu dorește nici să o facă publică, nici să autorizeze divulgarea ei în termeni generali sau în formă rezumată, informația respectivă poate să nu fie luată în considerare.

De asemenea, în cazul în care cererea de confidențialitate este justificată, este posibil să nu se ia în considerare o informație dacă partea care a furnizat-o nu vrea să prezinte un rezumat cu caracter neconfidențial al informației respective, cu condiția ca informația să poată face obiectul unui astfel de rezumat.

(5)   Prezentul articol nu exclude publicarea, de către autoritățile comunitare, a unor informații generale și în special a motivelor pe baza cărora se adoptă deciziile în conformitate cu prezentul regulament sau publicarea dovezilor pe care se bazează autoritățile comunitare, în măsura în care acest lucru este necesar, pentru a-și susține argumentele într-o acțiune în instanță. O astfel de publicare trebuie să țină cont de interesul legitim al părților interesate ca secretele lor de serviciu să nu fie date publicității.

Articolul 9

Încetarea procedurilor în cazul în care măsurile de protecție nu sunt necesare

(1)   Dacă, în urma consultărilor, se conchide că nu este necesară nici o măsură de protecție și dacă nu se exprimă nici o obiecție în cadrul comitetului consultativ specificat în articolul 6 alineatul (1), procedura se încheie. În toate celelalte cazuri, Comisia prezintă imediat Consiliului un raport conținând rezultatele consultării, însoțit de o propunere de încetare a procedurii. Procedura încetează dacă, în termen de o lună, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, nu decide contrariul.

(2)   Comisia informează părțile cunoscute a fi interesate și comunică încetarea procedurii în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, prezentând principalele sale concluzii sau un rezumat al motivelor pentru care procedura a încetat.

Articolul 10

Angajamente

(1)   În cazul în care, pe parcursul investigației, se iau angajamente pe care Comisia, după consultări, le consideră acceptabile, investigația poate să fie încheiată fără impunerea de taxe compensatorii.

Cu excepția unor împrejurări excepționale, angajamentele nu pot fi asumate după expirarea termenului stabilit, în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) litera (c) punctul (iii), pentru declarații. Încetarea este hotărâtă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatul (1), iar informațiile sunt furnizate și anunțul este publicat în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).

(2)   Angajamentele prevăzute la alineatul (1) sunt angajamente de revizuire a tarifelor până la nivelul la care Comisia este convinsă că se elimină practicile tarifare neloiale sau efectele negative ale acestora.

(3)   Comisia poate să sugereze angajamentele, dar faptul că astfel de angajamente nu sunt asumate sau că invitația de a le asuma nu este acceptată nu influențează negativ examinarea cazului. Totuși, continuarea practicilor tarifare neloiale poate fi considerată drept o dovadă a faptului că materializarea amenințării unui prejudiciu este mai probabilă.

(4)   Dacă angajamentele sunt acceptate, investigația cu privire la prejudicii este totuși dusă până la capăt în cazul în care Comisia, în urma consultărilor, hotărăște acest lucru sau dacă armatorii în cauză din Comunitate solicită acest lucru. Într-un astfel de caz, dacă în urma consultărilor Comisia stabilește absența prejudiciilor, angajamentele devin automat caduce. Cu toate acestea, dacă concluzia că nu există amenințarea unor prejudicii este trasă în principal pe baza existenței unui angajament, Comisia poate să solicite menținerea angajamentului.

(5)   Comisia poate să solicite oricăreia dintre părțile care și-au asumat angajamente ce au fost acceptate să furnizeze periodic informații utile în legătură cu îndeplinirea acelor angajamente și să permită verificarea datelor referitoare la acestea. Nerespectarea acestor cerințe se interpretează ca o încălcare a angajamentelor.

Articolul 11

Taxe compensatorii

Dacă investigația constată practici tarifare neloiale, că acestea au determinat prejudicii și că interesele Comunității fac necesară o intervenție comunitară, Comisia propune Consiliului, după consultări în conformitate cu articolul 6, să instituie taxe compensatorii. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă o decizie în termen de două luni.

Articolul 12

La adoptarea deciziei privind taxele compensatorii, Consiliul ține de asemenea cont de considerente legate de politica de comerț exterior, de interesele portuare și de considerente privind politica de transport maritim a statelor membre în cauză.

Articolul 13

Dispoziții generale în materie de taxe

(1)   Taxele compensatorii se impun armatorilor străini în cauză prin regulament.

(2)   Un astfel de regulament precizează în special valoarea și tipul taxei percepute, marfa sau mărfurile transportate, numele și țara de origine a armatorului străin respectiv și motivele care stau la baza regulamentului.

(3)   Valoarea taxelor percepute nu depășește diferența dintre tariful de transport practicat și navlul normal prevăzut la articolul 3 litera (c). Valoarea este inferioară acestei diferențe dacă o sumă mai mică este suficientă pentru a repara prejudiciul.

(4)

(a) Taxele nu se percep și nu se măresc cu efect retroactiv și ele se aplică transportului de mărfuri care, după intrarea în vigoare a unor astfel de taxe, sunt încărcate sau descărcate într-un port din Comunitate. (b) Cu toate acestea, în cazul în care Consiliul constată că un angajament a fost încălcat sau denunțat, taxele compensatorii pot fi impuse, la propunerea Comisiei, la transportul mărfurilor care au fost încărcate sau descărcate într-un port din Comunitate în cele 90 de zile care preced data aplicării acestor taxe, sub rezerva faptului că în caz de nerespectare sau denunțare a unui angajament, taxele nu pot fi aplicate retroactiv la transportul mărfurilor care au fost încărcate sau descărcate într-un port din Comunitate pentru perioada care precede nerespectarea sau denunțarea. Aceste taxe pot fi calculate pe baza faptelor stabilite înainte de acceptarea angajamentului.

(5)   Taxele se percep de către statele membre în forma, la rata și potrivit celorlalte criterii stabilite în momentul impunerii lor, independent de taxele vamale și alte taxe percepute în mod normal la importurile de bunuri transportate.

(6)   Permisiunea de a încărca sau de a descărca marfa într-un port din Comunitate poate să fie condiționată de constituirea unei garanții cu o valoare egală cu cea a taxelor.

Articolul 14

Reexaminare

(1)   Regulamentele prin care se instituie taxe compensatorii și deciziile de acceptare a angajamentelor fac obiectul unei reexaminări, integral sau parțial, dacă este necesar. O asemenea reexaminare are loc fie la cererea unui stat membru, fie la inițiativa Comisiei. Reexaminarea poate de asemenea să aibă loc la cererea unei părți interesate care prezintă dovezi în legătură cu o modificare a împrejurărilor care este suficientă pentru a justifica o astfel de reexaminare, cu condiția să fi trecut cel puțin un an de la încheierea investigației. Asemenea cereri se adresează Comisiei, care informează statele membre.

(2)   În cazul în care, în urma consultărilor, reexaminarea apare ca o necesitate, investigația este redeschisă în conformitate cu articolul 7, atunci când împrejurările impun acest lucru. Redeschiderea investigației nu afectează per se măsurile în vigoare.

(3)   În cazul în care reexaminarea, cu sau fără redeschiderea investigației, impune acest lucru, măsurile sunt modificate, abrogate sau anulate de către instituția comunitară competentă care le adoptă.

Articolul 15

(1)   Sub rezerva alineatului (2), taxele compensatorii și angajamentele devin caduce după cinci ani începând de la data intrării lor în vigoare sau de la data la care au fost modificate ultima dată sau confirmate.

(2)   După consultări, Comisia procedează în mod normal, cu șase luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene a unui anunț referitor la expirarea în scurt timp a măsurii în cauză și informează armatorii din Comunitate cunoscuți a fi interesați. Acest anunț precizează intervalul de timp în care părțile interesate pot să își facă cunoscute punctele de vedere în scris și pot să solicite acordarea unei audiențe la Comisie, în conformitate cu articolul 7 alineatul (5).

Dacă o parte interesată arată că expirarea unei măsuri ar duce din nou la un prejudiciu sau la amenințarea cu un prejudiciu, Comisia procedează la o reexaminare a măsurii. Măsura rămâne în vigoare până când rezultatul reexaminării este cunoscut.

În cazul în care taxele compensatorii și angajamentele devin caduce în temeiul prezentului articol, Comisia publică un anunț în acest sens în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 16

Restituire

(1)   Dacă armatorul în cauză poate să demonstreze că drepturile percepute depășesc valoarea diferenței între tariful de transport practicat și navlul normal vizat la articolul 3 litera (c), suma în excedent este restituită.

(2)   Pentru a solicita rambursarea prevăzută la alineatul (1), armatorul străin poate să depună o cerere la Comisie. Cererea este depusă prin intermediul statului membru pe teritoriul căruia mărfurile transportate au fost încărcate sau descărcate și în termen de trei luni de la data la care suma reprezentând taxele compensatorii ce trebuie percepute a fost stabilită legal de autoritățile competente.

În cel mai scurt timp, statul membru înaintează Comisiei cererea, însoțită sau nu de un aviz cu privire la temeinicia ei.

Comisia informează imediat celelalte state membre și își dă avizul cu privire la chestiunea în cauză. Dacă statele membre sunt de acord cu avizul Comisiei sau nu ridică obiecții în legătură cu acesta în termen de o lună de la data la care au fost informate, Comisia poate să adopte o decizie în conformitate cu avizul menționat. În toate celelalte cazuri, Comisia, după consultări, decide dacă și în ce măsură ar trebui să dea curs cererii.

Articolul 17

Dispoziții finale

Prezentul regulament nu exclude aplicarea dispozițiilor speciale prevăzute în acordurile încheiate între Comunitate și țările terțe.

Articolul 18

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 iulie 1987.

---

(1)  JO C 255, 15.10.1986, p. 169.

(2)  JO C 344, 31.12.1985, p. 31.

(3)  JO L 258, 21.9.1978, p. 35.

---

07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

20

---

31986R4058

---

L 378/21

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CEE) NR. 4058/86 AL CONSILIULUI

din 22 decembrie 1986

privind o acțiune coordonată de garantare a accesului liber la traficul transoceanic

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 84 alineatul (2),

având în vedere proiectul de regulament prezentat de Comisie,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât un număr tot mai mare de țări recurge la protejarea flotelor lor comerciale fie unilateral, prin măsuri legislative sau administrative, fie prin acorduri bilaterale cu alte țări;

întrucât anumite țări, ca urmare a măsurilor pe care le-au adoptat sau a practicilor pe care le-au impus, au denaturat aplicarea principiului concurenței loiale și libere în comerțul lor maritim cu unul sau mai multe state membre ale Comunității;

întrucât pentru traficul de linie, Convenția Națiunilor Unite referitoare la un cod de conduită al conferințelor maritime, care a intrat în vigoare la 6 octombrie 1983, acordă anumite drepturi companiilor maritime care sunt membre ale unei conferințe care exploatează un pool;

întrucât, într-o măsură tot mai mare, țări terțe care sunt părți contractante sau semnatare la această convenție interpretează dispozițiile acesteia în sensul extinderii efective a drepturilor conferite de convenție companiilor lor atât în traficul de linie cât și în traficul tramp, în detrimentul companiilor din Comunitate sau al companiilor din alte țări ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), indiferent dacă sunt membre ale unei conferințe sau nu;

întrucât, în ceea ce privește traficul de mărfuri în vrac, se constată o tendință crescândă din partea țărilor terțe de a restrânge accesul la încărcături vrac, ceea ce constituie o amenințare gravă a mediului concurențial liber care predomină în mare măsură în traficul de mărfuri în vrac; întrucât statele membre își afirmă atașamentul față de existența unui mediu concurențial liber ca o caracteristică esențială a traficului de mărfuri în vrac solide și lichide și sunt convinse că introducerea împărțirii încărcăturii în aceste traficuri va afecta grav interesele comerciale ale tuturor țărilor prin majorarea considerabilă a costurilor de transport;

întrucât restrângerea accesului la transportul de mărfuri în vrac ar avea un efect negativ asupra flotelor comerciale ale statelor membre, sporind totodată considerabil costurile de transport al acestor mărfuri și, prin aceasta, având un efect grav asupra intereselor comerciale ale Comunității;

întrucât Comunitatea ar trebui să poată asigura o acțiune coordonată a statelor membre în cazul în care prin rezervarea unor încărcături în favoarea unor companii maritime din țări terțe se aduce atingere poziției concurențiale a flotelor comerciale ale statelor membre sau intereselor comerciale ale statelor membre sau când un acord impune acest lucru;

întrucât Decizia 77/587/CEE a Consiliului (3) prevede, printre altele, o consultare asupra diverselor aspecte ale progreselor intervenite în relațiile între state membre și țări terțe în materie de transport maritim;

întrucât Decizia 83/573/CEE a Consiliului (4) prevede, printre altele, o concertare între statele membre în privința oricăror contramăsuri pe care acestea le-ar putea lua față de țări terțe, precum și posibilitatea unei decizii asupra aplicării în comun de către statele membre a contramăsurilor adecvate care fac parte din legislația lor internă;

întrucât este necesar să se elaboreze și să se perfecționeze mecanismele prevăzute în aceste decizii pentru a se asigura acțiunea coordonată a statelor membre în anumite situații la cererea unui stat membru sau a unor state membre sau în baza unui acord internațional,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Procedura prevăzută în prezentul regulament se aplică atunci când o măsură luată de către o țară terță sau agenții ale acesteia restricționează sau amenință să restricționeze accesul liber al companiilor maritime ale statelor membre sau al navelor înmatriculate într-un stat membru, în conformitate cu legislația sa internă, la transportul:

—	de linie în traficul reglementat de Cod, exceptând situația când măsura este luată în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite asupra unui cod de conduită al conferințelor maritime;

—	de linie în trafic nereglementat de Cod;

—	de încărcături în vrac și orice alte încărcături transportate prin servicii tramp;

—	de pasageri;

—	de persoane sau de mărfuri spre sau între instalații marine.

Această procedură nu aduce atingere obligațiilor Comunității și statelor sale membre conform dreptului internațional.

Articolul 2

În înțelesul prezentului regulament:

—	„companie maritimă națională” înseamnă o companie maritimă dintr-o țară terță care asigură un serviciu între propria țară și unul sau mai multe state membre;

—	„companie maritimă terță” înseamnă o companie maritimă dintr-o țară terță care asigură un serviciu între o altă țară terță și unul sau mai multe state membre.

Articolul 3

O acțiune coordonată poate fi solicitată de către un stat membru.

Cererea se transmite Comisiei; aceasta prezintă recomandări sau propuneri corespunzătoare Consiliului în termen de patru săptămâni.

Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura de vot prevăzută la articolul 84 alineatul (2) din tratat, poate decide cu privire la acțiunea coordonată prevăzută la articolul 4.

Pentru a hotărî asupra acțiunii coordonate, Consiliul ține seama și de considerentele de politică de comerț exterior, precum și de interesele portuare și de considerentele de politică maritimă ale statelor membre în cauză.

Articolul 4

(1)   Acțiunea coordonată poate consta în:

(a)	proteste diplomatice adresate țărilor terțe respective, în special în cazul în care măsurile luate de acestea amenință să restricționeze accesul la trafic;

(b)

contramăsuri împotriva companiei sau companiilor maritime din țările terțe în cauză sau împotriva companiei sau companiilor maritime din alte țări care beneficiază de măsurile luate de țările în cauză, care activează în calitate de companie maritimă națională sau de companie maritimă terță în traficul comunitar. Aceste contramăsuri pot consta, în mod izolat sau în combinație, în: (i) impunerea unei obligații de obținere a unui permis de încărcare, transport sau descărcare a încărcăturii; acest permis poate fi supus unor condiții sau obligații; (ii) impunerea unei cote; (iii) impunerea de impozite sau taxe.

(2)   Protestele diplomatice preced contramăsurile.

Aceste contramăsuri nu aduc atingere obligațiilor Comunității Europene și statelor sale membre conform dreptului internațional, țin seama de toate interesele și nu au ca efect direct sau indirect denaturarea traficului în cadrul Comunității.

Articolul 5

(1)   Atunci când hotărăște asupra luării uneia sau a mai multora dintre contramăsurile menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (b), Consiliul precizează, după caz, următoarele:

(a)	circumstanțele care au condus la adoptarea de contramăsuri;

(b)	traficul sau seria de porturi cărora li se aplică contramăsurile;

(c)	pavilionul sau compania maritimă a țării terțe ale cărei măsuri de rezervare a încărcăturii limitează accesul liber la încărcături în zona de navigație respectivă;

(d)	volumul maxim (procentaj, greutate în tone, containere) sau valoarea încărcăturilor care pot fi încărcate sau descărcate în porturile statelor membre;

(e)	numărul maxim de intrări în și ieșiri din porturile statelor membre;

(f)	valoarea sau procentajul și baza pentru aplicarea impozitelor și taxelor și modul de percepere a acestora;

(g)	perioada de valabilitate a contramăsurilor.

(2)   În cazul în care contramăsurile prevăzute la alineatul (1) nu sunt prevăzute în legislația internă a unui stat membru, acestea pot fi luate, în conformitate cu Decizia Consiliului menționată la articolul 3 alineatul (3), de către statul membru respectiv, în temeiul prezentului regulament.

Articolul 6

(1)   În cazul în care Consiliul nu adoptă propunerea cu privire la acțiunea coordonată în termen de două luni, statele membre pot aplica măsuri naționale în mod unilateral sau în grup, dacă situația o impune.

(2)   Cu toate acestea, în caz de urgență, statele membre pot lua măsurile interne necesare în mod provizoriu, unilateral sau în grup, chiar și în termenul de două luni menționat la alineatul (1).

(3)   Măsurile interne luate în conformitate cu prezentul articol se notifică imediat Comisiei și celorlalte state membre.

Articolul 7

În timpul perioadei de aplicare a contramăsurilor, statele membre și Comisia se consultă reciproc, în conformitate cu procedura de consultare stabilită prin Decizia 77/587/CEE, la fiecare trei luni sau mai devreme, dacă este necesar, pentru a discuta efectele contramăsurilor în vigoare.

Articolul 8

Procedura prevăzută în prezentul regulament poate fi aplicată în cazul în care o măsură luată de o țară terță sau agenții săi restricționează sau amenință să restricționeze accesul companiilor maritime ale unei alte țări membre OCDE și în cazul în care, pe bază de reciprocitate, țara respectivă și Comunitatea au convenit să recurgă la o rezistență coordonată în caz de restricționare a accesului la încărcături.

Această țară poate solicita o acțiune coordonată și se poate asocia la o astfel de acțiune coordonată în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 9

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 iulie 1987.

---

(1)  JO C 255, 15.10.1986, p. 169.

(2)  JO C 344, 31.12.1985, p. 31.

(3)  JO L 239, 17.9.1977, p. 23.

(4)  JO L 332, 28.11.1983, p. 37.

---

07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

23

---

31987D0286

---

L 143/32

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 26 mai 1987

privind aplicarea între Comunitate și Elveția a dispozițiilor prevăzute în secțiunile II și III din Acordul privind serviciile ocazionale internaționale de transport rutier de călători cu autocarul și autobuzul (ASOR)

(87/286/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 75,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât Acordul privind serviciile ocazionale internaționale de transport rutier de călători cu autocarul și autobuzul (ASOR) a fost aprobat în numele Comunității Economice Europene prin Decizia 82/505/CEE (4); întrucât ASOR a intrat în vigoare la 1 decembrie 1983 între Comunitatea Economică Europeană, Finlanda, Norvegia, Suedia și Turcia; întrucât ASOR a intrat în vigoare la 1 iunie 1986 pentru Austria;

întrucât ASOR nu a intrat în vigoare în cazul Elveției până la 1 ianuarie 1987; întrucât din articolul 18 alineatul (4) rezultă că dispozițiile din secțiunile II și III ale acordului ASOR ar trebui să se aplice Elveției începând cu 1 august 1987;

întrucât Elveția a solicitat acordul celorlalte părți contractante ca data să fie devansată pentru 1 aprilie 1987, având în vedere dezavantajele practice și economice pe care le-ar prezenta punerea în aplicare cu Elveția a secțiunilor II și III din acordul ASOR în plin sezon turistic;

întrucât este oportun din motive practice, economice și politice ca ASOR să se aplice începând cu 1 iunie 1987,

DECIDE:

Articol unic

Comunitatea Economică Europeană acceptă ca dispozițiile prevăzute în secțiunile II și III ale Acordului privind serviciile ocazionale internaționale de transport rutier de călători cu autocarul și autobuzul (ASOR) să se aplice între Comunitate și Elveția începând cu 1 iunie 1987.

---

(1)  JO C 113, 28.4.1987, p. 3.

(2)  Aviz adoptat la 15 mai 1987 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  Aviz adoptat la 14 mai 1987 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 230, 5.8.1982, p. 38.

---

07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

24

---

31987R3976

---

L 374/9

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CEE) NR. 3976/87 AL CONSILIULUI

din 14 decembrie 1987

privind aplicarea articolului 85 alineatul (3) din tratat anumitor categorii de înțelegeri și practici concertate în sectorul transporturilor aeriene

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 87,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 3975/87 al Consiliului (4) stabilește procedura de aplicare a regulilor de concurență în cazul întreprinderilor din sectorul transporturilor aeriene; întrucât Regulamentul nr. 17 al Consiliului (5) stabilește procedura de aplicare a acestor reguli acordurilor, deciziilor și practicilor concertate, altele decât cele care se referă direct la prestarea serviciilor de transporturi aeriene;

întrucât articolul 85 alineatul (1) din tratat poate fi declarat inaplicabil anumitor categorii de acorduri, decizii și practici concertate care îndeplinesc condițiile enunțate la articolul 85 alineatul (3);

întrucât dispozițiile comune de aplicare ale articolului 85 alineatul (3) trebuie adoptate prin regulament în temeiul articolului 87; întrucât, în conformitate cu articolul 87 alineatul (2) litera (b), un astfel de regulament trebuie să stabilească regulile de aplicare ale articolului 85 alineatul (3) luând în considerare, pe de o parte, necesitatea asigurării unei supravegheri eficiente și pe de altă parte, simplificarea, cât mai mult posibil, a controlului administrativ; întrucât în conformitate cu articolul 87 alineatul (2) litera (d) un astfel de regulament este necesar pentru a defini atribuțiile specifice ale Comisiei și Curții de Justiție;

întrucât sectorul transporturilor aeriene este reglementat în prezent de o rețea de acorduri internaționale, acorduri bilaterale între state și acorduri bilaterale și multilaterale între transportatorii aerieni; întrucât modificările cerute de acest sistem internațional de reglementare în scopul asigurării creșterii concurenței trebuie efectuate progresiv, astfel încât să asigure sectorului transporturilor aeriene o perioadă de adaptare;

întrucât, din acest motiv, Comisia trebuie abilitată să declare printr-un regulament că dispozițiile articolului 85 alineatul (1) nu se aplică anumitor categorii de înțelegeri între întreprinderi, decizii de asociere între întreprinderi și practici concertate;

întrucât ar trebui să se precizeze în ce condiții și în ce împrejurări Comisia poate exercita acest drept în strânsă și constantă legătură cu autoritățile competente ale statelor membre;

întrucât este de dorit, cu deosebire, să se acorde exceptări pe categorii pentru anumite categorii de înțelegeri, decizii și practici concertate; întrucât aceste exceptări trebuie acordate pentru o perioadă limitată, în decursul căreia transportatorii aerieni se pot adapta unui mediu cu un grad de concurență mai ridicat; întrucât Comisia, acționând în strânsă legătură cu statele membre, trebuie să fie în măsură să definească cu precizie domeniul de aplicare al acestor exceptări și condițiile aferente acestora;

întrucât nu pot fi prevăzute exceptări în cazul în care nu sunt satisfăcute condițiile stabilite la articolul 85 alineatul (3); întrucât Comisia trebuie așadar să aibă autoritatea de a lua măsuri corespunzătoare atunci când se dovedește că un acord are efecte incompatibile cu dispozițiile articolului 85 alineatul (3); întrucât Comisia ar trebui, în consecință, să fie în măsură mai întâi să facă recomandări părților și apoi să ia decizii;

întrucât prezentul regulament nu aduce atingere aplicării dispozițiilor articolului 90 din tratat;

întrucât la reuniunea din iunie 1986 șefii de stat și de guvern au convenit asupra faptului că, piața internă din sectorul transporturilor aeriene trebuie finalizată până în anul 1992, conform acțiunilor Comunității de a-și întări coeziunea economică și socială; întrucât atât dispozițiile prezentului regulament, cât și cele cuprinse în Directiva 87/601/CEE a Consiliului din 14 decembrie 1987 privind tarifele practicate pentru servicii aeriene regulate între statele membre (6), cât și cele cuprinse în Decizia 87/602/CEE a Consiliului din 14 decembrie 1987 privind repartiția capacității de transport al pasagerilor între transportatorii aerieni la serviciile aeriene regulate între statele membre și a accesului transportatorilor aerieni la rutele de servicii aeriene regulate între statele membre (7) constituie un prim pas în această direcție și, în consecință, în scopul atingerii obiectivelor stabilite de șefii de stat și de guvern, Consiliul va adopta măsuri noi de liberalizare la sfârșitul unei perioade inițiale de trei ani,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Prezentul regulament se aplică transporturilor aeriene internaționale între aeroporturile Comunității.

Articolul 2

(1)   Fără a aduce atingere aplicării Regulamentului (CEE) nr. 3975/87 și în conformitate cu articolul 85 alineatul (3) din tratat, Comisia poate declara, prin regulament, că articolul 85 alineatul (1) nu se aplică anumitor categorii de înțelegeri între întreprinderi, decizii de asocieri între întreprinderi și practici concertate.

(2)   Comisia poate adopta îndeosebi regulamente cu privire la acordurile, deciziile sau practicile concertate care au ca obiect:

—

planificarea comună și coordonarea capacităților de prognoză privind serviciile aeriene regulate, astfel încât acest lucru să contribuie la asigurarea unei repartizări a serviciilor la orele din zi sau în perioadele din an cu un trafic mai redus sau pe rute mai puțin aglomerate, cu condiția ca oricare dintre parteneri să se poată retrage din aceste înțelegeri, decizii sau practici concertate fără a fi penalizat și fără a i se cere să notifice printr-un preaviz mai mare de trei luni intenția sa de neparticipare la această planificare comună și coordonare pentru sezoanele viitoare;

—

împărțirea veniturilor provenind din serviciile aeriene regulate, atât timp cât transferul nu depășește 1 % din încasările comasabile câștigate pe o anumită rută de partenerul care efectuează transferul, nici o cheltuială nu se împarte cu sau nu îi revine partenerului care efectuează transferul și transferul se face pentru compensarea pierderii suferite de către beneficiarul transferului în urma acceptării unui orar de zbor la ore din zi sau în perioade din an când traficul este mai redus;

—

consultările în vederea pregătirii în comun a propunerilor de tarife, prețuri și condiții aplicabile transportului de pasageri și bagaje la serviciile regulate, cu condiția ca aceste consultări să aibă caracter benevol, ca transportatorii aerieni să nu depindă de rezultatele acestora și ca atât Comisia, cât și statele membre ale căror transportatori aerieni sunt interesați să poată participa la oricare din aceste consultări în calitate de observatori;

—

alocarea sloturilor în aeroporturi și stabilirea orarelor de aeroport, cu condiția ca transportatorii aerieni interesați să aibă dreptul de a participa la astfel de înțelegeri, ca procedurile naționale și multilaterale pentru astfel de înțelegeri să fie transparente și ca acestea să țină seama de toate constrângerile și regulile de distribuție precizate de autoritățile naționale sau internaționale și de toate drepturile dobândite de-a lungul timpului de către transportatorii aerieni;

—

cumpărarea, dezvoltarea și exploatarea în comun a sistemelor de rezervare informatizate pentru orarele de zbor, rezervările și eliberările de bilete de către întreprinderile de transport aerian, cu condiția ca transportatorii aerieni ai statelor membre să aibă acces în condiții egale la aceste sisteme, ca transportatorii participanți să-și poată menționa serviciile fără discriminare și, totodată, ca orice participant să se poată retrage din sistem cu un preaviz dat într-un termen rezonabil;

—	activitățile tehnice și operaționale desfășurate la sol în aeroporturi, precum tractări la sol, realimentarea, curățenia și controlul siguranței;

—	dirijarea pasagerilor, manipularea trimiterilor poștale, mărfurilor și bagajelor la aeroport;

—	serviciile de aprovizionare pentru alimentația din timpul zborului.

(3)   Fără a aduce atingere alineatului (2), astfel de regulamente ale Comisiei definesc categoriile de înțelegeri, decizii sau practici concertate cărora li se aplică și precizează în mod special:

(a)	restricțiile sau clauzele care pot figura sau nu în înțelegeri, decizii și practici concertate;

(b)	clauzele care trebuie incluse în înțelegeri, decizii și practici concertate sau orice alte condiții care trebuie satisfăcute.

Articolul 3

Orice regulament adoptat de Comisie în conformitate cu articolul 2 expiră la data de 31 ianuarie 1991.

Articolul 4

Regulamentele adoptate în conformitate cu articolul 2 includ o dispoziție prin care se precizează că acestea se aplică cu efect retroactiv înțelegerilor, deciziilor și practicilor concertate care existau deja la data intrării în vigoare a acestor regulamente.

Articolul 5

Înaintea adoptării unui regulament, Comisia publică un proiect al acestuia care să permită tuturor persoanelor și organizațiilor interesate să-și prezinte comentariile într-un termen rezonabil stabilit de către Comisie, dar care nu poate fi mai mic de o lună.

Articolul 6

Comisia trebuie să solicite avizul Comitetului consultativ pentru înțelegeri și poziții dominante din sectorul transporturilor aeriene, constituit în baza articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 3975/87, înainte de publicarea proiectului de regulament și de adoptarea regulamentului.

Articolul 7

(1)   În situația în care persoanele implicate încalcă o condiție sau o obligație care decurge dintr-o exceptare acordată de regulamentul adoptat în conformitate cu articolul 2, pentru a pune capăt acestei încălcări, Comisia:

—	poate face recomandări persoanelor implicate; și

—

în cazul în care aceste persoane nu se vor conforma acestor recomandări și în funcție de gravitatea încălcării în cauză, poate adopta o decizie prin care fie li se interzice realizarea sau li se cere îndeplinirea anumitor acțiuni, fie, în timp ce li se retrage beneficiul exceptării pe categorii de care beneficiau, li se acordă o excepție individuală în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 3975/87 sau li se retrage beneficiul exceptării pe categorii de care beneficiau.

(2)   În cazul în care Comisia constată, fie din proprie inițiativă, fie la solicitarea unui stat membru sau a unor persoane fizice sau juridice care revendică un interes legitim, că într-un anumit caz o înțelegere, o decizie sau o practică concertată care vizează o exceptare pe categorii acordată de un regulament adoptat în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) produce totuși efecte care sunt incompatibile cu articolul 85 alineatul (3), sau sunt interzise de articolul 86, aceasta poate retrage beneficiul exceptării pe categorii din acele înțelegeri, decizii sau practici concertate și poate lua, în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 3975/87, toate măsurile indicate pentru a pune capăt acestor încălcări.

(3)   Înainte de a lua o decizie în temeiul alineatului (2), Comisia poate face persoanelor interesate recomandări cu privire la încetarea încălcării.

Articolul 8

Consiliul trebuie să decidă cu privire la revizuirea acestui regulament până la 30 iunie 1990, pe baza unei propuneri din partea Comisiei, care urmează să fie prezentată până la 1 noiembrie 1989.

Articolul 9

Prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1988.

---

(1)  JO C 182, 9.7.1984, p. 3.

(2)  JO C 262, 14.10.1985, p. 44;

JO C 190, 20.7.1987, p. 182, și

JO C 345, 21.12.1987.

(3)  JO C 303, 25.11.1985, p. 31, și

JO C 333, 29.12.1986, p. 27.

(4)  JO L 374, 31.12.1987, p. 1.

(5)  JO 13, 21.2.1962, p. 204/62.

(6)  JO L 374, 31.12.1987, p. 12.

(7)  JO L 374, 31.12.1987, p. 19.

---

07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

27

---

31988L0599

---

L 325/55

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 23 noiembrie 1988

privind procedurile standard de control pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 privind armonizarea unor dispoziții ale legislației sociale referitoare la transportul rutier și a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier

(88/599/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 75,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

având în vedere rezoluția Consiliului și reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 20 decembrie 1985 pentru a îmbunătăți aplicarea regulamentelor sociale din transportul rutier (4),

întrucât Regulamentele (CEE) nr. 3820/85 (5) și (CEE) nr. 3821/85 (6) sunt importante pentru crearea unei piețe comune pentru serviciile de transport rutier intern;

întrucât aplicarea corectă a regulamentelor sociale în transportul rutier necesită controlul uniform și efectiv de către statele membre;

întrucât este necesar să se introducă cerințe minime pentru controlul respectării prevederilor relevante pentru a reduce și a preveni încălcarea dispozițiilor;

întrucât Republica Portugheză a introdus doar recent proceduri de control în transportul rutier și, ca urmare, trebuie să i se permită să amâne data aplicării prezentei directive;

întrucât un control efectiv și eficient în întreaga Comunitate va necesita schimbul de informații și asistența reciprocă în aplicarea regulamentelor în statele membre;

întrucât schimbul de informații este obligatoriu și ar trebui să aibă loc la intervale regulate;

întrucât este necesară aplicarea uniformă a regulamentelor sociale pentru transportul rutier pentru a evita denaturarea concurenței între întreprinderile de transport, precum și pentru a promova siguranța rutieră și progresul social,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Controale

Obiectivul prezentei directive este de a stabili condițiile minime pentru controlul aplicării corecte și uniforme a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85.

Articolul 2

Sisteme de control

(1)   Statele membre vor organiza un sistem pentru efectuarea unor controale corecte și regulate, atât în trafic, cât și la sediile întreprinderilor, care să cuprindă, în fiecare an, o parte importantă și reprezentativă a șoferilor, întreprinderilor și vehiculelor pentru toate categoriile de transport care fac obiectul Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85.

(2)   Fiecare stat membru va organiza controalele în așa fel încât:

—	ele să acopere, în fiecare an, cel puțin 1 % din zilele lucrate de către șoferii vehiculelor care sunt obiectul Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85;

—	din numărul total de zile lucrătoare controlate se vor controla minimum 15 % în trafic și minimum 25 % la sediile întreprinderilor.

(3)   Numărul șoferilor controlați în trafic, numărul controalelor la sediile întreprinderilor, numărul de zile lucrătoare controlate și numărul de încălcări semnalate să se includă, inter alia, în informațiile înaintate Comisiei în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85.

Articolul 3

Controale în trafic

(1)   Controalele în trafic se vor organiza în diferite locuri, în orice moment, acoperind o porțiune suficient de extinsă a rețelei de drumuri pentru a face dificilă evitarea punctelor de control.

(2)   Elementele controalelor în trafic sunt:

—

perioadele zilnice de conducere a vehiculului, pauzele și perioadele zilnice de odihnă, precum și, în cazul unor indicii clare de existență a unor nereguli, foile de înregistrare pentru zilele anterioare păstrate la bordul vehiculului conform articolului 15 alineatul (7) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85;

—	ultima perioadă săptămânală de odihnă, acolo unde este cazul;

—	funcționarea corectă a aparaturii de înregistrare (determinarea unei posibile utilizări necorespunzătoare a aparaturii și/sau a foilor de înregistrare) sau, unde este cazul, prezența documentelor prevăzute în articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85.

(3)   Controalele în trafic se vor efectua fără a face discriminări între vehiculele și șoferii rezidenți sau nerezidenți.

(4)   Pentru a facilita sarcina inspectorilor autorizați, ei trebuie să dețină:

—	o listă a principalelor puncte ce urmează să fie controlate;

—	un ghid poliglot cu expresii referitoare la operațiunile de transport rutier, utilizate curent. Comisia va pune la dispoziția statelor membre un asemenea ghid.

(5)   În cazul în care constatările unui control în trafic al șoferului unui vehicul înregistrat într-un alt stat membru oferă motive să se considere că s-au comis nereguli care nu pot fi identificate în timpul controlului, din lipsa datelor necesare, autoritățile competente ale statelor membre vizate se vor ajuta reciproc pentru a clarifica situația. În cazurile în care, în acest scop, statul membru competent efectuează un control la sediul întreprinderii, rezultatele acestui control se vor comunica și celuilalt stat interesat.

Articolul 4

Controale la sediile întreprinderilor

(1)   Controalele la sediile întreprinderilor, așa cum sunt prevăzute în articolul 2 alineatul (1), vor fi planificate ținând cont de experiența anterioară a diferitelor categorii de transport.

Controalele vor fi, de asemenea, efectuate la sediile întreprinderilor și atunci când au fost identificate în trafic încălcări grave ale Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85.

(2)   Elementele controalelor la sediile întreprinderilor, pe lângă cele ale controalelor în trafic, sunt:

—	perioadele săptămânale de odihnă și perioadele de conducere a vehiculului dintre aceste perioade de odihnă;

—	limitarea orelor de conducere a vehiculului din cadrul unei perioade de două săptămâni;

—	compensația pentru perioadele reduse de odihnă zilnică și săptămânală;

—	utilizarea foilor de înregistrare și/sau organizarea timpilor de lucru pentru șoferi.

(3)   În scopurile stabilite în prezentul articol, controalele efectuate la sediile autorităților competente, pe baza documentelor relevante predate de către întreprinderi la cererea autorităților sus-amintite, au același statut ca și verificările efectuate la sediile întreprinderilor.

Articolul 5

Controale concertate și coordonate

(1)   Statele membre vor întreprinde, cel puțin de două ori pe an, acțiuni coordonate pentru a efectua controale în trafic ale șoferilor și vehiculelor din domeniul de aplicare al Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85.

(2)   Asemenea acțiuni se vor întreprinde, ori de câte ori este posibil, în același timp de către autoritățile abilitate a două sau mai multor state membre, fiecare acționând pe propriul lor teritoriu.

Articolul 6

Schimbul de informații

(1)   Informațiile furnizate bilateral conform articolului 17 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 și articolului 19 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 se vor schimba la fiecare 12 luni începând de la șase luni de după notificarea prezentei directive (7) și, de asemenea, la solicitarea expresă a unui stat membru în anumite cazuri.

(2)   În acest scop, autoritățile abilitate din fiecare stat membru vor utiliza un formular standard de raportare elaborat de Comisie în acord cu statele membre.

Articolul 7

(1)   Cu excepția Republicii Portugheze, statele membre vor pune în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive cel târziu la 1 ianuarie 1989.

Republica Portugheză va pune în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative amintite cel târziu la 1 ianuarie 1990.

(2)   Statele membre vor comunica Comisiei actele cu putere de lege și actele administrative privind aplicarea prezentei directive.

Articolul 8

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 116, 3.5.1988, p. 17.

(2)  Avizul din 17 noiembrie 1988 (încă nepublicat în Jurnalul Oficial).

(3)  JO C 208, 8.8.1988, p. 26.

(4)  JO C 348, 31.12.1985, p. 1.

(5)  JO L 370, 31.12.1985, p. 1.

(6)  JO L 370, 31.12.1985, p. 8.

(7)  Prezenta directivă a fost notificată statelor membre la 24 noiembrie 1988.

---

07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

30

---

31989R2299

---

L 220/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CEE) NR. 2299/89 AL CONSILIULUI

din 24 iulie 1989

de stabilire a unui cod de conduită pentru sistemele informatizate de rezervare

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 84 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât, în transportul aerian, rezervările se efectuează în cea mai mare parte prin sistemele informatizate de rezervare;

întrucât, dacă sunt corect utilizate, aceste sisteme pot oferi un serviciu important și util transportatorilor aerieni, agenților de voiaj și publicului călător datorită accesului rapid la informații actualizate și exacte privind zborurile, prețurile și locurile disponibile, rezervarea și, în unele cazuri, eliberarea de bilete și de permise de îmbarcare;

întrucât abuzurile prin interzicerea accesului la sisteme sau discriminarea în ceea ce privește furnizarea, încărcarea sau afișarea datelor, prin impunerea unor condiții nerezonabile participanților sau abonaților, sunt de natură să dezavantajeze grav transportatorii aerieni, agenții de voiaj și, în final, consumatorii;

întrucât prezentul regulament nu aduce atingere aplicării articolelor 85 și 86 din tratat;

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 2672/88 al Comisiei (4) exonerează de la aplicarea dispozițiilor articolului 85 alineatul (1) din tratat acordurile pentru cumpărarea, crearea și exploatarea în comun a sistemelor informatizate de rezervare;

întrucât un cod de conduită obligatoriu aplicabil tuturor sistemelor informatizate de rezervare și/sau altor mijloace de distribuție propuse spre utilizare și/sau utilizate în Comunitate ar putea permite utilizarea transparentă și nediscriminatorie a acestor sisteme, sub rezerva anumitor precauții, evitând astfel abuzurile și consolidând în același timp concurența fără denaturări între transportatorii aerieni și între sistemele informatizate de rezervare, protejând în acest fel interesul consumatorilor;

întrucât nu ar fi potrivit ca unui vânzător de sisteme informatizate de rezervare sau unui transportator asociat sau participant să i se impună obligații sau restricții față de un alt transportator dintr-o țară terță care deține și/sau controlează, singur sau împreună cu alții, un alt sistem de acest fel care nu respectă dispozițiile acestui cod sau nu asigură un tratament echivalent;

întrucât este de dorit să se pună la punct o procedură de investigare și rezolvare a plângerilor legate de nerespectarea acestui cod,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Prezentul regulament se aplică sistemelor informatizate de rezervare (SIR) propuse spre utilizare și/sau utilizate pe teritoriul Comunității în vederea distribuției și vânzării produselor de transport aerian, indiferent de:

—	statutul sau naționalitatea vânzătorului sistemului respectiv;

—	sursa de informații folosită sau amplasarea unității centrale de prelucrare a datelor;

—	localizarea geografică a produsului de transport aerian respectiv.

Articolul 2

În sensul prezentului regulament:

(a)	„produs de transport aerian” înseamnă un serviciu aerian regulat de transport de pasageri, inclusiv oricare servicii auxiliare și avantaje suplimentare oferite spre vânzare și/sau vândute ca parte integrantă a serviciului aerian;

(b)

„sistem informatizat de rezervare (SIR)” înseamnă un sistem informatizat care conține informații despre, inter alia, — orarul; — locurile disponibile; — prețurile; — serviciile conexe ale transportatorilor aerieni, cu sau fără mijloace care permit — rezervarea; sau — eliberarea de bilete, în măsura în care aceste servicii, în totalitate sau în parte, sunt puse la dispoziția abonaților;

(c)

„mijloace de distribuție” înseamnă mijloacele oferite unui abonat sau consumator, de către vânzătorul unui sistem, pentru a-i furniza informații cu privire la orarul, locurile disponibile, prețurile și serviciile conexe ale transportatorilor aerieni și pentru rezervarea locurilor și/sau eliberarea biletelor, precum și pentru oricare alt serviciu conex;

(d)	„vânzătorul unui sistem” înseamnă orice entitate și filialele sale care răspund de exploatarea sau comercializarea unui SIR;

(e)	„transportator asociat” înseamnă un transportator aerian care este vânzătorul unui sistem sau care, în mod direct sau indirect, singur sau împreună cu alții, deține sau controlează un vânzător de sistem;

(f)

„transportator participant” înseamnă un transportator care a încheiat cu vânzătorul unui sistem un acord de distribuție, prin intermediul unui SIR, a produselor sale de transport aerian. Dacă un transportator asociat utilizează mijloacele de distribuție ale propriului său SIR, el este considerat transportator participant;

(g)	„abonat” înseamnă o persoană sau o întreprindere, diferită de transportatorul participant, care utilizează, pe bază de contract sau alt acord încheiat cu vânzătorul unui sistem, un SIR în scopul vânzării directe către public a produselor sale de transport;

(h)	„consumator” înseamnă orice persoană care caută informații cu privire la și/sau dorește să achiziționeze un produs de transport aerian;

(i)	„afișaj principal” înseamnă un afișaj neutru și complet de date privind serviciile oferite între perechi de orașe, într-un interval specific de timp, și care conține, inter alia, toate zborurile directe efectuate de transportatorii participanți;

(j)	„durata totală a călătoriei” înseamnă diferența de timp dintre ora planificată de plecare și de sosire;

(k)	„îmbunătățirea serviciului” înseamnă orice produs sau serviciu diferit de mijloacele de distribuție, oferit de vânzătorul unui sistem în contul său abonaților sau consumatorilor în cadrul unui SIR;

(l)

„serviciu aerian regulat” înseamnă o serie de zboruri, fiecare dintre ele având toate caracteristicile următoare: — serviciul este efectuat de o aeronavă de transport de pasageri sau de pasageri și mărfuri și/sau de corespondență, contra cost, astfel încât să existe pentru fiecare zbor locuri disponibile spre vânzare publicului larg (fie direct la transportatorul aerian, fie la agenții săi autorizați); — serviciul este exploatat în așa fel, încât să deservească traficul dintre aceleași două sau mai multe puncte, fie: 1. conform unui orar publicat; fie 2. cu o regularitate și frecvență de așa natură, încât să fie recunoscut ca o serie sistematică.

Articolul 3

(1)   Vânzătorul unui sistem care oferă mijloace de distribuție privind serviciile aeriene regulate de transport de pasageri oferă, în mod egal și nediscriminatoriu, oricărui transportator aerian ocazia de a participa la aceste mijloace în limitele de capacitate ale sistemului în cauză, sub rezerva oricăror constrângeri tehnice pe care nu le poate controla.

(2)

(a) Vânzătorul sistemului: — nu impune condiții nerezonabile privind execuția vreunui contract încheiat cu un transportator participant; — nu cere să fie acceptate condiții suplimentare care, prin caracterul lor sau conform uzanței comerciale, nu au nici o legătură cu participarea la SIR-ul său și aplică aceleași condiții pentru același nivel de serviciu. (b) Vânzătorul unui sistem nu condiționează participarea unui transportator participant la SIR-ul său de neparticiparea acestuia în același timp la alt sistem. (c) Transportatorul participant are dreptul de a rezilia contractul încheiat cu vânzătorul unui sistem fără penalizare prin transmiterea unui preaviz care nu depășește șase luni și care expiră cel mai târziu la sfârșitul primului an al contractului.

(3)   Mijloacele de încărcare și prelucrare oferite de vânzătorul unui sistem sunt oferite tuturor transportatorilor participanți fără nici o discriminare.

(4)   Dacă vânzătorul sistemului aduce orice fel de îmbunătățire mijloacelor de distribuție furnizate sau echipamentului utilizat pentru furnizarea acestor mijloace, el oferă aceste îmbunătățiri tuturor transportatorilor participanți, în aceleași condiții, sub rezerva limitelor tehnice existente.

Articolul 4

(1)   Transportatorii participanți și cei care furnizează materiale de inclus în SIR se asigură că datele prezentate sunt complete, exacte, nu induc în eroare și sunt transparente.

(2)   Vânzătorul unui sistem nu manipulează materialele menționate la alineatul (1) într-un mod care ar conduce la furnizarea unor informații inexacte, discriminatorii sau susceptibile să inducă în eroare.

(3)   Vânzătorul unui sistem încarcă și prelucrează datele furnizate de transportatorii participanți cu aceeași grijă și promptitudine, sub rezerva constrângerilor impuse de metoda de încărcare aleasă de fiecare transportator participant și utilizând formatele standard folosite de vânzătorul sistemului.

Articolul 5

(1)   Vânzătorul unui sistem furnizează un afișaj principal în care introduce datele furnizate de transportatorii participanți privind orarul zborurilor, prețurile și locurile disponibile spre cumpărare de către public, în mod clar și complet, fără discriminare sau parțialitate, în special în ceea ce privește ordinea de prezentare a informațiilor.

(2)   Vânzătorul unui sistem nu afișează, în mod voit sau datorită neglijenței, informații inexacte sau susceptibile să inducă în eroare și, sub rezerva articolului 9 alineatul (5), în special:

—	criteriile utilizate pentru ordonarea informațiilor nu se bazează pe vreun factor legat în mod direct sau indirect de identitatea transportatorului și se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor transportatorilor participanți;

—	la definirea și selectarea perechilor de orașe nu se face nici o discriminare între diversele aeroporturi care deservesc același oraș.

(3)   Ordonarea opțiunilor de zbor în afișajul principal, pentru ziua sau zilele cerute, este cea stabilită în anexă, în afara cazului în care consumatorul cere, pentru o anumită tranzacție, o ordonare diferită.

Articolul 6

Vânzătorul unui sistem furnizează informații statistice sau de altă natură, generate de SIR-ul său, diferite de cele furnizate ca parte integrantă a mijloacelor de distribuție, numai cu respectarea următoarelor condiții:

(a)	informațiile privind rezervările individuale sunt oferite în mod egal transportatorului aerian sau transportatorilor aerieni participanți la serviciul care face obiectul rezervării în cauză;

(b)	informațiile în formă consolidată sau anonimă puse la dispoziția unui transportator aerian, la cererea acestuia, sunt oferite tuturor transportatorilor aerieni participanți, fără discriminare;

(c)	alte informații generate de SIR sunt furnizate cu acordul transportatorului aerian în cauză și sub rezerva oricărui acord încheiat între vânzătorul unui sistem și transportatorii participanți;

(d)	datele personale referitoare la consumatori și generate de un agent de voiaj sunt puse la dispoziția celor neimplicați în tranzacția respectivă numai cu acordul consumatorului respectiv.

Articolul 7

(1)   Obligațiile vânzătorului unui sistem, în conformitate cu articolele 3-6, nu se aplică față de un transportator asociat dintr-o țară terță, în măsura în care SIR-ul acestuia nu respectă dispozițiile prezentului regulament sau nu oferă transportatorilor aerieni comunitari un tratament echivalent cu cel acordat în temeiul prezentului regulament.

(2)   Obligațiile transportatorilor asociați și participanți conform articolului 8 nu se aplică față de un SIR controlat de transportatorii aerieni dintr-o țară terță, în măsura în care transportatorul asociat sau participant nu beneficiază în țara respectivă de un tratament echivalent cu cel acordat în temeiul prezentului regulament și al Regulamentului (CEE) nr. 2672/88 al Comisiei.

(3)   Vânzătorul unui sistem sau transportatorul aerian care dorește să se prevaleze de dispozițiile alineatelor (1) sau (2) trebuie să notifice Comisiei intenția sa și motivele care stau la baza ei cu cel puțin 14 zile înainte de a lua această măsură. În situații excepționale, Comisia poate acorda, la cererea vânzătorului sau a transportatorului aerian în cauză, o derogare de la regula celor 14 zile.

(4)   La primirea notificării, Comisia determină fără întârziere dacă există discriminare în sensul alineatelor (1) și (2). Dacă se constată că există o astfel de discriminare, Comisia informează toți vânzătorii de sisteme sau transportatorii aerieni comunitari în cauză, cât și statele membre. Dacă se constată că nu există discriminare în sensul alineatelor (1) sau (2), Comisia informează vânzătorii de sisteme sau transportatorii aerieni în cauză.

Articolul 8

(1)   Transportatorul aerian asociat sau participant nu asociază utilizarea unui anumit SIR de către un abonat de primirea vreunui comision sau alt stimulent pentru vânzarea sau eliberarea biletelor pentru oricare dintre produsele sale de transport aerian.

(2)   Transportatorul aerian asociat sau participant nu cere unui abonat să utilizeze un anumit SIR în vederea oricărei vânzări sau eliberări de bilete pentru oricare dintre produsele de transport aerian pe care el însuși le furnizează în mod direct sau indirect.

(3)   Alineatele (1) și (2) se aplică fără să aducă atingere oricăror condiții pe care un transportator aerian le poate impune unui agent de voiaj atunci când îl autorizează să vândă sau să elibereze bilete pentru produsele sale aeriene.

Articolul 9

(1)   Vânzătorul unui sistem pune la dispoziția tuturor abonaților, fără discriminare, mijloacele de distribuție a unui SIR.

(2)   Vânzătorul unui sistem nu cere abonaților să semneze un contract de exclusivitate și nu îi împiedică, în mod direct sau indirect, să se aboneze sau să utilizeze oricare alt sistem sau alte sisteme.

(3)   Vânzătorul unui sistem oferă tuturor abonaților, fără discriminare, îmbunătățirea serviciului pe care o oferă unuia dintre ei.

(4)   Vânzătorul unui sistem nu impune condiții nerezonabile privind execuția vreunui contract încheiat cu un abonat și, în special, abonatul are dreptul de a rezilia contractul încheiat cu vânzătorul unui sistem, fără a fi supus penalizărilor, prin transmiterea unui preaviz care nu depășește trei luni și care expiră cel mai târziu la sfârșitul primului an al contractului.

(5)   Vânzătorul unui sistem asigură, fie prin mijloace tehnice, fie pe bază de contract încheiat cu abonatul, că afișajul principal este furnizat pentru fiecare tranzacție în parte și că abonatul nu manipulează materialele furnizate de SIR-uri într-un mod care ar conduce la prezentarea unor informații inexacte, discriminatorii sau susceptibile să inducă în eroare consumatorii. Totuși, abonatul poate, în vederea oricărei tranzacții, să reordoneze datele sau să folosească alte afișaje pentru a răspunde unei preferințe exprimate de un consumator.

(6)   Vânzătorul unui sistem nu impune vreunui abonat obligația de a accepta o ofertă de echipament tehnic, dar poate cere să fie utilizat un echipament compatibil cu al său.

Articolul 10

(1)   Comisionul perceput de vânzătorul unui sistem este nediscriminatoriu și într-un raport rezonabil cu costul serviciului oferit și utilizat și este, în special, același pentru același nivel de serviciu.

(2)   La cerere, vânzătorul unui sistem furnizează părților interesate detalii privind procedurile, comisioanele, posibilitățile curente oferite de sistem, criteriile de editare și afișare utilizate. Totuși, această dispoziție nu obligă pe vânzătorul unui sistem să furnizeze informații care fac obiectul unui drept de proprietate, precum programele de calculator.

(3)   Toate modificările aduse comisioanelor, condițiilor sau posibilităților oferite, împreună cu motivele care stau la baza acestora, sunt comunicate tuturor transportatorilor participanți și abonaților, fără discriminare.

Articolul 11

(1)   La primirea unei plângeri sau din proprie inițiativă, Comisia inițiază procedurile necesare pentru a pune capăt încălcării dispozițiilor prezentului regulament.

(2)   Plângerile pot fi înaintate de către:

(a)	statele membre;

(b)	persoanele fizice sau juridice care invocă un interes legitim.

(3)   Comisia transmite imediat statelor membre cópii ale plângerilor, ale cererilor și ale tuturor documentelor relevante care i-au fost trimise sau pe care le trimite în cursul acestor proceduri.

Articolul 12

(1)   În îndeplinirea îndatoririlor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Comisia poate obține toate informațiile necesare din partea statelor membre și a întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi.

(2)   Comisia poate stabili un termen limită de minimum o lună pentru comunicarea informațiilor solicitate.

(3)   La transmiterea unei cereri de informații adresate unei întreprinderi sau asociații de întreprinderi, Comisia transmite o copie statului membru pe al cărui teritoriu se află sediul întreprinderii sau al asociației de întreprinderi.

(4)   În cererea sa, Comisia precizează temeiul legal și scopul cererii, precum și penalizările pentru furnizarea unor informații incorecte conform articolului 16 alineatul (1).

(5)   Proprietarii întreprinderii sau reprezentanții lor și, în cazul persoanelor juridice sau al societăților comerciale, al firmelor sau al asociațiilor fără personalitate juridică, persoana autorizată să le reprezinte în temeiul legii sau al statutului sunt obligați să furnizeze informațiile solicitate.

Articolul 13

(1)   În îndeplinirea îndatoririlor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Comisia poate întreprinde toate investigațiile necesare privind întreprinderile și asociațiile de întreprinderi. În acest scop, funcționarii autorizați de Comisie sunt împuterniciți să:

(a)	examineze registrele și alte evidențe comerciale;

(b)	copieze registrele și alte evidențe comerciale sau să facă extrase din acestea;

(c)	ceară explicații verbale pe loc;

(d)	acceseze orice incintă, teren și vehicul utilizat de întreprinderi sau asociații de întreprinderi.

(2)   Funcționarii autorizați ai Comisiei își exercită atribuțiile la prezentarea unui mandat scris care specifică obiectul și scopul investigației, precum și penalitățile prevăzute în articolul 16 alineatul (1) pentru cazul în care registrele sau alte evidențe comerciale sunt prezentate în mod incomplet. În timp util înainte de investigație, Comisia informează statul membru pe al cărui teritoriu aceasta va avea loc despre investigație și despre identitatea funcționarilor autorizați.

(3)   Întreprinderile și asociațiile de întreprinderi se supun investigațiilor ordonate prin decizia Comisiei. Decizia specifică obiectul și scopul investigației, stabilește data de început a investigației și menționează penalitățile prevăzute în articolul 16 alineatul (1) și dreptul de revizuire a deciziei de către Curtea de Justiție.

(4)   Comisia ia deciziile menționate la alineatul (3) după consultarea statului membru pe al cărui teritoriu va avea loc investigația.

(5)   La cererea statului membru sau a Comisiei, funcționari ai statului membru pe al cărui teritoriu va avea loc investigația pot sprijinii reprezentanții Comisiei în îndeplinirea atribuțiilor lor.

(6)   În cazul în care o întreprindere se opune unei investigații ordonate în temeiul prezentului articol, statul membru respectiv acordă funcționarilor autorizați de Comisie sprijinul necesar efectuării investigației.

Articolul 14

(1)   Informațiile obținute ca rezultat al aplicării articolelor 12 și 13 sunt utilizate numai în scopul cererii sau investigației respective.

(2)   Fără să aducă atingere articolelor 11 și 20, Comisia și autoritățile competente ale statelor membre, funcționarii lor oficiali și alți funcționari nu divulgă informațiile care cad sub incidența secretului profesional, pe care le-au obținut în urma aplicării prezentului regulament.

(3)   Alineatele (1) și (2) nu împiedică publicarea informațiilor cu caracter general sau a studiilor care nu conțin informații referitoare la o anumită întreprindere sau asociație de întreprinderi.

Articolul 15

(1)   În cazul în care o întreprindere sau asociație de întreprinderi nu furnizează informațiile solicitate în termenul stabilit de Comisie sau furnizează informații incomplete, Comisia cere prin decizie transmiterea acestor informații. Decizia identifică informațiile cerute, stabilește termenul de furnizare a informațiilor și menționează penalitățile prevăzute la articolul 16 alineatul (1), cât și dreptul de revizuire a deciziei de către Curtea de Justiție.

(2)   Comisia transmite în același timp o copie a deciziei sale autorităților competente ale statului membru pe al cărui teritoriu este situat sediul întreprinderii sau al asociației de întreprinderi în cauză.

Articolul 16

(1)   Comisia poate, prin decizie, să impună întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi amenzi cuprinse între 1 000 și 50 000 ECU în cazul în care, în mod voit sau datorită neglijenței:

(a)	acestea furnizează informații incorecte ca răspuns la o cerere făcută în conformitate cu articolul 12 sau nu furnizează informații în termenul stabilit;

(b)	acestea prezintă în timpul investigației registrele sau alte evidențe comerciale în formă incompletă sau refuză să se supună investigației efectuate în temeiul articolului 13 alineatul (1).

(2)   Comisia poate, prin decizie, să impună vânzătorilor de sisteme, transportatorilor asociați, transportatorilor participanți și/sau abonaților amenzi pentru încălcarea prezentului regulament, de până la maximum 10 % din cifra de afaceri anuală a întreprinderii respective realizată prin activitatea în cauză.

La stabilirea volumului amenzii, se ține cont atât de gravitatea, cât și de durata încălcării.

(3)   Deciziile luate în temeiul alineatelor (1) și (2) nu au caracter penal.

Articolul 17

Curtea de Justiție are competența materială, în înțelesul articolului 172 din tratat, să revizuiască deciziile prin care Comisia a impus amenzi; aceasta poate anula, reduce sau majora amenda.

Articolul 18

În vederea aplicării articolului 16, unitatea de cont adoptată la întocmirea bugetului general al Comunităților Europene în conformitate cu articolele 207 și 209 din tratat este ECU.

Articolul 19

(1)   Înainte de a lua deciziile prevăzute la articolul 16, Comisia oferă întreprinderii sau asociației de întreprinderi respective ocazia de a fi audiată cu privire la chestiunile față de care Comisia are sau a avut obiecții.

(2)   În cazul în care Comisia sau autoritățile competente ale statelor membre consideră că este necesar, ele pot audia și alte persoane fizice sau juridice. Cererile de audiere înaintate de aceste persoane sunt acceptate în situațiile în care prezintă un grad de interes suficient de ridicat.

Articolul 20

(1)   Comisia publică deciziile pe care le ia în temeiul articolului 16.

(2)   Publicația specifică numele părților și elementele esențiale ale deciziei; ea ține cont de interesele legitime ale întreprinderilor legate de apărarea secretelor lor de afaceri.

Articolul 21

(1)   Prezentul regulament se aplică de la 1 august 1989 tuturor SIR-urilor pentru servicii regulate de transport aerian de pasageri.

(2)   Fără să aducă atingere alineatului (1), articolul 5 alineatul (3) și articolul 9 alineatul (5) nu se aplică înainte de 1 ianuarie 1990 acelor SIR-uri care și-au stabilit administrația centrală și sediul principal în Comunitate înainte de 1 august 1989. Comisia poate acorda o derogare suplimentară de 12 luni acelor SIR-uri care, din motive tehnice, nu sunt în măsură să respecte aceste decizii până la 1 ianuarie 1990.

Articolul 22

Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului intern privind securitatea și ordinea publică și protecția datelor.

Articolul 23

Consiliul decide cu privire la revizuirea prezentului regulament până la 31 decembrie 1992, pe baza propunerii Comisiei care trebuie să fie transmisă până la 31 martie 1992 împreună cu un raport privind aplicarea prezentului regulament.

---

(1)  JO C 294, 18.11.1988, p. 12.

(2)  JO C 158, 26.6.1989.

(3)  JO C 56, 6.3.1989, p. 32.

(4)  JO L 239, 30.8.1988, p. 13.

---

ANEXĂ

CRITERII DE ORDONARE

Criterii generale

1.   Un afișaj principal include, ori de câte ori este posibil, zborurile de legătură ale principalilor transportatori participanți pentru a căror construire se folosesc cel puțin nouă puncte de legătură. Un transportator participant poate solicita includerea unui serviciu indirect dacă lungimea rutei nu depășește 130 % din distanța ortodromică dintre cele două aeroporturi. Rutele construite cu puncte de legătură și care depășesc 130 % pot să nu fie utilizate.

2.   Vânzătorul unui sistem nu utilizează spațiul ecranului din cadrul afișajului său principal în așa fel, încât să pună în evidență în mod excesiv o anumită alternativă de călătorie sau să afișeze alternative nerealiste.

3.   În cazul în care vânzătorul unui sistem optează să afișeze informații privind oricare pereche de orașe în raport cu orarele sau prețurile transportatorilor neparticipanți, aceste informații trebuie afișate în mod exact, să nu fie susceptibile de a induce în eroare și să nu facă discriminare între transportatorii afișați.

4.   Dacă informațiile privind numărul de servicii aeriene directe și identitatea transportatorilor aerieni în cauză nu sunt complete, acest lucru se menționează în mod clar pe afișajul respectiv.

Criterii pentru serviciile aeriene regulate

1.   Ordonarea alternativelor de zbor în afișajele principale privind serviciile aeriene regulate, pentru ziua sau zilele solicitate, se face în ordinea următoare, în afara cazului în care consumatorul solicită o ordine diferită în vederea unei anumite tranzacții:

(i)	toate zborurile directe fără escală între perechile de orașe respective;

(ii)	alte zboruri directe, care nu implică schimbarea aparatului de zbor, între perechile de orașe respective;

(iii)

zborurile cu legătură.

Consumatorul trebuie să aibă cel puțin posibilitatea de a cere ca afișajul principal să fie ordonat după ora de plecare sau sosire și/sau durata totală a călătoriei. În absența unei preferințe a consumatorului, afișajul principal este ordonat după ora de plecare, pentru grupa (i), și durata totală a călătoriei, pentru grupele (ii) și (iii).

2.   Zborurile regulate cu escale, schimbarea aparatului de zbor, schimbarea aeroportului și/sau utilizarea aceluiași cod trebuie identificate în mod clar. Zborurile care utilizează același cod sunt asimilate zborurilor cu legătură.

---

07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

37

---

31989L0629

---

L 363/27

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 4 decembrie 1989

privind limitarea emisiilor sonore produse de avioanele civile subsonice cu reacție

(89/629/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 84 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât aplicarea standardelor emisiilor sonore avioanelor civile subsonice cu reacție are consecințe importante pentru prestarea serviciilor de transport aerian, în special dacă aceste standarde impun restricții în ceea ce privește tipul de avioane care pot fi exploatate de companiile aeriene, încurajează investițiile în avioanele cele mai moderne și mai silențioase disponibile și facilitează exploatarea mai bună a capacității existente, inclusiv cea a aeroporturilor; întrucât Directiva 80/51/CEE (4), astfel cum a fost modificată prin Directiva 83/206/CEE (5), stabilește valori limită pentru aceste emisii sonore;

întrucât programul de priorități al Consiliului pentru studiul problemelor de transport aerian se referă la emisiile provenind de la aeronave, inclusiv emisiile sonore;

întrucât programul de acțiune al Comunităților Europene în domeniul mediului (6) subliniază importanța problemei zgomotului și, în special, necesitatea de a se acționa împotriva zgomotului cauzat de traficul aerian;

întrucât zgomotul avioanelor ar trebui redus în continuare, ținând cont de factorii de mediu, posibilitățile tehnice și consecințele economice;

întrucât, prin urmare, este oportun să se limiteze înscrierea de avioane civile subsonice cu reacție în registrele statelor membre la acele avioane care îndeplinesc normele specificate în partea II, capitolul 3, volumul 1 din anexa 16 la Convenția privind aviația civilă internațională, a doua ediție (1988); întrucât în perspectiva creării unui spațiu fără frontiere interne, ar fi rezonabil să se excludă de la această limitare de înscriere avioanele înscrise în registrele naționale ale statelor membre la 1 noiembrie 1990; întrucât, datorită libertății de circulație care rezultă dintr-o astfel de normă, este esențial ca excepțiile să fie limitate, iar cele acordate să fie îndeaproape monitorizate și limitate ca durată;

întrucât trebuie introduse norme comune în acest scop, în termene rezonabile, pentru a se asigura o abordare armonizată la scara întregii Comunități și pentru a se completa normele existente; întrucât acest aspect este deosebit de important având în vedere stimularea recentă a liberalizării traficului aerian european;

întrucât lucrările desfășurate de Comunitate în cooperare cu alte organisme internaționale indică faptul că limitarea înscrierii în registrele statelor membre de avioane care nu pot îndeplini standardele de certificare sonoră prevăzute la capitolul 3 din anexa 16 mai sus-menționată nu prezintă în sine decât un interes marginal pentru mediu și prin urmare trebuie considerată doar ca o primă fază, care trebuie urmată de măsuri de limitare a exploatării avioanelor care nu îndeplinesc normele capitolului 3 al anexei 16 menționate mai sus,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   Obiectivul prezentei directive este de a stabili norme mai stricte pentru limitarea emisiilor sonore ale avioanelor civile subsonice cu reacție.

(2)   Prezenta directivă nu se aplică avioanelor a căror masă maximă la decolare este mai mică sau egală cu 34 000 kg și care au o capacitate de cel mult 19 locuri.

Articolul 2

(1)   Statele membre iau măsuri ca, de la 1 noiembrie 1990, avioanele civile subsonice cu reacție, înmatriculate după această dată pe teritoriul lor, să nu poată fi exploatate pe teritoriul lor sau pe teritoriul unui alt stat membru decât dacă sunt prevăzute cu un certificat privind emisiile sonore care respectă standarde cel puțin echivalente cu cele enunțate în partea II, capitolul 3, volumul 1 din anexa 16 la Convenția privind aviația civilă internațională, a doua ediție (1988).

(2)   Alineatul (1) nu se aplică avioanelor înscrise în registrele naționale ale statelor membre la 1 noiembrie 1990.

(3)   Teritoriul menționat la alineatul (1) nu include departamentele de peste mări menționate la articolul 227 alineatul (2) din tratat.

Articolul 3

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că obiectivul enunțat la articolul 1 alineatul (1) nu este eludat, de exemplu printr-o formă de contract de închiriere.

Articolul 4

Statele membre pot acorda derogări de la articolul 2 în cazurile următoare:

(a)	avioane de interes istoric;

(b)	avioane utilizate de un operator dintr-un stat membru înainte de 1 noiembrie 1989, pe bază de contract de cumpărare în rate sau închiriere aflat încă în vigoare și care, în acest context, au fost înmatriculate într-o țară terță;

(c)	avioane închiriate unui operator dintr-o țară terță, care din acest motiv au fost radiate în mod temporar din registrul unui stat membru;

(d)

un avion care înlocuiește un alt avion care a fost distrus în mod accidental și pe care operatorul nu îl poate înlocui cu un avion comparabil disponibil pe piață și prevăzut cu certificatul privind emisiile sonore menționat la articolul 2 alineatul (1), cu condiția ca avionul înlocuitor să fie înmatriculat în termen de un an de la data producerii distrugerii menționate;

(e)	avioane echipate cu motoare având un raport de diluție cel puțin egal cu 2.

Articolul 5

Statele membre pot acorda derogări de la articolul 2 pe o perioadă inițială de până la 3 ani și care se poate reînnoi pe perioade de până la doi ani, cu condiția ca aceste derogări să expire înainte de 31 decembrie 1995, pentru:

—	avioane care sunt închiriate pe termen scurt de la o țară terță, cu condiția ca operatorul să dovedească că este vorba de o practică curentă în domeniul său de activitate și că, altfel, activitățile sale ar fi compromise;

—	avioane în cazul cărora operatorul dovedește că, în absența lor, activitățile sale ar fi afectate în mod anormal.

Articolul 6

(1)   Un stat membru care acordă derogări informează autoritățile competente ale statelor membre și Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Statele membre recunosc derogările acordate de alte state membre în temeiul articolelor 4 și 5.

Articolul 7

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive înainte de 30 septembrie 1990.

(2)   Statele membre comunică Comisiei textul dispozițiilor pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 8

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 37, 14.2.1989, p. 6.

(2)  JO C 158, 26.6.1989, p. 492.

(3)  JO C 221, 28.8.1989, p. 1.

(4)  JO L 18, 24.1.1980, p. 26.

(5)  JO L 117, 4.5.1983, p. 15.

(6)  JO C 328, 7.12.1987, p. 1.

---

07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

39

---

31989R4058

---

L 390/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CEE) NR. 4058/89 AL CONSILIULUI

din 21 decembrie 1989

privind stabilirea prețurilor la transportul rutier de mărfuri între statele membre

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 75,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât o anumită politică privind prețurilor la transport constituie un aspect important al politicii comune de transport, care trebuie stabilită de Comisie, în conformitate cu tratatul;

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 3568/83 al Consiliului din 1 decembrie 1983 privind stabilirea prețurilor la transportul rutier de mărfuri între statele membre (4), modificat de Regulamentul (CEE) nr. 1991/88 (5), expiră la 31 decembrie 1989 și întrucât acesta prevede în articolul 20 că decizia Consiliului trebuie adoptată, pe baza unei propuneri a Comisiei, referitor la sistemele ulterioare aplicabile prețurilor la aceste transporturi;

întrucât, conform deciziei Consiliului, stabilirea liberă a prețurilor pentru transportul rutier de mărfuri o reprezintă sistemul tarifar cel mai potrivit pentru crearea unei piețe libere a transporturilor, pentru obiectivele pieței interne și pentru necesitatea adoptării unui sistem tarifar, aplicat în mod unitar în întreaga Comunitate; întrucât sistemul tarifar prezent este, de asemenea, potrivit pentru situația specifică a acestui sector;

întrucât ar trebui să existe posibilitatea monitorizării tendințelor privind tarifele de transport,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Prezentul regulament se aplică transportului rutier de mărfuri între statele membre, efectuat pe spezele unei părți terțe, chiar dacă, în momentul operațiunilor de transport, o parte din drum se efectuează:

—	în tranzit printr-o țară terță sau

—	cu un vehicul încărcat pe un alt mijloc de transport, fără o reîncărcare intermediară a mărfurilor.

Articolul 2

De la 1 ianuarie 1990, prețurile pentru operațiunile de transport prevăzute în articolul 1 se stabilesc prin acordul liber dintre părțile contractului de transport.

Articolul 3

(1)   În vederea introducerii unui sistem definitiv de supraveghere a piețelor de transport, întreprinderile de transport, expeditorii, comisionarii de fraht și alți agenți de transport trebuie să comunice autorităților competente din statele lor membre, la solicitarea acestora, orice informații privind prețurile percepute în transportul rutier internațional de mărfuri.

(2)   Informațiile obținute la punerea în aplicare a prezentului regulament sunt afectate de obligativitatea secretului profesional.

(3)   Statele membre trimit Comisiei, la solicitarea acesteia, orice informație de care dispun.

Articolul 4

(1)   Statele membre adoptă, în timp util, actele cu putere de lege și actele administrative necesare aplicării prezentului regulament și informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Statele membre se asistă reciproc și asistă Comisia în aplicarea prezentului regulament.

---

(1)  JO C 152, 20.6.1989, p. 8.

(2)  JO C 323, 27.12.1989.

(3)  JO C 329, 30.12.1989.

(4)  JO L 359, 22.12.1983, p. 1.

(5)  JO L 176, 7.7.1988, p. 5.

---

07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

41

---

31990R2343

---

L 217/8

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CEE) NR. 2343/90 AL CONSILIULUI

din 24 iulie 1990

privind accesul operatorilor de transport aerian la rutele de servicii aeriene regulate intracomunitare și împărțirea capacității locurilor între operatorii de transport aerian pe serviciile aeriene regulate între statele membre

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 84 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului economic și social (3),

întrucât este necesar să se adopte măsuri în privința stabilirii în mod progresiv a pieței interne în cursul perioadei ce expiră la 31 decembrie 1992 conform articolului 8a din tratat; întrucât piața internă prezintă un spațiu fără frontiere interne în care libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor este asigurată;

întrucât prin Decizia nr. 87/602/CEE (4) un prim pas a fost făcut către liberalizarea repartizării capacității de locuri și accesul pe piață, măsură necesară realizării pieței interne în domeniul transporturilor aeriene; întrucât Consiliul a convenit să adopte măsuri noi de liberalizare la sfârșitul unei perioade inițiale de trei ani;

întrucât este necesar să se aplice, la 1 iulie 1992, principiile ce guvernează relațiile între statele de înmatriculare și operatorii de transport aerian posesori ai unei licențe pe teritoriul lor, pe baza specificațiilor și criteriilor comune;

întrucât Spania și Regatul Unit au convenit la Londra, la 2 decembrie 1987, printr-o declarație a miniștrilor afacerilor externe din cele două țări cu privire la un regim care să intensifice cooperarea în utilizarea aeroportului Gibraltar și întrucât acest regim nu este încă pus în aplicare;

întrucât dezvoltarea sistemului de trafic aerian în insulele grecești și în insulele atlantice care includ regiunea autonomă a insulelor Azore este, pe moment, necorespunzătoare și întrucât, prin urmare, aeroporturile situate în aceste insule trebuie să fie exceptate temporar de la aplicarea prezentului regulament;

întrucât infrastructura aeroportului din Porto este în curs de dezvoltare pentru a putea face față creșterii serviciilor regulate; întrucât rezultă că aeroportul ar trebui să fie scutit temporar de la aplicarea prezentului regulament până când extinderea infrastructurilor este finalizată;

întrucât este necesar, în cazuri limitate, să existe dispoziții speciale pentru serviciile aeriene pe noi rute între aeroporturile regionale și pentru obligațiile de serviciu public necesare menținerii serviciilor către anumite aeroporturi regionale;

întrucât un acces sporit la piață va stimula dezvoltarea sectorului comunitar al transporturilor aeriene și se va traduce printr-o îmbunătățire a serviciilor în beneficiul utilizatorilor; întrucât este necesar să se introducă dispoziții mai liberale în materie de desemnări multiple și de drepturi de trafic de libertatea a treia, a patra și a cincea;

întrucât, din motive ce țin de infrastructura aeroportuară, de ajutoarele pentru navigație și de disponibilitatea sloturilor, este necesar să se prevadă anumite limitări referitoare la exercitarea dreptului de trafic;

întrucât exercitarea drepturilor de trafic trebuie să fie compatibilă cu normele în materie de securitate, de protecție a mediului, de atribuire a sloturilor și de condițiile de acces în aeroporturi și trebuie tratată fără discriminare din punct de vedere al naționalității;

întrucât normele bilaterale cu privire la cotele-părți de capacitate nu sunt compatibile cu principiile pieței interne a cărei finalizare este prevăzută în 1993 în domeniul transporturilor aeriene; întrucât restricțiile bilaterale trebbie, din acel moment, reduse treptat;

întrucât este deosebit de important să se încurajeze dezvoltarea serviciilor interregionale astfel încât să se dezvolte rețeaua comunitară și să se contribuie la rezolvarea problemei referitoare la congestionarea anumitor aeroporturi mari; întrucât, prin urmare, trebuie stabilite anumite reguli mai liberale în materie de împărțire a capacității pentru aceste servicii;

întrucât, având în vedere importanța relativă pentru anumite state membre pe care traficul neregulat o deține în raport cu traficul regulat, trebuie luate măsuri specifice pentru a diminua repercusiunile asupra posibilităților comerciale ale operatorilor de transport din statele membre, care participă la acest tip de trafic; întrucât măsurile ce trebuie luate nu trebuie să vizeze limitarea traficului neregulat, nici să îl supună unei reglementări;

întrucât, ținând seama de situația concurențială a pieței, trebuie să se adopte dispoziții pentru a preveni un impact economic nejustificat asupra transportatorilor aerieni;

întrucât prezentul regulament înlocuiește Directiva 83/416/CEE (5) astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 89/463/CEE (6) și prin Decizia 87/602/CEE; întrucât, prin urmare, este cazul să se abroge această directivă și această decizie;

întrucât este de dorit să se adopte alte măsuri de liberalizare de către Consiliu, inclusiv în materie de cabotaj, privind accesul la piață și la împărțirea capacității la 30 iunie 1992,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Domeniu de aplicare și definiții

Articolul 1

(1)   Prezentul regulament se referă la:

(a)	accesul la piață al operatorilor comunitari de transport aerian;

(b)	împărțirea capacității de locuri între operatorul sau operatorii de transport aerian posesori ai unei licențe într-un stat membru și operatorul sau operatorii de transport aerian posesori ai unei licențe într-un alt stat membru cu privire la serviciile aeriene regulate ce leagă aceste state.

(2)   Aplicarea prezentului regulament aeroportului din Gibraltar nu aduce atingere pozițiilor juridice respective ale Regatului Spaniei și Regatului Unit cu privire la diferendul în legătură cu suveranitatea asupra teritoriului unde acest aeroport este situat.

(3)   Aplicarea dispozițiilor prezentului regulament aeroportului din Gibraltar este suspendată până la punerea în aplicare a regimului prevăzut în declarația comună făcută la data de 2 decembrie 1987 de către miniștrii de afaceri externe din Spania și Regatul Unit. Guvernele Regatului Spaniei și Regatului Unit informează Consiliul despre data acestei puneri în aplicare.

(4)   Aeroporturile din insulele grecești și din insulele atlantice ce formează regiunea autonomă Azore sunt scutite de aplicarea prezentului regulament până la data de 30 iunie 1993. Dacă Consiliul nu decide altfel, pe baza propunerii Comisiei, această scutire se aplică pentru o perioadă suplimentară de cinci ani și poate fi prelungită din nou pentru cinci ani.

Aeroportul din Porto este exonerat de la aplicarea prezentului regulament până la data de 31 decembrie 1992. Această derogare se abrogă de îndată ce Republica Portugheză consideră că au fost îmbunătățite condițiile economice ale acestui aeroport.

În acest scop, Republica Portugheză informează Comisia care, la rândul ei, informează celelalte state membre despre acest lucru.

Articolul 2

În înțelesul prezentului regulament:

(a)	„operator de transport aerian” înseamnă o întreprindere de transport aerian având o licență de operare valabilă, eliberată de un stat membru pentru exploatarea serviciilor aeriene regulate;

(b)

„drept de trafic de libertatea a treia” înseamnă dreptul pe care îl are un operator de transport aerian posesor al unei licențe într-un stat, de a debarca, pe teritoriul altui stat, pasageri, marfă și poștă îmbarcate în statul unde a fost eliberată licența; „drept de trafic de libertatea a patra” înseamnă dreptul pe care îl are un operator de transport aerian, posesor al unei licențe într-un stat, de a îmbarca, pe teritoriul unui alt stat, pasageri, marfă și poștă pentru a-i debarca în statul unde a fost eliberată licența; „drept de trafic de libertatea a cincea” înseamnă dreptul pe care îl are un operator de transport aerian, de a efectua transport de pasageri, marfă și poștă între două state, altele decât statul unde a fost eliberată licența;

(c)	„statele în cauză” înseamnă statele membre între care se exploatează un serviciu aerian regulat;

(d)	„statul de înmatriculare” înseamnă statul membru în care licența prevăzută la litera (a) este eliberată;

(e)

„operator comunitar de transport aerian” înseamnă: (i) un operator de transport aerian care are și continuă să aibă administrația centrală și principalul sediu de afaceri în Comunitate, a cărui participare majoritară este și rămâne deținută de statele membre și/sau de cetățeni ai statelor membre și care este controlat efectiv de aceste state sau de aceste persoane, sau (ii) un operator de transport aerian care, la data adoptării prezentului regulament, nu corespunde definiției de la punctul (i): 1. fie are administrația centrală și principalul sediu de afaceri în Comunitate și a asigurat, pe timpul celor 12 luni ce preced adoptarea prezentului regulament, servicii aeriene, regulate sau nu, în Comunitate 2. fie a asigurat, pe parcursul celor 12 luni ce preced adoptarea prezentului regulament, servicii aeriene regulate între statele membre cu titlu de drepturi de trafic de libertatea a treia și a patra. Operatorii de transport aerian care corespund criteriilor enunțate la punctul (ii) sunt enumerați în anexa I;

(f)

„serviciu aerian regulat” înseamnă o serie de zboruri în care fiecare prezintă ansamblul caracteristicilor următoare: (i) traversează spațiul aerian al mai multor state membre; (ii) este efectuat, cu titlu oneros, prin intermediul aeronavelor destinate să transporte pasageri sau pasageri, marfă și/sau poștă, în condițiile în care, pentru fiecare zbor, locurile vândute individual sunt puse la dispoziția publicului (fie direct prin operatorul de transport aerian, fie prin agenții săi) (iii) este organizat în așa fel încât să asigure legătura între aceleași două puncte sau mai multe: 1. fie conform unui orar publicat; 2. fie cu o regularitate sau o frecvență astfel încât să facă parte dintr-o serie organizată evidentă;

(g)	„zbor” înseamnă o plecare de la un aeroport determinat către un aeroport de destinație determinat;

(h)	„desemnare multiplă pe baza unei perechi de țări” înseamnă desemnarea de către un stat de înmatriculare a doi operatori de transport aerian sau mai mulți, posesori ai unei licențe eliberate de acesta pentru exploatarea serviciilor aeriene regulate între teritoriul său și al altui stat membru;

(i)

„desemnare multiplă pe baza perechilor de orașe” înseamnă desemnarea de către un stat de înmatriculare a doi sau mai mulți operatori de transport aerian, posesori ai unei licențe eliberate de statul respectiv, pentru exploatarea unui serviciu aerian regulat între un aeroport sau un sistem aeroportuar situat pe teritoriul său și un aeroport sau un sistem aeroportuar situat pe teritoriul altui stat membru;

(j)	„aeroport regional” înseamnă orice aeroport ce nu figurează pe lista din anexa II, ca aeroport de categoria 1;

(k)	„sistem aeroportuar” înseamnă două aeroporturi sau mai multe, regrupate pentru a deservi același oraș, după cum este indicat în anexa II;

(l)	„capacitate”: numărul de locuri oferite publicului pentru un serviciu aerian regulat în cursul unei perioade determinate;

(m)	„cotă-parte a capacității” înseamnă cota-parte a unui stat membru exprimată în procente din capacitatea totală calculată conform articolului 11 pe o legătură bilaterală cu un alt stat membru, cu excluderea oricărei capacități ce oferă servicii de transport aerian de libertatea a cincea;

(n)

„obligație de serviciu public” înseamnă orice obligație impusă unui operator de transport aerian de a lua, pentru orice legătură pe care o poate exploata în baza unei licențe ce i-a fost eliberată de către un stat membru, toate măsurile potrivite pentru a asigura prestarea unui serviciu care să răspundă unor norme fixe în materie de continuitate, de regularitate și de capacitate, norme pe care operatorul de transport nu le-ar îndeplini, dacă nu ar fi obligat să ia în considerație decât interesul său comercial.

Raporturi între statele de înmatriculare și operatorii lor de transport aerian

Articolul 3

(1)   Prezentul regulament nu aduce atingere raporturilor între un stat membru și operatorii săi de transport aerian, cărora acest stat le-a eliberat o licență în ceea ce privește accesul la piață și împărțirea capacității.

(2)   Pe baza unei propuneri a Comisiei cu privire la caietele de sarcini și criteriile comune, care trebuie prezentată cel târziu la 31 mai 1991, Consiliul adoptă, în vederea aplicării acestora până la data de 1 iulie 1992, normele referitoare la eliberarea de licențe operatorilor de transport aerian și de licențe de operare a rutelor.

Drepturi de trafic de libertatea a treia și a patra

Articolul 4

Sub rezerva prezentului regulament, operatorii comunitari de transport aerian sunt autorizați să furnizeze servicii aeriene de libertatea a treia și a patra între aeroporturile sau sistemele aeroportuare ale unui stat membru și aeroporturile sau sistemele aeroportuare ale altui stat membru, dacă aceste aeroporturi sau sisteme aeroportuare sunt deschise traficului între statele membre sau serviciilor internaționale.

Raporturi între un stat membru și operatorii de transport aerian din celelalte state membre

Articolul 5

(1)   Sub rezerva articolului 6, un stat membru autorizează operatorii de transport aerian titulari ai unei licențe dintr-un alt stat membru, care au fost autorizați de către statul lor de înmatriculare:

—	să exercite drepturi de trafic de libertatea a treia sau a patra conform articolului 4;

—	să utilizeze, în Comunitate, același număr de zbor pentru serviciile combinate de libertatea a treia sau a patra.

(2)   Atunci când un operator de transport aerian al unui stat membru a obținut o licență, în conformitate cu prezentul articol, pentru a exploata un serviciu aerian regulat, statul de înmatriculare al acestui operator de transport aerian nu trebuie să-și exprime nici o obiecție, dacă o cerere de instaurare a unui serviciu aerian regulat pe aceeași legătură este prezentată de un operator de transport aerian din celălalt stat în cauză.

(3)

(a) Un stat membru, în urma consultărilor cu alte state interesate, poate impune o obligație de serviciu public pentru serviciile aeriene către un aeroport regional situat pe teritoriul său, pe o rută care este considerată ca fiind vitală pentru dezvoltarea economică a regiunii în care este situat aeroportul, în măsura necesară pentru a asigura pe această rută o prestare de servicii adecvată, care să răspundă unor norme fixe în materie de continuitate, regularitate, capacitate și preț, norme pe care operatorul de transport nu le-ar satisface dacă ar trebui să aibă în vedere numai interesul său comercial. (b) Caracterul corespunzător al serviciilor de transport aerian este evaluat ținând cont: (i) de interesul public; (ii) de posibilitatea de a recurge la alte forme de transport și de capacitatea acestor forme de transport de a răspunde nevoilor luate în considerație; (iii) de tarifele și condițiile de transport aerian care pot fi propuse utilizatorilor. (c) Fără a aduce atingere alineatului (2), un stat membru nu este obligat să autorizeze mai mult de un operator de transport pentru a deservi o rută supusă unei obligații de serviciu public, dacă dreptul de a exploata acest serviciu este acordat pentru o perioadă de maximum trei ani, după licitația efectuată de orice operator de transport aerian, titular al unei licențe de operare eliberată în statele respective și orice operator comunitar de transport aerian care, conform articolului 8, este autorizat să exercite drepturi de trafic de libertatea a cincea pe rută. Ofertele prezentate de operatorii comunitari de transport aerian sunt comunicate celorlalte state interesate și Comisiei. (d) litera (c) nu se aplică în cazurile în care celălalt stat membru interesat propune un alt mod corespunzător de îndeplinire a acelorași obligații de serviciu public. (e) Prezentul alineat nu se aplică legăturilor cu o capacitate mai mare de treizeci de mii de locuri pe an.

(4)   Fără a aduce atingere alineatului (2), un stat membru, care a autorizat unul dintre operatorii de transport aerian titulari ai unei licențe pe care a eliberat-o pentru a exploata un serviciu de transport de pasageri pe o nouă rută între aeroporturi regionale, cu aeronave cu o capacitate ce nu depășește 80 de locuri, nu este obligat, pentru o perioadă de 2 ani, să autorizeze un serviciu aerian reciproc, cu condiția ca acest serviciu să nu fie exploatat cu aeronave cu o capacitate ce nu depășește 80 de locuri sau care face parte dintr-un serviciu exploatat în condițiile definite la articolul 7 și la care sunt puse în vânzare nu mai mult de 80 de locuri la fiecare zbor între cele două aeroporturi regionale în cauză.

(5)   Dacă un stat membru consideră că dezvoltarea unei legături este pe nedrept limitată de termenii alineatului (3) sau (4), Comisia recurge, la cererea acestui stat sau din proprie inițiativă sau dacă există dezacord asupra aplicării alineatului (3), la efectuarea unei anchete și, ținând cont de toți factorii pertinenți, decide, în termen de 2 luni de la începerea anchetei, dacă alineatul (3) sau (4) trebuie să se aplice în continuare rutei în cauză.

(6)   Comisia comunică decizia sa Consiliului și statelor membre. Orice stat membru poate informa Consiliul în legătură cu decizia Comisiei în termen de o lună. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate lua o decizie diferită în termen de o lună.

Desemnare multiplă

Articolul 6

(1)   Un stat membru acceptă desemnarea multiplă de către un alt stat membru pe baza unei perechi de țări.

(2)   Acceptă, în aceeași măsură, desemnarea multiplă pe baza unei perechi de orașe:

—	de la 1 ianuarie 1991, pentru rutele pe care au fost transportați mai mult de 140 000 de pasageri în cursul anului precedent sau pe care se asigură mai mult de 800 de zboruri dus-întors pe an;

—	de la 1 ianuarie 1992, pentru legăturile pe care au fost transportați mai mult de 100 000 de pasageri în cursul anului precedent sau pe care se asigură mai mult de 600 de zboruri dus-întors pe an.

Combinație de puncte

Articolul 7

La exploatarea serviciilor aeriene regulate cu două sau mai multe puncte de destinație sau plecare, situate în unul sau mai multe state membre, altele decât statul său de înmatriculare, un operator comunitar de transport aerian este autorizat de către statele interesate să combine servicii aeriene regulate și să utilizeze același număr de zbor. Drepturile de trafic între punctele combinate pot fi exercitate conform articolului 8.

Drepturi de trafic de libertatea a cincea

Articolul 8

(1)   Operatorii comunitari de transport aerian sunt autorizați, conform prezentului articol, să exercite drepturi de trafic de libertatea a cincea între puncte combinate din două state membre diferite, în condițiile următoare:

(a)	drepturile de trafic sunt exercitate asupra unui serviciu care constituie extensia unuia cu plecare din statul de înmatriculare al operatorului de transport sau care este preliminar unui serviciu cu destinația acestui stat și care este programat ca atare;

(b)

operatorul de transport aerian nu poate utiliza pentru serviciul de libertatea a cincea mai mult de 50 % din capacitatea de locuri pe care le folosește pe durata unui sezon pentru același serviciu de libertatea a treia și a patra, în care serviciul de libertatea a cincea este o extensie sau este preliminar.

(2)

(a) Operatorul de transport aerian poate utiliza, pentru serviciul de libertatea a cincea, o aeronavă diferită, dar a cărei mărime nu trebuie să depășească mărimea celei pe care o utilizează pentru serviciul de libertatea a treia sau a patra, în raport cu care serviciul de libertatea a cincea constituie o extensie. (b) Atunci când mai mult de un serviciu de libertatea a cincea este asigurat ca o extensie a unui serviciu de libertatea a treia sau a patra sau ca un preliminar al acestuia, capacitatea prevăzută la alineatul (1) litera (b) reprezintă capacitatea totală a locurilor disponibile pentru transportul de pasageri de libertatea a cincea la aceste servicii de libertatea a cincea.

(3)   Un operator de transport aerian care asigură un serviciu de libertatea a cincea, conform prezentului articol, furnizează statelor membre interesate, la cererea acestora, toate informațiile în materie privind:

(a)	capacitatea de locuri dintr-un sezon pentru serviciul de libertatea a treia și a patra, în raport cu care serviciul de libertatea a cincea constituie o extensie sau este preliminar; și

(b)	în cazul serviciilor de libertatea a cincea, la care se aplică articolul 8 alineatul (2) litera (b), capacitatea sezonieră utilizată pentru fiecare serviciu.

Condiții pentru exercitarea drepturilor de trafic

Articolul 9

Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului unui stat membru de a reglementa, fără discriminare pe motiv de naționalitate, împărțirea traficului între aeroporturi în cadrul unui sistem aeroportuar.

Articolul 10

(1)   Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (2), exercitarea drepturilor de trafic este supusă normelor comunitare, naționale, regionale sau locale publicate privind securitatea, protecția mediului și împărțirea sloturilor, precum și condițiilor următoare:

(a)	aeroportul sau sistemul aeroportuar respectiv trebuie să aibă structuri suficiente pentru acceptarea serviciului;

(b)	asistența acordată navigației trebuie să fie suficientă pentru acceptarea serviciului.

(2)   Atunci când condițiile de la alineatul (1) nu sunt îndeplinite, un stat membru poate, în ceea ce privește exercitarea acestor drepturi de trafic, să o supună unor condiții, să o limiteze sau să o refuze, sub rezerva ca aceasta să fie făcută fără discriminări pe motiv de naționalitate. Înainte de a lua o asemenea măsură, statul informează Comisia și îi furnizează toate informațiile necesare.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 9 și fără a fi necesar acordul celuilalt stat sau al celorlalte state membre interesate, un stat membru nu autorizează un operator de transport aerian:

(a)	să înființeze un nou serviciu; sau

(b)	să crească frecvența unui serviciu existent,

între un aeroport dat de pe teritoriul său și un alt stat membru câtă vreme un operator de transport titular al unei licențe eliberate de acest alt stat membru nu este autorizat, în temeiul alineatelor (1) și (2), să înființeze un nou serviciu sau să crească frecvențele unui serviciu existent cu destinația aeroportului în cauză, atât timp cât Consiliul nu adoptă și nu este în vigoare un regulament referitor la un cod de conduită privind împărțirea sloturilor întemeiate pe principiul general de nediscriminare pe motiv de naționalitate.

(4)   La cererea unui stat membru, Comisia examinează aplicarea alineatului (2) și/sau a alineatului (3) în fiecare caz și în decurs de o lună hotărăște dacă statul membru poate continua să aplice măsura.

(5)   Comisia comunică decizia sa Consiliului și statelor membre. Fiecare stat membru poate informa Consiliul cu privire la decizia Comisiei în termen de o lună. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate lua o decizie diferită în termen de o lună.

Cote-părți de capacitate

Articolul 11

(1)   De la 1 noiembrie 1990, un stat membru permite unui alt stat membru să majoreze în orice sezon cota-parte de capacitate cu 7,5 procente în raport de situația din sezonul precedent corespunzător, ținând cont că fiecare stat membru poate să revendice în orice eventualitate o cotă-parte a capacității de 60 %.

(2)   Consiliul adoptă, în vederea aplicării lor până cel târziu la 1 ianuarie 1993 și pe baza unei propuneri care trebuie prezentată Comisiei până cel târziu la 31 decembrie 1991, dispozițiile care prevăd abrogarea limitelor de împărțire a capacităților între statele membre.

(3)   Limitele de împărțire a capacităților nu se aplică în cazul unui serviciu asigurat între aeroporturi regionale, oricare ar fi capacitatea aeronavelor.

(4)   La aplicarea dispozițiilor alineatului (1) nu se ține cont de reducerile unilaterale de capacitate. În aceste cazuri, baza de calcul a cotelor părți de capacitate este capacitatea oferită în cursul perioadelor corespunzătoare precedente de către operatorii de transport aerian ai statului membru care și-au redus capacitățile.

Articolul 12

(1)   La cererea oricărui stat membru pentru care aplicarea articolului 11 a cauzat un prejudiciu financiar serios operatorilor de transport aerian titulari ai unei licențe eliberate de acest stat membru, Comisia examinează situația și, pe baza tuturor elementelor pertinente, inclusiv situația pieței, situația financiară a operatorilor de transport aerian interesați și rata de utilizare a capacității atinse, decide dacă cotele-părți ale capacității pe legăturile cu destinația sau cu originea în acest stat trebuie să fie stabilizate pentru o perioadă limitată.

(2)   La cererea unui stat membru, ale cărui servicii aeriene regulate sunt supuse unei importante concurențe din partea serviciilor neregulate și când situația este de așa natură încât posibilitățile operatorilor de transport ai acestui stat membru de susținere într-un mod eficace a concurenței pe această piață sunt pe nedrept afectate, Comisia, după ce a examinat toate elementele pertinente, inclusiv situația pieței și rata de utilizare a capacității atinse și după ce a consultat celelalte state membre interesate, decide, în cele două luni de la primirea cererii, dacă este cazul să se reducă cele 7,5 procente menționate la articolul 11 alineatul (1) pentru această relație bilaterală.

(3)   Comisia comunică decizia sa Consiliului și statelor membre. Un stat membru poate informa Consiliul cu privire la decizia Comisiei în termen de o lună. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate lua o decizie diferită în termen de o lună.

Dispoziții generale

Articolul 13

(1)   Prezentul regulament nu împiedică statele membre să încheie sau să mențină în vigoare acorduri mai flexibile decât dispozițiile articolelor 6, 8 și 11.

(2)   Dispozițiile prezentului regulament nu pot fi invocate pentru a face mai restrictive acordurile existente în materie de acces la piață și de împărțire a capacității.

Articolul 14

(1)   Comisia publică un raport privind aplicarea prezentului regulament o dată la doi ani și pentru prima dată cel târziu la 31 mai 1992.

(2)   Statele membre și Comisia cooperează pentru aplicarea prezentului regulament, în special în ceea ce privește colectarea informațiilor necesare stabilirii raportului prevăzut la alineatul (1).

(3)   Informațiile confidențiale obținute în cadrul aplicării prezentului regulament sunt protejate de secretul profesional.

Articolul 15

Cel târziu la 30 iunie 1992, Consiliul decide în legătură cu revizuirea prezentului document pe baza unei propuneri a Comisiei prezentată cel târziu la 31 mai 1991.

Articolul 16

Prin prezentul, Decizia 87/602/CEE și Directiva 83/416/CEE se abrogă.

Articolul 17

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 noiembrie 1990.

---

(1)  JO C 258, 11.10.1989, p. 6 și

JO C 164, 5.7.1990, p. 11.

(2)  JO C 96, 17.4.1990, p. 65.

(3)  JO C 112, 7.5.1990, p. 17.

(4)  JO L 374, 31.12.1987, p. 19.

(5)  JO L 237, 26.8.1983, p. 19.

(6)  JO L 226, 3.8.1989, p. 14.

---

ANEXA I

Operatorii de transport aerian menționați la articolul 2 litera (e) punctul (ii)

Operatorii de transport aerian menționați mai jos corespund criteriilor enunțate la articolul 2 litera (e) punctul (ii) atât timp cât sunt agreați ca operatori naționali de transport aerian de către statul membru care îi agreează ca atare la data adoptării prezentului regulament:

—	Scandinavian Airlines System,

—	Britannia Airways,

—	Monarch Airlines.

---

ANEXA II

Lista aeroporturilor de categoria întâi

Belgia:	Bruxelles – Zaventem
Danemarca:	Copenhaga – Kastrup/Roskilde
Republica Federală Germania:	Frankfurt – Rhein-Main, Düsseldorf – Lohausen, München – Riem
Spania:	Palma de Majorca, Madrid – Barajas, Malaga, Las Palmas
Grecia:	Atena – Hellinikon, Salonic – Micra
Franța:	Paris – Charles de Gaulle/Orly
Irlanda:	Dublin
Italia:	Roma – Fiumicino/Ciampino, Milano – Linate/Malpensa
Țările de Jos:	Amsterdam – Schiphol
Portugalia:	Lisabona, Faro
Regatul Unit:	Londra – Heathrow/Gatwick/Stansted, Luton

---

07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

49

---

31990R3314

---

L 318/20

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CEE) NR. 3314/90 AL COMISIEI

din 16 noiembrie 1990

de adaptare la progresul tehnic a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului privind aparatura de înregistrare în domeniul transporturilor rutiere

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităților Economice Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în domeniul transporturilor rutiere (1), în special articolele 17 și 18,

întrucât trebuie să se elimine orice posibilitate de fraudă la utilizarea aparaturii de înregistrare electronice în transporturile rutiere, în special prin întreruperea alimentării aparatului sau a captatorului de distanță sau viteză;

întrucât, în stadiul actual al tehnicii și în lumina experienței acumulate în acest domeniu, este posibil să apară într-o manieră de necontestat pe foile de înregistrare orice întrerupere a alimentării, ceea ce ar permite să se asigure o mai bună aplicare a acestui regulament și să se descurajeze acest tip de utilizare frauduloasă;

întrucât trebuie să se aplice această nouă tehnologie normelor comune de construcție și de instalare aplicabile aparaturii electronice de înregistrare;

întrucât, pentru a asigura o înregistrare eficace și o înregistrare corectă a timpului de conducere în special, timpul de conducere ar trebui să fie înregistrat automat și perioadele de întrerupere a conducerii ar trebui să fie înregistrate în funcție de semnul ce figurează pe dispozitivul de comutare;

întrucât aparatura de înregistrare existentă permite deja o înregistrare automată a timpului de conducere și, ținând cont de experiența acumulată în acest domeniu și de stadiul actual al tehnicii, normele de construcție ale aparaturii de înregistrare trebuie adaptate în consecință;

întrucât dispozițiile prezentului regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru adaptarea Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 la progresul tehnic,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 se modifică după cum urmează:

(1)

În capitolul II se inserează următorul punct: 7.   Pentru aparatura electronică ce funcționează pe bază de semnale transmise electric de către captatorul de distanță și de viteză, orice întrerupere a alimentării mai mare de 100 milisecunde a aparaturii (excepție făcând iluminatul), a alimentării captatorului de distanță și de viteză și orice întrerupere a semnalului captatorului de distanță și de viteză.”

(2)

În capitolul III la litera „(a) Generalități”, punctul 1.3 se înlocuiește cu următorul text: 1.3   Un dispozitiv de marcat ce indică separat pe foaia de înregistrare: — orice deschidere a cutiei conținând această foaie; — pentru aparatura electronică, așa cum a fost definită la punctul 7 din capitolul II, orice întrerupere a alimentării mai mare de 100 milisecunde a aparaturii (excepție făcând iluminatul), cel mai târziu în momentul realimentării; — pentru aparatura electronică, așa cum a fost definită la punctul 7 din capitolul II, orice întrerupere a alimentării mai mare de 100 de milisecunde a captatorului de distanță și de viteză și orice întrerupere a semnalului captatorului de distanță și de viteză.”

(3)

În capitolul III la litera „(c) Dispozitive de înregistrare”, punctul 4.1 se înlocuiește cu următorul text: 4.1   Aparatura trebuie să înregistreze timpul de conducere într-un mod total automat. Trebuie să înregistreze de asemenea, după eventuala manevrare a unei comenzi adecvate, celelalte grupe de timpi prevăzuți la articolul 15 alineatul (3), a doua liniuță, literele (b), (c) și (d) din prezentul regulament, într-un mod diferențiat.”

Articolul 2

De la 1 iulie 1991, statele membre refuză omologarea CEE pentru orice aparatură de înregistrare care nu respectă dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 modificat prin prezentul regulament.

Articolul 3

De la 1 ianuarie 1996, aparatura de înregistrare instalată la bordul fiecărui nou vehicul dat în exploatare pentru prima dată trebuie să fie conformă cu dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 modificat prin prezentul regulament.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

---

(1)  JO L 370, 31.12.1985, p. 8.

---

07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

51

---

31990L0653

---

L 353/46

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 4 decembrie 1990

de stabilire a unor adaptări în scopul punerii în aplicare în Germania a anumitor directive comunitare privind statistica transportului de mărfuri și statistica prețurilor pentru gaze și electricitate

(90/653/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 213,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât Consiliul adoptă Directiva 78/546/CEE (4) privind statistica transportului de mărfuri, modificată ulterior prin Directivele 89/462/CEE (5), 80/1119/CEE (6) și 80/1177/CEE (7), ambele modificate de Actul de aderare a Spaniei și Portugaliei;

întrucât Consiliul adoptă Directiva 90/377/CEE privind o procedură comunitară de îmbunătățire a transparenței prețurilor la gaz și energie electrică pentru utilizatorii finali din industrie (8);

întrucât, de la data unificării Germaniei, dreptul comunitar se va aplica pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane;

întrucât este necesar ca defalcarea pe regiuni a statisticii transportului de mărfuri să fie extinsă astfel încât să includă teritoriul fostei Republici Democrate Germane;

întrucât este necesar ca lista administrațiilor care gestionează principalele rețele de cale ferată să fie adaptată în cadrul statisticii transportului de mărfuri pe calea ferată;

întrucât defalcarea pe regiuni și localități a statisticii prețurilor pentru gaze și electricitate trebuie extinsă pentru a include și teritoriul fostei Republici Democrate Germane;

întrucât situația actuală nu permite ca regiunile și localitățile în cauză să fie definite precis,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   Pentru defalcarea pe regiuni a statisticii privind transportul de mărfuri reglementat de Directivele 78/546/CEE, 80/1177/CEE și 80/1119/CEE, Republica Federală Germania definește regiunile de pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane și le aduce la cunoștința Comisiei înainte de data la care măsurile interimare, propuse în conformitate cu Directiva 90/476/CEE, sunt înlocuite cu măsuri tranzitorii și, în orice caz, până cel târziu la 31 decembrie 1990. Aceste informații sunt comunicate spre informare Parlamentului European și Consiliului.

(2)   Pentru statistica regională a transportului de mărfuri pe calea ferată reglementată prin Directiva 80/1177/CEE, Germania comunică numele administrațiilor care gestionează liniile și instalațiile de cale ferată în Germania, înainte de data la care măsurile interimare, propuse în conformitate cu Directiva 90/476/CEE, sunt înlocuite cu măsuri tranzitorii și, în orice caz, până cel târziu la 31 decembrie 1990. Aceste informații sunt comunicate spre informare Parlamentului European și Consiliului.

Articolul 2

Pentru defalcarea pe regiuni și localități a statisticii prețurilor pentru gaze și electricitate, care fac obiectul Directivei 90/377/CEE, Germania definește, până cel târziu la 1 iulie 1992, regiunile și localitățile de pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane și le aduce la cunoștința Comisiei. Aceste informații sunt comunicate spre informare Consiliului și Parlamentului European.

Articolul 3

Comisia este autorizată să modifice următoarele:

—	anexa II la fiecare din directivele menționate la articolul 1 alineatul (1);

—	articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 80/1177/CEE;

—	anexele I și II la Directiva 90/377/CEE, după consultarea comitetului competent, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7 din directiva menționată.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 248, 2.10.1990, p. 7.

(2)  Aviz emis la 21 noiembrie 1990 (nepublicat în Jurnalul Oficial).

(3)  Aviz emis la 20 noiembrie 1990 (nepublicat în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 168, 26.6.1978, p. 29.

(5)  JO L 226, 3.8.1989, p. 8.

(6)  JO L 339, 15.12.1980, p. 30.

(7)  JO L 350, 23.12.1980, p. 23.

(8)  JO L 185, 17.7.1990, p. 16.

---

07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

53

---

31990R3916

---

L 375/10

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CEE) NR. 3916/90 AL CONSILIULUI

din 21 decembrie 1990

privind măsurile care trebuie luate în eventualitatea unei crize pe piața transportului rutier de mărfuri

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 75,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât, conform articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 3164/76 (4), astfel cum a fost modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 1841/88 (5), Consiliul trebuie să decidă asupra măsurilor care trebuie luate în eventualitatea unei crize în sectorul transportului rutier de mărfuri;

întrucât este, prin urmare, esențial să se introducă un mecanism comunitar de salvgardare care să abordeze eficient orice perturbare severă de pe piața transportului rutier de mărfuri;

întrucât ar trebui, prin urmare, prevăzute acțiuni de soluționare a crizei, ar trebui specificat tipul acțiunilor, ar trebui elaborată o procedură corespunzătoare de luare a deciziilor și ar trebui să se asigure disponibilitatea datelor necesare pentru aplicarea respectivei clauze de salvgardare,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Prezentul regulament se aplică pieței transportului internațional rutier de mărfuri, efectuat pe teritoriul Comunității, între statele membre, pe spezele unei părți terțe.

Articolul 2

În sensul prezentului regulament, o criză înseamnă existența unor probleme specifice pieței definite în articolul 1, care să ducă la apariția unui potențial exces grav și de durată al ofertei față de cerere, implicând o amenințare serioasă la adresa stabilității financiare și supraviețuirii unui număr semnificativ de întreprinderi de transport rutier, cu condiția ca previziunile pe termen scurt și mediu pentru piața respectivă să nu indice nici o îmbunătățire substanțială și de durată.

Articolul 3

Comisia centralizează datele necesare pentru monitorizarea pieței și pentru detectarea unei posibile crize.

În acest scop, statele membre cooperează cu Comisia în procesul de comunicare și prelucrare a datelor disponibile sau care pot fi imediat obținute.

Articolul 4

(1)   În cazul în care un stat membru consideră că există o criză, acesta poate cere Comisiei să facă cercetări în acest sens.

(2)   Pentru a permite evaluarea situației de către Comisie, respectivul stat membru furnizează informații substanțiale cuantificate.

(3)   În urma unei astfel de cereri din partea unui stat membru, Comisia consultă fără întârziere Comitetul la care se face referire în articolul 5.

(4)   Dacă, după consultarea Comitetului, Comisia decide în concluzie că există o criză, aceasta poate lua măsuri de a preveni creșterea suplimentară a capacității de ofertare de pe piața afectată, prin limitări ale creșterii activității transportatorilor existenți și restricții la accesul pe piață al transportatorilor noi.

Decizia menționată anterior se ia în termen de 30 de zile de la primirea cererii din partea unui stat membru.

Măsurile introduse în conformitate cu prezentul articol pot rămâne în vigoare pentru o perioadă de cel mult șase luni, care poate fi reînnoită o dată cu aceeași perioadă de valabilitate.

(5)   Comisia notifică fără întârziere statele membre și Consiliul cu privire la orice decizie luată în temeiul alineatului (4) sau, dacă este cazul, cu privire la decizia de a nu lua măsuri.

(6)   Un stat membru sau statele membre pot prezenta Consiliului o decizie a Comisiei în conformitate cu alineatul (5), în termen de 30 de zile de la notificare. Consiliul, prin hotărâre cu majoritate calificată, poate, în perioada de valabilitate prevăzută la alineatul (4) al treilea paragraf, să ia o decizie diferită în 30 de zile de la notificarea statului membru sau statelor membre respective.

(7)   În cazul în care Comisia consideră că este necesară:

—	prelungirea măsurilor la care se face trimitere în alineatul (4) și/sau

—	adoptarea unor măsuri suplimentare separate,

aceasta va înainta o propunere Consiliului care va decide cu majoritate calificată.

Articolul 5

Comisia este sprijinită de un comitet consultativ format din reprezentanții statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.

Sarcinile comitetului sunt:

—	să urmărească situația de pe piața transporturilor menționată la articolul 1 și să ofere consultanță Comisiei cu privire la acest subiect;

—	să ofere consultanță Comisiei, la cererea acesteia, cu privire la centralizarea de date menționată la articolul 3;

—	să ofere consultanță Comisiei, la cererea acesteia, cu privire la orice cerere din partea unui stat membru, conform articolul 4 alineatul (1);

—	să ofere consultanță Comisiei privind măsurile propuse pentru rezolvarea unei crize, în special la punerea în aplicare a acestora.

În plus, comitetul poate fi consultat de Comisie, în cadrul prezentului regulament, cu privire la orice alt subiect legat de punerea în aplicare a prezentului regulament.

Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 6

Dacă trebuie urmată procedura prevăzută în prezentul articol, Comisia prezintă comitetului un proiect cu măsurile provizorii ce trebuie adoptate pentru a soluționa criza. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili prin vot, dacă este necesar, în funcție de gradul de urgență al subiectului.

Avizul este consemnat în procesul-verbal; în afară de aceasta, fiecare stat membru are dreptul să solicite consemnarea poziției adoptate în procesul-verbal.

Comisia ține seama în cea mai mare măsură de avizul emis de comitet. Aceasta informează comitetul despre modul în care avizul este luat în considerare.

Articolul 7

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până cel târziu la 31 decembrie 1995, un raport privind aplicarea prezentului regulament, însoțit de propunerile necesare.

Articolul 8

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 1991.

---

(1)  JO C 87, 5.4.1990, p. 4 și JO C 294, 24.11.1990, p. 11.

(2)  Aviz emis la 26 octombrie 1990 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  Aviz emis la 19 septembrie 1990 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 357, 29.12.1976, p. 1.

(5)  JO L 163, 30.6.1988, p. 1.

---

07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

55

---

31991R0294

---

L 036/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CEE) NR. 294/91 AL CONSILIULUI

din 4 februarie 1991

privind funcționarea serviciilor de transport aerian de marfă între statele membre

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 84 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât este important să se adopte măsuri în scopul instituirii treptate a pieței interne pe parcursul perioadei care expiră la 31 decembrie 1992, conform dispozițiilor articolului 8a din tratat; întrucât piața internă trebuie să cuprindă un teritoriu fără frontiere interne în care să fie asigurată libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor;

întrucât Spania și Regatul Unit au convenit la Londra, la 2 decembrie 1987, într-o declarație comună a miniștrilor afacerilor externe ai celor două țări, asupra unor măsuri de extindere a cooperării în utilizarea aeroportului Gibraltar și aceste măsuri nu au fost puse încă în aplicare;

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 2343/90 (4) prevede liberalizarea serviciilor aeriene de transport de marfă desfășurate în combinație cu transportul de călători;

întrucât se dorește ca serviciile aeriene de transport exclusiv de marfă să fie de asemenea liberalizate;

întrucât prezentul regulament nu aduce atingere aplicării articolelor 85 și 86 din tratat;

întrucât industria transportului aerian de marfă continuă să întâmpine bariere naționale care împiedică libera circulație a mărfurilor pe calea aerului; întrucât creșterea posibilităților de acces pe piață va stimula dezvoltarea sectorului comunitar de transport aerian și va permite o îmbunătățire a serviciilor pentru utilizatori;

întrucât anumite state membre depind în mare măsură de serviciile aeriene de transport de marfă pentru legăturile lor cu restul Comunității; întrucât desfășurarea operațiunilor de transport aerian de marfă constituie un element esențial al schimburilor comerciale;

întrucât, în consecință, este importantă eliminarea barierelor care împiedică în prezent accesul pe piață al serviciilor aeriene de transport de marfă;

întrucât, într-o primă etapă, este de dorit să se sporească posibilitățile de piață ale serviciilor aeriene de transport de marfă între statele membre;

întrucât ar trebui să fie redactate și adoptate de către Consiliu până cel târziu la 1 iulie 1992 norme comune de acordare a licențelor de operare;

întrucât, ținând seama de infrastructura aeroporturilor și de asistența de navigație, este necesar să se includă anumite restrângeri privind exercitarea drepturilor de trafic;

întrucât comunicarea tuturor tarifelor standard de transport de marfă contribuie la transparența pieței;

întrucât, pentru a îmbunătăți competitivitatea lor, operatorii de transport aerian de marfă au nevoie de flexibilitate în stabilirea tarifelor de transport,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Domeniu de aplicare și definiție

Articolul 1

(1)   Prezentul regulament se referă la:

(a)	accesul pe piață al operatorilor de transport aerian comunitari de marfă pentru exploatarea serviciilor de transport aerian de marfă între statele membre;

(b)	tarifele pentru transportul aerian de marfă între statele membre.

(2)   Aplicarea prezentului regulament în cazul aeroportului Gibraltar nu aduce atingere pozițiilor juridice respective ale Regatului Spaniei și Regatului Unit cu privire la diferendul lor referitor la suveranitatea asupra teritoriului pe care este situat aeroportul.

(3)   Aplicarea dispozițiilor prezentului regulament în cazul aeroportului Gibraltar se suspendă până la intrarea în vigoare a măsurilor prevăzute în declarația comună a miniștrilor afacerilor externe ai Regatului Spaniei și Regatului Unit din 2 decembrie 1987. Guvernele Regatului Spaniei și Regatului Unit informează Consiliul cu privire la această dată.

Articolul 2

Pentru scopurile prezentului regulament, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

(a)	„operator de transport aerian de marfă” - o întreprindere de transport aerian care deține o licență de operare valabilă emisă de un stat membru prin care este autorizat să desfășoare, cel puțin, servicii de transport aerian de marfă;

(b)

„operator de transport aerian de marfă comunitar”: (i) un operator de transport aerian de marfă care are și își păstrează sediul administrativ central și sediul principal de afaceri pe teritoriul Comunității, iar majoritatea acțiunilor sale este și continuă să fie deținută de state membre și/sau de resortisanți ai statelor membre și care, pe de altă parte, este și continuă să fie controlat efectiv de aceste state sau persoane; sau (ii) un operator de transport aerian de marfă care îndeplinește condițiile definiției articolului 2 litera (e) punctul (ii) din Regulamentul (CEE) nr. 2343/90 și care este înscris în lista din anexa la prezentul regulament;

(c)	„tarife pentru transportul de marfă” - prețurile practicate în moneda națională pentru transportul de marfă și condițiile în care se aplică aceste tarife, inclusiv remunerația și condițiile oferite agenților și altor auxiliari;

(d)	„tarife standard pentru transportul de marfă” - prețurile practicate în mod obișnuit de operatorii de transport aerian pentru transportul de marfă și condițiile în care se aplică aceste tarife, fără a se lua în considerare reducerile speciale practicate;

(e)	„servicii de transport aerian de marfă” - serviciile aeriene destinate exclusiv transportului de mărfuri și corespondență;

(f)

„drept de trafic de libertatea a treia” - dreptul unui operator de transport aerian, care deține o licență într-un stat membru, de a debarca, pe teritoriul unui alt stat membru, călători, mărfuri și corespondență, îmbarcate pe teritoriul statului care a emis licența; „drept de trafic de libertatea a patra” - dreptul unui operator de transport aerian, care deține o licență într-un stat membru, de a îmbarca, de pe teritoriul unui alt stat membru, călători, mărfuri și corespondență, cu scopul de a-i debarca pe teritoriul statului care a emis licența; „drept de trafic de libertatea a cincea” - dreptul unui operator de transport aerian de a efectua transporturi aeriene de călători, mărfuri și corespondență între două state membre, altele decât statul care a emis licența;

(g)	„sistem aeroportuar” - două sau mai multe aeroporturi grupate care deservesc același oraș;

(h)	„state interesate” - statele membre între care funcționează servicii de transport aerian de marfă;

(i)	„statul de înregistrare” - statul membru care a emis licența menționată la litera (a).

Licențe de operare

Articolul 3

(1)   Prezentul regulament nu aduce atingere relațiilor dintre un stat membru și operatorii de transport aerian de marfă autorizați de acel stat cu privire la accesul pe piață și capacitatea de punere în aplicare.

(2)   Consiliul, la propunerea Comisiei privind criteriile și caietele de sarcini comune, prezentată până cel târziu la 31 mai 1991, adoptă regulile cu privire la eliberarea licențelor operatorilor de transport aerian de marfă și a licențelor de rută, care urmează a fi puse în aplicare până cel târziu la 1 iulie 1992.

Accesul pe piață

Articolul 4

Sub rezerva dispozițiilor prezentului regulament, operatorii de transport aerian de marfă comunitari sunt autorizați să efectueze servicii de transport aerian de marfă de libertatea a treia și a patra între aeroporturi sau sisteme aeroportuare de pe teritoriul unui stat membru și aeroporturi sau sisteme aeroportuare din alte state membre atunci când aceste aeroporturi sau sisteme aeroportuare sunt deschise pentru traficul aerian de marfă între statele membre sau pentru traficul internațional.

Articolul 5

(1)   Un stat membru autorizează operatorii de transport aerian de marfă să își exercite drepturile de trafic de libertatea a treia, a patra sau a cincea atunci când aceștia dețin o licență emisă de un alt stat membru și au fost autorizați de acel stat să își exercite acele drepturi; drepturile de trafic de libertatea a cincea se exercită în cadrul unui serviciu care constituie o prelungire a unui serviciu din statul lor de înregistrare sau o etapă preliminară a unui astfel de serviciu.

(2)   În cadrul efectuării serviciilor de transport aerian de marfă între două sau mai multe puncte de pe teritoriul unui alt stat membru sau între două state membre, altele decât statul de înregistrare, statele interesate permit unui operator de transport aerian comunitar de marfă să combine serviciile și să utilizeze același număr de zbor.

Flexibilitatea în funcționare

Articolul 6

(1)   Operatorii de transport aerian comunitari de marfă au posibilitatea, în orice punct al unei rute, să execute o reîncărcare intermediară, atunci când aceasta presupune o singură schimbare a avionului.

(2)   Sub rezerva articolului 8, nu se impun restricții privind frecvența serviciilor, tipul aeronavei și/sau cantitatea de mărfuri sau corespondență care poate fi transportată.

Condițiile pentru exercitarea drepturilor de trafic

Articolul 7

Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului unui stat membru de a reglementa, fără discriminări pe criteriul naționalității, repartiția traficului între aeroporturi în cadrul unui sistem aeroportuar.

Articolul 8

(1)   Exercitarea drepturilor de trafic se supune normelor comunitare, de drept intern, regionale sau locale publicate cu privire la securitate, protecția mediului și alocarea de sloturi, precum și următoarelor condiții:

(a)	aeroportul sau sistemul aeroportuar în cauză trebuie să posede infrastructura necesară pentru efectuarea serviciului;

(b)	asistența de navigație trebuie să fie suficientă pentru efectuarea serviciului.

(2)   Atunci când condițiile prevăzute la alineatul (1) nu sunt îndeplinite, un stat membru poate, fără discriminare pe criterii de naționalitate, să impună condiții asupra exercitării drepturilor de trafic, să limiteze sau să refuze exercitarea acestora. Înainte de luarea unei astfel de măsuri, statul membru interesat informează Comisia și îi furnizează toate informațiile necesare.

(3)   La cererea unui stat membru, Comisia examinează aplicarea alineatului (2) în fiecare caz particular și decide, în termen de o lună, dacă statul membru poate continua aplicarea măsurii.

(4)   Comisia comunică decizia sa Consiliului și statelor membre. Orice stat membru poate sesiza Consiliul cu privire la decizia Comisiei, în termen de o lună. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate să ia o decizie diferită în termen de o lună.

Stabilirea prețurilor

Articolul 9

(1)   Tarifele pentru transportul de marfă practicate de operatorii de transport aerian comunitari pentru transportul de marfă se stabilesc prin acord liber între părțile la contractul de transport.

(2)   Operatorii de transport aerian care operează pe teritoriul Comunității pun la dispoziția publicului, la cerere, toate tarifele standard pentru transportul de marfă.

Dispoziții generale

Articolul 10

(1)   Prezentul regulament nu împiedică statele membre să încheie sau să mențină în vigoare unele acorduri proprii între ele, care sunt mai flexibile decât dispozițiile articolelor 4, 5 și 6.

(2)   Dispozițiile prezentului regulament nu pot fi invocate pentru a restrânge acordurile și drepturile existente în privința accesului pe piață, capacitatea de punere în aplicare și flexibilitatea de funcționare.

Dispoziții finale

Articolul 11

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

---

(1)  JO C 88, 6.4.1990, p. 7, și JO C 9, 15.1.1991, p. 4.

(2)  JO C 295, 26.11.1990, p. 694.

(3)  JO C 182, 23.7.1990, p. 8.

(4)  JO L 217, 11.8.1990, p. 8.

---

ANEXĂ

Operatorii de transport aerian de marfă prevăzuți la articolul 2 litera (b) punctul (ii)

—	Scandinavian Airlines System

—	Britannia Airways

—	Monarch Airlines.

---

07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

59

---

31991R1893

---

L 169/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CEE) NR. 1893/91 AL CONSILIULUI

din 20 iunie 1991

de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1191/69 privind acțiunea statelor membre în ceea ce privește obligațiile inerente noțiunii de serviciu public în domeniul transportului feroviar, rutier și naval

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 75,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât, cu toate că se menține principiul încetării obligațiilor de serviciu public, interesul public specific serviciilor de transport poate justifica aplicarea conceptului de serviciu public în acest domeniu;

întrucât, în conformitate cu principiul independenței comerciale a întreprinderilor de transport, modalitățile de furnizare a serviciilor de transport ar trebui stabilite într-un contract încheiat între autoritățile competente ale statelor membre și întreprinderea respectivă;

întrucât, în scopul furnizării anumitor servicii sau în interesul anumitor categorii sociale de călători, statele membre ar putea să păstreze posibilitatea de menținere sau de impunere a anumitor obligații de serviciu public;

întrucât este necesar, prin urmare, să se modifice Regulamentul (CEE) nr. 1191/69 (4), modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 3572/90 (5), pentru a se adapta domeniul de aplicare al acestuia și pentru a se stabili normele generale aplicabile contractelor de serviciu public,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CEE) nr. 1191/69 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 1 (1)   Prezentul regulament se aplică întreprinderilor de transport care prestează servicii în transportul feroviar, rutier și naval. Statele membre pot exclude din domeniul de aplicare a prezentului regulament orice întreprinderi ale căror activități se limitează exclusiv la prestarea de servicii urbane, suburbane sau regionale. (2)   În sensul prezentului regulament: — «servicii urbane și suburbane» înseamnă serviciile de transport care răspund cerințelor unui centru urban sau ale unei conurbații, precum și necesităților de transport dintre acest centru sau dintre această conurbație și zonele înconjurătoare; — «servicii regionale» înseamnă servicii de transport furnizate pentru a răspunde cerințelor de transport ale unei regiuni. (3)   Autoritățile competente ale statelor membre suprimă toate obligațiile inerente conceptului de serviciu public astfel cum este acesta definit în prezentul regulament, impuse transportului feroviar, rutier și naval. (4)   În vederea asigurării unor servicii de transport adecvate, care să țină seama, în special, de factorii sociali și de mediu precum și de amenajarea teritoriului sau în vederea oferirii unor tarife speciale anumitor categorii de călători, autoritățile competente ale statelor membre pot încheia contracte de servicii publice cu o întreprindere de transport. Condițiile și modalitățile derulării acestor contracte sunt prevăzute în secțiunea V. (5)   Cu toate acestea, autoritățile competente ale statelor membre pot menține sau impune obligațiile de serviciu public menționate la articolul 2 pentru serviciile urbane, suburbane și regionale de transport de călători. Condițiile și modalitățile de prestare ale acestora, inclusiv metodele de compensare, sunt prevăzute în secțiunile II, III și IV. În cazul în care o întreprindere de transport prestează servicii supuse obligațiilor de serviciu public dar, în același timp, este angajată și în alte activități, serviciile publice trebuie prestate ca diviziuni separate care să îndeplinească cel puțin următoarele condiții: (a) conturile corespunzătoare fiecăreia dintre aceste activități sunt separate, iar partea de active aferentă fiecărei activități se utilizează în conformitate cu normele contabile în vigoare; (b) cheltuielile se echilibrează prin veniturile de exploatare și vărsămintele de la autoritățile publice, fără nici o posibilitate de transfer de la sau către alt sector al activității întreprinderii. (6)   De asemenea, autoritățile competente dintr-un stat membru pot decide să nu aplice alineatele (3) și (4) în domeniul transportului de călători la tarifele și condițiile de transport impuse în interesul uneia sau mai multor categorii anume de persoane.”

2.	Articolul 10 alineatul (2) se elimină.

3.	Articolul 11 alineatul (3) se elimină.

4.

Secțiunea V se înlocuiește cu următorul text: „SECȚIUNEA V Contracte de serviciu public Articolul 14 (1)   «Contract de serviciu public» înseamnă un contract încheiat între autoritățile competente ale unui stat membru și o întreprindere de transport în vederea furnizării către populație a unor servicii de transport adecvate. Un contract de serviciu public poate avea ca obiect în special: — servicii de transport care îndeplinesc norme de continuitate, regularitate, capacitate și calitate; — servicii de transport complementare; — servicii de transport la tarife specificate și supuse unor condiții specificate, în special pentru anumite categorii de călători sau pe anumite rute; — adaptări ale serviciilor la cerințele efective. (2)   Un contract de serviciu public cuprinde, inter alia, următoarele puncte: (a) natura serviciului care urmează să fie furnizat, în special normele de continuitate, regularitate, capacitate și calitate; (b) prețul serviciilor care fac obiectul contractului, care fie este adăugat veniturilor tarifare, fie include veniturile, precum și modalitățile aferente relațiilor financiare dintre cele două părți; (c) normele privind amendamentele și modificările aduse contractului, în special pentru a ține seama de schimbări imprevizibile; (d) perioada de valabilitate a contractului; (e) penalizările în cazul nerespectării condițiilor contractuale. (3)   Activele implicate în furnizarea de servicii de transport care fac obiectul unui contract de serviciu public pot aparține întreprinderii sau pot fi puse la dispoziția acesteia. (4)   Orice întreprindere care intenționează să înceteze sau să aducă modificări semnificative unui serviciu de transport pe care îl furnizează publicului în mod continuu și regulat și care nu face obiectul regimului contractului sau unei obligații de serviciu public notifică autorităților competente ale statului membru respectiv cu cel puțin trei luni înainte. Autoritățile competente pot decide să renunțe la notificarea respectivă. Prezenta dispoziție nu aduce atingere altor proceduri interne aplicabile în privința dreptului de a înceta sau de a modifica servicii de transport. (5)   După primirea informațiilor menționate la alineatul (4), autoritățile competente pot insista să se mențină serviciul respectiv o perioadă de până la un an de la data notificării și informează întreprinderea cu privire la această decizie cu cel puțin o lună înainte de expirarea notificării. De asemenea, ele pot lua inițiativa negocierii înființării sau modificării unui astfel de serviciu de transport. (6)   Cheltuielile rezultate pentru întreprinderile de transport din obligațiile menționate la alineatul (5) se compensează în conformitate cu procedurile comune stabilite în secțiunile II, III și IV.”

5.	Articolul 19 se elimină.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 iulie 1992.

---

(1)  JO C 34, 12.2.1990, p. 8.

(2)  JO C 19, 28.1.1991, p. 254.

(3)  JO C 225, 10.9.1990, p. 27.

(4)  JO L 156, 28.6.1969, p. 1.

(5)  JO L 353, 17.12.1990, p. 12.

---

07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

62

---

31991L0439

---

L 237/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 29 iulie 1991

privind permisele de conducere

(91/439/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 75,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât, în sensul politicii comune de transport și pentru a contribui la îmbunătățirea siguranței traficului rutier, precum și pentru a facilita circulația persoanelor stabilite într-un alt stat membru decât cel în care au luat examenul pentru permis de conducere, este de dorit existența unui model comunitar pentru permisul de conducere național, fără nici o obligație de schimbare a permiselor;

întrucât prima măsură în acest sens a fost luată în Directiva 80/1263/CEE, prima directivă a Consiliului privind introducerea unui permis de conducere comunitar din 4 decembrie 1980 (4), care stabilea un model comunitar pentru permisul național și recunoașterea reciprocă a permiselor naționale de către statele membre, precum și schimbarea permiselor de către posesorii care își schimbă domiciliul stabil sau locul de muncă dintr-un stat membru în altul; întrucât trebuie să se continue progresul înregistrat;

întrucât se recomandă adaptarea modelului comunitar de permis național, stabilit de Directiva 80/1263/CEE, pentru a ține seama, inter alia, de armonizarea categoriilor și subcategoriilor de vehicule și pentru a face permisele mai ușor de înțeles atât în interiorul, cât și în exteriorul Comunității;

întrucât, din motive de siguranță rutieră, se recomandă stabilirea condițiilor minime pentru emiterea unui permis de conducere;

întrucât, în temeiul articolului 3 din Directiva 80/1263/CEE, adoptarea dispozițiilor finale care generalizează, în Comunitate, categoriile de vehicule menționate în acest articol ar trebui să se realizeze fără posibilitatea de derogare și la fel ar trebui să se procedeze și cu condițiile de legalizare a permiselor de conducere;

întrucât ar trebui să se prevadă posibilitatea de subdivizare a categoriilor de vehicule menționate pentru a favoriza, în special, accesul treptat la conducerea acestor vehicule în interesul siguranței rutiere și pentru a ține seama de situațiile naționale existente;

întrucât ar trebui adoptate dispoziții specifice pentru a facilita conducerea vehiculelor de către persoanele cu handicap fizic;

întrucât, în temeiul articolului 10 din Directiva 80/1263/CEE, este necesară o armonizare mai detaliată a normelor pentru examenele și acordarea permiselor de conducere; întrucât, în acest scop, ar trebui să se definească cunoștințele teoretice, aptitudinile și cunoștințele practice referitoare la conducerea autovehiculelor, iar examenul pentru permis de conducere ar trebui să se bazeze pe noțiunile respective; întrucât se recomandă redefinirea normelor minime referitoare la aptitudinile fizice și psihice pentru conducerea acestor autovehicule;

întrucât dispozițiile stabilite în articolul 8 din Directiva 80/1263/CEE, în special obligația de schimbare a permiselor de conducere în termen de un an de la schimbarea domiciliului stabil, constituie un obstacol pentru libera circulație a persoanelor; întrucât acest lucru este inadmisibil, având în vedere progresul realizat în direcția integrării europene;

întrucât, în afară de aceasta, din motive de siguranță rutieră și de trafic, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să aplice tuturor posesorilor de permis, care s-au stabilit pe teritoriul acestora, dispozițiile naționale privind retragerea, suspendarea și anularea permiselor de conducere,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   Statele membre introduc un permis de conducere național pe baza modelului comunitar, descris în anexa I, conform dispozițiilor din prezenta directivă.

(2)   Permisele de conducere emise de statele membre se recunosc reciproc.

(3)   Dacă posesorul unui permis de conducere național valabil se stabilește într-un alt stat membru decât cel care a emis permisul, statul membru gazdă poate aplica posesorului de permis legislația națională în ceea ce privește termenul de valabilitate al permisului, controalele medicale și regimul de taxe și poate introduce, în permis, orice informații indispensabile administrației.

Articolul 2

(1)   Emblema de pe pagina 1 a modelului comunitar pentru permise de conducere conține semnul distinctiv al statului membru care emite permisul.

(2)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a evita riscul falsificării permisului de conducere.

(3)   Statele membre pot, cu acordul Comisiei, să modifice modelul prezentat în anexa I, dacă acest lucru este necesar pentru prelucrarea pe calculator a permisului de conducere.

Articolul 3

(1)   Permisul de conducere prevăzut în articolul 1 autorizează conducerea vehiculelor din următoarele categorii:

Categoria A — motociclete cu sau fără ataș.

Categoria B — autovehicule cu greutatea maximă autorizată de maximum 3 500 kilograme și care au maximum opt locuri, în afară de locul conducătorului auto; autovehiculele din categoria respectivă se pot combina cu o remorcă cu o greutate maximă autorizată care nu depășește 750 kilograme; — combinațiile dintre un vehicul de remorcare din categoria B și o remorcă, dacă greutatea maximă autorizată a combinației nu depășește 3 500 kilograme și greutatea maximă autorizată a remorcii nu depășește greutatea descărcată a vehiculelor de remorcare.

Categoria B + E — combinația de vehicule alcătuită dintr-un vehicul de remorcare din categoria B și o remorcă, dacă această combinație nu intră în categoria B.

Categoria C — alte autovehicule decât cele din categoria D și a căror greutate maximă autorizată depășește 3 500 kilograme; autovehiculele din categoria respectivă se pot combina cu o remorcă cu o greutate maximă autorizată ce nu depășește 750 kilograme.

Categoria C + E — combinații de vehicule în care vehiculul de remorcare este din categoria C și remorca acestuia are o greutate maximă autorizată mai mare de 750 kilograme.

Categoria D — autovehiculele utilizate pentru transportul de persoane și care au mai mult de opt locuri, în afară de cel al conducătorului auto; autovehiculele din această categorie se pot combina cu o remorcă ce are greutatea maximă autorizată de cel mult 750 kilograme.

Categoria D + E — combinații de vehicule în care vehiculul de remorcare este din categoria D și remorca acestuia are o greutate maximă autorizată mai mare de 750 kilograme.

(2)   În cadrul categoriilor A, B, B + E, C, C + E, D și D + E, se poate emite un permis de conducere special pentru conducerea vehiculelor din următoarele subcategorii:

Subcategoria A1 — motorete cu o capacitate cu o capacitate de maximum 125 cm3 și o putere de maximum 11 kW.

Subcategoria B1 — triciclete și cuadriciclete motorizate.

Subcategoria C1 — alte autovehicule decât cele din categoria D, cu o greutate maximă autorizată mai mare de 3 500 kilograme, dar mai mică de 7 500 kilograme; autovehiculele din această categorie se pot combina cu o remorcă a cărei greutate maximă autorizată nu este mai mare de 750 kilograme.

Subcategoria C1 + E — combinație de vehicule în care vehiculul de remorcare este din categoria C1 și remorca acestuia are o greutate maximă autorizată mai mare de 750 kilograme, cu condiția ca greutatea maximă autorizată a combinației să nu depășească 12 000 kilograme și greutatea maximă autorizată a remorcii să nu depășească greutatea descărcată a vehiculului de remorcare.

Subcategoria D1 — autovehicule utilizate pentru transportul de călători și care au mai mult de opt locuri în afară de locul conducătorului auto, dar nu mai mult de 16 locuri în afară de locul conducătorului auto; autovehiculele din această subcategorie se pot combina cu o remorcă cu greutatea maximă autorizată de cel mult 750 kilograme.

Subcategoria D1 + E — combinații de vehicule în care vehiculul de remorcare este din subcategoria D1 și remorca acestuia are o greutate maximă autorizată mai mare de 750 kilograme, cu condiția ca: — în primul rând, greutatea maximă autorizată a combinației astfel obținute să nu depășească 12 000 kilograme și greutatea maximă autorizată a remorcii să nu depășească greutatea descărcată a vehiculului de remorcare; — în al doilea rând, remorca să nu se folosească pentru transportul de persoane.

(3)   În sensul prezentului articol:

—	„autovehicul” înseamnă un vehicul autopropulsat care se deplasează pe o șosea datorită energiei proprii și care nu este vehicul pe șine;

—

„tricicletă” și „cuadricicletă” înseamnă orice vehicul cu trei și, respectiv, patru roți din categoria B cu o viteză maximă proiectată mai mare de 50 km/h sau acționat de un motor cu ardere internă cu aprindere cu bujie, cu o capacitate cilindrică mai mare de 50 cm3 sau orice alt motor cu putere echivalentă. Greutatea descărcată a vehiculelor propulsate electric se calculează fără greutatea bateriei. Statele membre pot stabili norme pentru valori mai mici sau mai mari ale greutății descărcate, la fel pentru capacitatea cilindrică sau puterea maximă;

—	„motocicletă” reprezintă orice vehicul cu două roți cu o viteză maximă proiectată mai mare de 50 km/h, dacă este acționat de un motor cu ardere internă, cu o capacitate cilindrică mai mare de 50 cm3; o motocicletă combinată cu un ataș suportă același tratament ca acest vehicul;

—

„autovehicul” reprezintă orice vehicul acționat de motor, altul decât o motocicletă, care se utilizează de obicei pentru transportul rutier de călători sau mărfuri sau pentru tractarea, pe șosea, a vehiculelor utilizate pentru transportul de călători sau mărfuri. Acest termen include troleibuzele, adică vehiculele conectate la un conductor electric și care nu merg pe șine. Acesta nu include tractoarele agricole și forestiere;

—

„tractor agricol sau forestier” reprezintă orice autovehicul care se deplasează pe roți sau șine, care are cel puțin două osii, a cărui principală funcție este puterea de tracțiune, care este proiectat special pentru a trage, împinge sau a pune în funcțiune anumite unelte, mașini sau remorci utilizate în operații agricole sau forestiere și a cărui utilizare pentru transportul rutier de călători sau mărfuri sau pentru tractarea, pe șosea, a vehiculelor pentru transportul de călători sau mărfuri este doar o funcție secundară.

(4)   Statele membre pot, după consultarea Comisiei, să reducă vitezele indicate în alineatul (3) a doua și a treia liniuță, cu condiția specificării noilor viteze în permisul de conducere.

(5)   Pentru subcategoria A1, statele membre pot să impună norme restrictive suplimentare.

(6)   Statele membre pot, cu acordul Comisiei, să excludă de la aplicarea prezentului articol anumite tipuri de autovehicule, cum sunt vehiculele speciale pentru persoanele cu handicap.

Articolul 4

(1)   Permisele de conducere precizează condițiile în care conducătorul auto este autorizat să conducă.

(2)   Dacă, datorită unui handicap fizic, se autorizează conducerea numai pentru anumite categorii de vehicule sau pentru vehicule adaptate, se include proba de aptitudini și cunoștințe practice prevăzute la articolul 7 pentru vehiculul respectiv.

Articolul 5

(1)   Emiterea permiselor de conducere conform prezentului articol trebuie să respecte următoarele condiții:

(a)	permisele pentru categoriile C și D se emit numai conducătorilor auto care au deja dreptul să conducă vehicule din categoria B;

(b)	permisele pentru categoriile B + E, C + E, D + E se emit numai conducătorilor auto care au deja dreptul să conducă vehicule din categoriile B, C și, respectiv, D.

(2)   Valabilitatea permiselor de conducere se stabilește după cum urmează:

(a)	permisele acordate pentru categoria C + E sau D + E sunt valabile pentru combinațiile de vehicule din categoria B + E;

(b)	permisele acordate pentru categoria C + E sunt valabile pentru categoria D + E, atât timp cât posesorii acestora au dreptul să conducă vehicule din categoria D.

(3)   Statele membre pot să acorde pentru conducerea pe teritoriul acestora următoarele echivalări:

(a)	pentru tricicletele și cuadricicletele acționate de motor, un permis pentru categoria A sau A1;

(b)	pentru motorete, un permis pentru categoria B.

(4)   Statele membre pot, după consultarea Comisiei, să autorizeze conducerea pe teritoriul acestora a:

(a)

vehiculelor din categoria D1 (maximum 16 locuri, în afară de locul conducătorului auto și greutatea maximă autorizată de 3 500 kilograme, fără includerea echipamentelor speciale proiectate pentru transportul călătorilor infirmi) de către posesorii, care au peste 21 de ani, ai unui permis de conducere din categoria B care a fost obținut cu cel puțin doi ani în urmă, cu condiția ca vehiculele să fie utilizate de organizații nonprofit în scopuri sociale și ca cei care le conduc să-și ofere serviciile în mod voluntar;

(b)

vehiculelor cu o greutate maximă autorizată mai mare de 3 500 kilograme de către posesorii care au peste 21 de ani, ai unui permis de conducere pentru categoria B care a fost obținut cu cel puțin doi ani înainte, cu condiția ca vehiculele să fie destinate utilizării, în principal, doar în stare fixă în scopuri de instructaj sau reacreativ și să fie utilizate de organizații nonprofit în scopuri sociale și ca vehiculele să fi fost modificate, astfel încât să nu fie posibilă utilizarea acestora nici pentru transportul a mai mult de nouă persoane, nici pentru transportul altor mărfuri, decât cele strict necesare scopului acestora.

Articolul 6

(1)   Vârsta minimă pentru emiterea permiselor de conducere este după cum urmează:

(a)	16 ani: — pentru subcategoria A1; — pentru subcategoria B1;

(b)

18 ani: — pentru categoria A; totuși, pentru accesul la conducerea motocicletelor cu o putere mai mare de 25 kW sau cu un raport putere/greutate mai mare de 0,16 kW/kg (sau motocicletele cu ataș cu raportul putere/greutate mai mare de 0,16 kW/kg) este necesară o experiență de minimum doi ani pe motociclete cu specificații tehnice inferioare, cu un permis pentru categoria A; pentru candidații de cel puțin 21 de ani, se poate renunța la condiția menționată cu privire la experiență, sub rezerva trecerii de către candidat a unei probe speciale de aptitudini și cunoștințe practice; — pentru categoriile B, B + E; — pentru categoriile C, C + E și subcategoriile C1, C1 + E, fără a aduce atingere dispozițiilor pentru conducerea acestor vehicule din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind armonizarea anumitor legislații sociale referitoare la transportul rutier (5);

(c)	21 de ani: — pentru categoriile D și D + E și subcategoriile D1, D1 + E, fără a aduce atingere dispozițiilor pentru conducerea acestor vehicule din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85.

(2)   Statele membre pot să facă derogări de la condițiile privind vârsta minimă, stabilite pentru categoriile A, B și B + E, și să emită aceste permise de conducere de la vârsta de 17 ani, cu excepția dispozițiilor pentru categoria A stabilite în alineatul (1) litera (b) prima liniuță ultima teză.

(3)   Statele membre pot refuza recunoașterea valabilității, pe teritoriul acestora, a permiselor de conducere emise conducătorilor auto care au mai puțin de 18 ani.

Articolul 7

(1)   Permisele de conducere mai pot fi emise doar acelor solicitanți:

(a)	care au luat proba de aptitudini și cunoștințe practice și o probă de cunoștințe teoretice și care îndeplinesc normele medicale, conform dispozițiilor din anexele II și III;

(b)	care au domiciliul stabil pe teritoriul statului membru care emite licența sau pot prezenta documente doveditoare din care să rezulte că studiază pe teritoriul acestui stat de minimum șase luni.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor pe care Consiliul urmează să le adopte în acest sens, fiecare stat membru își rezervă dreptul de a stabili, pe baza criteriilor naționale, termenul de valabilitate a permiselor de conducere pe care le emite.

(3)   Statele membre pot, cu acordul Comisiei, să facă derogări de la dispozițiile din anexa III, dacă aceste derogări sunt compatibile cu evoluția științei medicale și cu principiile stabilite în anexa menționată.

(4)   Fără a aduce atingere legislației penale și polițienești naționale, statele membre pot, după consultarea Comisiei, să aplice, la emiterea permiselor de conducere, propriile dispoziții de drept intern referitoare la alte condiții decât cele menționate în prezenta directivă.

(5)   O persoană poate să dețină un permis de conducere doar dintr-un singur stat membru.

Articolul 8

(1)   Dacă posesorul unui permis de conducere național valabil, emis de un stat membru, s-a stabilit într-un alt stat membru, acesta poate solicita schimbarea permisului său de conducere cu un permis echivalent; statul membru care efectuează schimbarea verifică, dacă este necesar, valabilitatea permisului prezentat.

(2)   Sub rezerva respectării principiului teritorialității legislației penale și polițienești, statele membre în care are domiciliul stabil pot să aplice posesorului unui permis de conducere, emis de un alt stat membru, propriile dispoziții de drept intern privind limitarea, suspendarea, retragerea sau anularea dreptului de conducere și, dacă este necesar, să schimbe permisul în acest sens.

(3)   Statul membru care efectuează schimbarea înapoiază vechiul permis autorităților statului membru care l-au emis și motivează acest lucru.

(4)   Un stat membru poate să refuze recunoașterea valabilității oricărui permis de conducere emis de un alt stat membru unei persoane care este, pe teritoriul primului stat, subiectul uneia din măsurile menționate în alineatul (2).

De asemenea, un stat membru poate să refuze emiterea unui permis de conducere unui solicitant care este subiectul acestei măsuri în alt stat membru.

(5)   Autoritățile competente ale statului în care are domiciliu stabil posesorul permisului de conducere pot înlocui acest permis în cazul în care, de exemplu, acesta a fost pierdut sau furat; aceste autorități procedează la înlocuire pe baza informațiilor de care dispun sau, unde este cazul, a dovezilor de la autoritățile competente ale statelor membre care au emis permisul inițial.

(6)   Dacă un stat membru schimbă un permis de conducere emis de o țară terță cu un model comunitar de permis de conducere, această schimbare se înregistrează în aceasta din urmă și la fel se procedează cu orice reînnoire sau înlocuire ulterioară.

Această schimbare se poate face numai dacă permisul emis de țara terță a fost predat autorităților competente ale statului membru care face schimbarea. Dacă posesorul permisului respectiv se stabilește în alt stat membru, acesta din urmă nu aplică articolul 1 alineatul (2).

Articolul 9

În sensul prezentei directive, domiciliu „stabil” reprezintă locul unde o persoană locuiește permanent, adică cel puțin 185 de zile din fiecare an calendaristic, datorită unor obligații personale și profesionale sau, pentru o persoană fără obligații profesionale, datorită obligațiilor personale care atestă legături puternice între această persoană și locul unde locuiește.

Totuși, domiciliul stabil al unei persoane ale cărei obligații profesionale sunt în alt loc decât obligațiile sale personale și care, prin urmare, locuiește, pe rând, în locuri diferite situate în două sau mai multe state membre, se consideră a fi locul obligațiilor sale personale, cu condiția ca această persoană să se întoarcă în acest loc în mod regulat. Persoanele care locuiesc într-un stat membru pentru a exercita o activitate pe termen limitat nu trebuie să îndeplinească condiția din urmă. Frecventarea unei universități sau a unei școli nu implică schimbarea domiciliului stabil.

Articolul 10

Cu acordul Comisiei, statele membre stabilesc echivalențe între categoriile de permise emise înainte de aplicarea prezentei directive și cele definite în articolul 3.

Cu acordul Comisiei, statele membre pot face adaptări la legislațiile naționale, necesare pentru aplicarea dispozițiilor articolului 8 alineatele (4), (5) și (6).

Articolul 11

După cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Consiliul, la propunerea Comisiei, reexaminează dispozițiile de drept intern referitoare la subcategoriile opționale care au fost stabilite conform articolului 3, în vederea posibilei armonizări sau eliminări a acestora.

Articolul 12

(1)   După consultarea Comisiei, statele membre adoptă, înainte de 1 iulie 1994, actele cu putere de lege sau actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive cu începere de la 1 iulie 1996.

(2)   Când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre hotărăsc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(3)   Statele membre acordă asistență reciprocă în aplicarea prezentei directive și, dacă este necesar, schimbă informații cu privire la permisele pe care le-au înregistrat.

Articolul 13

Directiva 80/1263/CEE se abrogă cu începere de la 1 iulie 1996.

Articolul 14

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 48, 27.2.1989, p. 1.

(2)  JO C 175, 16.7.1990, p. 40.

(3)  JO C 159, 26.6.1989, p. 21.

(4)  JO L 375, 31.12.1980, p. 1.

(5)  JO L 370, 31.12.1985, p. 1.

---

ANEXA I

DISPOZIȚII REFERITOARE LA MODELUL COMUNITAR PENTRU PERMISUL DE CONDUCERE

1.   Culoarea modelului comunitar pentru permisul de conducere este roz și dimensiunile acestuia sunt:

—	:	înălțimea	:	106 mm;
—	:	lățimea	:	222 mm.

2.   Permisul conține șase pagini:

pagina 1 conține: — semnul distinctiv al statului membru care emite permisul; — numele statului membru care emite permisul (opțional); — semnele distinctive al statelor membre care emit licența sunt următoarele: B : Belgia DK : Danemarca D : Germania GR : Grecia E : Spania F : Franța IRL : Irlanda I : Italia L : Luxemburg NL : Țările de Jos P : Portugalia UK : Regatul Unit — cuvintele „permis de conducere”, tipărite cu litere mari în limba sau limbile statului membru care emite permisul; acestea apar, după un spațiu corespunzător, tipărite cu litere mici în celelalte limbi ale Comunităților Europene; — cuvintele „modelul Comunităților Europene”, tipărite în limba sau limbile statelor membre care emit permisul;

pagina 2 conține: 1. numele de familie al posesorului; 2. celelalte nume ale posesorului; 3. data și locul nașterii posesorului; 4. numele autorității competente care emite permisul (inclusiv locul și data emiterii și parafa autorității); 5. numărul permisului; 6. fotografia posesorului, 7. semnătura posesorului; 8. domiciliul stabil sau adresa poștală (opțional);

paginile 3 și 4 conțin: (sub)categoriile vehiculului, data emiterii permisului pentru (sub)categoria respectivă, termenul de valabilitate al acestuia, parafa autorității, alte informații sau restricții suplimentare codificate pentru fiecare (sub)categorie în cauză. Este posibilă omiterea subcategoriilor care nu sunt prevăzute în legislația națională a unui stat membru din permisul de conducere emis de acest stat membru. Codurile utilizate la pagina 4 sunt următoarele: —   codurile 1-99: coduri comunitare armonizate; —   codurile 100 și mai mari: coduri naționale valabile numai pentru conducerea pe teritoriul statului care emite permisul. În cazul unei înlocuiri sau schimbări ulterioare, data la care a fost emis permisul prima dată, pentru fiecare categorie, trebuie să se transfere pe pagina 3;

pagina 5 poate să conțină informații de tipul: — perioadele în care permisul de conducere a fost suspendat; — contravenții importante comise pe teritoriul statului de domiciliu stabil și de care se ține seama în procedura pentru urmărirea conducătorilor auto care obțin permisul în acest stat;

pagina 6 conține: — legalizările care se limitează la teritoriul statului care le acordă în temeiul echivalențelor sau pentru categoriile de vehicule care nu sunt reglementate de prezenta directivă (inclusiv datele emiterii și termenele de valabilitate); — spațiile rezervate pentru introducerea (opțională) a schimbărilor domiciliului stabil al posesorului.

(3)   Datele care se introduc pe celelalte pagini decât pagina 1 sunt în limba (limbile) statelor membre care au emis permisul.

Dacă un stat membru dorește să introducă aceste date într-o altă limbă națională decât una din următoarele limbi: daneză, engleză, franceză, germană, greacă, italiană, olandeză, portugheză, spaniolă, acesta elaborează o versiune bilingvă a permisului, în care utilizează una din limbile menționate anterior, fără a aduce atingere celorlalte dispoziții din prezenta anexă.

(4)   Dacă posesorul unui permis de conducere emis de un stat membru s-a stabilit într-un alt stat membru, acesta din urmă poate să indice:

—	schimbarea (schimbările) de domiciliu, pe pagina 6;

—	informații esențiale în sens administrativ, de ex. contravenții importante comise pe teritoriul lui, pe pagina 5,

cu condiția ca acesta să introducă, de asemenea, acest tip de informații în permisele pe care le emite și să existe un spațiu liber în acest sens.

Prin derogare de la punctul 2 din prezenta anexă, nu este necesar ca permisele de conducere emise de Regatul Unit să includă o fotografie a posesorului pentru o perioadă maximă de 10 ani de la adoptarea prezentei directive.

MODEL COMUNITAR DE PERMIS DE CONDUCERE

MODEL OFICIAL DE PERMIS DE CONDUCERE COMUNITAR: PERMIS BELGIAN

(pentru informare)

---

ANEXA II

I.   CUNOȘTINȚE TEORETICE, APTITUDINI ȘI CUNOȘTINȚE PRACTICE PENTRU CONDUCEREA UNUI AUTOVEHICUL

În scopul aplicării prezentei directive, dispozițiile următoare se referă atât la categorii, precum și la subcategorii, cu excepția cazului în care se fac precizări cu privire la cele din urmă.

1.   Preambul

Pentru conducerea în siguranță, conducătorii tuturor tipurilor de autovehicule trebuie să aibă cunoștințe teoretice, aptitudini și cunoștințe practice pentru a putea:

—	să recunoască pericolele din trafic și să evalueze gradul de importanță a acestora;

—	să dețină controlul suficient al vehiculului lor pentru a nu crea situații periculoase și pentru a reacționa corespunzător în cazul apariției acestor situații;

—	să respecte regulamentele de trafic rutier, în special pe cele prevăzute pentru prevenirea accidentelor rutiere și pentru menținerea afluenței de trafic;

—	să descopere orice defecțiuni tehnice importante ale vehiculelor lor, în special pe cele care reprezintă un risc pentru siguranță, și să le remedieze în mod corespunzător;

—	să țină seama de toți factorii care afectează comportamentul la volan (de ex. alcoolul, oboseala, vederea slabă etc.), astfel încât să-și păstreze active toate facultățile necesare conducerii în siguranță;

—	să ajute la asigurarea siguranței tuturor utilizatorilor de drum, în special a celor mai slabi și mai expuși, acordând respectul cuvenit altora.

2.   Cunoștințe teoretice

Conducătorii auto trebuie să poată demonstra o cunoaștere și o înțelegere profundă a următoarelor domenii:

2.1.   importanța atenției și a atitudinii față de ceilalți utilizatori de drum;

2.2.   aspectele mecanice în raport cu siguranța rutieră; aceștia trebuie aibă capacitatea de a detecta cele mai frecvente defecte, în special cele legate de comanda direcției, sistemele de suspensie și de frânare, anvelope, faruri și semnalizatoare de direcție, reflectoare, oglinzi retrovizoare, parbrize și ștergătoare, sistemul de eșapament și centurile de siguranță;

2.3.   cele mai importante principii referitoare la respectarea distanței de siguranță dintre vehicule, a distanței de frânare și ținutei de drum în diferite condiții atmosferice și rutiere;

2.4.   receptivitatea, judecata critică în luarea deciziilor, în special promptitudinea, precum și schimbările comportamentului la volan datorită influenței alcoolului, drogurilor și produselor medicinale, stării emoționale și oboselii;

2.5.   factorii specifici de risc în raport cu lipsa de experiență a altor utilizatori de drum și cu categoriile cele mai vulnerabile de beneficiari, cum sunt copiii, pietonii, cicliștii și persoanele cu mobilitate redusă;

2.6.   riscurile implicate în deplasarea și conducerea diferitelor tipuri de vehicule și cu câmpuri vizuale diferite ale conducătorilor acestora;

2.7.   factorii de risc aferenți conducerii, referitori la condițiile diferite de drum, în special datorită schimbării acestora în funcție de condițiile atmosferice de zi și de noapte;

2.8.   caracteristicile diferitelor tipuri de drumuri și condițiile legale conexe;

2.9.   echipamentul de siguranță al vehiculului, în special utilizarea centurilor de siguranță și a dispozitivelor pentru siguranța copiilor;

2.10.   normele referitoare la utilizarea vehiculului în raport cu mediul înconjurător (utilizarea corespunzătoare a sistemelor de semnalizare acustică, consumul moderat de combustibil, reducerea emisiilor poluante etc.);

2.11.   regulamentul de circulație rutieră, în special referitor la indicatoarele pentru circulația rutieră, care includ marcajele, indicatoarele de avertizare, drepturi de liberă trecere și limitările de viteză;

2.12.   normele referitoare la documentele administrative necesare pentru utilizarea vehiculelor;

2.13.   normele generale care specifică modul în care trebuie să se comporte conducătorul auto în caz de accident (pornirea sistemului de avertizare, pornirea alarmei) și măsurile pe care trebuie să le ia pentru ajutorarea victimelor unui accident rutier, dacă este necesar;

2.14.   factorii de siguranță referitori la vehicul și persoanele transportate.

3.   Aptitudini

Normele stabilite în continuare se aplică numai în măsura în care sunt compatibile cu caracteristicile vehiculului.

Conducătorii auto trebuie să fie în stare să pregătească conducerea în siguranță prin:

3.1.1.   verificarea stării anvelopelor, farurilor, reflectoarelor, a comenzii direcției, a frânelor, a semnalizatoarelor de direcție și a sistemului de semnalizare acustică;

3.1.2.   aranjarea scaunului pentru a obține o poziție corectă de rezemare;

3.1.3.   reglarea oglinzilor retrovizoare și a centurilor de siguranță;

3.1.4.   verificarea închiderii ușilor.

Conducătorii auto trebuie să fie în stare să utilizeze comenzile, adică:

—

volanul;

—	acceleratorul;

—	ambreiajul;

—	cutia de viteze;

—	frâna de mână și frâna de picior,

în următoarele condiții:

3.2.1.   pornirea motorului și plecare lină (la urcare și coborâre, precum și pe teren plan);

3.2.2.   accelerarea până la o viteză corespunzătoare, cu menținerea cursului drept, inclusiv în timpul schimbării vitezelor;

3.2.3.   reglarea vitezei pentru negocierea virajelor spre stânga sau dreapta, posibil în spații restrânse, cu păstrarea controlului vehiculului;

3.2.4.   inversarea sensului de mers în linie dreaptă și inversarea sensului de mers cu viraj la dreapta sau la stânga, menținându-se în banda de trafic corectă;

3.2.5.   întoarcerea vehiculului cu fața în sens opus, prin utilizarea schimbătorului de viteze pentru mersul înainte și înapoi;

3.2.6.   frânare precisă pentru oprire, dacă apare o situație neprevăzută;

3.2.7.   parcarea vehiculului și ieșirea din spațiul de parcare (paralelă, oblică sau perpendiculară) atât cu fața, cât și cu spatele, pe teren plan, în pantă urcătoare și pantă coborâtoare.

3.3.   În condițiile stabilite la punctul 3.2, conducătorii auto trebuie să fie în stare să solicite comenzile secundare ale vehiculului: ștergătoarele de parbriz, spălătoarele de parbriz, sistemul de dezaburire și cel de aer condiționat, farurile etc.

4.   Cunoștințe practice

Conducătorii auto trebuie să fie în stare să efectueze toate manevrele obișnuite în totală siguranță în situații de trafic normal, prin luarea tuturor precauțiilor necesare:

4.1.1.

pentru a fi atent (inclusiv utilizarea oglinzilor retrovizoare) la alinierea drumului, marcaje, indicatoare și riscurile posibile sau reale;

4.1.2.

pentru comunicarea cu alți parteneri de drum prin utilizarea mijloacelor autorizate;

4.1.3.

pentru a reacționa în mod corespunzător în situații de risc real;

4.1.4.

pentru respectarea regulamentului de trafic rutier și a instrucțiunilor poliției, dirijorilor de trafic etc.;

4.1.5.

pentru acordarea respectului cuvenit altor utilizatori de drum.

Conducătorii auto mai trebuie să aibă aptitudinile necesare pentru ca în situații de trafic să acționeze în siguranță pentru:

4.2.1.

a ieși de pe bordură și/sau din locul de parcare;

4.2.2.

a conduce cu vehiculul poziționat corect pe drum, prin adaptarea vitezei la condițiile de trafic și la condițiile de drum;

4.2.3.

a păstra distanța corectă între vehicule;

4.2.4.

a schimba banda de circulație;

4.2.5.

a trece pe lângă vehiculele parcate sau care staționează și obstacole;

4.2.6.

a trece pe lângă vehiculele în mers, inclusiv în spații limitate;

4.2.7.

a depăși în anumite situații;

4.2.8.

a se apropia de și a trece pasajele de nivel;

4.2.9.

a se apropia și a trece intersecțiile;

4.2.10.

a vira la dreapta și la stânga în intersecții sau a părăsi partea carosabilă;

4.2.11.

a lua precauțiile necesare la coborârea din vehicul.

5.   Condiții specifice pentru categoriile de conducere A, B, C, D, B + E, C + E și D + E

5.1.   Categoria A:

Conducătorii auto din categoria A trebuie să mai știe:

5.1.1.   să adapteze casca de motociclist și să verifice alte dispozitive de siguranță de pe vehicul;

5.1.2.   să scoată motocicleta din locul de parcare a acesteia și să o deplaseze, fără ajutorul motorului, mergând pe lângă vehicul;

5.1.3.   să parcheze motocicleta în locul de parcare;

5.1.4.   să realizeze o întoarcere;

5.1.5.   să țină vehiculul în echilibru la viteze diferite, inclusiv la viteze mici și în diferite situații de conducere, de asemenea, când transportă un pasager;

5.1.6.   să se încline la viraje.

5.2.   Categoriile C, D, C + E și D + E:

Conducătorii vehiculelor din categoriile menționate mai trebuie să demonstreze cunoașterea și înțelegerea profundă a domeniilor stabilite în continuare:

5.2.1.   obstrucția câmpului vizual al conducătorului auto și a altor utilizatori datorită caracteristicilor vehiculelor lor;

5.2.2.   efectul vântului asupra direcției vehiculului;

5.2.3.   normele privind greutățile și dimensiunile vehiculelor;

5.2.4.   normele privind orele de conducere, timpii de repaus și utilizarea tahografului;

5.2.5.   principiile sistemelor de frânare și regulatoarelor de viteză;

5.2.6.   precauțiile pe care trebuie să le ia la depășiri datorită pericolului de stropire sau împroșcare cu noroi;

5.2.7.   citirea unei hărți rutiere.

În afară de acestea, conducătorii auto mai trebuie să fie în stare:

5.2.8.   să verifice sistemele de servofrână și servodirecție;

5.2.9.   să utilizeze diferitele sisteme de frânare;

5.2.10.   să utilizeze alte sisteme de reducere a vitezei decât frânele;

5.2.11.   să adapteze cursul la viraje pentru a ține seama de lungimea vehiculului și de consolele-spate ale acestuia.

5.3.   Categoriile B, B + E, C, C + E, D + E:

Conducătorii vehiculelor din categoriile de menționate trebuie:

5.3.1.   să cunoască factorii de siguranță referitori la încărcarea vehiculului.

5.4.   Categoriile B + E, C + E, D + E:

Conducătorii vehiculelor din categoriile menționate trebuie să fie în stare:

5.4.1.   să cupleze și să decupleze remorca sau semiremorca la și de la autotractor.

5.5.   Categoria D:

Conducătorii vehiculelor din categoriile menționate trebuie să demonstreze cunoașterea:

5.5.1.   normelor referitoare la persoanele transportate;

5.5.2.   modului de comportare în caz de accident;

5.5.3.   aceștia mai trebuie să fie în stare să ia măsuri speciale de siguranță a vehiculului.

6.   Utilizarea vehiculului

Conducătorii auto trebuie să fie în stare să-și conducă vehiculele pe tipuri diferite de drumuri, atât în medii urbane, cât și la drum deschis, în condiții diferite (atmosferice, de lumină, de densitate a traficului etc.).

II.   CONDIȚII MINIME PENTRU EXAMENUL DE CONDUCERE

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura că solicitanții permiselor de conducere posedă cunoștințele teoretice și aptitudinile și prezintă cunoștințele practice necesare pentru conducerea unui autovehicul. Examenul introdus în acest scop trebuie să conțină:

—	o probă teoretică;

—	o probă de aptitudini și cunoștințe practice.

Condițiile în care trebuie să se desfășoare examenul menționat sunt stabilite în continuare.

7.   Proba teoretică

7.1.   Chestionarul

Se alege un chestionar care să asigure verificarea cunoștințelor necesare ale solicitantului din subiectele prezentate la punctul 2 și 5 din prezenta anexă.

Este posibilă scutirea unui solicitant al unui permis dintr-o categorie, care deține deja un permis dintr-o altă categorie, de dispozițiile obișnuite de la punctul 7 al prezentei anexe.

7.2.   Cuprinsul probei referitoare la toate categoriile de vehicule

Punctele prezentate în continuare se referă la punctul 2 din prezenta anexă.

Trebuie să se pună întrebări pentru fiecare din punctele prezentate în continuare, conținutul întrebărilor fiind lăsat la alegerea fiecărui stat membru.

7.2.1.1.   Regulamentul de trafic rutier

punctul 2.11.

7.2.1.2.   Conducătorul auto

punctele 2.1 și 2.4.

7.2.1.3.   Drumul

punctele 2.3, 2.7 și 2.8.

7.2.1.4.   Alți utilizatori de drum

punctele 2.5 și 2.6.

7.2.1.5.   Norme și regulamente generale și reglementări și alte subiecte în cauză

punctele 2.12, 2.13 și 2.14.

7.2.2.   La proba prevăzută la punctul 7.2.1, ar trebui să se adauge o verificare aleatorie a cunoștințelor de la unul din următoarele puncte: 2.2, 2.9 și 2.10 referitoare la vehicul.

7.3.   Dispoziții specifice referitoare la categoriile C, D, C + E și D + E:

La proba prevăzută la punctul 7.2, ar trebui să se adauge pentru solicitanții permiselor din categoriile C, D, C + E și D + E următoarele:

o verificare obligatorie a subiectelor prezentate la subpunctele de la punctul 5 din prezenta anexă:

7.3.1.1.   Categoriile C, D, C + E și D + E

Punctul 5.2.3 (cu excepția C1, C1 + E, D1 și D1 + E), 5.2.4 (cu excepția utilizării tahografului, care este cuprinsă la punctul 9.3.1) și 5.2.5 (cu excepția C1, C1 + E, D1 și D1 + E);

7.3.1.2.   Categoria D

Punctele 5.5.1 și 5.5.2;

7.3.2.   O verificare aleatorie cu privire la următoarele punctele: 5.2.1, 5.2.2 și 5.2.6.

8.   Probe de aptitudini și cunoștințe practice

8.1.   Vehiculul și dotarea acestuia

8.1.1.   Conducerea unui vehicul cu transmisiune manuală este o probă de aptitudini și cunoștințe practice care se dă pe un vehicul cu transmisie manuală.

Dacă un solicitant ia proba de aptitudini și cunoștințe practice pe un vehicul cu transmisie automată, acest lucru se trece în orice permis care se emite pe baza acestei probe. Permisele cu această specificare se utilizează numai pentru conducerea vehiculelor cu transmisie automată.

„Vehicul cu transmisie automată” înseamnă un vehicul în care variația raportului de angrenare între motor și roți este posibilă numai prin utilizarea acceleratorului sau a frânelor.

Vehiculele utilizate în probele de aptitudini și cunoștințe practice respectă criteriile minime prezentate în continuare. Statele membre pot să prevadă criterii mai stricte sau să adauge altele.

Categoria A:

—	accesul treptat [articolul 6 alineatul (1) litera (b) prima liniuță prima teză]: motocicletele fără ataș, cu o capacitate cilindrică mai mare de 120 cm3, care pot atinge o viteză de minimum 100 km/h;

—	accesul direct [articolul 6 alineatul (1) litera (b) prima liniuță a doua teză]: motocicletele fără ataș, cu o putere a motorului de minimum 35 kW.

Categoria B:

vehicule din categoria B cu patru roți, care pot atinge o viteză de minimum 100 km/h.

Categoria B + E:

combinații, alcătuite dintr-un vehicul de probă din categoria B și o remorcă cu o greutate maximă autorizată de cel puțin 1 000 kilograme, care pot atinge o viteză de minimum 100 km/h, care nu intră în categoria B.

Categoria C:

vehiculele din categoria C, cu o greutate maximă autorizată de cel puțin 10 000 kilograme și o lungime de cel puțin 7 metri, care pot atinge o viteză de cel puțin 80 km/h.

Categoria C + E:

oricare dintre vehiculele articulate cu o greutate maximă autorizată de cel puțin 18 000 kilograme și o lungime de cel puțin 12 metri, care pot atinge o viteză de cel puțin 80 km/h sau combinații, alcătuite dintr-un vehicul de probă din categoria C și o remorcă cu o lungime de cel puțin 4 metri, cu o greutate maximă autorizată de cel puțin 18 000 kilograme și o lungime de cel puțin 12 metri, care poate atinge o viteză de cel puțin 80 km/h.

Categoria D:

vehicule din categoria D, cu lungimea de minimum 9 metri și care pot atinge o viteză de cel puțin 80 km/h.

Categoria D + E:

combinații alcătuite dintr-un vehicul de probă din categoria D și o remorcă cu o greutate maximă autorizată de cel puțin 1 250 kilograme și care pot atinge o viteză de cel puțin 80 km/h.

Subcategorii opționale

Subcategoria A1:

motocicletă fără ataș, cu o capacitate cilindrică de cel puțin 75 cm3.

Subcategoria B1:

triciclete și cuadriciclete motorizate, care pot atinge o viteză de cel puțin 60 km/h.

Subcategoria C1:

vehicule din subcategoria C1, cu o greutate maximă autorizată de cel puțin 4 000 kilograme și care pot atinge o viteză de cel puțin 80 km/h.

Subcategoria C1 + E:

combinații alcătuite dintr-un vehicul de probă din categoria C1 și o remorcă cu greutatea maximă autorizată de cel puțin 2 000 kilograme și o lungime de cel puțin 8 metri și care pot atinge viteze de cel puțin 80 km/h.

Subcategoria D1:

vehicule din subcategoria D1 care pot atinge o viteză de cel puțin 80 km/h.

Subcategoria D1 + E:

combinații alcătuite dintr-un vehicul de probă din subcategoria D1 și o remorcă cu o greutate maximă autorizată de cel puțin 1 250 kilograme și care pot atinge o viteză de cel puțin 80 km/h.

8.2.   Aptitudinile și cunoștințele practice care trebuie să se verifice

Normele stabilite în continuare se aplică numai dacă sunt compatibile cu caracteristicile vehiculului.

8.2.1.    Pregătirea vehiculului

Solicitanții trebuie să demonstreze că sunt în stare să se pregătească pentru conducerea în siguranță prin satisfacerea condițiilor următoare (se fac trimiteri la punctul 3.1 din prezenta anexă). Punctele 3.1.2, 3.1.3 (punctul privind centurile de siguranță se aplică numai dacă regulamentul prevede purtarea acestora) și 3.1.4.

8.2.2.    Controlul tehnic al vehiculului

Solicitanții trebuie să demonstreze că sunt în stare să utilizeze comenzile vehiculului prin realizarea în mod satisfăcător a manevrelor următoare (trimiteri la punctul 3.2 din prezenta anexă):

Punctele 3.2.1 (pornirea pe teren plan și, dacă este posibil, în pantă urcătoare), 3.2.2, 3.2.3 și 3.2.6 (cu excepția opririlor în situații neprevăzute, care sunt cuprinse la punctul 10.1.1).

Se dă probă pentru selectarea manevrelor menționate la punctele 3.2.4, 3.2.5 și 3.2.7 (cel puțin două manevre pentru trei puncte, care includ una pentru mersul înapoi). Pentru vehiculele din categoriile C, D, B + E și D + E, este necesar să se dea probă pentru manevrele specificate la punctul 32.5. Solicitanții unui permis din aceste categorii trebuie să inverseze sensul de mers într-o curbă, al cărei traseu se lasă la alegerea statelor membre.

8.2.3.    Proba practică în trafic

Solicitanții trebuie să efectueze manevrele următoare, menționate la punctul 4 din prezenta anexă, în situații de trafic normal, în completă siguranță și cu toate precauțiile necesare: punctele 4.1.1, 4.1.2, 4.1.3, 4.1.4, 4.1.5, 4.2.1, 4.2.2, 4.2.3, 4.2.4, 4.2.5, 4.2.9 și 4.2.10 plus manevrele menționate la punctele 4.2.6, 4.2.7 și 4.2.8, dacă se ivește ocazia.

8.3.   Dispoziții specifice referitoare la categoriile A, C, D, C + E și D + E

În afară de manevrele menționate anterior, solicitanții pentru permise din categoriile A, D, C + E și D + E trebuie să execute manevrele următoare (trimitere la punctul 5 din prezenta anexă):

8.3.1.    Categoria A

Punctele 5.1.2 (scoaterea motocicletei din locul de parcare al acesteia și deplasarea acesteia, fără ajutorul motorului, mergând pe lângă ea), 5.1.3 și 5.1.6. Dacă regulamentul prevede purtarea unei căști de motociclist, se verifică potrivirea căștii. Se dă probă pentru selectarea verificărilor prezentate la punctul 5.1.1. Trebuie să se dea probă pentru capacitatea de a menține vehiculul în echilibru (punctul 5.1.5) la viteze diferite, inclusiv la viteze mici și în situații diferite de conducere, cu excepția transportului de călători, care este cuprins la punctul 9.1.2.1.

8.3.2.    Categoriile C, D, C + E și D + E:

Punctele 5.2.8, 5.2.9 (cu excepția C1 și D1), 5.2.10 (cu excepția C1 și D1) și 5.2.11 (cu excepția C1 și D1).

8.3.3.    Categoria D:

Punctul 5.5.3.

9.   Proba teoretică sau proba de aptitudini și cunoștințe practice

Trebuie să se verifice aptitudinile și cunoștințele practice ale solicitantului, fie printr-o probă teoretică, fie printr-o probă de aptitudini și cunoștințe practice, la alegerea statului membru.

9.1.1.    Toate categoriile

9.1.1.1.

Verificări aleatorii privind starea anvelopelor, farurilor, proiectoarelor, comenzii direcției, frânelor, semnalizatoarelor de direcție și sistemului de semnalizare acustică.

9.1.1.2.

Precauțiile necesare la coborârea din vehicul.

9.1.2.    Categoria A

9.1.2.1.

Păstrarea echilibrului când transportă un pasager.

9.1.3.    Categoriile C, D, C + E și D + E:

9.1.3.1.

Utilizarea tahografului.

9.1.4.    Categoria C + E:

9.1.4.1.

Cuplarea și decuplarea unei remorci sau semiremorci la/de la vehiculul de remorcare a acesteia.

9.1.4.2.

Factori de siguranță referitori la încărcarea vehiculului.

10.   Probă opțională de aptitudini și cunoștințe practice

În timpul probei de aptitudini și cunoștințe practice se verifică, de asemenea, aptitudinile și cunoștințele practice enumerate în continuare.

10.1.   Toate categoriile:

10.1.1.

Oprirea în situații neprevăzute.

10.2.   Categoria A:

10.2.1.

Întoarcerea.

10.3.   Citirea unei hărți rutiere se poate verifica fie în proba teoretică, fie în proba de aptitudini și cunoștințe practice (cu excepția categoriilor C1, C1 + E, D1 și D1 + E).

11.   Notarea probei de aptitudini și cunoștințe practice

Pentru fiecare din situațiile de conducere menționate anterior, evaluarea trebuie să reflecte gradul de ușurință cu care solicitantul manipulează comenzile vehiculului și capacitatea demonstrată a acestuia de conducere în trafic în deplină siguranță. Examinatorul trebuie să se simtă în siguranță pe toată durata probei. Erorile de conducere sau conducerea periculoasă care pune imediat în pericol siguranța vehiculului de probă, pasagerii acestuia sau alți utilizatori de drum se sancționează prin neluarea probei, fie că examinatorul sau persoana însoțitoare trebuie să intervină sau nu. Totuși, examinatorul este liber să decidă dacă proba de aptitudini și cunoștințe practice ar trebui continuată.

Examinatorii de conducere auto trebuie să aibă formația necesară pentru a evalua corect capacitatea candidaților de a conduce în siguranță. Un organism autorizat de statul membru supraveghează și conduce activitatea examinatorilor de conducere auto, pentru a asigura aplicarea corectă și constantă a evaluării erorilor în conformitate cu normele stabilite în prezenta anexă.

12.   Durata probei

Durata probei și distanța parcursă trebuie să fie suficiente pentru a evalua aptitudinile și cunoștințele practice prevăzute la punctele 8 și 9. În nici un caz, timpul petrecut conducând pe drum nu ar trebui să fie mai scurt de 25 de minute pentru categoriile A, B și B + E și de 45 de minute pentru celelalte categorii.

13.   Locul desfășurării probei

Partea probei în care se evaluează comanda tehnică a vehiculului de către solicitant se poate desfășura pe un teren de probă special. Acolo unde este posibil, partea de probă, în care se evaluează cunoștințele practice în trafic, ar trebui să se desfășoare pe drumurile din afara zonelor construite, autostrăzi și șosele, precum și pe străzi urbane, care ar trebui să reprezinte diferitele tipuri de dificultăți pe care conducătorii auto ar putea să le întâmpine. De asemenea, este de dorit ca proba să se desfășoare în condiții diferite de intensitate a traficului.

14.   Vehiculele care se utilizează la proba de aptitudini și cunoștințe practice, care au intrat în exploatare până la 31 iulie 1991, se pot utiliza după această dată numai un timp care să nu depășească trei ani, dacă acestea nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru aceste vehicule la punctul 8.1.2 din prezenta anexă.

---

ANEXA III

NORMELE MINIME DE APTITUDINI FIZICE ȘI PSIHICE PENTRU CONDUCEREA UNUI AUTOVEHICUL

DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe, conducătorii auto se clasifică în două grupe:

1.1.   Grupa 1:

conducătorii vehiculelor din categoriile A, B și B + E și subcategoriile A1 și B1.

1.2.   Grupa 2:

conducătorii vehiculelor din categoriile C, C + E, D, D + E și subcategoriile C1, C1 + E, D1 și D1 + E.

1.3.   Legislația națională poate să prevadă aplicarea dispozițiilor stabilite în prezenta anexă pentru conducătorii auto din grupa 2 la conducătorii de vehicule din categoria B care utilizează permisele de conducere în scopuri profesionale (taxiuri, ambulanțe etc.).

2.   În mod similar, persoanele care solicită primul permis de conducere sau reînnoirea unui permis de conducere se clasifică în grupa din care vor face parte după emiterea sau reînnoirea permisului.

EXAMENELE MEDICALE

3.   Grupa 1:

Solicitanții trebuie să se supună unui examen medical, dacă, la definitivarea formalităților necesare sau în timpul probelor pe care trebuie să le dea înaintea obținerii unui permis de conducere, se constată, la aceștia, una sau mai multe incapacități medicale menționate în prezenta anexă.

4.   Grupa 2:

Solicitanții trebuie să se supună unui examen medical înaintea emiterii primului permis de conducere pentru aceștia și, ulterior, conducătorii auto se supun acestor examene periodice, conform legislației naționale.

5.   Normele stabilite de statele membre pentru emiterea sau reînnoirea ulterioară a permiselor de conducere pot să fie mai stricte decât cele stabilite în prezenta anexă.

VEDEREA

Se recomandă ca toți solicitanții unui permis de conducere să se supună unui examen corespunzător pentru a se asigura că au acuitatea vizuală necesară pentru conducerea unui autovehicul. Dacă există motive de îndoială cu privire la acuitatea vizuală a solicitantului, acesta este examinat de un organ medical de specialitate. La examinarea respectivă, se acordă o atenție deosebită următoarelor: acuitatea vizuală, câmpul vizual, vederea nocturnă și maladiile oculare evolutive.

În sensul prezentei anexe, lentilele intraoculare nu se consideră lentile de corecție.

Grupa 1:

6.1.   Persoanele care solicită un permis de conducere sau reînnoirea acestui permis au o acuitate vizuală, dacă este necesar, cu lentile de corecție, de cel puțin 0,5 pentru ambii ochi. Nu se emit sau se reînnoiesc permise de conducere, dacă, la examenul medical, se constată un câmp vizual orizontal mai mic de 120o, cu excepția cazurilor excepționale, justificate în întregime de un aviz medical favorabil și o probă practică pozitivă, sau că starea ochilor persoanei în cauză ar putea compromite conducerea în siguranță. Atunci când se detectează sau se declară o maladie oculară evolutivă, se pot emite sau reînnoi permise de conducere, sub rezerva ca solicitantul să se supună la examene regulate realizate de un organ medical de specialitate.

6.2.   Persoanele care solicită un permis de conducere sau reînnoirea acestui permis, care au pierdut în totalitate vederea la un ochi sau care utilizează doar un ochi (de ex. în cazul diplopiei), trebuie să aibă o acuitatea vizuală de cel puțin 0,6, cu lentile de corecție, dacă este necesar. Organul medical de specialitate trebuie să certifice existența îndelungată a stării respective de vedere monoculară, suficientă pentru a permite adaptarea, și că, la ochiul respectiv, câmpul vizual este normal.

Grupa 2:

6.3.   Persoanele care solicită un permis de conducere sau reînnoirea acestui permis trebuie să aibă o acuitate vizuală, dacă este necesar, cu lentile de corecție, de cel puțin 0,8 la ochiul mai bun și de cel puțin 0,5 la ochiul mai afectat. Dacă se utilizează lentile de corecție pentru a obține valori de 0,8 și 0,5, acuitatea necorectată la fiecare ochi trebuie să ajungă la 0,05 sau, altfel, acuitatea minimă (0,8 și 0,5) trebuie să se obțină fie prin corecție cu ajutorul ochelarilor de maximum plus sau minus patru dioptrii sau cu ajutorul lentilelor de contact (vederea necorectată = 0,05). Corecția trebuie să fie bine tolerată. Nu se emit sau reînnoiesc permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto fără un câmp vizual normal binocular sau care suferă de diplopie.

AUZUL

7.   Se pot emite sau reînnoi permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto din grupa 2, sub rezerva avizului organelor medicale de specialitate; se acordă o atenție deosebită examenelor medicale cu intenția de compensare.

PERSOANELE CU INCAPACITATE LOCOMOTOARE

Nu se emit sau reînnoiesc permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto care prezintă acuze sau anomalii ale sistemului locomotor care periclitează conducerea unui autovehicul.

Grupa 1:

8.1.   Se pot emite, dacă este necesar, permise de conducere cu unele restricții pentru unii solicitanți sau conducători auto cu handicap fizic, în urma emiterii unui aviz de către un organ medical de specialitate. Avizul respectiv se emite în baza unei evaluări medicale a acuzelor sau anomaliilor în discuție și, dacă este necesar, în baza unei probe practice. De asemenea, trebuie să se indice tipul modificării necesare a vehiculului și dacă este necesară dotarea conducătorului auto cu un aparat ortopedic, în măsura în care proba de aptitudini și cunoștințe practice demonstrează că acest aparat nu ar fi periculos.

8.2.   Se pot emite sau reînnoi permise de conducere pentru orice solicitant care prezintă o acuză evolutivă, cu condiția examinării regulate a persoanei cu incapacitate pentru verificarea capacității persoanei de a mai conduce vehiculul în deplină siguranță.

Dacă un handicap este staționar, se pot emite sau reînnoi permisele de conducere, fără supunerea solicitantului la examene medicale regulate.

Grupa 2:

8.3.   Organul medical de specialitate acordă atenția cuvenită riscurilor și pericolelor suplimentare pe care le implică conducerea vehiculelor care se încadrează în grupa respectivă.

BOLI CARDIOVASCULARE

Orice maladie care poate expune un solicitant pentru primul permis de conducere sau un conducător auto care solicită reînnoirea acestuia la o dereglare subită a sistemului cardiovascular, astfel încât să fie afectate brusc funcțiile cerebrale, constituie un pericol pentru siguranța rutieră.

Grupa 1:

9.1.   Nu se emit sau reînnoiesc permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto cu aritmii grave.

9.2.   Se emit sau reînnoiesc permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto care poartă un stimulator cardiac, sub rezerva unui aviz medical autorizat și a controalelor medicale regulate.

9.3.   Se examinează posibilitatea emiterii sau reînnoirii permiselor pentru solicitanții sau conducătorii auto care suferă de tensiune arterială anormală, cu trimitere la celelalte rezultate ale examenului medical, datorită posibilelor complicații asociate și pericolului pe care îl pot prezenta pentru siguranța rutieră.

9.4.   În general, nu se emite sau reînnoiește un permis de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto care suferă de angină pectorală în repaus sau la emoții. Emiterea sau reînnoirea unui permis de conducere pentru orice solicitant sau conducător auto care a suferit un infarct miocardic se supune avizului medical autorizat și, dacă este necesar, controalelor medicale regulate.

Grupa 2:

9.5.   Organul medical de specialitate acordă atenția cuvenită riscurilor și pericolelor suplimentare pe care le implică conducerea vehiculelor care se încadrează în grupa respectivă.

DIABETUL ZAHARAT

Se pot emite sau reînnoi permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto care suferă de diabet zaharat sub rezerva avizului medical autorizat și a controalelor medicale regulate, în funcție de fiecare caz.

Grupa 2:

10.1.   Numai în cazuri de excepție se pot emite sau reînnoi permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto din grupa respectivă, care suferă de diabet zaharat și care necesită tratament cu insulină și atunci numai dacă sunt pe deplin justificate de avizul medical autorizat și sub rezerva controalelor medicale regulate.

BOLI NEUROLOGICE

11.   Nu se emit sau reînnoiesc permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto care suferă de boli neurologice grave, cu excepția cazului în care cererea se susține cu un aviz medical autorizat.

În consecință, trebuie să se țină seama de tulburările neurologice asociate maladiilor sau intervențiilor chirurgicale care afectează sistemul nervos central sau periferic, care produc deficiențe senzoriale sau motorii și afectează echilibrul și coordonarea, în privința efectelor funcționale și riscurilor evoluției acestora. În astfel de cazuri, emiterea sau reînnoirea permisului poate fi supusă evaluării periodice, dacă există riscul de deteriorare.

Crizele de epilepsie sau alte tulburări subite ale stării de cunoștință constituie un pericol serios pentru siguranța rutieră, dacă acestea apar la o persoană care conduce un autovehicul.

Grupa 1:

12.1.   Se poate emite sau reînnoi un permis sub rezerva examinării de către un organ medical de specialitate și a controalelor medicale regulate. Organul medical decide cu privire la starea de epilepsie sau alte tulburări ale cunoștinței, forma clinică și evoluția acesteia (de exemplu, fără crize în ultimii doi ani), tratamentul primit și rezultatele acestuia.

Grupa 2:

12.2.   Nu se emit sau reînnoiesc permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto care suferă sau sunt predispuși la crize epileptice sau alte tulburări subite ale cunoștinței.

TULBURĂRI PSIHICE

Grupa 1:

13.1.   Nu se emit sau reînnoiesc permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto care suferă de:

—	tulburări psihice severe, fie că sunt congenitale sau datorate unei maladii, unui traumatism sau unei operații neurologice;

—	oligofrenie;

—	probleme comportamentale severe datorită vârstei înaintate sau defecte de personalitate care conduc la un raționament, comportament sau capacitate de adaptare puternic dereglate,

cu excepția cazului în care cererea pentru acestea este susținută de aviz medical autorizat și, dacă este necesar, sub rezerva controalelor medicale regulate.

Grupa 2:

13.2.   Organul medical de specialitate acordă atenția cuvenită riscurilor și pericolelor suplimentare pe care le implică conducerea vehiculelor care se încadrează în grupa respectivă.

ALCOOLUL

Consumul de alcool constituie un pericol important pentru siguranța rutieră. Având în vedere anvergura problemei, personalul medical trebuie să fie foarte vigilent.

Grupa 1:

14.1.   Nu se emit sau reînnoiesc permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto care sunt dependenți de alcool și nu se pot abține de la băutură și conducere.

După o perioadă dovedită de abstinență și sub rezerva avizului medical autorizat și a controalelor medicale regulate se pot emite sau reînnoi permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto care au fost dependenți de alcool în trecut.

Grupa 2:

14.2.   Organul medical de specialitate acordă atenția cuvenită riscurilor și pericolelor suplimentare pe care le implică conducerea vehiculelor care se încadrează în grupa respectivă.

DROGURI ȘI PRODUSE MEDICINALE

15.   Abuzul:

Nu se emit sau reînnoiesc permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto care sunt dependenți de substanțe psihotrope sau care nu sunt dependenți de aceste substanțe, dar abuzează de ele în mod regulat, indiferent de categoria de permis care se solicită.

Utilizarea regulată:

Grupa 1:

15.1.   Nu se emit sau reînnoiesc permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto care utilizează în mod regulat substanțe psihotrope, indiferent de formă, care pot stânjeni capacitatea de conducere în siguranță, dacă se absorb cantități care pot avea un efect negativ asupra conducerii. Această măsură se aplică tuturor altor produse medicinale sau combinații de produse medicinale care afectează capacitatea de conducere.

Grupa 2:

15.2.   Organul medical de specialitate acordă atenția cuvenită riscurilor și pericolelor suplimentare pe care le implică conducerea vehiculelor care se încadrează în grupa respectivă.

TULBURĂRI RENALE

Grupa 1:

16.1.   Se pot emite sau reînnoi permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto care suferă de insuficiență renală importantă, sub rezerva avizului medical autorizat și a controalelor medicale regulate.

Grupa 2:

16.2.   Cu excepția situațiilor excepționale, pe deplin justificate de avizul medical autorizat și sub rezerva controalelor medicale regulate, nu se emit sau reînnoiesc permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto care suferă de deficiență renală severă și ireversibilă.

DISPOZIȚII DIVERSE

Grupa 1:

17.1.   Sub rezerva avizului medical autorizat și, dacă este necesar, a controalelor medicale regulate, se pot emite sau reînnoi permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto care au suferit transplantul unui organ sau un implant artificial care afectează capacitatea de conducere.

Grupa 2:

17.2.   Organul medical de specialitate acordă atenția cuvenită riscurilor și pericolelor suplimentare pe care le implică conducerea vehiculelor care se încadrează în grupa respectivă.

18.   De regulă, dacă solicitanții sau conducătorii auto suferă de o tulburare care nu este menționată la punctele anterioare, dar care poate fi sau genera o incapacitate funcțională care afectează siguranța la volan, nu se emit sau reînnoiesc permise de conducere, cu excepția cazului în care cererea este susținută de aviz medical autorizat și, dacă este necesar, sub rezerva controalelor medicale regulate.

---