Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene
-
Ediţia în limba română
03. Agricultură
Volumul 056
|
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
- |
|
|
Ediţia în limba română |
03. Agricultură Volumul 056 |
|
|
03/Volumul 056 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
1 |
|
/ |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
Notă introductivă
În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.
În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.
Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:
|
01 |
Probleme generale, financiare și instituționale |
|
02 |
Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor |
|
03 |
Agricultură |
|
04 |
Pescuit |
|
05 |
Libera circulație a lucrătorilor și politica socială |
|
06 |
Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii |
|
07 |
Politica în domeniul transporturilor |
|
08 |
Politica în domeniul concurenței |
|
09 |
Impozitare |
|
10 |
Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor |
|
11 |
Relații externe |
|
12 |
Energie |
|
13 |
Politica industrială și piața internă |
|
14 |
Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale |
|
15 |
Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății |
|
16 |
Știință, informare și cultură |
|
17 |
Legislația privind întreprinderile |
|
18 |
Politica externă și de securitate comună |
|
19 |
Spațiul de libertate, securitate și justiție |
|
20 |
Europa cetățenilor |
Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.
Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.
În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.
De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.
Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:
|
(i) |
numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă. În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare; |
|
(ii) |
numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor. |
Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.
De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:
|
— |
Legislație („L”), |
|
— |
Comunicări și informări („C”). |
La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
3 |
32004R0745(01)
|
L 122/1 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 745/2004 AL COMISIEI
din 16 aprilie 2004
de stabilire a măsurilor privind importurile de produse de origine animală destinate consumului personal
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția, transformarea, distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman (1), în special articolul 8 alineatul (5) a treia liniuță,
având în vedere Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele provenind din țări terțe și introduse în Comunitate (2), în special articolul 3 alineatul (5), articolul 16 alineatul (3) și articolul 17 alineatul (7),
având în vedere Decizia 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind cheltuielile în domeniul veterinar (3), în special articolul 6 alineatul (3),
întrucât:
|
(1) |
În conformitate cu articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 97/78/CE, statele membre veghează, pe de o parte, ca nici un lot provenit dintr-o țară terță să nu intre în Comunitate fără să fi fost supus controalelor veterinare adecvate și, pe de altă parte, ca loturile să fie introduse în Comunitate printr-un punct de control la frontieră. Cu toate acestea, în temeiul articolului 16, aceste cerințe nu se aplică produselor transportate de călători sau trimise unor persoane private pentru consum personal, în anumite condiții. Prin urmare, statele membre trebuie să organizeze controale în alte puncte de intrare, pentru a evita ca produsele care nu îndeplinesc aceste condiții să intre prin alte puncte decât punctele de control la frontieră. |
|
(2) |
Numărul de puncte de intrare la frontierele Comunității în care sosesc călători și colete provenind din țări terțe depășește numărul de puncte desemnate ca puncte de control la frontieră. Cu toate acestea, autoritățile competente ale fiecărui stat membru au responsabilitatea să se asigure că pasagerii, călătorii sau persoanele responsabile de transporturi cunosc și respectă dispozițiile comunitare relevante care se aplică transporturilor necomerciale de produse de origine animală. |
|
(3) |
Regulamentul (CE) nr. 136/2004 al Comisiei (4) stabilește procedurile controalelor sanitar-veterinare la punctele de control la frontieră ale Comunității la introducerea produselor provenind din țări terțe. Articolul 8 din acesta prevede că produsele destinate consumului uman provenite din țări terțe sau din părți ale unor țări terțe autorizate nu se supun controalelor veterinare sistematice în cazul în care greutatea lor este mai mică de 1 kilogram. Articolul menționat prevede, de asemenea, anumite derogări pentru ambalajele mici de produse de origine animală introduse în Danemarca și provenite inter alia din Groenlanda și din Insulele Feroe, precum și pentru anumiți pești introduși în Finlanda și Suedia provenind din Rusia. |
|
(4) |
Decizia 2002/349/CE a Comisiei (5) stabilește lista produselor de origine animală care trebuie examinate la punctele de control la frontieră. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 2 din aceasta, dispozițiile deciziei se aplică fără a aduce atingere scutirilor prevăzute la articolul 16 din Directiva 97/78/CE. |
|
(5) |
Focare de boli animale exotice în Comunitatea Europeană au fost cauzate de sușe de viruși care nu fuseseră identificați înainte în Comunitate, în special focare de pestă porcină clasică în 1996 și 2000 și o epidemie majoră de febră aftoasă în 2001. Focarele de febră aftoasă au fost cauzate de virușii de tip O1-PanAsia, o sușă neidentificată în țările terțe din care produsele obținute de la animale din specii sensibile sunt importate în conformitate cu legislația comunitară. |
|
(6) |
Luând în considerare riscurile introducerii unor viruși, mai multe organizații s-au concentrat asupra necesității unei sensibilizări crescute și a întăririi controalelor la importurile de produse de origine animală efectuate de călători (6). În plus, la 17 decembrie 2002, Parlamentul European adoptă o rezoluție privind combaterea febrei aftoase în Uniunea Europeană în 2001 și măsurile care trebuie luate pentru evitarea și combaterea epizootiilor în Uniunea Europeană (7) care conclude că principalul risc de introducere a febrei aftoase constă în importul ilegal de produse animaliere din țări în care febra aftoasă există în stare endemică și că este necesară luarea unor măsuri mai severe pentru a controla, identifica și elimina importurile ilegale de carne, inclusiv importurile destinate consumului personal. |
|
(7) |
Această rezoluție indică, de asemenea, faptul că Comunitatea ar trebui să interzică importul de carne în cantitate mică, conținută în bagajele personale ale călătorilor și destinată propriului lor consum, și că ar trebui aplicate amenzi severe în caz de infracțiune. Aceasta adaugă că statele membre ar trebui să întărească în mod adecvat personalul care efectuează controalele din aeroporturi pentru a limita riscurile de introducere de epizootii prin importul ilegal de carne sau de produse de origine animală în bagajele călătorilor și să utilizeze tot mai mult câini dresați să detecteze aceste produse și că ar trebui aplicate aceste măsuri, precum și o vigilență sporită, la toate punctele de intrare în Uniunea Europeană. |
|
(8) |
Decizia 2002/995/CE a Comisiei (8) stabilește măsuri provizorii de salvgardare pentru a limita importurile necomerciale de produse de origine animală. Aceste măsuri de salvgardare erau considerate ca fiind cel mai potrivit mijloc de a evita ca prin importurile în cauză să nu se introducă în Comunitate boli animale grave până la adoptarea unor norme permanente. |
|
(9) |
Luând în considerare situația epidemiologică din lume în ceea ce privește principalele maladii animale infecțioase care sunt transmisibile prin produse obținute din animalele respective, inclusiv febra aftoasă, introducerea în Comunitate în scopuri necomerciale a acestor produse provenind din țări terțe care nu sunt indemne de aceste boli continuă să reprezinte un risc inacceptabil pentru sănătatea animală. |
|
(10) |
În prezent este necesar să se stabilească norme permanente în ceea ce privește importurile, pentru consum personal, de carne, lapte, produse pe bază de carne și produse pe bază de lapte, pentru a înlocui măsurile de salvgardare actuale. |
|
(11) |
De asemenea este necesar să se precizeze tipurile și cantitățile de produse de origine animală care pot beneficia de scutirea de controale veterinare prevăzută pentru importurile necomerciale fără a reprezenta un risc important pentru sănătatea animală. În plus, statele membre ar trebui să se asigure că statele membre organizează în continuare controalele adecvate la punctele de intrare în Comunitate în cauză, pe baza principiilor stabilite prin Directiva 97/78/CE, ținând seama, în același timp, de necesitatea de a adapta principiile menționate anterior la natura necomercială a acestor importuri și de a face în așa fel încât informațiile privind aceste controale să fie furnizate călătorilor. |
|
(12) |
Anumite țări terțe, datorită proximității lor geografice și a stării lor de sănătate, pot fi considerate ca prezentând un risc minim pentru sănătatea animală din Uniunea Europeană. Prin urmare, ar trebui scutite de controalele sanitar-veterinare cantitățile limitate de carne, produse pe bază de carne, lapte și produse pe bază de lapte provenite din țările respective. În plus, anumite țări terțe vecine au încheiat acorduri sanitar-veterinare speciale cu Uniunea Europeană asupra unor aspecte importante din acquis-ul comunitar în sectorul sanitar-veterinar. Ar trebui excluse, prin urmare, coletele personale provenite din aceste țări terțe din sfera de aplicare a dispozițiilor de control prevăzute de prezentul regulament. Cu toate acestea, în scopul informării adecvate a călătorilor, este necesar să se indice pe toate materialele publicitare corespunzătoare că țările terțe în cauză beneficiază de această scutire. |
|
(13) |
Este necesar ca statele membre să creeze mijloace adecvate și concrete pentru a preveni introducerea de colete ilegale de carne, lapte, produse pe bază de carne și produse pe bază de lapte prin punctele de intrare în Comunitate. |
|
(14) |
Ar trebui să se descurajeze în mod clar importul în Comunitatea Europeană de carne, lapte, produse pe bază de carne și produse pe bază de lapte în scopul consumului personal fără autorizarea sanitar-veterinară solicitată. Este necesar, prin urmare, ca statele membre să impună, după caz, taxe și sancțiuni, inclusiv taxe aplicate pentru distrugerea produselor, persoanelor considerate responsabile de o încălcare a reglementărilor. |
|
(15) |
Este necesar ca statele membre să furnizeze Comisiei Europene informațiile adecvate privind metodele pe care acestea le-au utilizat pentru a pune în aplicare normele prevăzute în prezentul regulament la punctele de intrare în Comunitate care se află sub responsabilitatea acestora. |
|
(16) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Sfera de aplicare și obiectivul
(1) În sensul prezentului regulament, carnea, produsele pe bază de carne, laptele și produsele pe bază de lapte se definesc ca fiind produsele menționate în titlul I rubrica I.2 secțiunile 01-04 din anexa la Decizia 2002/349/CE.
(2) Carnea, produsele pe bază de carne, laptele și produsele pe bază de lapte introduse în Comunitate de călători sau expediate unor persoane private sunt supuse cerințelor de import stabilite în conformitate cu Directiva 2002/99/CE. Acestea provin din țările menționate în listele prevăzute la articolul 8 și sunt prezentate la un punct de control la frontieră, însoțite de documentele prevăzute la articolul 9.
(3) Acestea fac obiectul unor controale veterinare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 136/2004. Cu toate acestea, ele nu pot beneficia de scutirea de controalele veterinare sistematice prevăzută la articolul 8 alineatul (1) din regulamentul în cauză.
(4) Prezentul regulament nu se aplică coletelor personale provenite din Andorra, Norvegia, și San Marino. Cu toate acestea, pentru ca pasagerii să fie informați în mod corespunzător, se indică pe toate materialele publicitare corespunzătoare că țările terțe în cauză beneficiază de această scutire.
Articolul 2
Scutiri
Fără a aduce atingere articolelor 20 și 22 din Directiva 97/78/CE, cerințele menționate la articolul 1 nu se aplică:
|
— |
produselor enumerate la anexa I provenite dintr-o țară terță, cu condiția ca numărul sau cantitatea acestora să nu depășească ceea ce poate consuma în mod normal un individ; |
|
— |
cărnii, produselor pe bază de carne, laptelui și produselor pe bază de lapte care intră în Comunitate din insulele Feroe, Groenlanda, Islanda, Liechtenstein și Elveția, cu condiția ca numărul sau cantitatea importată să nu depășească 5 kilograme de persoană. |
Articolul 3
Informarea călătorilor
(1) Statele membre veghează ca la toate punctele de intrare în Comunitate desemnate, să se atragă atenția călătorilor sosiți din țări terțe asupra condițiilor de sănătate care se aplică la importurile în Comunitate de produse de origine animală. Informațiile trebuie să includă cel puțin informațiile menționate la anexa II și să fie afișate pe panouri plasate în locuri cu vizibilitate bună.
(2) Operatorii de transporturi internaționale de pasageri atrag atenția tuturor pasagerilor pe care îi transportă spre Comunitate asupra condițiilor de sănătate care se aplică la importurile de produse de origine animală în Comunitate și asupra dispozițiilor prevăzute în prezentul regulament, în special prin transmiterea informațiilor menționate la anexa III.
Articolul 4
Controale și sancțiuni
(1) La toate punctele de intrare în Comunitatea Europeană desemnate de către autoritatea competentă, autoritatea competentă și autoritățile responsabile de controalele oficiale, în cooperare cu operatorii portuari sau aeroportuari și cu operatorii responsabili din celelalte puncte de intrare, organizează controale pentru a detecta prezența de colete ilegale cu carne, produse pe bază de carne, lapte și produse pe bază de lapte și verifică respectarea condițiilor stabilite la articolele 1 și 2. Controalele se pot baza pe o abordare fondată pe riscuri, inclusiv, în cazul în care autoritatea competentă din statul membru consideră necesar, utilizarea de mijloace de detectare eficiente, cum ar fi echipamente de scanare și câini dresați pentru a detecta prezența unor astfel de colete în volumele mari de bagaje personale.
(2) Toate coletele personale identificate de autoritatea competentă ca fiind contrare dispozițiilor din prezentul regulament se confiscă și se distrug conform legislației naționale.
(3) Persoana responsabilă de un colet personal care se dovedește a fi contrar dispozițiilor prezentului regulament poate, la discreția autorității competente a statului membru, să fie obligată să suporte cheltuielile și să facă obiectul sancțiunilor prevăzute la articolul 17 alineatul (5) din Directiva 97/78/CE. După caz, statele membre se asigură că legislația națională menționată la alineatul (2) care se aplică la confiscarea și distrugerea coletelor personale definește persoana fizică sau juridică căreia trebuie să-i fie imputate cheltuielile aferente distrugerii tuturor coletelor personale confiscate sau abandonate în mod intenționat.
Articolul 5
Rapoarte
(1) Statele membre prezintă în fiecare an Comisiei un tabel completat în mod corespunzător, în conformitate cu anexa IV, care rezumă informațiile relevante referitoare la măsurile luate pentru a face cunoscute și pentru a pune în aplicare normele privind importurile de carne și lapte pentru consum personal prevăzute din prezentul regulament, precum și rezultatele acestora. Informațiile transmise vor fi utilizate pentru a reexamina dispozițiile din prezentul regulament, în special cele de la articolul 4.
(2) Perioada de referință ține de la 1 ianuarie până la 31 decembrie și informațiile trebuie transmise până în prima zi a lunii martie a anului care urmează imediat după perioada de referință anuală menționată anterior.
Articolul 6
Abrogare
Decizia 2002/995/CE se abrogă.
Articolul 7
Punere în aplicare
(1) Prezentul regulament se aplică de la 1 mai 2004.
(2) Statele membre se asigură ca informațiile destinate călătorilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) să fie disponibile până la 1 mai 2004.
(3) Comisia furnizează statelor membre și statelor aderente copii ale avizelor întocmite după modelul din anexa II. Costul de exploatare este suportat de bugetul Comunității până la suma maximă de 35 000 euro.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 16 aprilie 2004.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 18, 23.1.2003, p. 11.
(3) JO L 224, 18.8.1970, p. 19. Decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 325, 12.12.2003, p. 31).
(4) JO L 21, 28.1.2004, p. 11.
|
— |
Orientări pentru o evaluare a riscurilor febrei aftoase legate de turism și transport, adoptate la a treizeci și treia sesiune a Comisiei Europene de combatere a febrei aftoase (http://www.fao.org/ag/AGA/Agah/EUFMD/reports/sess33/default.htm). |
|
— |
Conferința internațională privind prevenirea și controlul febrei aftoase, Bruxelles, decembrie 2001. |
|
— |
Rezoluția Parlamentului European din 13 iunie 2002 privind febra aftoasă și cupa mondială de fotbal din Coreea de Sud. |
(7) Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2002 privind combaterea febrei aftoase în Uniunea Europeană în 2001 și măsurile ce trebuie luate pentru evitarea și combaterea epizootiilor în Uniunea Europeană [2002/2153(INI)].
(8) JO L 353, 30.12.2002, p. 1.
ANEXA I
Carne și produse pe bază de carne, lapte și produse pe bază de lapte care fac obiectul derogării de la controalele veterinare sistematice atunci când sunt transportate de călători care intră în Comunitate:
|
— |
lapte praf pentru sugari, alimente pentru sugari și produse alimentare speciale necesare din motive medicale, cu condiția ca aceste produse să nu necesite o refrigerare înainte de deschidere, fie că este vorba de produse ambalate de o marcă comercială înregistrată și destinate vânzării directe către consumatorul final, iar ambalajul să fie intact, mai puțin în cazul în care conținutul este în curs de utilizare. |
ANEXA II
Prezentul aviz trebuie întocmit în cel puțin una din limbile oficiale ale statului membru prin care produsul este introdus în Uniunea Europeană, precum și într-o a doua limbă considerată adecvată de către autoritățile competente ale statului membru respectiv care poate fi cea utilizată în țara vecină sau, în cazul porturilor și aeroporturilor, limba cea mai susceptibilă de a fi utilizată de călătorii care sosesc la terminal.
Statele membre trebuie să completeze acest aviz cu informațiile suplimentare corespunzătoare condițiilor locale, precum și cu dispozițiile naționale pe care le-au adoptat în conformitate cu Directiva 97/78/CE.
(Acest aviz se găsește pe următorul site: http://europa.eu.int/comm/food/fs/ah_pcad/ah_pcad_importposters_en.html)
ANEXA III
Operatorii de transporturi internaționale de pasageri utilizează mijloacele existente (de exemplu pliante, mesaje vocale, informații prezentate pe ecrane și panouri etc.) pentru a comunica informațiile următoare tuturor pasagerilor pe care îi transportă spre Comunitate. Ei trebuie de asemenea să se asigure că aceste informații sunt transmise într-o formă adecvată, pentru a ține seama de condițiile locale, și într-un mod ușor de înțeles pentru pasagerii pe care îi transportă:
ANEXA IV
Cifre privind rezultatele aplicării normelor referitoare la importurile de carne și lapte pentru consum personal
De transmis către Comisia Europeană până în prima zi a lunii martie a anului care urmează imediat după sfârșitul fiecărei perioade de referință anuale.
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
12 |
32004R0771
|
L 123/7 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 771/2004 AL COMISIEI
din 23 aprilie 2004
de stabilire de măsuri tranzitorii privind continuarea utilizării produselor fitosanitare care conțin unele substanțe active în urma aderării de noi state membre la Uniunea Europeană
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Tratatul de aderare a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a Sloveniei și a Slovaciei și, în special, articolul 2 alineatul (3),
având în vedere Actul de aderare a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a Sloveniei și a Slovaciei și, în special, articolul 42,
având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (1) și, în special, articolul 8 alineatul (2) al patrulea paragraf,
întrucât:
|
(1) |
Regulamentul (CE) nr. 2076/2002 al Comisiei (2) și Decizia 2002/928/CE a Comisiei (3) conțin dispoziții privind neincluderea unor anumite substanțe active în anexa I la Directiva 91/414/CEE și retragerea de către statele membre a tuturor autorizațiilor pentru produsele fitosanitare care conțin substanțele active respective. |
|
(2) |
Ungaria a solicitat măsuri tranzitorii pentru anumite substanțe active pentru a se asigura că producția poate fi eliminată treptat sau că se poate prezenta un dosar care îndeplinește cerințele Directivei 91/414/CEE. |
|
(3) |
Orice măsură tranzitorie necesară pentru a facilita trecerea de la sistemul existent în noile state membre la cel rezultat din punerea în aplicare a normelor fitosanitare se limitează la o perioadă de trei ani de la data aderării. |
|
(4) |
Câteva state membre noi au informat Comisia cu privire la existența pe piața acestora a unor substanțe active care nu se află pe piața actualelor state membre. Ar trebui să se prevadă ca aceste substanțe active să poată să rămână pe piață pentru a permite să fie examinate în faza a patra a programului de revizuire. |
|
(5) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Statul membru specificat în coloana B din anexa I se asigură că autorizațiile pentru produsele fitosanitare care conțin substanțele active enumerate în coloana A sunt retrase până la data specificată în coloana C.
Statul membru se asigură că se acceptă continuarea utilizării numai în măsura în care aceasta nu are efecte dăunătoare asupra sănătății umane sau animale sau o influență inacceptabilă asupra mediului.
Articolul 2
Statele membre pot să autorizeze sau autorizează din nou introducerea pe piață a produselor fitosanitare care conțin substanțele active menționate în anexa II până la 30 aprilie 2007, cu excepția cazului în care se adoptă o decizie înainte de data specificată vizând neincluderea substanței active în anexa I la Directiva 91/414/CEE.
Articolul 3
Prezentul regulament intră în vigoare la data și sub rezerva intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a Sloveniei și a Slovaciei.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 23 aprilie 2004.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 230, 19.8.1991, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/30/CE a Comisiei (JO L 77, 13.3.2004, p. 50).
(2) JO L 319, 23.11.2002, p. 3, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1336/2003 (JO L 187, 26.7.2003, p. 21).
(3) JO L 322, 27.11.2002, p. 53.
ANEXA I
Lista menționată la articolul 1
|
Coloana A Substanța activă |
Coloana B Statul membru |
Coloana C Data |
|
benomil |
Ungaria |
31.12.2005 |
|
beta-cipermetrin |
Ungaria |
31.12.2005 |
|
butilat |
Ungaria |
30.4.2006 |
|
cicloat |
Ungaria |
30.4.2006 |
|
EPTC (dipropiltiocarbamat de etil) |
Ungaria |
30.4.2006 |
ANEXA II
|
— |
(1R)-1,3,3-trimetil-4,6-dioxatriciclo[3.3.1.02,7]nonan (lineatin) |
|
— |
(3-benziloxicarbonil-metil)-2-benzotiazolinonă (benzolinonă) |
|
— |
(E)-2-metil-6-metilen-2,7-octadien-1-ol (mircenol) |
|
— |
(E)-2-metil-6-metilen-3,7-octadien-2-ol (isomircenol) |
|
— |
(E,Z)-8,10-tetradecadienil |
|
— |
1,3,5-tir-(2-hidroxietil)-hexa-hidro-s-triazină |
|
— |
1-metoxi-4-propenilbenzen (anetol) |
|
— |
1-metil-4-isopropilidenciclohex-1-enă (terpinolenă) |
|
— |
2,6,6-trimetilbiciclo[3.1.1.]hept-2-enă (alfa-pinen) |
|
— |
2-etil-1,6-dioxaspiro(4,4) nonan (calcogran) |
|
— |
sulfură de 2-hidroxietilbutil |
|
— |
2-mercaptobenzotiazol |
|
— |
2-metoxi-5-nitrofenol, sarea de sodiu |
|
— |
2-metoxipropan-1-ol |
|
— |
2-metoxipropan-2-ol |
|
— |
2-metil-6-metilen-2,7-octadien-4-ol (ipsdienol) |
|
— |
2-metil-6-metilen-7-octen-4-ol (ipsenol) |
|
— |
3,7,7-trimetilbiciclo[4.1.0]hept-3-enă (3-caren) |
|
— |
3-metil-3-buten-1-ol |
|
— |
3-fenil-2-propenal (aldehidă cinamică) |
|
— |
4,6,6-trimetilbiciclo[3.1.1]hept-3-en-ol,[(S)-cis-verbenol] |
|
— |
Agrobacterium radiobacter K 84 |
|
— |
asfalturi |
|
— |
Sușa de Bacillus subtilis IBE 711 |
|
— |
Baculovirus GV |
|
— |
benzotiadiazol |
|
— |
biohumus |
|
— |
carbonat de calciu |
|
— |
polisulfură de calciu |
|
— |
monoxid de carbon |
|
— |
cazeină |
|
— |
clorhidrat de chinină |
|
— |
extract de citrice/extract de grep |
|
— |
pudră de ace de conifere |
|
— |
complex de cupru: 8-hidroxichinolină cu acid salicilic |
|
— |
cumilfenol |
|
— |
di-1-p-menten |
|
— |
acetat de dodecan-1-il |
|
— |
etandial (glioxal) |
|
— |
2,4-decadionat de etil |
|
— |
extract din plantele: stejar roșu, cactus Opuntia ficus indica, sumac parfumat, mangrovă roșie |
|
— |
extract de Menta piperata |
|
— |
extract de Equisetum |
|
— |
extract de arbore de ceai |
|
— |
reziduuri de la distilarea grăsimilor |
|
— |
acizi grași/acid isobutiric |
|
— |
acizi grași/acid isovalerianic |
|
— |
acizi grași/acid lauric |
|
— |
acizi grași/acid valerianic |
|
— |
flufenzin |
|
— |
flumetsulam |
|
— |
pulpă de usturoi |
|
— |
hexametilentetramină (urotropină) |
|
— |
complex de ihtiol |
|
— |
pirofosfat de fier |
|
— |
acid jasmonic |
|
— |
lactofen |
|
— |
lanolină |
|
— |
p-hidroxibenzoat de metil |
|
— |
albumină din lapte |
|
— |
pudră de muștar |
|
— |
acid N-fenilftalamic |
|
— |
oleină |
|
— |
acid p-hidroxibenzoic |
|
— |
acetat de polivinil |
|
— |
propisoclor |
|
— |
propolis |
|
— |
Pythium oligandrum |
|
— |
insectifug (după gust) din extract de origine animală sau vegetală de tip alimentar/acid fosforic și făină de pește |
|
— |
insectifug (după miros) de origine animală sau vegetală/ulei de tal |
|
— |
rășini |
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
17 |
32004R0777
|
L 123/50 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) nr. 777/2004 AL COMISIEI
din 26 aprilie 2004
de adaptare a mai multor regulamente privind piața cerealelor ca urmare a aderării Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei la Uniunea Europeană
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Tratatul de aderare a Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei, în special articolul 2 alineatul (3),
având în vedere actul de aderare a Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei, în special articolul 57 alineatul (2),
întrucât:
|
(1) |
Sunt necesare anumite modificări tehnice ale mai multor regulamente ale Comisiei privind organizarea comună a pieței cerealelor pentru a face adaptările necesare în vederea pregătirii aderării Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei (denumite în continuare „noile state membre”) la Uniunea Europeană. |
|
(2) |
Mai multe regulamente privind sectorul cerealelor conțin mențiuni în toate limbile comunitare. Aceste mențiuni ar trebui completate cu mențiunile în limbile noilor state membre, iar Regulamentele (CEE) nr. 2622/71 (1), (CEE) nr. 2131/93 (2), (CE) nr. 1501/95 (3), (CE) nr. 1839/95 (4), (CE) nr. 2369/96 (5), (CE) nr. 2402/96 (6), (CE) nr. 2449/96 (7), (CE) nr. 2390/98 (8), (CE) nr. 2375/2002 (9), (CE) nr. 2377/2002 (10), (CE) nr. 573/2003 (11), (CE) nr. 958/2003 (12), (CE) nr. 1342/2003 (13) și (CE) nr. 2305/2003 (14) ale Comisiei ar trebui modificate în consecință. |
|
(3) |
O dată cu aderarea Sloveniei, Koper devine port comunitar. Derogarea prevăzută la articolul 2a din Regulamentul (CEE) nr. 2131/1993 nu mai este necesară și, în consecință, ar trebui eliminată. |
|
(4) |
O dată cu aderarea Ciprului și Maltei, derogările prevăzute la articolul 13a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1501/95 nu mai sunt necesare și în consecință ar trebui eliminate. |
|
(5) |
Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei (15) prevede o modificare forfetară a drepturilor de import, în special pentru țările scandinave, pentru a se ține seama de diferențele dintre costurile de transport în funcție de portul de destinație. Această măsură ar trebui extinsă pentru a include porturile baltice ale noilor state membre. |
|
(6) |
Condițiile meteorologice și agronomice de cultivare a orzului din Estonia și Letonia sunt asemănătoare cu cele din Finlanda și Suedia. În consecință, Regulamentul (CE) nr. 824/2000 al Comisiei din 19 aprilie 2000 de stabilire a procedurilor de preluare a cerealelor de către agențiile de intervenție și a metodelor de analiză pentru determinarea calității cerealelor (16) ar trebui să prevadă ca aceleași condiții care se aplică la preluarea cerealelor de către agențiile de intervenție pentru Finlanda și Suedia să se aplice și pentru aceste două noi state membre. |
|
(7) |
După aderare, contingentele tarifare comunitare pentru Ungaria prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2133/2001 al Comisiei (17) își pierd valabilitatea. În consecință referirile la aceste contingente ar trebui eliminate. |
|
(8) |
Ca urmare a încheierii unor acorduri comerciale cu noile state membre, Regulamentul (CE) nr. 1342/2003 stabilește o procedură specifică pentru exporturile de produse cerealiere către aceste țări. O dată cu aderarea, aceste dispoziții își pierd valabilitatea și, în consecință, ar trebui eliminate, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 2622/71 se înlocuiește cu următoarele:
„Articolul 1
Dovada plății taxei speciale de export menționate la articolele 2 și 3 din Regulamentul (CEE) nr. 1234/71 se pune la dispoziția autorității competente din statul membru importator prin prezentarea certificatului de circulație a mărfurilor A.TR.1. În acest caz, în rubrica «Observații» autoritatea competentă va înscrie una din următoarele mențiuni:
|
— |
Tasa especial aplicable a la exportación según el Reglamento (CEE) no 1234/71 satisfecha con la suma de … |
|
— |
Zvláštní vývozní poplatek podle nařízení č. 1234/71 zaplacen ve výši … |
|
— |
Særlig udførselsafgift i henhold til forordning (EØF) nr. 1234/71, betalt med et beløb på … |
|
— |
Besondere Ausfuhrabgabe gemäß Verordnung (EWG) Nr. 1234/71 in Höhe von … entrichtet |
|
— |
Ekspordi erimaks makstud summas … vastavalt määrusele (EMÜ) nr 1234/71 |
|
— |
Ειδικός φόρος κατά την εξαγωγή σύμφωνα με τον κανονισμό (ΕOK) αριθ. 1234/71 που πληρώθηκε για ποσό … |
|
— |
Special export tax under Regulation (EEC) No 1234/71 paid to an amount of … |
|
— |
Taxe spéciale à l'exportation selon le règlement (CEE) no 1234/71 acquittée pour un montant de … |
|
— |
Az 1234/71/EGK rendelet szerinti különleges exportadó … összegben megfizetve |
|
— |
Tassa speciale per l'esportazione pagata, secondo regolamento (CEE) n. 1234/71, per un importo di … |
|
— |
Vadovaujantis reglamentu (EEB) Nr. 1234/71, sumokėtas … dydžio specialusis eksporto mokestis. |
|
— |
Saskaņā ar regulu (EEK) Nr. 1234/71, samaksāta speciālā izvešanas nodeva … apmērā |
|
— |
Taxxa speċjali fuq l-esportazzjoni, skond ir-Regolament (KEE) Nru 1234/71, imħallsa għall-ammont ta' … |
|
— |
Speciale heffing bij uitvoer bedoeld in Verordening (EEG) nr. 1234/71 ten bedrage van … voldaan |
|
— |
Specjalny podatek eksportowy według rozporządzenia (EWG) nr 1234/71 zapłacony w wysokości … |
|
— |
Imposição especial de exportação, nos termos do Regulamento (CEE) n.o 1234/71, paga num montante de … |
|
— |
Osobitný vývozný poplatok podľa nariadenia (EHS) č. 1234/71 vo výške … |
|
— |
Posebni izvozni davek v Uredbi št. 1234/71, plačilo za znesek … |
|
— |
Asetuksen (ETY) N:o 1234/71 mukainen erityisvientivero määrältään … |
|
— |
Särskild exportskatt i enlighet med förordning (EEG) nr 1234/71, betalt med ett belopp på …” |
Articolul 2
Regulamentul (CEE) nr. 2131/93 se modifică după cum urmează:
|
1. |
La articolul 7 alineatul (2a) se elimină a doua frază. |
|
2. |
La articolul 17 alineatul (3) a doua liniuță, mențiunile se înlocuiesc cu următoarele:
|
|
3. |
La articolul 17a alineatul (2), mențiunile se înlocuiesc cu următoarele:
|
Articolul 3
Regulamentul (CE) nr. 1501/95 se modifică după cum urmează:
|
1. |
La articolul 13 alineatul (2), mențiunile se înlocuiesc cu următoarele:
|
|
2. |
La articolul 13a se elimină alineatul (3). |
Articolul 4
La articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1839/95, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul:
„2. Cererile de certificat și certificatele conțin în căsuța 24 una din următoarele mențiuni:
|
— |
Reducción del derecho: certificado válido únicamente en España [Reglamento (CE) no 1839/95] |
|
— |
Reducción del derecho: certificado válido únicamente en Portugal [Reglamento (CE) no 1839/95] |
|
— |
Snížení cla: licence platná pouze ve Španělsku [nařízení (ES) č. 1839/95] |
|
— |
Snížení cla: licence platná pouze v Portugalsku [nařízení (ES) č. 1839/95] |
|
— |
Nedsættelse af tolden: licensen er kun gyldig i Spanien (Forordning (EF) nr. 1839/95) |
|
— |
Nedsættelse af tolden: licensen er kun gyldig i Portugal (Forordning (EF) nr. 1839/95) |
|
— |
Ermäßigte Abgabe: Lizenz nur in Spanien gültig (Verordnung (EG) Nr. 1839/95) |
|
— |
Ermäßigte Abgabe: Lizenz nur in Portugal gültig (Verordnung (EG) Nr. 1839/95) |
|
— |
Tollimaksu vähendamine: litsents kehtib ainult Hispaanias (määrus (EÜ) nr 1839/95) |
|
— |
Tollimaksu vähendamine: litsents kehtib ainult Portugalis (määrus (EÜ) nr 1839/95) |
|
— |
Μείωση τoυ δασμoύ: πιστoπoιητικό πoυ ισχύει μόνo στην Iσπανία [κανoνισμός (ΕΚ) αριθ. 1839/95] |
|
— |
Μείωση τoυ δασμoύ: πιστoπoιητικό πoυ ισχύει μόνo στην Πoρτoγαλία [κανoνισμός (ΕΚ) αριθ. 1839/95] |
|
— |
Duty reduction: licence valid only in Spain (Regulation (EC) No 1839/95) |
|
— |
Duty reduction: licence valid only in Portugal (Regulation (EC) No 1839/95) |
|
— |
Abattement du droit: certificat valable uniquement en Espagne [règlement (CE) no 1839/95] |
|
— |
Abattement du droit: certificat valable uniquement au Portugal [règlement (CE) no 1839/95] |
|
— |
Vámcsökkentés: az engedély kizárólag Spanyolországban érvényes (1839/95/EK rendelet) |
|
— |
Vámcsökkentés: az engedély kizárólag Portugáliában érvényes (1839/95/EK rendelet) |
|
— |
Riduzione del dazio: titolo valido unicamente in Spagna [regolamento (CE) n. 1839/95] |
|
— |
Riduzione del dazio: titolo valido unicamente in Portogallo [regolamento (CE) n. 1839/95] |
|
— |
Muito sumažinimas: licencija galioja tik Ispanijoje [Reglamentas (EB) Nr. 1839/95] |
|
— |
Muito sumažinimas: licencija galioja tik Portugalijoje [Reglamentas (EB) Nr. 1839/95] |
|
— |
Muitas samazinājums: licence ir derīga tikai Spānijā [Regula (EK) Nr. 1839/95] |
|
— |
Muitas samazinājums: licence ir derīga tikai Portugālē [Regula (EK) Nr. 1839/95] |
|
— |
Tnaqqis tad-dazju: liċenzja valida biss fi Spanja [Regolament (KE) Nru 1839/95] |
|
— |
Tnaqqis tad-dazju: liċenzja valida biss fil-Portugall [Regolament (KE) Nru 1839/95] |
|
— |
Korting op het invoerrecht: certificaat uitsluitend geldig in Spanje (Verordening (EG) nr. 1839/95) |
|
— |
Korting op het invoerrecht: certificaat uitsluitend geldig in Portugal (Verordening (EG) nr. 1839/95) |
|
— |
Obniżenie stawki celnej: pozwolenie ważne wyłącznie w Hiszpanii (rozporządzenie (WE) nr 1839/95) |
|
— |
Obniżenie stawki celnej: pozwolenie ważne wyłącznie w Portugalii (rozporządzenie (WE) nr 1839/95) |
|
— |
Redução do direito: certificado válido apenas em Espanha [Regulamento (CE) n.o 1839/95] |
|
— |
Redução do direito: certificado válido apenas em Portugal [Regulamento (CE) n.o 1839/95] |
|
— |
Zníženie cla: licencia platná iba v Španielsku [Nariadenie (ES) č. 1839/95] |
|
— |
Zníženie cla: licencia platná iba v Portugalsku [Nariadenie (ES) č. 1839/95] |
|
— |
Znižanje dajatve: dovoljenje veljavno samo v Španiji (Uredba (ES) št. 1839/95 |
|
— |
Znižanje dajatve: dovoljenje veljavno samo v Portugalski (Uredba (ES) št. 1839/95 |
|
— |
Tullinalennus: todistus voimassa ainoastaan Espanjassa (Asetus (EY) N:o 1839/95) |
|
— |
Tullinalennus: todistus voimassa ainoastaan Portugalissa (Asetus (EY) N:o 1839/95) |
|
— |
Nedsättning av tull: intyg endast gällande i Spanien (Förordning (EG) nr 1839/95) |
|
— |
Nedsättning av tull: intyg endast gällande i Portugal (Förordning (EG) nr 1839/95)”. |
Articolul 5
La articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96, a treia liniuță se înlocuiește cu următorul text:
|
„— |
porturi din Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Finlanda și Suedia, iar, pentru mărfurile care sosesc via oceanul Atlantic, Comisia reduce taxa de import cu 2 EUR per tonă.” |
Articolul 6
Regulamentul (CE) nr. 2369/96 se modifică după cum urmează:
|
1. |
La articolul 4, a patra liniuță se înlocuiește cu următoarea:
|
|
2. |
La articolul 4, a cincea liniuță se înlocuiește cu următoarea:
|
Articolul 7
La articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 2402/96, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul:
„2. Certificatele prezintă în căsuța 24 una din următoarele mențiuni:
|
— |
Exención del derecho de aduana [artículo 4 del Reglamento (CE) no 2402/96] |
|
— |
Osvobozené od cla [čl. 4 nařízení (ES) č. 2402/96] |
|
— |
Fritagelse for toldsatser (artikel 4 i forordning (EF) nr. 2402/96) |
|
— |
Zollfrei (Artikel 4 der Verordnung (EG) Nr. 2402/96) |
|
— |
Tollimaksuvaba (määruse (EÜ) nr 2402/96 artikkel 4) |
|
— |
Απαλλαγή από τoν τελωνειακό δασμό [άρθρo 4 τoυ κανoνισμoύ (ΕΚ) αριθ. 2402/96] |
|
— |
Exemption from customs duty (Article 4 of Regulation (EC) No 2402/96) |
|
— |
Exemption du droit de douane [article 4 du règlement (CE) no 2402/96] |
|
— |
Vámmentesség (2402/96/EK rendelet 4. cikk) |
|
— |
Esenzione dal dazio doganale [articolo 4 del regolamento (CE) n. 2402/96] |
|
— |
Atleidimas nuo muito mokesčio (reglamento (EB) Nr. 2402/96 4 straipsnis) |
|
— |
Atbrīvošana no muitas nodevas (regulas (EK) Nr. 2402/96 4. pants) |
|
— |
Eżenzjoni mid-dazju doganali [Artikolu 4 tar-Regolament (KE) Nru 2402/96] |
|
— |
Vrijgesteld van douanerecht (artikel 4 van Verordening (EG) nr. 2402/96) |
|
— |
Zwolnienie z należności celnych (Art. 4 rozporządzenia (WE) nr 2402/96) |
|
— |
Isenção de direito aduaneiro [artigo 4.o do Regulamento (CE) n.o 2402/96] |
|
— |
Oslobodenie od cla (článok 4 nariadenia (ES) č. 2402/96) |
|
— |
Oproščeno carinske dajatve (člen 4 Uredbe (ES) št. 2402/96) |
|
— |
Tullivapaa (asetuksen (EY) N:o 2402/96 4 artikla) |
|
— |
Tullfri (artikel 4 i förordning (EG) nr 2402/96)” |
Articolul 8
Regulamentul (CE) nr. 2449/96 se modifică după cum urmează:
|
1. |
La articolul 6, litera (b) se înlocuiește cu următoarea:
|
|
2. |
Mențiunile de la articolul 10 alineatul (2) al treilea paragraf se înlocuiesc cu următoarele:
|
Articolul 9
Regulamentul (CE) nr. 2390/98 se modifică după cum urmează:
|
1. |
La articolul 2, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul: „2. Certificatul de import prezintă în căsuța 24 una din următoarele mențiuni:
|
|
2. |
La articolul 4, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul: „3. Certificatul de import prezintă în căsuța 24 una din următoarele mențiuni:
|
Articolul 10
În anexa II la Regulamentul (CE) nr. 824/2000, la al doilea paragraf punctul 1.2 litera (a) prima liniuță, cuvintele „Finlanda și Suedia” se înlocuiesc cu „Estonia, Letonia, Finlanda și Suedia”.
Articolul 11
Regulamentul (CE) nr. 2133/2001 se modifică după cum urmează:
|
1. |
La articolul 2 alineatul (1), textul „de la codurile tarifare 09.5716 și 09.5732” se înlocuiește cu textul „de la codul tarifar 09.5732”. |
|
2. |
Referirile la codul tarifar 09.5716 din anexa I se elimină. |
Articolul 12
La articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 2375/2002, litera (b) se înlocuiește cu următoarea:
|
„(b) |
în căsuța 20, una din următoarele mențiuni:
|
Articolul 13
La articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 2377/2002, litera (a) se înlocuiește cu următoarea:
|
„(a) |
în secțiunea 20, produsul prelucrat care trebuie făcut din cereale și una din următoarele mențiuni:
|
Articolul 14
La articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 573/2003, litera (b) se înlocuiește cu următoarea:
|
„(b) |
în secțiunea 20 una din următoarele mențiuni:
|
Articolul 15
La articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 958/2003, litera (b) se înlocuiește cu următoarea:
|
„(b) |
în secțiunea 20 una din următoarele mențiuni:
|
Articolul 16
Regulamentul (CE) nr. 1342/2003 se modifică după cum urmează:
|
1. |
Articolul 3 se modifică după cum urmează:
|
|
2. |
Mențiunile de la articolul 5 se înlocuiesc cu următoarele:
|
|
3. |
La articolul 7 alineatul (2), al patrulea paragraf se înlocuiește cu următorul: „Una din următoarele mențiuni se introduce în secțiunea 22 din aceste certificate:
|
|
4. |
La articolul 8 alineatul (2), al patrulea paragraf se înlocuiește cu următorul: „Una din următoarele mențiuni se introduce în secțiunea 22 din certificat:
|
|
5. |
La articolul 9 alineatul (3), literele (e) și (f) se înlocuiesc cu următoarele:
|
|
6. |
În anexa IV, codurile produselor pentru Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia și Slovenia se elimină. |
Articolul 17
La articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 2305/2003, litera (a) se înlocuiește cu următoarea:
|
„(a) |
în căsuța 20, una din următoarele mențiuni:
|
Articolul 18
Prezentul regulament intră în vigoare sub rezerva și la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 26 aprilie 2004.
Pentru Comisie
Franz FISCHLER
Membru al Comisiei
(1) JO L 271, 10.12.1971, p. 22. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 560/91 (JO L 62, 8.3.1991, p. 26).
(2) JO L 191, 31.7.1993, p. 76. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1630/2000 (JO L 187, 26.7.2000, p. 24).
(3) JO L 147, 30.6.1995, p. 7. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1431/2003 (JO L 203, 12.8.2003, p. 16).
(4) JO L 177, 28.7.1995, p. 4. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2235/2000 (JO L 256, 10.10.2000, p. 13).
(5) JO L 323, 13.12.1996, p. 8. Regulament modificat de Regulamentul (CE) nr. 630/97 (JO L 96, 11.4.1997, p. 5).
(6) JO L 327, 18.12.1996, p. 14.
(7) JO L 333, 21.12.1996, p. 14. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2780/1999 (JO L 334, 28.12.1999, p. 20).
(8) JO L 297, 6.11.1998, p. 7.
(9) JO L 358, 31.12.2002, p. 88. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1111/2003 (JO L 158, 27.6.2003, p. 21).
(10) JO L 358, 31.12.2002, p. 95. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1112/2003 (JO L 158, 27.6.2003, p. 23).
(11) JO L 82, 29.3.2003, p. 25.
(12) JO L 136, 4.6.2003, p. 3.
(13) JO L 189, 29.7.2003, p. 12.
(14) JO L 342, 30.12.2003, p. 7.
(15) JO L 161, 29.6.1996, p. 125. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1110/2003 (JO L 158, 27.6.2003, p. 12).
(16) JO L 100, 20.4.2000, p. 31. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 336/2003 (JO L 49, 22.2.2003, p. 6).
(17) JO L 287, 31.10.2001, p. 12.
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
29 |
32004R0778
|
L 123/62 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 778/2004 AL COMISIEI
din 26 aprilie 2004
de rectificare a versiunii portugheze a Regulamentului (CE) nr. 40/2004 privind dovada îndeplinirii formalităților vamale pentru importul zahărului într-o țară terță, prevăzută la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 800/1999
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 al Consiliului din 19 iunie 2001 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (1), în special articolul 27 alineatul (11) primul paragraf a doua liniuță a doua frază,
întrucât:
|
(1) |
S-a strecurat o eroare în versiunea portugheză a articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 40/2004 al Comisiei (2). |
|
(2) |
Versiunea portugheză ar trebui modificată în consecință. |
|
(3) |
Dat fiind faptul că Regulamentul (CE) nr. 40/2004 se aplică de la data de 8 martie 2003 până la data de 31 decembrie 2004, trebuie prevăzut ca prezentul regulament să se aplice în aceeași perioadă, mai puțin în ceea ce privește exporturile pentru care restituirile s-au plătit deja. |
|
(4) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Nu se referă decât la versiunea portugheză.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică, până la data de 31 decembrie 2004, exporturilor efectuate după data de 8 martie 2003, cu excepția exporturilor pentru care restituirile s-au plătit deja la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 26 aprilie 2004.
Pentru Comisie
Franz FISCHLER
Membru al Comisiei
(1) JO L 178, 30.6.2001, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 39/2004 al Comisiei (JO L 6, 10.1.2004, p. 16).
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
30 |
32004D0400
|
L 123/107 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMISIEI
din 26 aprilie 2004
care permite statelor membre să prelungească autorizațiile provizorii acordate pentru noua substanță activă profoxidimă
[notificată cu numărul C(2004) 1512]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2004/400/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (1) și, în special, al patrulea paragraf din articolul 8 alineatul (1),
întrucât:
|
(1) |
În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, în martie 1998 Spania a primit o cerere de la BASF AG de includere a substanței active profoxidimă (denumirea anterioară: clefoxidimă, BAS 625H) în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Decizia 1999/43/CE (2) a confirmat că dosarul este complet și că se poate considera că îndeplinește, în principiu, cerințele cu privire la furnizarea datelor și a informațiilor prevăzute în anexa II și anexa III la directivă. |
|
(2) |
Confirmarea conformității dosarului a fost necesară pentru a se permite examinarea detaliată a acestuia și pentru ca statele membre să aibă posibilitatea de a acorda autorizații provizorii pentru perioade de cel mult trei ani, pentru produsele fitosanitare care conțin profoxidimă, cu respectarea, în același timp, a condițiilor prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 91/414/CEE și, în special, a condiției referitoare la evaluarea detaliată a substanței active și a produsului fitosanitar, având în vedere cerințele prevăzute de directiva respectivă. |
|
(3) |
Efectele profoxidimei asupra sănătății umane și a mediului au fost evaluate în conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/414/CEE, pentru utilizările propuse de către solicitant. Statul membru raportor a prezentat Comisiei proiectul de raport de evaluare la data de 28 martie 2001. |
|
(4) |
Examinarea dosarului continuă și în prezent, după prezentarea proiectelor rapoartelor de evaluare de către statul membru raportor, iar evaluarea nu va putea fi finalizată în termenul prevăzut de Directiva 91/414/CEE. |
|
(5) |
Deoarece în urma evaluării nu s-au descoperit până în prezent motive de îngrijorare imediată, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prelungi autorizațiile provizorii acordate pentru produsele fitosanitare care conțin profoxidimă pentru o perioadă de 24 de luni în conformitate cu dispozițiile articolului 8 din Directiva 91/414/CEE, astfel încât să se permită continuarea examinării dosarului. Se așteaptă ca evaluarea și procesul de adoptare a unei decizii privind eventuala includere a profoxidimei în anexa I să poată fi finalizate în termen de 24 de luni. |
|
(6) |
Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Statele membre pot prelungi autorizațiile provizorii pentru produsele fitosanitare care conțin profoxidimă pentru o perioadă care să nu depășească 24 de luni de la data adoptării prezentei decizii.
Articolul 2
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 26 aprilie 2004.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 230, 19.8.1991, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/30/CE a Comisiei (JO L 77, 13.3.2004, p. 50).
(2) JO L 14, 19.1.1999, p. 30.
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
32 |
32004D0401
|
L 123/109 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMISIEI
din 26 aprilie 2004
privind neincluderea mefluididei în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului și retragerea autorizațiilor pentru produsele fitosanitare care conțin această substanță
[notificată cu numărul C(2004) 1513]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2004/401/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (1) și, în special, al patrulea paragraf din articolul 8 alineatul (2),
întrucât:
|
(1) |
Articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE prevede că un stat membru are posibilitatea, pe parcursul unei perioade de 12 ani de la notificarea directivei respective, de a autoriza introducerea pe piață a produselor fitosanitare care conțin substanțe active care nu au fost enumerate în anexa I la directiva respectivă și care există deja pe piață de o perioadă de doi ani de la data notificării, în acest timp substanțele respective fiind examinate treptat în cadrul unui program de lucru. |
|
(2) |
Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (2) și (CE) nr. 1490/2002 (3) stabilesc normele de punere în aplicare a celei de-a treia etape a programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE. În cazul substanțelor active pentru care notificatorul nu își îndeplinește obligațiile în conformitate cu regulamentul nu se efectuează un control al conformității dosarului sau o evaluare a acestuia. Pentru mefluididă, notificatorul nu a depus înainte de 23 mai 2003 listele de date necesare. Prin urmare, această substanță activă nu este inclusă în anexa I la Directiva 91/414/CEE, iar statele membre ar trebui să retragă orice autorizații pentru produsele fitosanitare care conțin mefluididă. |
|
(3) |
În ceea ce privește substanțele active pentru care există numai o scurtă perioadă de preaviz privind retragerea produselor fitosanitare care conțin aceste substanțe, este rezonabil să se asigure o perioadă de grație pentru eliminarea, depozitarea, comercializarea și utilizarea stocurilor existente pe parcursul unei perioade care să nu depășească 12 luni, pentru a permite utilizarea stocurilor existente pentru o singură cultură ulterioară. În cazurile în care se prevede o perioadă de preaviz mai lungă, aceasta poate fi scurtată pentru a expira la sfârșitul sezonului de cultură. |
|
(4) |
Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Mefluidida nu este inclusă în anexa I la Directiva 91/414/CEE.
Articolul 2
Statele membre se asigură că:
|
1. |
autorizațiile pentru produse fitosanitare care conțin mefluididă sunt retrase înainte de 26 octombrie 2004; |
|
2. |
de la 27 aprilie 2004 nu se mai acordă și nu se mai reînnoiesc autorizațiile pentru produsele fitosanitare care conțin mefluididă în conformitate cu derogarea prevăzută la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE. |
Articolul 3
Perioada de grație acordată de către statele membre în conformitate cu dispozițiile articolului 4 alineatul (6) din Directiva 91/414/CEE trebuie să fie cât mai scurtă posibil și să expire până la 26 octombrie 2005.
Articolul 4
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 26 aprilie 2004.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 230, 19.8.1991, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/30/CE (JO L 77, 13.3.2004, p. 50).
(2) JO L 55, 29.2.2000, p. 25, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1044/2003 (JO L 151, 19.6.2003, p. 32).
(3) JO L 224, 21.8.2002, p. 23, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1044/2003.
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
34 |
32004R0797
|
L 125/1 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) nr. 797/2004 AL CONSILIULUI
din 26 aprilie 2004
privind acțiunile de îmbunătățire a condițiilor de producție și comercializare a produselor apicole
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 36 și 37,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),
întrucât:
|
(1) |
Ca urmare a comunicării Comisiei către Consiliu și Parlamentul European referitoare la apicultura europeană din 1994, Consiliul a hotărât că trebuia propus un regulament-cadru privind apicultura. |
|
(2) |
Astfel, prin Regulamentul (CE) nr. 1221/97 (3), Consiliul a stabilit regulile generale privind acțiunile de îmbunătățire a producției și comercializării mierii. |
|
(3) |
De atunci, Comisia a prezentat, în februarie 2001 și ianuarie 2004, rapoarte despre aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1221/97, Consiliului și Parlamentului European. Concluziile acestor rapoarte demonstrează că este necesar să se adapteze acțiunile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1221/97 actualei situații din apicultura comunitară. În consecință, acest regulament trebuie abrogat și înlocuit cu un text nou. |
|
(4) |
Apicultura este un sector al agriculturii ale cărei funcții principale sunt activitatea economică și dezvoltarea rurală, producția de miere și alte produse apicole și menținerea echilibrului ecologic. |
|
(5) |
Este vorba de un sector caracterizat prin diversitatea condițiilor de producție și a rentabilității, precum și prin răspândirea și diversitatea agenților economici atât la nivelul producției, cât și la cel al comercializării. |
|
(6) |
Luând în considerare răspândirea varoozei în cursul ultimilor ani în mai multe state membre și dificultățile pe care această boală le creează pentru producția de miere, o acțiune la nivelul comunitar se dovedește necesară, pentru că aceasta este o boală care nu poate fi eradicată complet și care trebuie tratată cu produse autorizate. |
|
(7) |
În aceste condiții și în vederea îmbunătățirii producției și a comercializării produselor apicole în cadrul Comunității, este necesar să se elaboreze programe naționale la fiecare trei ani, care să cuprindă acțiuni de asistență tehnică, de luptă împotriva varoozei, de raționalizare a transhumanței, de gestionare a repopulării șeptelului apicol comunitar și de colaborare în cadrul programelor de cercetare în domeniul apiculturii și al produselor apicole. |
|
(8) |
În vederea suplimentării datelor statistice referitoare la sectorul apiculturii, statele membre trebuie să efectueze un studiu despre structura sectorului atât la nivelul producției, cât și la cel al comercializării și al stabilirii prețurilor. |
|
(9) |
Cheltuielile efectuate de statele membre ca urmare a obligațiilor care decurg din prezentul regulament revin Comunității în conformitate cu articolul 2 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (4). |
|
(10) |
Trebuie aplicate regulile din domeniul concurenței ajutoarelor acordate de statele membre în sectorul apicol. Cu toate acestea, trebuie scutite de aplicarea regulilor referitoare la ajutoarele de stat contribuția financiară a statelor membre în favoarea măsurilor care beneficiază de asistență comunitară în conformitate cu dispozițiile din prezentul regulament, precum și ajutoarele naționale specifice pentru protecția exploatațiilor apicole defavorizate prin condiții structurale sau naturale sau în cadrul programelor de dezvoltare economică, cu excepția celor care ar fi acordate în favoarea producției sau comercializării, și stabilite reguli speciale pentru aceste ajutoare de stat. |
|
(11) |
Trebuie adoptate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a modalităților de exercitare a competențelor de execuție conferite Comisiei (5). |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
(1) Prezentul regulament stabilește acțiunile de îmbunătățire a condițiilor de producție și de comercializare a produselor apicole.
În acest scop, fiecare stat membru poate stabili un program național pe o perioadă de trei ani, denumit în continuare „program apicol”.
(2) În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:
|
(a) |
„miere”, produsul care corespunde dispozițiilor din anexa I la Directiva 2001/110/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind mierea (6); |
|
(b) |
„produse apicole”, produsele definite la punctul 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a regulilor sanitare privind produsele secundare animale care nu sunt destinate consumului uman (7). |
(3) Articolele 87-89 din tratat se aplică ajutoarelor acordate în sectorul mierii și al produselor apicole. Cu toate acestea, articolele 87, 88 și 89 din tratat nu se aplică:
|
(a) |
contribuției financiare a statelor membre în favoarea măsurilor care beneficiază de asistență comunitară în conformitate cu dispozițiile din prezentul regulament; |
|
(b) |
ajutoarelor naționale specifice pentru protecția exploatațiilor apicole defavorizate prin condiții structurale sau naturale sau în cadrul programelor de dezvoltare economică, cu excepția celor care ar fi acordate în favoarea producției sau comercializării. |
Ajutoarele prevăzute la litera (b) trebuie comunicate de statele membre Comisiei în același timp cu programul lor apicol prevăzut la articolul 5.
Articolul 2
Acțiunile care pot fi incluse în programul apicol sunt următoarele:
|
(a) |
asistența tehnică pentru apicultori și grupuri de apicultori; |
|
(b) |
lupta contra varoozei; |
|
(c) |
raționalizarea transhumanței; |
|
(d) |
măsuri de asistență pentru laboratoarele de analiză a caracteristicilor fizico-chimice ale mierii; |
|
(e) |
măsuri de asistență pentru repopularea șeptelului apicol comunitar; |
|
(f) |
colaborarea cu organismele specializate în realizarea de programe de cercetare aplicată în domeniul apiculturii și al produselor apicole. |
Sunt excluse de la programele apicole acțiunile finanțate în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) (8).
Articolul 3
Pentru a putea beneficia de finanțarea prevăzută la articolul 4 alineatul (2), statele membre efectuează un studiu despre structura sectorului apicol de pe teritoriul lor atât la nivelul producției, cât și la cel al comercializării. Acest studiu se comunică în același timp cu programul apicol.
Articolul 4
(1) Cheltuielile efectuate în temeiul prezentului regulament sunt considerate intervenții în sensul articolului 2 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999.
(2) Comunitatea participă la finanțarea programelor apicole cu 50 % din cheltuielile suportate de statele membre.
(3) Cheltuielile referitoare la acțiunile realizate în cadrul programelor apicole trebuie să fie efectuate de statele membre în fiecare an până la 15 octombrie cel târziu.
Articolul 5
Programul apicol se elaborează în strânsă colaborare cu organizațiile reprezentative și cooperativele apicole. El este comunicat Comisiei care hotărăște aprobarea lui în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 2771/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind organizarea comună a piețelor în sectorul ouălor (9).
Articolul 6
(1) Comisia este asistată de Comitetul de gestionare a cărnii de pasăre și a ouălor (denumit în continuare „comitet”), constituit în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (CEE) nr. 2771/75 din 29 octombrie 1975 privind organizarea comună a piețelor în sectorul ouălor.
(2) Dacă se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.
Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este stabilită la o lună.
(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.
Articolul 7
Comisia prezintă la fiecare trei ani Parlamentului European și Consiliului un raport despre aplicarea prezentului regulament.
Articolul 8
Regulamentul (CE) nr. 1221/97 se abrogă.
Articolul 9
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Luxemburg, 26 aprilie 2004.
Pentru Consiliu
Președintele
J. WALSH
(1) Aviz emis la 22 aprilie 2004 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(2) Aviz emis la 1 aprilie 2004 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(3) Regulamentul (CE) nr. 1221/97 din 25 iunie 1997 (JO L 173, 1.7.1997, p. 1). Regulamentul modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2070/98 (JO L 265, 30.9.1998, p. 1).
(4) JO L 160, 26.6.1999, p. 103.
(5) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(6) JO L 10, 12.1.2002, p. 47.
(7) JO L 273, 10.10.2002, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 813/2003 (JO L 117, 13.5.2003, p. 22).
(8) JO L 160, 26.6.1999, p. 80. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 583/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 (JO L 91, 30.3.2004, p. 1).
(9) JO L 282, 1.11.1975, p. 49. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
37 |
32004L0062
|
L 125/38 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DIRECTIVA 2004/62/CE A COMISIEI
din 26 aprilie 2004
de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului privind includerea mepanipirimei ca substanță activă
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (1) și, în special, articolul 6 alineatul (1),
întrucât:
|
(1) |
În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, Italia a primit, la data de 24 octombrie 1997, o cerere din partea Kumiai Chemical Industry Co. Ltd de includere a substanței active mepanipirimă (denumire anterioară: KIF 3535) în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Decizia 98/676/CE (2) a Comisiei a confirmat că dosarul este „complet”, în sensul că se poate considera că îndeplinește, în principiu, cerințele privind datele și informațiile prevăzute în anexele II și III la Directiva 91/414/CEE. |
|
(2) |
Pentru această substanță activă, efectele asupra sănătății umane și a mediului au fost evaluate în conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/414/CEE, pentru utilizările propuse de către solicitant. Statul membru raportor desemnat a prezentat Comisiei proiectul de raport de evaluare privind substanța respectivă la 12 iulie 2000. |
|
(3) |
Proiectele raportului de evaluare au fost revizuite de către statele membre și Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală. Examinarea a fost finalizată la 30 martie 2004 sub forma raportului de examinare al Comisiei privind mepanipirima. |
|
(4) |
Dosarul și informațiile obținute în urma revizuirii au fost transmise și Comitetului științific pentru sănătatea plantelor, produsele fitosanitare și reziduurile acestora. Raportul acestui comitet a fost adoptat în mod oficial la 23 octombrie 2003 (3). Comitetului i s-a cerut să comenteze tumorile hepatice identificate la șobolanii și șoarecii expuși la mepanipirimă și să formuleze avizul cu privire la posibilitatea existenței unui prag al formării tumorilor. În avizul său, comitetul a concluzionat că mepanipirima cauzează tumori la șobolani și șoareci prin intermediul unui mecanism necunoscut în prezent, dar care presupune totuși existența unui prag sub care se estimează că nu se formează tumorile și că, prin urmare, se poate determina un nivel de expunere fără pericol pentru om. În cadrul examinării ulterioare, în prezenta directivă și în raportul de examinare s-a ținut seama de recomandările comitetului științific. În evaluarea sa, comitetul permanent a concluzionat că nu există o expunere umană inacceptabilă în condițiile de utilizare propuse. |
|
(5) |
În urma diverselor examinări efectuate, a rezultat că produsele fitosanitare care conțin substanța activă în cauză îndeplinesc, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) și la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 91/414/CEE, în special cu privire la utilizările care au fost examinate și detaliate în raportul de examinare al Comisiei. Prin urmare, este necesară includerea mepanipirimei în anexa I, pentru a se asigura faptul că în toate statele membre autorizațiile produselor fitosanitare care conțin această substanță activă sunt acordate în conformitate cu dispozițiile directivei respective. |
|
(6) |
După includere, statelor membre trebuie să li se acorde un termen rezonabil pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Directivei 91/414/CEE privind produsele fitosanitare care conțin mepanipirimă și, în special, pentru examinarea autorizațiilor provizorii existente și, până la sfârșitul acestui termen, pentru transformarea autorizațiilor respective în autorizații definitive, pentru modificarea sau retragerea acestora în conformitate cu dispozițiile Directivei 91/414/CEE. |
|
(7) |
Prin urmare, este necesar ca Directiva 91/414/CEE să fie modificată în mod corespunzător. |
|
(8) |
Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Anexa I la Directiva 91/414/CEE se modifică astfel cum este prevăzut în anexa la prezenta directivă.
Articolul 2
(1) Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 martie 2005. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele dispozițiilor respective, precum și un tabel de corespondență între aceste dispoziții și prezenta directivă.
Statele membre aplică dispozițiile respective de la 1 aprilie 2005.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Statele membre comunică Comisiei textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 3
(1) Statele membre revizuiesc autorizația pentru fiecare produs fitosanitar care conține mepanipirimă pentru a se asigura de îndeplinirea condițiilor referitoare la această substanță activă prevăzute în anexa I la Directiva 91/414/CEE. În cazul în care este necesar și până la 31 martie 2005, statele membre modifică sau retrag autorizațiile în conformitate cu Directiva 91/414/CEE.
(2) Pentru fiecare produs fitosanitar autorizat care conține mepanipirimă fie ca substanță activă unică, fie ca asociată cu una dintre mai multe substanțe active, enumerate în totalitate în anexa I la Directiva 91/414/CEE până la 30 septembrie 2004, statele membre reevaluează produsul în conformitate cu principiile uniforme prevăzute în anexa VI la Directiva 91/414/CEE, pe baza unui dosar care îndeplinește cerințele anexei III la directiva respectivă. Pe baza evaluării menționate, statele membre hotărăsc dacă produsul îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) literele (b) (c) (d) și (e) din Directiva 91/414/CEE.
După constatarea îndeplinirii acestor condiții, statele membre procedează astfel:
|
(a) |
în cazul unui produs care conține mepanipirimă ca substanță activă unică, după caz, statele membre modifică sau retrag autorizația până la 31 martie 2006 sau |
|
(b) |
în cazul unui produs care conține mepanipirimă ca una dintre mai multe substanțe active, după caz, statele membre modifică sau retrag autorizația până la 31 martie 2006 sau până la data stabilită pentru modificarea sau retragerea în directiva sau directivele respective care au adăugat substanța sau substanțele relevante în anexa I la Directiva 91/414/CEE, data aplicabilă este data cea mai recentă. |
Articolul 4
Prezenta directivă intră în vigoare la 1 octombrie 2004.
Articolul 5
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 26 aprilie 2004.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 230, 19.8.1991, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/30/CE a Comisiei (JO L 77, 13.3.2004, p. 50).
(2) JO L 317, 26.11.1998, p. 47.
(3) Avizul Comitetului științific pentru pentru sănătatea plantelor, produsele fitosanitare și reziduurile acestora ca urmare a unei cereri a Comisiei Europene privind evaluarea mepanipirimei în cadrul Directivei 91/414/CEE a Consiliului. Jurnalul EFSA (2003) 4, 1-14.
ANEXĂ
La anexa I, la sfârșitul tabelului se adaugă următoarele rânduri:
|
Nr. |
Denumirea comună, numere de identificare |
Denumirea IUPAC |
Puritatea (1) |
Intrarea în vigoare |
Expirarea includerii |
Dispoziții specifice |
|
„91 |
Mepanipirimă Nr. CAS 110235-47-7 Nr. CIPAC 611 |
N-(4-metil-6-prop-1-inil-pirimidină-2-il)anilină |
960 g/kg |
1 octombrie 2004 |
30 septembrie 2014 |
Se poate autoriza numai utilizarea ca fungicid. Pentru punerea în aplicare a principiilor uniforme din anexa VI, se ține seama de concluziile raportului de examinare privind mepanipirima și, în special, de anexele I și II la acesta, astfel cum au fost finalizate în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătătea animală la 30 martie 2004. În cadrul acestei evaluări globale, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită protecției organismelor acvatice. Se aplică măsuri de diminuare a riscurilor, după caz. |
(1) Informații suplimentare privind identitatea și specificațiile substanțelor active sunt furnizate în raportul de examinare.”
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
40 |
32004L0063
|
L 125/41 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DIRECTIVA 2004/63/CE A COMISIEI
din 26 aprilie 2004
de modificare a Directivei 2003/79/CE a Comisiei privind termenele de aplicare
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (1) și, în special, articolul 6 alineatul (1),
întrucât:
|
(1) |
Directiva 2003/79/CE a Comisiei (2) modifică Directiva 91/414/CEE a Consiliului pentru a include Coniothyrium minitans ca substanță activă în anexa I la directiva menționată anterior. |
|
(2) |
După includerea unei substanțe active noi, statelor membre trebuie să li se acorde un termen rezonabil pentru a pune în aplicare dispozițiile din Directiva 91/414/CEE privind produsele fitosanitare care conțin această substanță activă și, în special, pentru a revizui autorizațiile provizorii existente și, până la sfârșitul acestei perioade, pentru a le transforma în autorizații definitive, pentru a le modifica sau pentru a le retrage în conformitate cu dispozițiile Directivei 91/414/CEE. |
|
(3) |
Termenele prevăzute de Directiva 2003/79 pentru punerea în aplicare nu corespund cu termenele limită prevăzute pentru alte substanțe active noi. În vederea armonizării condițiilor aplicabile tuturor substanțelor în faza actuală de examinare, trebuie evitată orice diferență considerabilă între termenele care se aplică diferitelor substanțe active noi. |
|
(4) |
Prin urmare, este necesar ca Directiva 2003/79/CE să fie modificată în mod corespunzător. |
|
(5) |
Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Articolul 3 din Directiva 2003/79/CE se modifică după cum urmează:
|
|
Alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2) Pentru fiecare produs fitosanitar autorizat care conține Coniothyrium minitans fie ca substanță activă unică, fie asociată cu una dintre substanțele active menționate în anexa I la Directiva 91/414/CEE, statele membre reevaluează produsul în conformitate cu principiile uniforme prevăzute la anexa VI la Directiva 91/414/CEE, pe baza unui dosar care îndeplinește cerințele din anexa III la directiva menționată anterior, până la 31 decembrie 2003. Pe baza acestei evaluări, statele membre hotărăsc dacă produsul îndeplinește condițiile stabilite la articolul 4 alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (e) din Directiva 91/414/CEE. Ca urmare a acestei hotărâri:
|
Articolul 2
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării.
Articolul 3
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 26 aprilie 2004.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 230, 19.8.1991, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/30/EC a Comisiei (JO L 77, 13.3.2004, p. 50).
(2) JO L 205, 14.8.2003, p. 16.
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
41 |
32004L0064
|
L 125/42 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DIRECTIVA 2004/64/CE A COMISIEI
din 26 aprilie 2004
de modificare a Directivei 2003/84/CE a Comisiei privind termenele de aplicare
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (1) și, în special, articolul 6 alineatul (1),
întrucât:
|
(1) |
Directiva 2003/84/CE a Comisiei (2) modifică Directiva 91/414/CEE a Consiliului pentru a include flurtamon, flufenacet, iodosulfuron, dimetenamid-p, picoxistrobin, fostiazat și siltiofam ca substanțe active în anexa I la directiva menționată anterior. |
|
(2) |
După includerea unei noi substanțe active, statelor membre ar trebui să li se acorde un termen rezonabil pentru a pune în aplicare dispozițiile Directivei 91/414/CEE privind produsele fitosanitare care conțin această substanță activă și, în special, pentru a revizui autorizațiile provizorii existente și, până la sfârșitul acestui termen, pentru a le transforma în autorizații definitive, pentru a le modifica sau pentru a le retrage în conformitate cu dispozițiile din Directiva 91/414/CEE. |
|
(3) |
Termenele prevăzute de Directiva 2003/84/CE pentru punerea în aplicare nu corespund cu cele prevăzute pentru alte substanțe active noi. În vederea armonizării condițiilor aplicabile tuturor substanțelor în faza actuală de revizuire, ar trebui evitată orice diferență considerabilă între termenele care se aplică diferitelor substanțe active noi. |
|
(4) |
Prin urmare, este necesar ca Directiva 2003/84/CE să fie modificată în mod corespunzător. |
|
(5) |
Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Articolul 3 din Directiva 2003/84/CE se modifică după cum urmează:
|
|
Alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text. „(2) Pentru fiecare produs fitosanitar autorizat care conține flurtamon, flufenacet, iodosulfuron, dimetenamid-p, picoxistrobin, fostiazat sau siltiofam fie ca substanță activă unică, fie asociată cu una dintre substanțele active, menționate în anexa I la Directiva 91/414/CEE, statele membre reevaluează produsul în conformitate cu principiile uniforme prevăzute în anexa VI la Directiva 91/414/CEE, pe baza unui dosar care îndeplinește cerințele din anexa III la directiva menționată anterior, până la 31 decembrie 2003. În urma acestei evaluări, statele membre hotărăsc dacă produsul îndeplinește condițiile stabilite la articolul 4 alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (e) din Directiva 91/414/CEE. Ca urmare a acestei hotărâri:
|
Articolul 2
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării.
Articolul 3
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 26 aprilie 2004.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 230, 19.8.1991, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/30/EC a Comisiei (JO L 77, 13.3.2004, p. 50).
(2) JO L 247, 30.9.2003, p. 20.
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
42 |
32004L0065
|
L 125/43 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DIRECTIVA 2004/65/CE A COMISIEI
din 26 aprilie 2004
de modificare a Directivei 2003/68/CE privind termenele de aplicare
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (1), în special, articolul 6 alineatul (1),
întrucât:
|
(1) |
Directiva 2003/68/CE a Comisiei (2) modifică Directiva 91/414/CEE a Consiliului pentru a include trifloxistrobin, carfentrazon-etil, mesotrion, fenamidon și izoxaflutol ca substanțe active în anexa I la directiva menționată anterior. |
|
(2) |
După includerea unei noi substanțe active, statelor membre trebuie să li se acorde un termen rezonabil pentru a pune în aplicare dispozițiile din Directiva 91/414/CEE privind produsele fitofarmaceutice care conțin această substanță activă și, în special, pentru a reexamina autorizațiile provizorii existente și, până la sfârșitul acestui termen, pentru a le transforma în autorizații definitive, pentru a le modifica sau pentru a le retrage în conformitate cu dispozițiile din Directiva 91/414/CEE. |
|
(3) |
Termenele prevăzute de Directiva 2003/68/CE pentru punerea în aplicare nu corespund cu termenele prevăzute pentru alte substanțe active noi. În vederea armonizării condițiilor aplicabile tuturor substanțelor în faza actuală de reexaminare, trebuie evitată orice diferență considerabilă dintre termenele care se aplică diferitelor substanțe active noi. |
|
(4) |
Prin urmare, este necesar ca Directiva 2003/68/CE să fie modificată în mod corespunzător. |
|
(5) |
Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Articolul 3 din Directiva 2003/68/CE se modifică după cum urmează:
|
|
Alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2) Pentru fiecare produs fitosanitar autorizat care conține trifloxistrobin, carfentrazon-etil, mesotrion, fenamidon sau izoxaflutol fie ca substanță activă unică, fie ca una dintre substanțele active menționate în anexa I la Directiva 91/414/CEE, statele membre reevaluează produsul în conformitate cu principiile uniforme prevăzute în anexa VI la Directiva 91/414/CEE, pe baza unui dosar care îndeplinește cerințele din anexa III la directiva menționată anterior, până la 30 septembrie 2003. În urma acestei evaluări, statele membre hotărăsc dacă produsul îndeplinește condițiile stabilite la articolul 4 alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (e) din Directiva 91/414/CEE. Ca urmare a acestei hotărâri:
|
Articolul 2
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării.
Articolul 3
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 26 aprilie 2004.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 230, 19.8.1991, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/30/EC a Comisiei (JO L 77, 13.3.2004, p. 50).
(2) JO L 177, 16.7.2003, p. 12.
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
43 |
32004R0835
|
L 127/43 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 835/2004 AL COMISIEI
din 28 aprilie 2004
de adaptare a Regulamentului (CE) nr. 2076/2002 și a deciziilor 2002/928/CE, 2004/129/CE, 2004/247/CE și 2004/248/CE cu privire la continuarea utilizării anumitor substanțe active care nu sunt incluse în anexa I la Directiva 91/414/CEE, ca urmare a aderării Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a Sloveniei și a Slovaciei
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Tratatul de aderare a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a Sloveniei și a Slovaciei și, în special, articolul 2 alineatul (3),
având în vedere Actul de aderare a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a Sloveniei și a Slovaciei și, în special, articolul 57,
întrucât:
|
(1) |
Regulamentul (CE) nr. 2076/2002 al Comisiei (1) și deciziile 2002/928/CE (2), 2004/129/CE (3), 2004/247/CE (4) și 2004/248/CE (5) ale Comisiei cuprind dispoziții privind neincluderea anumitor substanțe active în anexa I la Directiva 91/414/CEE și retragerea de către unele state membre a oricăror autorizații pentru produsele fitosanitare care conțin substanțele active respective. Actele menționate prevăd derogări care permit continuarea utilizării unora dintre aceste substanțe pentru o perioadă limitată, timp în care se elaborează soluții alternative. |
|
(2) |
Este necesară adaptarea regulamentului și a deciziilor menționate ca urmare a aderării Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a Sloveniei și a Slovaciei (denumite în continuare noi state membre), dat fiind faptul că aceste derogări sunt necesare pentru noile state membre. |
|
(3) |
Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2076/2002 și deciziile 2002/928/CE, 2004/129/CE, 2004/247/CE și 2004/248/CE trebuie modificate în mod corespunzător, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Anexa II la Regulamentul (CE) nr. 2076/2002 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Decizia 2002/928/CE se modifică după cum urmează:
|
1. |
La articolul 2 se adaugă următoarea literă (c):
|
|
2. |
Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 3 Orice perioadă de grație acordată de către statele membre, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (6) din Directiva 91/414/CEE, este cât mai scurtă posibil și:
|
|
3. |
Se adaugă următoarea anexă: „Anexă
|
Articolul 3
În anexa II la Decizia 2004/129/CE, la sfârșitul rubricii cu privire la „metidation”, se adaugă următoarele rânduri:
|
Cipru |
Citrice și măslin, aplicații de iarnă la arborii fructiferi cu frunze căzătoare |
|
Slovacia |
Măr, cais, viță de vie, păr, piersic, prun, plante ornamentale |
Articolul 4
În anexa la Decizia 2004/247/CE se adaugă următorul rând:
|
Polonia |
Sparanghel, revent, fructe (măr, păr, cais, piersic, prun, cireș, nuc, coacăz, agriș, zmeuriș, viță de vie, căpșun) |
Articolul 5
În anexa la Decizia 2004/248/CE se adaugă următoarele rânduri:
|
Ungaria |
Porumb |
|
Polonia |
Porumb |
Articolul 6
Prezentul regulament intră în vigoare la data și sub rezerva intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a Sloveniei și a Slovaciei.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 28 aprilie 2004.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 319, 23.11.2002, p. 3, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1336/2003, 26.7.2003, p. 21.
(2) JO L 322, 27.11.2002, p. 53.
(3) JO L 37, 10.2.2004, p. 27.
(4) JO L 78, 16.3.2004, p. 50.
(5) JO L 78, 16.3.2004, p. 53.
ANEXĂ
În anexa II la Regulamentul (CE) nr. 2076/2002 se adaugă următoarele rânduri:
|
„Azaconazol |
Polonia |
tomată, tratamentul rănilor la pomi |
|
Bensultap |
Ungaria |
Cartof, sfeclă de zahăr, cereale, căpșun, mac, fasole, boboase |
|
Polonia |
Cartof |
|
|
Bromopropilat |
Cipru |
Citrice |
|
Clorfenvinfos |
Polonia |
Ciuperci |
|
Cianazin |
Letonia |
Rapiță pentru semințe de ulei |
|
Republica Cehă |
Mazăre cățărătoare |
|
|
Estonia |
Rapiță pentru semințe de ulei |
|
|
Lituania |
Rapiță pentru semințe de ulei |
|
|
Cicloat |
Polonia |
Sfeclă roșie, spanac |
|
Diclorprop |
Ungaria |
Cereale, ierburi |
|
Fenuron |
Ungaria |
Floarea soarelui |
|
Furatiocarb |
Republica Cehă |
Tratamentul semințelor de fasole, trifoi roșu, trifoi olandez, in, mac, castravete, lucernă, legume Brassica |
|
Hexazinon |
Ungaria |
Silvicultură |
|
Republica Cehă |
Silvicultură |
|
|
Slovacia |
Silvicultură |
|
|
Imazapir |
Estonia |
teren necultivat |
|
Letonia |
teren necultivat producție forestieră pentru tratamentul terenurilor înaintea reîmpăduririi |
|
|
Lituania |
teren necultivat |
|
|
Polonia |
teren necultivat |
|
|
Slovacia |
teren necultivat |
|
|
Iminoctadin |
Polonia |
Pepiniere de copaci |
|
Naptalam |
Slovacia |
Castravete |
|
Polonia |
Castravete, dovleac, dovlecei |
|
|
Republica Cehă |
Castravete |
|
|
Ungaria |
Castravete |
|
|
Oxină-cupru |
Ungaria |
Cereale (tratarea semințelor) |
|
Oxicarboxin |
Cipru |
Plante ornamentale, flori și iarbă de gazon, fasole |
|
Prometrin |
Ungaria |
Floarea soarelui, cartof, morcov, linte, plante medicinale, floarea soarelui |
|
Slovacia |
Hrișcă, căpșun, mărar, linte |
|
|
Letonia |
Morcov, țelină, pătrunjel, praz, usturoi, ceapă, chimen |
|
|
Cipru |
Morcov, țelină, mazăre, ceapă, usturoi, pătrunjel, coriandru, praz, linte și ierburi umbelifere |
|
|
Estonia |
Mazăre, fasole, morcov, țelină de rădăcină, pătrunjel, chimen, praz, ceapă, usturoi |
|
|
Polonia |
Morcov, pătrunjel, păstârnac, țelină, mărar, praz, usturoi, ceapă, mazăre, bob, linte, coriandru, chimen, roibă, mentă și alte plante erbacee, gladiole, lalele, trandafiri |
|
|
Lituania |
Mazăre, fasole, măzăriche, chimen, lupin, morcov |
|
|
Terbacil |
Polonia |
Mentă |
|
Terbufos |
Ungaria |
Porumb, sfeclă de zahăr, cereale, floarea soarelui, soia |
|
Terbutrin |
Slovacia |
Bob cu sămânță mare, mazăre verde |
|
Tiociclam |
Cipru |
Cartofi, fasole, țelină, castravete, pepene galben, pepene verde, dovleac, plante ornamentale |
|
Triforin |
Republica Cehă |
Arpagic (producție de semințe) și crizanteme” |
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
48 |
32004R0836
|
L 127/48 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 836/2004 AL COMISIEI
din 28 aprilie 2004
de stabilire a măsurilor tranzitorii care trebuie puse în aplicare în Cipru în ceea ce privește scrapia
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor norme pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (1), în special articolele 12 alineatul (4) și 13 alineatul (6),
având în vedere Actul din 2003 privind aderarea Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei la Uniunea Europeană și adaptările tratatelor pe care este întemeiată Uniunea Europeană, în special articolul 42,
întrucât:
|
(1) |
Regulamentul (CE) nr. 999/2001 cuprinde dispoziții privind eradicarea scrapiei la ovine și caprine, precum și tehnicile de diagnosticare ce trebuie utilizate pentru a confirma prezența bolii. |
|
(2) |
La 29 ianuarie 2004, Cipru a depus o cerere de acordare a unor măsuri tranzitorii privind măsurile de eradicare care trebuie puse în aplicare în exploatațiile contaminate de scrapie. Aceste măsuri reprezintă o necesitate, ținând seama de numărul mare de ovine și caprine infectate cu scrapie, de nivelul scăzut de rezistență genetic determinată al populației ovine și de natura creșterii animalelor în Cipru. Cererea se referă, de asemenea, la măsuri tranzitorii privind tehnicile de diagnosticare a scrapiei, luând în considerare capacitatea limitată a laboratoarelor din această țară. |
|
(3) |
Cipru s-a angajat să elaboreze un plan de acțiune în vederea remedierii penuriei de ovine reproducătoare cu genotip adecvat, în scopul sporirii nivelului de rezistență a populației ovine și al înlocuirii animalelor din exploatațiile infectate. Acest plan va fi prezentat până la 1 iunie 2004 în cadrul cererii de finanțare a Ciprului în vederea adoptării de măsuri veterinare specifice în temeiul dispozițiilor prevăzute de Decizia 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind anumite cheltuieli din domeniul veterinar (2). |
|
(4) |
Măsurile tranzitorii acordate Ciprului trebuie să permită, sub rezerva unui examen veterinar, sacrificarea în vederea consumului uman a anumitor ovine și caprine provenite din exploatații infectate, care nu ar putea fi sacrificate în vederea consumului uman în celelalte state membre. Este de dorit să se ofere aceleași garanții de sănătate atât statelor membre cât și țărilor terțe. Prin urmare, în timpul perioadei de aplicare a acestor măsuri tranzitorii și ținând seama de cerințele privind controlul, exportul de produse derivate din ovine și caprine către celelalte state membre și către țările terțe trebuie să fie interzis. |
|
(5) |
Măsurile acordate Ciprului în vederea adaptării punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 999/2001 pe o perioadă tranzitorie trebuie să facă obiectul unei reexaminări în cel mai scurt timp posibil și trebuie, în orice caz și în conformitate cu Actul de aderare, să fie limitate în timp la o perioadă de maximum trei ani. |
|
(6) |
Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Autoritatea competentă din Cipru pune în aplicare dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 999/2001 în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament până la 30 aprilie 2007.
Articolul 2
Prin derogare de la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 999/2001, după o perioadă de douăsprezece luni consecutive de la confirmarea unui prim caz de scrapie într-o exploatație, trimiterea de creier sau de alte țesuturi determinate la un laborator în vederea examinării cazurilor suspecte poate fi limitată la un eșantion aleatoriu anual de 10 % din ovinele și caprinele suspectate de a fi infectate cu o formă de EST.
Articolul 3
(1) Prin derogare de la dispozițiile din anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001:
|
(a) |
excepția prevăzută la alineatul (2) litera (b) punctul (ii) se extinde la caprine, precum și la ovinele în vârstă de mai puțin de șase luni destinate exclusiv abatorizării; |
|
(b) |
condițiile prevăzute la alineatul (3.1) litera (c) de introducere a caprinelor într-o exploatație ce a făcut obiectul unei operații de distrugere conform punctului 2 litera (b) subpunctul (i) sau (ii) nu se aplică; |
|
(c) |
la punctul 5 din anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001, litera (d) se aplică în completarea literelor (a)-(c) după cum urmează:
|
|
(d) |
la punctul 6 din anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 litera (c) nu se aplică. |
(2) Prin derogare de la punctul 3.2 din capitolul C din anexa X la Regulamentul (CE) nr. 999/2001, se aplică dispozițiile următoare:
|
„3.2 |
Teste de laborator pentru detectarea prezenței scrapiei la ovine și caprine
|
Articolul 4
Exportul din Cipru către alte state membre sau către țări terțe a produselor de mai jos provenite de la ovine sau caprine și destinate consumului uman este interzis:
|
(i) |
carne proaspătă conform definiției din Directiva 64/433/CEE (3); |
|
(ii) |
carne tocată și preparate din carne conform definiției din Directiva 94/65/CE (4); |
|
(iii) |
produse din carne conform definiției din Directiva 77/99/CEE (5). |
Articolul 5
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament intră în vigoare sub rezerva și la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei.
Se aplică până la 30 aprilie 2007.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 28 aprilie 2004.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 147, 31.5.2001, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2245/2003 al Comisiei (JO L 333, 20.12.2003, p. 28).
(2) JO L 224, 18.8.1990, p. 19. Decizie astfel cum a fost modificată ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 806/2003 al Consiliului (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
(3) JO 121, 29.7.1964, p. 2012/64.
(4) JO L 368, 31.12.1994, p. 10.
(5) JO L 26, 31.1.1977, p. 85.
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
50 |
32004L0061
|
L 127/81 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DIRECTIVA 2004/61/CE A COMISIEI
din 26 aprilie 2004
de modificare a anexelor la Directivele 86/362/CEE, 86/363/CEE și 90/642/CEE ale Consiliului privind conținuturile maxime de anumite reziduuri de pesticide interzise spre utilizare în Comunitatea Europeană
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 86/362/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 de stabilire a conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe cereale (1) și, în special, articolul 10,
având în vedere Directiva 86/363/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 de stabilire a conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe produsele alimentare de origine animală (2) și, în special, articolul 10,
având în vedere directiva 90/642/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1990 de stabilire a conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe anumite produse de origine vegetală, inclusiv fructe și legume (3) și, în special, articolul 7,
întrucât:
|
(1) |
În temeiul Directivei 79/117/CEE a Consiliului (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2003/807 al Consiliului (5), se interzice introducerea pe piață și utilizarea în Comunitatea Europeană a următoarelor substanțe active: oxid de mercur, clorură de mercur (calomel), alți compuși anorganici ai mercurului, compuși de alchil-mercurici, compuși de alcoxialchil și aril mercurici, aldrin, clordan, dieldrin, HCH, hexaclorbenzen, camfeclor (toxafen), oxid de etilenă, nitrofen, 1,2-dibrom etan, 1,2-diclor etan, dinoseb și binapacril. Ținând seama de disponibilitatea pe piață a unora dintre pesticide, este prudent să se stabilească conținuturi maxime de reziduuri la un nivel egal cu limita de detectare analitică pentru ansamblul de produse. Anumiți compuși ai mercurului nu pot fi deosebiți de compușii mercurului rezultați în urma contaminării mediului. |
|
(2) |
În cazul în care utilizarea legală a unui pesticid este interzisă și nici un reziduu nu este tolerat, CMR, stabilit la limita de detectare analitică pe produsul proaspăt, trebuie să se aplice și în cazul produselor compuse și al produselor prelucrate. |
|
(3) |
S-a ținut seama de avizul Comitetului științific pentru plante și, în special, de orientările și recomandările privind protecția consumatorilor de produse agricole tratate cu pesticide. |
|
(4) |
Prin urmare, anexele la Directivele 86/362/CEE, 86/363/CEE și 90/642/CEE trebuie modificate în mod corespunzător. |
|
(5) |
Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
La anexa II partea A la Directiva 86/362/CEE se adaugă următoarele linii:
|
Reziduuri de pesticide |
Conținuturi maxime în mg/kg |
||
|
0,01 Cereale (6) |
||
|
0,1 Cereale (6) |
||
|
0,01 Cereale (6) |
||
|
0,01 Cereale (6) |
||
|
0,01 Cereale (6) |
||
|
0,01 Cereale (6) |
||
|
0,01 Cereale (6) |
||
|
0,02 Cereale (6) |
Articolul 2
La anexa II partea A la Directiva 86/363/CEE se adaugă următoarele linii:
|
Reziduuri de pesticide |
Conținuturi maxime (mg/kg) |
||||
|
din grăsimea existentă în carne, preparate din carne, organe comestibile și grăsimi animale enumerate în anexa I la codurile 0201, 0202, 0203, 0204, 0205 00 00, 0206, 0207, ex 0208, 0209 00, 0210, 1601 00 și 1602 (i) (iv) |
pentru laptele crud de vacă și laptele integral de vacă enumerat în anexa I la codul 0401; pentru celelalte produse alimentare de la codurile 0401, 0402, 0405 000 și 0406 în conformitate cu (ii) (iv) |
din ouă proaspete, fără coajă, pentru ouăle de pasăre și gălbenușurile de ou enumerate în anexa I la codurile 0407 00 și 0408 (iii) (iv) |
|||
|
0,01 (7) |
0,01 (7) |
0,01 (7) |
||
|
0,01 (7) |
0,01 (7) |
0,01 (7) |
||
|
0,05 cu excepția păsărilor (8) |
0,01 (7) |
|
||
|
0,1 (7) |
0,1 (7) |
0,1 (7) |
||
|
0,01 (7) |
0,01 (7) |
0,01 (7) |
||
|
0,02 (7) |
0,02 (7) |
0,02 (7) |
||
|
0,01 (7) |
0,01 (7) |
0,01 (7) |
||
Articolul 3
În anexa II partea B la Directiva 86/363/CE, se adaugă următoarele linii:
|
„Reziduuri de pesticide |
Conținuturi maxime (mg/kg) |
||
|
În carne, inclusiv grăsimi, preparate din carne, organe comestibile și grăsimi animale enumerate în anexa I la codurile NC 0201, 0202, 0203, 0204, 0205 00 00, 0206, 0207, ex 0208, 0209 00, 0210, 1601 00 și 1602 |
În laptele și produsele lactate enumerate în anexa I la codurile NC 0401, 0402, 0405 00 și 0406 |
În ouă proaspete, decojite, în ouăle de pasăre și în gălbenușurile de ou enumerate în anexa I la codurile NC 0407 00 și 0408 |
|
|
Dinoseb |
0,01 (9) |
0,01 (9) |
0,01 (9) |
Articolul 4
Conținuturile maxime de reziduuri de pesticide prevăzute în anexa la prezenta directivă se adaptează la cele enumerate în anexa II la Directiva 90/642/CEE pentru pesticidele în cauză.
Articolul 5
(1) Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de opt luni de la data adoptării sale. Comisiei îi sunt comunicate de îndata de statele membre textele dispozițiilor respective și îi este transmis un tabel de corespondență între dispozițiile respective și prezenta directivă.
Statele membre aplică respectivele dispoziții începând cu a noua lună de la data adoptării prezentei directive.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 6
Prezenta directivă intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 7
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 26 aprilie 2004.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 221, 7.8.1986, p. 37, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/2/CE a Comisiei (JO L 14, 21.1.2004, p. 10).
(2) JO L 221, 7.8.1986, p. 43, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/2/CE a Comisiei.
(3) JO L 350, 14.12.1990, p. 71, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/2/CE a Comisiei.
(5) JO L 122, 16.5.2003, p. 36.
(6) Indică limita de detectare analitică.”
(7) Indică limita de detectare.
|
Parlar nr. 26 |
2-endo,3-exo,5-endo,6-exo,8,8,10,10-octaclorbornan |
|
Parlar nr. 50 |
2-endo,3-exo,5-endo,6-exo,8,8,9,10,10-nonaclorbornan |
|
Parlar nr. 62 |
2,2,5,5,8,9,9,10,10,-nonaclorbornan.” |
(9) Indică limita de detectare analitică.”
ANEXĂ
|
Reziduuri de pesticide și conținuturi maxime de reziduuri (mg/kg) |
||||||||||
|
Grupe și exemple de produse la care se aplică CMR |
Suma compușilor de mercur exprimată în mercur |
Aldrin și dieldrin combinați, exprimați în dieldrin |
Clordan (suma dintre cis- și transclordan) |
HCH, sumele dintre izomeri, cu excepția izomerului gama |
Hexaclorbenzen |
Oxid de etilenă (suma dintre oxidul de etilenă și 2-cloretanol, exprimată în oxid de etilenă) |
Nitrofen |
1,2-diclor etan |
||
|
0,01 (1) |
0,01 (1) |
0,01 (1) |
0,01 (1) |
0,01 (1) |
0,1 (1) |
0,01 (1) |
0,01 (1) |
||
| (i) CITRICE |
||||||||||
|
Grepfrut |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Lămâi |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Lămâi verzi |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Mandarine (inclusiv clementine și alți hibrizi) |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Portocale |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Pomelo |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
| (ii) NUCI (cu coajă sau fără) |
||||||||||
|
Migdale |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Nuci de Brazilia |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Anacard |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Castane comestibile și necomestibile |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Nuci de cocos |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Alune |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Nuci de Macadamia |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Nuci Pecan |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Semințe de pin |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Fistic |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Nuci |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
| (iii) FRUCTE SĂMÂNȚOASE |
||||||||||
|
Mere |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Pere |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Gutui |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
| (iv) FRUCTE SÂMBUROASE |
||||||||||
|
Caise |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Cireșe |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Piersici (inclusiv nectarine și hibrizi similari) |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Prune |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
| (v) BACE ȘI FRUCTE MICI |
||||||||||
| (a) Struguri de masă și struguri de vin |
||||||||||
|
Struguri de masă |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Struguri de vin |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||
| (c) Bace (altele decât cele sălbatice) |
||||||||||
|
Mure sălbatice |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Mure de miriște |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Zmeură Logan |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Zmeură |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
| (d) Alte fructe mici și bace (altele decât cele sălbatice) |
||||||||||
|
Afine |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Răchițele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Coacăze (roșii, negre sau albe) |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Agrișe |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||
| (vi) DIVERSE |
||||||||||
|
Avocado |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Banane |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Curmale |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Smochine |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Kiwi |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Kumquat |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Litchi (denumite și cireșe chinezești) |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Mango |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Măsline |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Fructul pasiunii |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Ananas |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Rodii |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
0,01 (1) |
|
0,01 (1) |
0,01 (1) |
0,01 (1) |
0,1 (1) |
0,01 (1) |
0,01 (1) |
||
| (i) RĂDĂCINI ȘI TUBERCULI ALIMENTARI |
||||||||||
|
Sfeclă |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Morcovi |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Țelină de rădăcină |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Hrean |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Topinambur |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Păstârnac |
|
0,02 (2) |
|
|
|
|
|
|
||
|
Pătrunjel rădăcină |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Ridichi |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Barba-caprei |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Cartofi dulci |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Gulie furajeră |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Rapiță |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Ignamă |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
0,01 (1) |
|
|
|
|
|
|
||
|
|
0,01 (1) |
|
|
|
|
|
|
||
|
Usturoi |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Ceapă |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Hașmă |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Ceapă de primăvară |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
| (iii) LEGUME-FRUCT |
||||||||||
|
|
0,01 (1) |
|
|
|
|
|
|
||
|
Tomate |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Ardei gras |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Pătlăgele vinete |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
|
0,02 (3) |
|
|
|
|
|
|
||
|
Castraveți |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Cornișon |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Dovlecei |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
|
0,03 (4) |
|
|
|
|
|
|
||
|
Pepene galben |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Dovleac |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Pepene verde |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
|
0,01 (1) |
|
|
|
|
|
|
||
|
|
0,01 (1) |
|
|
|
|
|
|
||
| (a) Varză (cu inflorescență) |
||||||||||
|
Broccoli (inclusiv calabrez) |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Conopidă |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
| (b) Varză nefurajeră |
||||||||||
|
Varză de Bruxelles |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Varză nefurajeră |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
| (c) Varză (pentru frunze) |
||||||||||
|
Varză chinezească |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Varză nefurajeră |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
|
0,01 (1) |
|
|
|
|
|
|
||
| (a) Lăptucă și plante similare |
||||||||||
|
Creson |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Fetică |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Lăptucă |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Cicoare de grădină (cu frunze întregi) |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
| (b) Spanac și plante înrudite |
||||||||||
|
Spanac |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Sfeclă elvețiană |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||
| (e) Plante aromatice |
||||||||||
|
Asmățui |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Arpagic |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Pătrunjel |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Țelină frunze |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
|
0,01 (1) |
|
|
|
|
|
|
||
|
Fasole (păstăi) |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Fasole (boabe) |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Mazăre (păstăi) |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Mazăre (boabe) |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
|
0,01 (1) |
|
|
|
|
|
|
||
|
Sparanghel |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Cardon |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Țelină |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Fenicul |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Anghinare |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Praz |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Rubarbă |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
|
0,01 (1) |
|
|
|
|
|
|
||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
0,01 (1) |
0,01 (1) |
0,01 (1) |
0,01 (1) |
0,01 (1) |
0,1 (1) |
0,01 (1) |
0,01 (1) |
||
|
Fasole |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Linte |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Mazăre |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
0,02 (1) |
0,02 (5) |
0,02 (1) |
0,02 (1) |
0,02 (1) |
0,2 (1) |
0,02 (1) |
0,02 (1) |
||
|
Semințe de cânepă |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Arahide |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Semințe de mac |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Semințe de susan |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Semințe de floarea soarelui |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Semințe de colză |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Boabe de soia |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Semințe de muștar |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Semințe de bumbac |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Altele |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
0,01 (1) |
0,01 (1) |
0,01 (1) |
0,01 (1) |
0,01 (1) |
0,1 (1) |
0,01 (1) |
0,01 (1) |
||
|
Cartofi timpurii |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
Cartofi pentru consum |
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
0,02 (1) |
0,02 (1) |
0,02 (1) |
0,02 (1) |
0,02 (1) |
0,2 (1) |
0,02 (1) |
0,02 (1) |
||
|
0,02 (1) |
0,02 (1) |
0,02 (1) |
0,02 (1) |
0,02 (1) |
0,2 (1) |
0,02 (1) |
0,02 (1) |
||
(1) Indică limita de detectare.
(2) Ținând seama de nivelurile de bază ca urmare a utilizării anterioare a substanțelor dieldrin și aldrin.
(3) Ținând seama de nivelurile de bază ca urmare a utilizării anterioare a substanțelor dieldrin și aldrin.
(4) Ținând seama de nivelurile de bază ca urmare a utilizării anterioare a substanțelor dieldrin și aldrin.
(5) Datele de control arată că nivelurile care pot ajunge la 0,02 mg/kg de dieldrin au fost descoperite în semințele de dovleac utilizate pentru extracția uleiului.”
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
61 |
32004L0070
|
L 127/97 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DIRECTIVA 2004/70/CE A COMISIEI
din 28 aprilie 2004
de modificare a Directivei 2000/29/CE a Consiliului privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (1) și, în special, articolul 14 al doilea paragraf literele (c) și (d),
întrucât:
|
(1) |
Articolul 20 din Actul de aderare din 2003 se referă la anexa II la actul respectiv, care conține adaptări la acquis impuse de aderare. Cu toate acestea, în principiu, anexa II ia în considerare numai adaptările actelor adoptate înaintea datei limită pentru negocierile de aderare, adică 1 noiembrie 2002. |
|
(2) |
Cu toate acestea, este necesar să se aducă adaptări suplimentare la acquis, în special la actele adoptate după această dată, precum și la actele care nu au putut fi incluse în anexa II sau care, ca urmare a modificării circumstanțelor, necesită noi adaptări. |
|
(3) |
Directiva 2000/29/CE a fost modificată de mai multe ori după 1 noiembrie 2002 în ceea ce privește anumite dispoziții care au fost adaptate prin Actul de aderare din 2003. |
|
(4) |
Prin Actul de aderare din 2003, Lituania a obținut statutul de zonă protejată împotriva rizomaniei (virusul îngălbenirii și necrozării nervurilor frunzelor de sfeclă) pentru o perioadă de timp care expiră la 31 martie 2006. Textul anexei IV ar trebui modificat pentru a reflecta modificările aduse de Actul de aderare. |
|
(5) |
Prin Actul de aderare din 2003, Letonia, Slovenia și Slovacia au obținut statutul de zonă protejată împotriva Globodera pallida (Stone) Behrens pentru o perioadă de timp care expiră la 31 martie 2006. Textul anexei IV ar trebui modificat pentru a reflecta modificările aduse de Actul de aderare. |
|
(6) |
Prin Actul de aderare din 2003, Malta a obținut statutul de zonă protejată împotriva virusului Citrus tristeza (rase europene) pentru o perioadă de timp care expiră la 31 martie 2006. Textul anexei IV ar trebui modificat pentru a reflecta modificările aduse de Actul de aderare. |
|
(7) |
Din motive de claritate, ar trebui să se reunească într-un singur text unele dintre modificările aduse de la 1 noiembrie 2002. Ar trebui să se acorde statelor membre un termen corespunzător pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive care nu reflectă legislația existentă. |
|
(8) |
Prin urmare, Directiva 2000/29/CE trebuie modificată. |
|
(9) |
Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent fitosanitar, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Directiva 2000/29/CE se modifică după cum urmează:
|
1. |
Anexele I, II, III și IV se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă. |
|
2. |
Anexa IV, partea B se modifică în conformitate cu anexa II la prezenta directivă. |
Articolul 2
Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma anexei II la prezenta directivă până la 1 iunie 2004. Statele membre comunică de îndată textele acestor dispoziții, precum și un tabel de corespondență între aceste dispoziții și prezenta directivă.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Articolul 3
Prezenta directivă intră în vigoare sub rezerva și la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a Sloveniei și a Slovaciei.
Articolul 4
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 28 aprilie 2004.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 169, 10.7.2000, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/31/CE a Comisiei (JO L 85, 23.3.2004, p. 18).
ANEXA I
Anexele I, II, III și IV la Directiva 2000/29/CE se modifică după cum urmează:
|
1. |
În anexa I partea B, litera (b), punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:
|
|
2. |
În anexa II, partea B, litera (b), punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:
|
|
3. |
În anexa III, partea B se modifică după cum urmează:
|
|
4. |
Partea B din anexa IV se modifică după cum urmează:
|
ANEXA II
În anexa IV la Directiva 2000/29/CE, partea B se modifică după cum urmează:
|
(a) |
la punctul 20.1, textul din coloana din dreapta se înlocuiește cu următorul: „DK, F (Bretagne), FI, IRL, P (Insulele Azore), LT, UK (Irlanda de Nord)” |
|
(b) |
la punctul 20.2, textul din coloana din dreapta se înlocuiește cu următorul: „DK, F (Bretagne), FI, IRL, P (Insulele Azore), LT, UK (Irlanda de Nord)” |
|
(c) |
la punctul 20.3, textul din coloana din dreapta se înlocuiește cu următorul: „LV, SI, SK, FI” |
|
(d) |
la punctul 22, textul din coloana din dreapta se înlocuiește cu următorul: „DK, F (Bretagne), FI, IRL, P (Insulele Azore), LT, UK (Irlanda de Nord)” |
|
(e) |
la punctul 23, textul din coloana din dreapta se înlocuiește cu următorul: „DK, F (Bretagne), FI, IRL, P (Insulele Azore), LT, UK (Irlanda de Nord)” |
|
(f) |
la punctul 25, textul din coloana din dreapta se înlocuiește cu următorul: „DK, F (Bretagne), FI, IRL, P (Insulele Azore), LT, UK (Irlanda de Nord)” |
|
(g) |
la punctul 26, textul din coloana din dreapta se înlocuiește cu următorul: „DK, F (Bretagne), FI, IRL, P (Insulele Azore), LT, UK (Irlanda de Nord)” |
|
(h) |
la punctul 27.1, textul din coloana din dreapta se înlocuiește cu următorul: „DK, F (Bretagne), FI, IRL, P (Insulele Azore), LT, UK (Irlanda de Nord)” |
|
(i) |
la punctul 27.2, textul din coloana din dreapta se înlocuiește cu următorul: „DK, F (Bretagne), FI, IRL, P (Insulele Azore), LT, UK (Irlanda de Nord)” |
|
(j) |
la punctul 30, textul din coloana din dreapta se înlocuiește cu următorul: „DK, F (Bretagne), FI, IRL, P (Insulele Azore), LT, UK (Irlanda de Nord)” |
|
(k) |
Textul de la punctul 31 se înlocuiește cu următorul:
|
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
68 |
32004L0071
|
L 127/104 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DIRECTIVA 2004/71/CE A COMISIEI
din 28 aprilie 2004
de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului privind includerea Pseudomonas chlororaphis ca substanță activă
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (1) și, în special, articolul 6 alineatul (1),
întrucât:
|
(1) |
În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, autoritățile suedeze au primit la 15 decembrie 1994 de la Bio Agri AB, denumit în continuare solicitant, o cerere pentru includerea substanței active Pseudomonas chlororaphis în anexa I la directiva menționată. Prin Decizia 97/248/CE a Comisiei (2) s-a confirmat că dosarul este „complet” în sensul că poate fi considerat, în principiu, că satisface cerințele privind datele și informațiile prevăzute în anexele II și III la Directiva 91/414/CEE. |
|
(2) |
Pentru substanța activă menționată, s-au evaluat efectele asupra sănătății umane și asupra mediului, în conformitate cu dispozițiile din articolul 6 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/414/CEE, pentru utilizările propuse de solicitant. Statul membru raportor numit a prezentat Comisiei un proiect de raport de evaluare cu privire la substanța respectivă la 7 aprilie 1998. |
|
(3) |
Statele membre și Comisia au examinat proiectul de raport de evaluare în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală. Examinarea a fost finalizată la 30 martie 2004 sub forma raportului Comisiei privind examinarea Pseudomonas chlororaphis. |
|
(4) |
Dosarul și informațiile obținute în urma examinării au fost, de asemenea, prezentate Comitetului științific pentru plante. Comitetului i s-a cerut să furnizeze observații privind (a) conținutul de reziduuri din produsele alimentare și din furaje; (b) expunerea utilizatorilor; (c) posibilitatea, având în vedere eventualitatea unui risc pentru oameni, adoptării unei abordări diferențiate care să includă rezultatele unor dozări repetate în ansamblul de date primare; (d) securitatea toxicologică a metaboliților antibiotici ai substanței active; (e) necesitatea urmăririi stării de sănătate a lucrătorilor și (f) posibilitatea ca Pseudomonas chlororaphis să provoace infecția rănilor sau alte efecte patogene. În avizul său (3), comitetul a ajuns la concluzia că (a) problema reziduurilor a fost tratată în mod corespunzător și nu constituie un motiv de preocupare; (b) expunerea utilizatorilor la preparate care conțin Pseudomonas chlororaphis a fost tratată în mod corespunzător; (c) în cazul special al Pseudomonas chlororaphisși ținând seama de rezultatele studiilor existente, nu sunt necesare dozări repetate pentru evaluarea riscurilor pentru oameni; (d) ar fi necesare studii suplimentare pentru o evaluare mai completă a posibilității de mutagenicitate a metabolitului 2,3-deepoxi-2,3-didehidro-rizoxin (DDR). Cu toate acestea, comitetul a considerat că posibilitatea expunerii persoanelor la DDR, precum și la alți metaboliți antibiotici este atât de redusă încât, chiar și în absența unor informații suplimentare, aceasta nu constituie un motiv de preocupare majoră pentru securitatea consumatorilor și a utilizatorilor; (e) ar fi oportun să se efectueze un studiu bazat pe supravegherea medicală a lucrătorilor în momentul în care agentul menționat este introdus în teren în calitate de pesticid microbian; (f) nu există motive de preocupare pentru securitatea umană în privința infectării rănilor. Recomandările Comitetului științific și informațiile suplimentare furnizate de raportor au fost luate în considerare în timpul examinării ulterioare, precum și la redactarea prezentei directive și a raportului de examinare, unde s-a pus accentul pe necesitatea inițierii fără întârziere a unei monitorizări medicale a utilizatorilor și a lucrătorilor expuși pentru a detecta efectele negative ale substanței, precum și a unor studii de monitorizare având ca scop cuantificarea contaminării cu DDR în condiții de utilizare practică. Examinarea realizată de către Comitetul permanent a condus la concluzia absenței unui risc inacceptabil pentru utilizatori, în cazul în care se aplică măsuri corespunzătoare de diminuare a riscurilor. |
|
(5) |
Diferitele examinări au demonstrat că produsele fitosanitare care conțin Pseudomonas chlororaphis pot îndeplini, în general, cerințele stabilite la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE, având în vedere articolul 5 alineatul (3) din aceeași directivă, în special cu privire la utilizările examinate și detaliate în raportul de examinare al Comisiei. Prin urmare, Pseudomonas chlororaphis ar trebui inclusă în anexa I, pentru a se asigura că autorizațiile pentru produsele fitosanitare care conțin această substanță activă ar putea fi acordate în toate statele membre, în conformitate cu dispozițiile directivei menționate. |
|
(6) |
După includere, ar fi necesar să se acorde un termen rezonabil pentru a permite statelor membre să pună în aplicare dispozițiile Directivei 91/414/CEE cu privire la produsele fitosanitare care conțin Pseudomonas chlororaphis, în special pentru revizuirea autorizațiilor temporare existente și, înainte de expirarea acestora, pentru transformarea acestora în autorizații definitive, pentru modificarea sau retragerea lor în conformitate cu dispozițiile din Directiva 91/414/CEE. |
|
(7) |
În consecință, trebuie modificată Directiva 91/414/CEE. |
|
(8) |
Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Anexa I la Directiva 91/414/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.
Articolul 2
(1) Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 martie 2005. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziții și un tabel de corespondență între aceste dispoziții și prezenta directivă.
Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 aprilie 2005.
(2) Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Articolul 3
(1) Statele membre reexaminează autorizația acordată pentru fiecare produs fitosanitar care conține Pseudomonas chlororaphis pentru a se asigura de îndeplinirea condițiilor ce se aplică acestei substanțe active, condiții stabilite în anexa I la Directiva 91/414/CEE. După caz, statele membre modifică sau retrag autorizațiile, în conformitate cu dispozițiile din Directiva 91/414/CEE, până la 31 martie 2005.
(2) Pentru fiecare produs fitosanitar autorizat care conține Pseudomonas chlororaphis fie ca unică substanță activă, fie ca substanță activă asociată cu alte substanțe active din totalitatea celor incluse în lista din anexa I la Directiva 91/414/CEE până la 30 septembrie 2004, statele membre procedează la reevaluarea produsului pe baza unui dosar care îndeplinește cerințele din anexa III la aceeași directivă. În funcție de rezultatele evaluării, statele membre decid dacă produsul îndeplinește condițiile stabilite la articolul 4 alineatul (1) literele (b), (c) (d) și (e) din Directiva 91/414/CEE.
Urmare a hotărârii luate pentru îndeplinirea acestor condiții, statele membre:
|
(a) |
în cazul produselor care conțin Pseudomonas chlororaphis ca substanță activă unică, după caz, modifică sau retrag autorizația până la 31 martie 2006 sau |
|
(b) |
în cazul produselor care conțin Pseudomonas chlororaphis asociată cu alte substanțe active, modifică sau retrag autorizația, după caz, până la 31 martie 2006 sau până la data fixată pentru această modificare sau retragere în directiva sau directivele respective prin care se adaugă substanța sau substanțele în cauză în anexa I la Directiva 91/414/CEE, indiferent care dintre acestea este cea mai recentă. |
Articolul 4
Prezenta directivă intră în vigoare la 1 octombrie 2004.
Articolul 5
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 28 aprilie 2004.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 230, 19.8.1991, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/20/CE a Comisiei (JO L 70, 9.3.2004, p. 32).
(2) JO L 98, 15.4.1997, p. 15.
(3) Avizul Comitetului științific pentru plante privind unele întrebări ale Comisiei cu privire la evaluarea Pseudomonas chlororaphis în contextul Directivei 91/414/CEE a Consiliului scp/pseudom/002- adoptat final la 20 decembrie 2001.
ANEXĂ
În anexa I, următoarea substanță se adaugă următorul rând la sfârșitul tabelului prevăzut la anexa I:
|
Nr. |
Denumire comună, numere de identificare |
Nume IUPAC |
Puritate (1) |
Intrarea în vigoare |
Expirarea includerii în listă |
Dispoziții specifice |
|
„90 |
Pseudomonas chlororaphis Sușa: MA 342 Nr. CIPAC 574 |
Nu se aplică |
Cantitatea de metabolit secundar 2,3-deepoxi-2,3-didehidro-rizoxin (DDR) din fermentat la centrul de preparare a produsului nu trebuie să depășească limita de cuantificare (LOQ de 2 mg/l). |
1 octombrie 2004 |
30 septembrie 2014 |
Se pot autoriza numai utilizările în calitate de fungicid în procesul de tratare a semințelor în mașini de tratare închise. La acordarea unei autorizații, se iau în considerare concluziile raportului de examinare a Pseudomonas chlororaphis, în special anexele I și II la acesta, elaborate în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală la 30 martie 2004. În cadrul acestei evaluări generale, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită securității utilizatorilor și lucrătorilor. Ar trebui să se aplice măsuri de diminuare a riscurilor, după caz. |
(1) Detalii suplimentare cu privire la identitatea și specificațiile substanțelor active sunt furnizate în raportul de examinare.”
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
71 |
32004R0853
|
L 139/55 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 853/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 29 aprilie 2004
de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 152 alineatul (4) litera (b),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),
întrucât:
|
(1) |
Prin Regulamentul (CE) nr. 852/2004 (4), Parlamentul European și Consiliul stabilesc norme generale privind igiena produselor alimentare pe care trebuie să le respecte operatorii din sectorul alimentar. |
|
(2) |
Anumite produse alimentare pot periclita în mod specific sănătatea umană și este necesară stabilirea unor norme specifice de igienă. Este, în special, cazul produselor alimentare de origine animală la care au fost frecvent constatate riscuri microbiologice și chimice. |
|
(3) |
În cadrul politicii agricole comune au fost adoptate numeroase directive în scopul stabilirii unor norme de sănătate specifice pentru producerea și introducerea pe piață a produselor înscrise în lista prevăzută de anexa I la tratat. Aceste norme de sănătate au redus obstacolele în schimburile comerciale cu produsele respective, ceea ce a contribuit la realizarea pieței interne, asigurând în același timp un nivel ridicat al protecției sănătății publice. |
|
(4) |
În ceea ce privește sănătatea publică, aceste norme prevăd principii comune, în special în ceea ce privește responsabilitățile fabricanților și ale autorităților competente, cerințe în domeniul structurii, organizării și igienei pentru unități, proceduri de autorizare a acestor unități, cerințe în domeniul depozitării și transportului și mărci de salubritate. |
|
(5) |
Aceste principii constituie o bază comună pentru producția de produse alimentare de origine animală în condiții de igienă și permit simplificarea directivelor existente. |
|
(6) |
Este de dorit ca simplificarea să fie realizată în continuare prin aplicarea acelorași norme, după caz, tuturor produselor de origine animală. |
|
(7) |
Obligația, prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 852/2004, pentru operatorii din sectorul alimentar, indiferent de stadiul în care intervin în procesul de producție, de prelucrare și de distribuție a produselor alimentare după producția primară și operațiunile conexe de a introduce, de a aplica și de a menține proceduri bazate pe analiza riscurilor și controlul punctelor critice (HACCP) contribuie, în egală măsură, la simplificare. |
|
(8) |
Considerate în totalitatea lor, aceste elemente pun în evidență necesitatea unei reformări totale a normelor specifice de igienă prevăzute de directivele existente. |
|
(9) |
Reformarea are drept obiectiv principal asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorului în domeniul siguranței alimentelor, în special prin impunerea acelorași norme pentru operatorii din sectorul alimentar din toată Comunitatea și asigurarea bunei funcționări a pieței interne a produselor de origine animală, pentru a contribui astfel la realizarea obiectivelor politicii agricole comune. |
|
(10) |
Este necesar să fie menținute și, în cazul în care garantarea protecției consumatorilor o cere, să fie consolidate normele detaliate în domeniul igienei pentru produsele de origine animală. |
|
(11) |
Normele comunitare nu ar trebui să se aplice producției primare destinate unei utilizări în gospodăria privată sau preparării, manipulării și depozitării produselor alimentare în gospodării în scopul consumului privat. În plus, în cazul aprovizionării directe a consumatorului final sau a comerțului cu amănuntul local, în cantități mici, cu produse primare sau cu anumite tipuri de carne de către operatorul din sectorul alimentar care produce aceste alimente, este necesar ca legislația națională să protejeze sănătatea publică, luându-se în special în considerare relația strânsă dintre producător și consumator. |
|
(12) |
În general, cerințele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 852/2004 sunt suficiente pentru a garanta siguranța alimentelor în unitățile care desfășoară activități de vânzare cu amănuntul, incluzând vânzarea sau furnizarea directă către consumatorul final a unor produse alimentare de origine animală. Prezentul regulament ar trebui să se aplice, în general, activităților de vânzare cu ridicata (respectiv în cazul în care o unitate de vânzare cu amănuntul efectuează operațiuni în vederea aprovizionării unei alte unități cu produse alimentare de origine animală). Cu toate acestea, cu excepția cerințelor specifice privind temperatura stabilite de prezentul regulament, cerințele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 852/2004 ar trebui să fie suficiente pentru activitățile de vânzare cu ridicata, care constau numai în depozitare sau transport. |
|
(13) |
Statele membre ar trebui să dispună de o anumită marjă, în cadrul legislației naționale, pentru a extinde sau limita aplicarea cerințelor prevăzute de prezentul regulament pentru activitățile de comerț cu amănuntul. Cu toate acestea, statele membre pot limita aplicarea acestora numai în cazul în care consideră că cerințele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 852/2004 sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor în domeniul siguranței alimentelor și în cazul în care aprovizionarea cu produse alimentare de origine animală a unei unități de către o unitate de vânzare cu amănuntul constituie o activitate marginală, localizată și restrânsă. Această aprovizionare ar trebui, prin urmare, să reprezinte numai o mică parte din activitățile unității respective; unitățile aprovizionate astfel ar trebui să se situeze în imediata apropiere a acesteia și aprovizionarea ar trebui să privească numai anumite tipuri de produse sau unități. |
|
(14) |
În conformitate cu articolul 10 din tratat, statele membre iau toate măsurile adecvate care să asigure executarea, de către operatorii din sectorul alimentar, a obligațiilor stabilite de prezentul regulament. |
|
(15) |
Trasabilitatea produselor alimentare este un element fundamental pentru garantarea siguranței alimentelor. Operatorii din sectorul alimentar care răspund de o unitate supusă autorizării în conformitate cu prezentul regulament ar trebui să se conformeze normelor generale prevăzute la Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (5) și, de asemenea, să asigure că toate produsele de origine animală pe care le introduc pe piață poartă o marcă de salubritate a alimentelor sau o marcă de identificare. |
|
(16) |
Este necesar ca produsele alimentare importate în Comunitate să fie în conformitate cu cerințele generale ale Regulamentului (CE) 178/2002 sau în conformitate cu standarde echivalente celor din Comunitate. Prezentul regulament definește anumite cerințe de igienă specifice pentru produsele alimentare de origine animală importate în Comunitate. |
|
(17) |
Adoptarea prezentului regulament nu ar trebui să reducă nivelul de protecție prevăzut de garanțiile suplimentare acordate Finlandei și Suediei la aderarea acestora la Comunitate și confirmate prin Deciziile 94/968/CE (6), 95/50/CE (7), 95/160/CE (8), 95/161/CE (9), 95/168/CE (10), 95/409/CE (11), 95/410/CE (12), 95/411/CE (13) ale Comisiei. Regulamentul ar trebui să prevadă o procedură care să permită acordarea, pe o perioadă de tranziție, a unor garanții fiecărui stat membru care dispune de un program național de control autorizat echivalent, în ceea ce privește produsele alimentare de origine animală în cauză, cu cele aprobate pentru Finlanda și Suedia. Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind controlul salmonelelor și al altor agenți zoonotici specifici prezenți în lanțul alimentar (14) prevede o procedură analoagă pentru animalele vii și ouăle destinate incubației. |
|
(18) |
Este necesar ca cerințele privind structura și igiena menționate de prezentul regulament să se aplice tuturor tipurilor de unități, inclusiv întreprinderilor mici și abatoarelor mobile. |
|
(19) |
Este necesar să se prevadă o anumită flexibilitate care să permită continuarea utilizării metodelor tradiționale în toate etapele producției, prelucrării sau distribuției produselor alimentare, precum și față de cerințele structurale impuse unităților. Flexibilitatea este foarte importantă pentru regiunile supuse unor constrângeri geografice specifice, inclusiv regiunile ultraperiferice menționate la articolul 299 alineatul (2) din tratat. Cu toate acestea, flexibilitatea nu ar trebui să compromită obiectivele din domeniul igienei alimentare. În plus, deoarece toate alimentele produse în conformitate cu normele de igienă vor beneficia, în mod normal, de un regim de liberă circulație în Comunitate, este necesar ca procedura care permite statelor membre să aplice o anumită flexibilitate să fie, în totalitate, transparentă. Aceasta ar trebui să prevadă, atunci când este necesar pentru soluționarea diferendelor, o dezbatere în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală instituit de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și să permită Comisiei coordonarea procesului și luarea unor măsuri corespunzătoare. |
|
(20) |
Definiția cărnii separate mecanic (CSM) ar trebui să aibă un caracter generic pentru a cuprinde toate procedeele de separare mecanică. Este necesar, pentru a lua în considerare viteza cu care evoluează tehnologia în acest domeniu, să se prevadă o definiție flexibilă. Cu toate acestea, cerințele tehnice care se aplică în cazul cărnii separate mecanic ar trebui să varieze în funcție de evaluarea riscurilor pe care le prezintă produsul obținut prin diferite procedee. |
|
(21) |
În toate etapele producției, ale prelucrării și ale distribuției există interacțiuni ale operatorilor din sectorul alimentar, inclusiv sectorul alimentației animalelor, precum și legături între considerentele în domeniul sănătății animale, al bunăstării animalelor și al sănătății publice. Ar trebui, prin urmare, să aibă loc o comunicare corespunzătoare între diferitele părți care participă la toate procesele din cursul lanțului alimentar, de la producția primară la vânzarea cu amănuntul. |
|
(22) |
Pentru a asigura o verificare adecvată a cărnii de vânat sălbatic introdusă pe piața Comunității, corpul animalelor vânate și viscerele acestora ar trebui prezentate pentru o inspecție veterinară oficială post mortem într-o unitate de prelucrare a vânatului. Cu toate acestea, pentru menținerea anumitor tradiții de vânătoare fără a afecta siguranța alimentelor, este necesar să se prevadă o formare a vânătorilor care introduc pe piață vânat sălbatic pentru consumul uman. Această formare ar trebui să permită vânătorilor să efectueze o primă examinare a vânatului la fața locului. În aceste condiții, nu este necesar ca vânătorii care au urmat o astfel de formare să fie obligați să predea toate viscerele unității de prelucrare a vânatului pentru o examinare post mortem, în cazul în care au efectuat această primă examinare și nu au identificat nici o anomalie sau risc. Cu toate acestea, ar trebui să poată fi adoptate norme mai stricte în statele membre pentru a se lua în considerare riscurile specifice. |
|
(23) |
Prezentul regulament ar trebui să definească, până la adoptarea unor noi cerințe privind introducerea laptelui crud pe piață, criteriile care se aplică acestuia. Aceste criterii ar trebui să aibă forma unor valori de declanșare: în cazul depășirii acestor valori, operatorii din sectorul alimentar trebuie să ia măsuri de corectare și să informeze autoritatea competentă despre aceasta. Nu ar trebui să fie vorba de valori maxime dincolo de care laptele crud să nu poată fi introdus pe piață. Prin urmare, în anumite circumstanțe, laptele crud care nu respectă toate criteriile poate fi utilizat fără riscuri în scopul consumului uman în cazul în care au fost luate măsuri adecvate. În ceea ce privește laptele crud și smântâna crudă pentru consumul uman direct, este necesar să se permită fiecărui stat membru să mențină sau să stabilească sisteme corespunzătoare de garantare a sănătății animale pentru a asigura realizarea, pe teritoriul acestora, a obiectivelor prezentului regulament. |
|
(24) |
Criteriul care se aplică laptelui crud utilizat pentru produsele lactate trebuie să fie de trei ori mai exigent decât cel care se aplică laptelui crud obținut în ferme. Criteriul care se aplică laptelui crud utilizat pentru produsele lactate prelucrate este o valoare absolută, întrucât este o medie în cazul laptelui crud obținut în ferme. Respectarea cerințelor de temperatură prevăzute de prezentul regulament nu împiedică dezvoltarea bacteriilor în timpul transportului și depozitării. |
|
(25) |
În urma prezentei reformulări normele existente în domeniul igienei pot fi abrogate. Acest obiectiv este realizat de Directiva 2004/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 de abrogare a anumitor directive privind igiena produselor alimentare și normele de sănătate care reglementează producția și introducerea pe piață a anumitor produse de origine animală destinate consumului uman (15). |
|
(26) |
În plus, normele prevăzute de prezentul regulament privind ouăle le înlocuiesc pe cele din Decizia 94/371/CE a Consiliului din 20 iunie 1994 de stabilire a anumitor condiții sanitare specifice pentru comercializarea anumitor tipuri de ouă (16), care, în urma abrogării anexei II la Directiva 92/118/CEE (17), vor deveni nule. |
|
(27) |
Legislația comunitară în domeniul igienei produselor alimentare ar trebui să se bazeze pe avize științifice. În acest sens, este oportun să fie consultată Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară de fiecare dată când acest lucru este necesar. |
|
(28) |
Pentru a ține seama de progresele tehnice și științifice, este necesar să se asigure o cooperare strânsă și eficientă între Comisie și statele membre în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătate animală. |
|
(29) |
Cerințele prevăzute de prezentul regulament ar trebui să se aplice numai în cazul în care toate elementele noii legislații privind igiena produselor alimentare vor intra în vigoare. Este, de asemenea, necesar să fie prevăzut un termen de cel puțin optsprezece luni de la data intrării în vigoare până la data punerii în aplicare a noilor norme, pentru ca sectoarele respective să dispună de timpul necesar pentru a se adapta. |
|
(30) |
Este oportun să fie adoptate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a modalităților de exercitare a competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (18), |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Domeniul de aplicare
(1) Prezentul regulament stabilește, pentru operatorii din sectorul alimentar, norme specifice care se aplică produselor alimentare de origine animală. Aceste norme le completează pe cele stabilite de Regulamentul (CE) nr. 852/2004. Acestea se aplică produselor de origine animală prelucrate sau neprelucrate.
(2) Cu excepția cazului în care există o indicație expres contrară, prezentul regulament nu se aplică produselor alimentare care conțin atât produse de origine vegetală, cât și produse de origine animală prelucrate. Cu toate acestea, produsele de origine animală prelucrate utilizate pentru prepararea acestor produse alimentare sunt obținute și manipulate în conformitate cu cerințele prezentului regulament.
(3) Prezentul regulament nu se aplică:
|
(a) |
producției primare destinate unei utilizări în gospodăria privată; |
|
(b) |
preparării, manipulării și depozitării produselor alimentare în scopul consumului în gospodăria privată; |
|
(c) |
aprovizionării directe de către producător a consumatorului final sau a comercianților cu amănuntul locali care furnizează produsele direct consumatorului final, cu cantități mici de produse primare; |
|
(d) |
aprovizionării directe de către producător, cu cantități mici de carne de pasăre și de lagomorfe sacrificate în exploatație, a consumatorului final sau a comercianților cu amănuntul locali care furnizează direct această carne consumatorului final sub formă de carne proaspătă; |
|
(e) |
vânătorilor care aprovizionează direct, cu cantități mici de vânat sălbatic sau de carne de vânat sălbatic, comercianții cu amănuntul locali care furnizează direct consumatorului final. |
(4) Statele membre stabilesc, în cadrul legislației naționale, dispoziții care să reglementeze activitățile și persoanele prevăzute la alineatul (3) literele (c), (d) și (e). Aceste norme naționale concură la realizarea obiectivelor prezentului regulament.
|
(5) |
|
(6) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere:
|
(a) |
normelor corespunzătoare de sănătate animală și de sănătate publică, inclusiv normele cele mai stricte adoptate pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor encefalopatii spongiforme transmisibile; |
|
(b) |
cerințelor în domeniul bunăstării animalelor și |
|
(c) |
cerințelor privind identificarea animalelor și trasabilitatea produselor de origine animală. |
Articolul 2
Definiții
Se aplică următoarele definiții în sensul prezentului regulament:
|
1. |
definițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002; |
|
2. |
definițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 852/2004; |
|
3. |
definițiile prevăzute de anexa I și |
|
4. |
orice definiție tehnică menționată de anexele II și III. |
CAPITOLUL II
OBLIGAȚIILE OPERATORILOR DIN SECTORUL ALIMENTAR
Articolul 3
Obligații generale
(1) Operatorii din sectorul alimentar se conformează dispozițiilor corespunzătoare din anexele II și III.
(2) Operatorii din sectorul alimentar nu utilizează nici o substanță cu excepția apei potabile sau, în cazul în care Regulamentul (CE) nr. 852/2004 sau prezentul regulament autorizează acest lucru, apei curate, pentru eliminarea contaminării suprafeței produselor de origine animală, cu excepția cazului în care utilizarea acestei substanțe a fost aprobată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 alineatul (2). Operatorii din sectorul alimentar se conformează, de asemenea, oricărei condiții în ceea ce privește utilizarea care ar putea fi autorizată prin intermediul aceleiași proceduri. Utilizarea unei substanțe autorizate nu scutește operatorul din sectorul alimentar de obligația de a se conforma dispozițiilor prezentului regulament.
Articolul 4
Înregistrarea și autorizarea unităților
(1) Operatorii din sectorul alimentar introduc pe piață produsele de origine animală produse în Comunitate numai dacă au fost preparate și manipulate exclusiv în unitățile:
|
(a) |
care respectă condițiile corespunzătoare din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și din anexele II și III la prezentul regulament și celelalte cerințe care se aplică produselor alimentare și |
|
(b) |
care au fost înregistrate sau, în cazurile prevăzute la alineatul (2), autorizate de autoritatea competentă. |
(2) Fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004, unitățile care manipulează produsele de origine animală supuse unor cerințe în conformitate cu anexa III își pot exercita activitățile numai în cazul în care au fost autorizate de către autoritatea competentă în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, cu excepția unităților care asigură numai:
|
(a) |
activități de producție primară; |
|
(b) |
operațiuni de transport; |
|
(c) |
depozitarea produselor care nu necesită o reglare a temperaturii sau |
|
(d) |
activități de vânzare cu amănuntul, altele decât cele cărora li se aplică prezentul regulament în conformitate cu articolul 1 alineatul (5) litera (b). |
(3) O unitate supusă autorizării în conformitate cu alineatul (2) își poate exercita activitatea numai în cazul în care autoritatea competentă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (19):
|
(a) |
a acordat unității autorizația care îi permite să lucreze după o vizită la fața locului sau |
|
(b) |
a acordat unei unități o autorizație condiționată. |
(4) Operatorii din sectorul alimentar cooperează cu autoritățile competente în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004. Operatorii din sectorul alimentar asigură în special că o unitate își încetează activitatea dacă autoritatea competentă îi retrage autorizația sau, în cazul unei autorizații condiționate, dacă aceasta nu îi prelungește autorizația sau nu îi acordă o autorizație definitivă.
(5) Prezentul articol nu împiedică nici o unitate să introducă pe piață alimente între data de aplicare a prezentului regulament și prima inspecție ulterioară realizată de autoritatea competentă în cazul în care unitatea:
|
(a) |
este supusă autorizării în conformitate cu alineatul (2) și în cazul în care a introdus pe piață produse de origine animală, cu respectarea legislației comunitare imediat înainte de aplicarea prezentului regulament sau |
|
(b) |
face parte dintr-o categorie pentru care nu exista nici o cerință privind autorizarea înainte de aplicarea prezentului regulament. |
Articolul 5
Marcajul de salubritate și identificarea
(1) Operatorii din sectorul alimentar nu introduc pe piață nici un produs de origine animală prelucrat într-o unitate supusă autorizării în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) în cazul în care acesta nu are:
|
(a) |
o marcă de salubritate aplicată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004 sau |
|
(b) |
atunci când regulamentul menționat nu prevede aplicarea unei mărci de salubritate, o marcă de identificare aplicată în conformitate cu dispozițiile din anexa II secțiunea I la prezentul regulament. |
(2) Operatorii din sectorul alimentar pot aplica o marcă de identificare pe un produs de origine animală numai în cazul în care acesta a fost produs în conformitate cu prezentul regulament în unități care respectă cerințele din articolul 4.
(3) Operatorii din sectorul alimentar pot retrage marca de salubritate a cărnii aplicate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004 numai în cazul în care o tranșează, o prelucrează sau efectuează alte operațiuni.
Articolul 6
Produse de origine animală care nu provin din Comunitate
(1) Operatorii din sectorul alimentar care importă produse de origine animală din țări terțe asigură că aceste importuri au loc numai în cazul în care:
|
(a) |
țara terță de expediere este prevăzută într-o listă, stabilită în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 854/2004, a țărilor terțe din care este autorizat importul respectivului produs; |
|
(b) |
|
|
(c) |
produsul respectă:
și |
|
(d) |
sunt respectate cerințele prevăzute la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 854/2004 privind certificatele și alte documente, după caz. |
(2) Prin derogare de la alineatul (1), importul de produse pescărești poate să aibă, de asemenea, loc în conformitate cu dispozițiile speciale stabilite la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 854/2004.
(3) Operatorii din sectorul alimentar care importă produse de origine animală se asigură că:
|
(a) |
produsele sunt accesibile pentru un control la import în conformitate cu Directiva 97/78/CE (20); |
|
(b) |
importul este în conformitate cu cerințele Directivei 2002/99/CE (21) și |
|
(c) |
operațiunile care au loc după import pe care le controlează sunt efectuate în conformitate cu cerințele din anexa III. |
(4) Operatorii din sectorul alimentar care importă produse alimentare care conțin atât produse de origine vegetală, cât și produse de origine animală prelucrate, oferă garanția că produsele de origine animală prelucrate pe care le conțin produsele alimentare menționate anterior sunt în conformitate cu cerințele prevăzute la alineatele (1), (2) și (3). Aceștia trebuie să fie în măsură să furnizeze dovada că s-au achitat de această obligație [de exemplu, cu ajutorul unor documente adecvate sau al autorizației, care nu trebuie să se prezinte, în mod absolut necesar, în forma prevăzută la alineatul (1) litera (d)].
CAPITOLUL III
COMERȚUL
Articolul 7
Documente
(1) În cazul în care acest lucru este cerut în conformitate cu anexele II sau III, operatoriii din sectorul alimentar se asigură că loturile de produse de origine animală sunt însoțite de certificate sau alte documente.
(2) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 alineatul (2):
|
(a) |
pot fi stabilite documente tip și |
|
(b) |
poate fi prevăzută utilizarea documentelor în format electronic. |
Articolul 8
Garanții speciale
(1) Operatorii din sectorul alimentar care intenționează să comercializeze în Suedia sau în Finlanda următoarele produse alimentare de origine animală se conformează normelor stabilite la alineatul (2) în ceea ce privește salmonela:
|
(a) |
carnea de animale din speciile bovină și porcină, inclusiv carnea tocată, dar cu excepția preparatelor din carne și a cărnii separate mecanic (CSM); |
|
(b) |
carnea de pasăre din următoarele specii: găini de crescătorie, curci, bibilici, rațe și gâște, inclusiv carnea tocată, dar cu excepția preparatelor din carne și CSM și |
|
(c) |
ouăle. |
|
(2) |
|
(3) În conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2):
|
(a) |
cerințele formulate la alineatele (1) și (2) pot fi actualizate în special în funcție de modificările aduse programelor de control din statele membre sau de adoptarea unor criterii microbiologice în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și |
|
(b) |
normele stabilite la alineatul (2) privind produsele alimentare menționate la alineatul (1) pot fi extinse parțial sau total la orice stat membru sau la orice regiune dintr-un stat membru care dispune de un program de control recunoscut ca fiind echivalent cu cel aprobat pentru Suedia și Finlanda în ceea ce privește produsele alimentare de origine animală respective. |
(4) În sensul prezentului articol, se înțelege prin „program de control” un program de control aprobat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2160/2003.
CAPITOLUL IV
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 9
Dispoziții de aplicare și dispoziții tranzitorii
Dispozițiile de aplicare și dispozițiile tranzitorii sunt adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2).
Articolul 10
Modificarea și adaptarea anexelor II și III
(1) Anexele II și III pot fi adaptate sau actualizate în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2), ținând seama de:
|
(a) |
evoluția ghidurilor de bună practică; |
|
(b) |
experiența acumulată în cadrul aplicării sistemelor bazate pe analiza riscurilor și puncte de control decisiv, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004; |
|
(c) |
evoluția tehnologică și urmările practice ale acesteia, precum și de așteptările consumatorilor în ceea ce privește compoziția alimentelor; |
|
(d) |
avizele științifice, în special de noile analize ale riscurilor; |
|
(e) |
criteriile microbiologice și criteriile de temperatură care se aplică produselor alimentare; |
|
(f) |
evoluția obiceiurilor consumatorilor. |
(2) Pot fi acordate exceptări în ceea ce privește anexele II și III în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2), cu condiția ca respectivele exceptări să nu compromită realizarea obiectivelor stabilite de prezentul regulament.
(3) Statele membre pot lua, fără a compromite realizarea obiectivelor prezentului regulament, măsuri naționale de adaptare a dispozițiilor adoptate în anexa III, în conformitate cu alineatele (4)-(8).
|
(4) |
|
(5) Orice stat membru care dorește să adopte măsuri naționale, de exemplu cele menționate la alineatul (3), informează Comisia și celelalte state membre despre aceasta. Fiecare notificare:
|
(a) |
furnizează o descriere detaliată a dispozițiilor pentru care statul membru în cauză estimează că este necesară o adaptare și indică natura adaptării respective; |
|
(b) |
descrie produsele alimentare și unitățile în cauză; |
|
(c) |
explică motivele adaptării, furnizând inclusiv, după caz, o sinteză a analizei riscului și indicând măsurile care trebuie luate pentru ca adaptarea să nu compromită realizarea obiectivelor alimentare ale prezentului regulament și |
|
(d) |
comunică orice altă informație pertinentă. |
(6) Celelalte state membre dispun de un termen de trei luni de la primirea notificării menționate la alineatul (5) pentru a transmite în scris observațiile lor Comisiei. În cazul adaptărilor care rezultă din alineatul (4) litera (b), acest termen este extins la patru luni, la cererea oricărui stat membru. Comisia poate și trebuie, în cazul în care primește observații scrise de la unul sau de la mai multe state membre, să consulte statele membre întrunite în cadrul comitetului menționat la articolul 12 alineatul (1). Comisia poate hotărî, în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2) dacă măsurile avute în vedere pot fi puse în aplicare, sub rezerva unor modificări adecvate, după caz. Dacă este oportun, Comisia poate propune măsuri generale în conformitate cu alineatele (1) sau (2) din prezentul articol.
(7) Un stat membru poate adopta măsuri naționale de adaptare a cerințelor din anexa III numai:
|
(a) |
în conformitate cu o decizie luată în temeiul alineatului (6) sau |
|
(b) |
în cazul în care, la o lună după expirarea termenului prevăzut la alineatul (6), Comisia nu a informat statele membre că a primit observațiile scrise sau că are intenția să propună adoptarea unei decizii luate în temeiul alineatului (6) sau |
|
(c) |
în conformitate cu alineatul (8). |
(8) Din proprie inițiativă și sub rezerva dispozițiilor generale din tratat, un stat membru poate menține sau stabili norme naționale:
|
(a) |
care interzic sau limitează comercializarea, pe teritoriul acestuia, a laptelui crud sau a smântânii crude destinate consumului uman direct sau |
|
(b) |
care permit, cu autorizarea autorității competente, utilizarea laptelui crud care nu respectă criteriile prevăzute de anexa III secțiunea IX în ceea ce privește conținutul de germeni și celule somatice, la fabricarea brânzeturilor cu o durată de maturare de cel puțin 60 de zile și a produselor lactate obținute în cadrul procesului de fabricare a acestor brânzeturi, cu condiția ca aceasta să nu compromită realizarea obiectivelor prezentului regulament. |
Articolul 11
Decizii specifice
Fără a aduce atingere caracterului general al articolului 9 și al articolului 10 alineatul (1), pot fi adoptate dispoziții de aplicare sau modificări ale anexelor II și III, în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2), pentru:
|
1. |
a stabili norme privind transportul cărnii tratate la cald; |
|
2. |
a preciza, în ceea ce privește carnea separată mecanic, care este conținutul de calciu considerat ca nefiind mult mai mare decât cel al cărnii tocate; |
|
3. |
a prevedea alte tratamente care pot fi aplicate într-o unitate de prelucrare a moluștelor bivalve vii provenind din zonele de producție din clasa B sau C care nu au fost supuse unui tratament de purificare sau unei relocări; |
|
4. |
a indica precis metodele de analiză recunoscute pentru biotoxinele marine; |
|
5. |
a stabili standarde sanitare suplimentare privind moluștele bivalve vii în cooperare cu laboratorul comunitar de referință în cauză, și anume:
|
|
6. |
a stabili standarde de sănătate sau controale sanitare, atunci când informațiile științifice demonstrează că acestea sunt necesare pentru protecția sănătății publice; |
|
7. |
a extinde anexa III secțiunea VII capitolul IX la moluștele bivalve vii, altele decât pectinidele; |
|
8. |
a specifica criteriile care să permită determinarea momentului în care informațiile epidemiologice arată că un loc de pescuit nu prezintă riscuri pentru sănătate din punctul de vedere al paraziților și, prin urmare, a momentului în care autoritatea competentă poate autoriza operatorii din sectorul alimentar să nu congeleze produsele pescărești în conformitate cu anexa III secțiunea VIII capitolul III partea D; |
|
9. |
a stabili criterii de prospețime și limite de histamine și de azot volatil total pentru produsele pescărești; |
|
10. |
a autoriza utilizarea laptelui crud care nu respectă criteriile prevăzute de anexa III secțiunea IX în ceea ce privește conținutul de germeni și de celule somatice pentru fabricarea anumitor produse lactate; |
|
11. |
a stabili, fără a aduce atingere Directivei 96/23/CE (22), o valoare maximă autorizată pentru totalul combinat de reziduuri de substanțe antibiotice în laptele crud și |
|
12. |
a autoriza procedee echivalente pentru producerea gelatinei sau a colagenului. |
Articolul 12
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de către Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătate animală.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE în conformitate cu dispozițiile articolului 8 din aceasta.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este stabilită la trei luni.
(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.
Articolul 13
Consultarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară
Comisia consultă Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară în cazul oricărei probleme care ține de domeniul de aplicare al prezentului regulament și care poate avea un efect important asupra sănătății publice, în special înainte de a propune o extindere a anexei III secțiunea III la alte specii de animale.
Articolul 14
Raportul către Parlamentul European și Consiliu
(1) La 20 mai 2009 cel târziu, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport în care analizează experiența acumulată în cadrul aplicării prezentului regulament.
(2) Comisia anexează raportului, după caz, propuneri adecvate.
Articolul 15
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică după optsprezece luni de la data de intrare în vigoare a tuturor actelor următoare:
|
(a) |
Regulamentul (CE) nr. 852/2004; |
|
(b) |
Regulamentul (CE) nr. 854/2004 și |
|
(c) |
Directiva 2004/41/CE. |
Cu toate acestea, prezentul regulament nu se aplică până la 1 ianuarie 2006.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Strasburg, 29 aprilie 2004.
Pentru Parlamentul European
Președintele
P. COX
Pentru Consiliu
Președintele
M. McDOWELL
(1) JO C 365 E, 19.12.2000, p. 58.
(2) JO C 155, 29.5.2001, p. 39.
(3) Avizul Parlamentului European din 15 mai 2002 (JO C 180 E, 31.7.2003, p. 288), Poziția comună a Consiliului din 27 octombrie 2003 (JO C 48 E, 24.2.2004, p. 23). Poziția Parlamentului European din 30 martie 2004 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 16 aprilie 2004.
(4) JO L 226, 25.6.2004, p. 3.
(5) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentar, de înființare a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor referitoare la siguranța produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1). Regulament modificat de Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).
(6) JO L 371, 31.12.1994, p. 36.
(8) JO L 105, 9.5.1995, p. 40.
(9) JO L 105, 9.5.1995, p. 44.
(10) JO L 109, 16.5.1995, p. 44.
(11) JO L 243, 11.10.1995, p. 21.
(12) JO L 243, 11.10.1995, p. 25.
(13) JO L 243, 11.10.1995, p. 29.
(14) JO L 325, 12.12.2003, p. 1.
(15) JO L 157, 30.4.2004, p. 33.
(16) JO L 168, 2.7.1994, p. 34.
(17) Directiva 92/118/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a condițiilor de sănătate animală, precum și a condițiilor de sănătate care reglementează comerțul și importul în Comunitate de produse care, în ceea ce privește condițiile respective, nu intră sub incidența reglementărilor comunitare specifice prevăzute de anexa A capitolul 1 la Directiva 89/662/CEE și, în ceea ce privește agenții patogeni, din Directiva 90/425/CEE (JO L 62, 15.3.1993, p. 49). Directivă modificată ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 445/2004 al Comisiei (JO L 72, 11.3.2004, p. 60).
(18) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(19) JO L 226, 25.6.2004, p. 83.
(20) Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele provenind din țări terțe și introduse în Comunitate (JO L 24, 30.1.1998, p. 9). Directivă modificată de Actul de aderare din 2003.
(21) Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția, transformarea, distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman (JO L 18, 23.1.2003, p. 11).
(22) Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor acestora existente în animalele vii și în produsele obținute de la acestea (JO L 125, 23.5.1996, p. 10). Directivă modificată de Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
ANEXA I
DEFINIȚII
În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:
1. CARNE
|
1.1 |
„carne”: părțile comestibile din animalele menționate la punctele 1.2-1.8, inclusiv sângele; |
|
1.2 |
„ungulate domestice”: animalele domestice din speciile bovină (inclusiv Bubalus și Bison), porcină, ovină și caprină, precum și solipedele domestice; |
|
1.3 |
„păsări de curte”: păsări de crescătorie, inclusiv păsările care nu sunt considerate domestice, dar care sunt crescute ca niște animale domestice, cu excepția acarinatelor; |
|
1.4 |
„lagomorfe”: iepuri de casă și iepuri de crescătorie și rozătoare; |
|
1.5 |
„vânat sălbatic”:
|
|
1.6 |
„vânat de crescătorie”: acarinatele de crescătorie și mamiferele terestre de crescătorie, altele decât cele menționate la punctul 1.2; |
|
1.7 |
„vânat mic sălbatic”: vânatul sălbatic cu pene și lagomorfele care trăiesc în libertate; |
|
1.8 |
„vânat mare sălbatic”: mamiferele terestre sălbatice care trăiesc în libertate și nu se încadrează în definiția vânatului sălbatic mic; |
|
1.9 |
„carcasă”: corpul unui animal crescut pentru carne după sacrificare și eviscerare; |
|
1.10 |
„carne proaspătă”: carne care nu a fost supusă nici unui tratament în vederea conservării, cu excepția refrigerării, congelării, congelării rapide, inclusiv carnea ambalată prin vacuumare sau în atmosferă controlată; |
|
1.11 |
„organe comestibile”: carnea proaspătă alta decât carcasa, inclusiv viscerele și sângele; |
|
1.12 |
„viscere”: organele din cavitatea toracică, abdominală și pelviană, precum și traheea și esofagul, iar în cazul păsărilor gușa; |
|
1.13 |
„carne tocată”: carnea dezosată care a fost supusă unei operațiuni de tocare și care conține mai puțin de 1 % sare; |
|
1.14 |
„carne separată mecanic sau CSM”: produsul obținut prin îndepărtarea cărnii de pe oasele acoperite de carne după dezosare sau de pe carcasele de păsări, prin mijloace mecanice care determină distrugerea sau modificarea structurii fibroase a mușchilor; |
|
1.15 |
„preparate din carne”: carnea proaspătă, inclusiv carnea care a fost secționată în fragmente, căreia i se adaugă produse alimentare, condimente sau aditivi sau care a fost supusă unei prelucrări insuficiente pentru a modifica în esență structura fibroasă a mușchilor și a determina astfel dispariția caracteristicilor cărnii proaspete; |
|
1.16 |
„abator”: unitate utilizată pentru sacrificarea și eviscerarea animalelor a căror carne este destinată consumului uman; |
|
1.17 |
„secție de tranșare”: unitate de dezosare și/sau tranșare a cărnii; |
|
1.18 |
„unitate de prelucrare a vânatului”: orice unitate în care sunt preparate, în vederea introducerii pe piață, vânatul și carnea de vânat obținute după vânătoare. |
2. MOLUȘTE BIVALVE VII
|
2.1 |
„moluște bivalve”: moluștele lamelibranhiate cu hrănire prin filtrare; |
|
2.2 |
„biotoxine marine”: substanțe toxice acumulate de moluștele bivalve, în special atunci când se hrănesc cu plancton care conține toxine; |
|
2.3 |
„condiționare”: depozitarea moluștelor bivalve vii care provin din zone de producție din clasa A, din centre de purificare sau din centre de expediere în bazine sau în orice altă instalație care conține apă de mare curată sau în situri naturale pentru a se înlătura nisipul, mâlul sau mucusul, pentru a menține sau îmbunătăți calitățile lor organoleptice și a asigura, înainte de împachetare și ambalare, o stare de vitalitate bună; |
|
2.4 |
„producător”: orice persoană fizică sau juridică care colectează moluște bivalve vii prin orice mijloace într-o zonă de recoltare, în vederea manipulării și introducerii pe piață; |
|
2.5 |
„zonă de producție”: orice zonă maritimă, a estuarelor sau lagunară care conține bancuri naturale de moluște bivalve sau situri utilizate pentru cultura moluștelor bivalve, în care sunt recoltate moluște bivalve vii; |
|
2.6 |
„zonă de relocare”: zonă maritimă, din estuare sau lagune, bine delimitată și semnalizată cu geamanduri, piloni sau orice alt dispozitiv fix și utilizat, în exclusivitate, pentru purificarea naturală a moluștelor bivalve vii; |
|
2.7 |
„centru de expediere”: orice unitate terestră sau plutitoare, rezervată recepției, condiționării, spălării, curățirii, calibrării, împachetării și ambalării moluștelor bivalve vii proprii pentru consumul uman; |
|
2.8 |
„centru de purificare”: o unitate care dispune de bazine alimentate cu apă de mare curată, în care sunt așezate moluștele bivalve vii pe toată perioada necesară eliminării contaminanților microbiologici pentru reducerea contaminării, pentru ca acestea să poată fi corespunzătoare consumului uman; |
|
2.9 |
„relocare”: transferul moluștelor bivalve vii în zone maritime, lagunară sau a estuarelor, pentru perioada necesară reducerii contaminanților pentru ca acestea să poată fi corespunzătoare consumului uman. Relocarea nu include transferul moluștelor bivalve în zone mai bine adaptate pentru creșterea sau îngrășarea acestora. |
3. PRODUSE PESCĂREȘTI
|
3.1 |
„produse pescărești”: toate animalele marine sau de apă dulce (cu excepția moluștelor bivalve, echinodermelor vii, tunicatelor vii și gasteropodelor marine vii și a tuturor mamiferelor marine, reptile și broaște), sălbatice sau de crescătorie, inclusiv toate formele și părțile comestibile ale acestor animale; |
|
3.2 |
„vas fabrică”: orice navă la bordul căreia produsele pescărești trec printr-una sau mai multe din următoarele operațiunile înainte de a fi împachetate sau ambalate și, în cazul în care este necesar, sunt refrigerate sau congelate: filetarea, tăierea, jupuirea, decojirea, îndepărtarea cochiliilor, tocarea sau prelucrarea; |
|
3.3 |
„navă frigorifică”: orice navă, de pescuit sau nu, la bordul căreia sunt congelate produsele pescărești, dacă este cazul după primele etape de preparare (sângerare, decapitare, eviscerare, înlăturarea aripioarelor și, în cazul în care este necesar, împachetare și/sau ambalare); |
|
3.4 |
„produs pescăresc separat mecanic”: orice produs obținut prin îndepărtarea cărnii produselor pescărești prin mijloace mecanice care duc la distrugerea sau modificarea structurii cărnii; |
|
3.5 |
„produs pescăresc proaspăt”: orice produs pescăresc neprelucrat, întreg sau preparat, inclusiv produsele ambalate prin vacuumare sau în atmosferă modificată, care nu a fost supus nici unui alt tratament în afară de refrigerare în vederea conservării; |
|
3.6 |
„produs pescăresc preparat”: orice produs pescăresc neprelucrat care a fost supus unei operațiuni care îi modifică integritatea anatomică, de exemplu eviscerarea, decapitarea, tranșarea, filetarea și tocarea. |
4. LAPTE
|
4.1 |
„lapte crud”: laptele produs de secreția glandei mamare a unor animale de crescătorie și care nu a fost încălzit la o temperatură mai mare de 40 °C sau supus unui tratament cu efect echivalent; |
|
4.2 |
„exploatație de producție a laptelui”: o unitate unde sunt deținute unul sau mai multe animale de crescătorie pentru producția de lapte destinat comercializării ca aliment. |
5. OUĂ
|
5.1 |
„ouă”: ouăle în coajă - cu excepția ouălor sparte, incubate sau fierte - care sunt produse de către păsări de crescătorie și sunt proprii pentru consumul uman direct sau preparării produselor din ouă; |
|
5.2 |
„ou lichid”: conținutul neprelucrat al oului după îndepărtarea cojii; |
|
5.3 |
„ouă crăpate”: ouă a căror coajă este spartă și ale căror membrane sunt intacte; |
|
5.4 |
„centru de ambalare”: o unitate unde sunt clasificate ouăle în funcție de calitatea și de greutatea acestora. |
6. PULPE DE PUI DE BALTĂ ȘI MELCI
|
6.1 |
„pulpe de pui de baltă”: partea posterioară a corpului speciilor Rana (familia ranidelor), secționat transversal în spatele membrelor anterioare, eviscerat și curățat de piele; |
|
6.2 |
„melci”: gasteropode terestre din speciile Helix pomatia Linné, Helix aspersa Muller, Helix lucorum și din speciile din familia Achatinidae. |
7. PRODUSE PRELUCRATE
|
7.1 |
„produse din carne”: produsele prelucrate care rezultă din prelucrarea cărnii sau din prelucrarea produselor astfel prelucrate, astfel încât suprafața de tranșare permite constatarea dispariției caracteristicilor de carne proaspătă; |
|
7.2 |
„produse lactate”: produsele prelucrate care rezultă din prelucrarea laptelui crud sau dintr-o tratare ulterioară a acestor produse prelucrate; |
|
7.3 |
„produse din ouă”: produsele prelucrate care rezultă din prelucrarea ouălor sau a diferitelor componente sau amestecuri ale acestora sau dintr-o nouă prelucrare a acestor produse prelucrate; |
|
7.4 |
„produs pescăresc prelucrat”: produsele prelucrate care rezultă din prelucrarea produselor pescărești sau dintr-o nouă prelucrare a acestor produse prelucrate; |
|
7.5 |
„grăsimi topite de origine animală”: grăsimile rezultate din topirea cărnii, inclusiv a oaselor, destinate consumului uman; |
|
7.6 |
„jumări”: reziduurile proteinice ale topirii, după separarea parțială a grăsimilor de apă; |
|
7.7 |
„gelatină”: proteina naturală și solubilă, gelatinizată sau nu, obținută prin hidroliza parțială a colagenului produs din oase, piei, tendoane și nervi de animale; |
|
7.8 |
„colagen”: produs pe bază de proteine derivat din oase, piei și tendoane de animale, fabricat în conformitate cu exigențele pertinente din prezentul regulament; |
|
7.9 |
„stomacuri, vezici și intestine tratate”: stomacuri, vezici și intestine care au fost supuse, după ce au fost obținute și curățate, unei tratări cum este punerea în saramură, fierberea sau uscarea. |
8. ALTE DEFINIȚII
|
8.1 |
„produse de origine animală”:
|
|
8.2 |
„piață cu ridicata”: întreprindere din sectorul alimentar care cuprinde mai multe unități separate care au în comun instalații și secțiuni unde sunt vândute produsele alimentare unor operatori din sectorul alimentar. |
ANEXA II
CERINȚE PRIVIND MAI MULTE PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ
SECȚIUNEA I: MARCA DE IDENTIFICARE
În cazurile prevăzute la articolele 5 și 6 și sub rezerva dispozițiilor din anexa III, operatorii din sectorul alimentar se asigură că a fost aplicată o marcă de identificare pe produsele de origine animală în conformitate cu următoarele dispoziții:
A. APLICAREA MĂRCII DE IDENTIFICARE
1. Marca de identificare trebuie să fie aplicată înainte ca produsul să iasă din unitate.
2. Cu toate acestea, este necesară aplicarea unei noi mărci pe un produs numai dacă se îndepărtează ambalajul sau învelișul acestuia sau dacă este supus unei prelucrări ulterioare într-o altă unitate, caz în care noua marcă trebuie să indice numărul de înregistrare sau al autorizației unității unde au avut loc aceste operațiuni.
3. Marca de identificare nu este necesară pentru ouăle pentru care sunt stabilite cerințe privind etichetarea și marcajul în Regulamentul (CE) nr. 1907/90 (1).
4. Operatorii din sectorul alimentar trebuie să dispună, în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, de sisteme și proceduri care să le permită identificarea operatorilor care le-au furnizat produse de origine animală și cărora le-au livrat produse de origine animală.
B. PREZENTAREA MĂRCII DE IDENTIFICARE
5. Marca trebuie să fie lizibilă și de neșters, iar caracterele utilizate trebuie să poată fi descifrate ușor. Aceasta trebuie să fie ușor vizibilă pentru autoritățile competente.
6. Marca trebuie să indice numele țării unde se află unitatea; acesta poate apărea în întregime sau sub forma unui cod de două litere în conformitate cu standardul ISO corespunzător.
Cu toate acestea, în cazul statelor membre, aceste coduri sunt următoarele: AT, BE, DE, DK, ES, FI, FR, GR, IE, IT, LU, NL, PT, SE și UK.
Operatorii din sectorul alimentar pot utiliza în continuare stocurile și materialul pe care le-au comandat înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament până la epuizarea acestor stocuri și până la înlocuirea acestui material.
7. Marca trebuie să indice numărul autorizației unității. În cazul în care o unitate produce în același timp și produse alimentare cărora li se aplică prezentul regulament și produse alimentare cărora acesta nu li se aplică, operatorul din sectorul alimentar poate aplica aceeași marcă de identificare celor două tipuri de produse alimentare.
8. Atunci când marca este aplicată într-o unitate situată în Comunitate, aceasta trebuie să fie de formă ovală și să includă abrevierea CE, EC, EF, EG, EK sau EY.
C. MODALITĂȚI DE MARCARE
9. Marca poate fi aplicată, în funcție de modul de prezentare a diferitelor produse de origine animală, direct pe produs, pe materialul în care este acesta împachetat sau pe ambalaj sau poate fi imprimată pe o etichetă aplicată pe produs, pe materialul în care este acesta împachetat sau pe ambalaj. De asemenea, marca poate fi o placă fixă realizată dintr-un material rezistent.
10. Atunci când ambalajul conține carne tranșată sau organe comestibile, marca trebuie să fie aplicată pe o etichetă fixată sau imprimată pe ambalaj, astfel încât să fie distrusă la deschidere. Cu toate acestea, această măsură nu este necesară în cazul în care la deschidere ambalajul este distrus. Atunci când împachetarea oferă aceeași protecție ca și ambalajul, marca poate fi aplicată pe materialul de împachetat.
11. În ceea ce privește produsele de origine animală plasate în containere pentru transport sau în ambalaje mari și destinate unei manipulări, unei prelucrări, unei împachetări sau unei ambalări ulterioare într-o altă unitate, marca poate fi aplicată pe suprafața exterioară a containerului sau ambalajului.
12. În ceea ce privește produsele de origine animală prezentate sub formă lichidă, de granule sau de praf transportate vrac sau produsele pescărești transportate vrac, nu este necesar să se procedeze la o marcare de identificare în cazul în care documentele de însoțire conțin informațiile prevăzute la alineatele (6), (7) și, după caz, (8).
13. Atunci când produsele de origine animală sunt introduse într-un ambalaj în vederea aprovizionării directe a consumatorului final, este suficient să se aplice marca pe suprafața exterioară a acestui ambalaj.
14. Atunci când marca este aplicată direct pe produsele de origine animală, culorile utilizate trebuie să facă obiectul unei autorizații, în conformitate cu dispozițiile comunitare care reglementează utilizarea coloranților pentru produsele alimentare.
SECȚIUNEA II: OBIECTIVELE PROCEDURILOR BAZATE PE ANALIZA RISCURILOR ȘI PUNCTE DE CONTROL DECISIV
1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care administrează abatoare să se asigure că procedurile pe care le pun în aplicare în conformitate cu cerințele generale prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 respectă cerințele a căror necesitate este pusă în evidență de analiza riscului și cerințele specifice menționate la alineatul (2).
2. Procedurile trebuie să garanteze că fiecare animal sau, după caz, fiecare lot de animale care este acceptat în abator:
|
(a) |
este identificat corect; |
|
(b) |
este însoțit de informațiile pertinente despre exploatația de origine menționată de secțiunea III; |
|
(c) |
nu provine dintr-o exploatație sau dintr-o zonă unde este interzisă circulația animalelor sau unde acestea fac obiectul altor restricții din motive privind sănătatea animală sau publică, cu excepția cazului în care acest lucru este permis de autoritatea competentă; |
|
(d) |
este curat; |
|
(e) |
este sănătos, atât cât își poate da seama operatorul și |
|
(f) |
este într-o stare satisfăcătoare în ceea ce privește bunăstarea animală în momentul în care au ajuns la abator. |
3. În cazul în care una din cerințele prevăzute la alineatul (2) nu este respectată, este necesar ca operatorul din sectorul alimentar să înștiințeze medicul veterinar oficial despre aceasta și să ia măsurile corespunzătoare.
SECȚIUNEA III: INFORMAȚII PRIVIND LANȚUL ALIMENTAR
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care administrează abatoare să solicite, să primească și să verifice, după caz, informațiile despre lanțul alimentar și să intervină în conformitate cu prezenta secțiune pentru toate animalele, cu excepția vânatului sălbatic, care sunt trimise sau destinate trimiterii la abator.
1. Operatorii abatoarelor nu trebuie să accepte animale în instalațiile abatorului fără să fi solicitat și obținut informațiile pertinente privind siguranța alimentelor care sunt prevăzute de registrele ținute în exploatația de origine în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004.
2. Operatorii abatoarelor trebuie să obțină informațiile cu cel puțin 24 de ore înaintea sosirii animalelor la abator, cu excepția circumstanțelor prevăzute la punctul 7.
3. Informațiile pertinente privind siguranța alimentelor menționate la punctul 1 trebuie să vizeze în special:
|
(a) |
statutul exploatației de origine sau statutul regional privind sănătatea animală; |
|
(b) |
starea sănătății animalelor; |
|
(c) |
medicamentele de uz veterinar sau celelalte tratamente administrate animalelor în cursul unei perioade determinate și a căror perioadă de așteptare este mai mare de zero, precum și datele când au fost administrate aceste tratamente și perioadele de așteptare; |
|
(d) |
apariția unor boli care pot influența siguranța cărnii; |
|
(e) |
rezultatele, în cazul în care acestea sunt importante pentru protecția sănătății publice, oricărei analize de eșantioane prelevate de la animale sau alte eșantioane prelevate pentru diagnosticarea bolilor care pot influența siguranța cărnii, inclusiv eșantioanele prelevate în cadrul supravegherii și controlului zoonozelor și reziduurilor; |
|
(f) |
raporturile pertinente privind rezultatele anterioare ale unor inspecții veterinare ante mortem și post mortem efectuate în cazul unor animale care provin din aceeași exploatație, inclusiv, în special, rapoartele medicului veterinar oficial; |
|
(g) |
datele privind producția, atunci când acestea ar putea indica prezența unei boli și |
|
(h) |
numele și adresa medicului veterinar particular care îngrijește în mod curent animalele din exploatația de origine; |
|
(a) |
Cu toate acestea, nu este necesar ca exploatantului abatorului să i se furnizeze:
|
|
(b) |
informațiile nu trebuie să fie furnizate sub forma unui extras, cuvânt cu cuvânt, din registrele exploatației de origine. Acestea pot fi comunicate printr-un transfer electronic de date sau sub forma unei declarații standardizate semnate de producător. |
5. Operatorii din sectorul alimentar care iau hotărârea de a accepta animale în instalațiile abatoarelor după ce au evaluat informațiile pertinente privind lanțul alimentar trebuie să le pună, fără întârziere, la dispoziția medicului veterinar oficial și, cu excepția circumstanțelor prevăzute la punctul 7, cu cel puțin 24 de ore înaintea sosirii animalului sau lotului de animale. Operatorul din sectorul alimentar trebuie să notifice medicului veterinar oficial informațiile care pot genera preocupări privind sănătatea animală înainte de inspecția veterinară ante mortem a animalului în cauză.
6. În cazul în care un animal ajunge la abator fără să fie însoțit de informații privind lanțul alimentar, operatorul trebuie să înștiințeze de îndată medicul veterinar oficial despre aceasta. Sacrificarea animalului nu poate avea loc atât timp cât medicul veterinar oficial nu autorizează acest lucru.
7. În cazul în care autoritatea competentă este de acord cu aceasta, informațiile privind lanțul alimentar pot însoți animalele la care se referă în momentul sosirii acestora la abator, în loc de cel puțin 24 de ore înainte de sosire, în cazul:
|
(a) |
animalelor din specia porcină, păsărilor de curte sau vânatului de crescătorie care au fost supuse unei inspecții veterinare ante mortem în exploatația de origine, în cazul în care acestea sunt însoțite de un certificat semnat de medicul veterinar, prin care acesta arată că a examinat animalele la exploatație și că le consideră sănătoase; |
|
(b) |
solipedelor domestice; |
|
(c) |
animalelor care au fost sacrificate de urgență, în cazul în care acestea sunt însoțite de o declarație semnată de medicul veterinar care atestă concluziile favorabile ale inspecției veterinare ante mortem și |
|
(d) |
animalelor care nu sunt furnizate abatorului direct de către exploatația de origine. |
Este necesar ca operatorii abatoarelor să evalueze informațiile pertinente. În cazul în care acceptă animalele pentru sacrificare, aceștia trebuie să comunice documentele menționate la literele (a) și (c) medicului veterinar oficial. Sacrificarea sau pregătirea pentru tranșare a animalelor nu poate avea loc înainte ca medicul veterinar oficial să autorizeze acest lucru.
8. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să verifice pașapoartele care însoțesc solipedele domestice pentru a se asigura că animalul este destinat sacrificării în vederea consumului uman. În cazul în care acceptă animalul pentru sacrificare, aceștia trebuie să dea pașaportul medicului veterinar oficial.
(1) Regulamentul (CEE) nr. 1907/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 privind anumite standarde de comercializare aplicabile ouălor (JO L 173, 6.7.1990, p. 5). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2052/2003 (JO L 305, 22.11.2003, p. 1).
ANEXA III
CERINȚE SPECIFICE
SECȚIUNEA I: CARNE DE UNGULATE DOMESTICE
CAPITOLUL I: TRANSPORTUL ANIMALELOR VII PÂNĂ LA ABATOR
Operatorii din sectorul alimentar care transportă animale vii până la abator trebuie să asigure respectarea următoarelor cerințe:
1. în timpul colectării și transportului, animalele trebuie să fie manipulate cu precauție și trebuie evitată orice suferință inutilă;
2. animalele care prezintă simptome de boală sau care provin din efective despre care s-a stabilit că sunt contaminate cu agenți importanți din punctul de vedere al sănătății publice pot fi transportate spre abator numai cu autorizarea autorității competente.
CAPITOLUL II: CERINȚE CARE SE APLICĂ ABATOARELOR
Operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că construcția, configurarea și echipamentul abatoarelor unde sunt sacrificate ungulatele domestice sunt în conformitate cu următoarele cerințe:
|
(a) |
abatoarele trebuie să dispună de spații pentru stabulație corespunzătoare și igienice sau, dacă o permite clima, boxe de așteptare pentru animale, ușor de curățat și de dezinfectat. Aceste spații și boxe trebuie să fie echipate pentru adăparea animalelor și, în cazul în care este necesar, pentru hrănire. Evacuarea apelor reziduale nu trebuie să compromită siguranța alimentelor; |
|
(b) |
de asemenea, acestea trebuie să fie dotate cu instalații separate care se încuie sau, dacă o permite clima, boxe pentru animalele bolnave sau suspecte de boală, echipate cu un dispozitiv de evacuare separat și amplasate astfel încât să se evite orice contaminare a celorlalte animale, cu excepția cazului în care autoritatea competentă consideră că aceste instalații nu sunt necesare; |
|
(c) |
spațiile pentru stabulație trebuie să aibă dimensiuni suficiente pentru a asigura respectarea bunăstării animalelor. Acestea trebuie să fie amenajate astfel încât să faciliteze inspecțiile veterinare ante mortem, inclusiv identificarea animalelor sau grupurilor de animale; |
2. pentru a evita contaminarea cărnii, este necesar ca abatoarele:
|
(a) |
să dispună de un număr suficient de spații adaptate operațiunilor; |
|
(b) |
să dispună de un spațiu separat pentru golirea și curățarea stomacurilor și intestinelor, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează, după caz, ca aceste operațiuni să fie efectuate separat în timp și într-un abator determinat; |
|
(c) |
să se asigure că următoarele operațiuni sunt efectuate separat în spațiu și timp:
|
|
(d) |
să dispună de instalații care să împiedice orice contact între carne și sol, pereți sau echipamente și |
|
(e) |
să dispună de linii de sacrificare (în cazul în care sunt utilizate) concepute pentru a permite desfășurarea continuă a procesului de sacrificare și a evita o contaminare încrucișată între diferitele părți ale liniei. Atunci când în aceleași spații funcționează mai mult de o linie de sacrificare, este necesar să fie asigurată o separare corespunzătoare în vederea evitării unei contaminări încrucișate; |
3. este necesar ca abatoarele să dispună de instalații pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă caldă la o temperatură de cel puțin 82 °C sau de un alt sistem care are un efect echivalent;
4. este necesar ca echipamentul utilizat de către personalul care manipulează carnea expusă pentru a se spăla pe mâini să fie dotat cu robinete proiectate pentru prevenirea răspândirii contaminărilor;
5. este necesar să se prevadă instalații care se încuie pentru depozitarea frigorifică a cărnii reținute și instalații separate care se încuie pentru depozitarea cărnii declarate improprii pentru consumul uman;
6. este necesar ca un spațiu separat să fie echipat cu instalații corespunzătoare pentru curățarea, spălarea și dezinfectarea mijloacelor de transport utilizate pentru vite. Cu toate acestea, este posibil ca abatoarele să nu dispună de acest spațiu și de aceste instalații atunci când autoritatea competentă autorizează acest lucru și atunci când în apropiere există spații și instalații autorizate oficial;
7. este necesar ca abatoarele să dispună de instalații care se încuie, rezervate sacrificării animalelor bolnave sau suspecte de boală. Aceste instalații nu sunt indispensabile în cazul în care sacrificarea este efectuată într-o altă unitate autorizată în acest scop de către autoritatea competentă sau la încheierea perioadei normale de efectuare a sacrificării;
8. în cazul în care în abator sunt depozitate gunoiul de grajd și conținutul tubului digestiv, este necesar ca abatorul să fie dotat cu o incintă sau un spațiu special pentru aceasta;
9. este necesar ca abatoarele să dispună de o instalație echipată corect care se încuie sau, după caz, de un spațiu rezervat exclusiv utilizării de către serviciul veterinar.
CAPITOLUL III: CERINȚE CARE SE APLICĂ SECȚIILOR DE TRANȘARE
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că secțiile de tranșare unde se manipulează carne de ungulate domestice:
1. sunt construite astfel încât să se evite contaminarea cărnii, în special:
|
(a) |
prin realizarea unei desfășurări continue a operațiunilor sau |
|
(b) |
prin separarea loturilor de producție diferite; |
2. dispun de spații care permit depozitarea cărnii ambalate separat de carnea neambalată, cu excepția cazului în care carnea a fost depozitată în momente diferite sau astfel încât ambalajele și modul de depozitare să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne;
3. dispun de săli de tranșare dotate cu echipamente care să asigure conformitatea cu cerințele prevăzute de capitolul V;
4. dispun, pentru personalul care manipulează carnea expusă, de un echipament pentru spălarea mâinilor dotat cu robinete proiectate pentru prevenirea răspândirii contaminărilor
și
5. dispun de instalații pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă caldă la o temperatură de ce puțin 82 °C sau de un alt sistem care are un efect echivalent.
CAPITOLUL IV: IGIENA SACRIFICĂRII
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care operează în abatoare unde sunt sacrificate ungulate domestice să asigure respectarea următoarelor cerințe:
1. după sosirea animalelor în abator, nu trebuie ca sacrificarea să fie amânată fără motiv. Cu toate acestea, atunci când cerințele privind bunăstarea animală cer acest lucru, animalele trebuie lăsate să se odihnească înainte de sacrificare;
|
(a) |
carnea care provine de la alte animale decât cele menționate la literele (b) și (c) nu poate fi utilizată pentru consumul uman în cazul în care animalele în cauză mor în alt fel decât prin sacrificare în abator; |
|
(b) |
numai animalele vii destinate sacrificării pot fi introduse în spațiile de sacrificare, cu excepția:
|
|
(c) |
carnea care provine de la animale care au făcut obiectul unei sacrificări în urma unui accident într-un abator poate fi utilizată pentru consumul uman în cazul în care, după inspecția veterinară, nu a fost constatată nici o altă leziune gravă în afara celei provocate de accident; |
3. este necesar ca animalele sau, după caz, fiecare lot de animale destinat sacrificării să fie identificate astfel încât să se poată stabili originea lor;
4. animalele trebuie să fie curate;
5. este necesar ca operatorii abatoarelor să urmeze instrucțiunile medicului veterinar numit de autoritatea competentă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004 pentru ca inspecția veterinară ante mortem a fiecărui animal înainte de sacrificare să fie efectuată în condiții corespunzătoare;
6. este necesar ca animalele introduse în sala de sacrificare să fie sacrificate fără amânări nejustificate;
7. este necesar ca asomarea, sângerarea, jupuirea, eviscerarea și orice altă pregătire pentru tranșare să fie efectuate fără nici o întârziere nejustificată, astfel încât să fie evitată orice contaminare a cărnii. În special:
|
(a) |
traheea și esofagul trebuie să rămână intacte la sângerare, cu excepția cazului în care este vorba de o sacrificare conform unui ritual religios; |
|
(b) |
la îndepărtarea pieilor și firelor de păr:
|
|
(c) |
este necesar să fie luate măsuri pentru evitarea deversării conținutului gastric în timpul și după eviscerare și pentru a asigura că eviscerarea este încheiată cât mai repede posibil după asomare și |
|
(d) |
ablația mamelei nu trebuie să genereze contaminarea carcasei prin intermediul laptelui sau colostrului; |
8. este oportun să se realizeze o jupuire completă a carcaselor și a celorlalte părți ale corpului animalului destinate consumului uman, cu excepția porcului, a capetelor și picioarelor de ovine și de viței. Capetele și picioarele trebuie să fie manipulate astfel încât să fie evitată orice contaminare a cărnii;
9. în cazul în care nu sunt jupuite, porcinelor trebuie să li se înlăture, de îndată, firele de păr. Este necesar ca riscul de contaminare a cărnii cu apa folosită la opărire să fie minim. Pentru această operațiune, pot fi utilizați numai aditivi autorizați. Porcinele trebuie apoi să fie clătite cu apă potabilă din abundență;
10. carcasele trebuie să fie ferite de orice contaminare vizibilă cu materii fecale. Este necesar ca orice contaminare vizibilă să fie eliminată, fără întârziere, prin fasonare sau orice alt procedeu care are un efect echivalent;
11. carcasele și organele nu trebuie să intre în contact cu solul, pereții sau locurile de muncă;
12. exploatanții de abatoare urmează instrucțiunile autorității competente, astfel încât inspecția veterinară post mortem a tuturor animalelor sacrificate să fie efectuată în condiții corespunzătoare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004;
13. atât timp cât nu a fost încheiată inspecția veterinară post mortem, părțile animalului sacrificat care fac obiectul acestei inspecții:
|
(a) |
trebuie să poată fi identificate ca provenind dintr-o anumită carcasă și |
|
(b) |
nu trebuie să intre în contact cu alte carcase, organe comestibile sau viscere, inclusiv cele care aparțin animalelor supuse deja unei inspecții veterinare post mortem. |
Cu toate acestea, penisul poarte fi îndepărtat de îndată, dacă nu prezintă nici o leziune patologică;
14. este necesar ca cei doi rinichi să fie desprinși din învelișul lor de grăsime. Pentru bovine și porcine, ca și pentru solipede, trebuie, de asemenea, îndepărtată capsula perirenală;
15. în cazul în care sângele și celelalte organe ale mai multor animale sunt adunate în același recipient înainte de încheierea inspecției veterinare post mortem, este necesar ca întreg conținutul acestuia să fie declarat impropriu pentru consumul uman atunci când carcasa unuia sau mai multora dintre aceste animale este declarată improprie pentru consumul uman;
16. după inspecția veterinară post mortem:
|
(a) |
este necesar să fie extirpate în mod igienic amigdalele bovinelor și solipedelor; |
|
(b) |
părțile improprii pentru consumul uman trebuie să fie evacuate din zona curată a unității; |
|
(c) |
carnea reținută sau declarată improprie pentru consumul uman și subprodusele necomestibile nu trebuie să intre în contact cu carnea declarată proprie pentru consumul uman și |
|
(d) |
este necesar ca viscerele și părțile de viscere care rămân în carcasă, cu excepția rinichilor, să fie îndepărtate în întregime și cât mai repede posibil, cu excepția cazului în care există o autorizație contrară din partea autorității competente; |
17. după sacrificare și inspecția veterinară post mortem, carnea trebuie să fie depozitată în conformitate cu dispozițiile stabilite în capitolul VII;
18. atunci când sunt destinate unei prelucrări ulterioare:
|
(a) |
stomacurile trebuie să fie opărite sau curățate; |
|
(b) |
intestinele trebuie să fie golite și curățate și |
|
(c) |
capetele și picioarele trebuie să fie jupuite sau opărite și depilate; |
19. atunci când unitățile sunt autorizate pentru sacrificarea unor specii de animale diferite sau pentru manipularea carcaselor de vânat de crescătorie și de vânat sălbatic, este necesar să se prevadă precauții în vederea evitării oricărei contaminări încrucișate, prin efectuarea separat în spațiu și timp a operațiunilor executate în cazul diferitelor specii. Este necesar să fie disponibile instalații separate pentru primirea și depozitarea carcaselor nejupuite de vânat de crescătorie sacrificat în exploatație sau pentru vânatul sălbatic;
20. în cazul în care abatorul nu dispune de instalații care se încuie pentru sacrificarea animalelor bolnave sau suspecte de boală, este necesar ca instalațiile utilizate pentru sacrificarea acestor animale să fie curățate și dezinfectate sub control oficial înaintea reluării sacrificării altor animale.
CAPITOLUL V: IGIENA ÎN TIMPUL TRANȘĂRII ȘI DEZOSĂRII
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să asigure că tranșarea și dezosarea ungulatelor domestice are loc în conformitate cu următoarele cerințe:
1. într-un abator, carcasele de ungulate domestice pot fi tranșate în semi-carcase sau în sferturi și în semicarcase de cel mult trei bucăți. Ulterior, orice tranșare și dezosare trebuie să fie efectuate într-o secție de tranșare;
2. este necesar ca operațiunile efectuate în cazul cărnii să fie organizate astfel încât să se evite sau să se reducă, pe cât posibil, contaminarea. În acest scop, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure în special că:
|
(a) |
se introduce progresiv carnea destinată tranșării în spațiile de lucru; |
|
(b) |
în timpul operațiunilor de tranșare, dezosare, fasonare, tăiere, debitare, de împachetare și de ambalare, se menține carnea la o temperatură care să nu fie mai mare de 3 °C pentru organe comestibile și 7 °C pentru alte tipuri de carne cu ajutorul unei temperaturi ambientale maxime de 12 °C sau unui alt sistem cu efect echivalent și |
|
(c) |
atunci când spațiile sunt autorizate pentru tranșarea cărnii care provine de la specii diferite de animale, se prevăd măsuri de precauție în vederea evitării oricărei contaminări încrucișate, dacă este cazul, prin efectuarea separat în spațiu și timp a operațiunilor executate în cazul diferitelor specii; |
3. cu toate acestea, carnea poate fi dezosată și tranșată înainte de a fi ajuns la temperaturile prevăzute la punctul 2 litera (b), în conformitate cu prevederile din capitolul VII, punctul 3;
4. de asemenea, carnea poate fi dezosată și tranșată înainte de a fi ajuns la temperaturile prevăzute la punctul 2 litera (b), atunci când secția de tranșare se află în același loc ca și abatorul. În acest caz, carnea trebuie să fie transferată în sala de tranșare fie direct din spațiile de sacrificare, fie după o perioadă de așteptare într-un spațiu de răcire sau refrigerare. De îndată ce este tranșată și, după caz, ambalată, carnea trebuie să fie refrigerată la temperatura prevăzută la punctul 2 litera (b).
CAPITOLUL VI: SACRIFICAREA DE URGENȚĂ ÎN EXTERIORUL ABATORULUI
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că orice carne care provine de la ungulate domestice care au făcut obiectul unei sacrificări de urgență în exteriorul abatorului poate fi destinată consumului uman numai în cazul în care este în conformitate cu următoarele cerințe:
1. un animal sănătos trebuie să fi fost, pe de altă parte, victima unui accident care a împiedicat transportarea acestuia până la abator din considerente privind bunăstarea animală;
2. un medic veterinar trebuie să efectueze o inspecție veterinară ante mortem a animalului;
3. animalul sacrificat și sângerat trebuie să fie transportat spre abator în condiții de igienă și fără întârzieri nejustificate. Prelevarea stomacului și a intestinelor, cu excepția oricărei alte pregătiri, poate fi realizată la fața locului, sub supravegherea medicului veterinar. Toate viscerele prelevate trebuie să însoțească animalul sacrificat până la abator și trebuie să se indice ca aparținând acelui animal;
4. în cazul în care între sacrificare și sosirea la abator trec mai mult de două ore, este necesar ca animalul să fie refrigerat. În cazul în care o permit condițiile de climă, nu este necesară refrigerarea activă;
5. este necesar ca o declarație întocmită de către operatorul din sectorul alimentar care a crescut animalul, în care se indică identitatea acestuia, orice produs de uz veterinar sau alt tratament care i-a fost administrat animalului respectiv, precum și datele de administrare a acestor tratamente și perioada de așteptare, să însoțească animalul sacrificat până la abator;
6. este necesar ca o declarație întocmită de către medicul veterinar prin care să se ateste rezultatul favorabil al inspecției veterinare ante mortem, data, ora și motivul sacrificării de urgență, precum și natura eventualului tratament administrat animalului de către medicul veterinar să însoțească animalul sacrificat până la abator;
7. animalul sacrificat trebuie să fie declarat propriu pentru consumul uman după inspecția veterinară post mortem efectuată în abator în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004, inclusiv după orice test suplimentar necesar în cazul unei sacrificări de urgență;
8. este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să urmeze toate instrucțiunile privind utilizarea cărnii pe care le poate da medicul veterinar oficial în urma inspecției veterinare post mortem;
9. operatorii din sectorul alimentar nu pot introduce pe piață carnea animalelor care au făcut obiectul unei sacrificări de urgență în cazul în care aceasta nu are o marcă specială de salubritate care nu poate fi confundată nici cu marca de salubritate prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 854/2004, nici cu marca de identificare prevăzută de anexa II secțiunea I la prezentul regulament. Carnea în cauză poate fi introdusă pe piață numai în statul în care a avut loc sacrificarea în conformitate cu legislația națională.
CAPITOLUL VII: DEPOZITAREA ȘI TRANSPORTUL
Operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că depozitarea și transportul cărnii de ungulate domestice sunt efectuate în conformitate cu următoarele cerințe:
|
(a) |
cu excepția cazului în care există dispoziții contrare, este necesar ca inspecția veterinară post-mortem să fie imediat urmată de o refrigerare în abator pentru a se asigura, în toate părțile cărnii, o temperatură care să nu fie mai mare de 3 °C pentru organele comestibile și 7 °C pentru celelalte tipuri de carne, după o curbă care să asigure o scădere continuă a temperaturii. Cu toate acestea, carnea poate fi tranșată și dezosată în timpul refrigerării în conformitate cu dispozițiile din capitolul V punctul 4; |
|
(b) |
în timpul procesului de refrigerare trebuie să fie asigurată o ventilare corespunzătoare pentru a evita orice condens la suprafața cărnii; |
2. carnea trebuie să ajungă la temperatura prevăzută la punctul 1 și să și-o mențină înainte de depozitare și în timpul acesteia;
3. carnea trebuie să ajungă la temperatura prevăzută la punctul 1 și să și-o mențină înainte de transport și în timpul acestuia. Cu toate acestea, transportul poate avea loc, de asemenea, cu autorizarea autorității competente, pentru a permite producția de produse specifice, cu condiția ca:
|
(a) |
acest transport să se efectueze în conformitate cu cerințele prevăzute de autoritatea competentă pentru transportul de la o unitate dată la alta și |
|
(b) |
carnea să părăsească de îndată abatorul sau o sală de tranșare care se află în aceeași clădire cu abatorul și ca transportul să nu dureze mai mult de două ore; |
4. carnea destinată congelării trebuie să fie congelată fără întârzieri nejustificate, luând în considerare perioada de stabilizare, necesară eventual înainte de congelare;
5. în timpul depozitării și transportului, carnea expusă trebuie separată de carnea ambalată, cu excepția cazului în care aceasta este depozitată sau transportată în momente diferite sau astfel încât ambalajul și modul de depozitare sau de transport să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne.
SECȚIUNEA II: CARNEA DE PASĂRE DE CURTE ȘI DE LAGOMORFE
CAPITOLUL I: TRANSPORTUL ANIMALELOR VII PÂNĂ LA ABATOR
Operatorii din sectorul alimentar care transportă animale vii până la abator trebuie să asigure respectarea următoarelor cerințe:
1. în timpul colectării și transportului, animalele trebuie să fie manipulate cu precauție și orice suferință inutilă trebuie evitată;
2. animalele care prezintă simptome de boală sau care provin din efective despre care s-a stabilit că sunt contaminate cu agenți importanți din punctul de vedere al sănătății publice pot fi transportate spre abator numai cu autorizarea autorității competente;
3. cuștile utilizate pentru livrarea animalelor la abator și modulele, atunci când sunt utilizate, trebuie să fie realizate din materiale care rezistă la coroziune, se curăță și se dezinfectează ușor. Imediat după descărcare și înainte de a fi reutilizat, tot echipamentul utilizat pentru colectarea și livrarea animalelor vii trebuie să fie curățat, spălat și dezinfectat.
CAPITOLUL II: CERINȚE CARE SE APLICĂ ABATOARELOR
Operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că construcția, configurarea și echipamentul abatoarelor unde sunt sacrificate păsări de curte sau lagomorfe sunt în conformitate cu următoarele cerințe:
1. abatoarele trebuie să dispună de un spațiu sau de un loc acoperit pentru primirea animalelor și pentru inspecția veterinară înainte de sacrificarea acestora;
2. pentru a evita contaminarea cărnii, este necesar ca abatoarele:
|
(a) |
să dispună de un număr suficient de spații corespunzătoare operațiunilor care trebuie efectuate; |
|
(b) |
să dispună de un spațiu separat pentru eviscerarea și pregătirea cărnii, inclusiv adăugarea condimentelor la carcasele întregi de păsări de curte, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează ca aceste operațiuni să fie efectuate separat în timp și într-un anumit abator, după caz; |
|
(c) |
să se asigure că, în cazul în care sunt efectuate în abator, următoarele operațiuni sunt efectuate separat în spațiu și timp:
|
|
(d) |
să dispună de instalații care să împiedice contactul între carne și sol, pereți și echipamente și |
|
(e) |
să dispună de linii de sacrificare (acolo unde acestea funcționează) concepute pentru a permite desfășurarea continuă a procesului de sacrificare și a evita o contaminare încrucișată între diferitele părți ale liniei. Atunci când în același spațiu funcționează mai mult de o linie de sacrificare, este necesar să fie asigurată o separare corespunzătoare în vederea evitării unei contaminări de la o linie la alta; |
3. este necesar ca abatoarele să dispună de instalații pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă caldă la o temperatură de cel puțin 82 °C sau de un alt sistem care are un efect echivalent;
4. este necesar ca echipamentul utilizat de către personalul care manipulează carnea ca atare pentru a se spăla pe mâini să fie dotat cu robinete proiectate pentru prevenirea răspândirii contaminărilor;
5. este necesar să se prevadă instalații care se încuie pentru depozitarea frigorifică a cărnii reținute și instalații separate care se încuie pentru depozitarea cărnii declarate improprii pentru consumul uman;
6. este necesar ca abatoarele să dispună de un spațiu separat echipat cu instalații corespunzătoare pentru curățarea, spălarea și dezinfectarea:
|
(a) |
echipamentelor de transport, de exemplu cuștile și |
|
(b) |
mijloacelor de transport. |
Aceste spații și instalații nu sunt obligatorii pentru litera (b) atunci când în apropiere există spații și instalații autorizate oficial;
7. este necesar ca abatoarele să dispună de o instalație care se încuie și care este echipată corespunzător sau, după caz, de un spațiu rezervat exclusiv utilizării de către serviciul veterinar.
CAPITOLUL III: CERINȚE CARE SE APLICĂ SECȚIILOR DE TRANȘARE
1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că secțiile de tranșare unde se manipulează carne de păsări de curte sau de lagomorfe:
|
(a) |
să fie construite astfel încât să se evite contaminarea cărnii, în special:
|
|
(b) |
să dispună de spații care permit depozitarea cărnii ambalate separat de carnea expusă, cu excepția cazului în care carnea a fost depozitată în momente diferite sau astfel încât ambalajele și modul de depozitare să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne; |
|
(c) |
să dispună de săli de tranșare dotate cu echipamente care să asigure conformitatea cu cerințele prevăzute de capitolul V; |
|
(d) |
să dispună, pentru personalul care manipulează carnea ca atare, de un echipament pentru spălarea mâinilor dotat cu robinete proiectate pentru prevenirea răspândirii contaminărilor și |
|
(e) |
să dispună de instalații pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă caldă la o temperatură de cel puțin 82 °C sau de un alt sistem care are un efect echivalent. |
2. În cazul în care următoarele operațiuni sunt efectuate într-o secție de tranșare:
|
(a) |
eviscerarea gâștelor și rațelor crescute pentru producția de foie gras, asomate, sângerate și deplumate la ferma de îngrășare sau |
|
(b) |
eviscerarea păsărilor de curte cu eviscerare amânată, |
operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că sunt disponibile spații separate în acest scop.
CAPITOLUL IV: IGIENA SACRIFICĂRII
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care operează în abatoare unde sunt sacrificate păsări de curte sau lagomorfe să asigure respectarea următoarelor cerințe.
|
(a) |
carnea care provine de la alte animale decât cele menționate la punctul (b) nu poate fi utilizată pentru consumul uman în cazul în care animalele în cauză mor în alt fel decât prin sacrificare în abator; |
|
(b) |
numai animalele vii destinate sacrificării pot fi introduse în spațiile de sacrificare, cu excepția:
|
2. este necesar ca operatorii abatoarelor să urmeze instrucțiunile autorității competente pentru ca inspecția veterinară ante mortem să fie efectuată în condiții corespunzătoare;
3. atunci când anumite unități sunt autorizate pentru sacrificarea unor specii animale diferite sau pentru manipularea ratitelor de crescătorie și a vânatului mic sălbatic, trebuie să fie luate măsuri de precauție în vederea evitării oricărei contaminări încrucișate; astfel operațiunile executate pe specii diferite sunt efectuate separat în timp și spațiu. Este necesar să fie disponibile instalații separate pentru recepția și depozitarea carcaselor de ratite de crescătorie sacrificate în exploatație și pentru vânatul mic sălbatic;
4. este necesar ca animalele introduse în sala de sacrificare să fie sacrificate fără amânări nejustificate;
5. este necesar ca asomarea, sângerarea, jumulirea sau deplumarea, eviscerarea și orice altă pregătire să fie efectuate fără nici o întârziere nejustificată, astfel încât să fie evitată orice contaminare a cărnii. Este necesar, în special, să fie luate măsuri pentru evitarea deversării conținutului tubului digestiv în timpul eviscerării;
6. exploatanții de abatoare trebuie să urmeze instrucțiunile autorității competente, astfel încât inspecția veterinară post mortem să fie efectuată în condiții corespunzătoare și, în special, ca animalele sacrificate să poată fi inspectate în mod corespunzător;
7. după inspecția veterinară post mortem:
|
(a) |
de îndată ce acest lucru este posibil, este necesar ca părțile improprii pentru consumul uman să fie evacuate din zona curată a unității; |
|
(b) |
carnea reținută sau declarată improprie pentru consumul uman și subprodusele necomestibile nu trebuie să intre în contact cu carnea declarată proprie pentru consumul uman și |
|
(c) |
este necesar ca viscerele și părțile de viscere care rămân în carcasă, cu excepția rinichilor, să fie înlăturate, în cazul în care este posibil, în întregime și cât mai repede posibil, cu excepția cazului în care există o autorizație contrară din partea autorității competente; |
8. după inspecția veterinară și eviscerare, este necesar ca animalele sacrificate să fie curățate și refrigerate, de îndată ce acest lucru este posibil, la o temperatură care să nu fie mai mare de 4 °C, cu excepția cazului în care tranșarea este efectuată la cald;
9. atunci când carcasele sunt supuse unui proces de refrigerare prin imersiune, este necesar să fie respectate următoarele dispoziții:
|
(a) |
trebuie luate toate măsurile de precauție pentru evitarea unei contaminări a carcaselor, luând în considerare parametri cum ar fi greutatea carcasei, temperatura apei, volumul și direcția fluxului de apă și timpul de refrigerare; |
|
(b) |
este necesar ca echipamentul să fie golit în întregime, curățat și dezinfectat de fiecare dată când acest lucru este necesar și cel puțin o dată pe zi; |
10. animalele bolnave sau suspecte de boală și animalele sacrificate în cadrul unor programe de eradicare sau de luptă împotriva unei boli nu trebuie să fie sacrificate în unitate, cu excepția cazului în care acest lucru este permis de autoritatea competentă. În acest caz, este necesar ca sacrificarea să fie realizată sub control oficial și trebuie luate măsuri pentru prevenirea oricărei contaminări. Este necesar ca spațiile să fie curățate și dezinfectate înainte de a fi reutilizate.
CAPITOLUL V: IGIENA ÎN TIMPUL ȘI DUPĂ TRANȘARE ȘI DEZOSARE
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că tranșarea și dezosarea cărnii de pasăre de curte și de lagomorfe are loc în conformitate cu următoarele cerințe:
1. este necesar ca operațiunile efectuate în cazul cărnii să fie organizate astfel încât să se evite sau să se reducă la minim orice contaminare. În acest scop, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure în special că:
|
(a) |
carnea destinată tranșării este introdusă progresiv în funcție de nevoie în spațiul unde se lucrează; |
|
(b) |
în timpul operațiunilor de tranșare, de dezosare, de fasonare, de feliere, de debitare, de împachetare și de ambalare, se menține carnea la o temperatură de cel mult 4 °C cu ajutorul unei temperaturi ambientale de 12 °C sau a unui alt sistem cu efect echivalent și |
|
(c) |
atunci când spațiile sunt autorizate pentru tranșarea cărnii care provine de la specii diferite de animale, se prevăd măsuri de precauție în vederea evitării oricărei contaminări încrucișate, prin efectuarea separat în spațiu și timp a operațiunilor executate în cazul diferitelor specii; |
2. cu toate acestea, carnea poate fi dezosată și tranșată înainte de a fi ajuns la temperatura prevăzută la punctul 1 litera (b), atunci când secția de tranșare se află în aceeași clădire cu abatoarele, cu condiția transferării cărnii în sala de tranșare:
|
(a) |
direct din spațiile de sacrificare sau |
|
(b) |
după o perioadă de așteptare într-un spațiu de răcire sau refrigerare; |
3. de îndată ce este tranșată și, după caz, ambalată, carnea trebuie să fie refrigerată la temperatura prevăzută la punctul 1 litera (b);
4. în timpul depozitării și transportului, carnea expusă trebuie separată de carnea ambalată, cu excepția cazului în care aceasta este depozitată sau transportată în momente diferite sau astfel încât ambalajul și modul de depozitare sau de transport să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne.
CAPITOLUL VI: SACRIFICAREA ÎN EXPLOATAȚIE
Operatorii din sectorul alimentar pot sacrifica păsările de curte menționate de capitolul IV, punctul 1 litera (b) punctul (i) în exploatație numai cu autorizarea autorității competente și cu respectarea următoarelor condiții:
1. este necesar ca exploatația să fie supusă unor inspecții veterinare periodice;
2. operatorul din sectorul alimentar trebuie să informeze, în prealabil, autoritatea competentă cu privire la data și ora sacrificării păsărilor de curte;
3. exploatația trebuie să dispună de spații de adunare a animalelor care permit realizarea unei inspecții veterinare ante mortem a grupului;
4. exploatația trebuie să dispună de spații corespunzătoare pentru sacrificarea animalelor în condiții igienice și pentru manipularea ulterioară a păsărilor de curte;
5. este necesar să se respecte cerințele privind bunăstarea animalelor;
6. păsările de curte sacrificate trebuie să fie transportate spre abator însoțite de o declarație întocmită de către operatorul din sectorul alimentar care le-a crescut, în care se indică orice produs de uz veterinar sau alt tratament care le-a fost administrat, precum și datele de administrare a acestor tratamente, perioadele de așteptare și data și ora sacrificării;
7. animalul sacrificat trebuie să fie transportat spre abator însoțit de un certificat întocmit de medicul veterinar oficial sau de medical veterinar autorizat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004;
8. în ceea ce privește păsările de curte crescute pentru producția de foie gras, carcasele neeviscerate trebuie să fie transportate de îndată și refrigerate, în cazul în care este necesar, până la un abator sau la o secție de tranșare. Este necesar ca acestea să fie eviscerate în termen de 24 de ore după sacrificare sub controlul autorității competente;
9. păsările de curte cu eviscerare amânată obținute în exploatația de producție pot fi ținute timp de cel mult 15 zile la o temperatură care să nu fie mai mare de 4 °C. Acestea trebuie să fie apoi eviscerate într-un abator sau o secție de tranșare care se află în același stat membru ca și exploatația de producție.
SECȚIUNEA III: CARNE DE VÂNAT DE CRESCĂTORIE
1. Dispozițiile din secțiunea I se aplică producției și introducerii pe piață a cărnii de ungulate paricopitate (cervidee și suide), cu excepția cazului în care autoritatea competentă le consideră inoportune.
2. Dispozițiile din secțiunea II se aplică producției și introducerii pe piață a cărnii de ratite. Cu toate acestea, dispozițiile din secțiunea I se aplică atunci când autoritatea competentă le consideră corespunzătoare. Este necesar să se prevadă instalații corespunzătoare, adaptate dimensiunii animalelor.
3. Fără a aduce atingere punctelor 1 și 2, operatorii din sectorul alimentar pot sacrifica păsările alergătoare (ratite) și ungulatele de crescătorie prevăzute la punctul 1 la locul de origine cu autorizarea autorității competente în cazul în care:
|
(a) |
animalele nu pot fi transportate în vederea evitării oricărui risc pentru manipulator sau a garantării bunăstării animalelor; |
|
(b) |
efectivul este supus unor controale veterinare regulate; |
|
(c) |
proprietarul animalelor prezintă o cerere; |
|
(d) |
autoritatea competentă este informată în prealabil cu privire la data și ora sacrificării animalelor; |
|
(e) |
exploatația aplică o procedură de adunare a animalelor pentru a permite realizarea unei inspecții veterinare ante mortem a grupului; |
|
(f) |
exploatația dispune de instalații corespunzătoare pentru sacrificarea, sângerarea și, atunci când ratitele trebuie deplumate, deplumarea animalelor; |
|
(g) |
sunt respectate cerințele privind bunăstarea animalelor; |
|
(h) |
animalele sacrificate și sângerate sunt transportate spre abator în condiții de igienă și fără întârzieri nejustificate. În cazul în care transportul durează mai mult de două ore, animalele sunt refrigerate. Eviscerarea poate fi efectuată la fața locului, sub control veterinar; |
|
(i) |
o declarație întocmită de către operatorul din sectorul alimentar care a crescut animalele, în care se indică identitatea acestora, orice produs de uz veterinar sau alt tratament care le-a fost administrat animalelor respective, precum și datele de administrare a acestor tratamente și perioadele de așteptare însoțește animalele sacrificate până la abator și |
|
(j) |
în timpul transportului către unitatea autorizată, un certificat eliberat și semnat de către medicul veterinar oficial sau de către medicul veterinar autorizat care să ateste rezultatul favorabil al inspecției veterinare ante-mortem, efectuarea corectă a sacrificării și sângerării și care să indice data și ora însoțește animalele sacrificate. |
4. Operatorii din sectorul alimentar pot, de asemenea, sacrifica bizoni în exploatație, în conformitate cu punctul 3 în circumstanțe excepționale.
SECȚIUNEA IV: CARNE DE VÂNAT SĂLBATIC
CAPITOLUL I: FORMAREA VÂNĂTORILOR ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI
1. Este necesar ca persoanele care vânează vânat sălbatic în vederea introducerii pe piață pentru consumul uman să posede cunoștințe suficiente privind patologia vânatului sălbatic precum și producția și manipularea vânatului sălbatic și a cărnii de vânat sălbatic după vânare pentru a proceda la o examinare inițială la fața locului.
2. Cu toate acestea, este suficient ca cel puțin unul din membrii unei echipe de vânători să dispună de cunoștințele prevăzute la punctul 1. Trimiterile, în cadrul acestei secțiuni, la o „persoană formată” sunt trimiteri la această persoană.
3. Persoana formată ar putea, de asemenea, fi pădurarul în cazul în care face parte din echipa de vânătoare sau în cazul în care se află în apropierea locului unde are loc vânătoarea. În acest din urmă caz, vânătorul trebuie să prezinte vânatul sălbatic pădurarului și să-l informeze cu privire la orice comportament anormal pe care l-a constatat înainte de uciderea acestuia.
4. Formarea trebuie să fie realizată, la cererea autorității competente, pentru a permite vânătorilor să devină persoane formate. Aceasta trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:
|
(a) |
anatomia, fiziologia și comportamentul normal al vânatului sălbatic; |
|
(b) |
comportamentul anormal și alterarea patologică a vânatului sălbatic în urma unor boli, a unei contaminări a mediului înconjurător sau a oricărui alt factor care ar putea afecta sănătatea umană după consum; |
|
(c) |
regulile de igienă și tehnicile corespunzătoare de manipulare, transport, eviscerare etc. a vânatului sălbatic după ucidere și |
|
(d) |
legislația și actele administrative în domeniul sănătății animale și publice și condițiile de igienă care reglementează introducerea pe piață a vânatului sălbatic. |
5. Este necesar ca autoritatea competentă să încurajeze organizațiile de vânători să asigure aceste formări.
CAPITOLUL II: MANIPULAREA VÂNATULUI SĂLBATIC MARE
1. Este necesar ca după uciderea vânatului sălbatic mare, stomacurile și intestinele să fie îndepărtate cât mai repede posibil și, în cazul în care este necesar, să fie sângerate.
2. Persoana formată trebuie să efectueze o examinare a corpului și viscerelor, îndepărtate eventual, pentru a identifica orice caracteristică care să indice un risc privind sănătatea animală prezentat de carne. Este necesar ca această examinare să aibă loc de îndată ce este posibil după ucidere.
3. Carnea vânatului sălbatic mare este introdusă pe piață numai în cazul în care corpul este transportat până la o unitate de prelucrare a vânatului de îndată ce este posibil după examinarea prevăzută la punctul 2. Așa cum precizează punctul 4, este necesar ca viscerele să însoțească animalul. Este necesar ca acestea să poată fi identificate ca aparținând unui animal dat.
|
(a) |
În cazul în care, cu ocazia examinării prevăzute la punctul 2, nu este identificată nici o caracteristică anormală, în cazul în care nu a fost observat nici un comportament anormal înainte de ucidere și nu există suspiciunea nici unei contaminări a mediului înconjurător, persoana formată trebuie să atașeze corpului animalului o declarație numerotată care atestă această situație. De asemenea, declarația trebuie să indice data, ora și locul uciderii. În acest caz, capul și viscerele nu trebuie să însoțească corpul animalului, cu excepția speciilor care pot fi purtătoare de trichinoză (porcine, solipede și altele), al căror cap (cu excepția colților) și diafragma trebuie să însoțească corpul animalului. Cu toate acestea, este necesar ca vânătorii să respecte orice cerință suplimentară impusă de statul membru în care are loc vânătoarea, în special pentru a permite monitorizarea anumitor reziduuri și substanțe în conformitate cu Directiva 96/23/CE; |
|
(b) |
în alte circumstanțe, capul (cu excepția colților și coarnelor) și toate viscerele, cu excepția stomacului și intestinelor, trebuie să însoțească corpul animalului. Persoana formată care a efectuat examinarea trebuie să informeze autoritatea competentă cu privire la caracteristicile anormale, comportamentul anormal sau suspiciunea de contaminare a mediului înconjurător care au împiedicat-o să întocmească o declarație în conformitate cu litera (a); |
|
(c) |
în cazul în care nu este disponibilă nici o persoană formată pentru efectuarea examinării prevăzute la alineatul (2) într-un caz special, capul (cu excepția colților și coarnelor) și toate viscerele, cu excepția stomacului și intestinelor, trebuie să însoțească corpul animalului. |
5. Refrigerarea trebuie să înceapă într-un interval de timp rezonabil după uciderea animalului și carnea să aibă în întregime o temperatură care să nu fie mai mare de 7 °C. În cazul în care condițiile de climă o permit, nu este necesară o refrigerare activă.
6. Este interzisă orice îngrămădire a animalelor în timpul transportului spre unitatea de prelucrare.
7. Este necesar ca vânatul sălbatic mare livrat unei unități de prelucrare a vânatului să fie prezentat autorității competente pentru inspecția veterinară.
8. În plus, vânatul sălbatic mare poate fi jupuit și introdus pe piață numai dacă:
|
(a) |
înainte de jupuire, este depozitat și manipulat separat de celelalte produse alimentare și nu este congelat și |
|
(b) |
după jupuire, face obiectul unei inspecții veterinare finale în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004. |
9. Normele prevăzute de secțiunea I capitolul V se aplică tranșării și dezosării vânatului sălbatic mare.
CAPITOLUL III: MANIPULAREA VÂNATULUI SĂLBATIC MIC
1. Persoana formată trebuie să efectueze o examinare care să permită identificarea oricărei caracteristici care indică un risc privind sănătatea animală prezentat de carne. Este necesar ca această examinare să aibă loc de îndată ce este posibil după ucidere.
2. În cazul în care, cu ocazia acestei examinări, sunt constatate caracteristici anormale, se observă un comportament anormal înainte de ucidere sau există suspiciunea unei contaminări a mediului înconjurător, este necesar ca persoana formată să informeze autoritatea competentă despre aceasta.
3. Carnea vânatului sălbatic mic poate fi introdusă pe piață numai dacă animalul este transportat până la o unitate de prelucrare a vânatului de îndată ce este posibil după examinarea prevăzută la punctul 1.
4. Refrigerarea trebuie să înceapă într-un interval de timp rezonabil după uciderea animalului și să cuprindă carnea în întregime la o temperatură care să nu fie mai mare de 4 °C. În cazul în care condițiile de climă o permit, nu este necesară o refrigerare activă.
5. Este necesar ca eviscerarea să fie efectuată sau încheiată fără întârziere la sosirea în unitatea de prelucrare a vânatului, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează practici diferite.
6. Este necesar ca vânatul sălbatic mic încredințat unei unități de prelucrare a vânatului să fie prezentat autorității competente pentru inspecția veterinară.
7. Normele prevăzute de secțiunea II capitolul V se aplică tranșării și dezosării vânatului sălbatic mic.
SECȚIUNEA V: CARNE TOCATĂ, PREPARATE DIN CARNE ȘI CARNE SEPARATĂ MECANIC (CSM)
CAPITOLUL I: CERINȚE CARE SE APLICĂ UNITĂȚILOR DE PRODUCȚIE
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care operează în unități pentru producția de carne tocată, de preparate din carne și de carne separată mecanic (CSM) să se asigure că aceste unități:
1. sunt construite astfel încât să se evite contaminarea cărnii și a produselor, în special:
|
(a) |
prin faptul că permit desfășurarea continuă a operațiunilor sau |
|
(b) |
prin faptul că se asigură prelucrarea în mod separat a loturilor de producție diferite; |
2. dispun de spații care permit depozitarea cărnii și a produselor ambalate separat de carnea și produsele neambalate, cu excepția situației în care acestea sunt depozitate în momente diferite sau astfel încât ambalajele și modul de depozitare nu pot constitui o sursă de contaminare pentru carne sau produse;
3. sunt dotate cu spații echipate astfel încât să se asigure respectarea cerințelor privind temperatura stabilite în capitolul III;
4. dispun, pentru personalul care manipulează carnea și produsele neambalate, de un echipament pentru spălarea mâinilor dotat cu robinete proiectate pentru prevenirea răspândirii contaminărilor
și
5. dispun de instalații pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă caldă la o temperatură de cel puțin 82 °C sau de un alt sistem care are un efect echivalent.
CAPITOLUL II: CERINȚE CARE SE APLICĂ MATERIILOR PRIME
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc carne tocată, preparate din carne și carne separată mecanic (CSM) să se asigure că materiile prime utilizate respectă următoarele cerințe:
1. materiile prime utilizate pentru prepararea cărnii tocate trebuie să respecte următoarele cerințe:
|
(a) |
este necesar ca acestea să respecte cerințele care se aplică în cazul cărnii proaspete; |
|
(b) |
este necesar ca acestea să fi fost preparate din mușchi scheletici, inclusiv din țesuturile grase aferente acestora; |
|
(c) |
acestea nu pot fi obținute din:
|
2. următoarele materii prime pot fi utilizate pentru preparatele din carne:
|
(a) |
carnea proaspătă; |
|
(b) |
carnea care respectă cerințele de la punctul 1 și |
|
(c) |
atunci când este evident că aceste preparate din carne nu sunt destinate consumului înainte de a fi fost supuse unui tratament termic:
|
3. materiile prime utilizate pentru producerea cărnii separate mecanic (CSM) trebuie să respecte următoarele cerințe:
|
(a) |
este necesar ca acestea să respecte cerințele care se aplică în cazul cărnii proaspete; |
|
(b) |
nu este autorizată utilizarea următoarelor părți pentru producerea cărnii separate mecanic (CSM):
|
CAPITOLUL III: IGIENA ÎN TIMPUL PRODUCȚIEI ȘI DUPĂ PRODUCȚIE
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc carne tocată, preparate din carne și carne separată mecanic să asigure respectarea următoarelor cerințe:
1. este necesar ca operațiunile efectuate în cazul cărnii să fie organizate astfel încât să se evite sau să se reducă pe cât posibil orice contaminare. În acest scop, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să asigure că, în special, carnea utilizată:
|
(a) |
este menținută la o temperatură care să nu fie mai mare de 4 °C pentru păsările de curte, 3 °C pentru organe comestibile și 7 °C pentru alte tipuri de carne și |
|
(b) |
este introdusă progresiv și în funcție de nevoi în spațiile de preparare; |
2. următoarele cerințe se aplică producției de carne tocată și de preparate din carne:
|
(a) |
cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează dezosarea cărnii imediat înainte de tocare, carnea congelată sau congelată rapid utilizată pentru prepararea cărnii tocate sau a preparatelor din carne trebuie să fie dezosată înainte de congelare. Aceasta poate fi depozitată numai pentru o perioadă limitată; |
|
(b) |
atunci când a fost preparată din carne refrigerată, carnea tocată trebuie să fie preparată:
|
|
(c) |
imediat după producție, carnea tocată și preparatele din carne trebuie să fie împachetate și/sau ambalate și
Aceste condiții de temperatură trebuie să fie menținute în timpul depozitării și transportului; |
3. următoarele cerințe se aplică producției și utilizării cărnii separate mecanic (CSM) produse cu ajutorul unor tehnici care nu alterează structura oaselor utilizate în producția de carne separată mecanic (CSM) și al căror conținut de calciu nu este mult mai mare decât cel al cărnii tocate:
|
(a) |
materiile prime de dezosat care provin dintr-un abator aflat la fața locului nu pot fi mai vechi de 7 zile. În celelalte cazuri, acestea nu pot fi mai vechi de 5 zile. Cu toate acestea, carcasele de păsări de curte nu pot fi mai vechi de 3 zile; |
|
(b) |
separarea mecanică trebuie efectuată imediat după dezosare; |
|
(c) |
în cazul în care nu este utilizată imediat după ce a fost obținută, carnea separată mecanic (CSM) trebuie să fie împachetată și ambalată, iar apoi refrigerată la o temperatură care să nu fie mai mare de 2 °C sau congelată la o temperatură internă care să nu fie mai mare de -18 °C. Aceste temperaturi trebuie menținute în timpul depozitării și transportului; |
|
(d) |
în cazul în care operatorul din sectorul alimentar a efectuat analize care demonstrează că toată carnea separată mecanic (CSM) respectă criteriile microbiologice care reglementează carnea tocată adoptate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004, aceasta poate fi utilizată în preparatele pe bază de carne despre care se știe sigur că nu sunt destinate consumului înainte de a fi fost supuse unui tratament termic și în produsele din carne; |
|
(e) |
carnea separată mecanic (CSM) despre care se poate dovedi că nu respectă criteriile stabilite la litera (d) poate fi utilizată numai pentru fabricarea produselor din carne tratate termic în unități autorizate în conformitate cu prezentul regulament; |
4. următoarele cerințe se aplică producției și utilizării cărnii separate mecanic (CSM) produse cu alte tehnici decât cele menționate la punctul 3:
|
(a) |
atunci când provin dintr-un abator aflat la fața locului, materiile prime pentru dezosat nu pot fi mai vechi de 7 zile. În celelalte cazuri, acestea nu pot fi mai vechi de 5 zile. Cu toate acestea, carcasele de păsări de curte nu pot fi mai vechi de 3 zile; |
|
(b) |
în cazul în care separarea mecanică nu intervine imediat după dezosare, oasele cu carne trebuie să fie depozitate și transportate la o temperatură care să nu fie mai mare de 2 °C sau, în cazul în care sunt congelate, la o temperatură care să nu fie mai mare de -18 °C; |
|
(c) |
oasele cu carne care provin din carcase congelate nu pot fi recongelate; |
|
(d) |
în cazul în care nu este utilizată în ora următoare obținerii, carnea separată mecanic (CSM) trebuie să fie imediat refrigerată la o temperatură care să nu fie mai mare de 2 °C; |
|
(e) |
în cazul în care, după refrigerare, carnea separată mecanic (CSM) nu este prelucrată într-un interval de 24 de ore, este necesar ca aceasta să fie congelată în cele 12 ore ale producției și să ajungă, în șase ore, la o temperatură internă care să nu fie mai mare de -18 °C; |
|
(f) |
carnea separată mecanic congelată trebuie să fie împachetată sau ambalată înainte de a fi depozitată sau transportată, dar nu trebuie să fie depozitată mai mult de trei luni și trebuie menținută la o temperatură care să nu fie mai mare de -18 °C în timpul depozitării sau transportului; |
|
(g) |
carnea separată mecanic (CSM) poate fi utilizată numai pentru fabricarea produselor pe bază de carne care fac obiectul unui tratament termic în unitățile autorizate în conformitate cu prezentul regulament; |
5. carnea tocată, preparatele de carne și carnea separată mecanic nu pot fi recongelate după decongelare.
CAPITOLUL IV: ETICHETAREA
1. Pe lângă cerințele prevăzute de Directiva 2000/13/CE (1), operatorii din sectorul alimentar trebuie să asigure conformitatea cu cerința de la punctul 2 dacă și în măsura în care o cer normele naționale ale statului membru pe teritoriul căruia este introdus pe piață produsul.
2. Este necesar ca ambalajele destinate livrării la consumatorul final și care conțin carne tocată provenind de la păsări de curte sau solipede sau preparate din carne care conțin carne separată mecanic să conțină o inscriptie prin care se atrage atenția că aceste produse trebuie să fie fierte înainte de a fi consumate.
SECȚIUNEA VI: PRODUSE DIN CARNE
1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că următoarele elemente nu sunt utilizate în scopul preparării produselor din carne:
|
(a) |
organele aparatului genital al femelelor și masculilor, cu excepția testiculelor; |
|
(b) |
organele aparatului urinar, cu excepția rinichilor și vezicii; |
|
(c) |
cartilagiul laringelui, al traheei și al bronhiilor extralobulare; |
|
(d) |
ochii și pleoapele; |
|
(e) |
canalul auditiv extern; |
|
(f) |
țesuturile corneene și |
|
(g) |
la păsările de curte, capul, cu excepția crestei și urechilor, a carunculei și bărbii, esofagul, gușa, intestinele și organele aparatului genital. |
2. Toate tipurile de carne, inclusiv carnea tocată și preparatele din carne, utilizate pentru produsele din carne trebuie să respecte cerințele privind carnea proaspătă. Cu toate acestea, carnea tocată și preparatele din carne utilizate pentru produsele din carne nu sunt supuse celorlalte cerințe specifice din secțiunea V.
SECȚIUNEA VII: MOLUȘTELE BIVALVE VII
1. Prezenta secțiune se aplică moluștelor bivalve vii. Cu excepția dispozițiilor privind purificarea, aceasta se aplică, de asemenea, echinodermelor, tunicatelor și gasteropodelor marine vii.
2. Capitolele I-VIII se aplică animalelor recoltate în zonele de producție pe care autoritatea competentă le-a clasificat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004. Capitolul IX se aplică pectinidelor recoltate în afara acestor zone.
3. Capitolele V, VI, VIII și IX, precum și punctul 3 din capitolul VII se aplică în cazul comerțului cu amănuntul.
4. Cerințele prevăzute de prezenta secțiune le completează pe cele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 852/2004:
|
(a) |
în ceea ce privește operațiunile care sunt efectuate înainte de sosirea moluștelor bivalve vii într-un centru de expediere sau de purificare, acestea completează cerințele prevăzute de anexa I la regulamentul menționat; |
|
(b) |
în ceea ce privește celelalte operațiuni, acestea completează cerințele prevăzute de anexa II la regulamentul menționat. |
CAPITOLUL I: CERINȚE GENERALE CARE REGLEMENTEAZĂ INTRODUCEREA PE PIAȚĂ A MOLUȘTELOR BIVALVE VII
1. Moluștele bivalve vii pot fi introduse pe piață în vederea vânzării cu amănuntul numai de către un centru de expediere în care trebuie să fie aplicată o marcă de identificare în conformitate cu capitolul VII.
2. Operatorii din sectorul alimentar pot accepta loturi de moluște bivalve vii numai în cazul în care sunt respectate cerințele prevăzute la alineatele (3)-(7) privind documentația.
3. Atunci când un operator din sectorul alimentar transferă un lot de moluște bivalve vii între unități, lotul trebuie să fie însoțit până la sosirea în centrul de expediere sau în unitatea de prelucrare de un document de înregistrare.
4. Este necesar ca acest document de înregistrare să fie întocmit în cel puțin una din limbile oficiale ale statului membru în care se află unitatea de primire și să conțină cel puțin informațiile indicate în continuare:
|
(a) |
în cazul loturilor de moluște bivalve vii expediate din regiunea de producție, documentul de înregistrare trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:
|
|
(b) |
în cazul loturilor de moluște bivalve vii expediate dintr-o zonă de relocare, documentul de înregistrare trebuie să cuprindă cel puțin informațiile menționate la litera (a), precum și următoarele informații:
|
|
(c) |
în cazul loturilor de moluște bivalve vii expediate dintr-un centru de purificare, documentul de înregistrare trebuie să cuprindă cel puțin informațiile menționate la litera (a), precum și următoarele informații:
|
5. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care expediază loturi de moluște bivalve vii să completeze în mod lizibil și de neșters secțiunile pertinente din documentul de înregistrare. Operatorii din sectorul alimentar care primesc loturi trebuie să aplice pe document o ștampilă care indică data de primire a lotului sau să înregistreze data de primire în alt fel.
6. Operatorii din sectorul alimentar trebuie să păstreze un exemplar din documentul de înregistrare privind fiecare lot expediat și primit, timp de cel puțin douăsprezece luni după expediere sau primire (sau timp de o perioadă eventual mai lungă, stabilită de către autoritatea competentă).
7. Cu toate acestea:
|
(a) |
în cazul în care personalul care recoltează moluștele bivalve vii operează și la centrul de expediere, la centrul de purificare, la zona de relocare sau la unitatea de prelucrare care primește moluștele bivalve vii și |
|
(b) |
în cazul în care o autoritate competentă unică exercită o supraveghere asupra tuturor unităților în cauză, |
documentele de înregistrare nu sunt necesare, în cazul în care autoritatea competentă menționată este de acord.
CAPITOLUL II: CERINȚE PRIVIND IGIENA CARE SE APLICĂ PRODUCȚIEI ȘI RECOLTĂRII MOLUȘTELOR BIVALVE VII
A. CERINȚE CARE SE APLICĂ ZONELOR DE PRODUCȚIE
1. Producătorii pot recolta moluște bivalve vii numai în zonele de producție ale căror situare și limite sunt fixe și pe care autoritatea competentă le-a clasificat - după caz, în cooperare cu operatorii din sectorul alimentar - în clasele A, B sau C, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004.
2. Operatorii din sectorul alimentar pot introduce pe piață, în vederea consumului uman direct, moluște bivalve vii care provin dintr-o zonă de producție din clasa A în cazul în care respectă standardele stabilite în capitolul V.
3. Operatorii din sectorul alimentar pot introduce pe piață, pentru consumul uman, moluște bivalve vii care provin dintr-o zonă de producție din clasa B numai după ce acestea au fost tratate într-un centru de purificare sau după relocare.
4. Operatorii din sectorul alimentar pot introduce pe piață, pentru consumul uman, moluște bivalve vii care provin dintr-o zonă de producție din clasa C numai după relocare timp de o perioadă îndelungată în conformitate cu partea C a acestui capitol.
5. După purificare sau relocare, moluștele bivalve vii care provin din zone de producție din clasa B sau C trebuie să respecte toate cerințele din capitolul V. Cu toate acestea, moluștele bivalve vii care provin din aceste zone care nu au fost supuse unui tratament de purificare sau unei relocări pot fi trimise într-o unitate pentru a fi supuse acolo unui tratament care să elimine microorganismele patogene (dacă este necesar, după eliminarea nisipului, mâlului sau mucusului în aceeași unitate sau în alta). Metodele de tratament autorizate sunt următoarele:
|
(a) |
sterilizare în recipiente închise ermetic și |
|
(b) |
tratamente termice care cuprind:
|
6. Operatorii din sectorul alimentar nu trebuie să producă sau să recolteze moluște bivalve vii în zonele pe care autoritatea competentă nu le-a clasificat sau care sunt improprii din motive de sănătate animală. Aceștia trebuie să ia în considerare informațiile pertinente disponibile privind disponibilitatea acestor zone pentru producție și recoltare, inclusiv informațiile obținute prin autocontrol și de la autoritatea competentă. Operatorii din sectorul alimentar trebuie să folosească aceste informații, în special informațiile privind condițiile de mediu și meteorologice, pentru a hotărî tratamentul potrivit care să fie aplicat loturilor recoltate.
B. CERINȚE CARE SE APLICĂ RECOLTĂRII ȘI MANIPULĂRII DUPĂ RECOLTARE
Operatorii din sectorul alimentar care recoltează moluște bivalve vii sau care le manipulează imediat după recoltare trebuie să se conformeze următoarelor condiții:
1. tehnicile de recoltare și manipulările ulterioare nu trebuie să ducă la o contaminare suplimentară sau la degradarea excesivă a cochiliilor sau țesuturilor moluștelor bivalve vii și nu trebuie să genereze modificări care afectează evident posibilitatea ca acestea să fie tratate prin purificare, prelucrare sau relocare. Operatorii din sectorul alimentar trebuie în special:
|
(a) |
să protejeze în mod corespunzător moluștele bivalve vii contra zdrobirii, abraziunii și vibrațiilor; |
|
(b) |
să nu expună moluștele bivalve vii la temperaturi extreme; |
|
(c) |
să nu scufunde încă o dată moluștele bivalve vii într-o apă care poate duce la o contaminare suplimentară și |
|
(d) |
în cazul în care împachetarea este efectuată în zone naturale, să utilizeze numai zonele pe care autoritatea competentă le-a clasificat în clasa A; |
2. mijloacele de transport trebuie să permită o drenare satisfăcătoare și să fie dotate astfel încât să asigure cele mai bune condiții posibile de supraviețuire și o protecție eficientă împotriva contaminărilor.
C. EXIGENȚE CARE SE APLICĂ RELOCĂRII MOLUȘTELOR BIVALVE VII
Operatorii din sectorul alimentar care relocă moluște bivalve vii trebuie să se conformeze următoarelor dispoziții:
1. operatorii din sectorul alimentar pot utiliza numai zonele autorizate de către autoritatea competentă pentru relocarea moluștelor bivalve vii. Limitele acestor zone trebuie să fie clar balizate cu geamanduri, piloni sau alte echipamente fixe; zonele de relocare trebuie să fie separate de o distanță minimă între ele, precum și de zonele de producție pentru a reduce orice risc de propagare a contaminării;
2. condițiile de relocare trebuie să asigure condiții optime de purificare. Operatorii din sectorul alimentar trebuie în special:
|
(a) |
să utilizeze tehnici de manipulare a moluștelor bivalve vii care urmează a fi relocate care permit reluarea activității de hrănire prin filtrare după scufundarea în apa naturală; |
|
(b) |
să nu reloce moluște bivalve vii la o densitate care nu permite purificarea; |
|
(c) |
să scufunde moluștele bivalve vii în apa de mare din interiorul zonei de relocare pe o perioadă de timp corespunzătoare, stabilită în funcție de temperatura apei; această perioadă trebuie să fie de cel puțin două luni, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează o perioadă mai scurtă pe baza analizei riscurilor efectuată de operatorul din sectorul alimentar și |
|
(d) |
să asigure că diferitele situri dintr-o zonă de relocare sunt clar separate pentru a evita orice posibilitate ca loturile să se amestece; este necesar să fie utilizat sistemul „totul în exterior, totul în interior”, astfel încât să nu existe posibilitatea introducerii unui lot nou până când nu a fost îndepărtat lotul precedent; |
3. operatorii din sectorul alimentar care gestionează zonele de relocare trebuie să țină o evidență permanentă a originii moluștelor bivalve vii, a perioadelor de relocare, a zonelor de relocare utilizate și a destinației ulterioare a fiecărui lot după relocare pentru inspecția efectuată de autoritatea competentă.
CAPITOLUL III: CERINȚE STRUCTURALE PRIVIND CENTRELE DE EXPEDIERE ȘI DE PURIFICARE
1. Este necesar să nu existe posibilitatea ca locurile utilizate la sol să fie inundate în timpul fluxului sau de ape provenind din zone înconjurătoare.
2. Este necesar ca bazinele și rezervoarele de apă să respecte următoarele condiții:
|
(a) |
suprafețele interioare să fie netede, tari, impermeabile și ușor de curățat; |
|
(b) |
să fie construite astfel încât să se poată realiza o golire totală de apă; |
|
(c) |
orificiile pe unde intră apa în rezervor trebuie să fie plasate într-un loc care permite evitarea oricărui risc de contaminare a apei. |
3. În plus, centrele de purificare trebuie să fie adaptate volumului și tipului de produse care urmează să fie purificate.
CAPITOLUL IV: CERINȚE PRIVIND IGIENA CENTRELOR DE EXPEDIERE ȘI DE PURIFICARE
A. CERINȚE CARE SE APLICĂ CENTRELOR DE PURIFICARE
Operatorii din sectorul alimentar care purifică moluștele bivalve vii trebuie să se conformeze următoarelor obligații:
1. este necesar ca, înainte de începerea purificării, să se îndepărteze mâlul și resturile de pe moluștele bivalve vii printr-o spălare cu apă curată;
2. funcționarea sistemului de purificare trebuie să permită ca moluștele bivalve vii să-și poată regăsi repede și să-și poată menține activitatea de hrănire prin filtrare, să elimine contaminarea cu reziduuri, să nu fie recontaminate și să poată rămâne în viață în bune condiții după purificarea în vederea împachetării, a depozitării și a transportului înainte de introducerea pe piață;
3. cantitate de moluște bivalve vii care vor fi purificate nu trebuie să fie mai mare decât capacitatea centrului de purificare. Moluștele bivalve vii trebuie să fie supuse unei purificări continue pe o perioadă suficientă pentru ca acestea să fie în conformitate cu standardele sanitare menționate de capitolul V și cu criteriile microbiologice adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 852/2004;
4. în cazul în care un bazin de purificare conține mai multe specii de moluște bivalve, durata tratamentului trebuie să fie stabilită pe baza timpului necesar speciei care are nevoie de cea mai lungă perioadă de purificare;
5. containerele utilizate pentru menținerea moluștelor bivalve vii în sistemele de purificare trebuie să fie construite astfel încât apa de mare curată să poată trece prin ele. Grosimea straturilor de moluște bivalve vii nu trebuie să împiedice deschiderea cochiliilor în timpul purificării;
6. în bazinul de purificare în care sunt în curs de purificare moluște bivalve vii nu trebuie să se afle nici un crustaceu, pește sau alt animal marin;
7. este necesar ca orice ambalaj care conține moluște bivalve vii purificate trimis către un centru de expediere să poarte o etichetă care atestă purificarea acestora.
B. CERINȚE CARE SE APLICĂ CENTRELOR DE EXPEDIERE
Operatorii din sectorul alimentar care operează în centre de expediere trebuie să se conformeze următoarelor obligații:
1. manipulările moluștelor bivalve vii, în special operațiunile de condiționare, de calibrare, de ambalare și de împachetare nu trebuie să fie o sursă de contaminare a produsului sau să afecteze viabilitatea moluștelor;
2. înainte de expediere, cochiliile moluștelor bivalve vii trebuie să fie spălate complet cu apă curată;
3. moluștele bivalve vii trebuie să provină:
|
(a) |
dintr-o zonă de producție din clasa A; |
|
(b) |
dintr-o zonă de relocare; |
|
(c) |
dintr-un centru de purificare sau |
|
(d) |
dintr-un alt centru de expediere; |
4. obligațiile menționate la punctele 1 și 2 se aplică, de asemenea, centrelor de expediere situate la bordul navelor. Moluștele manipulate în astfel de centre trebuie să provină dintr-o zonă de producție din clasa A sau dintr-o zonă de relocare.
CAPITOLUL V: STANDARDE SANITARE CARE SE APLICĂ MOLUȘTELOR BIVALVE VII
Pe lângă asigurarea conformității cu criteriile microbiologice adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 852/2004, operatorii din sectorul alimentar trebuie să asigure conformitatea moluștelor bivalve vii comercializate pentru consumul uman cu standardele prevăzute de prezentul capitol.
1. Acestea trebuie să aibă caracteristicile organoleptice legate de prospețime și viabilitate, inclusiv absența murdăriilor pe cochilie, un răspuns corespunzător la percuție și o cantitate normală de lichid între valve.
2. Cantitatea totală de biotoxine marine (măsurate în tot corpul sau, separat, în orice parte comestibilă) nu trebuie să depășească următoarele limite:
|
(a) |
pentru „Paralytic Shellfish Poison” (PSP), 800 micrograme la kilogram; |
|
(b) |
pentru „Amnesic Shellfish Poison” (ASP), 20 miligrame de acid domoic la kilogram; |
|
(c) |
pentru acidul ocadaic, dinofizistoxine și pectenotoxine luate împreună, 160 micrograme de echivalent acid ocadaic la kilogram; |
|
(d) |
pentru iesotoxine, 1 miligram de echivalent iesotoxine la kilogram și |
|
(e) |
pentru azaspiracide, 160 micrograme de echivalent azaspiracide la kilogram. |
CAPITOLUL VI: ÎMPACHETAREA ȘI AMBALAREA MOLUȘTELOR BIVALVE VII
1. Este necesar ca stridiile să fie împachetate și ambalate cu valva cavă dedesubt.
2. Pachetele individuale cu moluște bivalve vii remise direct consumatorului trebuie să fie închise și să rămână așa după plecarea de la centrul de expediere până la prezentarea acestora spre vânzare consumatorului final.
CAPITOLUL VII: MARCAJUL DE IDENTIFICARE ȘI ETICHETAREA
1. Este necesar ca eticheta, inclusiv marca de identificare, să fie rezistentă la apă.
2. Pe etichetă trebuie să fie prevăzute dispozițiile generale privind marcajul de identificare menționate de anexa II, precum și următoarele informații:
|
(a) |
specia de moluscă bivalvă (denumirea comună și denumirea științifică) și |
|
(b) |
data de împachetare, formată din zi și lună cel puțin. |
Prin derogare de la Directiva 2000/13/CE, termenul minim de valabilitate poate fi înlocuit de formula „Aceste animale trebuie să fie vii în momentul când sunt cumpărate”.
3. Mărcile de identificare stabilite pentru loturile de moluștele bivalve vii care nu sunt împachetate în pachete individuale remise direct consumatorului trebuie păstrate cel puțin 60 de zile de către vânzătorul cu amănuntul după fracționarea conținutului lotului.
CAPITOLUL VIII: ALTE DISPOZIȚII
1. Operatorii din sectorul alimentar care depozitează și transportă moluștele bivalve vii trebuie să se asigure că acestea sunt menținute la o temperatură care nu afectează caracteristicile privind siguranța alimentelor și viabilitatea.
2. Moluștele bivalve vii nu trebuie să fie scufundate înapoi în apă sau stropite după ce au fost împachetate sau după plecarea din centrul de expediere.
CAPITOLUL IX: CERINȚE SPECIFICE CARE SE APLICĂ PECTINIDELOR RECOLTATE ÎN AFARA ZONELOR DE PRODUCȚIE CLASIFICATE
Operatorii din sectorul alimentar care recoltează pectinide în afara zonelor de producție clasificate sau care manipulează aceste pectinide trebuie să se conformeze următoarelor obligații:
1. pectinidele pot fi introduse pe piață numai în cazul în care sunt recoltate și manipulate în conformitate cu prevederile din capitolul II, partea B, și respectă standardele stabilite în capitolul V, aprobate de un sistem de autocontrol;
2. în plus, atunci când datele care provin de la programele de supraveghere oficiale permit autorității competente să clasifice fondurile pescărești - după caz, în colaborare cu operatorii din sectorul alimentar -, se aplică pectinidelor, prin analogie, dispozițiile din capitolul II partea A;
3. pectinidele pot fi introduse pe piață în vederea consumului uman numai prin licitație, prin intermediul unui centru de expediere sau al unei unități de prelucrare. Atunci când manipulează pectinide, operatorii din sectorul alimentar care operează în astfel de unități trebuie să informeze autoritatea competentă despre aceasta și, în ceea ce privește centrele de expediere, să respecte cerințele pertinente din capitolele III și IV;
4. operatorii din sectorul alimentar care manipulează pectinide trebuie să respecte:
|
(a) |
cerințele din capitolul I, alineatele (3)-(7), privind documentele, după caz. În acest caz, documentul de înregistrare trebuie să indice clar locul unde se află zona de recoltare a pectinidelor sau |
|
(b) |
pentru pectinidele ambalate și pectinidele împachetate, cerințele din capitolul VII privind marca de identificare și etichetarea, atunci când împachetarea oferă o protecție echivalentă celei oferite de ambalare. |
SECȚIUNEA VIII: PRODUSE PESCĂREȘTI
1. Prezenta secțiune nu se aplică moluștelor bivalve vii, echinodermelor, tunicatelor și gasteropodelor marine atunci când sunt introduse pe piață vii. Cu excepția capitolelor I și II, aceasta se aplică acestor animale atunci când nu sunt introduse pe piață vii, caz în care acestea trebuie să fi fost obținute în conformitate cu secțiunea VII.
2. Capitolul III, părțile A, C și D și capitolele IV și V se aplică în cazul comerțului cu amănuntul.
3. Cerințele din prezenta secțiune le completează pe cele din Regulamentul (CE) nr. 852/2004:
|
(a) |
pentru unitățile, inclusiv nave, care se ocupă de producția primară și operațiunile conexe, acestea completează cerințele prevăzute de anexa I la acest regulament; |
|
(b) |
pentru celelalte unități, inclusiv navele, acestea completează cerințele prevăzute de anexa II la acest regulament. |
4. În ceea ce privește produsele pescărești:
|
(a) |
producția primară cuprinde creșterea, pescuitul și recoltarea produselor pescărești vii în vederea introducerii pe piață și |
|
(b) |
operațiunile conexe cuprind următoarele operațiuni, cu condiția ca acestea să fie efectuate la bordul navei de pescuit: sacrificare, sângerare, decapitare, eviscerare, îndepărtarea înotătoarelor, refrigerare și împachetare; acestea includ, de asemenea:
|
CAPITOLUL I: CERINȚE CARE SE APLICĂ NAVELOR
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că:
|
1. |
navele utilizate pentru recoltarea produselor pescărești în mediul natural al acestora sau pentru manipularea sau prelucrarea acestor produse după recoltare respectă condițiile structurale și de echipament stabilite în partea I și |
|
2. |
operațiunile efectuate la bordul navelor au loc cu respectarea condițiilor stabilite în partea II. |
I. CERINȚE STRUCTURALE ȘI PRIVIND ECHIPAMENTUL
A. CERINȚE CARE SE APLICĂ TUTUROR NAVELOR
1. Este necesar ca navele să fie proiectate și construite astfel încât să se evite orice contaminare a produselor cu apa din cală, apele reziduale, fum, carburant, ulei, grăsime sau alte substanțe nocive.
2. Este necesar ca suprafețele cu care produsele pescărești intră în contact să fie fabricate dintr-un material corespunzător, rezistent la coroziune, neted și ușor de curățat. Acestea trebuie să fie îmbrăcate în materiale solide netoxice.
3. Este necesar ca echipamentul și materialul utilizate în cursul operațiunilor cu produsele pescărești să fie fabricate dintr-un material rezistent la coroziune și ușor de curățat și dezinfectat.
4. Atunci când navele dispun de o sursă de apă destinată produselor pescărești, aceasta trebuie să se afle într-un loc care să evite contaminarea apei.
B. CERINȚE CARE SE APLICĂ NAVELOR PROIECTATE ȘI ECHIPATE PENTRU A ASIGURA CONSERVAREA PRODUSELOR PESCĂREȘTI PROASPETE MAI MULT DE DOUĂZECI ȘI PATRU DE ORE
1. Este necesar ca navele proiectate și echipate pentru a asigura conservarea produselor pescărești mai mult de douăzeci și patru de ore să fie echipate cu cale, cisterne sau containere pentru depozitarea produselor pescărești la temperaturile stabilite în capitolul VII.
2. Calele trebuie să fie separate de hala mașinilor și de spațiile rezervate echipajului prin pereți care permit îndepărtarea oricărui risc de contaminare a produselor pescărești depozitate. Recipientele utilizate pentru depozitarea produselor pescărești trebuie să poată asigura conservarea acestora în condiții de igienă satisfăcătoare și, după caz, să permită o evacuare adecvată astfel încât apa provenită din topirea gheții să nu rămână în contact cu produsele.
3. În navele echipate pentru refrigerarea produselor pescărești în apă de mare curată răcită, cisternele trebuie să fie echipate cu un sistem care să asigure o temperatură omogenă. Acest dispozitiv trebuie să permită atingerea unei rate de refrigerare astfel încât temperatura amestecului de pești și de apă de mare curată să nu fie mai mare de 3 °C la șase ore după încărcare sau 0 °C după șaisprezece ore, precum și să permită supravegherea și, dacă este necesar, înregistrarea temperaturii.
C. CERINȚE CARE SE APLICĂ NAVELOR FRIGORIFICE
Este necesar ca navele frigorifice:
|
1. |
să dispună de un echipament de congelare cu o putere suficientă pentru ca interiorul produselor să ajungă repede la o temperatură care să nu fie mai mare de -18 °C; |
|
2. |
să dispună de instalații frigorifice cu o putere suficientă pentru a menține produsele pescărești în spațiile de depozitare la o temperatură care să nu fie mai mare de -18 °C. Spațiile de depozitare trebuie să fie echipate cu un sistem de înregistrare a temperaturii așezat astfel încât să poată fi consultat ușor. Sonda termică a sistemului de înregistrare trebuie să fie situată în zona unde temperatura spațiului de depozitare este cea mai mare și |
|
3. |
să respecte cerințele, stabilite la punctul 2 din partea B, care se aplică navelor proiectate și echipate pentru a asigura conservarea produselor pescărești proaspete mai mult de douăzeci și patru de ore. |
D. CERINȚE CARE SE APLICĂ VASELOR FABRICĂ
1. Este necesar ca vasele fabrică să dispună cel puțin:
|
(a) |
de un spațiu de primire rezervat aducerii produselor pescărești la bord, proiectat pentru a permite separarea tranșelor care se aduc succesiv. Acesta trebuie să fie ușor de curățat și proiectat astfel încât să protejeze produsele de acțiunea soarelui sau de intemperii precum și de orice sursă de contaminare; |
|
(b) |
de un sistem de transportare a produselor pescărești de la spațiul de primire spre locul operațiunilor, în conformitate cu regulile de igienă; |
|
(c) |
de spații de lucru de dimensiuni suficiente pentru a permite prepararea și prelucrarea produselor pescărești în condiții de igienă satisfăcătoare, ușor de curățat și de dezinfectat, proiectate și dispuse pentru a evita orice contaminare a produselor; |
|
(d) |
de spații de depozitare a produselor finite, de dimensiuni satisfăcătoare, proiectate astfel încât să fie ușor de curățat; în cazul în care la bord funcționează o unitate de prelucrare a deșeurilor, trebuie prevăzută o cală separată pentru depozitarea acestor deșeuri; |
|
(e) |
de un spațiu pentru depozitarea materialului de ambalat, separat de locurile de pregătire și prelucrare a produselor; |
|
(f) |
de echipamente speciale pentru evacuarea, fie direct în mare, fie, în cazul în care o cer circumstanțele, într-o cuvă etanșă prevăzută în acest scop, a deșeurilor și produselor pescărești necorespunzătoare pentru consumul uman; în cazul în care aceste deșeuri sunt depozitate și prelucrate la bord pentru a fi epurate, în acest scop trebuie prevăzute spații separate; |
|
(g) |
de un orificiu de pompare a apei situat într-un loc care să evite contaminarea apei și |
|
(h) |
de dispozitive pentru spălarea mâinilor pentru personalul care manipulează produsele pescărești expuse, care să fie prevăzute cu robinete proiectate pentru evitarea propagării contaminării; |
2. Cu toate acestea, vasele fabrică la bordul cărora se practică fierberea, refrigerarea și împachetarea crustaceelor și a moluștelor nu sunt obligate să se conformeze cerințelor din alineatul (1) în cazul în care la bordul acestor vase nu are loc nici o altă formă de tratare sau prelucrare.
3. Este necesar ca vasele fabrică care congelează produsele pescărești să dispună de un echipament care respectă condițiile care se aplică vaselor fabrică prevăzute de partea C punctele 1 și 2.
II. CERINȚE PRIVIND IGIENA
1. În momentul utilizării, părțile vaselor sau containerele rezervate depozitării produselor pescărești trebuie să fie menținute curate și bine întreținute. Acesta nu trebuie, în special, să fie murdărite de carburant sau de apa din cală.
2. De îndată ce acest lucru este posibil după ce au fost aduse la bord, produsele pescărești trebuie să fie puse la adăpost de orice contaminare și protejate de efectele soarelui sau de orice altă sursă de căldură. Atunci când sunt spălate, apa utilizată trebuie să fie apă potabilă sau, după caz, apă curată.
3. Este necesar ca produsele pescărești să fie manipulate și depozitate astfel încât să nu fie lovite. Manipulatorii pot utiliza instrumente ascuțite pentru a deplasa peștii mari sau peștii care i-ar putea răni, cu condiția să nu deterioreze carnea acestor produse.
4. Produsele pescărești altele decât cele care sunt conservate vii trebuie să fie refrigerate cât mai repede posibil după încărcare. Cu toate acestea, atunci când refrigerarea acestora nu este posibilă, produsele pescărești trebuie să fie debarcate cât mai repede posibil.
5. Este necesar ca gheața utilizată pentru refrigerarea produselor pescărești să fie obținută din apă potabilă sau curată.
6. Atunci când peștii sunt decapitați și/sau eviscerați la bord, aceste operațiuni trebuie să fie efectuate igienic și de îndată ce este posibil după ce au fost capturați, iar produsele trebuie să fie imediat spălate cu apă potabilă sau apă curată din abundență. În acest caz, viscerele și părțile care pot constitui un pericol pentru sănătatea publică trebuie să fie îndepărtate cât mai repede și păstrate separat de produsele destinate consumului uman. Ficatul, icrele și lapții destinați consumului uman trebuie să fie conservați cu gheață, la o temperatură apropiată de cea a gheții care se topește, sau congelați.
7. Atunci când peștii întregi pentru industria conservelor sunt congelați în saramură, aceștia trebuie să ajungă la o temperatură care nu este mai mare de -9 °C. Saramura nu trebuie să constituie o sursă de contaminare a peștilor.
CAPITOLUL II: CERINȚE CARE TREBUIE RESPECTATE ÎN TIMPUL DEBARCĂRII ȘI DUPĂ DEBARCARE
1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care răspund de descărcarea și debarcarea produselor pescărești să:
|
(a) |
asigure că materialul de descărcare și debarcare care intră în contact cu produsele pescărești este fabricat dintr-un material ușor de curățat și de dezinfectat și este ținut în bună stare de întreținere și curățenie și |
|
(b) |
evite, în timpul descărcării și debarcării, orice contaminare a produselor pescărești, în special:
|
2. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care răspund de halele de licitație, de piețele pentru vânzarea cu ridicata sau de părți din halele de licitație și din piețele pentru vânzarea cu ridicata în care sunt expuse produsele pescărești la vânzare să asigure respectarea următoarelor cerințe:
|
(a) |
|
|
(b) |
în momentul expunerii sau depozitării produselor pescărești:
|
3. Atunci când nu a fost posibilă efectuarea refrigerării la bordul navei, este necesar ca produsele pescărești proaspete, altele decât cele care sunt conservate vii, să fie înghețate de îndată ce este posibil după debarcare și depozitate la o temperatură apropiată de cea a gheții care se topește.
4. Operatorii din sectorul alimentar cooperează cu autoritățile competente pentru ca acestea să poată efectua controalele oficiale în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004, în special în ceea ce privește procedurile de notificare a debarcării produselor pescărești pe care autoritatea competentă a statului membru al cărui pavilion îl arborează nava sau a statului membru unde se efectuează debarcarea produselor pescărești le-ar putea considera necesare.
CAPITOLUL III: CERINȚE CARE SE APLICĂ UNITĂȚILOR, INCLUSIV NAVELOR, CARE MANIPULEAZĂ PRODUSELE PESCĂREȘTI
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să asigure respectarea următoarelor cerințe, atunci când este necesar, în ceea ce privește unitățile care manipulează produse pescărești.
A. CERINȚE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR PESCĂREȘTI PROASPETE
1. În cazul în care produsele refrigerate neîmpachetate nu sunt distribuite, expediate, preparate sau prelucrate de îndată, după sosirea acestora într-o unitate la sol, este necesar ca acestea să fie depozitate la gheață și într-un loc corespunzător. Este necesar să fie efectuată o reînghețare ori de câte ori este necesar. Produsele pescărești proaspete împachetate trebuie să fie refrigerate la o temperatură apropiată de cea a gheții care se topește.
2. Este necesar ca operațiuni cum sunt decapitarea și eviscerarea să fie efectuate în condiții de igienă. Atunci când este posibil, din punct de vedere tehnic și comercial, să se procedeze la eviscerare, este necesar ca aceasta să fie efectuată cât mai repede posibil după capturarea sau debarcarea produselor pescărești. Produsele trebuie spălate abundent cu apă potabilă sau, la bordul vasului, cu apă curată de îndată după aceste operațiuni.
3. Este necesar ca operațiuni cum sunt tranșarea fileului din pește și tranșarea să fie realizate astfel încât să se evite contaminarea sau murdărirea fileurilor și a bucăților de carne. Fileurile și bucățile de pește nu trebuie să stea pe mesele de lucru mai mult timp decât este necesar pentru prepararea lor. Este necesar ca fileurile și bucățile de pește să fie împachetate și, dacă este oportun, ambalate și refrigerate cât mai repede posibil după preparare.
4. Containerele utilizate pentru expedierea sau depozitarea produselor pescărești proaspete preparate și neambalate și păstrate la gheață trebuie să permită apei provenite din topirea gheții să nu rămână în contact cu produsele.
5. Produsele pescărești proaspete întregi și golite pot fi transportate și conservate în apa refrigerată la bordul navelor. Acestea pot fi, de asemenea, transportate în continuare în apă refrigerată și după debarcare și pot fi transportate de la instalații de acvacultură până la sosirea în prima unitate la sol care exercită orice activitate, alta decât transport sau sortare.
B. CERINȚE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR CONGELATE
Este necesar ca unitățile la sol în care sunt congelate produsele pescărești să dispună de echipamente care respectă cerințele stabilite pentru navele frigorifice în secțiunea VIII, capitolul I partea I titlul C punctele 1 și 2.
C. CERINȚE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR PESCĂREȘTI SEPARATE MECANIC
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc produse pescărești separate mecanic să asigure respectarea următoarelor cerințe:
1. este necesar ca materiile prime utilizate să răspundă următoarelor criterii:
|
(a) |
pentru producerea produselor pescărești separate mecanic pot fi utilizați numai peștii întregi și carnea care rămâne pe oase după tranșarea fileului de pește; |
|
(b) |
materiile prime nu trebuie să conțină viscere; |
2. este necesar ca procesul de fabricare să respecte următoarele cerințe:
|
(a) |
este necesar ca separarea mecanică să fie realizată de îndată după tranșarea fileului de pește; |
|
(b) |
dacă sunt utilizați pești întregi, este necesar ca în prealabil aceștia să fie eviscerați și spălați; |
|
(c) |
după fabricare, produsele pescărești separate mecanic trebuie să fie congelate cât mai repede posibil sau încorporate într-un produs care urmează să fie congelat sau supus unui tratament stabilizator. |
D. CERINȚE PRIVIND PARAZIȚII
1. Este necesar ca următoarele produse pescărești să fie congelate la o temperatură care să nu fie mai mare de -20 °C în toate punctele produsului timp de cel puțin 24 de ore; este necesar ca acest tratament să fie aplicat produsului crud sau produsului finit:
|
(a) |
produsele pescărești care trebuie consumate crude sau aproape crude; |
|
(b) |
produsele pescărești care provin din următoarele specii dacă trebuie să fie supuse unui proces de afumare la rece în timpul căruia temperatura internă a produsului pescăresc nu este mai mare de 60 °C:
și |
|
(c) |
produsele pescărești marinate și/sau sărate, în cazul în care procedeul este insuficient pentru distrugerea larvelor de nematode. |
2. Operatorii din sectorul alimentar nu sunt obligați să opteze pentru tratamentul menționat la punctul 1:
|
(a) |
în cazul în care există date epidemiologice care să indice că locurile de pescuit de origine nu prezintă pericole privind sănătatea publică în ceea ce privește prezența paraziților și |
|
(b) |
în cazul în care autoritatea competentă autorizează acest lucru. |
3. Este necesar ca, la introducerea pe piață a produselor pescărești menționate la punctul 1, cu excepția cazului în care sunt furnizate consumatorului final, să fie însoțite de un document al fabricantului care să indice tipul de tratare la care au fost supuse.
CAPITOLUL IV: CERINȚE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR PESCĂREȘTI PRELUCRATE
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care efectuează fierberea crustaceelor și moluștelor să asigure respectarea următoarelor cerințe:
|
1. |
fierberea trebuie să fie urmată de o răcire rapidă. Apa utilizată în acest scop trebuie să fie apă potabilă sau, la bordul vasului, apă curată. În cazul în care nu este folosit nici un alt mijloc de conservare, răcirea trebuie să fie continuată până ce se ajunge la o temperatură apropiată de cea a gheții care se topește; |
|
2. |
cojirea trebuie să fie efectuată în condiții de igienă prin care să se evite orice contaminare a produsului. În cazul în care această operațiune este executată manual, personalul trebuie să se spele bine pe mâini; |
|
3. |
după cojire, produsele fierte trebuie să fie congelate sau refrigerate de îndată ce este posibil la temperatura stabilită în capitolul VII. |
CAPITOLUL V: STANDARDE SANITARE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR PESCĂREȘTI
Pe lângă asigurarea conformității cu criteriile microbiologice adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 852/2004, operatorii din sectorul alimentar trebuie, în funcție de natura produsului sau a speciei, să se asigure că produsele pescărești introduse pe piață pentru consumul uman sunt în conformitate cu standardele prevăzute de prezentul capitol.
A. PROPRIETĂȚI ORGANOLEPTICE ALE PRODUSELOR PESCĂREȘTI
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să realizeze o evaluare organoleptică a produselor pescărești. Această evaluare trebuie să permită, în special, verificarea conformității acestor produse cu criteriile de prospețime.
B. HISTAMINA
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că limitele care se aplică histaminei nu sunt depășite.
C. AZOTUL VOLATIL TOTAL
Produsele pescărești neprelucrate nu trebuie introduse pe piață în cazul în care testele chimice arată că au fost depășite limitele de TVB-N (azot bazic volatil total) sau de TMA-N (azot-trimetilamină).
D. PARAZIȚI
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că produsele pescărești au fost supuse, înaintea introducerii pe piață, unui control vizual care să detecteze prezența paraziților vizibili. Aceștia nu trebuie să introducă pe piață pentru consumul uman produsele pescărești care sunt în mod vizibil infestate cu paraziți.
E. TOXINE PERICULOASE PENTRU SĂNĂTATEA UMANĂ
1. Produsele pescărești derivate din pești toxici din următoarele familii nu trebuie introduse pe piață: Tetraodontidae, Molidae, Diodontidae și Canthigasteridae.
2. Produsele pescărești care conțin biotoxine cum sunt ciguatoxina sau toxinele paralizante ale mușchilor nu trebuie introduse pe piață. Cu toate acestea, produsele pescărești derivate din moluște bivalve, echinoderme, tunicate și gasteropode marine pot fi introduse pe piață în măsura în care au fost produse în conformitate cu secțiunea VII și respectă standardele stabilite în capitolul V punctul 2 din această secțiune.
CAPITOLUL VI: ÎMPACHETAREA ȘI AMBALAREA PRODUSELOR PESCĂREȘTI
1. Este necesar ca recipientele în care sunt conservate produsele pescărești proaspete la gheață să fie rezistente la apă și să permită apei provenite din topirea gheții să nu rămână în contact cu produsele.
2. Este necesar ca blocurile congelate, preparate la bordul navelor să fie bine împachetate corespunzător înainte de debarcare.
3. Atunci când produsele pescărești sunt împachetate la bordul navei de pescuit, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că materialul utilizat pentru împachetare:
|
(a) |
nu constituie o sursă de contaminare; |
|
(b) |
este depozitat astfel încât să nu fie expus unor riscuri de contaminare și |
|
(c) |
atunci când se intenționează a fi reutilizat, să fie ușor de curățat și, după caz, de dezinfectat. |
CAPITOLUL VII: DEPOZITAREA PRODUSELOR PESCĂREȘTI
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care depozitează produse pescărești să asigure respectarea următoarelor cerințe:
|
1. |
este necesar ca produsele pescărești proaspete, produsele pescărești neprelucrate decongelate precum și produsele din crustacee și din moluște fierte și refrigerate să fie ținute la o temperatură apropiată de cea a gheții topite; |
|
2. |
este necesar ca produsele pescărești congelate să fie ținute la o temperatură care să nu fie mai mare de -18 °C în toate punctele; cu toate acestea, peștii întregi congelați în saramură și destinați industriei conservelor pot fi ținuți la o temperatură care să nu fie mai mare de -9 °C; |
|
3. |
este necesar ca produsele pescărești conservate vii să fie ținute la o temperatură și în condiții care să nu le afecteze caracteristicile din punctul de vedere al siguranței alimentelor și al viabilității. |
CAPITOLUL VIII: TRANSPORTUL PRODUSELOR PESCĂREȘTI
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care transportă produse pescărești să asigure respectarea următoarelor cerințe:
1. este necesar ca, în timpul transportului, produsele pescărești să fie ținute la temperaturile stabilite. În special:
|
(a) |
produsele pescărești proaspete, produsele pescărești neprelucrate decongelate precum și produsele din crustacee și din moluște fierte și refrigerate trebuie să fie ținute la o temperatură apropiată de cea a gheții topite; |
|
(b) |
produsele pescărești congelate, cu excepția peștilor congelați în saramură și destinați industriei conservelor, trebuie să fie ținute în timpul transportului la o temperatură omogenă în toată masa produsului care să nu fie mai mare de -18 °C, fiind tolerate scurte fluctuații înspre limita superioară de cel mult 3 °C; |
2. operatorii din sectorul alimentar nu sunt obligați să se conformeze dispozițiilor de la punctul 1 litera (b) atunci când sunt transportate produse pescărești congelate de la un depozit frigorific până la o unitate autorizată pentru a fi decongelate de îndată după sosire, în vederea unei preparări și/sau prelucrări atunci când distanța parcursă este scurtă și autoritatea competentă autorizează acest lucru;
3. în cazul în care produsele pescărești sunt conservate la gheață, apa provenită din topirea gheții nu trebuie să rămână în contact cu produsele;
4. este necesar ca produsele pescărești destinate introducerii pe piață vii să fie transportate în condiții care să nu le afecteze caracteristicile din punctul de vedere al siguranței alimentelor și al viabilității.
SECȚIUNEA IX: LAPTE CRUD ȘI PRODUSE LACTATE
CAPITOLUL I: LAPTE CRUD - PRODUCȚIA PRIMARĂ
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc sau, după caz, colectează lapte crud să asigure respectarea cerințelor prevăzute de acest capitol.
I. CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ CARE SE APLICĂ PRODUCȚIEI DE LAPTE CRUD
1. Este necesar ca laptele crud să provină de la animale:
|
(a) |
care nu prezintă nici un simptom de boală contagioasă care poate fi transmisă omului prin lapte; |
|
(b) |
în bună stare de sănătate și care nu prezintă nici un semn de boală care ar putea duce la contaminarea laptelui și, în special, care nu suferă de o infecție a aparatului genital însoțită de scurgeri, de enterită cu diaree și febră sau de o inflamație vizibilă a ugerului; |
|
(c) |
care nu prezintă nici o rană a ugerului care ar putea altera laptele; |
|
(d) |
cărora nu li s-au administrat substanțe sau produse neautorizate sau animale care nu au făcut obiectul unui tratament ilegal în temeiul Directivei 96/23/CE și |
|
(e) |
pentru care, în cazul administrării unor produse sau substanțe autorizate, a fost respectată perioada de așteptare prescrisă pentru aceste produse sau substanțe. |
|
(a) |
În ceea ce privește în special bruceloza, este necesar ca laptele crud să provină:
|
|
(b) |
în ceea ce privește tuberculoza, laptele crud trebuie să provină:
|
|
(c) |
în cazul în care sunt ținute capre împreună cu vaci, este necesar ca aceste capre să fie controlate și să fie supuse unor teste de tuberculoză. |
3. Cu toate acestea, laptele crud care provine de la animale care nu respectă cerințele de la punctul 2 poate fi utilizat cu autorizația autorității competente:
|
(a) |
în cazul vacilor sau bivolițelor care nu prezintă o reacție pozitivă la testele de depistare a tuberculozei sau a brucelozei și nici un simptom al acestor boli după ce au fost supuse unui tratament termic astfel încât să prezinte o reacție negativă la testul de fosfatază; |
|
(b) |
în cazul oilor sau caprelor care nu prezintă o reacție pozitivă la testele de depistare a brucelozei sau care au fost vaccinate împotriva brucelozei în cadrul unui program de eradicare aprobat și care nu prezintă nici un simptom al acestei boli:
și |
|
(c) |
în cazul femelelor din alte specii care nu prezintă o reacție pozitivă la testele de depistare a tuberculozei sau a brucelozei și nici un simptom al acestor boli, dar care aparțin unui efectiv în care a fost detectată bruceloza sau tuberculoza în urma controalelor menționate la punctul 2 litera (a) punctul (iii) sau punctul 2 litera (b) punctul (ii) în cazul în care sunt supuse unui tratament care să asigure siguranța acestuia. |
4. Laptele crud care provine de la un animal care nu respectă cerințele de la punctele (1)-(3) – și anume orice animal care prezintă individual o reacție pozitivă la testele profilactice privind tuberculoza sau bruceloza prevăzute de Directiva 64/432/CEE și de Directiva 91/68/CEE – nu trebuie să fie utilizat pentru consumul uman.
5. Este necesar să fie asigurată eficient izolarea animalelor purtătoare sau suspecte de a fi purtătoare ale uneia din bolile menționate la punctul 1 sau 2 în scopul evitării oricărui efect nefast asupra laptelui altor animale.
II. IGIENA ÎN EXPLOATAȚIILE DE PRODUCȚIE A LAPTELUI
A. CERINȚE CARE SE APLICĂ SPAȚIILOR ȘI ECHIPAMENTELOR
1. Este necesar ca instalațiile de muls și spațiile în care este depozitat, manipulat sau răcit laptele să fie situate și să fie construite astfel încât să limiteze riscurile de contaminare a laptelui.
2. Este necesar ca spațiile destinate depozitării laptelui să fie protejate de vermină și bine separate de spațiile unde sunt adăpostite animalele și, după caz, pentru a răspunde cerințelor prevăzute de partea B, să dispună de un echipament de refrigerare corespunzător.
3. Este necesar ca suprafața echipamentelor care intră în contact cu laptele (ustensile, recipiente, cisterne etc. utilizate la muls, la colectare și la transport) să fie ușor de curățat și, dacă este necesar, de dezinfectat și bine întreținută. Aceasta impune utilizarea unor materiale netede, lavabile și netoxice.
4. După utilizare, aceste suprafețe trebuie să fie curățate și, dacă este necesar, dezinfectate. După fiecare transport sau fiecare serie de transporturi atunci când intervalul dintre descărcare și încărcarea următoare este foarte scurt, dar în toate cazurile cel puțin o dată pe zi, este necesar ca recipientele și cisternele utilizate pentru transportul laptelui crud să fie curățate și dezinfectate în mod corespunzător înainte de a fi reutilizate.
B. IGIENA ÎN TIMPUL MULSULUI, COLECTĂRII ȘI TRANSPORTULUI
1. Este necesar ca mulsul să fie efectuat în condiții de igienă. Este în special necesar:
|
(a) |
ca, înainte de a începe mulsul, ugerul și părțile adiacente să fie curate; |
|
(b) |
ca laptele de la fiecare animal să fie controlat de către persoana care răspunde de muls sau cu ajutorul unei metode care permite obținerea unor rezultate similare, în vederea detectării unor caracteristici organoleptice sau fizico-chimice anormale și ca laptele care prezintă astfel de caracteristici să nu fie utilizat pentru consumul uman; |
|
(c) |
ca laptele care provine de la animale care prezintă semnele clinice ale unei boli care poate afecta mamela să nu fie utilizat pentru consumul uman în cazul în care nu este în conformitate cu indicațiile unui medic veterinar; |
|
(d) |
să fie identificate animalele supuse unui tratament în urma căruia există riscul ca reziduuri de medicamente să treacă în lapte și laptele care provine de la aceste animale înainte de încheierea perioadei de așteptare prescrise să nu fie utilizat pentru consumul uman și |
|
(e) |
ca tratamentele prin imersiune sau prin pulverizare aplicate ugerelor să fie utilizate numai dacă autoritatea competentă le-a aprobat și ca acestea să fie realizate astfel încât să nu lase reziduuri inacceptabile în lapte. |
2. Imediat după muls este necesar ca laptele să fie plasat într-un spațiu curat proiectat și echipat astfel încât să se evite orice contaminare. Acesta trebuie de îndată adus la o temperatură care să nu fie mai mare de 8 °C atunci când este colectat în fiecare zi și 6 °C atunci când colectarea nu este efectuată în fiecare zi.
3. În timpul transportului este necesar ca răcirea să fie menținută iar la sosirea în unitatea de destinație temperatura laptelui nu trebuie să fie mai mare de 10 °C.
4. Operatorii din sectorul alimentar nu sunt obligați să respecte cerințele privind temperatura menționate la punctele 2 și 3 în cazul în care laptele nu întrunește criteriile prevăzute de partea III și în cazul în care:
|
(a) |
laptele este tratat în două ore după muls sau în cazul în care |
|
(b) |
este necesară o temperatură mai mare din motive tehnologice legate de fabricarea anumitor produse lactate și autoritatea competentă autorizează acest lucru. |
C. IGIENA PERSONALULUI
1. Este necesar ca persoanele care efectuează mulsul și/sau manipulează lapte crud să poarte haine curate și adaptate.
2. Este necesar ca persoanele care efectuează mulsul să respecte un nivel ridicat de igienă personală. Este necesar ca în apropierea spațiilor de muls să fie amplasate instalații adaptate care să permită persoanelor care efectuează mulsul și manipulează laptele crud să se spele pe mâini și pe brațe.
III. CRITERII CARE SE APLICĂ LAPTELUI CRUD
1. Până la stabilirea unor standarde în cadrul unei legislații mai specifice privind calitatea laptelui și a produselor lactate, se aplică următoarele criterii în cazul laptelui crud.
2. Controlul trebuie să fie efectuat pe un număr reprezentativ de eșantioane de lapte crud colectat de la exploatații de producție a laptelui și prelevate prin eșantionare aleatoare, în conformitate cu alineatele 3 și 4.
Controalele pot fi efectuate:
|
(a) |
de către operatorul din sectorul alimentar care produce laptele; |
|
(b) |
de către operatorul din sectorul alimentar care colectează sau prelucrează laptele; |
|
(c) |
de către un grup de operatori din sectorul alimentar sau |
|
(d) |
în cadrul unui program de control național sau regional. |
|
(a) |
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să pună în aplicare proceduri pentru ca laptele crud să întrunească următoarele criterii:
|
|
(b) |
Cu toate acestea, în cazul în care laptele crud care provine de la alte specii decât vacile este destinat fabricării de produse fabricate cu lapte crud printr-un procedeu care nu implică nici un tratament termic, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să facă tot ce este necesar pentru ca laptele crud să întrunească următoarele criterii:
|
4. Fără a aduce atingere Directivei 96/23/CE, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să pună în aplicare proceduri pentru evitarea introducerii pe piață a laptelui crud:
|
(a) |
al cărui conținut de reziduuri de antibiotice depășește nivelul autorizat pentru una din substanțele prevăzute de anexele I și III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 (8) sau |
|
(b) |
în cazul în care totalul combinat de reziduuri ale tuturor substanțelor antibiotice depășește o valoare maximă autorizată. |
5. În cazul în care laptele crud nu respectă dispozițiile din alineatele (3) sau (4), este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să informeze autoritatea competentă și să ia măsuri pentru remedierea situației.
CAPITOLUL II: CERINȚE PRIVIND PRODUSELE LACTATE
I. CERINȚE PRIVIND TEMPERATURA
1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să asigure că laptele, la sosirea în unitatea de prelucrare, este răcit rapid la o temperatură care nu este mai mare de 6 °C și este menținut la această temperatură până la prelucrare.
2. Cu toate acestea, operatorii din sectorul alimentar pot păstra laptele la o temperatură mai mare:
|
(a) |
în cazul în care prelucrarea începe de îndată după muls sau în patru ore după sosirea laptelui în unitatea de prelucrare sau |
|
(b) |
în cazul în care autoritatea competentă autorizează o temperatură mai mare din motive tehnologice legate de producerea anumitor produse lactate. |
II. CERINȚE PRIVIND TRATAMENTUL TERMIC
1. Atunci când laptele crud sau produsele lactate sunt supuse unui tratament termic, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să asigure respectarea cerințelor menționate de Regulamentul (CE) nr. 852/2004, anexa II capitolul XI.
2. În cazul în care urmează să supună laptele crud unui tratament termic, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar:
|
(a) |
să ia în considerare procedurile puse la punct în conformitate cu principiile HACCP în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004 și |
|
(b) |
să respecte cerințele pe care le-ar putea formula autoritatea competentă în această privință atunci când autorizează unități sau efectuează controale în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004 privind organizarea controalelor oficiale. |
III. CRITERII CARE SE APLICĂ LAPTELUI DE VACĂ CRUD
1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc produse lactate să pună în aplicare proceduri pentru a asigura că, imediat înainte de prelucrare:
|
(a) |
laptele de vacă crud utilizat pentru prepararea produselor lactate are conținutul de germeni mai mic de 300 000 pe ml la o temperatură de 30 °C și |
|
(b) |
laptele de vacă prelucrat folosit pentru prepararea produselor lactate are conținutul de germeni mai mic de 100 000 pe ml la o temperatură de 30 °C. |
2. În cazul în care laptele crud nu întrunește criteriile stabilite la punctul 1, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să informeze autoritatea competentă și să ia măsuri pentru a remedia situația.
CAPITOLUL III: ÎMPACHETARE ȘI AMBALARE
Este necesar ca închiderea ambalajelor destinate consumatorului să fie efectuată în unitatea unde a avut loc ultimul tratament termic al produselor lactate care se prezintă în formă lichidă, de îndată după umplere, cu ajutorul unor dispozitive de închidere care previne contaminarea. Sistemul de închidere trebuie să fie proiectat astfel încât după deschidere să rămână vizibil și ușor de controlat faptul că ambalajul a fost deschis.
CAPITOLUL IV: ETICHETAREA
1. Pe lângă cerințele prevăzute de Directiva 2000/13/CE, cu excepția cazurilor menționate la articolul 13, alineatele (4) și (5) din această directivă, etichetarea trebuie să indice în mod clar:
|
(a) |
în cazul laptelui crud destinat consumului uman ca atare, termenii „lapte crud”; |
|
(b) |
în cazul produselor din lapte crud, la care procesul de producție nu comportă nici tratament termic, nici tratament fizic sau chimic, termenii „cu lapte crud”. |
2. Cerințele de la punctul 1 se aplică produselor destinate comerțului cu amănuntul. Termenul „etichetaj” include orice ambalaj, document, plăcuță, etichetă, inel sau banderolă care însoțesc sau se referă la aceste produse.
CAPITOLUL V: MARCAJUL DE IDENTIFICARE
Prin derogare de la cerințele prevăzute de anexa II secțiunea I:
|
1. |
marca de identificare poate conține o trimitere la locul de origine pe înveliș sau pe ambalaj unde este indicat numărul autorizației unității, în loc să indice numărul autorizației unității; |
|
2. |
în cazul sticlelor reutilizabile, marca de identificare poate indica numai codul țării de expediere și numărul autorizației unității. |
SECȚIUNEA X: OUĂ ȘI PRODUSE DIN OUĂ
CAPITOLUL I: OUĂ
1. În spațiile producătorului și până la vânzarea către cumpărător, este necesar ca ouăle să fie ținute curate, uscate, ferite de mirosuri străine, protejate eficient contra loviturilor și ferite de acțiunea directă a soarelui.
2. Este necesar ca ouăle să fie depozitate și transportate la o temperatură, de preferință constantă, care este cea mai potrivită pentru a asigura o conservare optimă a calităților acestora cu privire la igienă.
3. Este necesar ca ouăle să fie livrate consumatorului în termen de cel mult 21 de zile după ouat.
CAPITOLUL II: PRODUSE DIN OUĂ
I. CERINȚE CARE SE APLICĂ UNITĂȚILOR
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că unitățile care fabrică produse din ouă sunt construite, proiectate și echipate astfel încât să asigure efectuarea următoarelor operațiuni în mod separat:
|
1. |
spălarea, uscarea și dezinfectarea ouălor murdare, după caz; |
|
2. |
spargerea ouălor, colectarea conținutului acestora și îndepărtarea fragmentelor de coajă și de membrană și |
|
3. |
alte operațiuni decât cele menționate la punctele 1 și 2. |
II. MATERII PRIME UTILIZATE PENTRU FABRICAREA PRODUSELOR DIN OUĂ
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că materiile prime utilizate pentru fabricarea produselor din ouă respectă următoarele cerințe:
|
1. |
cojile ouălor utilizate la fabricarea produselor din ouă trebuie să fie total dezvoltate și să nu prezinte crăpături. Cu toate acestea, ouăle crăpate pot fi utilizate pentru fabricarea produselor din ouă în cazul în care unitatea de producție sau un centru de ambalare le livrează direct unei unități de prelucrare unde este necesar ca acestea să fie sparte cât mai repede posibil; |
|
2. |
ouăle lichide obținute într-o unitate autorizată în acest sens pot fi utilizate ca materii prime. Este necesar ca ouăle lichide să fie obținute în conformitate cu cerințele de la punctele 1, 2, 3, 4 și 7 din titlul III. |
III. CERINȚE SPECIFICE CU PRIVIRE LA IGIENĂ CARE SE APLICĂ FABRICĂRII PRODUSELOR DIN OUĂ
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că toate operațiunile sunt efectuate astfel încât să se evite orice contaminare în timpul producției, al manipulării și al depozitării produselor din ouă, în special, asigurând respectarea următoarelor cerințe:
1. ouăle pot fi sparte numai dacă sunt curate și uscate;
2. ouăle trebuie sparte astfel încât să fie redusă la minim contaminarea, având grijă în special ca această operațiune să fie efectuată în mod corespunzător separat de celelalte. Este necesar ca ouăle crăpate să fie prelucrate de îndată ce este posibil;
3. ouăle care nu sunt ouă de găină, de curcă și de bibilică trebuie să fie manipulate și prelucrate separat. Este necesar ca toate echipamentele să fie curățate și dezinfectate înaintea reluării prelucrării ouălor de găină, de curcă și de bibilică;
4. conținutul ouălor nu trebuie să fie extras prin centrifugare sau zdrobire; de asemenea, este interzisă utilizarea centrifugării cojilor goale pentru a extrage din acestea reziduuri de albuș destinate consumului uman;
5. după spargere, este necesar ca produsul din ouă să fie supus integral, cât mai repede posibil, unei prelucrări care să elimine riscurile microbiologice sau să le aducă la un nivel acceptabil. Un lot a cărui prelucrare a fost insuficientă poate fi supus fără întârziere unei noi prelucrări în aceeași unitate, cu condiția ca această prelucrare să îl facă propriu pentru consumul uman. În cazul în care se constată că lotul este impropriu pentru consumul uman, este necesar ca acesta să fie distrus pentru a asigura că nu va mai fi utilizat pentru consumul uman;
6. nu este cerută nici o prelucrare pentru albușul destinat fabricării de albumină uscată sau cristalizată care urmează să fie supus unui tratament termic;
7. în cazul în care prelucrarea nu este efectuată de îndată după spargere, este necesar ca ouăle lichide să fie depozitate fie congelate, fie la o temperatură care să nu fie mai mare de 4 °C. Această perioadă de depozitare înaintea prelucrării la 4 °C nu trebuie să fie mai mare de 48 de ore. Cu toate acestea, aceste cerințe nu se aplică produselor care trebuie să facă obiectul unei eliminări a zaharurilor, în cazul în care acest proces este realizat cât mai repede posibil;
8. este necesar ca produsele nestabilizate pentru a fi păstrate la o temperatură ambientă să fie aduse la o temperatură care să nu fie mai mare de 4 °C. Pentru produsele care urmează să fie congelate, congelarea trebuie efectuată de îndată după prelucrare.
IV. SPECIFICAȚII ANALITICE
1. Concentrația de acid butiric 3 OH nu trebuie să fie mai mare de 10 mg/kg de materie uscată din produsul din ouă nemodificat.
2. Conținutul de acid lactic în cazul materiei prime utilizate pentru fabricarea produselor din ouă nu trebuie să fie mai mare de 1g/kg de materie uscată. Cu toate acestea, pentru produsele fermentate, este necesar ca această valoare să fie valoarea înregistrată înainte de procesul de fermentație.
3. Cantitatea de reziduuri de coajă, de membrane de ouă și de alte particule care s-ar putea găsi în produsul din ouă prelucrat nu trebuie să fie mai mare de 100 mg/kg din produsul din ouă.
V. ETICHETAREA ȘI MARCAJUL DE IDENTIFICARE
1. Pe lângă cerințele generale care se aplică marcajului de identificare prevăzut de anexa II, secțiunea I, este necesar ca loturilor de produse din ouă care nu sunt destinate vânzării cu amănuntul, ci utilizării ca ingrediente la fabricarea unui alt produs să li se aplice o etichetă cu indicarea temperaturii la care este necesar să fie menținute produsele din ouă și perioada în care conservarea acestora poate fi asigurată astfel.
2. Pentru ouăle lichide, eticheta prevăzută la punctul 1 trebuie, de asemenea, să cuprindă mențiunea:
„produse din ouă nepasteurizate - urmează să fie prelucrate la locul de destinație” și să indice data și ora la care au fost sparte ouăle.
SECȚIUNEA XI: PULPE DE PUI DE BALTĂ ȘI MELCI DE MARE
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care prepară pulpe de pui de baltă sau melci de mare pentru consumul uman să asigure respectarea următoarelor cerințe:
1. este necesar ca puii de baltă și melcii de mare să fie sacrificați într-o unitate construită, amenajată și echipată în acest sens;
2. este necesar ca unitățile în care sunt preparate pulpele de pui de baltă să dispună de un spațiu rezervat depozitării și spălării puilor de baltă vii, sacrificării și sângerării acestora. Este necesar ca acest spațiu să fie separat fizic de sala de preparare;
3. puii de baltă și melcii de mare care mor altfel decât prin sacrificarea în unitate nu trebuie preparați pentru consumul uman;
4. este necesar ca puii de baltă și melcii de mare să facă obiectul unei examinări organoleptice efectuate prin sondaj. În cazul în care în urma acestei examinări se consideră că puii de baltă și melcii de mare pot prezenta un pericol, aceștia nu mai trebuie utilizați pentru consumul uman;
5. de îndată după preparare, este necesar ca pulpele de pui de baltă să fie spălate din abundență cu apă potabilă curentă apoi refrigerate fără întâziere la o temperatură apropiată de cea a gheții care se topește, congelate sau prelucrate;
6. este necesar ca, după sacrificare, hepatopancreasul melcilor de mare, în cazul în care poate prezenta un pericol, să fie îndepărtat și nu trebuie să fie utilizat pentru consumul uman.
SECȚIUNEA XII: GRĂSIMI ANIMALE TOPITE ȘI JUMĂRI
CAPITOLUL I: CERINȚE CARE SE APLICĂ UNITĂȚILOR DE COLECTARE SAU DE PRELUCRARE A MATERIILOR PRIME
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că unitățile de colectare sau de prelucrare a materiilor prime destinate producției de grăsimi animale topite și de jumări respectă următoarele cerințe:
1. centrele care răspund de colectarea materiilor prime și ulterior de transportul acestora la unitățile de prelucrare trebuie să fie dotate cu instalații pentru depozitarea materiilor prime la o temperatură care să nu fie mai mare de 7 °C;
2. este necesar ca fiecare unitate de prelucrare să dispună de:
|
(a) |
instalații de refrigerare; |
|
(b) |
un spațiu de expediere, cu excepția cazului în care unitatea expediază grăsimi animale topite numai în cisterne și |
|
(c) |
în cazul în care este necesar, echipamente corespunzătoare pentru prepararea produselor din grăsimi animale topite amestecate cu alte produse alimentare și/sau condimente; |
3. cu toate acestea, instalațiile de refrigerare prevăzute la punctele 1 și 2 (a) nu sunt necesare în cazul în care dispozitivul de aprovizionare cu materii prime oferă garanții că acestea nu sunt niciodată depozitate sau transportate fără refrigerare activă altfel decât în condițiile descrise în capitolul II punctul 1 (d).
CAPITOLUL II: CERINȚE CU PRIVIRE LA IGIENA PENTRU PREPARAREA GRĂSIMILOR ANIMALE TOPITE ȘI A JUMĂRILOR
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care prepară grăsimi animale topite și cretoane să asigure respectarea următoarelor cerințe:
1. este necesar ca materiile prime:
|
(a) |
să provină de la animale sacrificate într-un abator și despre care s-a constatat, după efectuarea inspecției veterinare ante mortem și post mortem, că sunt proprii pentru consumul uman; |
|
(b) |
să constea în țesuturi adipoase sau oase care conțin cât mai puțin sânge și impurități; |
|
(c) |
să provină din unități înregistrate sau autorizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 852/2004 sau în temeiul prezentului regulament și |
|
(d) |
să fie transportate și depozitate în condiții de igienă corespunzătoare și la o temperatură internă care să nu fie mai mare de 7 °C înainte de a fi topite. Cu toate acestea, materiile prime pot fi depozitate și transportate fără refrigerare activă cu condiția să fie topite în douăsprezece ore de la ziua obținerii; |
2. este interzisă utilizarea unor substanțe dizolvante în cursul topirii;
3. în cazul în care grăsimile destinate rafinării respectă standardele prevăzute la punctul 4, grăsimile animale topite preparate în conformitate cu punctele 1 și 2 pot fi rafinate în aceeași unitate sau într-o altă unitate în vederea ameliorării calităților fizico-chimice ale acestora;
4. este necesar ca, în funcție de tipul acestora, grăsimile animale topite să respecte următoarele standarde:
|
|
Rumegătoare |
Porcine |
Alte grăsimi animale |
|||||
|
Seu comestibil |
Seu pentru rafinare |
Grăsimi comestibile |
Untură și alte grăsimi pentru rafinare |
Comestibile |
Pentru rafinare |
|||
|
Seu de saturația I (9) |
Altele |
Untură (10) |
Altele |
|||||
|
FFA (m/m% acid oleic) maxim |
0,75 |
1,25 |
3,0 |
0,75 |
1,25 |
2,0 |
1,25 |
3,0 |
|
Peroxid maxim |
4 meq/kg |
4 meq/kg |
6 meq/kg |
4 meq/kg |
4 meq/kg |
6 meq/kg |
4 meq/kg |
10 meq/kg |
|
Impurități insolubile totale |
Maximum 0,15 % |
Maximum 0,5 % |
||||||
|
Miros, gust, culoare |
Normale |
|||||||
5. este necesar ca jumările destinate consumului uman să fie depozitate în conformitate cu următoarele cerințe privind temperatura:
|
(a) |
atunci când jumările sunt obținute la o temperatură mai mică sau egală cu 70 °C, acestea trebuie să fie depozitate:
|
|
(b) |
atunci când jumările sunt obținute la o temperatură mai mare de 70 °C și au un grad de umiditate mai mare sau egal cu 10 % (m/m), acestea trebuie să fie depozitate:
|
|
(c) |
atunci când jumările sunt obținute la o temperatură mai mare de 70 °C și au un grad de umiditate mai mic 10 % (m/m), nu există nici o dispoziție specifică. |
SECȚIUNEA XIII: STOMACURI, VEZICI ȘI INTESTINE TRATATE
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care tratează stomacuri, vezici și intestine să asigure respectarea următoarelor cerințe:
1. intestinele, vezicile și stomacurile de animale pot fi introduse pe piață numai în cazul în care:
|
(a) |
provin de la animale sacrificate într-un abator și despre care s-a constatat, după efectuarea inspecției veterinare ante mortem și post mortem, că sunt proprii pentru consumul uman; |
|
(b) |
sunt sărate, opărite sau uscate și |
|
(c) |
sunt luate măsuri eficiente, după tratamentul prevăzut la litera (b), pentru evitarea recontaminării; |
2. este necesar ca stomacurile, vezicile și intestinele tratate care nu pot fi păstrate la o temperatură ambientă să fie depozitate, până la expediere, în stare refrigerată în instalații destinate acestei utilizări. În special produsele care nu sunt nici sărate nici uscate trebuie păstrate la o temperatură care nu este mai mare de 3 °C.
SECȚIUNEA XIV: GELATINA
1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care fabrică gelatină să asigure respectarea cerințelor prevăzute de prezenta secțiune.
2. În sensul prezentei secțiuni, se înțelege prin „tanare” întărirea pieilor cu ajutorul agenților vegetali de tanare, al sărurilor de crom sau al altor substanțe cum sunt sărurile de aluminiu, sărurile ferice, sărurile de siliciu, aldehidele și quinonele sau alți agenți sintetici.
CAPITOLUL I: DISPOZIȚII CARE SE APLICĂ MATERIILOR PRIME
1. Următoarele materii prime pot fi utilizate pentru producția de gelatină care urmează să fie utilizată în produse alimentare:
|
(a) |
oasele: |
|
(b) |
pielea de rumegătoare de crescătorie; |
|
(c) |
pielea de porc; |
|
(d) |
pielea de păsări de curte; |
|
(e) |
tendoanele și nervii; |
|
(f) |
pielea de vânat sălbatic și |
|
(g) |
pielea și oasele de pește. |
2. Este interzisă utilizarea pieilor în cazul în care acestea au făcut obiectul unei operațiuni de tanare, fie că această operațiune a fost încheiată sau nu.
3. Este necesar ca materiile prime enumerate la punctele 1 (a)-1 (e) să provină de la animale care au fost sacrificate într-un abator și despre care s-a constatat, după efectuarea inspecției veterinare ante mortem și post mortem, că au carcase proprii pentru consumul uman sau, în cazul pieilor de vânat sălbatic, de la vânat sălbatic considerat propriu pentru consumul uman.
4. Este necesar ca materiile prime să provină din unități înregistrate sau autorizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 852/2004 sau în temeiul prezentului regulament.
5. Centrele de colectare și tăbăcăriile pot, de asemenea, livra materii prime pentru producția gelatinei destinate consumului uman în cazul în care sunt autorizate în mod expres de către autoritățile competente pentru aceasta și respectă următoarele cerințe:
|
(a) |
este necesar să dispună de spații de depozitare dotate cu podele tari și pereți netezi, ușor de curățat și de dezinfectat și, după caz, echipate cu instalații frigorifice; |
|
(b) |
este necesar ca spațiile de depozitare să fie păstrate în bună stare de întreținere și igienă astfel încât să nu existe riscul contaminării materiilor prime; |
|
(c) |
în cazul în care materiile prime care nu respectă cerințele prezentului capitol sunt depozitate și/sau prelucrate în aceste spații, este necesar ca acestea să fie ținute separat de materiile prime care respectă cerințele din prezentul capitol pe toată perioada recepției, depozitării, prelucrării și expedierii. |
CAPITOLUL II: TRANSPORTUL ȘI DEPOZITAREA MATERIILOR PRIME
1. În locul mărcii de identificare prevăzută de anexa II secțiunea I, este necesar ca materiile prime să fie însoțite în timpul transportului și în momentul livrării la centrul de colectare, la tăbăcărie sau la unitatea de producție a gelatinei de un document care să indice unitatea de origine și care să cuprindă informațiile prevăzute de apendicele la prezenta anexă.
2. Este necesar ca în timpul transportului și depozitării materiile prime să fie refrigerate sau congelate, cu excepția cazului în care prelucrarea acestora intervine în 24 de ore după plecare. Cu toate acestea, oasele degresate și uscate sau oseina, pieile sărate, uscate și cenușărite și pieile care au fost supuse unui tratament alcalin sau acid pot fi transportate și depozitate la o temperatură ambientă.
CAPITOLUL III: CERINȚE CARE SE APLICĂ FABRICĂRII GELATINEI
1. Este necesar ca procesul de fabricare a gelatinei să asigure că:
|
(a) |
toate oasele de rumegătoare care provin de la animale fătate, crescute sau sacrificate în țări sau regiuni clasificate ca având o incidență mică de encefalopatie spongiformă bovină (ESB) în conformitate cu legislația comunitară sunt supuse unui procedeu care garantează că toate oasele sunt fin măcinate, degresate cu apă caldă și tratate cu acid clorhidric diluat (cu o concentrație minimă de 4 % și un pH < 1,5) timp de cel puțin două zile, apoi unui tratament alcalin cu o soluție de piatră de var saturată (pH > 12,5) timp de cel puțin 20 de zile cu sterilizare la 138-140 °C timp de patru secunde sau cu orice alt procedeu echivalent autorizat și |
|
(b) |
celelalte materii prime sunt supuse unui tratament acid sau alcalin urmat de una sau mai multe clătiri. Este necesar ca pH-ul să fie apoi rectificat. Este necesar ca gelatina să fie extrasă cu ajutorul mai multor operațiuni succesive de încălzire, urmate de o purificare prin filtrare și sterilizare. |
2. În cazul în care un operator din sectorul alimentar care fabrică gelatină respectă cerințele care se aplică gelatinei destinate consumului uman pentru toată gelatina pe care o produce, acesta poate produce și depozita gelatină care nu este destinată consumului uman în aceeași unitate.
CAPITOLUL IV: CERINȚE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR FINITE
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că gelatina respectă limitele reziduurilor prevăzute de următorul tabel:
|
Reziduuri |
Limită |
|
As |
1 ppm |
|
Pb |
5 ppm |
|
Cd |
0,5 ppm |
|
Hg |
0,15 ppm |
|
Cr |
10 ppm |
|
Cu |
30 ppm |
|
Zn |
50 ppm |
|
SO2 (Reith Williams) |
50 ppm |
|
H2O2 [Farmacopeea europeană 1986 (V2O2)] |
10 ppm |
SECȚIUNEA XV: COLAGENUL
1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care fabrică colagen să asigure respectarea cerințelor prevăzute de prezenta secțiune.
2. În sensul prezentei secțiuni, se înțelege prin „tanare” întărirea pieilor cu ajutorul agenților vegetali de tanare, al sărurilor de crom sau al altor substanțe cum sunt sărurile de aluminiu, sărurile ferice, sărurile de siliciu, aldehidele și quinonele sau alți agenți sintetici.
CAPITOLUL I: DISPOZIȚII CARE SE APLICĂ MATERIILOR PRIME
1. Următoarele materii prime pot fi utilizate pentru producția de colagen care urmează să fie utilizat în produse alimentare:
|
(a) |
pielea de rumegătoare de crescătorie; |
|
(b) |
pielea și oasele de porc; |
|
(c) |
pielea și oasele de păsări de curte; |
|
(d) |
tendoanele; |
|
(e) |
pielea de vânat sălbatic și |
|
(f) |
pielea și oasele de pește. |
2. Este interzisă utilizarea pieilor în cazul în care acestea au făcut obiectul unei operațiuni de tanare fie că această operațiune a fost încheiată sau nu.
3. Este necesar ca materiile prime enumerate la punctele 1(a)-1 (d) să provină de la animale care au fost sacrificate într-un abator și despre care s-a constatat, după efectuarea inspecției veterinare ante mortem și post mortem, că au carcase proprii pentru consumul uman sau, în cazul pieilor de vânat sălbatic, de la vânat sălbatic considerat propriu pentru consumul uman.
4. Este necesar ca materiile prime să provină din unități înregistrate sau autorizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 854/2004 sau în temeiul prezentului regulament.
5. Centrele de colectare și tăbăcăriile pot, de asemenea, livra materii prime pentru producția colagenului destinat consumului uman în cazul în care sunt autorizate în mod expres de către autoritățile competente pentru aceasta și respectă următoarele cerințe:
|
(a) |
este necesar să dispună de spații de depozitare dotate cu podele tari și pereți netezi, ușor de curățat și de dezinfectat și, după caz, echipate cu instalații frigorifice; |
|
(b) |
este necesar ca spațiile de depozitare să fie păstrate în bună stare de întreținere și igienă, astfel încât să nu existe riscul contaminării materiilor prime; |
|
(c) |
în cazul în care materiile prime care nu respectă cerințele prezentului capitol sunt depozitate și/sau prelucrate în aceste spații, este necesar ca acestea să fie ținute separat de materiile prime care respectă cerințele din prezentul capitol pe toată perioada recepției, depozitării, prelucrării și expedierii. |
CAPITOLUL II: TRANSPORTUL ȘI DEPOZITAREA MATERIILOR PRIME
1. În locul mărcii de identificare prevăzute de anexa II secțiunea I, este necesar ca materiile prime să fie însoțite în timpul transportului și în momentul livrării la centrul de colectare, la tăbăcărie sau la unitatea de producție a colagenului de un document care să indice unitatea de origine și care să cuprindă informațiile prevăzute de apendicele la prezenta anexă.
2. Este necesar ca în timpul transportului și depozitării materiile prime să fie refrigerate sau congelate, cu excepția cazului în care prelucrarea acestora intervine în 24 de ore după plecare. Cu toate acestea, oasele degresate și uscate sau oseina, pieile sărate, uscate și cenușărite și pieile care au fost supuse unui tratament alcalin sau acid pot fi transportate și depozitate la o temperatură ambientă.
CAPITOLUL III: CERINȚE CARE SE APLICĂ FABRICĂRII COLAGENULUI
1. Colagenul trebuie să fie produs cu ajutorul unui procedeu care oferă garanții că materia primă face obiectul unui tratament care constă în spălare, adaptare a pH-ului prin utilizarea unui tratament acid sau alcalin urmat de una sau mai multe clătiri, de o filtrare și de o extruziune sau cu ajutorul unui procedeu echivalent autorizat.
2. După ce a fost supus procedeului menționat la punctul 1, colagenul trebuie să fie supus unui proces de uscare.
3. În cazul în care un operator din sectorul alimentar care fabrică colagen respectă cerințele care se aplică colagenului destinat consumului uman pentru tot colagenul pe care îl produce, acesta poate produce și depozita colagen care nu este destinat consumului uman în aceeași unitate.
CAPITOLUL IV: CERINȚE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR FINITE
Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că limitele reziduurilor prevăzute de următorul tabel sunt respectate de colagen:
|
Reziduuri |
Limită |
|
As |
1 ppm |
|
Pb |
5 ppm |
|
Cd |
0,5 ppm |
|
Hg |
0,15 ppm |
|
Cr |
10 ppm |
|
Cu |
30 ppm |
|
Zn |
50 ppm |
|
SO2 (Reith Williams) |
50 ppm |
|
H2O2 [Farmacopeea europeană 1986 (V2O2)] |
10 ppm |
CAPITOLUL V: ETICHETARE
Pe pachetele și ambalajele care conțin colagen trebuie să fie aplicat textul „colagen propriu pentru consumul uman” și să fie indicată data preparării.
(1) Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (JO L 109, 6.5.2000, p. 29). Directivă modificată ultima dată de Directiva 2003/89/CE (JO L 308, 25.11.2003, p. 15).
(2) Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de sănătate animală care afectează comerțul intracomunitar cu bovine și porcine (JO 121, 29.7.1964, p. 1977/64). Directivă modificată ultima dată de Actul de aderare din 2003.
(3) Directiva 91/68/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar de ovine și caprine (JO L 46, 19.2.1991, p. 19). Directivă modificată ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
(4) Media geometrică variabilă constatată pe o perioadă de două luni, cu cel puțin două prelevări pe lună.
(5) Media geometrică variabilă constatată pe o perioadă de trei luni, cu cel puțin o prelevare pe lună, cu excepția cazului în care autoritatea competentă definește o altă metodologie pentru a lua în considerare variațiile sezoniere ale nivelurilor de producție.
(6) Media geometrică variabilă constatată pe o perioadă de două luni, cu cel puțin două prelevări pe lună.
(7) Media geometrică variabilă constatată pe o perioadă de două luni, cu cel puțin două prelevări pe lună.
(8) Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animală (JO L 224, 18.8.1990, p. 1). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 546/2004 al Comisiei (JO L 87, 25.3.2004, p. 13).
(9) Grăsimi animale topite obținute prin topirea la temperaturi joase a grăsimilor proaspete din jurul inimii, al prapurelui, al rinichilor și mezenterului bovinelor și grăsimi care provin din secții de tranșare.
(10) Grăsimi animale topite obținute din țesuturi adipoase de porcine.
APENDICE LA ANEXA III
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
132 |
32004R0854
|
L 139/206 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 854/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 29 aprilie 2004
de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 152 alineatul (4) litera (b),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),
întrucât:
|
(1) |
Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (4) stabilește norme generale de igienă care se aplică tuturor alimentelor și Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (5) stabilește norme specifice de igienă care se aplică produselor de origine animală. |
|
(2) |
Sunt necesare norme specifice pentru controalele oficiale privind produsele de origine animală, astfel încât să fie luate în considerare anumite aspecte specifice asociate acestui tip de produse. |
|
(3) |
Domeniul de aplicare al normelor specifice privind controalele ar trebui să îl reflecte pe cel al normelor specifice de igienă pentru operatorii din sectorul alimentar stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Cu toate acestea, statele membre trebuie, de asemenea, să efectueze controale oficiale corespunzătoare pentru a determina aplicarea normelor naționale stabilite în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din regulamentul menționat. Acestea pot, în acest scop, extinde principiile enunțate de prezentul regulament la aceste norme. |
|
(4) |
Controalele oficiale ale produselor de origine animală ar trebui să cuprindă toate aspectele care au importanță în privința protecției sănătății publice și, după caz, pentru sănătatea animală și bunăstarea animalelor. Aceste controale trebuie să se bazeze pe cele mai recente informații relevante și, prin urmare, trebuie să fie posibilă adaptarea acestora în funcție de noile informații relevante disponibile. |
|
(5) |
Legislația comunitară în domeniul siguranței alimentelor trebuie fundamentată pe o bază științifică solidă. În acest sens, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor trebuie să fie consultată de fiecare dată când este necesar. |
|
(6) |
Natura și intensitatea controalelor oficiale trebuie fundamentate pe o evaluare a riscurilor pentru sănătatea publică, sănătatea animală și bunăstarea animalelor, după caz, tipul de tratament efectuat și cantitatea produsă și operatorul din sectorul alimentar în cauză. |
|
(7) |
Este necesar să se prevadă adaptarea anumitor reguli de control specifice prin utilizarea procedurii transparente prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 852/2004 și (CE) nr. 853/2004 pentru luarea în considerare cu suplețe a nevoilor specifice unităților care utilizează metode tradiționale, cu producție mică ori situate în regiuni supuse unor constrângeri geografice specifice. Procedura trebuie, de asemenea, să permită punerea în aplicare a unor proiecte pilot care să testeze noile metode în ceea ce privește controalele de igienă pentru carne. Cu toate acestea, această suplețe nu trebuie să pericliteze realizarea obiectivelor în domeniul igienei alimentelor. |
|
(8) |
Controalele oficiale privind producția de carne sunt necesare pentru a verifica dacă operatorii din sectorul alimentar respectă regulile de igienă, precum și criteriile și obiectivele stabilite de legislația comunitară. Aceste controale trebuie să includă audituri ale activităților operatorilor din sectorul alimentar și inspecții, inclusiv verificări ale controalelor efectuate chiar de operatori. |
|
(9) |
Este necesar ca sarcinile de audit și de inspecție în abatoare, în unitățile de prelucrare a vânatului și în anumite secții de tranșare să fie realizate de către medicii veterinari oficiali, având în vedere competențele specializate de care aceștia dispun. Statele membre trebuie să poată decide cui trebuie să îi fie încredințate sarcinile de audit și de inspecție în celelalte tipuri de unități. |
|
(10) |
Controalele oficiale privind producția de moluște bivalve vii și produsele pescărești sunt necesare pentru a verifica dacă sunt respectate criteriile și obiectivele stabilite de legislația comunitară. Controalele oficiale privind producția de moluște bivalve vii trebuie să vizeze în special zonele de relocare și de producție precum și produsul final. |
|
(11) |
Controalele oficiale privind producția de lapte crud sunt necesare pentru a verifica dacă sunt respectate criteriile și obiectivele stabilite de legislația comunitară. Aceste controale oficiale trebuie să vizeze în special exploatațiile pentru produse lactate și laptele crud la colectarea acestuia. |
|
(12) |
Cerințele prezentului regulament trebuie să se aplice numai în momentul în care intră în vigoare toate elementele noii legislații privind igiena alimentelor. Este, de asemenea, necesar să se prevadă un termen de optsprezece luni cel puțin între data intrării în vigoare și cea a aplicării noilor norme, pentru a lăsa autorităților competente și industriilor în cauză timpul necesar adaptării. |
|
(13) |
Este necesar să se adopte măsurile corespunzătoare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitare a competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (6), |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Articolul 1
Domeniul de aplicare
(1) Prezentul regulament stabilește norme specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală.
(2) Prezentul regulament se aplică numai activităților și persoanelor care țin de domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 853/2004.
(3) Realizarea controalelor oficiale în temeiul prezentului regulament nu aduce atingere răspunderii juridice primare a operatorilor din sectorul alimentar, care constă în asigurarea siguranței alimentelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor generale și a cerințelor generale ale legislației comunitare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentelor și de stabilire a procedurilor privind siguranța alimentelor (7), și răspunderii civile sau penale care decurge din nerespectarea obligațiilor acestora.
Articolul 2
Definiții
(1) În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:
|
(a) |
„control oficial”: orice formă de control efectuat de către autoritatea competentă pentru a verifica respectarea legislației privind alimentele, inclusiv normele privind sănătatea animală și bunăstarea animalelor; |
|
(b) |
„verificare”: operațiunea care constă în a verifica, prin intermediul unei examinări și al prezentării elementelor obiective, dacă au fost respectate cerințele specificate; |
|
(c) |
„autoritate competentă”: autoritatea centrală a unui stat membru competentă pentru efectuarea unor controale veterinare sau orice altă autoritate căreia i-a fost delegată această competență; |
|
(d) |
„audit”: o examinare metodică și independentă pentru a determina dacă activitățile și rezultatele acestora sunt în conformitate cu dispozițiile prestabilite și dacă aceste dispoziții sunt puse în aplicare în mod efectiv și sunt corespunzătoare în vederea atingerii obiectivelor; |
|
(e) |
„inspecție”: examinarea unităților, animalelor și alimentelor, a prelucrării acestora, a întreprinderilor din sectorul alimentar, a sistemelor de gestionare și de producție ale acestora, inclusiv a documentelor, a testelor privind produsul finit și a practicilor de nutriție a animalelor, precum și a originii și destinației intrărilor și a ieșirilor, pentru a verifica dacă sunt în conformitate cu cerințele legale în toate cazurile; |
|
(f) |
„medic veterinar oficial”: un medic veterinar autorizat, în temeiul prezentului regulament, să acționeze în această calitate și numit de către autoritatea competentă; |
|
(g) |
„medic veterinar desemnat”: un medic veterinar desemnat de către autoritatea competentă în vederea punerii în aplicare pentru aceasta din urmă a controalelor oficiale specifice în exploatații; |
|
(h) |
„personal auxiliar oficial”: personal auxiliar autorizat, în temeiul prezentului regulament, să acționeze în această calitate, numit de autoritatea competentă și care lucrează sub autoritatea și responsabilitatea unui medic veterinar oficial; și |
|
(i) |
„marcă de sănătate”: marcă indicând, în cazul în care este aplicată, că au fost efectuate controale oficiale în conformitate cu prezentul regulament. |
(2) Se aplică, de asemenea, definițiile stabilite de următoarele regulamente, în cazul în care este necesar:
|
(a) |
Regulamentul (CE) nr. 178/2002; |
|
(b) |
definițiile de „subprodus animal”, „EST” (encefalopatii spongiforme transmisibile) și „material cu riscuri specificate” menționate în Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a regulilor sanitare privind produsele secundare animale care nu sunt destinate consumului uman (8); |
|
(c) |
Regulamentul (CE) nr. 852/2004, cu excepția definiției pentru termenul „autoritate competentă” și |
|
(d) |
Regulamentul (CE) nr. 853/2004. |
CAPITOLUL II
CONTROALE OFICIALE PRIVIND UNITĂȚI COMUNITARE
Articolul 3
Autorizarea unităților
|
(1) |
|
(2) În ceea ce privește navele fabrică și navele frigorifice sub pavilionul unui stat membru, se pot prelungi, după caz, perioadele maxime de trei și șase luni privind autorizarea condiționată a altor unități. Cu toate acestea, durata unei autorizații condiționate nu poate fi mai mare de douăsprezece luni în total. Inspecțiile acestor nave se efectuează în conformitate cu anexa III.
(3) Autoritatea competentă dă tuturor unităților desemnate, inclusiv celor care au obținut o autorizație condiționată, un număr de autorizație, căruia i se pot adăuga coduri pentru a indica tipurile de produse de origine animală fabricate. În ceea ce privește piețele cu ridicata, la numărul de autorizație se pot adăuga numere secundare care să indice unitățile sau grupurile de unități de vânzare sau de fabricare a produselor de origine animală.
|
(4) |
|
(5) Alineatele (1), (2) și (3) se aplică de asemenea:
|
(a) |
unităților care au început introducerea pe piață a produselor de origine animală la data aplicării prezentului regulament sau după această dată și |
|
(b) |
unităților care introduc deja pe piață produse de origine animală, dar care nu erau supuse unei obligații precedente de autorizare. În acest caz, vizita la fața locului a autorității competente necesară în temeiul alineatului (1) se efectuează imediat ce este posibil. |
Alineatul (4) se aplică, de asemenea, unităților desemnate care au introdus pe piață produse de origine animală în conformitate cu legislația comunitară imediat înainte de aplicarea prezentului regulament.
(6) Statele membre actualizează listele unităților desemnate și, de asemenea, înscriu fiecare număr de autorizație și alte informații relevante și le fac accesibile celorlalte state membre și publicului într-un mod care poate fi precizat în conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2).
Articolul 4
Principii generale în domeniul controalelor oficiale privind toate produsele de origine animală care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament
(1) Statele membre se asigură că operatorii din sectorul alimentar oferă toată asistența necesară pentru a garanta punerea în aplicare în mod eficient a controalelor oficiale de către autoritatea competentă.
Acestea asigură, în special:
|
— |
accesul la toate clădirile, spațiile, instalațiile sau alte infrastructuri; |
|
— |
prezentarea oricărui document sau registru cerut în temeiul prezentului regulament sau pe care autoritatea competentă îl consideră necesar pentru a evalua situația. |
(2) Autoritatea competentă efectuează controale oficiale pentru a se asigura că operatorii din sectorul alimentar respectă cerințele prevăzute în:
|
(a) |
Regulamentul (CE) nr. 852/2004; |
|
(b) |
Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și |
|
(c) |
Regulamentul (CE) nr. 1774/2002. |
(3) Controalele oficiale menționate la alineatul (1) cuprind:
|
(a) |
audituri privind buna practică de igienă și procedurile bazate pe analiza riscurilor și puncte critice de control (HACCP); |
|
(b) |
controalele oficiale definite în articolele 5–8 și |
|
(c) |
orice sarcină specială de audit stabilită în anexe. |
(4) Auditurile privind buna practică de igienă verifică dacă operatorii din sectorul alimentar aplică în mod curent și corect procedurile privind cel puțin următoarele puncte:
|
(a) |
controalele informațiilor privind lanțul alimentar; |
|
(b) |
proiectarea și întreținerea spațiilor și echipamentelor; |
|
(c) |
igiena preoperațională, operațională și postoperațională; |
|
(d) |
igiena personalului; |
|
(e) |
pregătirea în domeniul igienei și al procedurilor de lucru; |
|
(f) |
lupta împotriva dăunătorilor; |
|
(g) |
calitatea apei; |
|
(h) |
controlul temperaturii și |
|
(i) |
controalele mărfurilor alimentare, care intră și ies din unitate, și ale documentelor care le însoțesc. |
(5) Auditurile privind procedurile bazate pe sistemul HACCP verifică dacă operatorii din sectorul alimentar aplică aceste proceduri în mod permanent și corect, având în mod special grijă ca procedurile să ofere garanțiile definite în secțiunea II din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Acestea stabilesc, în special, dacă procedurile oferă garanții, în măsura posibilului, că produsele de origine animală:
|
(a) |
sunt în conformitate cu criteriile microbiologice stabilite în cadrul legislației comunitare; |
|
(b) |
sunt în conformitate cu legislația comunitară privind reziduurile, contaminanții și substanțele interzise și |
|
(c) |
nu prezintă riscuri fizice cum ar fi corpurile străine. |
În cazul în care, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004, un operator din sectorul alimentar recurge la procedeele indicate în ghidurile pentru aplicarea principiilor sistemului HACCP în loc să-și stabilească propriile proceduri specifice, controlul trebuie să verifice dacă aceste ghiduri sunt utilizate corect.
(6) Verificarea respectării cerințelor Regulamentului (CE) nr. 853/2004 privind aplicarea mărcilor de identificare se efectuează în toate unitățile desemnate în conformitate cu regulamentul menționat, pe lângă controlul respectării altor cerințe din domeniul trasabilității.
(7) În ceea ce privește abatoarele, unitățile de manipulare a vânatului și secțiile de tranșare care comercializează carne proaspătă, sarcinile de audit prevăzute la alineatele (3) și (4) sunt puse în aplicare de către un medic veterinar oficial.
(8) La punerea în aplicare a sarcinilor de audit, autoritatea competentă urmărește, în mod special:
|
(a) |
să se asigure că, în toate etapele procesului de producție, personalul și activitățile acestuia în unitate respectă cerințele relevante ale regulamentelor menționate la alineatul (1) literele (a) și (b). Pentru a-și completa controlul, autoritatea competentă poate efectua controale de aptitudine pentru a se asigura că, din punctul de vedere al competențelor, personalul respectă parametrii specificați; |
|
(b) |
să verifice toate înregistrările relevante ale operatorilor din sectorul alimentar; |
|
(c) |
să preleve eșantioane pentru analizele de laborator, în cazul în care este necesar și |
|
(d) |
să justifice elementele luate în considerare și rezultatele auditului. |
(9) Natura și intensitatea sarcinilor de audit privind fiecare unitate sunt în funcție de riscul estimat. În acest sens, autoritatea competentă evaluează periodic:
|
(a) |
riscurile pentru sănătatea publică și, după caz, pentru sănătatea animală; |
|
(b) |
în cazul abatoarelor, aspectele legate de bunăstarea animalelor; |
|
(c) |
tipul de prelucrare efectuat și rezultatele acesteia și |
|
(d) |
înregistrările anterioare ale operatorului din sectorul alimentar în ceea ce privește respectarea legislației privind alimentele. |
Articolul 5
Carne proaspătă
Statele membre asigură efectuarea controalelor oficiale privind carnea proaspătă în conformitate cu anexa I.
|
1. |
Medicul veterinar oficial realizează sarcinile de inspecție în abatoarele, unitățile de prelucrare a vânatului și secțiile de tranșare care comercializează carne proaspătă, în conformitate cu cerințele generale prevăzute la anexa I capitolul II secțiunea I și cu cerințele specifice din secțiunea IV, în special în ceea ce privește:
|
|
2. |
Marcarea privind sănătatea pentru carcasele de ungulate domestice, de vânat de crescătorie, mamifere altele decât lagomorfele, de vânat mare sălbatic precum și semicarcasele, sferturile și bucățile rezultate din porționarea semicarcaselor în trei bucăți mari se efectuează în abator și în unitățile de prelucrare a vânatului în conformitate cu anexa I capitolul III secțiunea I. Mărcile de sănătate sunt aplicate de către medicul veterinar oficial sau cu responsabilitatea acestuia imediat după controalele oficiale în cazul în care acestea nu au constatat nici una dintre neregulile care pot transforma carnea în carne improprie pentru consumul uman. |
|
3. |
După ce a efectuat controalele prevăzute la punctele 1 și 2, medicul veterinar oficial ia măsurile corespunzătoare enunțate în anexa I secțiunea II, în special în ceea ce privește:
|
|
4. |
Personalul auxiliar oficial poate asista medicul veterinar oficial la efectuarea controalelor derulate în conformitate cu anexa I secțiunile I și II, așa cum este specificat în secțiunea III capitolul I. În acest caz, aceștia funcționează în cadrul unei echipe independente. |
|
5. |
|
|
6. |
|
|
7. |
Statele membre se asigură ca medicii veterinari oficiali și personalul auxiliar oficial să fie calificați și să urmeze o formare profesională în conformitate cu anexa I secțiunea III capitolul IV. |
Articolul 6
Moluște bivalve vii
Statele membre se asigură ca producția și introducerea pe piață a moluștelor bivalve, a echinodermelor, a tunicierilor și a gasteropodelor marine să fie supuse unor controale oficiale așa cum sunt prevăzute la anexa II.
Articolul 7
Produse pescărești
Statele membre asigură efectuarea unor controale oficiale privind produsele pescărești în conformitate cu anexa III.
Articolul 8
Lapte crud și produse lactate
Statele membre asigură efectuarea unor controale oficiale privind laptele crud și produsele lactate în conformitate cu anexa IV.
Articolul 9
Măsuri în caz de nerespectare
(1) În cazul în care autoritatea competentă constată nerespectarea regulamentelor menționate la articolul 4 alineatul (2) literele (a) și (b), aceasta ia măsurile corespunzătoare pentru ca operatorul din sectorul alimentar să remedieze situația. Pentru a decide care sunt măsurile care trebuie adoptate, autoritatea competentă ia în considerare natura nerespectării și antecedentele operatorului din sectorul alimentar în ceea ce privește nerespectarea legislației.
(2) Aceste măsuri cuprind, după caz, următoarele dispoziții:
|
(a) |
impunerea unor proceduri sanitare sau a oricărei alte măsuri corective considerată necesară pentru garantarea siguranței produselor de origine animală sau a respectării dispozițiilor legislative relevante; |
|
(b) |
restricția sau interdicția de introducere pe piață, de import sau de export pentru produsele de origine animală; |
|
(c) |
supravegherea sau, în cazul în care este necesar, organizarea returnării, a retragerii și/sau a distrugerii produselor de origine animală; |
|
(d) |
autorizarea de utilizare a produselor de origine animală în alte scopuri decât cele cărora le erau destinate inițial; |
|
(e) |
suspendarea activităților sau închiderea unei părți sau a întregii întreprinderi din sectorul alimentar în cauză pentru o perioadă corespunzătoare; |
|
(f) |
suspendarea sau retragerea autorizației unității; |
|
(g) |
pentru loturile care provin din țări terțe, sechestrul urmat de distrugere sau reexpediere; |
|
(h) |
orice altă măsură considerată pertinentă de către autoritatea competentă. |
(3) Autoritatea competentă furnizează operatorului respectiv din sectorul alimentar sau unui reprezentant al acestui operator:
|
(a) |
o notificare scrisă privind decizia referitoare la măsurile care trebuie luate în conformitate cu alineatul (1), însoțită de motivele acestei decizii și |
|
(b) |
informații privind căile de atac împotriva unor astfel de decizii precum și procedurile și termenele care se aplică. |
După caz, autoritatea competentă notifică, de asemenea, decizia sa autorității competente a statului membru de expediere.
CAPITOLUL III
PROCEDURI REFERITOARE LA IMPORTURI
Articolul 10
Principii generale și condiții
În scopul asigurării uniforme a principiilor și condițiilor menționate la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, se aplică procedurile prevăzute de prezentul capitol.
Articolul 11
Lista țărilor terțe și a părților din țările terțe de unde este autorizat importul anumitor produse de origine animală
(1) Produsele de origine animală sunt importate numai dintr-o țară terță sau dintr-o parte a unei țări terțe înscrise pe o listă întocmită și actualizată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19 alineatul (2).
(2) O țară terță este menționată pe aceste liste numai în cazul în care în această țară a avut loc un control comunitar și în cazul în care demonstrează că autoritatea competentă oferă garanții corespunzătoare, cum sunt cele specificate la alineatul (4). Cu toate acestea, o țară terță poate fi înscrisă pe aceste liste fără să fi avut loc un control comunitar:
|
(a) |
în cazul în care riscul determinat în conformitate cu articolul 18 punctul 18 nu justifică acest control și |
|
(b) |
în cazul în care se stabilește, cu ocazia deciziei de a adăuga o țară terță pe o listă întocmită în conformitate cu alineatul (1), că alte informații arată că autoritatea competentă oferă garanțiile necesare. |
(3) Listele întocmite în conformitate cu prezentul articol pot fi combinate cu alte liste stabilite în scopuri privind sănătatea publică sau sănătatea animală.
(4) Cu ocazia întocmirii sau a actualizării listelor, se iau în considerare, în special, următoarele criterii:
|
(a) |
legislația țării terțe privind:
|
|
(b) |
organizarea autorităților competente din țara terță, competențele de care dispun acestea, gradul acestora de independență, supervizarea al cărei obiect sunt precum și puterea de care dispun pentru a garanta respectarea efectivă a legislației; |
|
(c) |
formarea profesională a personalului pentru punerea în aplicare a controalelor oficiale; |
|
(d) |
resursele, inclusiv instalațiile pentru diagnosticare, de care dispun autoritățile competente; |
|
(e) |
existența și punerea în aplicare a procedurilor documentate de control și a sistemelor de control în funcție de priorități; |
|
(f) |
după caz, situația în domeniul sănătății animale, precum și procedurile de notificare a epizootiilor la serviciile Comisiei și organismelor internaționale competente; |
|
(g) |
domeniul de aplicare și realizarea controalelor în cazul importului de animale și de produse de origine animală; |
|
(h) |
asigurările pe care le poate oferi țara terță privind conformitatea sau echivalența cu cerințele comunitare; |
|
(i) |
condițiile de igienă, aplicate efectiv produselor de origine animală destinate Comunității, în timpul producției, fabricației, manipulării, depozitării și expedierii; |
|
(j) |
orice experiență câștigată în domeniul comercializării produsului care provine din țara terță și rezultatele controalelor efectuate eventual la import; |
|
(k) |
rezultatele controalelor comunitare efectuate în țara terță, și în special rezultatele evaluării autorităților competente, și măsurile luate de către autoritățile competente pe baza recomandărilor care le-au fost comunicate în urma unui control comunitar; |
|
(l) |
existența, punerea în aplicare și comunicarea programelor aprobate de luptă împotriva zoonozelor și |
|
(m) |
existența, punerea în aplicare și comunicarea unui program aprobat de supraveghere a reziduurilor. |
(5) Comisia adoptă măsurile necesare pentru ca publicul să aibă acces la versiunile actualizate ale tuturor listelor întocmite sau actualizate în conformitate cu prezentul articol.
Articolul 12
Lista unităților din care este autorizat importul anumitor produse de origine animală
(1) Produsele de origine animală pot fi importate în Comunitate numai în cazul în care au fost expediate din unități înscrise pe listele întocmite și actualizate în conformitate cu prezentul articol, în cazul în care au fost obținute sau preparate în astfel de unități, cu excepția:
|
(a) |
cazului în care s-a hotărât, după caz, în conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2), că garanțiile oferite de o anumită țară terță în ceea ce privește importul anumitor produse de origine animală sunt de așa natură încât procedura prevăzută de prezentul articol nu este necesară în vederea asigurării respectării cerințelor alineatului (2) și |
|
(b) |
cazurilor menționate la anexa V. |
De asemenea, carnea proaspătă, carnea tocată, preparatele din carne, produsele din carne și carnea separată mecanic (MDM) pot fi importate în comunitate numai în cazul în care au fost produse din carne obținută în abatoare și secții de tranșare care sunt înscrise pe listele întocmite și actualizate în conformitate cu prezentul articol sau în unități comunitare desemnate.
(2) O unitate poate fi înscrisă pe o astfel de listă numai în cazul în care autoritatea competentă din țara terță de origine oferă garanții:
|
(a) |
că respectiva unitate, precum și orice unitate care manipulează materii prime de origine animală utilizate la fabricarea produselor de origine animală în cauză, respectă cerințele comunitare relevante, în special cele din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 sau cele care au fost definite ca echivalente cu aceste cerințe cu ocazia luării deciziei de a se adăuga această țară terță pe lista pertinentă în conformitate cu articolul 11; |
|
(b) |
că un serviciu oficial de inspecție din această țară supraveghează unitățile, și pune la dispoziția Comisiei, în cazul în care este necesar, toate informațiile relevante privind unitățile furnizoare de materii prime și |
|
(c) |
că acest serviciu dispune de o putere efectivă pentru a împiedica unitățile să exporte în Comunitate în cazul în care acestea nu respectă cerințele menționate la litera (a). |
(3) Autoritățile competente din țările terțe înscrise pe listele întocmite și actualizate în conformitate cu articolul 11 oferă garanții că listele cu unitățile menționate la alineatul (1) sunt întocmite, actualizate și comunicate Comisiei.
|
(4) |
|
(5) Comisia asigură ca versiunile actualizate ale tuturor listelor să fie accesibile publicului.
Articolul 13
Moluște bivalve, echinoderme, tunicieri și gasteropode marine vii
(1) Sub rezerva articolului 12 alineatul (1) litera (b), moluștele bivalve, echinodermele, tunicierii și gasteropodele marine vii provin din zone de producție din țări terțe care sunt înscrise pe listele întocmite și actualizate în conformitate cu articolul 12.
(2) Cerința din alineatul (1) nu se aplică pectinidelor recoltate în afara zonelor de producție clasificate. Cu toate acestea, controalele oficiale privind pectinidele au loc în conformitate cu anexa II capitolul III.
|
(3) |
|
(4) Comisia ia măsurile necesare pentru ca publicului să îi fie accesibile versiunile actualizate ale tuturor listelor întocmite sau actualizate în conformitate cu prezentul articol.
Articolul 14
Documente
(1) În cazul în care sunt importate în Comunitate, loturile de produse de origine animală sunt însoțite de un document care răspunde cerințelor menționate la anexa VI.
(2) Documentul atestă că produsele respectă:
|
(a) |
cerințele menționate pentru produsele în cauză în temeiul Regulamentului (CE) nr. 852/2004 și Regulamentului (CE) nr. 853/2004 și toate dispozițiile echivalente cu aceste cerințe și |
|
(b) |
orice condiție specială în domeniul importului stabilită în conformitate cu articolul 18 punctul 19. |
(3) Documentele pot include detalii cerute de alte dispoziții comunitare privind sănătatea publică și animală.
(4) Pot fi acordate derogări de la alineatul (1) în conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2), în cazul în care este posibil ca garanțiile menționate la alineatul (2) din prezentul articol să fie obținute în alt mod.
Articolul 15
Dispoziții speciale pentru produsele pescărești
(1) Procedurile prevăzute de prezentul articol nu se aplică produselor pescărești proaspete debarcate în Comunitate direct dintr-o navă de pescuit care navighează sub pavilionul unei țări terțe.
Controalele oficiale privind aceste produse pescărești se efectuează în conformitate cu anexa III.
|
(2) |
|
(3) În cazul în care produsele pescărești sunt importate direct de pe nave de pescuit sau de pe nave frigorifice, documentul necesar în temeiul articolului 14 poate fi înlocuit de un document semnat de către căpitan.
(4) Normele de aplicare ale prezentului articol pot fi stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2).
CAPITOLUL IV
Dispoziții finale
Articolul 16
Dispoziții de aplicare și dispoziții tranzitorii
Dispozițiile de aplicare și dispozițiile tranzitorii sunt adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2).
Articolul 17
Modificarea și adaptarea anexelor
(1) Anexele I, II, III, IV, V și VI pot fi modificate sau completate pentru a lua în considerare progresul științific și tehnic în conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2).
(2) Pot fi acordate derogări de la anexele I, II, III, IV, V și VI în conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2), cu condiția ca derogările respective să nu afecteze realizarea obiectivelor stabilite în prezentul regulament.
(3) Statele membre pot adopta, fără a periclita realizarea obiectivelor stabilite în prezentul regulament, în conformitate cu alineatele (4)–(7), măsuri naționale prin adaptarea cerințelor menționate la anexa I.
(4) Măsurile naționale prevăzute la alineatul (3):
|
(a) |
au drept obiect:
|
|
(b) |
se referă, în special, la următoarele elemente ale anexei I:
|
(5) Orice stat membru care dorește să adopte măsuri naționale precum cele menționate la alineatul (3) informează Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta. Fiecare notificare:
|
(a) |
furnizează o descriere detaliată a cerințelor pentru care statul membru în cauză estimează că este necesară o adaptare și indică natura adaptării menționate; |
|
(b) |
descrie unitățile în cauză; |
|
(c) |
explică motivele adaptării, inclusiv, după caz, prin furnizarea unei sinteze a analizei riscurilor realizată și prin indicarea oricărei măsuri care trebuie luată pentru ca adaptarea să nu pericliteze realizarea obiectivelor prezentului regulament și |
|
(d) |
comunică orice altă informație pertinentă. |
(6) Celelalte state membre dispun de un interval de trei luni de la data primirii notificării menționate la alineatul (5) pentru a transmite observațiile, în scris, Comisiei. Aceasta poate și, în cazul în care primește observații scrise de la unul sau mai multe state membre, trebuie să consulte statele membre întrunite în cadrul comitetului menționat la articolul 19 alineatul (1). Comisia poate hotărî, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19 alineatul (2), dacă măsurile respective pot fi aplicate, sub rezerva modificărilor corespunzătoare, în cazul în care este necesar. După caz, Comisia poate propune măsuri generale în conformitate cu alineatele (1) sau (2) din prezentul articol.
(7) Un stat membru poate adopta măsuri naționale prin adaptarea cerințelor anexei I numai:
|
(a) |
în conformitate cu o hotărâre luată prin respectarea alineatului (6) sau |
|
(b) |
în cazul în care, la o lună după expirarea termenului prevăzut la alineatul (6), comisia nu a informat statele membre că a primit observații scrise sau că are intenția să propună adoptarea unei decizii luate prin respectarea alineatului (6). |
(8) În cazul în care un stat membru adoptă măsuri naționale pentru realizarea proiectelor pilot de testare a noilor metode privind controalele vizând condițiile de igienă în ceea ce privește carnea în conformitate cu alineatele (3)–(7), statul membru comunică rezultatele Comisiei imediat ce sunt disponibile. Comisia ia în considerare oportunitatea propunerii unor măsuri generale în conformitate cu alineatul (1).
Articolul 18
Decizii specifice
Fără a aduce atingere caracterului general al articolului 16 și al articolului 17 alineatul (1), pot fi adoptate dispoziții de aplicare sau modificări ale anexelor I, II, III, IV, V sau VI în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19 alineatul (2), pentru a preciza:
|
1. |
examenele care să evalueze aptitudinile operatorilor din sectorul alimentar și ale personalului acestora; |
|
2. |
metoda care permite comunicarea rezultatelor inspecției; |
|
3. |
criteriile care permit stabilirea momentului în care, pe baza unei analize a riscurilor, nu este necesar ca medicul veterinar oficial să fie prezent în abatoare sau în unitățile de prelucrare a vânatului pe toată durata inspecțiilor ante-mortem și post-mortem; |
|
4. |
normele privind conținutul testelor pentru medicii veterinari oficiali și personalul auxiliar oficial; |
|
5. |
criteriile microbiologice care permit controlul proceselor în raport cu igiena unităților; |
|
6. |
celelalte proceduri posibile, examenele serologice sau alte teste de laborator care oferă garanții cel puțin echivalente cu cele oferite de procedurile specifice de inspecție post-mortem descrise în anexa I secțiunea IV și care pot, prin urmare, să le înlocuiască, în cazul în care autoritatea competentă hotărăște acest lucru; |
|
7. |
circumstanțele în care nu sunt necesare anumite proceduri de inspecție post-mortem descrise în anexa I secțiunea IV, în funcție de exploatația, de regiunea sau de țara de origine și pe baza principiilor analizei riscurilor; |
|
8. |
regulile care se aplică testelor de laborator; |
|
9. |
tratamentul la temperaturi joase aplicat cărnii în caz de cisticercoză și de trichineloză; |
|
10. |
condițiile în care anumite exploatații și regiuni pot fi oficial declarate indemne de cisticerci sau de trichine; |
|
11. |
metodele care se aplică pentru examinarea condițiilor menționate la anexa I secțiunea IV capitolul IX; |
|
12. |
pentru porcii de îngrășat, criteriile pentru condițiile controlate de adăpost și sistemele de producție integrată; |
|
13. |
criteriile de clasificare a zonelor de producție și zonele de relocare pentru moluștele bivalve vii în cooperare cu laboratorul comunitar de referință în cauză, și anume:
|
|
14. |
criteriile organoleptice pentru evaluarea prospețimii produselor pescărești; |
|
15. |
limitele analitice, metodele de analiză, precum și planurile de eșantionare care trebuie utilizate pentru controalele oficiale ale produselor pescărești menționate în cadrul anexei III, inclusiv în ceea ce privește paraziții și contaminanții mediului înconjurător; |
|
16. |
metoda pe care o va utiliza Comisia pentru ca listele țărilor terțe și unităților aflate în țări terțe să fie accesibile publicului, în conformitate cu articolele 11, 12, 13 și 15; |
|
17. |
modelele de documente și criteriile de utilizare a documentelor computerizate; |
|
18. |
criteriile de determinare a riscurilor pe care le prezintă produsele speciale de origine animală importate în Comunitate; |
|
19. |
condițiile speciale pentru importul anumitor produse de origine animală, luând în considerare riscurile asociate, informațiile furnizate de către țările terțe în cauză și, după caz, rezultatele controalelor efectuate de către Comunitate în aceste țări terțe. Aceste condiții speciale de import pot fi stabilite pentru un anume produs de origine animală sau pentru un grup de produse. Acestea se pot aplica unei anumite țări terțe, anumitor regiuni ale unei țări terțe sau unui grup de țări terțe și |
|
20. |
condițiile care reglementează importul de produse de origine animală dintr-o țară terță sau dintr-o regiune a unei țări terțe, în conformitate cu un acord de echivalență sau ca urmare a unui audit satisfăcător, prin recunoașterea faptului că dispozițiile în vigoare în această țară terță sau în această regiune oferă garanții echivalente celor oferite de dispozițiile în vigoare în comunitate, în cazul în care țara terță furnizează dovezi obiective în acest sens. |
Articolul 19
Procedura de comitet
(1) Comisia este asistată de comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătate animală înființat prin articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 al acesteia.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.
(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.
Articolul 20
Consultarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentelor
Comisia consultă Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor în problemele care țin de domeniul de aplicare a prezentului regulament, în cazul în care este necesar, în special:
|
1. |
înainte de a propune modificarea cerințelor speciale privind procedurile de inspecție post-mortem enumerate în anexa I secțiunea IV; |
|
2. |
înainte de a propune modificarea normelor stabilite în anexa I secțiunea IV capitolul IX privind carnea animalelor pentru care inspecția post-mortem a identificat leziuni care indică o bruceloză sau o tuberculoză; și |
|
3. |
înainte de a propune dispozițiile de aplicare în domeniile prevăzute la articolul 18 punctele 5–15. |
Articolul 21
Raport către Parlamentul European și Consiliu
(1) Până la data de 20 mai 2009, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport care analizează experiența dobândită în cadrul aplicării prezentului regulament.
(2) După caz, Comisia anexează la raport propuneri corespunzătoare.
Articolul 22
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică după 18 luni de la data intrării în vigoare a următoarelor acte:
|
(a) |
Regulamentul (CE) nr. 852/2004; |
|
(b) |
Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și |
|
(c) |
Directiva 2004/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 de abrogare a anumitor directive privind igiena mărfurilor alimentare și normele sanitare care reglementează producția și introducerea pe piață a anumitor produse de origine animală destinate consumului uman (9). |
Cu toate acestea, prezentul regulament nu se aplică înainte de data de 1 ianuarie 2006.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Strasburg, 29 aprilie 2004.
Pentru Parlamentul European
Președintele
P. COX
Pentru Consiliu
Președintele
M. Mc DOWELL
(1) JO C 262 E, 29.10.2002, p. 449.
(2) JO C 95, 23.4.2003, p. 22.
(3) Avizul Parlamentului European din 5 iunie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), poziția comună a Consiliului din 27 octombrie 2003 (JO C 48 E, 24.2.2004, p. 82), poziția Parlamentului European din 30 martie 2004 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 16 aprilie 2004.
(4) JO L 139, 30.4.2004, p. 3.
(5) JO L 139, 30.4.2004, p. 22.
(6) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(7) JO L 31, 1.2.2002, p. 1, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).
(8) JO L 273, 10.10.2002, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 813/2003 al Comisiei (JO L 117, 13.5.2003, p. 22).
(9) JO L 157, 30.4.2004, p. 33.
ANEXA I
CARNE PROASPĂTĂ
SECȚIUNEA I: ÎNDATORIRILE MEDICULUI VETERINAR OFICIAL
CAPITOLUL I: ÎNDATORIRI PRIVIND CONTROLUL
(1) În afara cerințelor generale de la articolul 4 alineatul (4) privind auditurile pentru buna practică în ceea ce privește igiena, medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar respectă în permanență propriile proceduri privind fiecare colectare, transport, depozitare, manipulare, prelucrare și utilizare sau eliminare a subproduselor de origine animală, inclusiv materialele cu riscuri specificate care se află în responsabilitatea operatorului din sectorul alimentar.
(2) În afara cerințelor generale de la articolul 4 alineatul (5) privind auditurile bazate pe principiile HACCP, medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că procedurile operatorilor oferă garanții că, în măsura posibilului, carnea:
|
(a) |
nu prezintă anomalii sau alterări fiziopatologice; |
|
(b) |
nu prezintă urme de contaminare, cu materii fecale sau de alt fel și |
|
(c) |
nu conține materiale cu riscuri specificate, cu excepția cazului în care acest lucru este prevăzut de legislația comunitară, și au fost produse în conformitate cu legislația comunitară în domeniul EST. |
CAPITOLUL II: ÎNDATORIRI PRIVIND INSPECȚIA
În cazul în care îndeplinește îndatoririle privind inspecția în conformitate cu prezentul capitol, medicul veterinar oficial trebuie să ia în considerare rezultatele auditurilor efectuate în conformitate cu articolul 4 și cu capitolul I din prezenta anexă. Este necesar ca, după caz, medicul veterinar oficial să identifice în consecință îndatoririle privind inspecția.
A. Informații privind lanțul alimentar
(1) Medicul veterinar oficial trebuie să controleze și să analizeze informațiile relevante care provin din registrele exploatației de origine a animalelor destinate sacrificării și să ia în considerare rezultatele temeinic justificate ale acestui control și ale acestei analize în cazul în care efectuează inspecții ante-mortem și post-mortem.
(2) În cazul în care îndeplinește îndatoririle privind inspecția, medicul veterinar oficial trebuie să ia în considerare certificatele oficiale care însoțesc animalele și eventualele declarații ale medicilor veterinari care efectuează controale la nivelul producției primare, inclusiv ale medicilor veterinari oficiali și desemnați.
(3) În cazul în care operatorii din sectorul alimentar care intervin în lanțul alimentar iau măsuri suplimentare pentru a oferi garanții privind siguranța alimentelor, prin punerea în aplicare a sistemelor integrate, a sistemelor particulare de control, a unei proceduri de certificare independentă de către terțe persoane sau prin alte mijloace și, în cazul în care aceste măsuri sunt suficient detaliate iar animalele cuprinse în aceste sisteme pot fi identificate cu certitudine, medicul veterinar oficial poate lua în considerare toate acestea în cadrul îndatoririlor sale privind inspecția și verificarea procedurilor bazate pe sistemul HACCP.
B. Inspecția ante-mortem
(1) Sub rezerva punctelor (4) și (5):
|
(a) |
medicul veterinar oficial trebuie să efectueze o inspecție ante-mortem a tuturor animalelor înainte de sacrificare; |
|
(b) |
această inspecție trebuie să aibă loc în termen de 24 de ore după sosirea animalelor la abator și la mai puțin de 24 de ore înainte de sacrificare. |
De asemenea, medicul veterinar oficial poate cere o inspecție în orice alt moment.
(2) Inspecția ante-mortem trebuie să permită în special determinarea, în ceea ce privește animalul inspectat în cauză, a existenței vreunui semn:
|
(a) |
care să indice că a fost periclitată bunăstarea animalelor sau |
|
(b) |
a unei stări oarecare care ar putea afecta sănătatea animală și umană, care contribuie la depistarea zoonozelor și bolilor menționate în lista A sau, după caz, în lista B a Oficiului Internațional pentru Epizootii (OIE). |
(3) În afara inspecției curente ante-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze o inspecție clinică a tuturor animalelor pe care operatorul din sectorul alimentar sau un membru al personalului auxiliar oficial este posibil să le fi separat de restul animalelor.
(4) În cazul sacrificării de urgență în exteriorul abatorului și în cazul în care este vorba de vânat sălbatic, medicul veterinar oficial trebuie să examineze, la abator sau în unitatea de prelucrare a vânatului, declarația care însoțește carcasa animalului și care este eliberată de medicul veterinar sau de persoana calificată, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
(5) În cazul în care acest lucru este prevăzut în secțiunea III capitolul II sau în secțiunea IV, inspecția ante-mortem poate fi efectuată în exploatația de origine. În acest caz, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze inspecția ante-mortem la abator numai în cazurile și în măsura indicate.
C. Bunăstarea animalelor
Medicul veterinar oficial trebuie să verifice dacă au fost respectate normele comunitare și naționale care se aplică în domeniul bunăstării animalelor, în special cele care se referă la protecția animalelor în momentul sacrificării și în timpul transportului.
D. Inspecția post-mortem
(1) Carcasa și organele care însoțesc animalul trebuie să fie supuse imediat după sacrificare unei inspecții post-mortem. Toate suprafețele externe trebuie să fie examinate. În acest scop, este posibil să fie necesară manipularea cu ușurință a carcasei și a organelor comestibile sau poate fi nevoie de instalații tehnice. Problema detectării zoonozelor și bolilor care sunt înscrise în lista A a OIE și, după caz, în lista B a OIE va fi tratată cu mare atenție. Este necesar ca viteza liniei de sacrificare și efectivele de personal de inspecție prezente să fie adaptate pentru a se putea efectua o inspecție corespunzătoare.
(2) În cazul în care se consideră necesar, se efectuează examinări suplimentare, cum sunt palpările și incizarea anumitor părți ale carcasei și ale organelor comestibile, precum și testări în laborator pentru a:
|
(a) |
pune un diagnostic definitiv sau |
|
(b) |
detecta
în special în cazul animalelor supuse unei sacrificări de urgență. |
(3) Este necesar ca medicul veterinar oficial să ceară despicarea longitudinală în două semicarcase, urmând coloana vertebrală, a carcaselor de solipede domestice, de bovine în vârstă de peste șase luni și de porci domestici în vârstă de peste patru săptămâni, în vederea inspecției post-mortem. În cazul în care este necesar pentru inspecție, medicul veterinar oficial poate, de asemenea, cere ca orice cap sau carcasă să fie despicate în lungime. Cu toate acestea, pentru a se ține seama de obiceiurile alimentare specifice, de dezvoltarea tehnologică sau de situații specifice privind sănătatea animală, autoritatea competentă poate autoriza să nu fie despicate în două carcasele de solipede domestice, de bovine în vârstă de peste șase luni și de porci domestici în vârstă de peste patru săptămâni destinate inspecției.
(4) În timpul inspecției, trebuie luate precauții pentru a se asigura reducerea la minimum a riscului de contaminare a cărnii prin operațiuni cum sunt palparea, tranșarea sau incizarea.
(5) În cazul sacrificării de urgență, carcasa face obiectul, cât mai rapid posibil, unei inspecții post-mortem în conformitate cu punctele (1) – (4) înainte de a fi declarată corespunzătoare pentru consumul uman.
E. Materiale cu riscuri specificate și alte subproduse de origine animală
În conformitate cu normele comunitare specifice privind materialele cu riscuri specificate și alte subproduse de origine animală, medicul veterinar oficial trebuie să controleze îndepărtarea, separarea și, după caz, marcarea acestor produse. Acesta trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar ia toate măsurile necesare pentru a evita contaminarea cărnii prin materiale cu riscuri specificate în timpul sacrificării (inclusiv în timpul asomării) și îndepărtării acestora.
F. Teste de laborator
(1) Medicul veterinar oficial trebuie să asigure efectuarea unei eșantionări, identificarea și manipularea corectă a probelor și trimiterea acestora la laboratorul corespunzător în cadrul:
|
(a) |
supravegherii și controlului zoonozelor și agenților acestora; |
|
(b) |
unor testări specifice în laborator pentru diagnosticarea EST în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (1); |
|
(c) |
detectării substanțelor sau produselor neautorizate și al controlului substanțelor reglementate, în special în cadrul planurilor naționale de supraveghere a reziduurilor prevăzute în Directiva 96/23/CE a Consiliului (2) și |
|
(d) |
detectării bolilor înscrise în lista A a OIE și, după caz, în lista B a OIE. |
(2) Este, de asemenea, necesar ca medicul veterinar oficial să se asigure că toate celelalte teste de laborator necesare sunt efectuate.
CAPITOLUL III: MARCAREA PRIVIND SĂNĂTATEA
(1) Este necesar ca medicul veterinar oficial să controleze marcarea privind sănătatea și mărcile folosite.
(2) Medicul veterinar oficial trebuie, în special, să asigure că:
|
(a) |
marca de sănătate este aplicată numai pentru animale (ungulate domestice, mamifere vânat de crescătorie, altele decât lagomorfele, și vânat mare sălbatic) care au fost supuse unei inspecții ante-mortem și post-mortem în conformitate cu prezentul regulament și în cazul în care nu există nici un motiv de a declara carnea improprie pentru consumul uman. Cu toate acestea, marca de sănătate poate fi aplicată înainte ca rezultatele examenului trichineloscopic să fie disponibile, în cazul în care medicul veterinar oficial este sigur că acea carne care provine de la animalul în cauză va fi introdusă pe piață numai în cazul în care rezultatele respective sunt satisfăcătoare și că |
|
(b) |
marca de sănătate se aplică cu o ștampilă cu tuș sau cu foc pe fața exterioară a carcaselor, astfel încât, în cazul în care carcasele sunt tranșate în semicarcase sau în sferturi sau în cazul în care semicarcasele sunt tranșate în trei bucăți, fiecare bucată să aibă o marcă de sănătate. |
(3) Marca de sănătate trebuie să fie o marcă ovală cu o lățime de 6,5 cm și o înălțime de 4,5 cm cel puțin și să comporte următoarele informații scrise cu litere perfect lizibile:
|
(a) |
marca trebuie să indice numele țării unde se află unitatea; acesta poate fi scris în întregime cu majuscule sau sub forma unui cod de două litere în conformitate cu standardul ISO corespunzător. Cu toate acestea, în cazul statelor membre, aceste coduri sunt următoarele: AT, BE, DE, DK, ES, FI, FR, GR, IE, IT, LU, NL, PT, SE și UK; |
|
(b) |
marca trebuie să indice numărul autorizației abatorului și |
|
(c) |
în cazul în care marca este aplicată într-un abator situat pe teritoriul Comunității, aceasta trebuie să includă abrevierea CE, EC, EF, EG, EK sau EY. |
(4) Literele trebuie să aibă o dimensiune pe verticală de 0,8 cm cel puțin, iar cifrele de 1 cm cel puțin. Dimensiunile și caracterele mărcii pot fi reduse pentru marcarea mieilor, a iezilor și a purceilor de lapte.
(5) Coloranții utilizați pentru marca de sănătate trebuie să fie autorizați în conformitate cu normele comunitare privind utilizarea substanțelor colorante pentru alimente.
(6) De asemenea, marca de sănătate poate să conțină o indicație privind medicul veterinar oficial care a efectuat inspecția cărnii. Autoritățile competente și operatorii din sectorul alimentar pot utiliza în continuare materialele pe care le-au comandat înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament până la epuizarea stocurilor sau până la înlocuirea respectivelor materiale.
(7) Carnea care provine de la animale supuse unei sacrificări de urgență în exteriorul abatorului trebuie să aibă o marcă specială de sănătate care să nu poată fi confundată nici cu marca de sănătate prevăzută de prezentul capitol, nici cu marca de identificare prevăzută la anexa II secțiunea I din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
(8) Carnea care provine de la vânatul nejupuit poate avea o marcă de sănătate numai în cazul în care, după jupuirea într-o unitate de prelucrare a vânatului, a fost supusă unei inspecții post-mortemși a fost declarată corespunzătoare pentru consumul uman.
(9) Prezentul capitol se aplică fără a aduce atingere normelor de sănătate animală cu referire la marcarea privind sănătatea.
SECȚIUNEA II: MĂSURI CARE SE APLICĂ DUPĂ EFECTUAREA CONTROALELOR
CAPITOLUL I: COMUNICAREA REZULTATELOR INSPECȚIEI
(1) Este necesar ca medicul veterinar oficial să consemneze și să evalueze rezultatele activităților din cadrul inspecției.
|
(a) |
În cazul în care inspecțiile pun în evidență prezența unei boli sau a unei stări patologice care ar putea afecta sănătatea publică sau animală sau ar putea periclita bunăstarea animalelor, medicul veterinar oficial trebuie să informeze operatorul din sectorul alimentar despre aceasta. |
|
(b) |
În cazul în care problema identificată a apărut în cursul producției primare, medicul veterinar oficial trebuie să informeze despre aceasta medicul veterinar particular care se ocupă de animalele din exploatația de origine, operatorul din sectorul alimentar care răspunde de exploatația respectivă (cu condiția ca aceste informații să nu fie de natură a compromite o procedură judiciară ulterioară) și, după caz, autoritatea competentă de care ține turma de origine sau teritoriul de vânătoare respectiv. |
|
(c) |
În cazul în care animalele în cauză provin dintr-o crescătorie a unui alt stat membru sau dintr-o țară terță, medicul veterinar oficial trebuie să informeze autoritatea competentă a statului membru în care se află unitatea respectivă. Fiecare autoritate competentă trebuie să ia măsuri corespunzătoare în conformitate cu legislația comunitară care se aplică. |
(3) Este necesar ca rezultatele inspecțiilor și testărilor să fie menționate în baze de date corespunzătoare.
(4) Medicul veterinar oficial care, în timpul unei inspecții ante-mortem sau post-mortem sau în cursul oricărei alte activități de inspectare, suspectează prezența unui agent infecțios menționat în lista A a OIE sau, după caz, în lista B a OIE, este obligat să informeze imediat autoritatea competentă și să ia, împreună cu aceasta, toate măsurile și precauțiile care se impun pentru a împiedica eventuala răspândire a agentului infecțios, în conformitate cu legislația comunitară care se aplică.
CAPITOLUL II: DECIZII PRIVIND INFORMAȚIILE DESPRE LANȚUL ALIMENTAR
(1) Medicul veterinar oficial trebuie să verifice că animalele sunt sacrificate numai în cazul în care deținătorul abatorului a primit informațiile relevante privind lanțul alimentar și că a luat cunoștință în această privință.
(2) Cu toate acestea, medicul veterinar oficial poate autoriza ca animalele să fie sacrificate la abator, chiar dacă nu toate informațiile relevante privind lanțul alimentar sunt disponibile. În acest caz, este necesar ca toate informațiile relevante privind lanțul alimentar să fie furnizate înaintea declarării carcasei ca fiind corespunzătoare pentru consumul uman. Până la luarea unei decizii definitive, este necesar ca aceste carcase și organele comestibile ale acestor carcase să fie depozitate separat.
(3) Fără a aduce atingere punctului (2), în cazul în care informațiile relevante privind lanțul alimentar nu sunt disponibile în termen de 24 de ore după sosirea animalului la abator, orice carne care provine de la acest animal trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. În cazul în care acest animal nu a fost încă sacrificat, acesta trebuie ținut separat față de celelalte animale.
(4) În cazul în care, din înregistrări, documente sau alte tipuri de informații care însoțesc animalele, reiese că:
|
(a) |
acestea provin dintr-o exploatație sau dintr-o regiune unde sunt interzise deplasările de animale sau fac obiectul altor restricții din motive de sănătate animală sau publică; |
|
(b) |
nu au fost respectate normele privind medicamentele de uz veterinar sau că |
|
(c) |
este prezentă orice altă condiție care poate periclita sănătatea umană sau animală, aceste animale pot fi acceptate pentru sacrificare numai în conformitate cu procedurile stabilite în cadrul legislației comunitare în vederea eliminării riscurilor pentru sănătatea umană sau animală. |
În cazul în care animalele se află deja la abator, este necesar ca acestea să fie sacrificate separat și declarate improprii pentru consumul uman, asigurându-se, după caz, luarea unor precauții pentru a asigura protecția sănătății publice și animale. În cazul în care se consideră necesar, trebuie efectuate controale oficiale în exploatația de origine.
(5) Este necesar ca autoritatea competentă să ia măsurile corespunzătoare în cazul în care descoperă că înregistrările, documentele sau orice alt tip de informații care însoțesc animalele nu corespund cu situația reală a exploatației de origine sau cu starea reală a animalelor sau că urmăresc să înșele deliberat medicul veterinar oficial. Este necesar ca autoritatea competentă să ia măsuri împotriva operatorului din sectorul alimentar care răspunde de exploatația de origine a animalelor sau a oricărei alte persoane în cauză. Aceste măsuri pot avea forma unor controale suplimentare. Operatorul din sectorul alimentar care răspunde de exploatația de origine a animalelor sau orice altă persoană în cauză trebuie să suporte costul acestor controale suplimentare.
CAPITOLUL III: DECIZII PRIVIND ANIMALELE VII
(1) Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar respectă obligațiile care decurg din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 pentru a oferi garanții că animalele acceptate la sacrificare pentru consumul uman sunt corect identificate. Este necesar ca acesta să se asigure că animalele a căror identitate nu este verificabilă sunt sacrificate separat și declarate improprii pentru consumul uman. În cazul în care consideră că este necesar, trebuie efectuate controale oficiale în exploatația de origine.
(2) În cazul în care există motive urgente legate de bunăstarea acestora, caii pot face obiectul unei sacrificări de urgență la abator, chiar dacă nu au fost furnizate informațiile legal necesare privind identitatea acestora. Cu toate acestea, este necesar ca aceste informații să fie furnizate înaintea declarării carcasei ca fiind improprie pentru consumul uman. Aceste cerințe se aplică și în cazul sacrificării de urgență a cailor în exteriorul abatorului.
(3) Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar respectă obligațiile care decurg din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 pentru a oferi garanții că animalele în cazul cărora starea pielii sau a blănii este de așa natură încât există un risc inacceptabil de contaminare a cărnii în timpul sacrificării nu sunt sacrificate pentru consumul uman cu excepția cazului în care sunt curățate înainte de sacrificare.
(4) Animalele afectate de o boală sau care prezintă o stare patologică transmisibilă animalelor sau oamenilor în timpul manipulării sau la consumarea cărnii acestora și, de regulă, animalele care prezintă simptome clinice de boală sistemică sau o emaciere nu trebuie sacrificate pentru consumul uman. Este necesar ca aceste animale să fie sacrificate separat, în condiții care să nu permită contaminarea celorlalte animale sau carcase, și să fie declarate improprii pentru consumul uman.
(5) Este necesară amânarea sacrificării animalelor suspecte de a fi afectate de o boală sau care prezintă o stare patologică putând avea efecte nocive asupra sănătății publice sau animale. Aceste animale trebuie să fie supuse unei examinări ante-mortem detaliate care să stabilească un diagnostic. De asemenea, medicul veterinar oficial poate hotărî completarea inspecției post-mortem cu o prelevare de probe și teste de laborator. După caz, este necesar ca animalele să fie sacrificate separat sau la încheierea operațiunilor normale de sacrificare, luându-se toate precauțiile pentru evitarea contaminării altei cărni.
(6) Animalele care ar putea prezenta reziduuri de medicamente de uz veterinar care depășesc limitele stabilite în conformitate cu legislația comunitară sau reziduuri de substanțe interzise trebuie tratate în conformitate cu Directiva 96/23/CE.
(7) Este necesar ca medicul veterinar oficial să impună condițiile în care trebuie să fie tratate animalele în cadrul unui plan specific de eradicare sau de luptă împotriva unei anumite boli, cum este bruceloza sau tuberculoza, sau agenți zoonotici cum sunt salmonelele, sub directa supraveghere a acestuia. Este necesar ca autoritatea competentă să determine condițiile în care pot fi sacrificate aceste animale. Aceste condiții trebuie să prevadă reducerea la minimum a riscului de contaminare a celorlalte animale și a cărnii acestor animale.
(8) În general, este necesar ca animalele prezentate pentru sacrificare într-un abator să fie sacrificate în acel loc. Cu toate acestea, în circumstanțe excepționale, cum este o defecțiune gravă la echipamentul de sacrificare, medicul veterinar oficial poate autoriza deplasări directe spre un alt abator.
CAPITOLUL IV: DECIZII PRIVIND BUNĂSTAREA ANIMALELOR
(1) În cazul în care normele privind protecția animalelor în momentul sacrificării sau uciderii nu sunt respectate, este necesar ca medicul veterinar oficial să se asigure că operatorul din sectorul alimentar ia imediat măsurile corective necesare și evită ca această situație să se repete.
(2) Este necesar ca medicul veterinar oficial să adopte o abordare proporțională și progresivă față de măsurile coercitive, a căror gamă pleacă de la simple instrucțiuni la decizia de a încetini sau chiar de a opri producția, în funcție de natura și de gravitatea problemei.
(3) După caz, medicul veterinar oficial trebuie să informeze alte autorități competente despre problemele privind bunăstarea animalelor.
(4) În cazul în care medicul veterinar oficial descoperă că nu sunt respectate normele privind protecția animalelor în timpul transportului, trebuie să ia măsurile necesare în conformitate cu legislația comunitară corespunzătoare.
(5) În cazul în care:
|
(a) |
controalele privind bunăstarea animală sunt efectuate de un membru al personalului auxiliar oficial în conformitate cu secțiunea III sau IV și |
|
(b) |
aceste controale pun în evidență o nerespectare a normelor privind protecția animalelor, această persoană trebuie să informeze imediat medicul veterinar oficial despre aceasta și, în cazul în care este necesar sau în caz de urgență, să ia măsurile necesare prevăzute la punctele (1)–(4) până la sosirea medicului veterinar oficial. |
CAPITOLUL V: DECIZII PRIVIND CARNEA
(1) Carnea trebuie să fie declarată improprie consumului uman în cazul în care:
|
(a) |
provine de la animale care nu au fost supuse unei inspecții ante-mortem, cu excepția vânatului sălbatic; |
|
(b) |
provine de la animale ale căror organe comestibile nu au fost supuse unei inspecții post-mortem, cu excepția cazului în care există o indicație contrară prevăzută de prezentul regulament sau de Regulamentul (CE) nr. 853/2004; |
|
(c) |
provine de la animale moarte înainte de sacrificare, fătate moarte, moarte intrauterin sau sacrificate înainte de vârsta de 7 zile; |
|
(d) |
rezultă din excizia rănilor provocate de sângerare; |
|
(e) |
provine de la animale afectate de o boală înscrisă în lista A a OIE sau, după caz, în lista B a OIE, cu excepția cazului în care există o indicație contrară prevăzută în secțiunea IV; |
|
(f) |
provine de la animale afectate de o boală generalizată, cum sunt septicemia, piomia, toxemia sau viremia generalizate; |
|
(g) |
nu este conformă cu criteriile microbiologice stabilite în cadrul legislației comunitare care servesc la determinarea posibilității de a introduce pe piață un aliment; |
|
(h) |
prezintă o infestație parazitară, cu excepția cazului în care există o indicație contrară prevăzută în secțiunea IV; |
|
(i) |
conține reziduuri sau contaminanți în cantitate mai mare decât nivelurile stabilite de legislația comunitară. Orice depășire a nivelului corespunzător trebuie să ducă, după caz, la analize suplimentare; |
|
(j) |
fără a aduce atingere unei legislații comunitare mai specifice, provine de la animale sau carcase care conțin reziduuri de substanțe interzise sau de la animale tratate cu substanțe interzise; |
|
(k) |
este compusă din ficat și rinichi de animale în vârstă de peste doi ani originare din regiunile în care aplicarea planurilor în temeiul articolului 5 din Directiva 96/23/CE a pus în evidență prezența generalizată în mediul înconjurător a unor metale grele; |
|
(l) |
a fost tratată ilegal cu substanțe decontaminante; |
|
(m) |
a fost tratată ilegal cu raze ionizante sau ultraviolete; |
|
(n) |
conține corpuri străine (cu excepția, în cazul vânatului sălbatic, instrumentelor care au servit la vânarea animalului); |
|
(o) |
prezintă un grad de radioactivitate mai mare decât nivelul maxim autorizat stabilit în cadrul legislației comunitare; |
|
(p) |
prezintă alterări fiziopatologice, anomalii privind consistența, o sângerare insuficientă (cu excepția vânatului sălbatic), anomalii organoleptice, în special un miros sexual pronunțat; |
|
(q) |
provine de la animale emaciate; |
|
(r) |
conține materiale cu riscuri specificate, cu excepția cazului în care există o prevedere a legislației comunitare; |
|
(s) |
prezintă o contaminare cu materii fecale, prin murdărire sau în alt fel; |
|
(t) |
este compusă din sânge care poate reprezenta un risc pentru sănătatea publică sau animală având în vedere statutul zoosanitar al animalului de la care provine, indiferent care este acesta, sau poate provoca o contaminare în cursul procesului de sacrificare; |
|
(u) |
poate, conform avizului medicului veterinar oficial, după examinarea tuturor informațiilor relevante, constitui un risc pentru sănătatea publică sau animală sau este, din orice alt motiv, improprie pentru consumul uman. |
(2) Medicul veterinar oficial poate impune cerințe privind utilizarea cărnii care provine de la animale supuse unei sacrificări de urgență în exteriorul abatorului.
SECȚIUNEA III: RESPONSABILITĂȚI ȘI FRECVENȚA CONTROALELOR
CAPITOLUL I: PERSONALUL AUXILIAR OFICIAL
Personalul auxiliar oficial poate asista medicul veterinar oficial în toate atribuțiile acestuia, sub rezerva următoarelor restricții și a oricărei norme specifice prevăzute în secțiunea IV:
|
1. |
în ceea ce privește îndatoririle de audit, personalul auxiliar oficial poate numai să colecteze informațiile privind buna practică privitoare la igienă și procedurile bazate pe sistemul HACCP; |
|
2. |
în ceea ce privește inspecțiile ante-mortemși controalele privind bunăstarea animalelor, personalul auxiliar oficial poate numai să efectueze un prim control al animalelor și să ajute la efectuarea operațiunilor pur practice și |
|
3. |
în ceea ce privește inspecțiile post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să controleze periodic munca personalului auxiliar oficial și, în cazul animalelor care au făcut obiectul unei sacrificări de urgență în exteriorul abatorului, trebuie să efectueze personal inspecția. |
CAPITOLUL II: FRECVENȚA CONTROALELOR
1. Este necesar ca autoritatea competentă să asigure că un medic veterinar oficial cel puțin este prezent:
|
(a) |
în abatoare, pe toată durata inspecțiilor atât ante-mortem, cât și post-mortem iar |
|
(b) |
în unitățile de prelucrare a vânatului sălbatic, pe toată durata inspecției post-mortem. |
2. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate adapta această abordare în anumite abatoare și unități de prelucrare a vânatului sălbatic identificate în funcție de o analiză a riscurilor și în conformitate cu criteriile stabilite în conformitate cu articolul 18 punctul 3, în cazul în care acestea există. În acest caz:
|
(a) |
medicul veterinar oficial nu este obligat să fie prezent în abator la inspecția ante-mortem în cazul în care:
|
|
(b) |
medicul veterinar oficial nu este obligat să fie în permanență prezent în timpul inspecției post-mortem:
Cu toate acestea, în ceea ce privește păsările de curte și lagomorfele, personalul auxiliar oficial poate îndepărta carnea care prezintă anomalii și, sub rezerva secțiunii IV, medicul veterinar oficial nu este obligat să inspecteze sistematic toată această carne. |
(3) Flexibilitatea prevăzută la punctul (2) nu se aplică:
|
(a) |
în cazul animalelor sacrificate de urgență; |
|
(b) |
în cazul animalelor suspecte de a fi afectate de o boală sau care prezintă o stare patologică cu efect nociv asupra sănătății umane; |
|
(c) |
în cazul bovinelor care provin din turme nedeclarate oficial indemne de tuberculoză; |
|
(d) |
în cazul bovinelor, ovinelor și caprinelor care provin din turme nedeclarate oficial indemne de bruceloză; |
|
(e) |
în cazul apariției unei boli înscrise în lista A a OIE sau, după caz, în lista B a OIE. Este vorba de animalele sensibile la boala considerată a proveni din regiunea în cauză, după cum este prevăzut la articolul 2 din Directiva 64/432/CEE a Consiliului (3) și |
|
(f) |
în cazul în care sunt necesare cele mai stricte controale pentru a lua în considerare bolile emergente sau bolile specifice prevăzute în lista B a OIE. |
(4) În secțiile de tranșare, autoritatea competentă trebuie să se asigure că este prezent un medic veterinar oficial sau un membru al personalului auxiliar oficial în timpul prelucrării cărnii, cu frecvența corespunzătoare pentru a atinge obiectivele prezentului regulament.
CAPITOLUL III: PARTICIPAREA PERSONALULUI ABATORULUI
A. ÎNDATORIRILE SPECIFICE PRIVIND PRODUCȚIA DE CARNE DE PĂSĂRI DE CURTE ȘI DE LAGOMORFE
Statele membre pot autoriza personalul abatorului să exercite activitățile personalului auxiliar oficial specializat în raport cu controlul producției de carne de păsări de curte și de lagomorfe în următoarele condiții:
|
(a) |
în cazul în care unitatea a aplicat cu succes buna practică privind igiena în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din prezentul regulament și procedurile bazate pe sistemul HACCP timp de 12 luni cel puțin, autoritatea competentă poate autoriza personalul unității, care a urmat o formare profesională comparabilă cu cea a personalului auxiliar oficial specializat și a susținut același examen, să efectueze activități ale personalului auxiliar oficial și să facă parte din echipa independentă de inspecție a autorității competente, sub controlul, autoritatea și responsabilitatea medicului veterinar oficial. Medicul veterinar oficial este, în acest caz, prezent în timpul inspecțiilor ante-mortem și post-mortem; acesta supervizează activitățile și realizează periodic controale privind execuția pentru a se asigura că efectuarea operațiunilor din abator respectă criteriile specifice stabilite de autoritatea competentă și consemnează în scris rezultatele acestor controale. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, sunt adoptate norme detaliate privind controalele privind efectuarea. În cazul în care în unitate scade nivelul de igienă din cauza operațiunilor efectuate de către membrii personalului, în cazul în care aceștia nu își îndeplinesc îndatoririle corect sau în cazul în care, în general, personalul respectiv îndeplinește îndatoririle în mod nesatisfăcător în opinia autorității competente, este necesar ca acest personal să fie înlocuit de personal auxiliar oficial specializat. Este necesar ca în cadrul unității responsabilitățile în domeniul producției și inspecției să fie separate și orice unitate care dorește să facă apel la inspectori interni trebuie să fie titulară a unui certificat internațional. |
|
(b) |
Autoritatea competentă a statului membru hotărăște, în principiu de la caz la caz, dacă autorizează punerea în aplicare a sistemului descris anterior. În cazul în care statul membru optează pentru principiul acestui sistem, acesta trebuie să informeze Comisia în această privință și să precizeze condițiile de aplicare a acestui sistem. Pentru întreprinderile din sectorul alimentar al unui stat membru în care este pus în aplicare sistemul, utilizarea efectivă a sistemului este facultativă. Întreprinderile din sectorul alimentar nu sunt constrânse de către autoritatea competentă să introducă sistemul descris anterior. În cazul în care autoritatea competentă nu este convinsă că o întreprindere din sectorul alimentar răspunde cerințelor, acest sistem nu va fi aplicat în unitatea respectivă. Pentru a determina dacă este cazul, autoritatea competentă procedează la o analiză a registrelor de producție și de inspecție, a tipului de activități realizate în unitate, a istoricului acesteia pe planul respectării legislației, al experienței, al profesionalismului și al simțului de răspundere al personalului abatorului în domeniul siguranței alimentelor precum și a altor informații relevante. |
B. PRELEVĂRILE DE PROBE ȘI TESTE SPECIFICE
Personalul abatorului care a urmat o formare profesională specifică, sub conducerea medicului veterinar oficial, poate, cu răspunderea și sub supravegherea acestuia, efectua prelevări de probe și teste specifice asupra unor animale din orice specie.
CAPITOLUL IV: CALIFICAREA PROFESIONALĂ
A. MEDICII VETERINARI OFICIALI
(1) Pot fi numiți medici veterinari oficiali numai medicii veterinari care au reușit la un test ce respectă cerințele de la punctul (2).
(2) Este necesar ca autoritatea competentă să prevadă dispozițiile necesare pentru organizarea testului. Acesta trebuie să faciliteze confirmarea cunoștințelor candidaților în ceea ce privește următoarele subiecte, în măsura în care este necesar, în funcție de profilul și de calificările medicului veterinar:
|
(a) |
legislația națională și comunitară privind sănătatea publică și animală, siguranța alimentelor, sănătatea animală, bunăstarea animalelor și substanțele farmaceutice; |
|
(b) |
principiile politicii agricole comune, măsurile de susținere a piețelor, restituirile la export și detectarea fraudelor (inclusiv pe plan mondial: OMC, SPS, Codex Alimentarius, OIE); |
|
(c) |
cunoștințe de bază în domeniul prelucrării alimentelor și tehnologiilor alimentare; |
|
(d) |
principiile, conceptele și metodele bunei practici de fabricare și de gestionare a calității; |
|
(e) |
gestionarea calității înainte de recoltare (buna practică privind cultivarea); |
|
(f) |
promovarea și utilizarea igienei alimentare și a siguranței alimentelor (buna practică privind igiena); |
|
(g) |
principiile, conceptele și metodele de analiză a riscurilor; |
|
(h) |
principiile, conceptele și metodele sistemului HACCP și utilizarea acestui sistem pe tot parcursul lanțului de producție a alimentelor; |
|
(i) |
prevenirea și controlul riscurilor de origine alimentară pentru sănătatea umană; |
|
(j) |
dinamica răspândirii infecțiilor și intoxicațiilor; |
|
(k) |
epidemiologia diagnostică; |
|
(l) |
sistemele de monitorizare și de supraveghere; |
|
(m) |
auditul și evaluarea regulamentară a sistemelor de gestionare a calității alimentelor; |
|
(n) |
principiile și modul de aplicare în diagnosticare a metodelor moderne de examinare; |
|
(o) |
tehnologiile informației și comunicării legate de măsurile veterinare în legătură cu sănătatea publică; |
|
(p) |
prelucrarea datelor și aplicațiile biostatisticii; |
|
(q) |
anchetele asupra apariției bolilor de origine alimentară la oameni; |
|
(r) |
aspectele relevante în ceea ce privește EST; |
|
(s) |
bunăstarea animalelor în timpul creșterii, transportului și sacrificării; |
|
(t) |
problemele ecologice legate de producția alimentară (inclusiv gestionarea deșeurilor); |
|
(u) |
principiul de precauție și preocupările consumatorilor; și |
|
(v) |
principiile formării profesionale a personalului care intervine în lanțul de producție. |
Candidații pot dobândi cunoștințele necesare în cadrul formației lor veterinare de bază sau prin intermediul unei formări continue, sau al experienței dobândite, după obținerea diplomei de medic veterinar. Autoritatea competentă poate organiza diferite teste în funcție de profilul candidaților. Cu toate acestea, în cazul în care autorității competente i se demonstrează că un candidat a dobândit toate cunoștințele necesare în cadrul unei programe universitare sau al unei formări continue care duce la o calificare postuniversitară, aceasta poate dispensa de obligativitatea de a susține un test.
(3) Medicul veterinar oficial trebuie să aibă aptitudini în domeniul cooperării multidisciplinare.
(4) De asemenea, fiecare medic veterinar oficial va urma o formare practică în timpul unei perioade de probă de cel puțin 200 de ore înainte de a începe să lucreze în mod independent. În această perioadă, persoana în curs de formare va trebui să lucreze sub supravegherea medicilor veterinari oficiali titulari în abatoare, în secții de tranșare, în posturi de inspecție a cărnii proaspete și în exploatații. Formarea profesională trebuie să cuprindă, între altele, controlul sistemelor de gestionare a siguranței alimentelor.
(5) Medicul veterinar oficial trebuie să-și actualizeze cunoștințele și să fie la curent cu noile evoluții prin activități periodice de formare continuă și prin lectura unor lucrări de specialitate. În cazul în care acest lucru este posibil, medicul veterinar oficial trebuie să participe la acțiuni anuale de formare continuă.
(6) Medicii veterinari numiți deja pe un post de medic veterinar oficial trebuie să cunoască suficient de bine problemele menționate la punctul (2). În cazul în care este necesar, aceștia vor trebui să dobândească aceste cunoștințe în cadrul formării continue. În acest sens, este necesar ca autoritatea competentă să ia măsurile corespunzătoare.
(7) Fără a aduce atingere punctelor (1)–(5), statele membre pot stabili reguli specifice pentru medicii veterinari oficiali care lucrează cu jumătate de normă și care răspund de controalele din întreprinderile mici.
B. PERSONALUL AUXILIAR OFICIAL
(1) Autoritatea competentă poate numi în calitate de personal auxiliar oficial numai persoane care au urmat un curs de formare profesională și au reușit un test în conformitate cu cerințele enunțate în continuare.
(2) Este necesar ca autoritatea competentă să ia măsurile necesare pentru a organiza acest test. Pentru a fi autorizați să se prezinte la test, candidații trebuie să facă dovada că au urmat:
|
(a) |
cel puțin 500 de ore de pregătire teoretică și cel puțin 400 de ore de pregătire practică, care acoperă domeniile definite la punctul (5) și |
|
(b) |
o pregătire complementară necesară care să permită personalului auxiliar oficial să se achite cu competență de sarcinile care îi revin. |
(3) Pregătirea practică prevăzută la punctul 2 litera (a) trebuie să se desfășoare în abatoare și în secții de tranșare, sub conducerea unui medic veterinar oficial, și în exploatații și alte unități corespunzătoare.
(4) Pregătirea și testele trebuie să se refere în principal la carnea roșie sau la carnea de pasăre. Cu toate acestea, persoanele care au urmat unul dintre cele două cursuri și au reușit la test sunt obligate, pentru a susține următorul test, să urmeze numai un curs de formare redusă. Pregătirea și testul trebuie să se refere, după caz, la vânatul sălbatic, la vânatul de crescătorie și la lagomorfele de crescătorie.
(5) Pregătirea personalului auxiliar oficial trebuie să se refere la cunoașterea următoarelor puncte pe care trebuie să le certifice testele de calificare:
|
(a) |
pentru exploatații:
|
|
(b) |
pentru abatoare și secțiile de tranșare:
|
(6) Personalul auxiliar oficial trebuie să-și actualizeze cunoștințele și să fie la curent cu noile evoluții prin participarea la activități periodice de formare continuă și prin consultarea unor lucrări de specialitate. În cazul în care acest lucru este posibil, personalul auxiliar oficial trebuie să participe la acțiuni anuale de formare continuă.
(7) Persoanele deja numite în calitate de personal auxiliar oficial trebuie să cunoască suficient de bine problemele menționate la punctul (5). În cazul în care este necesar, aceștia vor trebui să dobândească aceste cunoștințe în cadrul formării continue. În acest sens, este necesar ca autoritatea competentă să ia măsurile corespunzătoare.
(8) Cu toate acestea, în cazul în care personalul auxiliar oficial efectuează operațiuni de eșantionare și de analiză în legătură cu examenul trichineloscopic, autoritatea competentă trebuie să se asigure că aceștia au urmat o pregătire corespunzătoare pentru a duce la bun sfârșit aceste operațiuni.
SECȚIUNEA IV: CERINȚE SPECIFICE
CAPITOLUL I: ANIMALE DOMESTICE DIN SPECIA BOVINĂ
A. BOVINE ÎN VÂRSTĂ DE SUB ȘASE SĂPTĂMÂNI
Carcasele și organele comestibile ale bovinelor în vârstă de sub șase săptămâni trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:
|
1. |
examinarea vizuală a capului și a gâtului; incizia și examinarea ganglionilor limfatici retrofaringieni (Lnn. retropharyngiales); inspectarea cavității bucale și a zonei faringolaringiene; palparea limbii; ablația tonsilelor; |
|
2. |
examinarea vizuală a plămânilor, a traheei, a esofagului; palparea plămânilor; incizia și examinarea plămânilor și a ganglionilor bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales). Traheea și principalele ramificații bronhice trebuie să fie deschise longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizați în treimea posterioară perpendicular pe axa principală, aceste incizii nefiind necesare în cazul în care plămânii sunt excluși de la consumul uman; |
|
3. |
examinarea vizuală a pericardului și a inimii, aceasta din urmă făcând obiectul unei incizii longitudinale, astfel încât să fie deschise ventriculele și să fie secționat septul interventricular; |
|
4. |
examinarea vizuală a diafragmei; |
|
5. |
examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales); palparea și, în cazul în care este necesar, incizia ficatului și a ganglionilor limfatici; |
|
6. |
examinarea vizuală a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales); palparea și, în cazul în care este necesar, incizia ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici; |
|
7. |
examinarea vizuală și, în cazul în care este necesar, palparea splinei; |
|
8. |
examinarea vizuală a rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a rinichilor și a ganglionilor limfatici ai acestora (Lnn. renales); |
|
9. |
examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului; |
|
10. |
examinarea vizuală și palparea regiunii ombilicale și articulațiilor. În cazul unor suspiciuni, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată și articulațiile trebuie să fie deschise. Este necesar să fie examinat lichidul sinovial. |
B. BOVINE ÎN VÂRSTĂ DE PESTE ȘASE SĂPTĂMÂNI
Carcasele și organele comestibile ale bovinelor în vârstă de peste șase săptămâni trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:
|
1. |
examinarea vizuală a capului și a gâtului; incizia și examinarea ganglionilor limfatici submaxilari, faringieni și parotidieni (Lnn. retropharyngiales, mandibulares și parotidei); inspectarea maseterilor externi, unde este necesar să fie practicate două incizii paralele cu mandibula, precum și a maseterilor interni (mușchii interni pterigoizi), care sunt incizați într-un singur plan. Limba, detașată în prealabil pentru a permite o examinare detaliată a cavității bucale și a zonei faringolaringiene, trebuie să facă obiectul unei examinări vizuale și al unei palpări. Tonsilele trebuie să fie excizate; |
|
2. |
inspecția traheei și a esofagului; examinarea vizuală și palparea plămânilor; incizia și examinarea plămânilor și a ganglionilor bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales). Traheea și principalele ramificații bronhice trebuie să fie deschise longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizați în treimea posterioară perpendicular pe axa principală, aceste incizii nefiind necesare în cazul în care plămânii sunt excluși de la consumul uman; |
|
3. |
examinarea vizuală a pericardului și a inimii, aceasta din urmă făcând obiectul unei incizii longitudinale, astfel încât să se deschidă ventriculele și să se secționeze septul interventricular; |
|
4. |
examinarea vizuală a diafragmei; |
|
5. |
examinarea vizuală și palparea ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales) ai acestuia; incizia suprafeței gastrice a ficatului și la baza lobului caudat pentru examinarea canalelor biliare; |
|
6. |
examinarea vizuală a tractusului gastro-intestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, cranialesși caudales); palparea și, în cazul în care este necesar, incizia ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici; |
|
7. |
examinarea vizuală și, în cazul în care este necesar, palparea splinei; |
|
8. |
examinarea vizuală a rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a rinichilor și a ganglionilor limfatici renali (Lnn. renales); |
|
9. |
examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului; |
|
10. |
examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepția penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat); |
|
11. |
examinarea vizuală și, în cazul în care este necesar, palparea și incizia mamelei și a ganglionilor limfatici ai acesteia (Lnn. supramammarii). La vaci, este deschisă fiecare jumătate a mamelei printr-o incizie longitudinală și profundă până la sinusurile lactofore (sinus lactiferes), iar ganglionii limfatici mamari sunt incizați, cu excepția cazului în care mamela este exclusă de la consumul uman. |
CAPITOLUL II: ANIMALE DOMESTICE DIN SPECIILE OVINĂ ȘI CAPRINĂ
Carcasele și organele comestibile ale ovinelor și caprinelor trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:
|
1. |
examinarea vizuală a capului după jupuire și, în cazul în care există suspiciuni, examinarea gâtului, a gurii, a limbii și a ganglionilor limfatici retrofaringieni și parotidieni. Fără a aduce atingere normelor sanitare, aceste examinări nu sunt necesare în cazul în care autoritatea competentă este în măsură să ofere garanții că este exclus de la consumul uman capul, inclusiv limba și creierul; |
|
2. |
examinarea vizuală a plămânilor, a traheei și a esofagului; palparea plămânilor și a ganglionilor bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales). În cazul în care există suspiciuni, este necesar ca aceste organe și ganglioni limfatici să fie incizați și examinați; |
|
3. |
examinarea vizuală a pericardului și a inimii. În cazul în care există suspiciuni, este necesar ca inima să fie incizată și examinată; |
|
4. |
examinarea vizuală a diafragmei; |
|
5. |
examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales); palparea ficatului și a ganglionilor limfatici ai acestuia, incizie a suprafeței gastrice a ficatului pentru examinarea canalelor biliare; |
|
6. |
examinarea vizuală a tractusului gastro-intestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales); |
|
7. |
examinarea vizuală și, în cazul în care este necesar, palparea splinei; |
|
8. |
examinarea vizuală a rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a rinichilor și a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales); |
|
9. |
examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului; |
|
10. |
examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepția penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat); |
|
11. |
examinarea vizuală a mamelei și a ganglionilor limfatici ai acesteia; |
|
12. |
examinarea vizuală și palparea regiunii ombilicale și articulațiilor, în cazul animalelor tinere. În cazul unor suspiciuni, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată și articulațiile trebuie să fie deschise. Este necesar să fie examinat lichidul sinovial. |
CAPITOLUL III: SOLIPEDE DOMESTICE
Carcasele și organele comestibile ale solipedelor trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:
|
1. |
examinarea vizuală a capului și, după detașarea limbii, examinarea gâtului; palparea și, în cazul în care este necesar, incizia ganglionilor limfatici submaxilari, retrofaringieni și parotidieni (Lnn. retropharyngiales, mandibulares și parotidei). Limba, detașată în prealabil pentru a permite o examinare vizuală detaliată a cavității bucale și a zonei faringolaringiene, trebuie să facă obiectul unei examinări vizuale și al unei palpări. Este necesar ca tonsilele să fie excizate; |
|
2. |
examinarea vizuală a plămânilor, a traheei și a esofagului; palparea plămânilor; palparea și, în cazul în care este necesar, incizia ganglionilor bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales). Traheea și principalele ramificații bronhice trebuie să fie deschise longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizați în treimea posterioară perpendicular pe axa principală, aceste incizii nefiind necesare în cazul în care plămânii sunt excluși de la consumul uman; |
|
3. |
examinarea vizuală a pericardului și a inimii, aceasta din urmă făcând obiectul unei incizii longitudinale, astfel încât să se deschidă ventriculele și să se secționeze septul interventricular; |
|
4. |
examinarea vizuală a diafragmei; |
|
5. |
examinarea vizuală, palparea și, în cazul în care este necesar, incizia ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales); |
|
6. |
examinarea vizuală a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales); incizia, în cazul în care este necesar, a ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici; |
|
7. |
examinarea vizuală și, în cazul în care este necesar, palparea splinei; |
|
8. |
examinarea vizuală și palparea rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a rinichilor și a ganglionilor limfatici renali (Lnn. renales); |
|
9. |
examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului; |
|
10. |
examinarea vizuală a organelor genitale ale armăsarilor (cu excepția penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat) și ale iepelor; |
|
11. |
examinarea vizuală a mamelei și a ganglionilor limfatici (Lnn. supramammarii) și, în cazul în care este necesar, incizia nodulilor limfatici supramamari; |
|
12. |
examinarea vizuală și palparea regiunii ombilicale și a articulațiilor, în cazul animalelor tinere. În cazul unor suspiciuni, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată și articulațiile trebuie să fie deschise. Este necesar să fie examinat lichidul sinovial; |
|
13. |
depistarea, la toți caii suri sau albi, a melanozei și a melanomatozei efectuate prin examinarea mușchilor și a ganglionilor limfatici (Lnn. subrhomboidei) subromboidali, de sub cartilajul scapular, prin secționarea inserției unui umăr. Rinichii trebuie să fie scoși și examinați printr-o incizie pe toată lungimea lor. |
CAPITOLUL IV: ANIMALE DOMESTICE DIN SPECIA PORCINĂ
A. INSPECȚIA ANTE-MORTEM
(1) Autoritatea competentă poate hotărî că porcii destinați sacrificării trebuie să fie supuși unei inspecții ante-mortem în exploatația de origine. În acest caz, sacrificarea unui lot de porci dintr-o exploatație este autorizată numai:
|
(a) |
în cazul în care sunt însoțiți de certificatul de sănătate animală prevăzut la capitolul X partea A și |
|
(b) |
în cazul în care sunt respectate cerințele enunțate la punctele (2)–(5). |
(2) Inspecția ante-mortem efectuată în exploatația de origine trebuie să cuprindă:
|
(a) |
controalele registrelor sau ale documentelor exploatației, inclusiv informațiile privind lanțul de producție; |
|
(b) |
examinarea porcilor pentru a stabili:
|
(3) Un medic veterinar oficial sau medicul veterinar desemnat trebuie să procedeze la inspecția ante-mortem în exploatație. Este necesar ca porcii să fie trimiși direct la abator și să nu fie amestecați cu alți porci.
(4) Este necesar ca inspecția ante-mortem la abator să comporte numai:
|
(a) |
un control de identificare a animalelor și |
|
(b) |
o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate normele privind bunăstarea animalelor și că porcii nu prezintă semne ale unei stări care poate fi nocivă pentru sănătatea umană sau animală. Acest examen poate fi efectuat de către un membru al personalului auxiliar oficial. |
(5) În cazul în care porcii nu au fost sacrificați în termen de trei zile după eliberarea certificatului de sănătate animală prevăzut la punctul (1) litera (a):
|
(a) |
este necesar ca porcii să fie din nou examinați și să fie eliberat un nou certificat de sănătate animală în cazul în care aceștia nu au părăsit exploatația de origine pentru a fi duși la abator; |
|
(b) |
sacrificarea poate fi autorizată, după evaluarea motivului întârzierii, cu condiția să fie efectuată o nouă inspecție veterinară ante-mortem a porcilor, în cazul în care aceștia se află deja în drum spre abator sau în cazul în care au sosit la abator. |
B. INSPECȚIA POST-MORTEM
(1) Carcasele și organele comestibile ale porcilor altele decât cele care sunt prevăzute la punctul (2) trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:
|
(a) |
examinarea vizuală a capului și a gâtului; incizia și examinarea ganglionilor limfatici submaxilari (Lnn. mandibulares); examinarea vizuală a cavității bucale și a zonei faringolaringiene și a limbii; |
|
(b) |
examinarea vizuală a plămânilor, a traheei și a esofagului; palparea plămânilor și a ganglionilor bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales). Traheea și principalele ramificații bronhice trebuie să fie deschise longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizați în treimea posterioară perpendicular pe axa principală, aceste incizii nefiind necesare în cazul în care plămânii sunt excluși de la consumul uman; |
|
(c) |
examinarea vizuală a pericardului și a inimii, aceasta din urmă făcând obiectul unei incizii longitudinale, astfel încât să fie deschise ventriculele și să fie secționat septul interventricular; |
|
(d) |
examinarea vizuală a diafragmei; |
|
(e) |
examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales); palparea ficatului și a ganglionilor limfatici; |
|
(f) |
examinarea vizuală a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales); palparea și, în cazul în care este necesar, incizia ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici; |
|
(g) |
examinarea vizuală și, în cazul în care este necesar, palparea splinei; |
|
(h) |
examinarea vizuală a rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a rinichilor și a ganglionilor limfatici (Lnn. renales) ai acestora; |
|
(i) |
examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului; |
|
(j) |
examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepția penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat); |
|
(k) |
examinarea vizuală a mamelei și a ganglionilor limfatici (Lnn. supramammarii) și, în cazul în care este necesar, incizia ganglionilor limfatici supramamari la scroafe; |
|
(l) |
examinarea vizuală și palparea regiunii ombilicale și articulațiilor, în cazul animalelor tinere; în cazul unor suspiciuni, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată și articulațiile trebuie să fie deschise. |
(2) Pe baza datelor epidemiologice sau a altor date care provin de la exploatație, autoritatea competentă poate hotărî că este necesar ca porcii de îngrășat deținuți de când au fost înțărcați în condiții de creștere controlată în sisteme de producție integrată să facă, în anumite cazuri sau în toate cazurile prevăzute la punctul (1), numai obiectul unei examinări vizuale.
CAPITOLUL V: PĂSĂRI DE CURTE
A. INSPECȚIA ANTE-MORTEM
(1) Autoritatea competentă poate hotărî că este necesar ca păsările de curte destinate sacrificării să fie supuse unei inspecții ante-mortem în exploatația de origine. În acest caz, sacrificarea unui lot de păsări de curte dintr-o exploatație poate fi autorizată numai:
|
(a) |
în cazul în care sunt însoțite de certificatul de sănătate animală prevăzut la capitolul X partea A și |
|
(b) |
în cazul în care sunt respectate cerințele enunțate la punctele (2)–(5). |
(2) Inspecția ante-mortem efectuată în exploatația de origine trebuie să cuprindă:
|
(a) |
controalele registrelor sau ale documentelor exploatației, inclusiv informațiile privind lanțul de producție; |
|
(b) |
examinarea lotului de păsări de curte pentru a stabili dacă păsările de curte:
|
(3) Un medic veterinar oficial sau medicul veterinar desemnat trebuie să procedeze la inspecția ante-mortem în exploatație.
(4) Este necesar ca inspecția ante-mortem la abator să comporte numai:
|
(a) |
un control de identificare a animalelor și |
|
(b) |
o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate normele privind bunăstarea animalelor și că păsările de curte nu prezintă semne ale unei stări care să poată fi nocivă pentru sănătatea umană sau animală. Acest examen poate fi efectuat de către un membru al personalului auxiliar oficial. |
(5) În cazul în care păsările de curte nu au fost sacrificate în termen de trei zile după eliberarea certificatului de sănătate animală prevăzut la punctul (1) litera (a):
|
(a) |
este necesar ca lotul să fie examinat din nou și să fie eliberat un nou certificat de sănătate animală în cazul în care acesta nu a părăsit exploatația de origine; |
|
(b) |
sacrificarea poate fi autorizată, după evaluarea motivului întârzierii, cu condiția ca o nouă examinare a lotului să fie efectuată, în cazul în care acesta se află deja în drum spre abator sau în cazul în care a sosit la abator. |
(6) În cazul în care nu a fost efectuată nici o inspecție ante-mortem în exploatație, medicul veterinar oficial este obligat să efectueze o examinare a lotului la abator.
(7) În cazul în care păsările de curte prezintă semne clinice de boală, acestea nu pot fi sacrificate în scopul consumului uman. Cu toate acestea, sacrificarea acestor păsări de curte poate interveni la încheierea procesului normal de sacrificare în cazul în care sunt luate precauții pentru a evita riscul propagării organismelor patogene și pentru ca instalațiile să fie curățate și dezinfectate imediat după operațiunile de sacrificare.
(8) În ceea ce privește păsările de curte crescute pentru producția de foie grasși păsările de curte cu eviscerare amânată sacrificate în exploatația de origine, este necesar să fie efectuată o inspecție ante-mortem în conformitate cu punctele (2) și (3). Carcasele neeviscerate trebuie să fie însoțite până la abator sau la secția de tranșare de un certificat conform cu modelul prevăzut în partea C.
B. INSPECȚIA POST-MORTEM
(1) Toate păsările de curte trebuie să fie supuse unei inspecții post-mortem în conformitate cu secțiunile I și III. De asemenea, medicul veterinar oficial este obligat să efectueze personal următoarele controale:
|
(a) |
inspecția zilnică a viscerelor și a cavităților corporale a unui eșantion reprezentativ de păsări de curte; |
|
(b) |
inspecția detaliată a unui eșantion aleator, în fiecare lot cu aceeași origine, a părților de păsări sau a păsărilor întregi declarate improprii pentru consumul uman în urma inspecției post-mortem și |
|
(c) |
orice examinare suplimentară necesară în cazul în care există motive pentru a suspecta că păsările de curte în cauză pot fi improprii pentru consumul uman. |
(2) În ceea ce privește păsările de curte crescute pentru producția de foie grasși păsările de curte cu eviscerare amânată sacrificate în exploatația de origine, este necesar ca inspecția post-mortem să comporte controlul certificatului care însoțește carcasele. În cazul în care aceste carcase sunt transportate direct de la exploatație la secția de tranșare, inspecția post-mortem trebuie să aibă loc la secția de tranșare.
C. MODEL DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ
CAPITOLUL VI: LAGOMORFE DE CRESCĂTORIE
Este necesar ca normele care se aplică păsărilor de curte să se aplice și lagomorfelor.
CAPITOLUL VII: VÂNAT DE CRESCĂTORIE
A. INSPECȚIA ANTE-MORTEM
(1) Inspecția ante-mortem poate fi efectuată în cadrul exploatației de origine în cazul în care sunt respectate cerințele secțiunii III din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. În cazul în care aceste norme sunt respectate, aceasta trebuie să fie efectuată de către un medic veterinar oficial sau desemnat.
(2) Este necesar ca inspecția ante-mortem efectuată în exploatație să cuprindă controalele registrelor sau documentelor exploatației, inclusiv informațiile privind lanțul alimentar.
(3) În cazul în care inspecția ante-mortem este efectuată la cel mult de trei zile înainte de sosirea animalelor la abator și în cazul în care aceste animale sunt livrate vii, este necesar ca inspecția ante-mortem la abator să comporte numai:
|
(a) |
un control al identificării animalelor și |
|
(b) |
o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate normele privind bunăstarea animalelor și că animalele nu prezintă semne ale unei stări care poate fi nocivă pentru sănătatea umană sau animală. |
(4) Animalele vii inspectate la exploatație trebuie să fie însoțite de un certificat conform cu modelul care este prevăzut la capitolul X partea A. Animalele vii inspectate la exploatație trebuie să fie însoțite de un certificat conform cu modelul din capitolul X partea B.
B. INSPECȚIA POST-MORTEM
(1) Această inspecție trebuie să includă palparea și, în cazul în care se consideră necesar, incizia părților animalului care au fost supuse unei alterări sau sunt suspecte din orice alt motiv.
(2) Este necesar ca procedurile de inspecție post-mortem descrise pentru bovine, ovine, porci domestici și păsări de curte să fie aplicate speciilor corespunzătoare de vânat de crescătorie.
(3) În cazul în care animalele au fost sacrificate în exploatație, medicul veterinar oficial care operează la abator trebuie să verifice certificatul care le însoțește.
CAPITOLUL VIII: VÂNAT SĂLBATIC
A. INSPECȚIA POST-MORTEM
(1) În momentul livrării la unitatea de prelucrare a vânatului, este necesar ca vânatul sălbatic să fie inspectat cât mai repede.
(2) Medicul veterinar oficial trebuie să ia în considerare declarația sau informațiile pe care le-a prezentat persoana calificată care participă la vânarea animalului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
(3) La inspecția post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să procedeze la:
|
(a) |
o examinare vizuală a carcasei, a cavităților acesteia și, după caz, a organelor în scopul de a:
În cazul în care numai rezultatele examinării vizuale nu permit să se ajungă la o evaluare, este necesar să fie efectuată o inspecție mai amănunțită într-un laborator; |
|
(b) |
identificarea unor anomalii organoleptice; |
|
(c) |
o palpare a organelor, în cazul în care este necesar; |
|
(d) |
în cazul în care presupuneri serioase duc la suspiciunea privind prezența unor reziduuri sau contaminanți, o analiză prin sondaj a reziduurilor care nu rezultă din activitatea de vânătoare, inclusiv a contaminanților mediului înconjurător. În cazul în care este efectuată o inspecție mai amănunțită pe baza acestor presupuneri, medicul veterinar oficial trebuie să aștepte concluzia acestei inspecții înainte de a proceda la evaluarea întregului vânat ucis la o anumită vânătoare sau a părților despre care se poate presupune că prezintă aceleași anomalii; |
|
(e) |
identificarea elementelor caracteristice care indică prezența unui risc pentru sănătate din punctul de vedere al cărnii, în special:
|
(4) În cazul în care medicul veterinar oficial cere acest lucru, coloana vertebrală și capul trebuie despicate în sensul lungimii.
(5) În cazul în care este vorba de bucăți întregi de vânat sălbatic mic care nu au făcut obiectul unei eviscerări imediat după ucidere, medicul veterinar oficial trebuie să supună un eșantion reprezentativ de animale de aceeași proveniență unei inspecții post-mortem. În cazul în care inspecția pune în evidență o boală transmisibilă oamenilor sau una dintre caracteristicile enumerate la punctul (3) litera (e), este necesar ca medicul veterinar oficial să supună întregul lot unor verificări suplimentare pentru a determina dacă acesta trebuie să fie declarat impropriu pentru consumul uman sau dacă este cazul să fie inspectată fiecare carcasă individual.
(6) În cazul unor suspiciuni, medicul veterinar oficial poate practica alte tranșări și inspecții pe părți ale animalelor pe care este necesar să le examineze pentru a pune un diagnostic definitiv.
B. DECIZII LUATE DUPĂ EFECTUAREA CONTROALELOR
Carnea trebuie declarată improprie pentru consumul uman în cazurile menționate la secțiunea II capitolul V, precum și în cazul în care prezintă, la inspecția post-mortem, una dintre caracteristicile enumerate în partea A punctul (3) litera (e).
CAPITOLUL IX: RISCURI SPECIFICE
A. ENCEFALOPATIILE SPONGIFORME TRANSMISIBILE
Controalele oficiale efectuate în ceea ce privește EST trebuie să ia în considerare cerințele Regulamentului (CE) nr. 999/2001, precum și toate celelalte dispoziții legislative comunitare din domeniu.
B. CISTICERCOZA
(1) Procedurile de inspecție post-mortem descrise la capitolele I și IV constituie cerințele minimale pentru identificarea cisticercozei la bovinele în vârstă de peste 6 săptămâni, precum și la porci. Pot fi, de asemenea, utilizate teste serologice specifice. În ceea ce privește bovinele în vârstă de peste 6 săptămâni, incizia maseterilor la inspecția post-mortem nu este obligatorie în cazul în care se utilizează un test serologic specific. Această regulă este, de asemenea, valabilă în cazul în care bovinele în vârstă de peste 6 săptămâni au fost crescute într-o exploatație declarată oficial indemnă de cisticercoză.
(2) Carnea care prezintă o infestare cu cisticercoză trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. Cu toate acestea, în cazul în care această infestare nu este generalizată, părțile neinfectate pot fi declarate corespunzătoare pentru consumul uman după ce au fost supuse unui tratament la rece.
C. TRICHINELOZA
(1) Carcasele de porcine (porci domestici, vânat de crescătorie și vânat sălbatic), de solipede sau de alte specii care pot fi afectate de trichineloză trebuie să fie supuse unui examen trichineloscopic în conformitate cu legislația comunitară care se aplică, cu excepția cazului în care în această legislație există indicații contrare.
(2) Carnea care provine de la animale infectate de trichine trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman.
D. MORVA
(1) După caz, solipedele trebuie să fie supuse unei examinări pentru identificarea morvei. Identificarea morvei la solipede cuprinde o examinare atentă a mucoaselor traheei, a laringelui, a cavităților nazale, a sinusurilor și a ramificațiilor acestora, după despicarea capului în plan median și excizia septului nazal.
(2) Carnea care provine de la cai la care a fost diagnosticată prezența morvei trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman.
E. TUBERCULOZA
(1) În cazul în care animalele prezintă o reacție pozitivă sau neconcludentă la tuberculină sau în cazul care există alte motive pentru suspectarea unei infecții, acestea trebuie să fie sacrificate separat față de celelalte animale, luându-se toate precauțiile necesare pentru evitarea riscului de contaminare a celorlalte carcase, a liniei de sacrificare și a personalului prezent în abator.
(2) Toată carnea care provine de la animale la care inspecția post-mortem a permis punerea în evidență a unor leziuni tuberculoase în mai multe organe sau părți ale carcasei trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. Cu toate acestea, în cazul în care a fost evidențiată o leziune tuberculoasă în ganglionii limfatici ai aceluiași organ sau în aceeași parte a carcasei, numai organul afectat sau această parte a carcasei și ganglionii limfatici asociați trebuie să fie declarați improprii pentru consumul uman.
F. BRUCELOZA
(1) În cazul în care animalele prezintă o reacție pozitivă sau neconcludentă la un test de depistare a brucelozei sau în cazul care există alte motive pentru suspectarea unei infecții, acestea trebuie să fie sacrificate separat față de celelalte animale, luându-se toate precauțiile necesare pentru evitarea riscului de contaminare a celorlalte carcase, a liniei de sacrificare și a personalului prezent în abator.
(2) Carnea care provine de la animale la care inspecția post-mortem a permis punerea în evidență a unei bruceloze acute trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. În ceea ce privește animalele la care a fost depistată o reacție pozitivă sau neconcludentă la un test de depistare a brucelozei, mamelele, tractusul genital și sângele trebuie să fie declarate improprii pentru consumul uman, chiar dacă nu a fost detectată nici o leziune de acest tip.
CAPITOLUL X: MODELE DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ
A. MODEL DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU ANIMALELE VII
B. MODEL DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU ANIMALELE SACRIFICATE ÎN EXPLOATAȚIE
(1) JO L 147, 31.5.2001, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2245/2003 al Comisiei (JO L 333, 20.12.2003, p. 28).
(2) JO L 125, 23.5.1996, p. 10, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
(3) JO L 121, 29.7.1964, p. 1977/64, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 21/2004 (JO L 5, 9.1.2004, p. 8).
ANEXA II
MOLUȘTE BIVALVE VII
CAPITOLUL I: DOMENIUL DE APLICARE
Prezenta anexă se aplică moluștelor bivalve vii și, prin analogie, echinodermelor vii, tunicierilor vii și gasteropodelor marine vii.
CAPITOLUL II: CONTROALE OFICIALE PRIVIND MOLUȘTELE BIVALVE VII CARE PROVIN DIN ZONE DE PRODUCȚIE CLASIFICATE
A. CLASIFICAREA ZONELOR DE PRODUCȚIE ȘI DE RELOCARE
(1) Este necesar ca autoritatea competentă să stabilească amplasarea și limitele zonelor de producție și de relocare pe care le clasifică. În cazul în care este necesar, aceasta poate îndeplini această cerință în cooperare cu operatorul din sectorul alimentar.
(2) Este necesar ca autoritatea competentă să clasifice zonele de producție în care autorizează recoltarea moluștelor bivalve vii în trei clase diferite, în funcție de nivelul de contaminare fecală. În cazul în care este necesar, aceasta poate îndeplini această cerință în cooperare cu operatorul din sectorul alimentar.
(3) Autoritatea competentă poate clasifica în Zone din clasa A zonele în care pot fi recoltate moluștele bivalve vii pentru consumul uman direct. Moluștele bivalve vii care provin din aceste zone trebuie să respecte standardele de sănătate animală care se aplică moluștelor bivalve vii prevăzute la capitolul V secțiunea VII din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
(4) Autoritatea competentă poate clasifica în Zone din clasa B zonele în care pot fi recoltate moluștele bivalve vii, dar pot fi introduse pe piață pentru consumul uman numai după ce au fost supuse unui tratament într-un centru de purificare sau după relocare în vederea respectării standardelor de sănătate animală prevăzute la punctul (3). Moluștele bivalve vii care provin din aceste zone nu pot depăși limita, bazată pe o testare a numărului cel mai probabil (NCP) a cinci tuburi în trei diluții, de 4 600E. coli la 100 g de carne și de lichid intravalvar.
(5) Autoritatea competentă poate clasifica în Zone din clasa C zonele în care pot fi recoltate moluștele bivalve vii, dar pot fi introduse pe piață pentru consumul uman numai după o relocare de lungă durată în vederea respectării standardelor de sănătate animală prevăzute la punctul (3). Moluștele bivalve vii care provin din aceste zone nu pot depăși limita, bazată pe o testare a numărului cel mai probabil (NCP) a cinci tuburi în trei diluții, de 46 000E. coli la 100 g de carne și de lichid intravalvar.
(6) În cazul în care autoritatea competentă decide, în principiu, să clasifice o zonă de producție sau de relocare, aceasta trebuie:
|
(a) |
să întocmească un inventar al surselor de poluare de origine umană sau animală care pot constitui o sursă de contaminare a zonei de producție; |
|
(b) |
să examineze cantitățile de poluanți organici emise în cursul diferitelor perioade ale anului, în funcție de variațiile pe anotimpuri ale populației umane și ale populației animale în bazinul hidrografic, în funcție de precipitații, de tratarea apelor reziduale etc.; |
|
(c) |
să determine caracteristicile circulației poluanților pe baza modelelor cunoscute ale curentologiei (știință care studiază curenții marini), ale batimetriei și ale ciclului mareelor în zona de producție și |
|
(d) |
să elaboreze un program de eșantionare a moluștelor bivalve vii în zona de producție, bazat pe examinarea datelor stabilite, cu un număr de eșantioane, o repartizare geografică a punctelor de eșantionare și o frecvență de eșantionare care trebuie să asigure că rezultatele analizelor sunt cele mai reprezentative posibil pentru zona luată în considerare. |
B. CONTROLUL ZONELOR DE PRODUCȚIE ȘI DE RELOCARE
(1) Zonele de producție și de relocare clasificate trebuie să fie controlate la intervale regulate pentru a verifica:
|
(a) |
că nu există fraude privind originea, proveniența și destinația moluștelor bivalve vii; |
|
(b) |
calitatea microbiologică a moluștelor bivalve vii în funcție de zonele de producție și de relocare; |
|
(c) |
posibilitatea prezenței planctonului toxic în apele de producție și de relocare precum și a biotoxinelor în moluștele bivalve vii și |
|
(d) |
eventualitatea prezenței contaminanților chimici în moluștele bivalve vii. |
(2) În scopul aplicării punctului 1 literele (b), (c) și (d), este necesar să se stabilească planuri de eșantionare care prevăd că aceste controale trebuie să fie efectuate la intervale regulate sau de la caz la caz dacă recoltarea are loc la perioade neregulate. Repartizarea geografică a punctelor de eșantionare și frecvența eșantionării trebuie să asigure că rezultatele analizelor sunt cele mai reprezentative posibil pentru zona luată în considerare.
(3) Planurile de eșantionare care vizează controlul calității microbiologice a moluștelor bivalve vii trebuie să ia în special în considerare:
|
(a) |
variațiile probabile ale contaminării fecale și |
|
(b) |
parametrii indicați la partea A punctul (6). |
(4) Planurile de eșantionare pentru identificarea posibilității prezenței planctonului toxic în apele de producție și de relocare precum și a biotoxinelor în moluștele bivalve vii trebuie să ia în special în considerare eventualele variații ale prezenței planctonului care conține biotoxine marine. Eșantionarea trebuie să cuprindă:
|
(a) |
o eșantionare periodică pentru detectarea unor schimbări în compoziția planctonului care conține toxine și repartizarea geografică a acestora. Orice rezultat care duce la suspiciunea unei acumulări de toxine în carnea moluștelor trebuie să fie urmat de o eșantionare intensivă; |
|
(b) |
testări periodice ale toxicității pe moluștele din zona afectată care sunt cele mai sensibile la contaminare. |
(5) Frecvența eșantionării în vederea analizei toxinelor prezente în moluște trebuie, ca o regulă generală, să fie săptămânală în cursul perioadelor în care este autorizată recoltarea. Această frecvență poate fi redusă pentru zonele specifice sau pentru tipuri specifice de moluște, în cazul în care în urma unei evaluări a riscurilor privind prezența toxinelor sau a fitoplanctonului există indicația unui risc foarte scăzut de episod toxic. Este necesar ca această frecvență să fie mai mare în cazul în care această evaluare arată că o eșantionare săptămânală nu este suficientă. Evaluarea riscurilor trebuie să facă obiectul unei reexaminări periodice în vederea evaluării riscului de apariție a toxinelor în moluștele bivalve vii din aceste zone.
(6) În cazul în care ponderea de acumulare a toxinelor este cunoscută pentru un grup de specii crescute în aceeași zonă, specia care prezintă ponderea cea mai mare poate fi considerată specie de referință. Aceasta va permite exploatarea tuturor speciilor din grup în cazul în care conținuturile de toxine ale speciei de referință sunt mai mici decât limitele regulamentare. În cazul în care conținuturile de toxine ale speciei de referință sunt mai mari decât aceste limite, recoltarea altor specii este autorizată numai în cazul în care analizele suplimentare practicate asupra acestor specii pun în evidență conținuturi de toxine mai mici decât aceste limite.
(7) În ceea ce privește supravegherea planctonului, eșantioanele trebuie să fie reprezentative pentru coloana de apă și să furnizeze informații asupra prezenței speciilor toxice și asupra evoluției populației. În cazul unei evoluții a populației toxice care poate duce la o acumulare de toxine, frecvența eșantionării moluștelor va trebui să crească sau vor fi aplicate măsuri de închidere preventivă a zonelor respective până la obținerea rezultatelor analizelor toxinelor.
(8) Planurile de eșantionare pentru controlul prezenței contaminanților chimici trebuie să permită detectarea oricărei depășiri a conținuturilor stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 466/2001 al Comisiei (1).
C. DECIZIILE LUATE ÎN URMA EFECTUĂRII CONTROLULUI
(1) În cazul în care rezultatele eșantionării scot în evidență că nu au fost respectate standardele sanitare privind moluștele sau că este pusă în pericol sănătatea umană, este necesar ca autoritatea competentă să închidă zona de producție în cauză, împiedicând astfel recoltarea moluștelor bivalve vii. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate reclasifica o zonă de producție în zonă din clasa B sau C în cazul în care această zonă respectă criteriile relevante enunțate în partea A și nu reprezintă un risc pentru sănătatea umană.
(2) Autoritatea competentă poate autoriza redeschiderea unei zone de producție închise numai în cazul în care standardele sanitare privind moluștele sunt din nou în conformitate cu legislația comunitară. În cazul în care autoritatea competentă dispune închiderea unei zone de producție din cauza prezenței planctonului sau a conținuturilor excesive de toxine în moluște, redeschiderea acesteia este condiționată de două analize succesive, practicate la un interval de 48 de ore cel puțin ale căror rezultate trebuie să se situeze sub limita regulamentară. În momentul în care ia această decizie, autoritatea competentă poate lua în considerare informația privind evoluția fitoplanctonului. În cazul în care există date solide privind dinamica toxicității unei zone și cu condiția să fie disponibile date recente care indică tendința de scădere a toxicității, autoritatea competentă poate decide să redeschidă zona în cazul în care o singură eșantionare oferă rezultate sub limita regulamentară.
D. CERINȚE SUPLIMENTARE ÎN DOMENIUL CONTROLULUI
(1) Autoritatea competentă trebuie să asigure supravegherea zonelor de producție clasificate în care a interzis recoltarea moluștelor bivalve vii sau a condiționat-o în mod special pentru a evita comercializarea produselor nocive pentru sănătatea umană.
(2) Este necesară supravegherea zonelor de producție și de relocare prevăzută în partea B punctul (1), precum și un sistem de control care să includă testări de laborator pentru a verifica dacă operatorii din sectorul alimentar respectă cerințele care se aplică produselor finale în toate etapele producției, prelucrării și distribuției. Acest control vizează în special verificarea conținuturilor de biotoxine marine și de contaminanți care nu trebuie să fie mai mari decât limitele de siguranță și calitatea microbiologică a moluștelor care nu trebuie să prezinte nici un pericol pentru sănătatea umană.
E. ÎNREGISTRAREA ȘI SCHIMBUL DE INFORMAȚII
Este necesar ca autoritatea competentă:
|
(a) |
să elaboreze și să actualizeze o listă a zonelor de producție și de relocare desemnate, cu indicarea detaliată a amplasării, delimitării și clasificării acestora, în care pot fi recoltate moluștele bivalve vii în conformitate cu cerințele prezentei anexe. Este necesar ca această listă să fie comunicată părților interesate de prezenta anexă, în special producătorilor și responsabililor centrelor de purificare și ai centrelor de expediere; |
|
(b) |
să informeze imediat părțile interesate de prezenta anexă, cum sunt producătorii și responsabilii centrelor de purificare și ai centrelor de expediere, despre orice modificare privind amplasarea, delimitarea sau clasificarea unei zone de producție, sau despre închiderea acesteia, fie că este temporară sau definitivă și |
|
(c) |
să intervină rapid în cazul în care controalele prevăzute de prezenta anexă arată că o zonă de producție trebuie să fie închisă sau reclasificată sau că poate să fie redeschisă. |
F. AUTOCONTROLUL EXERCITAT DE CĂTRE OPERATORII DIN SECTORUL ALIMENTAR
Pentru a se pronunța în ceea ce privește clasificarea, deschiderea sau închiderea zonelor de producție, autoritatea competentă poate lua în considerare rezultatele controalelor realizate de către operatorii din sectorul alimentar sau de către organizațiile care îi reprezintă. În acest caz, autoritatea competentă trebuie să fi autorizat laboratorul care va efectua analiza și, după caz, eșantionarea și analiza trebuie să fi fost realizate în conformitate cu un protocol convenit între autoritatea competentă și operatori sau organizația în cauză din sectorul alimentar.
CAPITOLUL III: CONTROALELE OFICIALE ALE PECTINIDELOR RECOLTATE ÎN EXTERIORUL ZONELOR DE PRODUCȚIE CLASIFICATE
Controalele oficiale ale pectinidelor recoltate în exteriorul zonelor de producție clasificate trebuie să fie efectuate în momentul vânzărilor de pești prin licitație, în centre de expediere și în unități de prelucrare. Aceste controale oficiale au drept scop verificarea respectării standardelor sanitare privind moluștele bivalve vii prevăzute la capitolul V secțiunea VII din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 precum și a altor cerințe prevăzute la capitolul IX secțiunea VII din anexa III la regulamentul respectiv.
(1) JO L 77, 16.3.2001, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 655/2004 (JO L 104, 8.4.2004, p. 48).
ANEXA III
PRODUSE PESCĂREȘTI
CAPITOLUL I: CONTROALE OFICIALE ALE PRODUCȚIEI ȘI INTRODUCERII PE PIAȚĂ
(1) Controalele oficiale ale producției și introducerii pe piață a produselor pescărești trebuie să cuprindă în special:
|
(a) |
un control periodic al condițiilor de igienă la debarcare și la prima vânzare; |
|
(b) |
inspecții periodice ale navelor și unităților terestre, inclusiv halele de vânzare prin licitație și piețele de comerț cu ridicata, pentru a verifica, în special:
și |
|
(c) |
controale ale condițiilor de depozitare și transport. |
(2) Cu toate acestea, sub rezerva punctului (3), controalele navelor:
|
(a) |
pot fi efectuate în cazul în care navele fac o escală într-un port dintr-un stat membru; |
|
(b) |
vizează toate navele care debarcă produse pescărești în porturile Comunității, indiferent de pavilionul sub care navighează și |
|
(c) |
pot, în cazul în care este necesar, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru al cărui pavilion îl arborează nava efectuează controlul oficial, fi efectuate când nava este pe mare sau când se află într-un port din alt stat membru sau dintr-o țară terță. |
|
(a) |
Pentru inspectarea unei nave fabrică sau a unei nave frigorifice care navighează sub pavilionul unui stat membru efectuată în scopul acordării unei autorizări pentru această navă, autoritatea competentă a acestui stat membru este obligată să realizeze inspecții în conformitate cu cerințele din articolul 3, în special în ceea ce privește duratele prevăzute la articolul 3 alineatul (2). În cazul în care este necesar, autoritatea competentă respectivă poate inspecta nava când aceasta se află pe mare sau când se află într-un port din alt stat membru sau dintr-o țară terță. |
|
(b) |
În cazul în care autoritatea competentă a statului membru al cărui pavilion îl arborează nava a acordat pentru această navă o autorizare condiționată în conformitate cu articolul 3, autoritatea competentă respectivă poate autoriza autoritatea competentă:
|
(4) În cazul în care autoritatea competentă dintr-un stat membru autorizează autoritatea competentă din alt stat membru sau dintr-o țară terță să realizeze inspecții în numele acesteia în conformitate cu punctul (3), cele două autorități competente stabilesc împreună modalitățile de realizare a acestei inspecții. Este necesar ca aceste modalități să ofere, în special, garanția că autoritatea competentă din statul membru sub al cărui pavilion navighează vasul primește imediat un raport privind rezultatele inspecțiilor și orice suspiciune de neconformitate care să-i permită să ia măsurile necesare.
CAPITOLUL II: CONTROALELE OFICIALE ALE PRODUSELOR PESCĂREȘTI
Controalele oficiale ale produselor pescărești trebuie să cuprindă cel puțin elementele care urmează.
A. EVALUĂRILE ORGANOLEPTICE
Este necesar să fie efectuate controale organoleptice aleatorii în toate etapele producției, prelucrării și distribuției. Aceste controale au drept scop, în special, verificarea respectării criteriilor de prospețime stabilite în conformitate cu legislația comunitară. Aceasta înseamnă, în special, să se verifice, în toate etapele producției, prelucrării și distribuției, dacă produsele pescărești depășesc liniile de bază cel puțin ale criteriilor de prospețime stabilite în conformitate cu legislația comunitară.
B. INDICATORII DE PROSPEȚIME
În cazul în care examinarea organoleptică pune sub semnul întrebării prospețimea produselor pescărești, pot fi prelevate probe care să fie supuse unor testări în laborator pentru determinarea conținuturilor de azot bazic volatil total (TVB-N) și de azot-trimetilamină (TMA-N).
Autoritatea competentă trebuie să utilizeze criteriile stabilite de legislația comunitară.
În cazul în care evaluarea organoleptică pune sub semnul întrebării și alți parametri care pot afecta sănătatea umană, este necesar să fie prelevate probe corespunzătoare în scopul verificării.
C. HISTAMINA
Este necesar să fie efectuate teste aleatorii de control al histaminei în scopul verificării respectării conținuturilor stabilite de legislația comunitară.
D. REZIDUURILE ȘI CONTAMINANȚII
Este necesar să fie adoptate dispoziții pentru a controla nivelurile de reziduuri și de contaminanți în conformitate cu legislația comunitară.
E. CONTROALELE MICROBIOLOGICE
Este necesar să fie efectuate controale microbiologice, în cazul în care acest lucru este necesar în conformitate cu normele și criteriile stabilite în această privință de legislația comunitară.
F. PARAZIȚII
Este necesar să fie efectuate teste aleatorii în scopul verificării respectării legislației comunitare privind paraziții.
G. PRODUSELE PESCĂREȘTI TOXICE
Este necesar să fie efectuate controale pentru a asigura că următoarele produse pescărești nu sunt introduse pe piață:
|
1. |
peștii toxici din următoarele familii: Tetraodontidae, Molidae, Diodontidae și Canthigasteridae și |
|
2. |
produsele pescărești care conțin biotoxine cum sunt Ciguatera sau alte toxine periculoase. Cu toate acestea, produsele pescărești derivate din moluște bivalve, echinoderme, tunicieri și gasteropode marine pot fi introduse pe piață cu condiția să fi fost produse în conformitate cu secțiunea VII din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și să respecte standardele prevăzute la capitolul V punctul (2) din prezenta secțiune. |
CAPITOLUL III: DECIZII ÎN URMA EFECTUĂRII CONTROALELOR
Este necesar ca produsele pescărești să fie declarate improprii pentru consumul uman:
|
1. |
în cazul în care controalele organoleptice, chimice, fizice sau microbiologice sau examenele pentru identificarea paraziților arată că acestea nu sunt în conformitate cu legislația comunitară relevantă; |
|
2. |
în cazul în care au în părțile comestibile conținuturi de contaminanți sau de reziduuri care depășesc limitele stabilite de legislația comunitară sau la niveluri care fac ca absorbția alimentară calculată să depășească dozele zilnice sau săptămânale admisibile pentru oameni; |
|
3. |
în cazul în care provin din:
sau |
|
4. |
în cazul în care autoritățile competente consideră că acestea pot constitui un risc pentru sănătatea publică sau animală sau sunt, din orice alt motiv, improprii pentru consumul uman. |
ANEXA IV
LAPTE CRUD ȘI PRODUSE LACTATE
CAPITOLUL I: INSPECȚIA EXPLOATAȚIILOR DE PRODUCȚIE A LAPTELUI
(1) Animalele din exploatațiile de producție a laptelui trebuie să fie supuse unor controale oficiale în vederea verificării respectării condițiilor de sănătate animală privind producția de lapte crud și în special starea de sănătate a animalelor și utilizarea medicamentelor de uz veterinar.
Aceste controale se pot desfășura cu ocazia controalelor veterinare realizate în cadrul dispozițiilor comunitare privind sănătatea animală sau publică sau bunăstarea animalelor și pot fi efectuate de un medic veterinar desemnat.
(2) În cazul în care există motive de a îndoială că sunt respectate condițiile de sănătate animală, starea de sănătate generală a animalelor trebuie să facă obiectul unui control.
(3) Este necesar ca exploatațiile de producție a laptelui să fie supuse unor controale oficiale în scopul verificării respectării cerințelor în ceea ce privește igiena. Aceste controale oficiale pot comporta inspecții și/sau o monitorizare a controalelor efectuate de către organizațiile profesionale. În cazul în care se constată că igiena este necorespunzătoare, este necesar ca autoritatea competentă să verifice dacă au fost luate măsurile corespunzătoare pentru remedierea situației.
CAPITOLUL II: CONTROLUL LAPTELUI CRUD ÎN MOMENTUL COLECTĂRII
(1) Autoritatea competentă trebuie să supervizeze controalele efectuate în conformitate cu partea III capitolul I secțiunea IX din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
(2) În cazul în care operatorul din sectorul alimentar nu a remediat situația în termen de trei luni după prima notificare a nerespectării criteriilor privind conținutul de germeni și conținutul de celule somatice, este necesar ca livrarea laptelui crud care provine de la exploatația de producție în cauză să fie suspendată sau, în conformitate cu o autorizație specifică sau cu instrucțiuni generale din partea autorității competente, să fie supusă unor cerințe, în ceea ce privește prelucrarea și utilizarea, necesare protecției sănătății publice. Va trebui ca această suspendare sau aceste cerințe să rămână în vigoare până când operatorul din sectorul alimentar dovedește că laptele crud respectă din nou criteriile necesare.
ANEXA V
UNITĂȚI DISPENSATE DE OBLIGAȚIA DE A FI MENȚIONATE ÎN LISTA PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 12 ALINEATUL (1)
Următoarele unități din țări terțe nu trebuie să fie menționate în listele stabilite și actualizate în conformitate cu articolul 12 alineatul (4):
|
1. |
unitățile care prelucrează produse de origine animală pentru care anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 nu stabilește nici o cerință; |
|
2. |
unitățile care asigură exclusiv activități de producție primară; |
|
3. |
unitățile care asigură exclusiv operațiuni de transport; |
|
4. |
unitățile care efectuează exclusiv depozitarea produselor de origine animală pentru care nu este necesară o reglementare a temperaturii. |
ANEXA VI
CERINȚE PRIVIND CERTIFICATELE CARE ÎNSOȚESC IMPORTURILE
|
(1) |
Reprezentantul autorității competente din țara terță de expediere care eliberează un certificat care însoțește un lot de produse de origine animală destinate Comunității trebuie să semneze certificatul și să se asigure că acesta are o ștampilă oficială. Această cerință este valabilă pentru fiecare pagină a certificatului în cazul în care acesta are mai multe pagini. În cazul navelor fabrică, autoritatea competentă poate autoriza căpitanul sau un alt ofițer al navei să semneze certificatul. |
|
(2) |
Certificatele trebuie să fie întocmite în limba (limbile) oficială(e) a(le) țării terțe de expediere și a(le) statului membru în care este efectuată inspecția la frontieră sau să fie însoțite de o traducere autorizată în această (aceste) limbă(i). În cazul în care statul membru de destinație solicită acest lucru, certificatele trebuie de asemenea să fie însoțite de o traducere autorizată în limba (limbile) oficială(e) a(le) statului membru respectiv. Cu toate acestea, statele membre pot accepta să fie utilizată o limbă oficială a Comunității alta decât limba acestora. |
|
(3) |
Este necesar ca versiunea originală a certificatului să însoțească loturile la intrarea în Comunitate. |
|
(4) |
Certificatele trebuie să conțină:
|
|
(5) |
Certificatele trebuie să poarte un număr de identificare unic. În cazul în care certificatul este format dintr-o secvență de pagini, fiecare pagină trebuie să indice acest număr. |
|
(6) |
Certificatul trebuie să fie eliberat înainte ca lotul la care se referă să înceteze a fi supus controlului autorității competente din țara terță de expediere. |
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
177 |
32004L0068
|
L 139/320 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DIRECTIVA 2004/68/CE A CONSILIULUI
din 26 aprilie 2004
de stabilire a normelor de sănătate animală privind importul și tranzitul, în Comunitate, al anumitor ungulate vii, de modificare a Directivelor 90/426/CEE și 92/65/CEE și de abrogare a Directivei 72/462/CEE
(Text cu relevanță pentru SEE)
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,
întrucât:
|
(1) |
Directiva 72/462/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1972 privind problemele de sănătate și inspecție veterinară care apar cu ocazia importurilor de animale din speciile bovină și porcină, respectiv de carne proaspătă provenind din țări terțe (3) asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății animale prin intermediul cerințelor de sănătate animală care trebuie întrunite la anumite importuri provenind din țări terțe. |
|
(2) |
Este necesar să se raționalizeze și să se actualizeze dispozițiile sanitar-veterinare privind schimburile internaționale cu animale, prevăzute de Directiva 72/462/CEE, ca urmare a evoluției standardelor internaționale ale Oficiului Internațional de Epizootii (OIE) și adoptării unor standarde noi de către acest oficiu, precum și ca urmare a implicațiilor acestora în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și acordului OMC privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare. |
|
(3) |
În plus, Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția, transformarea, distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman (4) înlocuiește Directiva 72/462/CEE în ceea ce privește cerințele care se aplică în cazul cărnii și produselor pe bază de carne. Prin urmare, este necesar și oportun să se prevadă, în prezenta directivă, dispoziții sanitar-veterinare similare și actualizate pentru importul de ungulate vii în Comunitate. |
|
(4) |
În scopul protejării sănătății animalelor, aceste noi dispoziții ar trebui să se aplice și altor ungulate susceptibile de a prezenta același risc de transmitere a bolilor. Cu toate acestea, este necesar ca aplicarea acestora la animalele în cauză să se facă fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor de faună și floră sălbatică prin controlul comerțului în acest domeniu (5). |
|
(5) |
În aplicarea Directivei 90/426/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind condițiile de inspecție veterinară care reglementează circulația și importul de ecvidee din țări terțe (6), importurile de ecvidee având ca destinație Comunitatea nu sunt autorizate decât în cazul în care provin din țările terțe consemnate pe o listă stabilită în conformitate cu Directiva 72/462/CEE. Este necesar să se includă în Directiva 90/426/CEE dispozițiile privind întocmirea listelor de țări terțe în ceea ce privește importurile de ecvidee. |
|
(6) |
Cunoștințele științifice privind sensibilitatea anumitor animale la bolile și testele care trebuie efectuate evoluează periodic. Este necesar să se prevadă o procedură care să permită actualizarea rapidă, drept răspuns la această evoluție, a listei speciilor și bolilor la care acestea sunt sensibile. |
|
(7) |
Pentru a garanta bunăstarea animalelor și a asigura coerența dispozițiilor comunitare, este necesar să fie luate în considerare, în prezenta directivă, în special în ceea ce privește adăparea și alimentația, cerințele generale ale Directivei 91/628/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 privind protecția animalelor în timpul transportului (7). |
|
(8) |
Pentru a proteja sănătatea animalelor și a asigura coerența dispozițiilor comunitare, este de asemenea necesar să fie luată în considerare Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate (8). |
|
(9) |
Ar trebui să se adopte măsurile necesare pentru aplicarea prezentei directive în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (9). |
|
(10) |
Normele privind sănătatea publică și controalele oficiale care se aplică în cazul cărnii și produselor pe bază de carne în temeiul Directivei 72/462/CEE au fost înlocuite cu cele din Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (10), care ar trebui să se aplice din 1 ianuarie 2006. Celelalte norme din directiva menționată anterior au fost înlocuite prin Directiva 2002/99/CE, ale cărei dispoziții se aplică din 1 ianuarie 2005 sau vor fi înlocuite de cele din prezenta directivă. |
|
(11) |
Prin urmare, Directiva 72/462/CEE ar trebui abrogată atunci când toate textele care înlocuiesc dispozițiile acesteia vor fi aplicabile. |
|
(12) |
Cu toate acestea este necesar, pentru a asigura claritatea legislației comunitare, să se abroge anumite decizii care au încetat să se aplice și concomitent să se prevadă menținerea anumitor dispoziții de aplicare până la adoptarea măsurilor necesare în temeiul noului cadru de reglementare. |
|
(13) |
Conform principiului proporționalității, este necesar și oportun, pentru atingerea obiectivului fundamental pe care îl constituie protejarea sănătății animale, să se stabilească norme referitoare la condițiile pentru importul ungulatelor vii. Prezenta directivă nu prevede mai mult decât ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite, în conformitate cu articolul 5 alineatul al treilea din tratat. |
|
(14) |
Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentar, de înființare a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentelor și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței alimentelor (11) stabilește noi proceduri de comitologie și o terminologie nouă. Din motive de coerență a legislației comunitare, este necesar ca aceste proceduri și această terminologie să fie luate în considerare în prezenta directivă. |
|
(15) |
Directiva 92/65/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 de definire a cerințelor de sănătate animală care reglementează comerțul și importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu se supun, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală, reglementărilor comunitare specifice prevăzute la anexa A secțiunea I la Directiva 90/425/CEE (12), stabilește condițiile pentru importul în Comunitate de ungulate, altele decât animalele domestice din speciile bovină, ovină, caprină, porcină și ecvină și prevede întocmirea unei liste a țărilor terțe din care statele membre sunt autorizate să importe aceste animale, precum și cerințele de sănătate animală care trebuie respectate. Este necesar să se modifice această directivă, în scopul de a exclude din domeniul de aplicare al acesteia speciile de animale prevăzute de prezentul act. |
|
(16) |
De asemenea, este necesar să se prevadă actualizarea sau stabilirea printr-o procedură de comitologie a cerințelor în ceea ce privește testele aplicabile la importul de animale vii aflate sub incidența Directivei 92/65/CEE. |
|
(17) |
Este prin urmare necesar să se modifice Directivele 90/426/CEE și 92/65/CEE în consecință, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
CAPITOLUL I
OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII
Articolul 1
Obiectul și domeniul de aplicare
Prezenta directivă stabilește cerințele de sănătate animală aplicabile la importul și tranzitul de ungulate vii în Comunitate.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei directive:
|
(a) |
„țări terțe” înseamnă alte țări decât statele membre, precum și teritoriile din statele membre cărora nu li se aplică Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controlalele sanitar-veterinare în cadrul schimburilor intracomunitare în vederea realizării pieței interne (13), și Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele sanitar-veterinare și zootehnice aplicabile în cadrul schimburilor intracomunitare cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (14); |
|
(b) |
„țară terță autorizată” înseamnă orice țară terță sau orice parte dintr-o țară terță din care este autorizat importul în Comunitate al ungulatelor vii enumerate la anexa I, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1); |
|
(c) |
„medic veterinar oficial” înseamnă orice medic veterinar autorizat de administrația veterinară dintr-o țară terță să efectueze inspecții sanitar-veterinare privind animalele vii și să procedeze la o certificare oficială; |
|
(d) |
„ungulate” înseamnă animalele enumerate la anexa I. |
CAPITOLUL II
CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ APLICABILE LA IMPORTURILE ÎN COMUNITATE DE ANUMITE UNGULATE VII
Articolul 3
Țări terțe autorizate
(1) Importul și tranzitul anumitor ungulate vii în Comunitate nu sunt autorizate decât din țările terțe care apar pe o listă sau pe liste care se întocmesc sau se modifică în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2).
Având în vedere situația sănătății animale din țara terță și garanțiile pe care aceasta le furnizează în ceea ce privește animalele enumerate la anexa I, se poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2), ca autorizația prevăzută în primul paragraf al prezentului alineat să se aplice pe întreg teritoriul țării terțe autorizate sau numai pe o parte din acesta.
În acest scop, se ia în considerare modalitatea în care țara terță autorizată aplică și implementează, pe teritoriul său, standardele internaționale corespunzătoare, în special principiul regionalizării, având în vedere condițiile de sănătate animală privind importurile din alte țări terțe și din Comunitate.
(2) Autorizarea importului sau a tranzitului ungulatelor vii în Comunitate, prevăzută la alineatul (1), și condițiile speciale de sănătate animală prevăzute la articolul 6 alineatul (3), se pot suspenda sau anula în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2), atunci când situația sănătății animale din țara terță autorizată justifică acest lucru.
Articolul 4
Stabilirea listelor țărilor terțe autorizate
La stabilirea sau modificarea listelor țărilor terțe autorizate se iau în considerare în special următoarele:
|
(a) |
starea de sănătate a efectivului de animale, a altor animale domestice și a faunei sălbatice din țara terță, acordându-se o atenție deosebită bolilor animalelor exotice și tuturor aspectelor situației generale a sănătății animale și a mediului înconjurător din țară, în măsura în care aceasta ar putea reprezenta un risc pentru situația sănătății animale și a mediului înconjurător din Comunitate; |
|
(b) |
legislația din țara terță privind sănătatea și bunăstarea animală; |
|
(c) |
organizarea autorității sanitar-veterinare competente și a serviciilor de inspecție ale acesteia, prerogativele acestor servicii, modul cum sunt supravegheate acestea, precum și mijloacele de care dispun, inclusiv din punctul de vedere al efectivelor și capacităților de laborator, pentru a aplica legislația națională în mod corespunzător; |
|
(d) |
asigurările pe care le poate oferi autoritatea sanitar-veterinară competentă din țara terță în ceea ce privește respectarea condițiilor de sănătate animală corespondente în vigoare în Comunitate sau aplicarea unor condiții echivalente; |
|
(e) |
apartenența țării terțe la Oficiul Internațional de Epizootii (OIE), precum și regularitatea și rapiditatea cu care această țară furnizează informații cu privire la existența bolilor animale infecțioase sau contagioase pe teritoriul său, în special bolile inventariate de către OIE; |
|
(f) |
garanțiile oferite de către țara terță în ceea ce privește furnizarea directă de informații Comisiei și statelor membre:
|
|
(g) |
orice experiență dobândită în domeniul importului animalelor vii provenind din țări terțe și rezultatele controalelor eventual efectuate la import; |
|
(h) |
rezultatele inspecțiilor și/sau auditurilor comunitare efectuate în țara terță, în special rezultatele evaluării autorităților competente sau, la cererea Comisiei, raportul prezentat de autoritățile competente cu privire la inspecțiile pe care le-au efectuat; |
|
(i) |
conținutul normelor în vigoare în țara terță în ceea ce privește lupta împotriva bolilor animale infecțioase sau contagioase și prevenirea acestora, inclusiv normele referitoare la importurile provenind din alte țări terțe, precum și punerea în aplicare a acestor norme. |
Articolul 5
Publicarea de către Comisie a listelor țărilor terțe autorizate
Comisia adoptă dispozițiile necesare pentru ca publicului să îi fie accesibile versiuni actualizate ale tuturor listelor întocmite sau modificate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1). Aceste liste pot fi combinate cu alte liste întocmite în scopul protejării sănătății animale și sănătății publice și pot include, de asemenea, modele de certificate de sănătate animală.
Articolul 6
Condiții specifice de sănătate animală pentru importul și tranzitul în Comunitate de ungulate vii provenind din țări terțe autorizate
(1) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2), se stabilesc condiții specifice de sănătate animală pentru importurile și tranzitul în Comunitatea de ungulate vii provenind din țări terțe autorizate.
Acestea pot lua în considerare următoarele elemente:
|
(a) |
specia animală în cauză; |
|
(b) |
vârsta și sexul animalelor; |
|
(c) |
destinația sau utilizarea care va fi dată animalelor; |
|
(d) |
măsurile care trebuie aplicate după importul animalelor în Comunitate; |
|
(e) |
orice dispoziție specială care se aplică în cadrul schimburilor intracomunitare. |
(2) Condițiile specifice de sănătate animală prevăzute la alineatul (1) se întemeiază pe normele definite de legislația comunitară în ceea ce privește bolile la care animalele sunt sensibile.
(3) Cu toate acestea, atunci când Comunitatea este în măsură să recunoască oficial echivalența garanțiilor sanitare oficiale furnizate de țara terță în cauză, condițiile specifice de sănătate animală se pot întemeia pe aceste garanții.
Articolul 7
Garanții furnizate de țara terță în ceea ce privește importul de ungulate vii în Comunitate
Importul de ungulate vii în Comunitate nu este permis decât în cazul în care țara terță autorizată furnizează următoarele garanții:
|
(a) |
animalele provin dintr-un teritoriu indemn de boli, în conformitate cu criteriile generale de bază enunțate la anexa II, și în care intrarea animalelor vaccinate împotriva maladiilor enumerate în această anexă este interzisă; |
|
(b) |
animalele îndeplinesc condițiile specifice de sănătate animală prevăzute la articolul 6; |
|
(c) |
înainte de ziua în care urmează să fie îmbarcate pentru a fi expediate către Comunitate, animalele s-au aflat pe teritoriul țării terțe autorizate în cursul unei perioade care urmează să fie definită în cadrul condițiilor specifice de sănătate animală prevăzute la articolul 6; |
|
(d) |
înaintea expedierii acestora către Comunitate, animalele au fost supuse unui control de către un medic veterinar oficial în scopul de a verifica dacă acestea au o stare bună de sănătate și dacă s-au respectat condițiile de transport prevăzute la Directiva 91/628/CEE, în special în ceea ce privește adăparea și alimentația; |
|
(e) |
animalele sunt însoțite de un certificat sanitar-veterinar care îndeplinește dispozițiile articolului 11 și este conform cu un certificat sanitar-veterinar tip stabilit în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2). Conform aceleiași proceduri se pot adopta dispoziții referitoare la utilizarea documentelor în format electronic; |
|
(f) |
de la intrarea în Comunitate, animalele fac obiectul unui control la un punct de control la frontieră autorizat, în conformitate cu articolul 4 din Directiva 91/496/CEE. |
Articolul 8
Derogare de la garanțiile care trebuie furnizate de țările terțe
Prin derogare de la articolele 6 și 7, se pot stabili dispoziții speciale, inclusiv modele de certificate sanitar-veterinare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2), pentru importul și tranzitul de ungulate vii provenind din țări terțe autorizate în temeiul articolului 3 alineatul (1), în cazul în care aceste animale:
|
(a) |
sunt destinate exclusiv pășunatului sau muncii, cu caracter provizoriu, în apropierea frontierelor Comunității; |
|
(b) |
sunt importate în vederea unor manifestări sportive, spectacole de circ, reprezentații și expoziții, dar nu în vederea unor tranzacții comerciale având ca obiect animalele însele; |
|
(c) |
sunt destinate unei grădini zoologice, unui parc de distracții, unui laborator experimental sau unui organism, institut sau centru desemnat oficial, astfel cum este definit la articolul 2 litera (c) din Directiva 92/65/CEE; |
|
(d) |
se află doar în tranzit prin Comunitate, trecând printr-un punct de control la frontieră comunitar desemnat cu acordul și sub supravegherea serviciilor vamale și a serviciilor sanitar-veterinare oficiale, fără alte opriri decât cele necesare pentru asigurarea bunăstării acestora; |
|
(e) |
își însoțesc proprietarii ca animale de companie sau |
|
(f) |
se prezintă la un punct de control la frontieră comunitar desemnat:
sau |
|
(g) |
aparțin unei specii pe cale de dispariție. |
Articolul 9
Derogare de la articolul 7 litera (a) în ceea ce privește importurile sau tranzitul din țări terțe autorizate în cazul prezenței bolilor enumerate la anexa II și/sau al vaccinării
Prin derogare de la articolul 7 litera (a) și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2), se pot prevedea dispoziții pentru importul sau tranzitul în Comunitate al ungulatelor vii provenind dintr-o țară terță autorizată unde sunt prezente unele dintre bolile enumerate la anexa II și/sau unde se practică vaccinarea împotriva acestor boli.
Aceste dispoziții de derogare trebuie prevăzute pentru fiecare țară în parte.
Articolul 10
Derogare de la articolul 7 litera (a) în ceea ce privește importurile sau tranzitul din țări terțe autorizate pentru care importurile sau tranzitul au fost suspendate sau interzise
Prin derogare de la articolul 7 litera (a) și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2), se poate stabili o anumită perioadă la sfârșitul căreia importurile sau tranzitul de ungulate vii provenind dintr-o țară terță autorizată pot fi reluate după ce au fost suspendate sau interzise din cauza unei modificări a situației sanitare; de asemenea, se pot prevedea condiții suplimentare care trebuie îndeplinite după reluarea importurilor sau a tranzitului.
Pentru a se decide reluarea importurilor sau a tranzitului acestor animale, se iau în considerare:
|
— |
standardele internaționale; |
|
— |
apariția unui focar sau a mai multor focare legate între ele din punct de vedere epizootiologic ale uneia dintre bolile enumerate la anexa II, în cadrul unei zone geografice limitate dintr-o regiune sau dintr-o țară terță autorizată; |
|
— |
eradicarea efectivă a focarului sau a focarelor în termene rezonabile. |
Articolul 11
Certificate sanitar-veterinare
(1) Cu fiecare lot de animale se prezintă un certificat sanitar-veterinar care întrunește cerințele prevăzute la anexa III din momentul importului sau al tranzitului prin Comunitate.
(2) Certificatul sanitar-veterinar atestă că au fost respectate cerințele prezentei directive și ale altor acte comunitare privind sănătatea animală sau, după caz, dispozițiile echivalente acestor cerințe, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3).
(3) Certificatul sanitar-veterinar poate conține mențiuni solicitate privind certificarea prin alte acte comunitare referitoare la sănătatea publică, sănătatea animală și bunăstarea animalelor.
(4) Utilizarea certificatului sanitar-veterinar prevăzut la alineatul (1) poate fi suspendată sau anulată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2) atunci când situația sănătății animale din țara terță autorizată justifică acest lucru.
Articolul 12
Inspecțiile și auditurile în țările terțe
(1) În țările terțe pot fi efectuate inspecții și/sau audituri de către experți ai Comisiei în scopul verificării conformității sau echivalenței cu normele comunitare privind sănătatea animală.
Experții Comisiei pot fi însoțiți de experți ai statelor membre abilitați de Comisie să efectueze aceste inspecții și/sau audituri.
(2) Inspecțiile și/sau auditurile prevăzute la alineatul (1) se efectuează în numele Comunității, iar Comisia acoperă cheltuielile necesare.
(3) Procedura care trebuie urmată pentru efectuarea inspecțiilor și/sau auditurilor în țările terțe, prevăzute la alineatul (1), poate fi stabilită sau modificată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2).
(4) În cazul în care, în cursul unei inspecții și/sau al unui audit prevăzut la alineatul (1), se observă existența unui risc major pentru sănătatea animală, chiar și în cazul în care acesta nu este legat în mod direct de obiectivele inspecției/auditului, Comisia ia imediat măsurile necesare pentru menținerea sănătății animale în conformitate cu articolul 18 din Directiva 91/496/CEE, inclusiv prin măsuri de suspendare sau de retragere a autorizației prevăzute la articolul 3 alineatul (1).
Articolul 13
Dispoziții de atribuire a competențelor
(1) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2), se pot stabili:
|
(a) |
normele de aplicare a prezentei directive; |
|
(b) |
norme privind originea animalelor; |
|
(c) |
criteriile de clasificare, în raport cu bolile animalelor, ale țărilor terțe sau ale regiunilor din țările terțe autorizate; |
|
(d) |
dispoziții referitoare la utilizarea documentelor în format electronic în ceea ce privește modelele de certificate sanitar-veterinare, în conformitate cu articolul 7 litera (e); |
|
(e) |
modelele de certificate sanitar-veterinare prevăzute la articolul 11 alineatul (1); |
(2) Anexele la prezenta directivă pot fi modificate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2), pentru a se lua în special în considerare:
|
(a) |
avizele și cunoștințele științifice privind în special noile evaluări ale riscurilor; |
|
(b) |
progresul tehnic și/sau modificările aduse standardelor internaționale; |
|
(c) |
stabilirea obiectivelor de securitate pentru sănătatea animală. |
Articolul 14
Comitologie
(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală instituit prin articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
(2) În cazul în care se face referire la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la cincisprezece zile.
(3) Comitetul adoptă regulamentul său de procedură.
Articolul 15
Modificarea Directivei 90/426/CEE
Directiva 90/426/CEE se modifică după cum urmează:
|
1. |
Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 12 (1) Importul de ecvidee în Comunitate nu este autorizat decât din țările terțe care apar pe o listă sau pe liste care sunt întocmite sau modificate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2). Având în vedere situația sănătății animale din țara terță și garanțiile pe care aceasta le furnizează în ceea ce privește ecvideele, se poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2), ca autorizația prevăzută la primul paragraf din prezentul alineat să se aplice pe întreg teritoriul țării terțe sau numai pe o parte din acesta. În acest scop, este luată în considerare modalitatea în care țara terță aplică și implementează, pe teritoriul său, standardele internaționale corespunzătoare, în special principiul regionalizării, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală referitoare la importurile din alte țări terțe și din Comunitate. (2) La stabilirea sau modificarea listelor prevăzute la alineatul (1) se iau în considerare în special următoarele:
(3) Comisia adoptă dispozițiile necesare pentru ca publicului să îi fie accesibile versiuni actualizate ale tuturor listelor stabilite sau modificate în conformitate cu alineatul (1). Aceste liste pot fi combinate cu alte liste întocmite în vederea protejării sănătății animale și a sănătății publice și pot include, de asemenea, modele de certificate de sănătate animală. (4) Pentru fiecare țară terță sau grup de țări terțe, se stabilesc condiții specifice pentru import conform procedurii prevăzute la articolul 24 alineatul (2), având în vedere situația sănătății animale din țara sau țările terțe în cauză în ceea ce privește ecvideele. (5) Normele de aplicare a prezentului articol, precum și criteriile de înscriere a țărilor terțe sau a părților din țările terțe pe listele prevăzute la alineatul (1) se pot adopta în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).” |
|
2. |
La articolul 19 se adaugă următorul punct:
|
Articolul 16
Modificarea Directivei 62/65/CEE
Directiva 62/65/CEE se modifică după cum urmează:
|
1. |
La articolul 1, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Prezenta directivă stabilește cerințele de sănătate animală care reglementează comerțul și importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu se supun, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală, reglementărilor comunitare specifice prevăzute la anexa F”. |
|
2. |
Articolul 6 se modifică după cum urmează:
|
|
3. |
Articolul 17 se modifică după cum urmează:
|
|
4. |
La articolul 23, se elimină termenii „la articolul 6 alineatul A punctul 1 litera (e) și”. |
|
5. |
Articolul 26 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 26 (1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală instituit prin articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (16). (2) În cazul în care se face referire la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE. Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE (17) se stabilește la 3 luni. (3) Comitetul adoptă regulamentul său de procedură. |
|
6. |
Textul anexei IV la prezenta directivă se adaugă ca anexa F. |
CAPITOLUL III
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 17
Măsuri tranzitorii
Se pot stabili măsuri tranzitorii în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2).
Articolul 18
Transpunere
(1) Statele membre pun în vigoare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 20 noiembrie 2005. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre adoptă modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Statele membre comunică Comisiei textul dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă, precum și un tabel de corespondență între dispozițiile din prezenta directivă și dispozițiile naționale adoptate.
Articolul 19
Abrogarea Directivei 72/462/CEE
Directiva 72/462/CEE se abrogă cu efect de la data aplicării Regulamentului (CE) nr. 854/2004.
Articolul 20
Dispozițiile de punere în aplicare stabilite prin deciziile adoptate în temeiul Directivei 72/462/CEE în ceea ce privește importurile de animale vii, carne și produse pe bază de carne enumerate la anexa V la prezenta directivă rămân în vigoare până când vor fi înlocuite cu măsuri adoptate în noul cadru de reglementare.
Articolul 21
Intrare în vigoare și aplicabilitate
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 22
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Luxemburg, 26 aprilie 2004.
Pentru Consiliu
Președintele
J. WALSH
(1) Avizul adoptat la 30 martie 2004 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(2) Avizul adoptat la 25 februarie 2004 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(3) JO L 302, 31.12.1972, p. 28. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36).
(4) JO L 18, 23.1.2003, p. 11.
(5) JO L 61, 3.3.1997, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(6) JO L 224, 18.8.1990, p. 42. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
(7) JO L 340, 11.12.1991, p. 17. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003.
(8) JO L 268, 24.9.1991, p. 56. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/43/CE (JO L 162, 1.7.1996, p. 1).
(9) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(10) JO L 139, 30.4.2004, p. 83.
(11) JO L 31, 1.2.2002, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).
(12) JO L 268, 14.9.1992, p. 54. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1398/2003 al Comisiei (JO L 198, 6.8.2003, p. 3).
(13) JO L 395, 30.12.1989, p. 13. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003.
(14) JO L 224, 18.8.1990, p. 29. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 315, 19.11.2002, p. 14).
(15) JO L 28, 2.2.1994, p. 47. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2004/211/CE.”;
(17) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.”
ANEXA I
Specii animale prevăzute la articolul 1
|
Taxon |
||
|
Ordinul |
Familia |
Genurile/Speciile |
|
Artiodactile |
Antilocapridae |
Antilocapra ssp. |
|
Bovide |
Addax ssp., Aepyceros ssp., Alcelaphus ssp., Ammodorcas ssp., Ammotragus ssp., Antidorcas ssp., Antilope ssp., Bison ssp., Bos ssp.(inclusiv Bibos, Novibos, Poephagus), Boselaphus ssp., Bubalus ssp. (inclusiv Anoa), Budorcas ssp., Capra ssp., Cephalophus ssp., Connochaetes ssp., Damaliscus ssp. (inclusiv Beatragus), Dorcatragus ssp., Gazella ssp., Hemitragus ssp., Hippotragus ssp., Kobus ssp., Litocranius ssp., Madogua ssp., Naemorhedus ssp. (inclusiv Nemorhaedus și Capricornis), Neotragus ssp., Oreamuos ssp., Oreotragus ssp., Oryx ssp., Ourebia ssp., Ovibos ssp., Ovis ssp., Patholops ssp., Pelea ssp., Procapra ssp., Pseudois ssp., Pseudoryx ssp., Raphicerus ssp., Redunca ssp., Rupicapra ssp., Saiga ssp., Sigmoceros-Alecelaphus ssp., Sylvicapra ssp., Syncerus ssp., Taurotragus ssp., Tetracerus ssp., Tragelaphus ssp. (inclusiv Boocerus) |
|
|
Camelide |
Camelus ssp., Lama ssp., Vicugna ssp. |
|
|
Cervide |
Alces ssp., Axis-Hyelaphus ssp., Blastocerus ssp., Capreolus ssp., Cervus-Rucervus ssp., Dama ssp., Elaphurus ssp., Hippocamelus ssp., Hydropotes ssp., Mazama ssp., Megamuntiacus ssp., Muntiacus ssp., Odocoileus ssp., Ozotoceros ssp., Pudu ssp., Rangifer ssp. |
|
|
Girafide |
Giraffa ssp., Okapia ssp. |
|
|
Hipopotamidae |
Hexaprotodon-Choeropsis ssp., Hippopotamus ssp. |
|
|
Moschidae |
Moschus ssp. |
|
|
Suide |
Babyrousa ssp., Hylochoerus ssp., Phacochoerus ssp., Potamochoerus ssp., Sus ssp., |
|
|
Taiasuidae |
Catagonus ssp., Pecari-Tayassu ssp. |
|
|
Tragulidae |
Hyemoschus ssp., Tragulus-Moschiola ssp. |
|
|
Perisodactile |
Rinoceride |
Ceratotherium ssp., Dicerorhinus ssp., Diceros ssp., Rhinoceros ssp. |
|
Tapiride |
Tapirus ssp. |
|
|
Proboscidieni |
Elefantidae |
Elephas ssp., Loxodonta ssp. |
ANEXA II
Boli prevăzute la articolul 4 literele (f), (i), și criterii generale de bază în temeiul cărora un teritoriu poate fi considerat indemn de boli în conformitate cu articolul 7 litera (a)
|
Boala |
Criterii generale de bază |
Animale în cauză |
|
Febră aftoasă |
Nu au apărut nici un focar de boală, nici un semn de infecție virală (1) și nici o vaccinare în timpul ultimelor 12 luni |
Toate speciile |
|
Stomatită veziculoasă |
Nici un caz de boală în ultimele șase luni. |
Toate speciile |
|
Boala veziculoasă a porcului |
Nici un caz de boală și nici o vaccinare în ultimele 24 de luni |
Speciile din familia suidelor |
|
Pesta bovină |
Nici un caz de boală și nici o vaccinare în ultimele 12 luni |
Toate speciile |
|
Pesta micilor rumegătoare |
Nici un caz de boală și nici o vaccinare în ultimele 12 luni |
Speciile din genurile Ovisși Capra |
|
Pleuropneumonia contagioasă bovină |
Nici un caz de boală și nici o vaccinare în ultimele 12 luni |
Speciile din genul Bos |
|
Dermatoză nodulară contagioasă |
Nici un caz de boală și nici o vaccinare în ultimele 36 luni |
Speciile din genurile Bos, Bisonși Bubalus |
|
Febra văii marelui rift |
Nici un caz de boală și nici o vaccinare în ultimele 12 luni |
Toate speciile cu excepția celor din familia suidelor |
|
Febră catarală ovină |
Nici un caz de boală și nici o vaccinare în ultimele 12 luni cu efectuarea controlului corespunzător al populației de Culicoidae |
Toate speciile cu excepția celor din familia suidelor |
|
Variolă ovină și variolă caprină |
Nici un caz de boală și nici o vaccinare în ultimele 12 luni |
Speciile din genurile Ovisși Capra |
|
Pesta porcină africană |
Nici un caz de boală în ultimele 12 luni |
Speciile din familia suidelor |
|
Pesta porcină clasică |
Nici un caz de boală și nici o vaccinare în ultimele 12 luni |
Speciile din familia suidelor |
(1) În conformitate cu capitolul 2.1.1 din manualul OIE.
ANEXA III
Cerințe referitoare la certificatele sanitar-veterinare prevăzute la articolul 11
|
1. |
Reprezentantul autorității competente de expediere care eliberează un certificat sanitar-veterinar referitor la un lot de animale trebuie să semneze certificatul și să se asigure că acesta poartă o ștampilă oficială. Această cerință este valabilă pentru fiecare pagină a certificatului în cazul în care acesta are mai multe pagini. |
|
2. |
Certificatele sanitar-veterinare trebuie să fie întocmite în limba sau limbile oficiale ale statului membru de destinație și în cea(cele) a(ale) statului membru în care se efectuează controlul la frontieră sau să fie însoțite de o traducere certificată în această limbă sau în aceste limbi. Cu toate acestea, statele membre pot accepta utilizarea unei alte limbi oficiale a Comunității decât cea proprie. |
|
3. |
Certificatul sanitar-veterinar original trebuie să însoțească loturile la intrarea acestora în Comunitate. |
|
4. |
Certificatele sanitar-veterinare trebuie să conțină:
|
|
5. |
Certificatele sanitar-veterinare trebuie să poarte un număr de identificare unic. Atunci când certificatul sanitar-veterinar are mai multe pagini, fiecare dintre acestea trebuie să poarte acest număr. |
|
6. |
Certificatul sanitar-veterinar trebuie să fie eliberat înainte ca lotul la care face referire să mai facă obiectul controlului autorității competente din țara de expediție. |
ANEXA IV
„ANEXA F
|
|
Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine. |
|
|
Directiva 88/407/CEE a Consiliului din 14 iunie 1988 de stabilire a cerințelor de sănătate animală aplicabile în schimburile intracomunitare și la importurile de material seminal congelat de animale domestice din specia bovină. |
|
|
Directiva 89/556/CEE a Consiliului din 25 septembrie 1989 de stabilire a condițiilor de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare și importurile de embrioni de animale domestice din specia bovină provenind din țări terțe. |
|
|
Directiva 90/426/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind condițiile de inspecție veterinară care reglementează circulația și importul de ecvidee din țări terțe. |
|
|
Directiva 90/429/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 de stabilire a cerințelor de sănătate animală care se aplică schimburilor intracomunitare și importurilor de material seminal de animale domestice din specia porcină. |
|
|
Directiva 90/539/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1990 privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație. |
|
|
Directiva 91/67/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează introducerea pe piață a animalelor și a produselor de acvacultură. |
|
|
Directiva 91/68/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar de ovine și caprine. |
|
|
Directiva 2004/68/CE a Consiliului din 26 aprilie 2004 de stabilire a normelor de sănătate animală privind importul și tranzitul, în Comunitate, al anumitor ungulate vii, de modificare a Directivelor 90/426/CEE și 92/65/CEE și de abrogare a Directivei 72/462/CEE.” |
ANEXA V
Lista deciziilor
|
|
2003/56/CE: Decizia Comisiei din 24 ianuarie 2003 privind certificatele de sănătate pentru importul de animale vii și produse de origine animală provenite din Noua Zeelandă (JO L 22, 25.1.2003, p. 38). |
|
|
2002/987/CE: Decizia Comisiei din 13 decembrie 2002 privind lista unităților din Insulele Falkland desemnate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 344, 19.12.2002, p. 39). |
|
|
2002/477/CE: Decizia Comisiei din 20 iunie 2002 de stabilire a cerințelor de sănătate publică pentru carnea proaspătă și carnea de pasăre importate din țări terțe și de modificare a Deciziei 94/984/CE (JO L 164, 22.6.2002, p. 39). |
|
|
2001/600/CE: Decizia Comisiei din 17 iulie 2001 privind măsurile de protecție la importurile de anumite animale din Bulgaria din cauza focarelor de febră catarală ovină, de abrogare a Deciziei 210/542/CE, de modificare a Deciziei 98/372/CE privind condițiile de sănătate animală și certificatele sanitar-veterinare necesare la importul de animale vii din speciile bovină și porcină provenind din anumite țări europene, pentru a lua în considerare anumite aspecte legate de Bulgaria și de modificare a Deciziei 97/232/CE de stabilire a listei țărilor terțe din care statele membre autorizează importurile de ovine și caprine (JO L 210, 3.8.2001, p. 51). |
|
|
2000/159/CE: Decizia Comisiei din 8 februarie 2000 privind aprobarea provizorie a planurilor țărilor terțe privind reziduurile în conformitate cu Directiva 96/23/CE a Consiliului (JO L 51, 24.2.2000, p. 30). |
|
|
98/8/CE: Decizia Comisiei din 16 decembrie 1997 privind lista unităților din Republica Federală Iugoslavia aprobate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 2, 6.1.1998, p. 12). |
|
|
97/222/CE: Decizia Comisiei din 28 februarie 1997 de stabilire a listei țărilor terțe din care statele membre autorizează importul de produse din carne (JO L 89, 4.4.1997, p. 39). |
|
|
97/221/CE: Decizia Comisiei din 28 februarie 1997 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și a modelelor de certificate sanitar-veterinare necesare la importul de produse din carne din țările terțe și de abrogare a Deciziei 91/449/CEE (JO L 89, 4.4.1997, p. 32). |
|
|
95/427/CE: Decizia Comisiei din 14 iulie 1987 privind lista unităților din Republica Namibia autorizate în scopul importului de produse din carne în Comunitate (JO L 254, 24.10.1995, p. 28). |
|
|
95/45/CE: Decizia Comisiei din 20 februarie 1995 privind lista unităților din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei autorizate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 51, 8.3.1995, p. 13). |
|
|
94/465/CE: Decizia Comisiei din 12 iulie 1994 privind lista unităților din Botswana aprobate în vederea importului de produse din carne în Comunitate (JO L 190, 26.7.1994, p. 25). |
|
|
94/40/CE: Decizia Comisiei din 25 ianuarie 1994 privind lista unităților din Zimbabwe aprobate în vederea importului de produse din carne în Comunitate (JO L 22, 27.1.1994, p. 50). |
|
|
93/158/CEE: Decizia Consiliului din 26 octombrie 1992 privind încheierea unui Acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Economică Europeană și Statele Unite ale Americii privind aplicarea directivei comunitare țări terțe, Directiva 72/462/CEE a Consiliului, și a cerințelor de reglementare corespunzătoare ale Statelor Unite ale Americii referitoare la comerțul cu carne proaspătă de bovine și de porcine (JO L 68, 19.3.1993, p. 1). |
|
|
93/26/CEE: Decizia Comisiei din 11 decembrie 1992 privind lista unităților din Republica Croația aprobate în scopul importurilor de carne proaspătă în Comunitate (JO L 16, 25.1.1993, p. 24). |
|
|
90/432/CEE: Decizia Comisiei din 30 iulie 1990 privind lista unităților din Namibia autorizate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 223, 18.8.1990, p. 19). |
|
|
90/13/CEE: Decizia Comisiei din 20 decembrie 1989 privind procedura care trebuie respectată pentru modificarea sau completarea listelor de exploatații zootehnice autorizate în țările terțe pentru importul de cărnuri proaspete în Comunitatea Europeană (JO L 8, 11.1.1990, p. 70). |
|
|
87/431/CEE: Decizia Comisiei din 28 iulie 1987 privind lista unităților din Regatul Swaziland autorizate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 228, 15.8.1987, p. 53). |
|
|
87/424/CEE: Decizia Comisiei din 14 iulie 1987 privind lista întreprinderilor din Statele Unite ale Mexicului autorizate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 228, 15.8.1987, p. 43). |
|
|
87/258/CEE: Decizia Comisiei din 28 aprilie 1987 privind lista unităților din Canada autorizate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 121, 9.5.1987, p. 50). |
|
|
87/257/CEE: Decizia Comisiei din 28 aprilie 1987 privind lista unităților din Statele Unite ale Americii autorizate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 121, 9.5.1987, p. 46). |
|
|
87/124/CEE: Decizia Comisiei din 19 ianuarie 1987 privind lista întreprinderilor din Chile autorizate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 51, 20.2.1987, p. 41). |
|
|
86/474/CEE: Decizia Comisiei din 11 septembrie 1986 privind aplicarea controalelor la fața locului efectuate în cadrul regimului aplicabil la importul de animale din speciile bovină și porcină, precum și de carne proaspătă provenind din țări terțe (JO L 279, 30.9.1986, p. 55). |
|
|
86/65/CEE: Decizia Comisiei din 13 februarie 1986 privind lista întreprinderilor din Maroc autorizate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 72, 15.3.1986, p. 40). |
|
|
85/539/CEE: Decizia Comisiei din 29 noiembrie 1985 privind lista unităților din Groenlanda autorizate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 334, 12.12.1985, p. 25). |
|
|
84/24/CEE: Decizia Comisiei din 23 decembrie 1983 privind lista întreprinderilor din Islanda autorizate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 20, 25.1.1984, p. 21). |
|
|
83/423/CEE: Decizia Comisiei din 29 iulie 1983 privind lista unităților din Republica Paraguay autorizate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 238, 27.8.1983, p. 39). |
|
|
83/402/CEE: Decizia Comisiei din 29 iulie 1983 privind lista întreprinderilor din Noua Zeelandă autorizate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 233, 24.8.1983, p. 24). |
|
|
83/384/CEE: Decizia Comisiei din 29 iulie 1983 privind lista unităților din Australia autorizate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 222, 13.8.1983, p. 36). |
|
|
83/243/CEE: Decizia Comisiei din 10 mai 1983 privind lista unităților din Republica Botswana autorizate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 129, 19.5.1983, p. 70). |
|
|
83/218/CEE: Decizia Comisiei din 22 aprilie 1983 privind lista unităților din Republica Socialistă România autorizate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO l 121, 7.5.1983, P. 23). |
|
|
82/923/CEE: Decizia Comisiei din 17 decembrie 1982 privind unitățile din Republica Guatemala din care statele membre pot autoriza importul de carne proaspătă (JO L 381, 31.12.1982, p. 40). |
|
|
82/913/CEE: Decizia Comisiei din 16 decembrie 1982 privind lista unităților din Republica Africa de Sud și din Namibia autorizate pentru importul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 381, 31.12.1982, p. 28). |
|
|
82/735/CEE: Decizia Consiliului din 18 octombrie 1982 privind unitățile din Republica Populară Bulgaria autorizate pentru exportul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 311, 8.11.1982, p. 16). |
|
|
82/734/CEE: Decizia Consiliului din 18 octombrie 1982 privind lista unităților din Confederația elvețiană autorizate pentru exportul de carne proaspătă în Comunitate (JO L 311, 8.11.1982, p. 13). |
|
|
81/713/CEE: Decizia Comisiei din 28 iulie 1981 privind lista întreprinderilor din Republica Federativă Brazilia desemnate pentru importul de carne proaspătă de vită și carne de imparicopitate domestice în Comunitate (JO L 257, 10.9.1981, p. 28). |
|
|
81/92/CEE: Decizia Comisiei din 30 ianuarie 1981 privind lista unităților din Republica Uruguay autorizate pentru importul de carne proaspătă de vită și de oaie, precum și de solipede domestice în Comunitate (JO L 58, 5.3.1981, p. 43). |
|
|
81/91/CEE: Decizia Comisiei din 30 ianuarie 1981 privind lista unităților din Republica Argentina autorizate pentru importul în Comunitate de carne proaspătă de bovine și ovine, precum și de solipede domestice (JO L 58, 5.3.1981, p. 39). |
|
|
79/542/CEE: Decizia Consiliului din 21 decembrie 1976 privind întocmirea unei liste de țări terțe sau părți de țări terțe importatoare, precum și condițiile aplicabile în ceea ce privește sănătatea, sănătatea animală și certificarea sanitar-veterinară, pentru importul în Comunitate de anumite animale vii și carne proaspătă provenită din acestea (JO L 146, 14.6.1979, p. 15). |
|
|
78/685/CEE: Decizia Comisiei din 26 iulie 1978 privind stabilirea unei liste a bolilor epizootice în conformitate cu dispozițiile Directivei 72/462/CEE (JO L 227, 18.8.1978, p. 32). |
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
193 |
32004R0795
|
L 141/1 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 795/2004 AL COMISIEI
din 21 aprilie 2004
de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de ajutor direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de ajutor pentru agricultori
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de ajutor direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de ajutor pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (1), în special articolul 40 alineatul (5) paragraful al doilea, articolul 42 alineatele 4 și 9, articolul 46 alineatul (3), articolul 52 alineatul (2), articolul 54 alineatul (5), articolul 145 literele (c) și (d) și articolul 155,
întrucât:
|
(1) |
Este necesar să se stabilească normele de aplicare a titlului III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de stabilire a schemei de plată unică pentru agricultori. |
|
(2) |
Din motive de claritate, este necesar să se formuleze anumite definiții. Dacă este cazul, trebuie să se folosească definițiile care se aplică deja în situații similare și/sau sunt folosite de mai mulți ani. |
|
(3) |
Pentru a facilita calcularea valorii unitare a drepturilor la plată, trebuie să se prevadă reguli clare privind rotunjirea cifrelor, precum și posibilitatea de împărțire a drepturilor la plată existente în cazul în care dimensiunea parcelei declarate sau transferate împreună cu drepturile nu reprezintă decât o parte dintr-un hectar. |
|
(4) |
Trebuie să se prevadă dispoziții specifice pentru instituirea unei rezerve naționale, în special pentru calcularea reducerilor care se aplică cuantumurilor de referință sau drepturilor la plată, precum și pentru aplicarea unei reduceri în caz de separare totală sau parțială a primelor pentru produse lactate și a plăților suplimentare prevăzute în articolele 95 și 96 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. |
|
(5) |
Articolul 42 alineatele (3) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede posibilitatea de a utiliza rezerva națională pentru acordarea drepturilor la plată. Trebuie să se stabilească reguli privind calcularea numărului și a valorii drepturilor la plată care trebuie alocate în acest mod. Pentru a acorda o anumită marjă de manevră statelor membre, care sunt mai în măsură să evalueze situația fiecărui agricultor care solicită acest tip de măsuri, numărul maxim de drepturi care urmează să se acorde nu trebuie să depășească numărul de hectare declarate, iar valoarea acestora nu trebuie să depășească o sumă care urmează să fie stabilită de către statele membre pe baza unor criterii obiective. În conformitate cu articolul 42 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în cazul majorării valorii unitare a drepturilor la plată existente, trebuie avută în vedere o medie regională. Trebuie să li se acorde statelor membre libertatea de a fixa această valoare regională la nivelul adecvat pe teritoriul propriu. Totuși, întrucât este vorba de un ajutor separat de producție, cuantumul nu poate fi în nici un caz diferențiat sau calculat în funcție de producțiile sectoriale. |
|
(6) |
În anumite cazuri, agricultorii ar putea să aibă mai multe drepturi decât terenuri pe care să le folosească, de exemplu în cazul exploatării comune a unei suprafețe furajere, al expirării unei arende, al participării la un program de reîmpădurire sau în cazul achiziționării cantităților de referință de produse lactate care au fost închiriate împreună cu terenurile în perioada de referință, în conformitate cu dispozițiile naționale. Este necesar, în consecință, să se prevadă un program care să garanteze ajutorul acordat agricultorilor, prin concentrarea acestuia asupra hectarelor disponibile restante. Cu toate acestea, pentru a evita orice folosire abuzivă a acestui mecanism, trebuie să se prevadă un anumit număr de condiții de acces. |
|
(7) |
În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, rezerva națională este alimentată din drepturile neutilizate sau, în cazul în care statele membre doresc acest lucru, din taxele percepute pentru cesiunile de drepturi la plată sau pentru cesiunile efectuate înainte de o anumită dată. Prin urmare, este necesar să se stabilească o dată limită, după care drepturile neutilizate sunt vărsate în rezerva națională. Din rațiuni administrative, trebuie să se prevadă de asemenea ca, atunci când drepturile la plată însoțite de o autorizație pentru cultivarea fructelor și legumelor sau a cartofilor pentru consum și drepturile de retragere a terenurilor din circuitul agricol sunt vărsate la rezerva națională, obligațiile sau autorizațiile care le însoțesc să fie anulate. Această necesitate este de asemenea justificată de faptul că obligațiile și autorizațiile se stabilesc pe baza referințelor istorice și că, după intrarea în vigoare a programului de plată unică, nu va mai fi posibilă desemnarea beneficiarilor drepturilor de retragere a terenurilor din circuitul agricol care corespund autorizațiilor din rezervă, având în vedere că ajutorul va fi separat. |
|
(8) |
În cazul aplicării taxelor pentru cesiunea drepturilor la plată, trebuie stabilite și diferențiate procente maxime și criterii de aplicare, ținându-se cont de tipurile de cesiuni și de drepturile la plată care urmează să fie cedate. Dacă, în cursul primilor ani de aplicare a programului de plată unică, există riscul unor speculații, statul membru poate fi autorizat să majoreze procentul taxelor pentru cesiunile fără teren. Aplicarea acestor taxe nu ar trebui să conducă în nici un caz la crearea unui obstacol important sau la interzicerea cesiunii drepturilor la plată. |
|
(9) |
Pentru a facilita gestionarea rezervei naționale, trebuie să se prevadă o gestionare a acesteia la nivel regional, cu excepția cazurilor prevăzute în articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, dacă este cazul, și în articolul 42 alineatul (4) din regulamentul menționat anterior, în cazul în care statele membre sunt obligate să acorde drepturi la plată. |
|
(10) |
Pentru a facilita punerea în aplicare a schemei de plată unică, statele membre trebuie să poată începe în anul anterior anului de punere în aplicare a schemei să determine potențialii beneficiari ai acestui program, în special în cazul în care exploatația a suferit schimbări în urma unei moșteniri sau în urma unor modificări de ordin juridic, și să stabilească în mod provizoriu drepturile la plată. |
|
(11) |
Articolul 33 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 definește acele situații care le permit agricultorilor accesul la schema de plată unică. Pentru a evita ca aceste situații să fie folosite drept pretext pentru neaplicarea regulilor aplicabile transferului normal al unei exploatații agricole și al cuantumurilor de referință aferente, este necesar să se formuleze anumite definiții aplicabile acestor situații. |
|
(12) |
Articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede că un agricultor poate să își transfere drepturile la plată, fără terenuri, numai după ce a folosit, în sensul articolului 44 din regulamentul menționat anterior, cel puțin 80 % din drepturile sale timp de cel puțin un an calendaristic. Pentru a lua în considerare transferurile de terenuri efectuate înainte de aplicarea schemei de plată unică, este justificat ca transferul unei exploatații sau al unei părți dintr-o exploatație și al viitoarelor drepturi la plată să fie considerat ca transfer de drepturi la plată și de terenuri în sensul articolului 46 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cu respectarea anumitor condiții, în particular aceea ca vânzătorul să ceară el însuși stabilirea drepturilor la plată, în măsura în care regulamentul menționat prevede în mod clar că numai beneficiarii plăților directe din perioada de referință au acces la schemă. |
|
(13) |
Articolul 42 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede că situațiile speciale care autorizează stabilirea cuantumurilor de referință pentru agricultorii care se află într-o situație în care au fost împiedicați să primească, parțial sau în totalitate, plățile directe în perioada de referință, sunt definite de către Comisie. Este necesar, în consecință, să se întocmească o listă a acestor situații speciale și să se prevadă reguli care să evite ca același agricultor să cumuleze diferitele posibilități de acordare a drepturilor la plată, fără a exclude posibilitatea ca această listă să fie completată de către Comisie, dacă este cazul. În plus, trebuie să li se ofere statelor membre o marjă de manevră pentru stabilirea cuantumurilor de referință care urmează să fie alocate. |
|
(14) |
În cazul în care, în conformitate cu legislația națională sau cu practica stabilită într-un stat membru, noțiunea de „arendare de lungă durată” cuprinde și arendările pe o durată de cinci ani, statul membru în cauză trebuie să poată aplica această durată redusă, dacă este cazul. |
|
(15) |
Având în vedere că primele pentru produse lactate și plățile suplimentare vor fi incluse în schema de plată unică pe baza unei perioade de referință diferită de cea prevăzută în articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, este necesar ca, în sensul stabilirii cuantumului de referință, să se țină cont de producătorii de produse lactate aflați în una dintre situațiile prevăzute în articolul 40 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 care, în temeiul acestei situații, închiriază parțial sau în totalitate cantitatea lor de referință individuală în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 pe parcursul perioadei de 12 luni care se încheie la data de 31 martie a primului an de aplicare a schemei de plată unică. |
|
(16) |
În cazul în care un agricultor se pensionează sau decedează și își transferă exploatația sau o parte a acesteia unui membru al familiei sau unui moștenitor care are intenția de a continua activitatea agricolă în exploatația respectivă, este necesar să se faciliteze transferul întregii exploatații sau al unei părți din aceasta în interiorul aceleiași familii, în special atunci când terenurile transferate au fost arendate către un terț în perioada de referință, fără a elimina posibilitatea ca moștenitorul să continue activitatea agricolă. |
|
(17) |
Este necesar ca agricultorii care au făcut investiții având ca efect potențiala creștere a cuantumului plăților directe, de care ar fi trebuit să beneficieze în cazul în care nu ar fi fost pusă în aplicare schema de plată unică, să poată de asemenea să beneficieze de drepturi. Trebuie să se stabilească reguli pentru calcularea drepturilor la plată în cazul unui agricultor care deține deja drepturi sau care nu deține nici un hectar de teren. În aceste circumstanțe, agricultorii care au cumpărat sau au luat în arendă terenuri, sau care au participat la programe naționale de reconversie a producției, pentru care s-ar fi putut acorda o plată directă în perioada de referință, în cadrul schemei de plată unică, ar rămâne fără nici un drept la plată, deși au cumpărat terenuri sau au participat la programe de acest tip în vederea practicării unei activități agricole care ar putea încă să dea dreptul în viitor la anumite plăți directe. În consecință, în acest caz, trebuie să se prevadă de asemenea acordarea de drepturi la plată. |
|
(18) |
Pentru gestionarea optimă a schemei de plată unică, este necesar să se stabilească reguli aplicabile transferului drepturilor la plată. |
|
(19) |
Articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede că un stat membru poate să decidă că drepturile la plată pot fi transferate sau utilizate numai în cadrul aceleiași regiuni. Pentru a evita orice problemă de ordin practic, este necesar să se prevadă reguli aplicabile exploatațiilor situate la granițele mai multor regiuni. |
|
(20) |
Articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede că la calcularea drepturilor la plată trebuie să se ia în considerare toate suprafețele furajere de pe parcursul perioadei de referință. Pentru a facilita munca de evaluare a numărului de hectare de teren furajer, care este în sarcina administrațiilor naționale, trebuie să li se permită să ia în considerare suprafața furajeră declarată în cererea de ajutor pe suprafață, înainte de introducerea schemei de plată unică, lăsând agricultorului posibilitatea de a face dovada faptului că dispunea de o suprafață furajeră inferioară în perioada de referință. |
|
(21) |
Articolul 52 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 autorizează producerea de cânepă în anumite condiții. Este necesar să se compună o listă cu soiurile admisibile și să se prevadă certificarea acestor soiuri. |
|
(22) |
În cazul în care stabilirea drepturilor este subordonată unor condiții speciale, este necesar să se prevadă reguli aplicabile pentru calcularea unității vită mare, cu referire la tabloul de conversie prevăzut pentru sectorul cărnii de vită. |
|
(23) |
Este necesar de asemenea să se stabilească reguli pentru a facilita stabilirea drepturilor la plată în caz de întrerupere anticipată a plăților în sectorul laptelui și al produselor lactate. |
|
(24) |
În conformitate cu articolului 54 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, orice drept de retragere din circuitul agricol a unui hectar care poate beneficia de ajutor pentru retragerea din circuitul agricol dă dreptul la plata sumei stabilite pentru dreptul de retragere din circuitul agricol. Durata perioadei minime pe parcursul căreia terenurile trebuie lăsate de pârloagă trebuie să fie cel puțin echivalentă cu ciclul de creștere al culturilor arabile. Cu toate acestea, pentru a ține cont de anumite aspecte specifice, este necesar să se prevadă posibilitatea de a utiliza terenurile de pârloagă înainte de expirarea perioadei minime de pârloagă. Este de asemenea necesar să se prevadă dispoziții privind protecția mediului, întreținerea și utilizarea pârloagelor. |
|
(25) |
În cazul în care un stat membru hotărăște să se prevaleze de posibilitatea de a regionaliza schema de plată unică, este necesar să se prevadă dispoziții speciale pentru a facilita calcularea cuantumului de referință regional pentru exploatațiile situate la granițele mai multor regiuni și pentru a garanta acordarea întregului cuantum regional în primul an de aplicare a schemei. Este necesar să se adapteze unele dintre dispozițiile prevăzute în prezentul regulament, în special cele privind stabilirea rezervei naționale, acordarea inițială a drepturilor la plată și transferul drepturilor la plată, astfel încât acestea să fie aplicabile în cadrul modelului regional. |
|
(26) |
Articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede că statele membre pot să efectueze, în limita bugetelor disponibile, o plată suplimentară pentru tipuri speciale de agricultură care sunt importante pentru protecția sau ameliorarea mediului sau pentru ameliorarea calității și a comercializării produselor agricole. Este necesar, în consecință, să se desemneze agricultorii vizați, să se stabilească în ce măsură această plată este compatibilă cu măsurile puse în aplicare în cadrul dezvoltării rurale și să se definească tipurile de agricultură care dau dreptul la această măsură. |
|
(27) |
Articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede că statele membre definesc regiunile pe baza unor criterii obiective, iar articolul 59 din regulamentul menționat anterior stabilește că statele membre pot, în circumstanțe justificate în mod adecvat și aplicând criterii obiective, să regionalizeze schema de plată unică. În consecință, este necesar să se prevadă comunicarea tuturor datelor și informațiilor considerate necesare în vederea evaluării acestor criterii. |
|
(28) |
Pentru a evalua aplicarea schemei de plată unică, este necesar să se stabilească modalitățile și termenele aplicabile schimburilor de informații dintre Comisie și statele membre și să i se comunice Comisiei lista suprafețelor pentru care ajutorul a fost acordat la nivel național și, dacă este cazul, la nivel regional. |
|
(29) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de gestionare a plăților directe, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL 1
DOMENIUL DE APLICARE ȘI DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiectul și domeniul de aplicare
Prezentul regulament stabilește normele de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
Articolul 2
Definiții
În sensul titlului III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și în sensul prezentului regulament, se definesc următorii termeni:
|
(a) |
„suprafață agricolă”, suprafața totală a terenurilor arabile, a pășunilor permanente și a culturilor permanente; |
|
(b) |
„terenuri arabile”, „terenuri arabile” în sensul articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 (2) al Comisiei; |
|
(c) |
„culturi permanente”, culturile pe care nu se practică un sistem de rotație, altele decât pășunile permanente, care ocupă terenurile pentru o perioadă de cinci ani sau mai mare și care furnizează recolte repetate, inclusiv pepinierele așa cum sunt definite în anexa I punctul G/05 din Decizia 2000/115/CE (3) a Comisiei, cu excepția culturilor multianuale indicate mai jos și a pepinierelor acestor culturi multianuale; |
|
(d) |
„culturi multianuale”, următoarele culturi:
|
|
(e) |
„pășuni permanente”, „pășuni permanente” în sensul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei; |
|
(f) |
„pășuni”, terenuri arabile consacrate producției de iarbă (însămânțată sau naturală). În sensul articolului 61 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, pășunile cuprind și pășunile permanente; |
|
(g) |
„vânzare”, vânzarea sau orice altă formă de transfer definitiv al dreptului de proprietate asupra terenurilor sau al drepturilor la plată. Această definiție nu include vânzarea de terenuri în caz de transfer al terenurilor către autoritățile publice și/sau în interes public sau cazurile în care transferul se realizează în scopuri care nu țin de agricultură; |
|
(h) |
„arendă”, arendă sau orice altă tranzacție temporară de același tip; |
|
(i) |
prin „transferul sau vânzarea sau darea în locație a drepturilor la plăți împreună cu darea în arendă a terenurilor”, se înțelege vânzarea sau darea în locație a drepturilor la plăți însoțită, respectiv, de vânzarea sau de darea în arendă a unui număr echivalent de hectare eligibile pentru ajutor în sensul articolului 44 alineatul (2), deținute de către cedent. În cazul unei arendări, drepturile la plată și hectarele sunt date în arendă pentru aceeași perioadă. Cazul prevăzut în articolul 49 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în care toate drepturile la plată care fac obiectul derogării au fost transferate, este considerat un caz de transfer de drepturi la plată cu terenuri. |
|
(j) |
„unitate de producție”, cel puțin o suprafață, inclusiv suprafețele furajere, care a dat dreptul la plăți directe în perioada de referință, în sensul articolului 43 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, sau un animal care, în perioada de referință, ar fi dat dreptul la plăți directe, însoțite, dacă este cazul, de un drept la prima aferentă; |
|
(k) |
„agricultor care începe să desfășoare o activitate agricolă” în sensul articolului 37 alineatul (2) și al articolului 42 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, orice persoană fizică sau juridică care nu a desfășurat niciodată activități agricole în nume și pe cont propriu sau care nu a avut control asupra unei persoane juridice care a desfășurat activități agricole în ultimii cinci ani care au precedat lansarea noii activități agricole. În cazul unei persoane juridice, persoana sau persoanele fizice care dețin controlul persoanei juridice trebuie să nu fi desfășurat nici o activitate agricolă în nume sau pe cont propriu sau să nu fi avut controlul asupra unei persoane juridice care desfășoară o activitate agricolă în ultimii cinci ani care au precedat lansarea activității de către persoana juridică. |
Articolul 3
Calcularea valorii unitare a drepturilor la plată
(1) Valoarea drepturilor la plată se calculează cu o precizie de trei zecimale și se rotunjește la a doua zecimală superioară sau inferioară cea mai apropiată. În cazul în care rezultatul calculului se situează exact la mijloc, suma se rotunjește la a doua zecimală superioară cea mai apropiată.
(2) În cazul în care dimensiunea unei parcele declarată în conformitate cu articolul 44 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau transferată cu un drept la plată în conformitate cu articolul 46 alineatul (2) din regulamentul menționat anterior reprezintă o parte dintr-un hectar, dreptul în cauză este declarat sau transferat cu terenurile la o valoare calculată proporțional. Partea rămasă a dreptului rămâne la dispoziția agricultorului, având o valoare calculată proporțional.
CAPITOLUL 2
REZERVA NAȚIONALĂ
Secțiunea 1
Stabilirea rezervei naționale
Articolul 4
Reduceri
(1) Reducerea prevăzută în articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se aplică tuturor cuantumurilor de referință după orice eventuală reducere în temeiul articolului 41 alineatul (2) din regulamentul menționat anterior și, dacă este cazul, după orice eventuală reducere în temeiul articolului 65 alineatul (1) și al articolului 70 alineatul (2) paragraful al doilea din regulamentul menționat anterior.
(2) În cazul în care se aplică reducerea prevăzută în articolul 42 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, valoarea unitară a tuturor drepturilor la plată stabilite la data aplicării reducerii liniare scade proporțional.
Articolul 5
Primele pentru produse lactate și plățile suplimentare
(1) Procentul de reducere stabilit de către statele membre în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se aplică, în anul 2007, valorilor primelor pentru produse lactate și plăților suplimentare care urmează să fie incluse în schema de plată unică.
(2) În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 62 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, care permite includerea unei părți din sumele care corespund primelor pentru produsele lactate și plăților suplimentare în cadrul schemei de plată unică, acesta aplică procentul de reducere prevăzut în alineatul (1) din prezentul articol sumelor aferente incluse în programul de plată unică în cursul anului în care se prevalează de această opțiune. În anii următori, statul membru în cauză aplică reducerea în limitele prevăzute în articolul 95 alineatul (2) și în articolul 96 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 cu privire la majorarea acestor sume.
(3) În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 62 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, care permite includerea unei părți din suma care corespunde primelor pentru produsele lactate și plăților suplimentare în cadrul schemei de plată unică, acesta aplică procentul de reducere prevăzut în alineatul (1) din prezentul articol sumelor aferente incluse în schema de plată unică în cursul anului în care se prevalează de această opțiune, ținând cont de majorarea sumelor prevăzută în articolul 95 alineatul (2) și în articolul 96 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
Secțiunea 2
Stabilirea drepturilor la plată din rezerva națională
Articolul 6
Stabilirea drepturilor la plată
(1) În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 42 alineatele 3 și 5 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, agricultorii pot beneficia de drepturile la plată din rezerva națională, conform condițiilor stabilite în prezenta secțiune și conform criteriilor obiective stabilite de către statul membru în cauză.
(2) Un agricultor care nu beneficiază de nici un drept la plată și care solicită alocarea de drepturi la plată din rezerva națională nu poate primi decât un număr de drepturi la plată mai mic sau egal cu numărul de hectare pe care le deține (în proprietate sau în arendă) la data respectivă.
(3) Un agricultor care beneficiază de drepturi la plată și care solicită alocarea de drepturi la plată din rezerva națională nu poate primi decât un număr de drepturi la plată mai mic sau egal cu numărul de hectare pe care le are în proprietate și pentru care nu deține nici un drept la plată.
Valoarea unitară a fiecăruia dintre drepturile la plată pe care le deține deja poate fi majorată în limitele mediei regionale prevăzută în alineatul (4).
Articolul 42 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se aplică drepturilor la plată a căror valoare unitară a fost majorată cu peste 20 %, în conformitate cu prezentul alineat paragraful al doilea.
(4) Statele membre stabilesc media regională la nivelul teritorial adecvat pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței. Media regională se fixează la o dată stabilită de către statele membre. Aceasta poate să fie revizuită anual. Media se bazează pe valoarea drepturilor la plată acordate agricultorilor din regiunea respectivă. Ea nu este diferențiată în funcție de sectoarele de producție.
(5) Valoarea fiecăruia dintre drepturile la plată primite în conformitate cu alineatele (2) și (3), cu excepția alineatului (3) paragrafului al doilea, se calculează împărțind cuantumul de referință stabilit de către statul membru în cauză, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, la un număr de hectare mai mic sau egal cu numărul de hectare prevăzut în alineatul (2).
Articolul 7
Punerea în aplicare a articolului 42 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 atunci când numărul de hectare este mai mic decât numărul drepturilor la plată
(1) În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 42 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 acesta poate, în special, în conformitate cu prezentul articol, să acorde, la cerere, drepturi la plată agricultorilor din zonele în cauză care declară mai puține hectare decât numărul drepturilor la plată care le-ar fi sau care le-ar fi fost atribuite în conformitate cu articolul 43 din regulamentul menționat anterior.
În acest caz, agricultorul cedează rezervei naționale toate drepturile la plată pe care le-a primit sau pe care ar fi trebuit să le primească, cu excepția drepturilor de retragere a terenurilor din circuitul agricol și a drepturilor la plată supuse condițiilor speciale prevăzute în articolul 49 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
(2) Numărul de drepturi la plată din rezerva națională este egal cu numărul de hectare declarate de către agricultor.
(3) Perioada de cinci ani prevăzută în articolul 42 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se aplică sau, după caz, începe să se aplice din nou tuturor drepturilor la plată alocate.
(4) Valoarea unitară a drepturilor la plată din rezerva națională se calculează împărțind cuantumul de referință al agricultorului la numărul de hectare pe care îl declară și scăzând din rezultatul obținut un număr de hectare egal cu numărul de drepturi de retragere a terenurilor din circuitul agricol pe care le deține. Media regională prevăzută în articolul 6 alineatul (4) nu se aplică.
(5) Alineatele (1), (2), (3) și (4) nu se aplică în cazul agricultorilor care declară mai puțin de 50 % din numărul total de hectare, în sensul articolului 43 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, pe care le închiriaseră sau pe care le dețineau în perioada de referință.
(6) Alineatele (1), (2), (3) și (4) nu se aplică în cazul agricultorilor care declară un număr de hectare mai mic decât numărul drepturilor la plată care le-ar fi sau le-ar fi fost atribuite în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, din cauza faptului că au transferat acele hectare prin vânzare sau arendă.
(7) Agricultorul în cauză trebuie să declare numărul total de hectare pe care le deține în momentul formulării cererii.
Secțiunea 3
Alimentarea rezervei naționale
Articolul 8
Drepturile la plată neutilizate
(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 34 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, drepturile la plată neutilizate sunt vărsate din nou în rezerva națională în ziua următoare datei limită prevăzute pentru modificarea cererilor din cadrul schemei de plată unică în cursul anului calendaristic în care expiră perioada prevăzută în articolul 42 alineatul (8) paragraful al doilea sau în articolul 45 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
În sensul prezentului articol, termenul de „drepturi la plată neutilizate” înseamnă că nu s-a acordat nici o plată pentru aceste drepturi în perioada prevăzută în primul paragraf. Drepturile la plată pentru care s-a depus o cerere și care sunt legate de o suprafață determinată în sensul articolului 2 punctul 22 din Regulamentul (CE) nr. 795/2004 sunt considerate ca fiind utilizate.
(2) În cazul în care drepturile de retragere a terenurilor din circuitul agricol și drepturile la plată însoțite de autorizația prevăzută în articolul 60 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sunt vărsate din nou rezervei naționale, obligațiile sau autorizațiile care le însoțesc se pierd.
Articolul 9
Taxe pe vânzarea drepturilor la plată
(1) Statul membru care se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 46 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 poate să hotărască vărsarea la rezerva națională:
|
(a) |
în cazul vânzării de drepturi la plată fără terenuri, a până la 30 % din valoarea fiecărui drept la plată sau valoarea echivalentă exprimată ca număr de drepturi la plată. Cu toate acestea, în primii trei ani de aplicare a programului de plată unică, procentul de 30 % poate fi înlocuit cu 50 % și/sau |
|
(b) |
în cazul vânzării de drepturi la plată cu terenuri, a până la 10 % din valoarea fiecărui drept la plată sau suma echivalentă exprimată ca număr de drepturi la plată și/sau |
|
(c) |
în cazul vânzării de drepturi de retragere din circuitul agricol fără terenuri, până la 30 % din valoarea fiecărui drept la plată. Cu toate acestea, în primii trei ani de aplicare a schemei de plată unică, procentul de 30 % poate fi înlocuit cu 50 % și/sau |
|
(d) |
în cazul vânzării de drepturi la plată cu toată exploatația, până la 5 % din valoarea fiecărui drept la plată și/sau suma echivalentă exprimată ca număr de drepturi la plată și/sau |
|
(e) |
în cazul vânzării de drepturi la plată însoțite de autorizația prevăzută în articolul 60 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, până la 10 % din valoarea fiecărui drept la plată. |
Nu se face nici o taxă în cazul vânzării de drepturi la plată cu sau fără terenuri unui agricultor care începe să desfășoare o activitate agricolă sau în cazul drepturilor la plată primite prin moștenire sau prin moștenire anticipată.
(2) La stabilirea procentelor prevăzute în alineatul (1), un stat membru poate să stabilească procente diferențiate pentru fiecare dintre cazurile prevăzute în alineatul (1) literele (a) și (e) pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței.
Articolul 10
Câștiguri neprevăzute
(1) În cazurile prevăzute în articolul 42 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, se varsă la rezerva națională:
|
(a) |
în caz de vânzare, până la 90 % din cuantumul de referință care urmează să se stabilească în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pentru vânzător în funcție de unitățile de producție și de numărul de hectare din exploatație sau din partea de exploatație transferată; |
|
(b) |
în caz de arendare pe o perioadă de șase ani, până la 50 % din cuantumul de referință care urmează să se stabilească în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pentru locator în funcție de unitățile de producție și de numărul de hectare din exploatație sau din partea de exploatație transferată; |
|
(c) |
în caz de arendare pe mai mult de șase ani, 5 % pentru fiecare an de după încheierea celui de-al șaselea an, fără a depăși însă 20 % din cuantumul de referință care urmează să se stabilească în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pentru locator în funcție de unitățile de producție și de numărul de hectare din exploatație sau din partea de exploatație transferată. |
(2) Drepturile la plată care urmează să se stabilească pentru vânzător sau pentru locator se calculează în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul (CEE) nr. 1782/2003 pe baza cuantumului de referință și a numărului de hectare restante.
(3) Alineatul (1) nu se aplică atunci când, în intervalul de 12 luni care urmează vânzării sau arendării, dar nu mai târziu de 30 aprilie 2004, vânzătorul sau locatorul a cumpărat sau a luat în arendă pe o perioadă de șase ani sau mai mare o altă exploatație sau o parte dintr-o altă exploatație. În acest caz, vânzătorul sau locatorul păstrează un număr de drepturi la plată cel puțin egal cu numărul de drepturi la plată pe care agricultorul poate să le utilizeze în noua exploatație, în conformitate cu articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
(4) Alineatul (1) nu se aplică atunci când agricultorul aduce dovezi, considerate satisfăcătoare de către statul membru în cauză, că prețul de vânzare sau de arendă corespunde valorii exploatației sau, în caz de transfer parțial, valorii părții din exploatație pentru care nu există drepturi la plată.
Secțiunea 4
Gestionarea regională
Articolul 11
Rezervele regionale
(1) Statele membre pot să gestioneze rezerva națională la nivel regional.
În acest caz, statele membre pot să aloce în totalitate sau parțial sumele disponibile la nivel național în conformitate cu articolele 4, 5, 8, 9 și 10.
(2) Valorile alocate la fiecare nivel regional pot fi atribuite numai în cadrul regiunii în cauză, cu excepția cazurilor prevăzute în articolul 42 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau în cazul în care statul membru hotărăște să aplice dispozițiile articolului 42 alineatul (3) din regulamentul menționat anterior.
CAPITOLUL 3
ACORDAREA DREPTURILOR LA PLATĂ
Secțiunea 1
Acordarea inițială a drepturilor la plată
Articolul 12
Cererile
(1) Începând din anul calendaristic care precede primul an de aplicare a programului de plată unică, statele membre pot începe să identifice agricultorii menționați în articolul 33 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 care ar putea beneficia de program, să stabilească în mod provizoriu cuantumurile și numărul de hectare prevăzute în articolul 34 alineatul (1) literele (a) și respectiv (b) din regulamentul menționat anterior și să efectueze o verificare preliminară a condițiilor prevăzute în alineatul (5) din articolul menționat anterior.
(2) În vederea stabilirii provizorii a drepturilor la plată, statele membre pot să trimită formularul de cerere prevăzut în articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, la o dată stabilită de către statele membre, dar cel târziu la data de 15 aprilie a primului an de aplicare a schemei de plată unică, agricultorilor menționați în articolul 33 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat anterior sau, dacă este cazul, agricultorilor identificați în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol. Agricultorii alții decât cei menționați în articolul 33 alineatul (1), litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 depun, în aceleași termene, o cerere în vederea stabilirii drepturilor lor la plată.
(3) În cazul în care un stat membru nu se prevalează de opțiunea prevăzută în alineatul (2), statul membru trimite formularul de cerere prevăzut în articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 la o dată stabilită de către statul membru, dar cel puțin cu o lună înainte de data limită de depunere a cererilor în cadrul schemei de plată unică.
(4) În conformitate cu articolul 34 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, stabilirea definitivă a drepturilor la plată care urmează să se aloce în primul an de aplicare a schemei de plată unică este condiționată de depunerea unei cereri în cadrul acestei scheme.
Nici un transfer de drepturi la plată nu este posibil înainte de stabilirea definitivă a acestor drepturi.
(5) Solicitantul aduce dovezi, considerate satisfăcătoare de statul membru, că la data la care a depus cererea sa pentru acordarea de drepturi la plată, este agricultor în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
(6) Un stat membru poate să decidă stabilirea unei dimensiuni minime a exploatațiilor pentru care se poate cere stabilirea drepturilor la plată. Această suprafață minimă nu poate totuși să fie mai mare de 0,3 hectare.
Pentru stabilirea drepturilor la plată care fac obiectul condițiilor speciale prevăzute în articolele 47-50 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 nu se fixează o suprafață minimă.
(7) Un stat membru poate să decidă că o cerere privind stabilirea definitivă a drepturilor la plata prevăzută în alineatul (4) poate să fie depusă odată cu cererea de plată în cadrul schemei de plată unică.
Secțiunea 2
Acordarea drepturilor la plată care nu provin din rezerva națională
Articolul 13
Moștenirea și moștenirea anticipată
(1) În cazul menționat în articolul 33 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, agricultorul care a primit exploatația sau o parte din exploatație solicită, în nume propriu, ca drepturile la plată să fie calculate pentru exploatația sau pentru partea din exploatație primită.
Numărul și valoarea drepturilor la plată se stabilesc pe baza cuantumului de referință și a numărului de hectare corespunzător unităților de producție primite ca moștenire.
(2) În cazul unei moșteniri anticipate revocabile, accesul la schema de plată unică se acordă o singură dată succesorului desemnat la data depunerii unei cereri de plată în cadrul schemei de plată unică.
Succesiunea prin cesionarea arenzii, moștenirea sau moștenirea anticipată a unui agricultor persoană fizică, care a fost în perioada de referință arendaș al unei exploatații sau al unei părți de exploatație care ar da dreptul la drepturi la plată, este tratată în același fel în care este tratată moștenirea unei exploatații.
(3) În cazul în care un agricultor menționat în alineatul (1) poate deja beneficia de drepturi la plată, numărul și valoarea drepturilor la plată se stabilesc pe baza totalului cuantumurilor de referință și a numărului total de hectare corespunzător exploatației sale inițiale și unităților de producție primite ca moștenire.
(4) În cazul în care un agricultor menționat în alineatul (1) îndeplinește condițiile pentru aplicarea mai multora dintre articolele 19-23 din prezentul regulament sau a articolului 37 alineatul (2), a articolului 40, a articolului 42 alineatul (3), a articolului 42 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acesta primește un număr de drepturi la plată mai mic sau egal cu cel mai mare număr de hectare dintre cele pe care le-a primit ca moștenire și dintre cele pe care le declară în primul an de aplicare a schemei de plată unică și a căror valoare este egală cu valoarea cea mai ridicată pe care ar putea să o obțină aplicând separat fiecare dintre articolele ale căror condiții le îndeplinește.
(5) În sensul articolului 33 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 782/2003 și din prezentul regulament, este necesar să se folosească definițiile termenilor „moștenire” și „moștenire anticipată” prevăzute în legislația națională.
Articolul 14
Schimbarea statutului sau a denumirii juridice
(1) În sensul articolului 33 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în caz de schimbare a statutului sau a denumirii juridice, agricultorul are acces la schema de plată unică în aceleași condiții ca și agricultorul care gestiona inițial exploatația, în limita drepturilor la plată care urmează să se aloce pentru exploatația de origine în următoarele condiții:
|
(a) |
numărul și valoarea drepturilor la plată se stabilesc pe baza cuantumului de referință și a numărului de hectare corespunzător exploatației de origine; |
|
(b) |
în cazul în care o persoană juridică își schimbă statutul juridic sau în cazul în care o persoană fizică devine persoană juridică sau viceversa, agricultorul care preia gestionarea noii exploatații trebuie să fie agricultorul care deținea controlul exploatației de origine din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor și al riscului financiar. |
(2) Atunci când cazurile prevăzute în articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 survin între 1 ianuarie și data de depunere a cererilor în primul an de aplicare a schemei de plată unică, se aplică alineatul (1) din prezentul articol.
Articolul 15
Fuziuni și scindări
(1) În sensul articolului 33 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, prin „fuziune” se înțelege fuziunea mai multor agricultori diferiți în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și crearea unui nou agricultor în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, aflat, din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor și al riscurilor financiare, sub controlul agricultorilor care gestionau inițial exploatațiile sau al unuia dintre aceștia.
Numărul și valoarea drepturilor la plată se stabilesc pe baza cuantumului de referință și a numărului de hectare corespunzător exploatațiilor de origine.
(2) În sensul articolului 33 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, prin „scindare” se înțelege scindarea unui agricultor în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 în cel puțin doi agricultori noi diferiți în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, dintre care cel puțin unul rămâne, din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor și al riscurilor financiare, sub controlul a cel puțin una dintre persoanele fizice sau juridice care gestionau inițial exploatația, sau scindarea unui agricultor în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 în cel puțin un nou agricultor diferit în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, celălalt rămânând, din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor și al riscurilor financiare, sub controlul agricultorului care gestiona inițial exploatația.
Numărul și valoarea drepturilor la plată se stabilesc pe baza cuantumului de referință și a numărului de hectare corespunzător unităților de producție din exploatația de origine care au fost transferate.
(3) Alineatele 1 și 2 din prezentul articol se aplică atunci când cazurile prevăzute în articolul 33 alineatul (3) primul sau al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 survin între 1 ianuarie și data de depunere a cererilor în primul an de aplicare a schemei de plată unică.
Articolul 16
Circumstanțe excepționale
(1) În cazurile prevăzute în articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în cazul în care angajamentele agro-ecologice prevăzute în articolul menționat anterior expiră după data limită de depunere a cererilor de plată în cadrul schemei de plată unică în cursul primului an de aplicare a acesteia, statul membru stabilește, pe parcursul primului an de aplicare a programului de plată unică, cuantumurile de referință pentru fiecare agricultor în cauză, în conformitate cu articolul 40 alineatele (1), (2), (3) sau (5) paragraful al doilea din regulamentul menționat anterior, cu condiția să se excludă orice plată dublă în baza acestor angajamente agro-ecologice.
Valorile mai mici de 10 EUR pentru un drept la plată sau mai mici de 100 EUR pentru un agricultor nu sunt considerate plăți duble.
În cazul în care statele membre în cauză nu pot să modifice sumele care trebuie plătite în baza acestor angajamente agro-ecologice, agricultorul în cauză poate:
|
(a) |
să primească un cuantum de referință redus și să solicite, în cadrul unui program care urmează să fie stabilit de către statele membre în conformitate cu articolul 42 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, după expirarea angajamentelor sale agro-ecologice, ajustarea valorii unitare a drepturilor sale la plată la o dată care urmează să fie stabilită de către statul membru, însă cel târziu la data limită pentru cererile din cadrul schemei de plată unică de pe parcursul anului următor, sau, alternativ, |
|
(b) |
să primească întregul cuantum de referință cu condiția să accepte modificarea valorilor care trebuie să îi fie plătite în cadrul angajamentelor agro-ecologice menționate anterior. |
(2) În cazul prevăzut în articolul 40 alineatul (5) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, drepturile la plată care urmează să fie acordate agricultorilor se calculează împărțind cuantumul de referință stabilit de către statul membru în cauză, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, la un număr de hectare mai mic sau egal cu numărul de hectare pe care îl declară pe parcursul primului an de aplicare a schemei de plată unică.
Articolul 17
Clauza contractuală privată în caz de vânzare
(1) În cazul în care un contract de vânzare încheiat sau modificat cel târziu la data limită de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică în primul an de aplicare a acesteia stipulează că exploatația sau o parte din exploatație este vândută, parțial sau în totalitate, cu drepturile la plată care urmează să fie stabilite în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 în funcție de unitățile de producție și de hectarele din exploatația sau din partea de exploatație transferată, contractul de vânzare este asimilat unui transfer de drepturi la plată cu terenuri în sensul articolului 46 din regulamentul menționat anterior, cu respectarea condițiilor prevăzute în alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol.
(2) Articolul 42 alineatul (9) și articolul 46 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se aplică, dacă este cazul, drepturilor la plată care urmează să se calculeze în funcție de unitățile de producție și de hectarele care au făcut obiectul contractului.
(3) Vânzătorul solicită stabilirea drepturilor la plată în conformitate cu articolul 12, anexând la cererea sa o copie a contractului de vânzare și indicând unitățile de producție și numărul de hectare ale căror drepturi la plată corespondente intenționează să le transfere.
Un stat membru poate să îl autorizeze pe cumpărător să depună o cerere în numele vânzătorului, cu autorizarea explicită de către acesta, pentru stabilirea drepturilor la plată în conformitate cu articolul 12. În acest caz, statul membru verifică dacă vânzătorul îndeplinește condițiile de eligibilitate prevăzute în articolul 33 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și în special condiția prevăzută în articolul 12 alineatul (5) din prezentul regulament.
(4) Cumpărătorul depune o cerere de plată în cadrul schemei de plată unică în conformitate cu articolul 12, anexând la cererea sa o copie a contractului de vânzare.
(5) Un stat membru poate să solicite ca cererile cumpărătorului și ale vânzătorului să fie depuse în același timp sau ca cea din urmă să cuprindă o trimitere la prima.
Secțiunea 3
Acordarea drepturilor la plată din rezerva națională
Articolul 18
Dispoziții generale aplicabile agricultorilor aflați într-o situație specială
(1) În sensul articolului 42 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, prin „agricultori aflați într-o situație specială” se înțelege agricultorii prevăzuți în articolele 19-23 din prezentul regulament.
(2) În cazul în care un agricultor aflat într-o situație specială îndeplinește condițiile pentru aplicarea mai multora dintre articolele 19-23 din prezentul regulament sau a articolului 37 alineatul (2), a articolului 40, a articolului 42 alineatul (3), a articolului 42 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acesta primește un număr de drepturi la plată mai mic sau egal cu numărul de hectare pe care le declară în primul an de aplicare a schemei de plată unică și a căror valoare este egală cu valoarea cea mai ridicată pe care ar putea să o obțină prin aplicarea separată a fiecăruia dintre articolele ale căror condiții le îndeplinește.
(3) Articolul 6 nu se aplică agricultorilor aflați într-o situație specială, cu excepția alineatului (3) paragraful al treilea.
(4) În cazul în care arendarea prevăzută în articolele 20 și 22 sau programele prevăzute în articolul 23 expiră după data limită de depunere a cererilor de plată în cadrul schemei de plată unică în cursul primului an de aplicare a acesteia, agricultorul în cauză poate să ceară stabilirea drepturilor sale la plată după expirarea arendei sau a schemei, la o dată stabilită de către statele membre, dar cel târziu la data limită de depunere a cererilor în cadrul schemei de plată unică în cursul anului următor.
(5) În cazul în care definiția „arenzii de lungă durată” cuprinde de asemenea arendările pentru o perioadă de cinci ani, în conformitate cu legislația națională sau cu o practică bine stabilită, statele membre pot să hotărască aplicarea articolelor 20, 21 și 22 la aceste arendări.
Articolul 19
Producătorii de lactate
În scopul stabilirii cuantumului de referință al unui producător de lactate care se află în situația prevăzută în articolul 40 din Regulamentul CE nr. 1782/2003 care dă în arendă, din cauza acestei situații, cantitatea sa de referință individuală sau o parte din aceasta, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul CE nr. 1788/2003 în cursul perioadei de 12 luni care se încheie la 31 martie în primul an de aplicare a schemei de plată unică pentru primele pentru produse lactate și pentru plățile suplimentare, această cantitate de referință individuală este considerată disponibilă în exploatația acelui agricultor în cursul anului calendaristic respectiv.
Articolul 20
Transferul terenurilor arendate
(1) În cazul în care un agricultor primește, prin transmitere cu titlu gratuit sau prin arendare pe o perioadă de șase ani sau mai mult sau prin moștenire sau moștenire anticipată, o exploatație sau o parte dintr-o exploatație care era arendată unui terț în perioada de referință, din partea unui agricultor pensionat sau decedat înainte de data depunerii unei cereri în cadrul schemei de plată unică în cursul primului an de aplicare a acesteia, drepturile la plată care îi sunt acordate se calculează prin împărțirea unui cuantum de referință stabilit de statul membru, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, la un număr de hectare mai mic sau egal cu numărul de hectare din exploatația sau din partea din exploatație pe care o primește.
(2) Agricultorul menționat în alineatul (1) poate fi orice persoană care poate să primească exploatația sau partea din exploatație prevăzută în alineatul (1) prin moștenire sau moștenire anticipată.
Articolul 21
Investițiile
(1) În cazul în care un agricultor a făcut investiții în capacități de producție sau a cumpărat terenuri în conformitate cu condițiile prevăzute în alineatele (2)-(6), cel târziu la 29 septembrie 2003, drepturile la plată care îi sunt acordate se calculează prin împărțirea cuantumului de referință stabilit de către statul membru în cauză, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, la un număr de hectare mai mic sau egal cu numărul de hectare pe care le-a achiziționat.
(2) Investițiile trebuie să fie prevăzute într-un plan sau într-un program a cărui punere în aplicare a început cel târziu la 29 septembrie 2003. Agricultorul comunică planul sau programul autorităților competente ale statului membru.
În cazul în care nu există nici un plan sau program, statul membru poate de asemenea să ia în considerare alte dovezi obiective privind investiția.
(3) Creșterea capacităților de producție privește numai sectoarele pentru care una dintre plățile directe care figurează în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 s-ar fi alocat în perioada de referință ținând cont de aplicarea dispozițiilor facultative prevăzute în articolele 66-70 din regulamentul menționat anterior.
Cumpărarea de terenuri privește numai cumpărarea de terenuri eligibile pentru ajutor în sensul articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
În orice caz, partea din creșterea capacităților de producție și/sau din cumpărarea de terenuri pentru care agricultorul are deja dreptul să beneficieze de plăți directe și/sau de cuantumuri de referință pentru perioada de referință nu este luată în considerare în sensul aplicării prezentului articol.
(4) O arendare pe termen lung, a cărei durată este de șase luni sau mai mare și care a început cel târziu la 29 septembrie 2003 este considerată cumpărare de terenuri în sensul aplicării alineatului (1).
(5) În cazul în care un agricultor deține deja drepturi la plată, în cazul cumpărării sau în cazul arendării pe termen lung, numărul de drepturi la plată se calculează pe baza numărului de hectare cumpărate sau arendate și, în cazul unor investiții suplimentare, valoarea totală a drepturilor la plată existente poate fi majorată până la limita cuantumului de referință prevăzut în alineatul (1).
(6) În cazul în care un agricultor nu deține hectare sau nu dispune de nici un drept la plată, numărul de drepturi la plată se calculează împărțind cuantumul de referință prevăzut în alineatul (1) la o valoare unitară care nu poate să depășească 5 000 EUR.
Valoarea fiecărui drept la plată este egală cu această valoare unitară.
Drepturile la plată sunt supuse condițiilor prevăzute în articolul 49 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Coeficientul de 50 % din activitatea agricolă prevăzut în alineatul (2) din articolul menționat anterior se stabilește de către statul membru pe baza unor criterii obiective.
Articolul 22
Darea în locație și cumpărarea de terenuri arendate
(1) În cazul în care un agricultor a luat în arendă pentru o perioadă de 6 ani sau mai mult, între sfârșitul perioadei de referință și 29 septembrie 2003 cel târziu, o exploatație sau o parte dintr-o exploatație ale cărei condiții de arendare nu pot fi modificate, drepturile la plată care îi sunt acordate se calculează împărțind cuantumul de referință stabilit de către statul membru pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, la un număr de hectare mai mic sau egal cu numărul de hectare pe care le-a luat în arendă.
(2) Alineatul (1) se aplică agricultorilor care au cumpărat, în timpul sau anterior perioadei de referință, sau cel târziu la 29 septembrie 2003, o exploatație sau o parte dintr-o exploatație ale cărei terenuri erau date în arendă în perioada de referință, cu intenția de a întreprinde o activitate agricolă sau de a-și dezvolta activitatea proprie în cele 12 luni care urmează expirării arendei.
Articolul 23
Reconversia producției
(1) În cazul în care un agricultor a participat, în perioada de referință și cel târziu până la 29 septembrie 2003, la programe naționale de reorientare a producției pentru care ar fi putut fi acordată o plată directă în cadrul schemei de plată unică, în special la programe de reconversie a producției, drepturile la plată care îi sunt acordate se calculează împărțind un cuantum de referință stabilit de către statul membru pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, la un număr de hectare mai mic sau egal cu numărul de hectare pe care îl declară în cursul primului an de aplicare a schemei de plată unică.
(2) Alineatul (1) se aplică agricultorilor care au trecut, în cursul perioadei de referință și cel târziu la 29 septembrie 2003, de la producția de lactate la un alt tip de producție din unul dintre sectoarele menționate în anexa VI din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
CAPITOLUL 4
DISPOZIȚII SPECIFICE
Secțiunea 1
Declararea și transferul drepturilor la plată
Articolul 24
Declararea și utilizarea drepturilor la plată
(1) Drepturile la plată pot fi declarate o singură dată pe an, în vederea plății, de către agricultorul care le deține la data limită de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică.
(2) Statele membre stabilesc începutul perioadei de 10 luni prevăzută în articolul 44 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, pentru toți agricultorii, la o dată unică ce urmează să fie fixată în perioada dintre data de 1 septembrie din anul calendaristic care precede depunerea unei cereri în cadrul schemei de plată unică, și data de 30 aprilie din anul calendaristic următor, sau acordă agricultorilor libertatea de a alege această dată în intervalul stabilit.
Articolul 25
Transferul drepturilor la plată
(1) Drepturile la plată pot fi transferate în orice moment al anului.
(2) Cedentul informează autoritățile competente ale statului membru cu privire la transfer în termenele stabilite de către statul membru.
(3) Un stat membru poate să solicite ca cedentul să comunice transferul autorității competente din statul membru în care are loc transferul până la un termen stabilit de către acest stat membru, dar cel mai devreme cu șase săptămâni înainte de transferul efectiv și ținându-se cont de data limită de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică. Transferul are loc la șase săptămâni după comunicare, cu excepția cazului în care autoritatea competentă are obiecții în ceea ce privește transferul, pe care i le comunică cedentului în acest termen. Autoritatea competentă poate să se opună unui transfer numai în cazul în care acesta nu este în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și cu dispozițiile prezentului regulament.
Articolul 26
Delimitarea regională
(1) În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 46 alineatul (1), paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statul membru delimitează regiunea la nivelul teritorial adecvat, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței.
(2) Statul membru definește regiunea prevăzută în alineatul (1) cu cel puțin o lună înainte de începutul perioadei de 10 luni prevăzută în articolul 44 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
Un agricultor a cărui exploatație este situată în regiunea în cauză nu poate să transfere sau să utilizeze în afara acestei regiuni drepturile sale la plată corespunzătoare numărului de hectare pe care îl declară în primul an de aplicare a opțiunii prevăzute în articolul 46 alineatul (1) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
Un agricultor a cărui exploatație este situată parțial în regiunea în cauză nu poate să transfere sau să utilizeze în afara acestei regiuni drepturile sale la plată corespunzătoare numărului de hectare situate în această regiune pe care îl declară în primul an de aplicare a opțiunii.
(3) Restricția aplicabilă transferului de drepturi la plată prevăzută în articolul 46 alineatul (1) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 nu se aplică drepturilor la plată care nu sunt însoțite de un număr echivalent de hectare eligibile primite prin moștenire sau prin moștenire anticipată.
(4) Un stat membru poate să hotărască să aplice restricția aplicabilă transferului de drepturi la plată prevăzută în articolul 46 alineatul (1) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 numai drepturilor de retragere din circuitul agricol.
Articolul 27
Clauza contractuală privată în caz de arendă
(1) Sub rezerva alineatelor (2) și (3), orice clauză a unui contract de arendă care prevede transferul unui număr de drepturi mai mic sau egal cu numărul de hectare date în arendă este considerată arendare a drepturilor la plată cu terenuri în sensul articolului 46 din regulament:
|
(a) |
în cazul în care un agricultor a arendat altui agricultor întreaga sa exploatație sau o parte din aceasta cel târziu la data depunerii de cereri în cadrul schemei de plată unică în cursul primului an de aplicare; |
|
(b) |
în cazul în care contractul de arendă expiră după data limită de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică și |
|
(c) |
în cazul în care locatorul hotărăște să își dea în arendă drepturile la plată agricultorului care a luat în arendă întreaga sa exploatație sau o parte din aceasta. |
(2) Locatorul solicită stabilirea drepturilor la plată în conformitate cu articolul 12, anexând la cererea sa o copie a contractului de arendă și indicând unitățile de producție și numărul de hectare ale căror drepturi la plată corespondente are intenția să le dea în arendă. Dacă este cazul, se aplică prevederile articolului 42 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
(3) Arendașul depune o cerere de plată în cadrul schemei de plată unică în conformitate cu articolul 12, anexând la cererea sa o copie a contractului de arendă.
(4) Un stat membru poate să solicite ca cererile locatorului și ale arendașului să fie depuse în același timp sau ca a doua cerere să cuprindă o trimitere la prima.
Secțiunea 2
Alte dispoziții specifice
Articolul 28
Suprafețele furajere
În sensul aplicării articolului 43 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, un stat membru poate să hotărască să folosească suprafața furajeră declarată de către agricultor în cererea de ajutor pe suprafață pentru anul 2004 sau în cursul anului anterior primului an de aplicare a schemei de plată unică, în cazul în care agricultorul nu aduce dovezi considerate satisfăcătoare de autoritățile competente, că suprafața furajeră era mai mică în perioada de referință.
Articolul 29
Producția de cânepă
În sensul articolului 52 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, plata drepturilor pentru suprafețele cultivate cu cânepă este condiționată de utilizarea de semințe din varietățile enumerate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 795/2004 în versiunea aplicabilă în anul pentru care se acordă plata. Pentru cânepa destinată producției de fibre, semințele trebuie să fi fost certificate în conformitate cu Directiva 2002/57/CE (4), în special articolul 12.
Articolul 30
Drepturi supuse unor condiții speciale
(1) În sensul calculului activității agricole exprimate în unități vită mare (UVM) și prevăzută în articolul 49 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, tabelul de conversie prevăzut în articolul 131 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat anterior se aplică numărului de animale pentru care a fost acordată o plată directă prevăzută în anexa VI la regulamentul menționat anterior în timpul perioadei de referință.
(2) Bovinele masculi și femele cu o vârstă de cel puțin șase luni sunt convertite în UVM cu ajutorul coeficientului 0,2.
(3) Pentru a verifica, în conformitate cu alineatul (1), respectarea pragului minim de activitate agricolă exprimată în unități vită mare, statele membre stabilesc numărul de animale cu ajutorul uneia dintre următoarele metode:
|
(a) |
statele membre solicită fiecărui producător să declare numărul de UVM pe baza registrului exploatației, până la o dată stabilită de către statele membre, dar cel târziu la data plății și/sau |
|
(b) |
statele membre utilizează baza de date informatizată creată în conformitate cu Directiva 92/102/CEE a Consiliului (5) și cu Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului (6) pentru a determina numărul de UVM, cu condiția ca această bază de date să ofere garanții considerate suficiente de către statele membre cu privire la exactitatea datelor conținute în sensul aplicării schemei de plată unică. |
(4) Condiția privind activitatea agricolă minimă este considerată respectată în cazul în care numărul de UVM reprezintă 50 % într-o anumită perioadă sau la anumite date stabilite de către statele membre. Toate animalele vândute sau sacrificate în cursul anului calendaristic în cauză sunt luate în considerare.
(5) Statele membre iau măsurile necesare pentru respectarea articolului 29 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 atunci când, cu ajutorul unui coeficient UVM anormal de scăzut pentru o parte a anului, producătorii creează în mod artificial condițiile necesare privind activitatea agricolă minimă.
Articolul 31
Primele pentru produse lactate și plățile suplimentare
(1) În cazul în care un stat membru se prevalează în 2005 de opțiunea prevăzută în articolul 62 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau, în cazul aplicării articolului 71 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în primul an de aplicare a schemei de plată unică:
|
(a) |
în cazul unui producător de lactate care a primit alte plăți directe în perioada de referință:
|
|
(b) |
în cazul unui producător de lactate care nu a primit alte plăți directe în perioada de referință:
|
(2) În cazul în care un stat membru se prevalează în 2006 de opțiunea prevăzută în articolul 62 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, se aplică articolul 50 din regulamentul menționat anterior.
CAPITOLUL 5
RETRAGEREA TERENURILOR DIN CIRCUITUL AGRICOL
Articolul 32
Condiții aplicabile retragerii din circuitul agricol
(1) Suprafețele retrase din circuitul agricol trebuie să rămână retrase din circuitul agricol pe parcursul unei perioade care începe cel târziu la 15 ianuarie și se termină cel mai devreme la 31 august. Cu toate acestea, statele membre stabilesc condițiile în care producătorii pot fi autorizați să efectueze, începând cu data de 15 iulie, însămânțarea pentru a obține o recoltă în anul următor și, în statele membre în care transhumanța reprezintă o practică tradițională, condițiile care trebuie îndeplinite pentru autorizarea pășunatului de la 15 iulie sau, în caz de circumstanțe climatice excepționale, de la 15 iunie.
(2) Statele membre aplică măsuri adecvate compatibile cu situația specifică a suprafețelor retrase din circuitul agricol, astfel încât să le mențină în bune condiții agricole și ecologice și să protejeze mediul.
Aceste măsuri pot de asemenea să prevadă acoperirea cu un strat vegetal. În acest caz, măsurile trebuie să garanteze că stratul vegetal nu poate fi destinat producției de semințe și că nu poate fi utilizat în scopuri agricole până la 31 august și nu poate să fie utilizat, până la data de 15 ianuarie, pentru o producție vegetală destinată comercializării.
(3) Dispozițiile alineatului (2) nu se aplică suprafețelor retrase din circuitul agricol sau reîmpădurite în conformitate cu articolele 22, 23, 24 și 31 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului (7), contabilizate în cadrul retragerii obligatorii din circuitul agricol, cu condiția ca măsurile prevăzute în alineatul (2) să se dovedească incompatibile cu cerințele ecologice sau cu condițiile de împădurire impuse în articolele menționate anterior.
Articolul 33
Schimbul de terenuri eligibile pentru ajutorul pentru retragerea din circuitul agricol
În sensul aplicării articolului 54 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre pot deroga de la dispozițiile alineatului (2) primul paragraf din articolul menționat anterior numai în situațiile și în condițiile următoare:
|
(a) |
în cazul suprafețelor incluse într-un program de restructurare, definit ca „modificare a structurii și/sau a suprafeței eligibile dintr-o exploatație, impusă de către autoritățile publice”; |
|
(b) |
în cazul unei intervenții publice, indiferent de forma acesteia, în cazul în care intervenția îl determină pe agricultor să retragă din circuitul agricol terenuri considerate anterior neeligibile pentru acordarea ajutorului pentru a putea să își continue activitatea agricolă normală și în cazul în care această intervenție presupune că terenuri eligibile anterior devin neeligibile; |
|
(c) |
în cazul în care agricultorii sunt în măsură să justifice în mod pertinent și obiectiv schimbul de terenuri neeligibile cu terenuri eligibile din exploatațiile lor. |
În acest caz, statele membre iau măsuri pentru a împiedica orice creștere semnificativă a suprafeței totale eligibile în cadrul drepturilor de retragere din circuitul agricol. Aceste măsuri pot să prevadă în special posibilitatea de a considera neeligibile suprafețe care erau anterior eligibile în locul altor suprafețe devenite eligibile. Suprafețele recent declarate eligibile de către statele membre nu trebuie să depășească cu mai mult de 5 % suprafețele recent declarate neeligibile. Statele membre pot să prevadă un sistem de notificare și de aprobare prealabilă a acestor schimburi.
Articolul 34
Producția ecologică
(1) Exonerarea de la retragerea terenurilor din circuitul agricol prevăzută în articolul 55 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se aplică unui număr de hectare mai mic sau egal cu numărul de drepturi de retragere din circuitul agricol pe care agricultorul le-a primit în primul an de aplicare a schemei de plată unică.
(2) În cazul transferului de drepturi de retragere din circuitul agricol cu terenuri alineatul (1) nu se aplică, cu condiția respectării articolului 55 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
CAPITOLUL 6
APLICAREA REGIONALĂ ȘI FACULTATIVĂ
Secțiunea 1
Aplicarea regională
Articolul 35
Dispoziții generale
În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunile prevăzute în articolul 58 alineatul (1) și în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cu excepția cazului în care prevede altfel în prezenta secțiune, se aplică celelalte dispoziții din prezentul regulament.
Articolul 36
Calcularea plafonului regional
(1) În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 58 alineatul (1) și în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în cazul agricultorilor ale căror exploatații sunt situate parțial în regiunea respectivă, și fără a aduce atingere dispozițiilor din articolul 58 alineatul (3) din regulamentul menționat anterior, plafonul regional se calculează fie pe baza cuantumului de referință corespunzător unităților de producție situate în regiunea respectivă care au dat dreptul la plăți directe în perioada de referință, fie în funcție de criterii obiective stabilite de statul membru.
(2) În cazul prevăzut în alineatul (1), cuantumul de referință individual prevăzut în articolul 59 alineatul (3) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 este cel care corespunde unităților de producție din regiunea respectivă care au dat dreptul la plăți directe în perioada de referință sau cel care se calculează în funcție de criteriile obiective stabilite de statul membru.
(3) Alineatul (2) din articolul 26 se aplică mutatis mutandis.
Articolul 37
Stabilirea rezervei naționale
În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolele 58 și 59 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 în scopul stabilirii rezervei naționale, reducerea prevăzută în articolul 42 alineatul (1) din regulamentul menționat anterior se aplică plafonului prevăzut în anexa VIII la regulamentul menționat anterior și, dacă este necesar, este ajustată înainte de stabilirea definitivă a drepturilor la plată prevăzute în articolul 38 alineatul (3) din prezentul regulament.
Articolul 38
Acordarea inițială a drepturilor la plată
(1) În sensul articolului 59 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre stabilesc numărul de hectare eligibile pentru ajutor în sensul alineatelor menționate anterior, inclusiv pășuni, ținând cont de numărul de hectare declarate în vederea stabilirii drepturilor la plată în cursul primului an de aplicare a schemei de plată unică.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot să stabilească numărul de hectare eligibile pentru ajutor în sensul articolului 59 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, inclusiv pășuni, pe baza numărului de hectare indicat în declarațiile furnizate pentru obținerea ajutorului pentru anul 2004 sau pentru anul care precedă primul an de aplicare a schemei de plată unică. În cazul în care numărul de hectare eligibile declarat de agricultori în cursul primului an de aplicare a schemei de plată unică este mai mic decât numărul de hectare eligibile stabilite în conformitate cu primul alineat, un stat membru poate realoca, total sau parțial, cuantumurile corespunzătoare hectarelor nedeclarate, ca supliment pentru fiecare dintre drepturile la plată acordate în primul an de aplicare a programului de plată unică. Cuantumul suplimentar se calculează prin împărțirea cuantumului respectiv la numărul de drepturi la plată acordate.
(3) Valoarea și numărul de drepturi la plată acordate pe baza declarațiilor prezentate de agricultori în vederea stabilirii drepturilor la plată în cursul primului an de aplicare a schemei de plată unică sunt considerate temporare. Valoarea și numărul definitiv se stabilesc cel târziu la data de 31 decembrie a primului an de aplicare a schemei de plată unică, după executarea controalelor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 795/2004 al Comisiei.
Articolul 39
Acordarea inițială a drepturilor de retragere a terenurilor din circuitul agricol
(1) În sensul articolului 63 alineatul (2) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre fixează un coeficient de retragere din circuitul agricol pe baza datelor disponibile pentru terenurile respective.
(2) Numărul de hectare corespunzător drepturilor de retragere din circuitul agricol stabilite pentru primul an de aplicare a schemei de plată unică nu variază cu mai mult de 5 % față de numărul mediu de hectare retras din circuitul agricol în timpul perioadei de referință.
În cazul în care se depășește coeficientul prevăzut în primul paragraf, numărul de hectare se ajustează cel târziu la data de 1 august a primului an de aplicare a schemei de plată unică. Totuși, obligația de retragere din circuitul agricol legată de noile drepturi de retragere din circuitul agricol se aplică agricultorilor afectați numai începând cu anul următor.
Articolul 40
Aplicarea articolului 42 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 atunci când numărul de hectare este mai mic decât numărul drepturilor la plată
În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 59 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și în cazul în care decide să aplice articolul 7 din prezentul regulament în sensul acordării drepturilor la plată conform articolului 7 menționat anterior, numărul de drepturi însoțite de o autorizație de tipul celei prevăzute în articolul 60 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 este egal cu numărul inițial de drepturi la plată însoțite de autorizație și, dacă este cazul, nu este mai mare decât numărul de drepturi la plată acordate.
Articolul 41
Stabilirea și transferul de drepturi la plată însoțite de autorizație
(1) În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, autorizațiile acordate în conformitate cu articolul 60 din regulamentul menționat anterior se leagă de fiecare drept la plată individual care urmează să fie acordat agricultorului respectiv.
(2) În cazul în care numărul de autorizații este mai mic decât numărul de drepturi la plată, autorizația se leagă de drepturile la plată începând cu cele având valoarea unitară cea mai ridicată. În caz de transfer al drepturilor la plată, autorizația însoțește dreptul la plată de care este legată.
(3) La cererea agricultorului, statul membru poate autoriza transferul unei autorizații legate de un drept de retragere din circuitul agricol la un drept la plată.
Articolul 42
Prime pentru produse lactate și plăți suplimentare
(1) În cazul în care un stat membru care se prevalează de opțiunea din articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 decide să se prevaleze în 2005 de opțiunea prevăzută în articolul 62 primul paragraf din regulamentul menționat anterior sau să se prevaleze în primul an de aplicare a schemei de plată unică de articolul 71 din regulamentul menționat anterior, se aplică articolul 59 alineatele (2) și (3) din regulamentul respectiv.
(2) În cazul în care agricultorul nu deține hectare, drepturile la plată care îi sunt acordate se supun unor condiții speciale și se calculează în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
(3) În cazul în care un stat membru care se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 decide să se prevaleze în 2006 sau în 2007 de opțiunea prevăzută în articolul 62 alineatul (1), articolele 48, 49 și 50 din regulamentul respectiv se aplică mutatis mutandis.
Articolul 43
Retragerea terenurilor din circuitul agricol
(1) În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acesta stabilește și comunică agricultorilor coeficientul de retragere din circuitul agricol prevăzut în articolul 63 alineatul (2) paragraful al treilea din regulamentul menționat anterior până cel târziu la data de 1 august a anului care precede primul an de aplicare a schemei de plată unică.
(2) În cazul agricultorilor a căror exploatație este situată parțial în regiunea afectată de aplicarea articolului 59 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, coeficientul de retragere din circuitul agricol se aplică terenurilor eligibile pentru ajutor aparținând agricultorului prevăzute în articolul 63 alineatul (2) paragraful al doilea din regulamentul menționat anterior și care sunt situate în regiunea respectivă.
Articolul 44
Taxa pe vânzarea de drepturi la plată
În cazul în care un stat membru care se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 decide să se prevaleze de opțiunea prevăzută în articolul 46 alineatul (3) din regulamentul menționat anterior, coeficienții de reducere prevăzuți în articolul 9 din prezentul regulament se aplică după deducerea din valoarea drepturilor la plată a unei scutiri egale cu valoarea unitară regională calculată în conformitate cu articolul 59 alineatele (2) sau (3) din respectivul regulament.
Articolul 45
Profituri neașteptate
În cazul în care un stat membru care se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 decide să se prevaleze de opțiunea prevăzută în articolul 42 alineatul (9) din regulamentul menționat anterior, coeficienții de reducere prevăzuți în articolul 10 din prezentul regulament se aplică valorii fiecăruia dintre drepturile la plată și/sau cuantumului echivalent exprimat ca număr de drepturi la plată care urmează să fie acordate.
Articolul 46
Clauză contractuală privată
În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în sensul articolului 17 din prezentul regulament, cuantumul de referință calculat pentru unitățile de producție transferate este luat în considerare pentru stabilirea valorii tuturor drepturilor la plată ale cumpărătorului.
Articolul 27 nu se aplică.
Secțiunea 2
Aplicarea facultativă
Articolul 47
Depășirea plafoanelor
În cazul în care totalul cuantumurilor care trebuie plătite în cadrul fiecăreia dintre schemele prevăzute în articolele 66-69 depășește plafonul stabilit în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cuantumul care trebuie alocat se reduce proporțional pentru anul în cauză.
Articolul 48
Punerea în aplicare a articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003
(1) Plata suplimentară prevăzută în articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se acordă, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 37 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 și normelor sale de aplicare, în condițiile prevăzute în alineatele (2)-(6) din prezentul articol.
(2) Plata se acordă doar agricultorilor în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, independent de faptul că au depus sau nu o cerere de înscriere în cadrul schemei de plată unică sau că dețin sau nu drepturi la plată.
(3) Prin expresia „în sectoarele care fac obiectul măsurii în cauză” se înțelege că plata poate fi solicitată, în principiu, de toți agricultorii care produceau, la data depunerii unei cereri de înscriere pentru plata suplimentară și în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul articol, produsele care țin de sectorul sau de sectoarele enumerate în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
(4) În cazul în care plata se referă la modalități de producție sau la măsuri privind calitatea și comercializarea care nu se referă la un anume tip de producție sau în cazul în care producția nu ține direct de un sector anume, plata poate fi acordată cu condiția ca taxa să se aplice pentru toate sectoarele enumerate în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și ca numai agricultorii din sectoarele menționate în anexa respectivă să participe la regim.
(5) În cazul aplicării la nivel regional a articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, taxa se calculează pe baza componentei plăților pentru sectoarele în cauză din regiunea în cauză.
Statele membre delimitează regiunea la nivelul teritorial corespunzător, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței.
(6) Statele membre în cauză comunică, cel târziu la data de 1 august a anului care precedă primul an de aplicare a schemei de plată unică, informațiile privind plata pe care intenționează să o acorde și, în special, condițiile de eligibilitate și sectoarele vizate.
Orice modificare a datelor comunicate menționate în primul paragraf se face până cel târziu la data de 1 august a fiecărui an și se aplică în anul următor. Modificările sunt notificate Comisiei fără întârziere, însoțite de indicarea criteriilor obiective pe baza cărora se justifică. Totuși, un stat membru nu poate modifica nici sectoarele în cauză, nici procentajul reținerii.
CAPITOLUL 7
COMUNICĂRI
Articolul 49
Regionalizarea
În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acesta comunică până cel târziu la data de 1 august a anului care precede primul an de aplicare a schemei de plată unică argumentele și criteriile obiective pe baza cărora a fost luată decizia de a se prevala de această opțiune și, dacă este cazul, o prezentare a motivelor care au stat la baza aplicării dispozițiilor articolului menționat anterior într-o anumită regiune sau împărțirea parțială prevăzută în articolul 3 din articolul respectiv.
Articolul 50
Date privind plata
(1) În fiecare an, statele membre transmit Comisiei pe cale electronică următoarele date:
|
(a) |
până cel târziu la data de 15 septembrie a primului an de aplicare a schemei de plată unică și până cel târziu la data de 31 august în cazul anilor următori, numărul total de cereri din cadrul schemei de plată unică pentru anul în curs, însoțit de cuantumul total al drepturilor care dau dreptul la plăți, de numărul total de hectare eligibile corespunzătoare și de valoarea totală a cuantumurilor păstrate în rezerva națională; |
|
(b) |
până cel târziu la data de 15 septembrie, datele definitive privind numărul total de cereri din cadrul schemei de plată unică acceptate în cursul anului precedent, precum și cuantumul total corespunzător plăților care au fost acordate, după aplicarea, dacă este cazul, a măsurilor prevăzute în articolele 6, 10, 11, 24 și 25 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. |
(2) În cazul aplicării pe plan regional a schemei de plată unică prevăzut în articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre comunică informațiile prevăzute în alineatul (1) literele (a) și (b) pentru fiecare dintre regiunile vizate și, până cel târziu la data de 1 august a primului an de aplicare a schemei de plată unică, partea corespunzătoare din plafon stabilită în conformitate cu articolul 58 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
În ceea ce privește primul an de aplicare a schemei de plată unică, informațiile prevăzute în alineatul (1) litera (a) se bazează pe drepturile la plată provizorii. Aceleași informații, bazate pe drepturile la plată definitive, se comunică înainte de data de 1 martie a anului următor.
CAPITOLUL 8
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 51
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică începând cu 1 ianuarie 2005, cu excepția articolului 12 alineatele (1) și (2), care se aplică începând cu 1 ianuarie 2004.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 21 aprilie 2004.
Pentru Comisie
Franz FISCHLER
Membru al Comisiei
(1) JO L 270, 21.10.2003, p. 1. Regulament modificat de Regulamentul (CE) nr. 21/2004 (JO L 5, 9.1.2004, p. 8).
(2) JO L 141, 30.4.2004, p. 18.
(4) JO L 193, 20.7.2002, p. 74.
(5) JO L 355, 5.12.1992, p. 32.
(6) JO L 204, 11.8.2000, p. 1.
(7) JO L 160, 26.6.1999, p. 80.
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
210 |
32004R0796
|
L 141/18 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 796/2004 AL COMISIEI
din 21 aprilie 2004
de stabilire a normelor de aplicare a eco-condiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de ajutor direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (1), în special articolul 7 alineatul (1), articolul 10 alineatul (3), articolul 24 alineatul (2), articolul 34 alineatul (2), articolul 52 alineatul (2) și articolul 145 literele (b), (c), (d), (g), (j), (k), (l), (m), (n) și (p),
întrucât:
|
(1) |
Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a introdus schema de plată unică, precum și alte scheme de plăți directe. Concomitent, acesta a regrupat mai multe scheme de plăți directe existente. În plus, el a stabilit un principiu conform căruia plățile directe destinate unui agricultor care nu îndeplinește anumite condiții în ceea ce privește sănătatea publică, sănătatea animalelor și plantelor, bunăstarea animalelor și mediul („condiționare”) se diminuează sau se suprimă. |
|
(2) |
Schemele de plăți directe introduse inițial ca urmare a reformei politicii agricole comune în 1992 și dezvoltate apoi în cadrul măsurilor din Agenda 2000 au fost supuse unui sistem integrat de gestionare și control (denumit în continuare „sistemul integrat”). Acest sistem s-a dovedit a fi un mijloc eficient și eficace pentru punerea în aplicare a schemelor de plăți directe. Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 are la bază acest sistem integrat și prevede că acesta are sarcina de a asigura gestionarea și controlul schemelor de plăți directe pe care le-a instituit, precum și respectarea obligațiilor în materie de eco-condiționare. |
|
(3) |
De aceea, Regulamentul (CE) nr. 2419/2001 al Comisiei din 11 decembrie 2001 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului integrat de gestionare și control privind anumite scheme de ajutor comunitare instituite prin Regulamentul (CEE) nr. 3508/92 (2) al Consiliului trebuie abrogat, iar prezentul regulament trebuie să se bazeze pe principiile prevăzute de Regulamentul nr. 2419/2001. |
|
(4) |
Pentru mai multă claritate, trebuie formulate anumite definiții. |
|
(5) |
În cadrul condiționării, Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede anumite obligații care trebuie respectate de către statele membre, pe de o parte, și de către agricultori, pe de altă parte, în ceea ce privește menținerea pășunilor permanente. Trebuie stabilite detaliile privitoare la determinarea proporției pășunilor permanente care trebuie menținute în raport cu terenurile agricole și trebuie prevăzute obligațiile pe care trebuie să le respecte fiecare agricultor atunci când se stabilește că această proporție se reduce în detrimentul pășunilor permanente. |
|
(6) |
Pentru a asigura un control eficient și pentru a evita depunerea mai multor cereri de ajutor la diferite agenții plătitoare din același stat membru, este important ca statele membre să prevadă un sistem unic de identificare a agricultorilor care depun cereri de ajutor în baza sistemului integrat. |
|
(7) |
Trebuie stabilite reguli detaliate privind sistemul de identificare a parcelelor agricole care urmează a fi gestionate de statele membre în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Acest articolul prevede utilizarea unor tehnici bazate pe un sistem electronic de date geografice (SDG). Trebuie precizat nivelul la care trebuie să funcționeze acest sistem, precum și gradul de precizie a informațiilor care urmează a fi puse la dispoziție în cadrul SDG. |
|
(8) |
În plus, introducerea unei plăți pe suprafață pentru fructele cu coajă lignificată în titlul IV capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 implică în mod obligatoriu crearea unui nivel suplimentar de informații în SDG. Cu toate acestea, trebuie scutite de această obligație statele membre a căror suprafață garantată maximă este mai mică sau egală cu 1 500 hectare dar, în schimb, trebuie mărit numărul de controale la fața locului. |
|
(9) |
Pentru a asigura punerea în aplicare cu succes a schemei de plată unică, prevăzut la titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, este important ca statele membre să instituie un sistem de identificare și de înregistrare care să permită urmărirea drepturilor la plată și să permită, în special, un control încrucișat al suprafețelor declarate în cadrul schemei de plată unică și al drepturilor la plată ale fiecărui agricultor, precum și o verificare a diferitelor drepturi la plată propriu-zise. |
|
(10) |
Pentru a verifica respectarea diferitelor obligații în ceea ce privește eco-condiționarea, trebuie stabilit un sistem de control și de sancțiuni corespunzătoare. Pentru aceasta, diferitele autorități din fiecare stat membru trebuie să comunice informații cu privire la cererile de ajutor, la eșantioanele de control, la rezultatele controalelor la fața locului etc. Trebuie prevăzute elementele de bază ale acestui sistem. |
|
(11) |
Pentru a contribui la protejarea intereselor financiare ale Comunității, trebuie prevăzut că plățile menționate de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot fi efectuate numai după efectuarea unui control al criteriilor de eligibilitate. |
|
(12) |
Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 oferă statelor membre posibilitatea de a alege în ceea ce privește punerea în aplicare a anumitor scheme de ajutor pe care le prevede. În consecință, prezentul regulament trebuie să conțină dispozițiile necesare pentru a satisface nevoile în materie de gestionare și control corespunzătoare diferitelor alegeri posibile. Prin urmare, dispozițiile care trebuie stabilite în prezentul regulament nu pot fi aplicate decât în măsura în care statele fac alegerea menționată anterior. |
|
(13) |
Pentru a asigura eficiența controalelor, toate tipurile de utilizare a suprafețelor și toate schemele de ajutor respective trebuie declarate simultan. Prin urmare, trebuie prevăzută depunerea unei cereri de ajutor unic care să cuprindă toate cererile de ajutor privind suprafața în cauză. |
|
(14) |
În plus, trebuie prevăzută depunerea unui formular de cerere unică chiar și de către agricultorii care nu solicită nici unul dintre ajutoarele care fac obiectul cererii unice, în cazul în care aceștia dispun de suprafețe agricole. |
|
(15) |
În conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre nu pot să stabilească termenul de depunere a cererilor de ajutor în cadrul schemei de plată unică înainte de data de 15 mai. Având în vedere că toate cererile de ajutor pe suprafață fac obiectul cererii unice, această regulă trebuie aplicată în aceeași măsură tuturor celorlalte cereri de ajutor pe suprafață. Din cauza condițiilor climatice speciale din Finlanda și Suedia, aceste state membre trebuie să fie autorizate, în temeiul paragrafului al doilea din dispoziția menționată anterior, să stabilească o dată ulterioară care să nu depășească data de 15 iunie. În plus, trebuie prevăzute derogări, după caz, în temeiul aceleiași baze juridice, în eventualitatea în care condițiile climatice înregistrate într-un anumit an ar impune aplicarea unor excepții. |
|
(16) |
Agricultorul trebuie să declare în cererea unică nu numai suprafața pe care o utilizează în scopuri agricole, dar și drepturile la plată. De asemenea, odată cu cererea unică trebuie solicitate toate informațiile speciale privind producția de cânepă, grâu dur, orez, fructe cu coajă lignificată, culturi energetice, cartofi pentru feculă și pentru semințe. |
|
(17) |
Pentru a simplifica procedurile de cerere și în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, trebuie prevăzut, în acest context, că statele membre furnizează agricultorului, în măsura posibilităților, formulare pretipărite. |
|
(18) |
În plus, pentru a asigura un control eficient, fiecare stat membru trebuie să stabilească suprafața minimă pe care trebuie să o aibă parcelele agricole pentru a putea face obiectul unei cereri de ajutor. |
|
(19) |
De asemenea, trebuie prevăzut că suprafețele pentru care nu s-a depus nici o cerere de ajutor trebuie declarate în formularul de cerere unică. În funcție de tipul utilizării, poate fi important să existe informații exacte; de aceea anumite utilizări trebuie declarate separat, în timp ce altele pot fi declarate în aceeași rubrică. Cu toate acestea, în cazul în care statele membre înregistrează deja acest tip de informații, trebuie făcută o derogare de la această regulă. |
|
(20) |
Pentru a oferi o cât mai mare flexibilitate agricultorilor în ceea ce privește planificarea utilizării suprafețelor lor, trebuie să li se permită să modifice cererea lor unică până la datele obișnuite de însămânțare, cu condiția respectării tuturor cerințelor speciale din schemele de ajutor și numai în cazul în care autoritatea competentă nu i-a informat în prealabil cu privire la erorile pe care le conține cererea unică și nu a trimis o notificare cu privire la un control la fața locului care să constate erori în ceea ce privește partea la care se referă modificarea. Este necesar să se ofere posibilitatea de a adapta, după modificarea respectivă, documentele justificative sau contractele ce urmează a fi prezentate. |
|
(21) |
În cazul în care un stat membru optează pentru aplicarea a diverse scheme de ajutor pe cap de animal, trebuie prevăzute dispoziții comune privind detaliile care trebuie precizate în cererile de ajutor respective. |
|
(22) |
Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și a produselor din carne de vită și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului (3) prevede că deținătorii de animale din specia bovină trebuie să comunice informații cu privire la aceste animale în vederea înregistrării lor într-o bază de date electronică. În temeiul articolului 138 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, primele din cadrul schemei de ajutor pentru bovine pot fi plătite numai pentru animalele identificate și înregistrate în mod corespunzător în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1760/2000. Baza de date electronică a devenit, de asemenea, foarte importantă în ceea ce privește gestiunea scheme de ajutor. Prin urmare, agricultorii care depun cereri în baza schemelor de ajutor respective trebuie să aibă acces în timp util la informațiile corespunzătoare. |
|
(23) |
Trebuie să li se permită statelor membre să utilizeze informațiile din baza de date electronică pentru a introduce proceduri de cerere simplificate, cu condiția ca baza de date electronică să fie fiabilă. Trebuie prevăzute diferite opțiuni care să le permită statelor membre să utilizeze informațiile care figurează în baza de date electronică privind animalele din specia bovină în vederea depunerii și a gestionării cererilor de ajutor. Cu toate acestea, în cazul în care aceste opțiuni prevăd că agricultorul nu este obligat să identifice individual bovinele pentru care solicită prime, trebuie precizat că orice animal eligibil pentru ajutor, pentru care s-au constatat nereguli în ceea ce privește sistemul de identificare și de înregistrare, poate fi considerat, în scopul punerii în aplicare a sancțiunilor, ca fiind un animal care face obiectul unei cereri de ajutor. |
|
(24) |
Trebuie stabilite procedurile de depunere a cererilor de ajutor în vederea acordării primei pentru produse lactate și a plăților suplimentare aferente și conținutul acestor cereri. |
|
(25) |
Trebuie stabilit cadrul general necesar pentru introducerea unor proceduri simplificate în ceea ce privește comunicarea între agricultori și autoritățile statului membru. În special, acest cadru trebuie să prevadă posibilitatea folosirii mijloacelor electronice. Cu toate acestea, trebuie să se garanteze în special că datele prelucrate în acest mod sunt perfect fiabile și că aceste proceduri sunt puse în aplicare pentru toți agricultorii, fără discriminare. |
|
(26) |
În cazul în care cererile de ajutor conțin greșeli evidente, acestea trebuie să poată fi modificate în orice moment. |
|
(27) |
Este absolut necesar să fie respectate termenele de depunere a cererilor de ajutor și de modificare a cererilor de ajutor pe suprafață și a tuturor documentelor justificative, a contractelor sau a declarațiilor pentru a permite administrațiilor naționale să programeze și apoi să efectueze controale eficiente privind exactitatea cererilor de ajutor. Prin urmare, trebuie definite termenele până la care pot fi acceptate cererile tardive. În plus, trebuie aplicată o reducere pentru a-i încuraja pe agricultori să respecte termenele. |
|
(28) |
Agricultorilor trebuie să li se permită să retragă toate cererile de ajutor sau o parte din ele în orice moment, în cazul în care autoritatea competentă nu i-a informat în prealabil cu privire la erorile care apar în cererea de ajutor sau nu le-a transmis o notificare privind un control la fața locului care să constate erori în ceea ce privește partea vizată de retragere. |
|
(29) |
Trebuie asigurată un control eficient al respectării dispozițiilor privind schemele de ajutor gestionate în cadrul sistemului integrat. În acest scop și pentru ca nivelul de control să fie armonizat în toate statele membre, trebuie descrise detaliat criteriile și procedurile tehnice privind realizarea controalelor administrative și controalelor la fața locului atât cu privire la criteriile de eligibilitate pentru ajutor definite pentru schemele de ajutor, cât și la obligațiile în materie de condiționare. În plus, în ceea ce privește controalele care vizează respectarea criteriilor de eligibilitate pentru ajutor, controalele la fața locului trebuie efectuate, în general, inopinat. După caz, statele membre trebuie să combine diferite controale prevăzute la prezentul regulament. |
|
(30) |
Trebuie stabilit numărul minim de agricultori care trebuie să fie controlați la fața locului în cadrul diferitor scheme de ajutor. În cazul în care statele membre optează pentru punerea în aplicare a diferitor scheme de ajutor pe cap de animal, trebuie prevăzută o abordare integrată orientată spre exploatație pentru agricultorii care introduc cereri de ajutor în baza acestor scheme. |
|
(31) |
Constatarea unor nereguli semnificative ar trebui să impună o creștere a nivelului controalelor la fața locului în anul în curs și în anul următor pentru a ajunge la un nivel de siguranță acceptabil în ceea ce privește exactitatea cererilor de ajutor respective. |
|
(32) |
Eșantionul pe care se efectuează rata minimă de controale la fața locului trebuie constituit în parte pe baza unei analize a riscurilor și în parte în mod aleatoriu. Trebuie precizați principalii factori ce trebuie luați în considerare la analiza riscurilor. |
|
(33) |
Controalele la fața locului la care sunt supuși agricultorii care depun cereri de ajutor nu trebuie să se refere în mod obligatoriu la fiecare animal sau la fiecare parcelă agricolă. În unele cazuri pot fi realizate controale prin eșantionare. Cu toate acestea, în cazul în care este posibil, eșantionul trebuie extins astfel încât să garanteze un nivel de siguranță fiabil și reprezentativ. În unele cazuri, este posibil să fie necesar ca eșantionul să fie extins astfel încât să se realizeze un control complet. Statele membre trebuie să stabilească criteriile de selecționare a eșantioanelor de controlat. |
|
(34) |
Pentru ca acest control la fața locului să fie eficient, personalul care îl efectuează trebuie să fie informat cu privire la motivul pentru care a fost selecționat agricultorul pentru a fi supus controlului la fața locului. Statele membre trebuie să păstreze aceste informații. |
|
(35) |
În plus, pentru a permite autorităților naționale, precum și oricărei autorități comunitare competente să urmărească controalele efectuate la fața locului, descrierea acestor controale trebuie consemnată într-un raport de control. Agricultorul sau reprezentantul acestuia trebuie să aibă posibilitatea să semneze acest raport. Cu toate acestea, în cazul în care controalele sunt efectuate prin teledetecție, statelor membre trebuie să li se permită să prevadă acest drept doar în cazul în care controlul constată nereguli. Indiferent de tipul de control efectuat la fața locului, agricultorul trebuie să primească o copie a raportului atunci când se constată nereguli. |
|
(36) |
În general, controlul la fața locului al suprafețelor are două faze. Prima fază constă din verificarea și măsurarea parcelelor agricole declarate, pe baza schițelor, a fotografiilor aeriene etc. A doua fază constă într-o inspecție fizică a parcelelor, menită să verifice suprafața reală a parcelelor agricole declarate și, în funcție de schema de ajutor în cauză, cultura declarată și calitatea acesteia. După caz, trebuie efectuate măsurători. Inspecția fizică la fața locului poate fi realizată pe baza unui eșantion. |
|
(37) |
Trebuie definite reguli detaliate privind determinarea suprafețelor și metodele de măsurare de utilizat. În cazul acordării unui ajutor pentru producția de anumite culturi, experiența a arătat că, pentru determinarea suprafeței unor parcele agricole care dau dreptul la plăți pe suprafață, este necesar să se definească lățimea acceptabilă a anumitor elemente ale terenurilor, în special gardurile, gropile și zidurile. Având în vedere nevoile speciale de mediu, trebuie prevăzută o anumită flexibilitate a limitelor luate în considerare la stabilirea randamentului regional. |
|
(38) |
În ceea ce privește suprafețele declarate în vederea obținerii unui ajutor în cadrul schemei de plată unică, trebuie adoptată o abordare diferită, dat fiind faptul că aceste plăți nu mai sunt legate de o obligație privind producția. |
|
(39) |
Ținând cont de particularitățile schemei de ajutor pentru semințe, prevăzut la articolul 99 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, trebuie definite dispozițiile speciale de control. |
|
(40) |
Trebuie stabilite condițiile de utilizare a teledetecției în cadrul controalelor la fața locului și trebuie prevăzută realizarea unor controale fizice în cazul în care foto-interpretarea nu permite obținerea unor rezultate concludente. |
|
(41) |
Articolul 52 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede controale speciale privind conținutul de tetrahidrocanabinol în cazul agricultorilor care cultivă cânepă pe parcele declarate în cadrul schemei de plată unică. Este necesar să se stabilească modalitățile de efectuare a acestor controale. |
|
(42) |
În cazul în care un stat membru optează pentru aplicarea diferitor scheme de ajutor pe cap de animal și se solicită un ajutor în baza acestor scheme, trebuie definite calendarul și conținutul minim al controalelor la fața locului. Pentru a putea verifica cu adevărat exactitatea declarațiilor din cererile de ajutor și a notificărilor pentru baza de date electronică privind animalele din specia bovină este esențial să se realizeze o parte importantă a acestor controale la fața locului în timp ce animalele sunt încă prezente în exploatație în temeiul obligației de reținere. |
|
(43) |
În cazul în care un stat membru optează pentru aplicarea diferitelor scheme de ajutor pentru animalele din specia bovină, identificarea și înregistrarea corespunzătoare a bovinelor fiind o condiție de eligibilitate pentru ajutor, în conformitate cu articolul 138 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, trebuie avut grijă ca sprijinul comunitar să fie acordat numai pentru bovinele identificate și înregistrate în mod corespunzător. De asemenea, trebuie realizate controale privind animalele din specia bovină care nu au făcut încă obiectul unei cereri, dar pentru care s-ar putea solicita un ajutor în viitor, în măsura în care aceste animale, din cauza unor mecanisme inerente mai multor scheme de ajutor pentru bovine, fac de multe ori obiectul unei cereri de ajutor numai după plecarea lor din exploatație. |
|
(44) |
În cazul în care un stat membru optează pentru punerea în aplicare a primei de sacrificare, trebuie prevăzute dispoziții speciale pentru a se realiza controale în abatoare în scopul de a verifica dacă animalele care fac obiectul unei cereri de ajutor sunt eligibile și dacă informațiile preluate în baza de date electronică sunt exacte. Statele membre trebuie să fie autorizate să aplice două baze diferite de selecție a abatoarelor pentru aceste controale. |
|
(45) |
În acest caz, în ceea ce privește prima de sacrificare acordată după exportarea bovinelor, este necesar să se prevadă dispoziții speciale, precum și dispoziții comunitare de control cu privire la export în general, din cauza diferențelor privind obiectivele controalelor. |
|
(46) |
După caz, dispozițiile de control prevăzute pentru ajutoarele pe cap de animal trebuie să se aplice de asemenea plăților suplimentare prevăzute la articolul 133 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. |
|
(47) |
Au fost definite dispoziții speciale de control în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1082/2003 al Comisiei din 23 iunie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește controalele minime ce trebuie efectuate în cadrul sistemului de identificare și înregistrare a bovinelor (4). În cazul în care se efectuează controale în temeiul regulamentului menționat anterior, rezultatele trebuie menționate la raportul de control pentru sistemul integrat. |
|
(48) |
În ceea ce privește cererile de ajutor în cadrul primei pentru produse lactate și al plăților suplimentare aferente, principalele criterii de eligibilitate pentru ajutor sunt cantitatea de lapte care poate fi produsă în limitele cantității de referință de care dispune agricultorul și faptul că agricultorul este într-adevăr producător de lapte. Autoritățile competente ale statului membru cunosc deja cantitatea de referință. Prin urmare, principala condiție care trebuie verificată la fața locului este în cazul în care agricultorul este producător de lapte. Aceste controale pot fi efectuate în special pe baza înregistrărilor contabile sau altor registre ale agricultorului. |
|
(49) |
Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 stabilește obligații în materie de eco-condiționare pentru agricultorii care primesc ajutoare în cadrul tuturor schemelor de plăți directe prevăzute la anexa I la regulamentul menționat. Acesta prevede un sistem de reduceri și de excluderi atunci când aceste obligații nu sunt respectate. Trebuie stabilite modalitățile de aplicare a acestui sistem. |
|
(50) |
Trebuie prevăzute detaliile privind identificarea autorităților care au sarcina, în statele membre, de a controla respectarea obligațiilor în materie de eco-condiționare. |
|
(51) |
În anumite cazuri, poate fi util ca statele membre să întreprindă controale administrative privind obligațiile în materie de eco-condiționare. Deși utilizarea acestui instrument de control nu trebuie impusă statelor membre, este preferabil cu toate acestea ca el să fie pus în aplicare cu titlu facultativ. |
|
(52) |
Trebuie definită rata minimă de control în ceea ce privește respectarea obligațiilor legate de eco-condiționare. Această rată de control trebuie fixată la nivelul de 1 % din agricultorii care activează în domeniul de competență al fiecărei autorități de control și care urmează a fi selecționați pe baza unei analize adecvate a riscurilor. Eșantionul trebuie constituit fie pe baza eșantioanelor de agricultori selecționați pentru a fi supuși unui control la fața locului privind criteriile de eligibilitate pentru ajutor, fie din ansamblul agricultorilor care introduc cereri de ajutor în cadrul plăților directe. În acest ultim caz, trebuie autorizate anumite opțiuni secundare. |
|
(53) |
În general, ținând seama de caracterul diferit al diverselor obligații în materie de eco-condiționare, controalele la fața locului trebuie să se concentreze asupra obligațiilor a căror respectare poate fi verificată în momentul vizitei. În plus, în ceea ce privește cerințele și normele în privința cărora nu au putut fi constatate în mod clar abateri în momentul vizitei, controlorul trebuie să indice acele cazuri care trebuie supuse altor controale, în cazul în care este necesar. |
|
(54) |
Trebuie stabilite reguli privind elaborarea unor rapoarte de control detaliate și specifice. Controlorii specializați care activează pe teren trebuie să menționeze toate constatările lor, precum și gradul de gravitate al acestor constatări pentru ca agenția plătitoare să poată stabili reducerile aferente sau, după caz, să decidă excluderea din schema de plăți directe. |
|
(55) |
Pentru a proteja în mod eficient interesele financiare ale Comunității, trebuie adoptate măsuri adecvate de combatere a neregulilor și fraudelor. Trebuie prevăzute dispoziții separate pentru neregulile legate de criteriile de eligibilitate pentru ajutor aplicabile diferitelor scheme de ajutor în cauză. |
|
(56) |
Cu toate acestea, sistemul de reduceri și excluderi prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 privind obligațiile în materie de eco-condiționare urmărește un scop diferit, acela de a încuraja agricultorii să respecte legislația care există deja în diferite domenii ale eco-condiționării. |
|
(57) |
Reducerile și excluderile trebuie instituite pe baza principiului proporționalității și, în cazul criteriilor de eligibilitate pentru ajutor, pe baza aspectelor specifice legate de cazurile de forță majoră, precum și de circumstanțe excepționale și naturale. În cazul obligațiilor în materie de eco-condiționare, reducerile și excluderile nu pot fi aplicate decât atunci când agricultorul a dat dovadă de neglijență sau a acționat intenționat. Reducerile și excluderile trebuie aplicate cu ajutorul unor ponderări care să varieze în funcție de gravitatea neregulilor comise și să meargă până la excluderea totală din unul sau mai multe scheme de ajutor pe o perioadă determinată. Aceste reduceri și excluderi trebuie să țină seama, în ceea ce privește criteriile de eligibilitate pentru ajutor, de particularitățile diferitor scheme de ajutor. |
|
(58) |
În domeniul cererilor de ajutor pe suprafață, neregulile vizează de obicei părți ale suprafețelor. Astfel, supradeclarările privind o parcelă pot fi compensate de subdeclarări privind alte parcele din aceeași grupă de culturi. În limitele unei anumite marje de toleranță, trebuie prevăzut că cererile de ajutor se adaptează suprafeței determinate efectiv și că reducerile încep să se aplice doar atunci când această marjă este depășită. |
|
(59) |
În consecință, este necesar să se definească suprafețele care fac parte din aceeași grupă de culturi. În principiu, suprafețele declarate în cadrul schemei de plată unică trebuie să aparțină aceleiași grupe de culturi. Cu toate acestea, trebuie prevăzute dispoziții speciale pentru a determina care din drepturile la plată aferente sunt activate în cazul în care se constată o diferență între suprafața declarată și suprafața determinată. În plus, în conformitate cu articolul 54 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, drepturile de retragere a terenurilor din circuitul agricol trebuie activate înaintea oricărui alt drept. În acest context, trebuie prevăzute două situații. Mai întâi, suprafețele declarate ca fiind retrase din circuitul agricol pentru a activa drepturile de retragere a terenurilor din circuitul agricol și cu privire la care se constată că nu sunt în realitate în starea declarată trebuie scăzute din suprafața totală declarată în cadrul schemei de plată unică ca fiind suprafață nedeterminată. Apoi, trebuie procedat în același mod, artificial, în cazul suprafețelor pentru care există drepturi de retragere a terenurilor din circuitul agricol care nu sunt activate în cazul în care se activează simultan alte drepturi pentru suprafața respectivă. |
|
(60) |
Sunt necesare dispoziții speciale pentru a lua în considerare particularitățile cererilor de ajutor în cadrul schemelor de ajutor aplicabile cartofilor pentru feculă și semințelor. În cazul în care un stat membru optează pentru aplicarea diferitor scheme de ajutor pe cap de animal și un agricultor solicită un ajutor pe cap de animal și declară în acest scop o suprafață furajeră, iar supradeclararea acestei suprafețe nu generează o plată mai mare, nu se prevăd sancțiuni. |
|
(61) |
În ceea ce privește cererile de ajutor pe cap de animal, orice neregulă determină ineligibilitatea pentru ajutorul pe cap de animal respectiv. Trebuie prevăzute reduceri începând cu primul animal în privința căruia se constată nereguli. Cu toate acestea, oricare ar fi nivelul reducerii, sancțiunea trebuie să fie mai puțin severă în cazul în care neregulile se referă la trei sau mai puțin de trei animale. În toate celelalte cazuri, gravitatea sancțiunii depinde de procentul de animale în privința cărora se constată nereguli. |
|
(62) |
Trebuie să li se permită agricultorilor să înlocuiască animalele din specia bovină și ovină / caprină în limitele autorizate de normele sectoriale aplicabile. În cazul în care un agricultor nu este în măsură, din cauza unor circumstanțe naturale, să își îndeplinească obligațiile de reținere prevăzute la normele sectoriale, nu se aplică reduceri sau excluderi. |
|
(63) |
În cazul în care un stat membru optează pentru aplicarea primei de sacrificare, având în vedere importanța abatoarelor pentru buna funcționare a anumitor scheme de ajutor pentru bovine, trebuie prevăzute, de asemenea, dispoziții pentru cazurile în care abatoarele furnizează certificate false sau fac declarații false din neglijență gravă sau cu intenție. |
|
(64) |
În ceea ce privește neregulile privind plățile suplimentare prevăzute la articolul 133 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre trebuie să aplice sancțiuni echivalente cu cele prevăzute pentru schemele de ajutor pe suprafață și pe cap de animal, cu excepția cazurilor în care acest lucru nu este necesar. În acest caz, statele membre trebuie să stabilească sancțiuni echivalente adaptate. |
|
(65) |
Trebuie prevăzute reduceri și sancțiuni privind prima pentru produse lactate și plățile suplimentare în cazul în care un agricultor care solicită un ajutor nu se achită de obligația de a produce lapte. |
|
(66) |
În ceea ce privește obligațiile în materie de eco-condiționare, pe lângă determinarea reducerilor sau a excluderilor pe baza principiului proporționalității, trebuie prevăzut ca, începând cu un anumit moment, infracțiunile repetate legate de aceeași obligație de condiționare să fie tratate, după avertizarea prealabilă a agricultorului, ca fiind cazuri de nerespectare intenționată. |
|
(67) |
În general, nu trebuie aplicate reduceri sau excluderi în ceea ce privește criteriile de eligibilitate pentru ajutor în cazul în care agricultorul a prezentat informații corecte din punctul de vedere al faptelor sau atunci când poate să demonstreze în orice alt mod că nu este vina sa. |
|
(68) |
Agricultorii care notifică în orice moment autorităților naționale competente existența unor cereri de ajutor inexacte nu trebuie să facă obiectul reducerilor sau al excluderilor, oricare ar fi motivul inexactității, cu condiția să nu fi fost informați cu privire la intenția autorității competente de a realiza un control la fața locului și ca autoritatea competentă să nu îi fi informat în prealabil cu privire la neregulile existente în cerere. Trebuie procedat în același mod pentru datele inexacte care figurează în baza de date electronică atât pentru animalele din specia bovină care fac obiectul unei cereri de ajutor, pentru care aceste nereguli nu constituie doar o nerespectare a unei obligații de condiționare, ci și o încălcare a unui criteriu de eligibilitate pentru ajutor, cât și pentru animalele din specia bovină care nu fac obiectul unei cereri de ajutor, în cazul în care aceste nereguli se referă numai la obligațiile în materie de eco-condiționare. |
|
(69) |
Gestionarea sumelor mici îngreunează sarcina autorităților competente ale statelor membre. Prin urmare, statele membre trebuie autorizate să nu plătească ajutoare al căror cuantum este mai mic decât o anumită limită minimă și să nu ceară rambursarea sumelor plătite fără a fi datorate, în cazul în care sumele în cauză sunt minime. |
|
(70) |
Trebuie stabilite dispoziții specifice și detaliate pentru a garanta aplicarea echitabilă a diferitor reduceri care trebuie efectuate în ceea ce privește una sau mai multe cereri de ajutor introduse de același agricultor. Reducerile și excluderile prevăzute de prezentul regulament trebuie să se aplice fără a aduce atingere sancțiunilor suplimentare aplicabile în temeiul altor dispoziții din legislația comunitară sau din legislațiile interne. |
|
(71) |
În cazul în care un agricultor nu este în măsură, din cauza unei situații de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, să își îndeplinească obligațiile prevăzute de normele sectoriale, acesta nu trebuie să piardă dreptul la plata ajutorului. Trebuie precizat care sunt cazurile care pot fi recunoscute de către autoritățile competente ca fiind circumstanțe excepționale. |
|
(72) |
Pentru a asigura aplicarea uniformă a principiului bunei credințe în întreaga Comunitate, trebuie definite condițiile în care acest principiu poate fi pus în aplicare în cazul în care sumele plătite fără a fi datorate sunt recuperate, fără a aduce atingere modului în care sunt tratate cheltuielile respective în cadrul verificării conturilor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (5). |
|
(73) |
Trebuie stabilite regulile privind definirea consecințelor transferurilor de exploatații întregi, supuse anumitor obligații în conformitate cu schemele de plăți directe care fac parte din sistemul integrat. |
|
(74) |
În general, statele membre trebuie să ia toate măsurile suplimentare necesare pentru a asigura buna aplicare a prezentului regulament. Statele membre trebuie să își acorde reciproc ajutor, în cazul în care este necesar. |
|
(75) |
Comisia trebuie informată, după caz, cu privire la toate eventualele măsuri adoptate de statele membre pentru a efectua schimbări în punerea în aplicare a sistemului integrat. Pentru a-i permite Comisiei să asigure o urmărire eficientă a utilizării sistemului integrat, statele membre trebuie să îi transmită anumite statistici anuale de control. În plus, statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la toate măsurile pe care le adoptă în legătură cu menținerea terenurilor destinate pășunilor permanente. |
|
(76) |
Au fost definite reguli în ceea ce privește baza de calcul a reducerilor care trebuie aplicate în cadrul modulării în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și cheia de repartizare a resurselor financiare astfel obținute, precum și calculul valorii suplimentare a ajutorului prevăzut la articolul 12 din regulamentul menționat anterior pentru a stabili reguli care permit să se determine în cazul în care este atins pragul de 5 000 EUR prevăzut la articolul menționat anterior. |
|
(77) |
Prezentul regulament trebuie să înceapă să se aplice de la 1 ianuarie 2005. Regulamentul (CE) nr. 2419/2001 trebuie abrogat de la aceeași dată. Cu toate acestea, acest regulament trebuie să continue să se aplice cererilor de ajutor referitoare la anii de comercializare și la perioadele de referință ale primelor care încep înainte de 1 ianuarie 2005. Sunt necesare dispoziții speciale pentru a garanta că reducerile care trebuie aplicate conform regulilor stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2419/2001 nu sunt lipsite de conținut din cauza trecerii la această nouă schemă. |
|
(78) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a plăților directe, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
PARTEA I
DOMENIU DE APLICARE ȘI DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Domeniul de aplicare
Prezentul regulament stabilește normele de aplicare a eco-condiționării, modulării și sistemului integrat de gestionare și control (denumit în continuare „sistem integrat”) prevăzute la titlul II din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Acesta se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor specifice prevăzute de regulamentele referitoare la diferite scheme de ajutor.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentului regulament, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:
|
1. |
„terenuri arabile”: terenurile lucrate destinate producției de culturi și terenurile retrase din circuitul agricol sau menținute în condiții agricole și de mediu bune, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau suprafețele acoperite de sere sau de un mijloc de protecție fix sau mobil; |
|
2. |
„pășuni permanente”: terenurile consacrate producției de iarbă și de alte plante furajere erbacee (însămânțate sau naturale) care nu fac parte din sistemul de rotație a culturilor din exploatație de cel puțin cinci ani; |
|
3. |
„sistem de identificare și înregistrare a bovinelor”: sistemul de identificare și înregistrare a bovinelor stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului (6); |
|
4. |
„crotalie”: crotalia care permite identificarea individuală a animalelor menționată la articolul 3 litera (a) și la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000; |
|
5. |
„bază de date electronică privind bovinele”: baza de date electronică menționată la articolul 3 litera (b) și la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000; |
|
6. |
„pașaport pentru animale”: pașaportul pentru animale menționat la articolul 3 litera (c) și la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000; |
|
7. |
„registru”: registrul ținut de deținătorii de animale în conformitate cu articolul 4 din Directiva 92/102/CEE a Consiliului (7), cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 21/2004 (8) sau cu articolul 3 litera (d) și articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000; |
|
8. |
„elemente ale sistemului de identificare și înregistrare a bovinelor”: elementele menționate la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000; |
|
9. |
„cod de identificare”: codul de identificare menționat la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000; |
|
10. |
„neregulă”: orice atingere adusă dispozițiilor aplicabile acordării ajutorului respectiv; |
|
11. |
„cerere unică”: orice cerere de plăți directe în cadrul schemei de plată unică și al altor scheme de ajutor pe suprafață prevăzute la titlurile III și IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; |
|
12. |
„scheme de ajutor pe suprafață”: schema de plată unică și toate celelalte scheme de ajutor prevăzute la titlul IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cu excepția celor prevăzute la capitolele 7, 11 și 12 din titlul menționat; |
|
13. |
„cereri de ajutor pe cap de animal”: orice cerere de plată a unui ajutor în cadrul schemelor de prime pentru ovine și caprine și al schemelor de plăți pentru carnea de vită prevăzute la titlul IV capitolele 11 și 12 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; |
|
14. |
„cerere de primă pentru produse lactate”: orice cerere de plată a unui ajutor în cadrul schemei de prime pentru produse lactate și al plăților suplimentare prevăzute la titlul IV capitolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; |
|
15. |
„utilizare”: tipul de cultură, acoperire vegetală sau absența culturii; |
|
16. |
„schema de ajutor pentru carnea de vită”: schemele menționate la articolul 121 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; |
|
17. |
„schema de ajutor pentru ovine și caprine”: schemele de ajutor menționate la articolul 111 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; |
|
18. |
„bovine care fac obiectul cererilor de ajutor”: bovinele care fac obiectul unei cereri de ajutor pe cap de animal în cadrul schemelor de ajutor pentru carnea de vită; |
|
19. |
„bovine care nu fac obiectul cererilor de ajutor”: bovinele care nu fac încă obiectul unei cereri de ajutor pe cap de animal, dar sunt eligibile pentru un ajutor în cadrul schemelor de ajutor pentru carnea de vită; |
|
20. |
„perioadă de reținere”: perioada în care un animal care face obiectul unei cereri de ajutor trebuie reținut în exploatație, în conformitate cu următoarele dispoziții:
|
|
21. |
„deținător de animale”: orice persoană fizică sau juridică care răspunde de animale permanent sau temporar, inclusiv pe durata transportului sau pe piață; |
|
22. |
„suprafață determinată”: suprafața pentru care sunt îndeplinite toate condițiile de acordare a unui ajutor. În ceea ce privește schema de plată unică, suprafața declarată nu poate fi considerată ca fiind determinată decât în cazul în care este însoțită de un număr corespunzător de drepturi la plată; |
|
23. |
„animal determinat”: orice animal pentru care sunt îndeplinite toate condițiile pentru acordarea unui ajutor; |
|
24. |
„perioadă de referință a primelor”: perioada la care se referă cererile de ajutor, oricare ar fi data depunerii lor; |
|
25. |
„sistem de date geografice” (denumit în continuare „SDG”): tehnicile sistemului electronic de date geografice menționat la articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; |
|
26. |
„parcelă de referință”: suprafața geografică determinată, identificată în mod special și înregistrată în sistemul electronic de date geografice al sistemului de identificare al statelor membre menționat la articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; |
|
27. |
„material grafic”: hărțile sau alte documente utilizate pentru a comunica elementele SDG între cei care solicită ajutorul și statele membre; |
|
28. |
„sistem geodezic național”: sistemul de referință care permite măsurarea standardizată și identificarea specifică a parcelelor agricole pe întreg teritoriul statului membru respectiv. În cazul utilizării mai multor sisteme, acestea trebuie să fie compatibile în cadrul fiecărui stat membru; |
|
29. |
„agentie plătitoare”: serviciile și organismele menționate la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului (5); |
|
30. |
„eco-condiționare”: cerințele de reglementare privind gestionarea și bunele condiții agricole și de mediu în conformitate cu articolele 4 și 5 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; |
|
31. |
„domenii supuse eco-condiționării”: diferite domenii vizate de cerințele de reglementare privind gestiunea în sensul articolului 4 ptul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, precum și bunele condiții agricole și de mediu prevăzute la anexa IV la regulamentul menționat anterior; |
|
32. |
„act”: orice directivă sau orice regulament menționat la anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Cu toate acestea, directiva și regulamentele menționate la punctele 6, 7 și 8a din anexa III la regulamentul menționat anterior constituie un act unic; |
|
33. |
„normă”: normele definite de statele membre în conformitate cu articolul 5 și anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; |
|
34. |
„cerință”: în contextul condiționării, orice cerință de reglementare specifică în domeniul gestionării care rezultă din unul dintre articolele menționate la anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, dintr-un anumit act, care diferă efectiv de orice altă cerință a actului respectiv; |
|
35. |
„nerespectare”: orice nerespectare a cerințelor și standardelor supuse condiționării. Nerespectarea obligațiilor prevăzute la articolul 4 din prezentul regulament constituie de asemenea un caz de nerespectare; |
|
36. |
„organisme specializate”: autoritățile naționale competente însărcinate, în conformitate cu articolul 25 ptul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, să asigure respectarea cerințelor de reglementare în domeniul gestionării, precum și respectarea bunelor condiții agricole și de mediu; |
|
37. |
„cantitate de referință individuală determinată”: cantitatea de referință individuală la care are dreptul un agricultor. |
Articolul 3
Păstrarea terenurilor destinate pășunilor permanente la nivelul statului membru
(1) Fără a aduce atingere excepțiilor prevăzute la articolul 5 alineatul (2) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre, în conformitate cu primul paragraf din alineatul menționat, păstrează raportul între suprafața terenurilor destinate pășunilor permanente și suprafața agricolă totală, după cum se prevede la articolul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 796/2004. Această obligație se aplică la scară națională sau regională.
Cu toate acestea, în cazul în care valoarea absolută a suprafeței de terenuri destinate pășunilor permanente stabilită în conformitate cu alineatul (4) litera (a) din prezentul articol se păstrează, obligația stabilită la articolul 5 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 trebuie considerată ca fiind respectată.
(2) În temeiul articolului 5 alineatul (2) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre se asigură că raportul menționat la alineatul (1) nu scade în detrimentul terenurilor destinate pășunilor permanente cu mai mult de 10 % în comparație cu raportul de referință pentru 2003.
(3) Raportul menționat la alineatul (1) se stabilește anual în funcție de suprafețele declarate de către agricultori pentru anul respectiv.
(4) Raportul de referință pentru 2003 menționat la alineatul (2) se stabilește după cum urmează:
|
(a) |
terenurile destinate pășunilor permanente sunt terenurile pe care agricultorii le-au declarat ca fiind destinate acestei utilizări în 2003, plus terenurile declarate ca pășuni permanente în 2005 în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din prezentul regulament, și care nu au fost declarate în 2003 pentru nici o utilizare alta decât pășune, cu excepția cazului în care agricultorul poate demonstra că aceste terenuri nu au fost destinate pășunilor permanente în 2003; se scad terenurile declarate ca fiind pășuni permanente în 2005 și care în 2003 erau eligibile pentru schema de ajutor pentru culturile arabile în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1251/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 de instituire a unui sistem de ajutor pentru producătorii de anumite culturi arabile (11). se scad terenurile care au fost consacrate pășunilor permanente în 2003 și care au fost împădurite din 2003 sau care vor fi împădurite în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1251/1999. |
|
(b) |
suprafața agricolă totală este suprafața agricolă totală declarată de agricultori în 2005. |
Articolul 4
Păstrarea terenurilor destinate pășunilor permanente la nivel de agricultor
(1) În cazul în care se stabilește că raportul menționat la articolul 3 alineatul (1) din prezentul regulament se micșorează, respectivul stat membru impune agricultorilor care solicită un ajutor în cadrul oricărei scheme de ajutor menționată la anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, la scară națională sau regională, obligația de a nu aloca din nou altor utilizări terenurile destinate pășunilor permanente fără autorizare prealabilă.
(2) În cazul în care se stabilește că obligația menționată la articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament nu poate fi respectată, pe lângă măsurile care trebuie luate în conformitate cu alineatul (1) și la nivel național și regional, statul membru respectiv impune agricultorilor care solicită ajutor în cadrul oricărei scheme de ajutor menționată la anexa I din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și care dispun de terenuri care au fost destinate pășunilor permanente, iar apoi au fost alocate altor utilizări obligația de a restabili pășunile permanente.
În 2005, această obligație se aplică terenurilor destinate altor utilizări de la data stabilită pentru depunerea cererilor de ajutor pe suprafață pentru 2003. Începând cu 2006, această obligație se aplică terenurilor destinate altor utilizări de la începutul perioadei de douăsprezece luni de dinainte de ultima dată limită la care trebuie depuse cererile unice în statul membru respectiv, în conformitate cu articolul 11.
În acest caz, agricultorii alocă din nou pășunilor permanente un procent din aceste terenuri sau le alocă o suprafață echivalentă. Acest procent se calculează pe baza suprafeței terenurilor realocate astfel de agricultor altor utilizări și a suprafeței necesare pentru a restabili echilibrul.
Cu toate acestea, în cazul în care aceste terenuri au făcut obiectul unui transfer după ce au fost alocate altor utilizări, aceste obligații se aplică numai atunci când transferul a avut loc după intrarea în vigoare a prezentului regulament.
Prin derogare de la articolul 2 punctul 2, terenurile realocate sau alocate în vederea utilizării ca pășuni permanente se consideră pășuni permanente din prima zi în care sunt realocate sau alocate în acest sens.
(3) Cu toate acestea, obligațiile stabilite la alineatele (1) și (2) nu se aplică în cazul în care agricultorii au alocat terenuri pentru pășuni permanente în cadrul schemelor conforme cu Regulamentul (CE) nr. 2078/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind metodele de producție agricolă compatibile cu cerințele de protecție a mediului, precum și întreținerea spațiului natural (12), cu Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind ajutorul acordat din Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) pentru dezvoltare rurală și de modificare și abrogare a unor regulamente (13), precum și cu Regulamentul (CE) nr. 1017/94 al Consiliului din 26 aprilie 1994 privind transformarea unor terenuri destinate în prezent culturilor arabile în terenuri destinate creșterii extensive de vite în Portugalia (14).
PARTEA II
SISTEMUL INTEGRAT DE GESTIONARE ȘI CONTROL
TITLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 5
Identificarea agricultorilor
Fără a aduce atingere articolului 22 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, sistemul unic de înregistrare a identității fiecărui agricultor prevăzut la articolul 18 alineatul (1) litera (f) din regulamentul menționat anterior garantează o identificare unică pentru toate cererile de ajutor depuse de același agricultor.
Articolul 6
Identificarea parcelelor agricole
(1) Sistemul de identificare a parcelelor agricole menționat la articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 funcționează la nivelul parcelelor de referință, cum este parcela cadastrală sau zona de cultură, ceea ce garantează o identificare unică a fiecărei parcele de referință.
În plus, statele membre asigură fiabilitatea identificării parcelelor agricole și cer în special ca cererile unice să conțină elementele sau să fie însoțite de documentele prevăzute de autoritățile competente pentru a localiza și măsura fiecare parcelă agricolă. Funcționarea SDG se bazează pe un sistem geodezic național.
(2) Statele membre se asigură că un procent minim de 90 % din suprafața individuală a cel puțin 75 % din parcelele de referință care fac obiectul unei cereri de ajutor este eligibil în cadrul schemei de plată unică. Această evaluare se efectuează anual cu ajutorul metodelor statistice corespunzătoare.
(3) În ceea ce privește plata pe suprafață pentru fructele cu coajă lignificată prevăzută la titlul IV capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre pentru care suprafața națională garantată stabilită la articolul 84 alineatul (3) din regulamentul menționat anterior este mai mare de 1 500 hectare introduc de la 1 ianuarie 2006 un nivel suplimentar de informații în SDG privind numărul de arbori de pe fiecare parcelă, tipul și localizarea acestora, precum și calculul suprafeței livezii.
Articolul 7
Identificarea și înregistrarea drepturilor la plată
(1) Sistemul de identificare și înregistrare a drepturilor la plată prevăzut la articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 este un registru electronic național care, în special în ceea ce privește controalele încrucișate prevăzute la articolul 24 din prezentul regulament, asigură o urmărire eficientă a drepturilor la plată, ținând seama în special de următoarele elemente:
|
(a) |
titularul; |
|
(b) |
valoarea; |
|
(c) |
data stabilirii; |
|
(d) |
data ultimei utilizări; |
|
(e) |
originea, în special în ceea ce privește atribuirea (drept inițial sau rezervă națională), achiziționarea, închirierea, moștenirea; |
|
(f) |
tipul de drept, în special drepturile de retragere a terenurilor din circuitul agricol, drepturile la plată supuse unor condiții speciale în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și drepturile însoțite de autorizație în conformitate cu articolul 60 din regulamentul menționat anterior; |
|
(g) |
după caz, restricțiile regionale. |
(2) Cu toate acestea, statele membre în care există mai multe agenții plătitoare desemnate să decidă utilizarea registrului electronic la nivelul agenției plătitoare. În acest caz, statul membru respectiv se asigură că diferitele registre sunt compatibile între ele.
Articolul 8
Principiile generale aplicabile parcelelor agricole
(1) O parcelă împădurită este considerată parcelă agricolă în sensul schemei de ajutor pe suprafață, cu condiția ca activitățile agricole menționate la articolul 51 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau, după caz, producția planificată să poată să se desfășoare la fel cum s-ar desfășura pe parcele neîmpădurite situate în aceeași zonă.
(2) În ceea ce privește suprafețele furajere:
|
(a) |
în cazul în care suprafețele furajere sunt utilizate în comun, autoritățile competente întreprind o repartizare virtuală a acestora între agricultorii în cauză proporțional cu utilizarea acestora sau cu drepturile lor de utilizare a acestor suprafețe; |
|
(b) |
în sensul articolului 131 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, fiecare suprafață furajeră trebuie să fie disponibilă pentru creșterea animalelor pe parcursul unei perioade minime de șapte luni începând de la o dată ce urmează să fie stabilită de statul membru, dar în orice caz între 1 ianuarie și 31 martie; |
|
(c) |
în sensul articolului 131 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în cazul în care o suprafață furajeră este situată într-un stat membru altul decât cel în care se găsește sediul agricol al agricultorului care o utilizează, această suprafață se consideră, la cererea agricultorului, ca făcând parte din exploatația agricultorului respectiv, cu condiția ca aceasta să se situeze în imediata vecinătate a exploatației și ca cea mai mare parte a suprafețelor agricole utilizate de agricultorul respectiv să se afle în statul membru în care se găsește locul principal al activității acestuia. |
Articolul 9
Sistemul de control al eco-condiționării
Statele membre instituie un sistem care garantează un control eficient al respectării eco-condiționării. În conformitate cu titlul III capitolul III din prezentul regulament, acest sistem prevede în mod special:
|
(a) |
în cazul în care autoritatea de control competentă nu este agenția plătitoare, comunicarea către organismele specializate în domeniul controlului a informațiilor necesare privind agricultorii care solicită plăți directe de către organismul plătitor și/sau, după caz, de către autoritatea însărcinată cu coordonarea, menționată la articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; |
|
(b) |
metodele care trebuie aplicate pentru selecționarea eșantioanelor de control; |
|
(c) |
indicații privind tipul și anvergura controalelor care trebuie realizate; |
|
(d) |
rapoarte de control care să menționeze, în special, orice caz de nerespectare constatat, precum și o evaluare privind gravitatea, amploarea, persistența și repetarea acestuia; |
|
(e) |
în cazul în care autoritatea de control competentă nu este agenția plătitoare, comunicarea rapoartelor de control de către organismele specializate în domeniul controlului fie agenția plătitoare, fie autorității însărcinate cu coordonarea menționată la articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, fie către amândouă; |
|
(f) |
aplicarea sistemului de reduceri și excluderi de către agenția plătitoare. |
Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă o procedură conform căreia agricultorul comunică agenției plătitoare elementele necesare pentru identificarea cerințelor și a normelor care îi sunt aplicabile.
Articolul 10
Plata ajutorului
(1) Fără a aduce atingere perioadei prevăzute la articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau oricărei alte dispoziții referitoare la plata în avans în conformitate cu alineatul (3) din articolul menționat anterior, plățile directe care intră sub incidența prezentului regulament nu se efectuează înainte de sfârșitul controalelor privind criteriile de eligibilitate ce urmează a fi efectuate de către statul membru în temeiul prezentului regulament.
(2) În ceea ce privește controalele privind eco-condiționarea prevăzute la capitolul III titlul III din prezentul regulament, în cazul în care aceste controale nu pot fi terminate înainte de efectuarea plății, orice plată necuvenită trebuie recuperată în conformitate cu articolul 73 din prezentul regulament.
TITLUL II
CERERILE DE AJUTOR
CAPITOLUL I
CEREREA UNICĂ
Articolul 11
Data depunerii cererii unice
(1) Un agricultor care depune o cerere de ajutor în cadrul uneia dintre schemele de ajutor pe suprafață poate depune numai o cerere pe an.
Un agricultor care nu depune nici o cerere de ajutor în cadrul unuia dintre schemele de ajutor pe suprafață, dar depune o cerere în cadrul unuia dintre schemele menționate la anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 depune, în cazul în care dispune de suprafețe agricole, un formular de cerere unică în care întocmește o listă a acestor suprafețe în conformitate cu articolul 14. Cu toate acestea, statele membre pot să îi scutească pe agricultori de această obligație în cazul în care informațiile respective sunt puse la dispoziția autorităților competente în cadrul altor sisteme de gestiune și de control a căror compatibilitate cu sistemul integrat este asigurată în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
(2) Cererea unică se depune până la data stabilită de statele membre, care nu poate fi posterioară datei de 15 mai. Cu toate acestea, Finlanda și Suedia pot să fixeze o dată ulterioară, dar care nu poate depăși data de 15 iunie.
În conformitate cu procedura menționată la articolul 144 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, Comisia poate autoriza amânarea datelor menționate la prezentul alineat primul paragraf în anumite zone în care condițiile climatice extraordinare nu permit respectarea datelor limită normale.
La stabilirea datelor, statele membre țin seama de termenul necesar pentru ca toate informațiile corespunzătoare să fie disponibile, pentru a asigura o bună gestiune administrativă și financiară, și se asigură că sunt programate controale eficiente, în special ținând seama de data ce urmează a fi stabilită în conformitate cu articolul 44 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
(3) În cazul în care mai multe agenții plătitoare sunt însărcinate cu gestionarea schemelor de ajutor care fac obiectul unei cereri unice depuse de același agricultor, statul membru respectiv ia măsurile necesare pentru a se asigura că informațiile solicitate în prezentul articol sunt comunicate tuturor agențiilor plătitoare în cauză.
Articolul 12
Conținutul cererii unice
(1) Cererea unică conține toate informațiile necesare pentru a decide în cazul în care ajutorul este eligibil, în special:
|
(a) |
identitatea agricultorului; |
|
(b) |
schema sau schemele în cauză; |
|
(c) |
identificarea drepturilor la plată, în conformitate cu sistemul de identificare și de înregistrare prevăzut la articolul 7 în scopul punerii în aplicare a schemei de plată unică, împărțite în drepturi de retragere a terenurilor din circuitul agricol și alte drepturi; |
|
(d) |
elementele care permit identificarea tuturor parcelelor agricole ale exploatației, suprafața acestora exprimată în hectare cu două zecimale, localizarea și, după caz, utilizarea acestora, precum și o mențiune care să indice în cazul în care sunt irigate sau nu; |
|
(e) |
o declarație a agricultorului care să ateste că a luat cunoștință de condițiile de acordare a ajutorului respectiv. |
(2) În scopul identificării drepturilor la plată menționate la alineatul (1) litera (c), formularele pretipărite distribuite agricultorilor în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 menționează identificarea drepturilor la plată în conformitate cu sistemul de identificare și de înregistrare prevăzut la articolul 7, defalcate în drepturi de retragere a terenurilor din circuitul agricol și alte drepturi.
În momentul depunerii formularului de cerere, agricultorul corectează formularul pretipărit în cazul în care au intervenit modificări, în special în ceea ce privește transferurile de drepturi la plată prevăzute la articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
Agricultorul declară separat suprafețele care corespund drepturilor de retragere a terenurilor din circuitul agricol și suprafețele care corespund altor drepturi. În conformitate cu articolul 54 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, agricultorul utilizează drepturile sale de retragere a terenurilor din circuitul agricol înaintea oricărui alt drept. În consecință, agricultorul declară suprafața terenurilor retrase din circuitul agricol corespunzătoare numărului de drepturi de retragere a terenurilor din circuitul agricol pe care le deține, cu condiția ca acesta să dispună de o suprafață eligibilă pentru ajutorul echivalent. În cazul în care suprafața admisă pentru acordarea ajutorului este mai mică decât numărul de drepturi de retragere a terenurilor din circuitul agricol pe care le posedă, agricultorul poate să utilizeze un număr de drepturi de retragere a terenurilor din circuitul agricol corespunzător suprafeței de care dispune.
(3) Pentru identificarea tuturor parcelelor agricole ale exploatației menționate la alineatul (1) litera (d), în formularele pretipărite distribuite agricultorilor în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se menționează suprafața maximă eligibilă per parcelă de referință, în scopul punerii în aplicare a schemei de plată unică. În plus, materialul grafic furnizat agricultorului conform acestei dispoziții indică limitele parcelelor de referință, precum și identificarea lor unică, iar agricultorul precizează localizarea fiecărei parcele. La depunerea formularului de cerere, agricultorul corectează, de asemenea, formularul pretipărit în cazul în care au intervenit modificări.
Articolul 13
Cerințe speciale privind cererea unică
(1) În cazul în care o cerere de ajutor referitoare la plăți pe suprafață pentru culturi arabile în conformitate cu titlul IV capitolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 conține o declarație privind cultivarea inului și a cânepei destinate producției de fibre, în conformitate cu articolul 106 din regulamentul menționat anterior, etichetele oficiale aplicate pe ambalajul semințelor în conformitate cu Directiva 2002/57/CE a Consiliului (15), în special articolul 12, sau în cazul inului destinat producției de fibre, orice alt document, inclusiv certificarea prevăzută la articolul 19 din directiva menționată anterior, sunt recunoscute ca fiind echivalente de către statul membru respectiv.
În cazul în care însămânțarea are loc după data limită stabilită pentru depunerea cererii unice, aceste etichete și documente trebuie furnizate cel târziu până la 30 iunie.
În cazul în care etichetele referitoare la semințele de cânepă destinate producției de fibre trebuie să fie prezentate, de asemenea, altor autorități naționale, statele membre pot să prevadă înapoierea acestor etichete agricultorilor după prezentare.
În cazul cânepei destinate producției de fibre, trebuie furnizate toate informațiile solicitate pentru identificarea parcelelor însămânțate cu cânepă pentru fiecare soi de cânepă semănat.
În acest caz și în cazul în care un agricultor intenționează să cultive cânepă în conformitate cu articolul 52 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cererea unică trebuie să conțină:
|
(a) |
o copie a contractului sau a angajamentului de vânzare-cumpărare menționat la articolele 52 și 106 din regulamentul menționat anterior, cu excepția cazului în care statul membru a prevăzut că această copie poate fi transmisă la o dată ulterioară, care nu poate în nici un caz să depășească data de 15 septembrie. |
|
(b) |
în cazul prevăzut la articolul 52 din regulamentul menționat anterior, informații privind cantitățile de semințe utilizate (în kg per ha); |
|
(c) |
etichetele oficiale aplicate pe ambalajele semințelor utilizate în conformitate cu Directiva 2002/57/CE, în special articolul 12. Cu toate acestea, în cazul în care însămânțarea a avut loc după data limită stabilită pentru depunerea cererii unice, etichetele sunt furnizate cel târziu până la 30 iunie. În cazul în care etichetele trebuie furnizate, de asemenea, altor autorități naționale, statele membre pot să prevadă înapoierea respectivelor etichete agricultorilor de îndată ce au fost prezentate în conformitate cu dispozițiile prezentei litere. |
(2) În cazul terenurilor retrase din circuitul agricol și utilizate conform articolului 55 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau articolului 107 alineatul (3) primul paragraf din regulamentul menționat anterior, cererea unică conține elementele doveditoare impuse de normele sectoriale aplicabile.
(3) În cazul unei cereri de ajutor privind prima specială de calitate pentru grâul dur prevăzută la titlul IV capitolul I din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și privind suplimentul pentru grâul dur și ajutorul special, prevăzute la articolul 105 din regulamentul menționat anterior, cererea unică conține o dovadă, conform regulilor care urmează a fi stabilite de statul membru, că a fost utilizată cantitatea minimă de semințe certificate pentru grâul dur.
(4) În cazul unei cereri de ajutor specific pentru orez, prevăzută la titlul IV capitolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cererea unică conține o indicație cu privire la soiul de orez semănat și identificarea parcelelor în cauză.
(5) În cazul unei cereri de plată pe suprafață pentru fructele cu coajă lignificată, prevăzută la titlul IV capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în cererea unică se precizează numărul de arbori, localizarea, precum și tipul acestora.
(6) În cazul unei cereri de ajutor pentru culturi energetice, prevăzută la titlul IV capitolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cererea unică include o copie a contractului încheiat între solicitant și primul prelucrător în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 2237/2003.
(7) În cazul unei cereri de ajutor pentru cartofii pentru feculă, prevăzută la titlul IV capitolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cererea unică include o copie a contractului de cultivare. Această copie poate fi depusă cu toate acestea până la o dată stabilită de statele membre, dar nu mai târziu de data de 30 iunie.
(8) În cazul unei cereri de ajutor pentru semințe, prevăzută la titlul IV capitolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cererea unică include:
|
(a) |
o copie a contractului de cultivare sau a declarației de cultivare, cu excepția cazului în care statul membru a prevăzut că o copie poate fi depusă la o dată ulterioară, dar nu mai târziu de data de 15 septembrie; |
|
(b) |
o precizare a soiului semințelor utilizate pentru fiecare parcelă; |
|
(c) |
o precizare a cantității de semințe certificate produse, exprimate în chintale și rotunjite la o zecimală. Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă o dată ulterioară pentru prezentarea acestor informații, dar nu mai târziu de data de 15 iunie a anului următor anului recoltei; |
|
(d) |
o copie a documentelor justificative care atestă că respectivele cantități de semințe au făcut obiectul unei certificări oficiale. Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă o dată ulterioară pentru prezentarea acestor informații, dar nu mai târziu de data de 15 iunie a anului următor anului recoltei. |
Articolul 14
Reguli generale aplicabile cererii unice și declarațiilor privind utilizările speciale de terenuri
(1) Utilizările speciale menționate la articolul 5 alineatul (2), articolul 51 și în anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, precum și terenurile utilizate pentru cultura de in destinată producției de fibre care nu trebuie declarate în conformitate cu articolul 13 din regulamentul menționat anterior, sunt declarate în formularul de cerere unică sub un titlu separat.
Utilizările terenurilor în alte scopuri decât cele prevăzute în cadrul schemelor de ajutor menționate la titlurile III și IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și cele care nu figurează în lista din anexa V la regulamentul menționat anterior sunt declarate sub titlul care prevede una sau mai multe „alte utilizări”.
Statele membre pot să prevadă cu toate acestea că alineatele (1) și (2) nu se aplică în cazul în care informațiile respective sunt puse la dispoziția autorităților competente în cadrul altor sisteme de gestionare și control a căror compatibilitate cu sistemul integrat este asigurată în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
(2) În primul an de aplicare a schemei de plată unică, statele membre pot deroga de la dispozițiile articolelor 12 și 13 cu condiția ca drepturile la plată să nu fi fost încă stabilite definitiv la data limită fixată pentru depunerea cererii unice.
(3) Statele membre pot decide includerea în cererea unică a tuturor cererilor de ajutor în cadrul schemelor prevăzute la titlul IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. În acest caz, capitolele II și III din prezentul titlu se aplică mutatis mutandis cu privire la cerințele speciale stabilite în ceea ce privește cererea de ajutor în cadrul acestor scheme.
(4) Fiecare stat membru determină suprafața minimă pe care trebuie să o aibă o parcelă agricolă pentru a face obiectul unei cereri. Cu toate acestea, această dimensiune minimă nu poate depăși 0,3 hectare.
Articolul 15
Modificările aduse cererilor unice
(1) După expirarea termenului de depunere a cererii unice pot fi adăugate parcele agricole, însoțite, după caz, de drepturi la plată corespunzătoare, nedeclarate încă în cererea unică în cadrul unuia dintre schemele de ajutor pe suprafață, cu condiția să fie respectate cerințele prevăzute de schemele de ajutor respective.
Pot fi aduse, în aceleași condiții, modificări referitoare la utilizare sau la schema de ajutor privind parcelele agricole deja declarate în cererea unică.
În cazul în care modificările menționate la primul și în al doilea paragraf au o incidență asupra documentelor justificative sau asupra contractelor care trebuie prezentate, se autorizează, de asemenea, modificările aferente acestor documente sau contracte.
(2) Fără a aduce atingere datelor stabilite de către Finlanda și Suedia pentru depunerea cererii unice în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) primul paragraf, modificările aduse în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol sunt comunicate în scris autorității competente cel târziu la 31 mai și, în cazul Finlandei și al Suediei, cel târziu la data de 15 iunie a anului calendaristic respectiv.
(3) În cazul în care autoritatea competentă a informat deja agricultorul cu privire la neregulile pe care le conține cererea de ajutor sau atunci când l-a avertizat cu privire la intenția sa de a întreprinde un control la fața locului, iar la acest control se constată nereguli, modificările menționate la alineatul (1) nu sunt autorizate pentru parcelele agricole la care se referă aceste nereguli.
CAPITOLUL II
CERERILE DE AJUTOR PE CAP DE ANIMAL
Articolul 16
Condițiile aplicabile cererilor de ajutor pe cap de animal
(1) Cererile de ajutor pe cap de animal conțin toate informațiile necesare pentru a hotărî cu privire la eligibilitatea pentru ajutoarele respective, în special:
|
(a) |
identitatea agricultorului; |
|
(b) |
o trimitere la o cerere unică, în cazul în care aceasta a fost introdusă deja; |
|
(c) |
numărul de animale din fiecare specie care fac obiectul unei cereri de ajutor și, în ceea ce privește bovinele, codul de identificare al acestora; |
|
(d) |
după caz, angajamentul agricultorului de a menține aceste animale în exploatația sa pe parcursul perioadei de reținere și indicarea locului (locurilor) unde se va efectua această reținere, precum și, după caz, perioada (perioadele) în cauză; |
|
(e) |
după caz, limita individuală sau plafonul individual aplicabil animalelor respective; |
|
(f) |
după caz, cantitatea de referință individuală de lapte de care dispunea agricultorul la data de 31 martie sau, în cazul în care statul membru decide să recurgă la derogarea prevăzută de articolul 44a din Regulamentul (CE) nr. 2342/1999, la data de 1 aprilie a anului calendaristic respectiv; în cazul în care această cantitate nu este cunoscută la data depunerii cererii, ea este comunicată autorității competente cât mai repede posibil; |
|
(g) |
o declarație a agricultorului care arată că acesta a luat la cunoștință condițiile de acordare a ajutorului respectiv. |
Agricultorul are obligația să informeze autoritatea competentă, în scris și în prealabil, cu privire la orice modificare privind locul de reținere a animalelor pe parcursul perioadei de reținere.
(2) Statele membre garantează tuturor deținătorilor de animale dreptul de a obține de la autoritatea competentă, fără restricții, la intervale regulate și în termene rezonabile, informații despre datele care se referă la ei și la animalele lor, care sunt înregistrate în baza de date electronică privind bovinele. La depunerea cererii, agricultorul declară că aceste date sunt exacte și complete sau, după caz, corectează datele greșite sau adaugă datele care lipsesc.
(3) Statele membre pot decide că nu este necesar să se reia în cererea de ajutor anumite informații menționate la alineatul (1), în cazul în care acestea au fost deja comunicate autorității competente.
Statele membre pot să pună în aplicare, în special, proceduri care să permită utilizarea informațiilor existente în baza de date electronică privind bovinele în scopurile cererii de ajutor, cu condiția ca această bază de date electronică să ofere nivelul de garanție și de punere în aplicare necesar pentru buna gestiune a schemelor de ajutor respective. Aceste proceduri pot consta dintr-un sistem care să îi permită agricultorului să solicite un ajutor pentru toate animalele care, la o dată stabilită de statul membru, sunt eligibile pentru ajutor pe baza datelor existente în baza de date electronică privind bovinele. În acest caz, statul membru ia măsurile necesare pentru a garanta că:
|
(a) |
în conformitate cu dispozițiile aplicabile schemei de ajutor în cauză, datele inițiale și finale ale perioadelor de reținere respective sunt definite clar și aduse la cunoștința agricultorului; |
|
(b) |
agricultorul este informat cu privire la faptul că orice animal identificat sau înregistrat incorect în sistemul de identificare și de înregistrare a bovinelor va fi luat în considerare în numărul total de animale care prezintă nereguli menționate la articolul 59. În cazul primei pentru vacile de alăptare, menționată la articolul 125 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, neregulile constatate cu privire la sistemul de identificare și de înregistrare a bovinelor sunt incluse proporțional în numărul de animale care pot face obiectul primei, pe de o parte, și, pe de altă parte, în numărul de animale necesare pentru furnizarea laptelui sau a produselor lactate în conformitate cu articolul 125 alineatul (2) litera (b) din regulamentul menționat anterior. Cu toate acestea, aceste nereguli sunt reflectate întâi în numărul de animale care nu sunt necesare în limitele individuale sau în limitele plafoanelor menționate la articolul 125 alineatul (2) litera (b) și în articolul 126 din același regulament. |
(4) Statele membre pot stabili că anumite informații menționate la alineatul (1) pot sau trebuie să fie transmise prin intermediul unuia sau al mai multor organisme desemnate de acestea. Cu toate acestea, agricultorul rămâne responsabil pentru datele transmise.
CAPITOLUL III
CEREREA DE AJUTOR ÎN CADRUL PRIMEI PENTRU PRODUSE LACTATE ȘI AL PLĂȚILOR SUPLIMENTARE
Articolul 17
Cerințele privind cererile de ajutor în cadrul primei pentru produse lactate și al plăților suplimentare
Orice producător de lapte care depune o cerere de ajutor în cadrul primei pentru produse lactate și al plăților suplimentare prevăzute la titlul IV capitolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 depune un dosar care conține toate informațiile necesare pentru a stabili eligibilitatea pentru ajutor, în special:
|
(a) |
identitatea agricultorului; |
|
(b) |
o declarație a agricultorului care atestă că acesta a luat la cunoștință condițiile de acordare a ajutorului respectiv. |
Această cerere de ajutor se depune în termenul stabilit de statele membre și nu poate să depășească data de 15 mai sau, în cazul Finlandei și al Suediei, data de 15 iunie.
CAPITOLUL IV
DISPOZIȚII COMUNE
Articolul 18
Simplificarea procedurilor
(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice din prezentul regulament sau din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre pot să permită sau să impună ca orice comunicare între agricultor și autorități în temeiul prezentului regulament să se efectueze electronic. În acest caz, se iau măsuri adecvate pentru a garanta în special că:
|
(a) |
agricultorul este identificat fără echivoc; |
|
(b) |
agricultorul îndeplinește toate cerințele privind schema de ajutor în cauză; |
|
(c) |
datele transmise sunt fiabile, astfel încât să asigure buna gestiune a schemei de ajutor respectiv și că, la utilizarea datelor existente în baza de date electronică privind bovinele, respectiva bază de date oferă nivelul de garantare și de punere în aplicare necesar pentru buna gestionare a schemelor de ajutor respective; |
|
(d) |
în cazul în care documentele însoțitoare nu pot fi transmise electronic, autoritățile competente trebuie să le primească în același termen ca și în cazul cererilor transmise pe alte căi decât cele electronice; |
|
(e) |
nu se face nici o discriminare între agricultorii care folosesc alte metode decât cele electronice și cei care optează pentru transmiterea electronică. |
(2) În ceea ce privește depunerea cererilor de ajutor, statele membre pot să prevadă proceduri simplificate, în condițiile stabilite în alineatul (1) literele (a)-(e), în cazul în care autoritățile sunt deja în posesia datelor necesare și în special atunci când situația nu s-a schimbat de la depunerea ultimei cereri în cadrul schemei de ajutor respectiv.
Articolul 19
Corectarea erorilor evidente
Fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute la articolele 11-18, o cerere de ajutor poate fi rectificată în cazul în care există greșeli evidente identificate de autoritatea competentă.
Articolul 20
Derogarea de la termenul pentru depunerea cererilor de ajutor, a documentelor, contractelor și a declarațiilor suplimentare
Prin derogare de la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului (16), în cazul în care data limită de depunere a unei cereri de ajutor sau a oricărui document, contract sau declarație suplimentară în temeiul prezentului titlu este o zi de sărbătoare oficială, zi de sâmbătă sau duminică, respectiva dată limită se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
Articolul 21
Depunerea cu întârziere
(1) Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale menționate la articolul 72, depunerea unei cereri de ajutor în temeiul prezentului regulament după data limită stabilită determină o reducere de 1 % pe zi lucrătoare a sumelor la care ar fi avut dreptul agricultorul în cazul în care cererea ar fi fost depusă în termenul stabilit.
Fără a aduce atingere vreunei măsuri speciale care trebuie adoptată de statele membre în vederea asigurării depunerii în timp util a tuturor documentelor care însoțesc cererea, pentru a permite organizarea și realizarea controalelor, primul paragraf se aplică, de asemenea, documentelor, contractelor sau declarațiilor suplimentare care trebuie transmise autorității competente în temeiul articolelor 12 și 13, în cazul în care aceste documente, contracte sau declarații sunt relevante în ceea ce privește eligibilitatea pentru ajutorul respectiv. În acest caz, reducerea se aplică sumei care urmează a fi plătită în cadrul schemei respectiv.
În cazul în care întârzierea depășește 25 de zile calendaristice, cererea este considerată inadmisibilă.
(2) Introducerea unei modificări privind o cerere unică după data limită menționată la articolul 15 alineatul (2) determină o reducere de 1 % pe zi lucrătoare a sumelor pentru utilizarea reală a parcelelor agricole în cauză.
Modificările privind cererile unice sunt admisibile doar până la ultima dată de depunere a cererilor unice, definită la alineatul (1) paragraful al treilea. Cu toate acestea, în cazul în care această dată este anterioară sau identică cu ultima dată posibilă menționată la articolul 15 alineatul (2), modificările referitoare la o cerere unică sunt considerate inadmisibile după data menționată la articolul 14 alineatul (2).
(3) În ceea ce privește suprafețele furajere, reducerea determinată de depunerea cu întârziere a cererii unice se adaugă tuturor celorlalte reduceri aplicabile în caz de depunere cu întârziere a cererilor referitoare la ajutoarele menționate la articolele 131 și 132 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
Articolul 22
Retragerea cererilor de ajutor
(1) O cerere de ajutor poate fi retrasă total sau parțial în orice moment.
În cazul în care un stat membru a recurs la posibilitățile prevăzute la articolul 16 alineatul (3) paragraful al doilea, acesta poate dispune, în ceea ce privește animalele care părăsesc exploatația, ca notificarea introdusă în baza de date electronică privind bovinele să înlocuiască declarația scrisă de retragere.
Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea competentă a informat deja agricultorul despre neregulile pe care le conține cererea de ajutor sau în cazul în care l-a avertizat cu privire la intenția sa de a întreprinde un control la fața locului și acest control a dus la constatarea unor nereguli, retragerile nu mai sunt autorizate pentru părțile din cererea de ajutor la care se referă aceste nereguli.
(2) În urma retragerilor efectuate în temeiul alineatului (1), solicitantul revine la situația în care se afla înainte de a depune cererea de ajutor sau partea respectivă din cererea de ajutor.
TITLUL III
CONTROALE
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII COMUNE
Articolul 23
Principii generale
(1) Controalele administrative și controalele la fața locului prevăzute de prezentul regulament se efectuează astfel încât să asigure o verificare eficientă a respectării condițiilor de acordare a ajutoarelor, precum și a cerințelor și normelor aplicabile în materie de eco-condiționare.
(2) Cererile respective se resping în cazul în care agricultorul sau reprezentantul acestuia împiedică realizarea controlului la fața locului.
CAPITOLUL II
CONTROALELE PRIVIND CRITERIILE DE ELIGIBILITATE
Secțiunea I
Controalele administrative
Articolul 24
Controalele încrucișate
(1) Controalele administrative menționate la articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 au ca scop permiterea identificării de nereguli, în special constatarea automată pe cale electronică, inclusiv controalele încrucișate:
|
(a) |
privind drepturile la plată declarate și, respectiv, parcelele declarate, puse în aplicare pentru a evita acordarea de mai multe ori a aceluiași ajutor în același an calendaristic sau în același an de comercializare și pentru a preveni cumularea incorectă a ajutoarelor acordate în cadrul schemelor de ajutor pe suprafață menționate la anexele I și V la Regulamentul nr. 1782/2003; |
|
(b) |
menite să verifice existența drepturilor la plată, precum și eligibilitatea pentru ajutor; |
|
(c) |
efectuate între parcelele agricole declarate în cererea unică și parcelele de referință care figurează în sistemul de identificare a parcelelor agricole pentru a verifica eligibilitatea pentru ajutorul pe suprafață; |
|
(d) |
efectuate între drepturile la plată și suprafața determinată, pentru a verifica în cazul în care drepturile la plată respective sunt însoțite de un număr egal de hectare eligibile pentru a beneficia de ajutor în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) și, respectiv, articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; |
|
(e) |
realizate cu ajutorul bazei de date electronice privind bovinele pentru a verifica eligibilitatea acordării ajutorului și pentru a evita ca același ajutor să fie acordat în mod nejustificat de mai multe ori în același an calendaristic; |
|
(f) |
efectuate, după caz și în cazul în care trebuie furnizate documentele, contractele sau declarațiile de cultivare, între parcelele agricole declarate în cererea unică și documentele, contractele sau declarațiile de cultivare menționate, pentru a verifica eligibilitatea ajutorului pentru suprafețele respective; |
|
(g) |
efectuate între parcelele agricole declarate în cererea unică și parcelele care, după verificarea oficială, au fost declarate conforme cu cerințele directivelor menționate la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 1674/72 al Consiliului din 2 august 1972 de stabilire a regulilor generale de acordare și de finanțare a ajutorului în sectorul semințelor (17). |
(2) Comunicarea neregulilor constatate în urma controalelor încrucișate este urmată de procedurile administrative adecvate și, după caz, de un control la fața locului.
Secțiunea II
Controalele la fața locului
Subsecțiunea I
Dispoziții comune
Articolul 25
Principii generale
(1) Controalele la fața locului se efectuează în mod inopinat. Cu toate acestea, poate fi trimis un preaviz, strict limitat la durata minimă necesară, cu condiția ca acesta să nu aducă atingere scopului controlului. Acest preaviz nu depășește 48 de ore, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător.
(2) După caz, controalele la fața locului prevăzute de prezentul regulament se efectuează împreună cu alte controale prevăzute de legislația comunitară.
Articolul 26
Rata controalelor
(1) Numărul total al controalelor la fața locului efectuate în fiecare an vizează cel puțin 5 % din totalul agricultorilor care depun o cerere unică.
În următoarele cazuri, sub rezerva paragrafului al treilea, statele membre efectuează un control suplimentar prin eșantionare care vizează cel puțin:
|
(a) |
5 % din agricultorii care depun o cerere de ajutor pentru cartofii pentru feculă în temeiul titlului IV capitolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; |
|
(b) |
5 % din numărul total, pe specie de semințe pentru care se solicită ajutor, în conformitate cu articolul 99 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; |
|
(c) |
50 % din totalul agricultorilor care depun cereri de ajutor pentru fructe cu coajă lignificată în temeiul titlului IV capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în cazul în care statul membru decide, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din prezentul regulament, să nu introducă un nivel suplimentar de informații în SDG. Pentru toate celelalte state membre, în ceea ce privește anul 2005, 5 % din totalul agricultorilor care au depus cereri de ajutor pentru fructele cu coajă lignificată în temeiul titlului IV capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cu excepția cazului în care a fost introdus deja nivelul suplimentar de informații în SDG. |
În cazul în care eșantionul de control menționat la primul paragraf conține deja agricultori care au depus cereri în cadrul ajutoarelor menționate la paragraful al doilea literele (a)-(c), aceștia pot fi luați în considerare pentru calculul ratelor de control stabilite la literele menționate anterior.
(2) În plus, numărul total al controalelor la fața locului efectuate în fiecare an vizează cel puțin:
|
(a) |
rata minimă de control, stabilită la 30 % sau la 20 % din suprafețele declarate pentru producția de cânepă, în conformitate cu articolul 52 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. În cazul în care un stat membru a introdus deja un sistem de autorizare prealabilă pentru respectiva cultură și a notificat Comisiei modalitățile și condițiile aferente sistemului înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, orice modificare a acestora din urmă este notificată Comisiei în cel mai scurt timp; |
|
(b) |
5 % din totalul agricultorilor care depun cereri în cadrul schemelor de ajutor pentru bovine. Cu toate acestea, în cazul în care baza de date electronică privind bovinele nu oferă nivelul de garantare și punere în aplicare necesar pentru buna gestionare a schemelor de ajutor respective, această rată se majorează la 10 %. Pentru fiecare dintre scheme, controalele la fața locului vizează, de asemenea, cel puțin 5 % din totalul animalelor care fac obiectul unei cereri de ajutor; |
|
(c) |
10 % din totalul agricultorilor care au depus cereri în cadrul schemei de ajutor pentru ovine/caprine, indiferent în cazul în care această cerere a fost depusă separat sau în cadrul cererii unice; |
|
(d) |
2 % din ansamblul producătorilor de lapte care au depus cereri de primă pentru produse lactate și/sau de plăți suplimentare. |
(3) În cazul în care controalele la fața locului constată nereguli semnificative în cadrul unei anumite scheme de ajutor sau într-o regiune sau o parte a unei regiuni, autoritatea competentă mărește în consecință numărul controalelor la fața locului pentru anul în curs, precum și procentul agricultorilor care trebuie să facă obiectul unui control la fața locului în anul următor.
(4) În cazul în care se prevede că anumite elemente ale controlului la fața locului pot fi puse în aplicare pe baza unui eșantion, acesta trebuie să asigure un nivel de control fiabil și reprezentativ. Statele membre stabilesc criteriile de selecție a eșantionului. În cazul în care în urma controlului eșantionului se constată nereguli, dimensiunea și baza eșantionului sunt extinse în mod corespunzător.
Articolul 27
Selecționarea eșantionului de control
(1) Agricultorii supuși controalelor la fața locului sunt selecționați de autoritatea competentă pe baza unei analize a riscurilor, precum și a reprezentativității cererilor de ajutor depuse. În fiecare an, se întreprinde o evaluare a eficienței parametrilor de analiză a riscurilor utilizați în anii precedenți.
Pentru a asigura reprezentativitatea eșantionului, statele membre selecționează la întâmplare între 20 și 25 % din numărul minim de agricultori care trebuie supuși unui control la fața locului, în conformitate cu articolul 26 alineatele (1) și (2).
(2) Analiza riscurilor ține seama de:
|
(a) |
valoarea ajutoarelor; |
|
(b) |
numărul parcelelor agricole și de suprafața sau de numărul de animale care fac obiectul unei cereri de ajutor; |
|
(c) |
evoluția în raport cu anul precedent; |
|
(d) |
rezultatele controalelor efectuate în cursul anilor precedenți; |
|
(e) |
cazurile de nerespectare a Regulamentelor (CE) nr. 1760/2000 și (CE) nr. 21/2004; |
|
(f) |
agricultorii care se situează imediat sub sau deasupra limitelor relevante pentru acordarea ajutoarelor; |
|
(g) |
înlocuirile de animale efectuate în temeiul articolului 58 din prezentul regulament; |
|
(h) |
respectarea dispozițiilor articolului 49 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; |
|
(i) |
cantitatea de cartofi destinați fabricării de feculă, raportată la suprafețele declarate în contractele de cultivare menționate la articolul 13 alineatul (7); |
|
(j) |
în cazul cererilor de ajutor pentru semințe în conformitate cu titlul IV capitolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, de raportul între cantitățile de semințe certificate și suprafețele declarate; |
|
(k) |
alți parametri care trebuie definiți de către statele membre. |
(3) Autoritatea competentă păstrează în mod sistematic informații cu privire la motivele pentru care a fost ales agricultorul pentru a fi supus unui control la fața locului. Inspectorul însărcinat să efectueze controlul la fața locului este informat în mod corespunzător cu privire la acestea înainte de începerea controlului.
Articolul 28
Raportul de control
(1) Pentru fiecare control la fața locului efectuat în temeiul prezentei secțiuni se întocmește un raport de control care descrie cu precizie diferite elemente ale controlului. Acest raport indică în special:
|
(a) |
schemele de ajutor și cererile controlate; |
|
(b) |
persoanele prezente; |
|
(c) |
parcelele agricole controlate, parcelele agricole măsurate și rezultatele măsurătorilor pe fiecare parcelă agricolă măsurată, precum și tehnicile de măsurare utilizate; |
|
(d) |
numărul de animale din fiecare specie controlată și, după caz, numerele crotaliilor, înregistrările în registru și în baza de date electronică privind bovinele și documentele justificative verificate, precum și rezultatele controalelor și, după caz, observațiile speciale referitoare la animale și/sau la codul lor de identificare; |
|
(e) |
în cazul în care agricultorul a fost avertizat cu privire la vizită și, dacă da, care a fost termenul preavizului; |
|
(f) |
eventualele măsuri specifice de control care trebuie puse în practică în cadrul diferitor scheme de ajutor; |
|
(g) |
orice altă măsură de control pusă în aplicare. |
(2) Agricultorul beneficiază de posibilitatea de a semna raportul pentru a atesta prezența sa la control și pentru a adăuga observațiile sale. În cazul în care se constată nereguli, agricultorul primește o copie a raportului de control.
În cazul în care controlul la fața locului este efectuat prin teledetecție, în conformitate cu articolul 32, statele membre pot să decidă să nu îi ofere agricultorului sau reprezentantului acestuia posibilitatea de a semna raportul de control în cazul în care controlul prin teledetecție nu a constatat nici o neregulă. În cazul în care controalele respective constată nereguli, agricultorul beneficiază de posibilitatea de a semna raportul înainte ca autoritatea competentă să decidă reducerea sau excluderea pe baza constatărilor efectuate.
Subsecțiunea II
Controalele la fața locului legate de cererile unice privind schemele de ajutor pe suprafață
Articolul 29
Elementele controalelor la fața locului
Controalele la fața locului vizează toate parcelele agricole care fac obiectul unei cereri de ajutor în cadrul schemelor de ajutor menționate la anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cu excepția schemelor de ajutor pentru semințe în temeiul articolului 99 din regulamentul menționat anterior. Cu toate acestea, inspecția efectivă pe teren, realizată în cadrul unui control la fața locului, poate să se limiteze la un eșantion care reprezintă cel puțin jumătate din parcelele agricole pentru care au fost introduse cereri.
Articolul 30
Determinarea suprafețelor
(1) Determinarea suprafeței parcelelor agricole se face prin orice mijloc corespunzător definit de autoritatea competentă și care garantează o exactitate a măsurătorilor cel puțin echivalentă cu cea necesară pentru măsurătorile oficiale prevăzute la dispozițiile interne. Autoritatea competentă poate să definească pentru măsurători o toleranță care să nu depășească 5 % din suprafața parcelei agricole, sau o zonă tampon de 1,5 m care ar înconjura perimetrul parcelei agricole. Cu toate acestea, toleranța maximă pentru fiecare parcelă agricolă nu depășește, în valoare absolută, 1 ha.
(2) Suprafața totală a unei parcele agricole poate fi luată în considerare cu condiția să fie utilizată în întregime conform normelor uzuale ale statelor membre sau ale regiunii respective. În alte cazuri, se ia în considerare suprafața utilizată efectiv.
În regiunile în care anumite caracteristici, în special gardurile, gropile și zidurile, fac parte, în mod tradițional, din bunele practici agricole în ceea ce privește culturile sau utilizarea solurilor, statele membre pot să considere că suprafața respectivă face parte din suprafața totală utilizată, cu condiția să nu depășească o lățime totală care urmează să fie stabilită de statele membre. Această lățime trebuie să corespundă valorii tradiționale din regiunea respectivă, fără să depășească însă doi metri.
Statele membre pot, după notificarea prealabilă a Comisiei, să autorizeze o lățime mai mare de doi metri, în cazul în care suprafețele dedicate culturilor arabile respective au fost luate în considerare pentru determinarea randamentului regiunilor respective.
(3) În completarea alineatului (2), în cazul parcelelor declarate în cadrul schemei de plată unică, orice element caracteristic menționat la actele prevăzute la anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau care ține de bunele condiții agricole și de mediu prevăzute la articolul 5 și în anexa IV la regulamentul menționat anterior este inclus în suprafața totală a parcelei agricole.
(4) Eligibilitatea parcelelor agricole este verificată prin orice mijloc corespunzător. În acest scop, se solicită, în cazul în care este necesar, dovezi suplimentare.
Articolul 31
Elementele controalelor la fața locului care vizează cererile de ajutor pentru semințe
Controalele la fața locului care vizează cererile de ajutor pentru semințe în conformitate cu articolul 99 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 includ în special:
|
(a) |
verificări efectuate la nivelul agricultorului care depune cererea de ajutor. Acestea vizează:
|
|
(b) |
în cazul în care semințele sunt destinate în primul rând unui ameliorator de plante sau unui multiplicator, în incinta acestora se efectuează controale suplimentare menite să verifice:
|
|
(c) |
după caz, controale la nivelul utilizatorilor finali. |
Articolul 32
Teledetecția
(1) Pentru controalele care vizează eșantionul menționat la articolul 26 alineatul (1), statele membre pot opta pentru teledetecție în locul metodelor tradiționale de control la fața locului și în condițiile menționate de prezentul articol. După caz, se aplică articolele 23, 25, 26, 27 și 28, articolul 29 prima teză și articolul 30.
(2) Zonele care urmează să fie controlate prin teledetecție sunt selecționate pe baza unei analize a riscurilor sau în mod aleator.
În cazul în care selecția se efectuează pe baza unei analize a riscurilor, statul membru ia în considerare factorii de risc corespunzători și anume:
|
(a) |
incidența financiară asupra ajutoarelor comunitare; |
|
(b) |
structura cererilor de ajutor; |
|
(c) |
structura sistemului de parcele agricole și complexitatea peisajului agricol; |
|
(d) |
absența controalelor în anii precedenți; |
|
(e) |
condițiile tehnice care limitează eficiența teledetecției în ceea ce privește definirea zonelor; |
|
(f) |
rezultatele controalelor efectuate în cursul anilor precedenți. |
(3) Controalele la fața locului prin teledetecție acoperă:
|
(a) |
toate cererile de ajutor în cazul cărora cel puțin 80 % din suprafața care face obiectul acestora în cadrul schemelor prevăzute la titlurile III și IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se găsește în zona respectivă; |
|
(b) |
sau cererile de ajutor selecționate de autoritatea competentă pe baza articolului 27 alineatul (2) din prezentul regulament. |
Cererile selecționate în mod aleatoriu în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) paragraful al doilea pot fi controlate prin teledetecție.
(4) În cazul în care un agricultor este selecționat pentru un control la fața locului în conformitate cu alineatul (3), cel puțin 80 % din suprafața pentru care a depus o cerere de ajutor în cadrul schemelor prevăzute la titlurile III și IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 este supusă unui control la fața locului prin teledetecție.
(5) Orice stat membru care optează pentru posibilitatea de a realiza controale la fața locului prin teledetecție întreprinde:
|
(a) |
o fotointerpretare a imaginilor spațiale sau a fotografiilor aeriene ale tuturor parcelelor agricole selecționate pentru a fi controlate, în conformitate cu alineatul (4), pentru fiecare cerere, în vederea identificării acoperirii vegetale și a măsurării suprafețelor; |
|
(b) |
inspecții fizice pe teren în cazul tuturor parcelelor agricole pentru care fotointerpretarea nu permite autorității competente să constate că declarația este exactă. |
(6) În cazul în care nu mai pot fi realizate prin teledetecție în anul în curs, controalele suplimentare menționate la articolul 26 alineatul (3) se efectuează conform modalităților tradiționale de control la fața locului.
Articolul 33
Verificarea conținutului de tetrahidrocanabinol din culturile de cânepă
(1) Metoda care trebuie utilizată de către statele membre în temeiul articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pentru a determina conținutul de tetrahidrocanabinol (desemnat în continuare prin „THC”) din culturi este descrisă la anexa I la prezentul regulament.
(2) Statele membre transmit Comisie, cel târziu la data de 15 noiembrie a fiecărui an de comercializare, un raport cu privire la conținutul de THC constatat. Pentru fiecare soi, acest raport indică:
|
(a) |
în cazul procedurii A menționate la anexa I, momentul în care are loc recoltarea probelor; |
|
(b) |
numărul de teste realizate; |
|
(c) |
conținutul de THC constatat, împărțit în tranșe de 0,1 %; |
|
(d) |
măsurile luate la scară națională. |
(3) În cazul în care controalele arată, pentru un număr semnificativ de eșantioane dintr-un soi dat, conținuturi de THC mai mari decât cele menționate la articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, se poate decide, fără a aduce atingere oricărei alte măsuri care ar putea fi adoptată de Comisie și în conformitate cu procedura menționată la articolul 144 alineatul (2) din regulamentul menționat anterior, să se utilizeze în anul calendaristic următor, pentru soiul respectiv, procedura B menționată la anexa I la prezentul regulament.
(4) Lista soiurilor de cânepă destinate producției de fibre eligibile pentru plăți directe figurează la anexa II. În cazul în care un stat membru dorește să adauge un soi de cânepă la cele menționate la anexa menționată anterior, acesta trebuie să depună o cerere însoțită de un raport conținând rezultatele analizelor realizate în conformitate cu procedura B menționată la anexa I și o descriere a soiului în cauză.
Subsecțiunea III
Controalele la fața locului privind cererile de ajutor pe cap de animal
Articolul 34
Calendarul controalelor la fața locului
(1) Pentru schemele de ajutor, altele decât cele menționate la articolul 123 alineatul (6) și articolul 130 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cel puțin 60 % din rata minimă de controale la fața locului prevăzută la articolul 26 alineatul (2) litera (b) ultima teză din prezentul regulament se efectuează în cursul perioadei de reținere pentru schema de ajutor respectiv. Restul controalelor la fața locului se efectuează în cursul perioadei de reținere a unuia dintre aceste scheme de ajutor.
Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru recurge la posibilitățile prevăzute la articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, rata minimă a controalelor la fața locului prevăzută la articolul 26 alineatul (2) litera (b) ultima teză se efectuează integral în cursul perioadei de reținere corespunzătoare schemei de ajutor în cauză.
(2) Cel puțin 50 % din numărul minim de controale la fața locului prevăzute la articolul 26 alineatul (2) litera (c) se efectuează în cursul perioadei de reținere. Cu toate acestea, în statele membre în care sistemul instituit prin Regulamentul (CE) nr. 21/2004 în ceea ce privește ovinele și caprinele, în special identificarea animalelor și păstrarea registrelor în bună ordine, nu este pus în practică și aplicat integral, rata minimă a controalelor la fața locului trebuie să se efectueze în totalitate în cursul perioadei de reținere.
Articolul 35
Elementele controalelor la fața locului
(1) Controalele la fața locului vizează toate animalele pentru care au fost depuse cereri de ajutor în cadrul schemelor ce urmează să fie controlate și, în ceea ce privește schemele de ajutor pentru bovine, bovinele care nu fac obiectul cererilor de ajutor.
(2) Controalele la fața locului conțin în special:
|
(a) |
verificări menite să determine în cazul în care numărul de animale prezente în exploatație pentru care s-au depus cereri de ajutor și numărul de bovine care nu fac obiectul unei cereri de ajutor corespund cu numărul de animale înscrise în registre și, în cazul bovinelor, cu numărul de animale înregistrate în baza de date electronică; |
|
(b) |
în ceea ce privește schemele de ajutor pentru bovine:
Verificările menționate la litera (b) a patra liniuță se efectuează individual pentru toți masculii din specia bovină care sunt încă supuși obligației de reținere și pentru care s-a introdus o cerere pentru acordarea primei speciale pentru bovine, cu excepția cererilor introduse în temeiul articolului 123 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. În toate celelalte cazuri, se poate recurge la eșantionare pentru a verifica în cazul în care informațiile au fost înscrise corect în pașapoartele animalelor, în registru și în baza de date; |
|
(c) |
în ceea ce privește schema de ajutor pentru ovine și caprine:
|
Articolul 36
Măsurile de control în ceea ce privește controalele la fața locului în abatoare
(1) În ceea ce privește prima specială pentru bovine prevăzută la articolul 123 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și prima de sacrificare prevăzută la articolul 130 din regulamentul menționat anterior, în cazul în care un stat membru recurge la posibilitățile prevăzute la articolul 68 din același regulament, se efectuează controale la fața locului în abatoare. În acest caz, statul membru întreprinde controale la fața locului:
|
(a) |
fie în cel puțin 30 % din abatoare, selecționate pe baza unei analize a riscurilor, controalele vizând în acest caz un eșantion de 5 % din numărul total de bovine care au fost sacrificate în unitatea respectivă în decursul ultimelor douăsprezece luni anterioare controlului la fața locului; |
|
(b) |
fie în cel puțin 20 % din abatoarele care au fost autorizate în prealabil conform criteriilor speciale de fiabilitate care urmează să fie definite de statele membre și care sunt selecționate pe baza unei analize a riscurilor, caz în care controalele vizează un eșantion de 2 % din numărul total de bovine sacrificate în unitatea respectivă în decursul ultimelor douăsprezece luni anterioare controlului la fața locului. |
Controalele la fața locului realizate în abatoare presupun o verificare a posteriori a documentelor, precum și o comparație cu mențiunile din baza de date electronică privind bovinele; acestea vizează, de asemenea, rezumatele certificatelor de sacrificare sau ale informațiilor care le înlocuiesc, transmise altor state membre în conformitate cu articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2342/1999.
(2) Controalele la fața locului în abatoare cuprind controale fizice, efectuate prin eșantionare, care vizează procedurile de sacrificare puse în practică în ziua controlului la fața locului. În cazul în care este necesar, se verifică, de asemenea, eligibilitatea pentru ajutor a carcaselor aduse pentru cântărire.
Articolul 37
Măsurile de control în ceea ce privește prima acordată după export
(1) În ceea ce privește prima de sacrificare acordată pentru bovinele exportate în țări terțe în conformitate cu articolul 130 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în cazul în care statul membru recurge la posibilitățile prevăzute la articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, toate operațiunile de încărcare se supun controalelor la fața locului, după cum urmează:
|
(a) |
în momentul încărcării, se verifică în cazul în care toate bovinele sunt identificate cu crotalii. În plus, cel puțin 10 % din bovinele supuse acestei verificări sunt controlate individual pentru a verifica identificarea lor; |
|
(b) |
în momentul ieșirii de pe teritoriul comunitar:
|
(2) Pașaportul animalelor este înapoiat autorității competente, în conformitate cu articolul 6 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000.
(3) Agenția plătitoare controlează cererile de ajutor pe baza fișierelor de plată și a oricăror alte informații disponibile, acordând o atenție deosebită documentelor referitoare la export și observațiilor autorităților de control competente; acesta verifică, de asemenea, în cazul în care pașapoartele animalelor au fost depuse în conformitate cu alineatul (2).
Articolul 38
Dispoziții speciale privind plățile suplimentare
În ceea ce privește plățile suplimentare prevăzute la articolul 133 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre aplică, în măsura în care este necesar, dispozițiile prezentului titlu. În cazul în care nu este oportun să se procedeze astfel din cauza structurii schemei de plăți suplimentare, statele membre prevăd controale care să garanteze un nivel de control echivalent cu cel stabilit prin prezentul regulament.
Articolul 39
Dispoziții speciale privind raportul de control
(1) În cazul în care statele membre efectuează controale la fața locului, în conformitate cu prezentul regulament în cazul inspecțiilor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1082/2003, raportul de control prevăzut la articolul 28 din prezentul regulament este completat de rapoartele prevăzute la articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1082/2003.
(2) În ceea ce privește controalele în abatoare prevăzute la articolul 36 alineatul (1), raportul de control prevăzut la articolul 28 poate consta din indicarea, în contabilitatea abatorului, a animalelor care au fost supuse controalelor.
În ceea ce privește controalele prevăzute la articolul 36 alineatul (2), raportul conține, între altele, numărul de identificare, greutatea carcasei, precum și data sacrificării tuturor animalelor sacrificate și controlate în ziua controlului la fața locului.
(3) În ceea ce privește controalele prevăzute la articolul 37, raportul de control poate consta pur și simplu dintr-o indicare a animalelor astfel controlate.
(4) În cazul în care controalele la fața locului efectuate în conformitate cu prezentul regulament constată cazuri de nerespectare a dispozițiilor din titlul I din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000, se transmit imediat autorității competente copii ale raportului de control prevăzut la articolul 28 din prezentul regulament, pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2003.
Subsecțiunea IV
Controalele la fața locului referitoare la cererile de ajutor în cadrul primei pentru produse lactate și al plăților suplimentare
Articolul 40
Controalele la fața locului referitoare la cererile de ajutor în cadrul primei pentru produse lactate și al plăților suplimentare
Controalele la fața locului sunt menite să verifice respectarea condițiilor de eligibilitate, în special pe baza contabilității și a altor registre ale agricultorului.
CAPITOLUL III
CONTROALELE PRIVIND ECO-CONDIȚIONAREA
Secțiunea I
Dispoziții comune
Articolul 41
Principii generale și definiții
În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele principii generale și definiții:
|
(a) |
Nerespectare „repetată”: nerespectarea aceleiași norme, cerințe sau obligații menționate la articolul 4, în cazul în care aceasta se constată de mai multe ori în cursul unei perioade de trei ani consecutivi, în condițiile în care agricultorul a fost informat despre cazul precedent de nerespectare și a avut posibilitatea, după caz, să ia măsurile necesare pentru a remedia situația; |
|
(b) |
„Amploarea” unui caz de nerespectare este determinată examinând, în special, în cazul în care acesta a avut un efect larg răspândit sau în cazul în care consecințele sale se limitează la exploatația respectivă; |
|
(c) |
„Gravitatea” unui caz de nerespectare depinde în special de importanța consecințelor acestuia, ținând seama de obiectivele cerinței sau ale normei respective; |
|
(d) |
Caracterul „persistent” sau nu al cazului de nerespectare depinde în special de durata pe parcursul căreia care se manifestă efectele acestuia sau de posibilitatea de a pune capăt acestor efecte prin mijloace rezonabile. |
Articolul 42
Autoritatea de control competentă
(1) Organismele specializate în materie de control sunt responsabile de executarea controalelor referitoare la respectarea normelor și a cerințelor menționate.
Agențiile plătitoare sunt responsabile de determinarea, după caz, a reducerilor sau a excluderilor care trebuie aplicate în conformitate cu titlul IV capitolul II din prezentul regulament.
(2) Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), statele membre pot decide să încredințeze organismelor plătitoare executarea controalelor referitoare la totalitatea sau la o parte a cerințelor, normelor, actelor sau a domeniilor de condiționare, în cazul în care statul membru garantează că eficiența acestor controale este cel puțin echivalentă cu cea a controalelor realizate de un organism specializat în domeniul controlului.
Secțiunea II
Controalele administrative
Articolul 43
Controalele administrative
În funcție de natura cerințelor, normelor sau a domeniilor de eco-condiționare în cauză, statele membre pot decide să efectueze controale administrative și, în special, acele controale care sunt prevăzute deja în cadrul sistemelor de control aplicabile respectivelor cerințe, norme, acte sau domenii de eco-condiționare.
Secțiunea III
Controalele la fața locului
Articolul 44
Rata minimă de control
(1) Autoritatea competentă în domeniul controlului efectuează, pentru cerințele sau normele care sunt în responsabilitatea sa, controale care vizează cel puțin 1 % din totalul agricultorilor care au introdus cereri de ajutor în cadrul schemelor de ajutor prevăzute la titlurile III și IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și care sunt în sarcina autorității de control respective.
Legislația aplicabilă actelor și normelor respective prevede deja rate minime de control, acestea se aplică în locul ratei minime menționate la primul paragraf.
(2) În cazul în care controalele la fața locului constată un nivel considerabil de nereguli într-un anumit domeniu al condiționării, numărul controalelor executate în decursul următoarei perioade de control se mărește.
Articolul 45
Selecționarea eșantionului de control
(1) Fără a aduce atingere verificărilor efectuate ca urmare a cazurilor de nerespectare aduse în atenția autorității de control pe orice altă cale, selecționarea exploatațiilor care urmează să fie controlate în conformitate cu articolul 44 se bazează pe o analiză a riscurilor în conformitate cu legislația aplicabilă sau pe o analiză a riscurilor adaptată normelor sau cerințelor în cauză. Această analiză a riscurilor poate fi efectuată fie la nivelul unei exploatații date, fie la nivelul unei categorii de exploatații sau de sectoare geografice sau, în cazul descris în continuare, în alineatul (3) paragraful al doilea litera (b) din prezentul articol, la nivelul întreprinderilor.
(2) Autoritatea de control competentă selecționează, în ceea ce privește normele și cerințele care sunt în responsabilitatea sa, agricultorii care urmează să fie controlați în temeiul articolului 44. Aceasta selecționează în acest scop un eșantion de agricultori din eșantionul de agricultori deja selecționați în temeiul articolelor 26 și 27 și cărora li se aplică normele și cerințele respective.
(3) Prin derogare de la alineatul (2), autoritatea de control competentă poate să selecționeze, în ceea ce privește cerințele sau normele care sunt în responsabilitatea sa, un eșantion de control format din 1 % din totalul agricultorilor care au introdus cereri de ajutor în cadrul schemelor de ajutor prevăzute la titlurile III și IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și care trebuie să respecte cel puțin una dintre normele sau cerințele menționate.
În acest caz:
|
(a) |
în cazul în care autoritatea competentă de control conchide, pe baza analizei riscurilor efectuate la nivelul exploatației, că agricultorii care nu beneficiază de ajutoare directe prezintă un risc mai ridicat decât cei care au depus o cerere de ajutor, aceasta poate să înlocuiască agricultorii care au depus cereri de ajutor cu agricultori care nu beneficiază de ajutoare. În acest caz, numărul total de agricultori controlați trebuie să atingă cu toate acestea rata minimă de control stabilită în primul paragraf și orice înlocuire efectuată în acest fel trebuie să fie justificată în mod corespunzător și însoțită de documente în acest sens; |
|
(b) |
în cazul în care acest procedeu este mai eficient, autoritatea de control competentă poate să efectueze analiza riscurilor la nivelul întreprinderilor, în special al abatoarelor, al comercianților și al furnizorilor și nu la nivelul exploatațiilor agricole. În acest caz, agricultorii controlați în acest fel pot fi incluși în calculul ratei de control prevăzute la articolul 44. |
(4) Autoritatea de control competentă poate decide să combine procedurile descrise la alineatele (2) și (3) în cazul în care astfel este consolidată eficiența sistemului de control.
Articolul 46
Constatarea respectării normelor și cerințelor
(1) După caz, respectarea normelor și a cerințelor se verifică prin mijloacele prevăzute la legislație referitor la normele și cerințele respective.
(2) În celelalte cazuri, în cazul în care este adecvat, verificarea se efectuează în orice alt mod corespunzător definit de autoritatea de control competentă și care este de natură să asigure o precizie cel puțin echivalentă cu cea impusă pentru verificările realizate conform reglementărilor naționale.
(3) După caz, controalele la fața locului pot fi efectuate cu ajutorul tehnicii de teledetecție.
Articolul 47
Elementele controalelor la fața locului
(1) La realizarea controalelor asupra eșantionului menționat la articolul 44, autoritatea de control competentă se asigură că toți agricultorii selecționați în acest scop sunt verificați în ceea ce privește standardele și cerințele care sunt în responsabilitatea sa.
(2) Controalele menționate la alineatul (1) se efectuează în general în cadrul unei singure vizite de control; acestea se referă la normele și cerințele respective, a căror respectare poate fi verificată cu ocazia acestei vizite pentru a constata orice neregulă și, în plus, pentru a repera situațiile care trebuie să facă obiectul unor controale suplimentare.
Articolul 48
Raportul de control
(1) Pentru orice control la fața locului efectuat în temeiul prezentului capitol se întocmește un raport de control redactat de autoritatea de control competentă, indiferent în cazul în care agricultorul respectiv a fost selecționat în acest scop în temeiul articolului 45 sau ca urmare a unei nereguli aduse în atenția autorității de control competente în orice alt mod.
Acest raport se împarte în mai multe părți:
|
(a) |
o secțiune generală care indică în special:
|
|
(b) |
o parte care descrie, separat, controalele efectuate pentru fiecare cerință sau normă în cauză și precizează în special:
|
|
(c) |
o parte de evaluare care prezintă un bilanț al importanței nerespectărilor referitoare la fiecare dintre cerințele și/sau normele respective, pe baza criteriilor de „gravitate”, „amploare”, „persistență” și „repetare”, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cu menționare factorilor care pot determina o scădere sau o majorare a reducerii care trebuie aplicată. În cazul în care dispozițiile referitoare la o normă sau la o cerin ță prevăd o marjă de toleranță în limitele căreia nu trebuie luat în considerare un caz de nerespectare constatat, raportul trebuie să menționeze acest lucru. Aceeași dispoziție se aplică și în cazul în care un stat membru acordă un termen pentru alinierea la o nouă normă menționată la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind ajutorul acordat din Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) pentru dezvoltare rurală și de modificare și abrogare a unor regulamente (18) sau un termen acordat tinerilor agricultori pentru alinierea la normele minime menționate la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 445/2003 al Comisiei din 26 februarie 2002 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului (19). |
(2) Orice caz de nerespectare constatat este adus la cunoștința agricultorului.
(3) Fără a aduce atingere vreunei dispoziții speciale din legislația privind normele și cerințele respective, raportul de control este finalizat în termen de o lună de la data controlului la fața locului. Acest termen se prelungește cu toate acestea la trei luni în cazuri justificate în mod corespunzător, în special când această prelungire este determinată de analizele fizice sau chimice.
În cazul în care autoritatea de control competentă nu este organismul plătitor, raportul se transmite organismului plătitor în termen de o lună de la finalizarea acestuia.
TITLUL IV
BAZA DE CALCUL PENTRU AJUTOARE, REDUCERI ȘI EXCLUDERI
CAPITOLUL I
CONSTATĂRI REFERITOARE LA CRITERIILE DE ELIGIBILITATE
Secțiunea I
Schema de plată unică și alte scheme de plată „pe suprafață”
Articolul 49
Principii generale
(1) În sensul prezentei secțiuni, se disting, după caz, următoarele grupe de culturi:
|
(a) |
suprafețe în sensul punerii în aplicare a schemei de plată unică, care îndeplinesc, după caz, fiecare dintre condițiile care le sunt caracteristice; |
|
(b) |
suprafețele pentru care rata de ajutor este diferită; |
|
(c) |
terenurile retrase din circuitul agricol declarate în cadrul schemelor de ajutor prevăzute la titlul IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și, după caz, terenurile retrase din circuitul agricol pentru care rata de ajutor este diferită; |
|
(d) |
suprafețele furajere declarate în sensul articolului 131 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; |
|
(e) |
suprafețele furajere, altele decât pășunile și suprafețele utilizate pentru producția de culturi arabile în sensul articolului 132 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, declarate în sensul articolului menționat anterior; |
|
(f) |
pășunile, în sensul articolului 132 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, declarate în sensul articolului menționat anterior; |
Prin derogare de la litera (b), media valorilor diferitor drepturi la plată în funcție de suprafața declarată este luată în considerarea în sensul literei (a).
(2) În cazul în care suprafața determinată în sensul schemei de plată unică este mai mică decât suprafața declarată, se aplică următoarele dispoziții pentru determinarea drepturilor la plată care trebuie rambursate rezervei naționale în conformitate cu articolul 45 alineatul (1) și articolul 42 alineatul (8) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003:
|
(a) |
suprafața determinată este luată în considerare începând cu drepturile la plată a căror valoare este cea mai ridicată; |
|
(b) |
drepturile la plată a căror valoare este cea mai ridicată se atribuie în primul rând acestei suprafețe, iar apoi celei care se clasează pe poziția a doua în clasamentul valorilor și așa mai departe. |
În temeiul prezentului alineat, drepturile de retragere a terenurilor din circuitul agricol și celelalte drepturi la plată sunt tratate separat.
(3) În cazul în care aceeași suprafață servește drept bază pentru o cerere de ajutor în cadrul mai multor scheme de ajutor pe suprafață, această suprafață este luată în considerare separat în fiecare dintre aceste scheme.
Articolul 50
Baza de calcul aplicabilă suprafețelor declarate
(1) În cazul cererilor de ajutor în cadrul schemelor de ajutor pe suprafață, cu excepția cererilor pentru cartofii pentru feculă și pentru semințe prevăzute la titlul IV capitolele 6 și, respectiv, 9 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în cazul în care se stabilește că suprafața determinată destinată unei grupe de culturi este mai mare decât suprafața declarată într-o cerere de ajutor, pentru calculul ajutorului se ia în considerare suprafața declarată.
(2) Fără a aduce atingere oricăror reduceri sau excluderi ce trebuie aplicate ca urmare a determinării efective a suprafeței în conformitate cu articolele 51 și 53, în cazul în care există diferențe între drepturile la plată declarate și suprafața declarată, plata unei cereri de ajutor în cadrul schemei de plată unică se calculează luând în considerare baza cea mai mică.
(3) Fără a duce atingere reducerilor și excluderilor ce trebuie aplicate în conformitate cu articolele 51 și 53, în ceea ce privește cererile de ajutor în cadrul schemelor de ajutor „pe suprafață”, cu excepția ajutoarelor pentru cartofii pentru feculă și a celor pentru semințe, prevăzute la titlul IV capitolele 6 și, respectiv, 9 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în cazul în care suprafața declarată într-o cerere unică este mai mare decât suprafața determinată pentru această grupă de culturi, ajutorul se calculează pe baza suprafeței determinate pentru această grupă de culturi.
(4) Fără a aduce atingere reducerilor și excluderilor ce trebuie aplicate în conformitate cu articolele 51 și 53, în ceea ce privește cererile de ajutor din cadrul schemei de plată unică, se aplică următoarele dispoziții privind drepturile de retragere din circuitul agricol, în sensul definiției „suprafeței determinate” prevăzute la articolul 2 punctul 22:
|
(a) |
în cazul în care un agricultor nu declară toată suprafața disponibilă în scopul utilizării drepturilor sale de retragere a terenurilor din circuitul agricol, dar declară, în același timp, o suprafață corespunzătoare în scopul utilizării altor drepturi, se consideră că respectiva suprafață este declarată ca fiind retrasă din circuitul agricol și nedeterminată în cadrul grupei de culturi menționate la articolul 49 alineatul (1) litera (a); |
|
(b) |
în cazul în care se dovedește că suprafețele declarate ca fiind retrase din circuitul agricol nu sunt într-adevăr retrase din circuitul agricol, suprafețele respective se consideră ca fiind nedeterminate. |
(5) În ceea ce privește suprafețele declarate pentru prima specială pentru calitate pentru grâul dur, prevăzută la articolul 72 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, și pentru suplimentul și cererea specială pentru grâul dur prevăzute la articolul 105 din regulamentul menționat anterior, în cazul în care se constată o diferență între cantitatea minimă de semințe certificate stabilită de statul membru și cantitatea utilizată efectiv, suprafața determinată se calculează împărțind cantitatea totală de semințe certificate, pentru care agricultorul a prezentat dovada de utilizare, la cantitatea minimă de semințe certificate pe hectar stabilită de statul membru pentru zona de producție respectivă.
(6) Calculul suprafeței maxime care dă dreptul la plăți agricultorilor care depun cereri de plată pe suprafață pentru culturile arabile, după cum se prevede la titlul IV capitolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, se efectuează pe baza suprafeței determinate a terenurilor retrase din circuitul agricol și proporțional cu fiecare cultură luată în considerare. Cu toate acestea, sumele plătite producătorilor de culturi arabile pentru suprafața determinată a terenurilor retrase din circuitul agricol se reduc la nivelul corespunzător suprafeței care ar fi necesară producerii a 92 tone de cereale, în conformitate cu articolul 107 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
(7) În cazul în care un agricultor nu este în măsură să își respecte angajamentele din cauza unui caz de forță majoră sau a unor circumstanțe exceptionale menționate la articolul 72, acesta are în continuare dreptul la ajutor pentru suprafața eligibilă în momentul producerii cazului de forță majoră sau a circumstanțelor extraordinare.
Articolul 51
Reducerile și excluderile aplicabile în caz de supradeclarare
(1) În ceea ce privește o grupă de culturi, în cazul în care suprafața declarată în cadrul unuia dintre schemele de ajutor pe suprafață, cu excepția ajutoarelor pentru cartofii pentru feculă și pentru semințe prevăzute la articolele 93 și, respectiv, 99 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, este mai mare decât suprafața determinată în conformitate cu articolul 50 alineatele (3), (4) și (5) din prezentul regulament, suma ajutorului se calculează pe baza suprafeței determinate din care se scade dublul diferenței constatate, în cazul în care aceasta depășește 3 % sau două hectare, fără a depăși însă 20 % din suprafața determinată.
În cazul în care diferența constatată este mai mare de 20 % din suprafața determinată, nu se acordă nici un ajutor pe suprafață pentru grupa de culturi în cauză.
(2) În ceea ce privește suprafața totală determinată care face obiectul cererii unice, cu excepția ajutoarelor pentru cartofii pentru feculă și a celor pentru semințe prevăzute la articolele 93 și, respectiv, 99 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în cazul în care suprafața declarată depășește cu mai mult de 30 % suprafața determinată în conformitate cu articolul 50 alineatele (3), (4) și (5) din prezentul regulament, agricultorului i se refuză accesul la schemele de ajutor de care ar fi putut beneficia în conformitate cu articolul 50 alineatele (3), (4) și (5) din prezentul regulament, pentru anul calendaristic în cauză.
În cazul în care diferența este mai mare de 50 %, agricultorul este, de asemenea, penalizat cu o sumă egală cu suma corespunzătoare diferenței dintre suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu articolul 50 alineatele (3), (4) și (5). Suma respectivă se reține din plățile care urmează a fi efectuate în cadrul oricăruia dintre schemele de ajutor prevăzute la titlurile III și IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de care poate beneficia agricultorul pe baza cererilor pe care le depune în cursul unei perioade de trei ani calendaristici de după anul în care a avut loc constatarea. În cazul în care suma respectivă nu poate fi recuperată în întregime din aceste plăți, soldul se anulează.
(3) În sensul prezentului articol, în cazul în care un agricultor care solicită să beneficieze de un ajutor pentru culturile energetice în temeiul articolului 88 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau care declară parcele ca fiind retrase din circuitul agricol în conformitate cu articolul 55 litera (b) sau cu articolul 107 alineatul (3) primul paragraf din regulamentul menționat anterior, nu reușește să furnizeze cantitățile solicitate dintr-o anumită materie primă, se consideră că acesta nu și-a respectat obligațiile în ceea ce privește parcelele consacrate culturilor energetice sau, respectiv, cele retrase din circuitul agricol, pentru o suprafață calculată înmulțind suprafața de teren pe care o cultivă și care este consacrată producției de materii prime cu procentul din această materie primă care nu a fost livrată.
Articolul 52
Reducerile aplicabile cererilor de ajutor pentru cartofii pentru feculă și pentru semințe
(1) În cazul în care se constată că suprafața cultivată efectiv este cu peste 10 % mai mică decât suprafața declarată în vederea plății ajutorului pentru cartofii pentru feculă prevăzută la capitolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, valoarea ajutorului ce urmează a fi plătit se reduce cu dublul diferenței constatate.
(2) În cazul în care se constată că suprafața cultivată efectiv este cu peste 10 % mai mare decât suprafața declarată în vederea plății ajutorului pentru semințe prevăzută la capitolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, valoarea ajutorului care urmează a fi plătit se reduce cu dublul diferenței constatate.
(3) În cazul în care se constată că agricultorul a comis intenționat neregulile menționate la alineatele (1) și (2), se refuză plata sumei totale a ajutorului menționat la alineatele respective.
În acest caz, agricultorul este, de asemenea, penalizat cu o sumă corespunzătoare, care se reține din plățile ce urmează să fie efectuate în cadrul oricăruia dintre schemele de ajutor prevăzute la titlurile III și IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de care poate beneficia agricultorul pe baza cererilor pe care le depune în cursul perioadei de trei ani calendaristici de după anul în care a avut loc constatarea. În cazul în care suma respectivă nu poate fi recuperată în întregime din aceste plăți, soldul se anulează.
Articolul 53
Supradeclararea intenționată
În cazul în care diferențele dintre suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu articolul 50 alineatele (3), (4) litera (b) și (5) provin din nereguli comise intenționat, agricultorului i se refuză accesul la schemele de ajutor de care ar fi putut beneficia în temeiul articolului 50 alineatele (3), (4) litera (b) și (5) pentru anul calendaristic în cauză.
În plus, în cazul în care diferența depășește 20 % din suprafața determinată, agricultorului i se refuză din nou ajutorul la nivelul unei sume egale cu suma corespunzătoare diferenței dintre suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu articolul 50 alineatele (3), (4) litera (b) și (5). Suma respectivă se reține din plățile ce urmează a fi efectuate în cadrul oricăruia dintre schemele de ajutor menționate la titlurile III și IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de care poate beneficia agricultorul pe baza cererilor pe care le depune în cursul unei perioade de trei ani calendaristici de după anul în care a avut loc constatarea. În cazul în care suma respectivă nu poate fi recuperată în întregime din aceste plăți, soldul se anulează.
Articolul 54
Reducerile și excluderile aplicabile cererilor de ajutor pentru semințe
(1) În cazul în care se constată că semințele care fac obiectul unei cereri de ajutor nu au fost comercializate, în sensul articolului 31 litera (b) punctul (iii), în vederea însămânțării de către agricultor, suma ajutorului ce urmează a fi plătit pentru soiurile respective, după aplicarea, după caz, a reducerilor menționate la articolul 52, se reduce cu 50 % în cazul în care cantitatea necomercializată este mai mare sau egală cu 2 %, dar mai mică sau egală cu 5 % din cantitatea la care se referă cererea de ajutor. În cazul în care cantitatea necomercializată este mai mare cu 5 %, nu se acordă nici un ajutor pentru anul respectiv.
(2) În cazul în care se constată că s-a solicitat ajutor pentru semințe care nu sunt certificate oficial sau nu sunt cultivate în statul membru respectiv în anul calendaristic în care începe anul de comercializare pentru care s-a stabilit ajutorul, nu se acordă nici un ajutor pentru anul respectiv și nici pentru cel următor.
Articolul 55
Calculul suprafețelor furajere pentru acordarea primelor menționate la articolul 131 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003
(1) Articolul 50 alineatele (1) și (3), articolul 51 alineatul (1) și articolul 53 se aplică pentru calculul suprafeței furajere în vederea acordării ajutoarelor prevăzute la articolul 131 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
(2) În cazul în care se constată o diferență mai mare de 50 % între suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu articolul 50 alineatul (3), agricultorului i se refuză ajutorul pentru o suprafață furajeră egală cu diferența dintre suprafața declarată și suprafața determinată în cadrul cererilor de ajutor pe care acesta le depune pe parcursul unei perioade de trei ani calendaristici de după anul în care a avut loc constatarea. În cazul în care suma corespunzătoare suprafeței care trebuie exclusă nu poate fi recuperată în întregime în decursul acestei perioade, soldul se anulează.
(3) Reducerile și excluderile menționate la alineatele (1) și (2) se aplică numai în cazul în care suprafața declarată a determinat sau ar fi putut determina acordarea unui ajutor mai mare.
Articolul 56
Calculul suprafeței furajere în vederea acordării plății pentru extensificare prevăzute la articolul 132 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003
(1) Plățile pentru extensificare prevăzute la articolul 132 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 nu pot fi acordate pentru un număr de animale mai mare decât cel pentru care pot fi acordate primele menționate la articolul 131 din regulamentul menționat anterior după punerea în aplicare a dispozițiilor articolului 55 din prezentul regulament.
(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), determinarea suprafeței furajere în cauză se efectuează după cum se prevede în articolul 50.
În cazul în care nu se depășește plafonul factorului de densitate referitor la suprafața determinată, suprafața determinată servește drept bază pentru calculul plății pentru extensificare.
În cazul în care plafonul este depășit, suma totală a ajutorului de care poate beneficia agricultorul ca urmare a cererilor de ajutor depuse în cursul anului calendaristic respectiv în cadrul schemelor de ajutor menționate la articolul 131 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se reduce cu o sumă egală cu 50 % din suma pe care a primit-o sau ar fi primit-o agricultorul în cadrul plăților pentru extensificare.
(3) În cazul în care diferența dintre suprafața declarată și suprafața determinată rezultă din nereguli comise intenționat și atunci când este depășit plafonul factorului de densitate referitor la suprafața determinată, se refuză întregul ajutor menționat la alineatul (2). În acest caz, articolul 53 paragraful al doilea se aplică mutatis mutandis.
Secțiunea II
Primele pe cap de animal
Articolul 57
Baza de calcul
(1) În cazul în care se aplică o limită individuală sau un plafon individual, numărul animalelor indicat în cererile de ajutor se reduce la limita sau la plafonul fixat pentru agricultorul respectiv.
(2) Ajutorul nu poate fi acordat în nici un caz pentru un număr de animale mai mare decât cel indicat în cerere.
(3) Fără a aduce atingere articolelor 59 și 60, în cazul în care numărul animalelor declarate într-o cerere de ajutor este mai mare decât numărul de animale determinat în urma unor controale administrative sau a unor controale la fața locului, suma ajutorului se calculează pe baza numărului de animale determinat.
Cu toate acestea, în cazul în care un agricultor nu a fost în măsură să își respecte obligația de reținere din cauza unui caz de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale menționate la articolul 72, acesta beneficiază în continuare de ajutor pentru numărul de animale eligibile pentru ajutor în momentul producerii cazului de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale.
(4) În cazul în care se constată nereguli în ceea ce privește sistemul de identificare și înregistrare a bovinelor, se aplică următoarele dispoziții:
|
(a) |
un animal din specia bovină care și-a pierdut una din cele două crotalii se consideră ca fiind determinat în cazul în care poate fi identificat în mod clar și individual cu ajutorul altor elemente ale sistemului de identificare și de înregistrare a bovinelor; |
|
(b) |
în cazul în care neregulile constatate vizează înregistrări inexacte din registrul sau din pașaportul animalelor, animalul respectiv se consideră ca fiind nedeterminat numai în cazul în care aceste erori se constată în cadrul a cel puțin două controale efectuate pe parcursul unei perioade de douăzeci și patru de luni. În orice alt caz, animalele respective se consideră ca fiind nedeterminate după prima constatare. |
Articolul 19 se aplică înregistrărilor și notificărilor din sistemul de identificare și înregistrare a bovinelor.
Articolul 58
Înlocuirea
(1) Bovinele prezente în exploatație se consideră determinate numai în cazul în care sunt bovine identificate în cererea de ajutor. Cu toate acestea, vacile de alăptare sau junincile care fac obiectul unei cereri de ajutor în conformitate cu articolul 125 sau cu articolul 129 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, precum și vacile de alăptare care fac obiectul unei cereri de ajutor în conformitate cu articolul 132 alineatul (4) din regulamentul menționat anterior, pot fi înlocuite în cursul perioadei de reținere în limitele prevăzute la aceste articole fără pierderea dreptului la plata ajutorului solicitat.
(2) Înlocuirile efectuate în temeiul alineatului (1) au loc în termen de douăzeci de zile de la evenimentul care a stat la originea înlocuirii și sunt înscrise în registru în următoarele trei zile de după înlocuire. Autoritatea competentă care a primit cererea de ajutor este informată în termen de șapte zile de la înlocuire.
Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru recurge la posibilitățile prevăzute la articolul 16 alineatul (3) paragraful al doilea, acesta poate să dispună, în ceea ce privește plecarea unui animal din exploatație și sosirea unui alt animal în exploatație în termenele prevăzute la primul paragraf, ca notificarea introdusă în baza de date electronică privind bovinele să înlocuiască informațiile care trebuie trimise autorității competente.
(3) În cazul în care un agricultor depune o cerere concomitent pentru oi și pentru capre, iar suma ajutorului acordat este identică pentru ambele specii, o oaie poate fi înlocuită cu o capră și o capră poate fi înlocuită cu o oaie. Oile și caprele care fac obiectul unei cereri de ajutor în temeiul articolului 113 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot fi înlocuite în perioada de reținere, în limitele prevăzute la articolul menționat anterior, fără să determine pierderea dreptului la plata ajutorului solicitat.
(4) Înlocuirile efectuate în conformitate cu alineatul (3) au loc în termen de zece zile de la evenimentul care a stat la originea înlocuirii și sunt înscrise în registru în termen de trei zile de la înlocuire. Autoritatea competentă care a primit cererea de ajutor este informată în termen de cinci zile lucrătoare de la înlocuire.
Articolul 59
Reducerile și excluderile aplicabile bovinelor care fac obiectul cererilor de ajutor
(1) În cazul în care se constată o diferență între numărul de animale declarate și numărul de animale constatate în conformitate cu articolul 57 alineatul (3) într-o cerere depusă în cadrul schemelor de ajutor pentru bovine, suma totală a ajutorului de care poate beneficia agricultorul în cadrul acestor scheme pentru perioada de referință a primelor în cauză se reduce cu un procent ce urmează să fie stabilit în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, în cazul în care neregulile vizează nu mai mult de trei animale.
(2) În cazul în care neregulile se referă la mai mult de trei animale, suma totală a ajutorului de care poate beneficia agricultorul în cadrul schemelor menționate la alineatul (1) pentru perioada primelor în cauză se reduce:
|
(a) |
cu un procent ce urmează să fie stabilit în conformitate cu alineatul (3), în cazul în care acesta nu depășește 10 %; |
|
(b) |
sau cu de două ori procentul care urmează să fie stabilit în conformitate cu alineatul (3), în cazul în care acesta este mai mare de 10 %, dar mai mic sau egal cu 20 %. |
În cazul în care procentul stabilit în conformitate cu alineatul (3) depășește 20 %, ajutorul de care ar fi putut beneficia agricultorul în temeiul articolului 57 alineatul (3) este refuzat, în cadrul schemelor în cauză, pentru perioada de referință a primelor respective.
În cazul în care procentul stabilit în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol depășește 50 %, agricultorului i se refuză, de asemenea, un ajutor egal cu o sumă corespunzătoare diferenței dintre numărul de animale declarat și numărul de animale determinat în conformitate cu articolul 57 alineatul (3). Suma respectivă se reține din plățile de care poate beneficia agricultorul în cadrul schemelor de ajutor pentru bovine pe baza cererilor depuse în cursul unei perioade de trei ani calendaristici de după anul în care a avut loc constatarea. În cazul în care suma respectivă nu poate fi recuperată în întregime din aceste plăți, soldul se anulează.
(3) Pentru calcularea procentului menționat la alineatele (1) și (2), numărul de bovine care au făcut obiectul unei cereri pe parcursul perioadei de referință a primelor respective, în cadrul oricăruia dintre schemele de ajutor pentru bovine, și pentru care s-au constatat nereguli se împarte la numărul total de bovine determinat în cursul perioadei.
(4) În cazul în care diferențele dintre numărul de animale declarat și numărul de animale determinat în conformitate cu articolul 57 alineatul (3) provin din nereguli comise intenționat, agricultorului i se refuză accesul la schema sau la schemele de ajutor pentru bovine de care ar fi putut beneficia în temeiul articolului 57 alineatul (3) în cursul perioadei de referință a primelor în cauză.
În cazul în care diferența calculată în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol depășește 20 %, agricultorul este, de asemenea, penalizat cu o sumă corespunzătoare diferenței dintre numărul de animale declarat și numărul de animale determinat în conformitate cu articolul 57 alineatul (3). Suma respectivă se reține din plățile de care poate beneficia agricultorul în cadrul schemelor de ajutor pentru bovine pe baza cererilor pe care le depune în cursul unei perioade de trei ani calendaristici de după anul în care a avut loc constatarea. În cazul în care suma respectivă nu poate fi recuperată în întregime din aceste plăți, soldul se anulează.
Articolul 60
Reducerile și excluderile aplicabile ovinelor sau caprinelor care fac obiectul unei cereri de ajutor
(1) În cazul în care se constată o diferență, după cum se menționează la articolul 57 alineatul (3), în raport cu cererile depuse în cadrul schemelor de ajutor pentru ovine și caprine, articolul 50 alineatele (2), (3) și (4) se aplică mutatis mutandis începând cu primul animal cu privire la care se constată nereguli.
(2) În cazul în care se constată că un crescător de ovine care comercializează lapte de oaie sau produse pe bază de lapte de oaie nu declară acest lucru în cererea sa de ajutor, suma ajutorului de care acesta poate beneficia se limitează la prima care se plătește crescătorilor de ovine care comercializează lapte de oaie sau produse pe bază de lapte de oaie din care se scade diferența dintre această sumă și suma integrală a primei pe oaie.
(3) În cazul cererilor referitoare la prima suplimentară, în cazul în care se constată că mai puțin de 50 % din suprafața utilizată în scopuri agricole se situează în zonele menționate la articolul 114 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, prima suplimentară nu se plătește, iar prima pe oaie și pe capră se reduce cu o sumă egală cu 50 % din valoarea primei suplimentare.
(4) În cazul în care se constată că mai puțin de 50 % din suprafața exploatației utilizată în scopuri agricole este situată în zonele menționate la anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2550/2001, prima pe capră nu se plătește.
(5) În cazul în care se constată că un crescător care practică transhumanța și care depune o cerere de primă suplimentară nu a și-a scos 90 % din animale la păscut timp de cel puțin 90 de zile într-o zonă menționată la articolul 114 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, prima suplimentară nu se plătește, iar prima pe oaie sau pe capră se reduce cu o sumă egală cu 50 % din prima suplimentară.
(6) În cazul în care se constată că neregulile menționate la alineatele (2), (3), (4) sau (5) sunt intenționate, suma totală a ajutorului menționat la aceste alineate este refuzată.
În acest caz, agricultorul este, de asemenea, penalizat cu o sumă corespunzătoare. Suma respectivă se reține din plățile de care poate beneficia agricultorul în cadrul schemelor de ajutor pentru ovine și caprine pe baza cererilor depuse în cursul unei perioade de trei ani calendaristici de după anul în care a avut loc constatarea.
(7) În cazul în care controalele la fața locului efectuate la agricultorii care cresc atât ovine, cât și caprine care dau dreptul la prime de aceeași valoare constată o diferență în compoziția turmei în ceea ce privește numărul de animale din fiecare specie, animalele sunt considerate ca făcând parte din același grup.
Articolul 61
Circumstanțe naturale
Reducerile și excluderile prevăzute la articolele 59 și 60 nu se aplică în cazurile în care, din cauza efectelor unor circumstanțe naturale asupra turmei, agricultorul nu-și poate respecta angajamentul de a păstra animalele care fac obiectul unei cereri de ajutor pe tot parcursul perioadei de reținere, cu condiția să fi informat în scris autoritatea competentă în acest sens în termen de zece zile lucrătoare după constatarea oricărei reduceri a numărului de animale.
Fără a aduce atingere circumstanțelor concrete care trebuie examinate în fiecare caz în parte, autoritățile competente pot recunoaște, în special, următoarele circumstanțe naturale:
|
(a) |
moartea unui animal ca urmare a unei boli; |
|
(b) |
moartea unui animal ca urmare a unui accident pentru care agricultorul nu poate fi considerat responsabil. |
Articolul 62
Întocmirea unor certificate și declarații false de către abatoare
În ceea ce privește declarațiile sau certificatele întocmite de abatoare pentru plata primei de sacrificare prevăzută la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 2342/1999, în cazul în care se constată că un abator a întocmit un certificat fals sau o declarație falsă din neglijență gravă sau cu intenție, statul membru respectiv aplică sancțiunile naționale corespunzătoare. În cazul în care astfel de nereguli se repetă, abatorul respectiv este privat, timp de un an, de dreptul de a redacta declarații sau certificate pentru plata unei prime.
Articolul 63
Constatările privind plățile suplimentare
În ceea ce privește plățile suplimentare prevăzute la articolul 133 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre aplică reduceri și excluderi echivalente, în substanță, cu cele prevăzute la prezentul titlu.
Secțiunea III
Primele pentru produse lactate și plățile suplimentare
Articolul 64
Primele pentru produse lactate și plățile suplimentare
În ceea ce privește constatările făcute referitor la cererile de ajutor în cadrul primei pentru produse lactate și al plăților suplimentare, articolul 50, articolul 51 alineatul (1) și articolul 53 se aplică în măsura în care prin termenul „suprafață” se înțelege „cantitatea de referință individuală”, iar prin termenul „suprafață determinată” se înțelege „cantitatea de referință individuală determinată”.
În cazul în care, în eventualitatea menționată la articolul 30 din Regulamentul nr. 2237/2003, persoana în cauză nu lansează producția înainte de expirarea termenului prevăzut pentru cerere, cantitatea de referință individuală determinată este considerată ca fiind egală cu zero. În astfel de cazuri, cererea de ajutor depusă de persoana în cauză se respinge. Se reține o sumă egală cu suma corespunzătoare ajutorului refuzat din plățile care urmează să fie efectuate în cadrul oricăruia dintre schemele de ajutor prevăzute la titlurile III și IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de care poate beneficia solicitantul pe baza cererilor pe care le depune în cursul anului calendaristic următor celui în care a avut loc constatarea.
CAPITOLUL II
CONSTATĂRI PRIVIND ECO-CONDIȚIONAREA
Articolul 65
Principii generale și definiții
(1) În sensul prezentului capitol se aplică dispozițiile articolului 41.
(2) În sensul aplicării articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, o acțiune sau o omisiune este direct imputabilă agricultorului în cauză, care se află la originea cazului de nerespectare și care, în momentul constatării respectivului caz, era responsabil pentru exploatația agricolă, suprafața, unitatea de producție sau animalul în cauză. În cazul în care exploatația agricolă, suprafața, unitatea de producție sau animalul în cauză au fost transferate unui alt agricultor după începutul situației de nerespectare, al doilea agricultor este de asemenea considerat responsabil pentru situația de nerespectare în cazul în care, deși se poate considera în mod rezonabil că a depistat situația și a avut posibilitatea de a o remedia, nu a luat măsurile necesare în acest sens.
(3) În cazul în care există mai multe organisme plătitoare care răspund de gestionarea diverselor scheme de plăți directe de tipul celor descrise la articolul 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre iau măsurile adecvate pentru a garanta buna aplicare a dispozițiilor din prezentul capitol, în special a ratei de reducere unice pentru toate plățile directe pentru care agricultorul a introdus o cerere.
(4) Se consideră drept „constatate” cazurile de nerespectare stabilite în urma oricărui control efectuat în conformitate cu prezentul regulament sau aduse la cunoștința autorității de control competente în orice alt mod.
Articolul 66
Reduceri aplicabile în caz de neglijență
(1) Fără a aduce atingere articolului 71, în cazul în care un caz de nerespectare constatat se datorează neglijenței agricultorului, trebuie aplicată o reducere a cuantumului total al plăților directe definite la articolul 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, încasate deja sau care urmează să fie încasate de agricultor în baza cererilor pe care le-a introdus sau pe care urmează să le introducă în cursul anului calendaristic în care s-a făcut constatarea. În general, reducerea în cauză se ridică la 3 % din cuantumul total.
Cu toate acestea, pe baza rezultatelor evaluării furnizate de autoritatea de control competentă în raportul de control în conformitate cu articolul 48 alineatul (1) litera (c), organismul plătitor poate decide să reducă sau să majoreze procentajul la 1 %, respectiv 5 % din cuantumul total sau, în cazurile menționate la articolul 48 alineatul (1) litera (c) paragraful al doilea, să nu impună nici o reducere.
(2) În cazul în care s-au constatat mai multe cazuri de nerespectare cu privire la diverse acte sau norme care aparțin aceluiași domeniu de condiționare, pentru calculul reducerii conform alineatului (1) respectivele cazuri trebuie privite ca un singur caz de nerespectare.
(3) În cazul în care s-au constatat mai multe cazuri de nerespectare aparținând unor domenii diverse de condiționare, procedura de determinare a reducerii prezentată la alineatul (1) se aplică individual fiecărui caz de nerespectare. Procentele de reducere care rezultă din calcul trebuie însumate. Cu toate acestea, reducerea maximă nu poate depăși 5 % din cuantumul total menționat la alineatul (1).
(4) Fără a aduce atingere cazurilor de nerespectare deliberată în sensul articolului 67, în cazul în care s-au constatat cazuri de nerespectare repetată trebuie, cu ocazia primei repetări, să se tripleze procentul stabilit conform alineatului (1) pentru primul caz de nerespectare. În acest scop și în cazul în care procentul a fost determinat în conformitate cu alineatul (2), organismul plătitor stabilește procentul care ar fi trebuit aplicat pentru primul caz de nerespectare a cerinței sau a normei în cauză.
Pentru fiecare repetare ulterioară, se înmulțește de fiecare dată cu trei rezultatul reducerii calculate pentru repetarea precedentă. Cu toate acestea, reducerea maximă nu poate să depășească 15 % din cuantumul total menționat la alineatul (1).
După atingerea procentului maxim de 15 %, autoritatea competentă informează agricultorul în cauză că, în eventualitatea unei noi constatări a aceleiași nerespectări, se va considera că a acționat în mod deliberat în sensul articolului 67. În cazul în care ulterior se constată un nou caz de nerespectare, procentul de reducere care trebuie aplicat se calculează prin înmulțirea cu trei a rezultatului înmulțirii care a precedat, după caz, aplicarea limitei de 15 % prevăzute la paragraful al doilea ultima teză.
Articolul 67
Reduceri și excluderi aplicabile în caz de nerespectare deliberată
(1) Fără a aduce atingere articolului 71, în cazul în care un caz de nerespectare constatat se datorează unei acțiuni deliberate a agricultorului, reducerea care trebuie aplicată asupra cuantumului total prevăzut la articolul 66 alineatul (1) primul paragraf se stabilește, în general, la un procent de 20 % din cuantumul total respectiv.
Cu toate acestea, pe baza rezultatelor evaluării prezentate de autoritatea de control competentă în raportul de control, în conformitate cu articolul 48 alineatul (1) litera (c), organismul plătitor poate decide să reducă procentul în cauză până la 15 % sau, după caz, să îl mărească până la 100 % din cuantumul total respectiv.
(2) În cazul în care un anumit caz de nerespectare intenționată se referă la o schemă de ajutor anume, agricultorul este exclus din schema respectivă pe durata anului calendaristic în cauză.
În cazurile extreme în ceea ce privește amploarea, gravitatea sau persistența sau în cazul în care s-a constatat o repetare a situației de nerespectare deliberată, agricultorul este, în plus, exclus din respectiva schemă de sprijin și pe durata anului calendaristic următor.
CAPITOLUL III
DISPOZIȚII COMUNE
Articolul 68
Excepții de la aplicarea reducerilor și a excluderilor
(1) Reducerile și excluderile prevăzute la capitolul I nu se aplică în cazul în care agricultorul a prezentat date faptice corecte sau atunci când poate demonstra prin orice alt mijloc că nu este vinovat.
(2) Reducerile și excluderile prevăzute la capitolul I nu se aplică în ceea ce privește părțile din cererea de ajutor despre care agricultorul a semnalat în scris autorității competente că sunt incorecte sau că au devenit incorecte după depunerea cererii, cu condiția ca agricultorul să nu fi fost informat cu privire la intenția autorității competente de a efectua un control la fața locului și să nu fi fost informat de către autoritatea competentă în legătură cu neregulile constatate în cererea sa.
Pe baza informațiilor furnizate de agricultor în formula descrisă la alineatul (1), cererea de ajutor este rectificată astfel încât să reflecte situația reală.
Articolul 69
Modificări și completări aduse intrărilor din baza de date electronică pentru bovine
Pentru bovinele care fac obiectul cererilor de ajutor, articolul 68 se aplică de la depunerea cererii în caz de erori sau de omisiuni care afectează intrările din baza de date electronică pentru bovine.
Bovinele care nu fac obiectul unei cereri de ajutor sunt supuse acelorași dispoziții în ceea ce privește reducerile și excluderile care trebuie aplicate în temeiul capitolului II din prezentul titlu.
TITLUL V
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 70
Plăți minime
Statele membre pot decide să nu acorde un ajutor în cazul în care valoarea pe cerere este mai mică sau egală cu 100 EUR.
Articolul 71
Cumularea reducerilor
(1) În cazul în care un caz de nerespectare constituie în același timp și o neregulă și, în consecință, ar trebui aplicate reduceri sau excluderi atât în conformitate cu capitolul I, cât și cu capitolul II din titlul IV:
|
(a) |
reducerile sau excluderile prevăzute la titlul IV capitolul I se aplică în cadrul schemelor de ajutor în cauză; |
|
(b) |
reducerile și excluderile prevăzute la titlul IV capitolul II se aplică cuantumului total al ajutoarelor ce trebuie acordate în cadrul schemei de plată unică și în cadrul tuturor schemelor de ajutor ce nu fac obiectul reducerilor sau al excluderilor prevăzute la litera (a). |
(2) În cazurile relevante și după aplicarea alineatului (1), în cazul în care trebuie aplicate mai multe reduceri din motive de modulare, de nerespectare sau de neregulă, autoritatea competentă calculează reducerile după cum urmează:
|
(a) |
în primul rând, trebuie aplicate reducerile prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; |
|
(b) |
în al doilea rând, la cuantumul ajutorului pe care agricultorul ar avea dreptul să îl primească în urma primei reduceri trebuie aplicate reducerile prevăzute la titlul IV capitolul I din prezentul regulament; |
|
(c) |
în al treilea rând, cuantumul rezultat trebuie folosit ca bază de calcul pentru eventualele reduceri ce trebuie aplicate în caz de depunere cu întârziere a cererii, în conformitate cu articolul 21 din prezentul regulament; |
|
(d) |
în al patrulea rând, la valoarea rezultată se aplică, după caz, reducerile prevăzute la titlul IV capitolul II din prezentul regulament. |
(3) Sub rezerva articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 2988/95 al Consiliului (20), reducerile și excluderile prevăzute la prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere eventualelor sancțiuni suplimentare aplicabile în temeiul altor dispoziții din legislația comunitară sau din legislațiile interne.
Articolul 72
Forță majoră și circumstanțe excepționale
Cazurile de forță majoră sau circumstanțele excepționale în sensul articolului 40 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și dovezile aferente furnizate autorității competente și pe care aceasta le consideră satisfăcătoare trebuie să-i fie notificate în scris în termen de zece zile lucrătoare de la data la care agricultorul este în măsură să trimită respectiva notificare.
Articolul 73
Recuperarea sumelor necuvenite
(1) În cazul în care a primit plăți necuvenite, agricultorul în cauză are obligația de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate în conformitate cu dispozițiile alineatului (3).
(2) Cu toate acestea, statele membre pot decide să recupereze sumele necuvenite prin deducere din avansurile sau plățile efectuate către agricultor în cadrul schemelor de ajutor prevăzute la titlurile III și IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 după data deciziei de recuperare. Prezenta dispoziție nu îl împiedică însă pe agricultor să returneze sumele datorate fără a mai aștepta deducerea.
(3) Dobânzile se calculează pentru perioada dintre data la care agricultorului i se comunică obligația de rambursare și data respectivei rambursări sau deduceri a sumelor datorate.
Rata dobânzii care trebuie aplicată se calculează în conformitate cu legislația internă, dar nu poate fi mai mică decât cea prevăzută de dispozițiile interne pentru cazurile de recuperare a sumelor necuvenite.
(4) Obligația de rambursare prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când, în mod normal, eroarea nu ar fi putut fi depistată de agricultor.
Cu toate acestea, în cazul în care eroarea este legată de date faptice pertinente pentru calculul ajutorului în cauză, primul paragraf se aplică numai în situațiile în care decizia de rambursare nu a fost comunicată în termen de 12 luni după efectuarea plății.
(5) Obligația de rambursare prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în cazul în care între data la care a fost plătit ajutorul și data la care beneficiarul a primit prima notificare asupra caracterului necuvenit al plății a trecut o perioadă mai mare de 10 ani.
Cu toate acestea, perioada prevăzută la primul paragraf este limitată la patru ani în cazul în care beneficiarul a acționat cu bună credință.
(6) Sumele care trebuie recuperate în urma aplicării reducerilor și a excluderilor prevăzute la articolul 21 și în titlul IV sunt supuse, în toate cazurile, unui termen de prescripție de patru ani.
(7) Alineatele (4) și (5) nu se aplică în cazul avansurilor.
(8) Statele membre pot renunța la solicitarea rambursării sumelor mai mici sau egale cu 100 EUR, sumă calculată fără dobânzi, pe agricultor și pe perioada de referință a primei, cu condiția ca posibilitatea respectivă să fie prevăzută în legislația lor internă pentru cazurile similare.
În cazul în care sumele provenite din dobânzi trebuie recuperate separat față de sumele necuvenite, statele membre pot decide, în aceleași condiții, să nu recupereze dobânzile mai mici sau egale cu 50 EUR.
Articolul 74
Transfer de exploatație
(1) În sensul prezentului articol, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:
|
(a) |
„transfer de exploatații” este o operațiune de vânzare sau de închiriere, sau orice alt tip de tranzacție similară care are drept obiect unitățile de producție în cauză; |
|
(b) |
„cedent” este agricultorul a cărui exploatație este transferată unui alt agricultor; |
|
(c) |
„cesionar” este agricultorul căruia i se transferă exploatația. |
(2) În cazul în care o exploatație este transferată integral de la un agricultor la altul după depunerea unei cereri de ajutor și înainte să fi fost îndeplinite toate condițiile de acordare a ajutorului, cedentului nu i se acordă nici un ajutor pentru exploatația transferată.
(3) Ajutorul solicitat de cedent se acordă cesionarului cu respectarea următoarelor condiții:
|
(a) |
la sfârșitul unei perioade care urmează să fie stabilită de statele membre, cesionarul informează autoritatea competentă în legătură cu transferul și solicită plata ajutorului; |
|
(b) |
cesionarul furnizează toate documentele solicitate de autoritatea competentă; |
|
(c) |
sunt îndeplinite toate cerințele legate de acordarea ajutorului în ceea ce privește exploatația transferată. |
(4) După momentul în care cesionarul a informat autoritatea competentă și a solicitat plata ajutorului în conformitate cu alineatul (3) litera (a):
|
(a) |
toate drepturile și obligațiile cedentului care decurg din raportul juridic dintre cedent și autoritatea competentă generat de cererea de ajutor sunt atribuite cesionarului; |
|
(b) |
toate acțiunile necesare pentru acordarea ajutorului și toate declarațiile date de cedent înainte de transfer sunt atribuite cesionarului în contextul aplicării regulilor comunitare corespunzătoare; |
|
(c) |
exploatația transferată este considerată, după caz, o exploatație separată pe durata anului de comercializare sau a perioadei de referință pentru prima în cauză. |
(5) În cazul în care se depune o cerere de ajutor după ce au fost întreprinse acțiunile necesare pentru acordarea ajutorului și atunci când o exploatație este transferată integral de la un agricultor altuia după inițierea acțiunilor respective, însă înainte să fi fost îndeplinite toate condițiile de acordare a ajutorului, acesta poate fi acordat cesionarului atâta timp cât se respectă condițiile prevăzute la alineatul (3) literele (a) și (b). În acest caz se aplică alineatul (4) litera (b).
(6) După caz, statul membru poate decide să acorde ajutorul cedentului. În acest caz:
|
(a) |
cesionarul nu primește nici un ajutor; |
|
(b) |
statul membru se asigură că dispozițiile alineatelor (2)-(5) se aplică mutatis mutandis. |
(7) În cazul în care o anumită exploatație este transferată integral de la un agricultor la altul în cursul perioadei prevăzute la articolul 44 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cesionarul este autorizat să utilizeze parcelele în cauză pentru a depune o cerere de ajutor în cadrul schemei de plată unică.
Articolul 75
Măsuri suplimentare și asistență reciprocă între statele membre
(1) Statele membre iau toate măsurile suplimentare care se impun pentru buna aplicare a sistemului integrat și își acordă reciproc asistență în vederea efectuării controalelor prevăzute de prezentul regulament. În această privință, în cazul în care în prezentul regulament nu sunt prevăzute reduceri sau excluderi pertinente, statele membre pot aplica sancțiunile naționale adecvate împotriva producătorilor sau altor unități din lanțul comercial, cum sunt abatoarele sau asociațiile implicate în procedura de acordare a ajutoarelor, pentru a garanta respectarea unor cerințe de control cum sunt, de pildă, ținerea unui registru genealogic corect al exploatației sau obligația de a transmite notificări.
(2) Statele membre își acordă asistență reciprocă pentru a asigura eficacitatea controalelor și pentru a permite verificarea autenticității documentelor prezentate și/sau exactitatea datelor transmise reciproc.
Articolul 76
Notificări
(1) Statele membre comunică Comisiei, cel târziu la data de 31 martie a fiecărui an pentru plata unică și pentru celelalte scheme de ajutor pe suprafață și până la data de 31 august a fiecărui an pentru ajutoarele pe cap de animal, un raport privind anul calendaristic precedent în care să includă în special informații despre:
|
(a) |
punerea în aplicare a sistemului integrat, inclusiv și în special opțiunile reținute pentru controlarea respectării regulilor de eco-condiționare, precum și despre organismele competente responsabile pentru controlul regulilor și al criteriilor de eco-condiționare; |
|
(b) |
numărul de cereri, precum și suprafața totală și numărul total de animale, defalcate pe scheme de ajutor; |
|
(c) |
numărul de cereri, precum și suprafața totală și numărul total de animale care au făcut obiectul controalelor; |
|
(d) |
rezultatul controalelor efectuate, cu indicarea reducerilor și a excluderilor aplicate în conformitate cu titlul IV. |
Atunci când comunică Comisiei informațiile prevăzute la primul paragraf în ceea ce privește primele pentru animale, statele membre indică numărul total de beneficiari care au primit ajutoare în cadrul schemelor care intră în sfera sistemului integrat.
(2) În plus, statele membre comunică Comisiei, cel târziu la data de 31 octombrie a fiecărui an, o informare privind raportul dintre suprafața terenurilor utilizate ca pășuni permanente și suprafața agricolă totală menționată la articolul 3 alineatul (1). Cel târziu la 31 octombrie 2005, statele membre comunică, de asemenea, Comisiei, o informare privind raportul valabil pentru exercițiul financiar 2003 menționat la articolul 3 alineatul (2).
(3) În situații excepționale justificate în mod corespunzător și cu acordul Comisiei, statele membre pot prevedea derogări de la termenele prevăzute la alineatele (1) și (2).
(4) Baza de date electronică instituită în cadrul sistemului integrat este utilizată ca suport pentru informațiile specificate în normele sectoriale, pe care statele membre sunt obligate să le comunice Comisiei.
PARTEA III
MODULARE
Articolul 77
Baza de calcul a reducerii
Valoarea reducerii prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se calculează pe baza cuantumurilor plăților directe la care au dreptul agricultorii înainte de aplicarea oricărei reduceri sau excluderi în temeiul prezentului regulament sau, în cazul schemelor de ajutor prevăzute la anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și care nu intră în domeniul de aplicare al titlurilor III și IV din prezentul regulament, în conformitate cu legislația relevantă.
Articolul 78
Cheia de repartizare
Cheia de repartizare a sumelor restante prevăzute la articolul 10 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se calculează pe baza importanței relative a statelor membre în ceea ce privește suprafața și ocuparea forței de muncă în agricultură, ponderate cu 65 % și respectiv cu 35 %.
Partea deținută de fiecare stat membru în termeni de suprafață și de ocupare a forței de muncă în agricultură este rectificată în funcție de produsul său intern brut (PIB) pe cap de locuitor, exprimat ca punctaj reprezentând puterea de cumpărare, calculul făcându-se pe baza unei treimi din diferența față de media înregistrată de statele membre cărora li se aplică modularea.
În acest sens, se utilizează datele esențiale expuse în continuare, bazate pe cifrele publicate de Eurostat în 2003:
|
(a) |
pentru suprafețele agricole: ancheta privind structura exploatațiilor agricole în 2000, realizată în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 571/88 (21); |
|
(b) |
pentru ocuparea forței de muncă în agricultură: cifrele privind locurile de muncă din domeniul agricultură, vânătoare și pescuit, publicate în ediția 2001 a seriei anuale de anchete privind forța de muncă, realizată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 577/98 (22); |
|
(c) |
pentru produsul intern brut pe cap de locuitor, exprimat ca putere de cumpărare: media pe trei ani calculată pentru perioada 1999-2001 pe baza datelor naționale. |
Articolul 79
Valoarea suplimentară a ajutorului
(1) Pentru a stabili dacă a fost atins pragul de 5 000 EUR prevăzut la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, se ia în calcul valoarea totală a plăților directe care ar fi fost acordate înainte de aplicarea oricărei reduceri în temeiul prezentului regulament sau, în cazul schemelor de ajutor prevăzute la anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 care nu intră în domeniul de aplicare al titlurilor III și IV din prezentul regulament, în temeiul legislației specifice aplicabile.
Cu toate acestea, nu se virează nici o sumă suplimentară din ajutor agricultorilor excluși de la acordarea plăților directe în urma unor nereguli sau a unor cazuri de nerespectare.
(2) Statele membre comunică Comisiei, cel târziu la 31 octombrie, cuantumul suplimentar total al ajutorului acordat pentru anul precedent.
PARTEA IV
DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
Articolul 80
Abrogare
(1) Regulamentul (CE) nr. 2419/2001 se abrogă. Cu toate acestea, acesta se aplică cererilor de ajutor referitoare la anii de comercializare sau la perioadele de referință pentru primele care încep înainte de 1 ianuarie 2005.
În cazurile în care reducerile aplicabile prin rețineri în conformitate cu articolul 32 alineatul (2) paragraful al doilea, articolul 33 paragraful al doilea, articolul 34 alineatul (2), articolul 35 alineatul (3) ultima teză, articolul 38 alineatul (2) paragraful al treilea, articolul 38 alineatul (4) paragraful al doilea și articolul 40 alineatele (1) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 2419/2001 nu au fost recuperate integral înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, sumele care rămân de recuperat se rețin din plățile efectuate în cadrul oricărei scheme de ajutor în temeiul prezentului regulament, cu condiția ca termenele pentru recuperarea sumelor stabilite în dispozițiile menționate anterior să nu fi expirat.
(2) Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 2419/2001 se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.
Articolul 81
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicarii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică cererilor de ajutor introduse pe parcursul anilor de comercializare sau al perioadelor de referință pentru prime care încep de la 1 ianuarie 2005.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 21 aprilie 2004.
Pentru Comisie
Franz FISCHLER
Membru al Comisiei
(1) JO L 270, 21.10.2003, p. 1. Regulament modificat de Regulamentul (CE) nr. 21/2004 (JO L 5, 9.1.2004, p. 8).
(2) JO L 327, 12.12.2001, p. 11. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 118/2004 (JO L 017, 24.1.2004, p. 8).
(3) JO L 204, 11.8.2000, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Actul privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor care stau la baza Uniunii Europene – Anexa II: Lista menționată la articolul 20 din actul de aderare – 6. Agricultură – B. Legislație veterinară și fitosanitară – I. Legislație veterinară (JO L 236, 23.9.2003, p. 381).
(4) JO L 156, 25.6.2003, p. 9.
(5) JO L 160, 26.6.1999, p. 103.
(6) JO L 204, 11.8.2000, p. 1.
(7) JO L 355, 5.12.1992, p. 32.
(9) JO L 281, 4.11.1999, p. 30. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1473/2003 (JO L 211, 21.8.2003, p. 12).
(10) JO L 341, 22.12.2001, p. 105. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2307/2003 (JO L 342, 30.12.2003, p. 11).
(11) JO L 160, 26.6.1999, p. 1.
(12) JO L 215, 30.7.1992, p. 85.
(13) JO L 160, 26.6.1999, p. 80.
(14) JO L 112, 3.5.1994, p. 2.
(15) JO L 193, 20.7.2002, p. 74.
(16) JO L 124, 8.6.1971, p. 1.
(17) JO L 177, 4.8.1972, p. 1.
(18) JO L 160, 26.6.1999, p. 80. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1783/2003 (JO L 270, 21.10.2003, p. 70).
(19) JO L 74, 15.3.2002, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 963/2003 (JO L 138, 5.6.2003, p. 32).
(20) JO L 312, 23.12.1995, p. 1.
(22) JO L 77, 14.3.1998, p. 3.
ANEXA I
METODA COMUNITARĂ DE DETERMINARE CANTITATIVĂ A CONȚINUTULUI DE Δ9-TETRAHIDROCANABINOL AL SOIURILOR DE CÂNEPĂ
1. Sfera și domeniul de aplicare
Metoda este folosită pentru a determina conținutul de Δ9-tetrahidrocanabinol (denumit în continuare „THC”) al soiurilor de cânepă (Cannabis sativa L.). După caz, metoda se aplică urmând procedura A sau procedura B, descrise în continuare.
Metoda se bazează pe determinarea cantitativă prin cromatografie în fază gazoasă (CFG) a conținutului de Δ9-THC după extragerea cu ajutorul unui solvent adecvat.
1.1. Procedura A
Procedura A se utilizează pentru controalele producției prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și în articolul 26 alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament.
1.2. Procedura B
Procedura B se utilizează în cazurile prevăzute la articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și la articolul 33 alineatul (4) din prezentul regulament.
2. Eșantionare
2.1. Procedura de eșantionare
|
(a) |
Procedura A: dintr-o cultură de cânepă de un anumit soi, aflată pe câmp, se prelevează de la fiecare plantă selecționată un eșantion de 30 cm care conține cel puțin o inflorescență femelă. Prelevarea se efectuează în cursul perioadei cuprinse între a douăzecea zi de la începutul înfloririi și a zecea zi de după sfârșitul înfloririi, în timpul zilei, conform unui traseu sistematic care să asigure colectarea unui eșantion reprezentativ pentru parcela în cauză, excluzând marginile acesteia. Statul membru poate autoriza eșantionarea în cursul perioadei cuprinse între începutul înfloririi și a douăzecea zi de la începutul înfloririi, în cazul în care se asigură că, pentru fiecare soi cultivat, se efectuează și alte eșantionări reprezentative, conform regulilor descrise anterior, în cursul perioadei cuprinse între a douăzecea zi de la începutul înfloririi și a zecea zi de după sfârșitul înfloririi. |
|
(b) |
Procedura B: dintr-o cultură de cânepă de un anumit soi, aflată pe câmp, se prelevează treimea superioară de la fiecare plantă selecționată. Prelevarea se efectuează în cursul celor zece zile de după sfârșitul înfloririi, în timpul zilei, conform unui traseu sistematic care să asigure colectarea unui eșantion reprezentativ pentru parcela în cauză, excluzând marginile acesteia. În cazul soiurilor dioice, eșantionarea se efectuează doar asupra plantelor femele. |
2.2. Dimensiunea eșantionului
Procedura A: pentru fiecare parcelă, eșantionul este format din prelevări de la 50 de plante.
Procedura B: pentru fiecare parcelă, eșantionul este format din prelevări de la 200 de plante.
Fiecare eșantion se introduce într-un săculeț de pânză sau de hârtie, fără a fi strivit, apoi este dus la laboratorul de analiză.
Statul membru poate prevedea recoltarea unui al doilea eșantion, în vederea unei eventuale contra-analize, acest al doilea eșantion urmând să fie păstrat fie de producător, fie de organismul responsabil pentru analiză.
2.3. Uscarea și depozitarea eșantionului
Uscarea eșantionului se face cât mai repede posibil și, în orice caz, în interval de 48 de ore, prin orice metodă care implică o temperatură mai mică de 70 °C. Eșantioanele trebuie uscate până când ating o greutate constantă și un indice de umiditate între 8 și 13 %.
Eșantioanele uscate nu trebuie să fie strivite și se păstrează la adăpost de lumină, la o temperatură mai mică de 25 °C.
3. Determinarea conținutului de THC
3.1. Pregătirea eșantionului pentru analiză
Eșantioanele uscate se curăță de tulpini și de semințele mai mari de 2 mm, apoi se macină până se obține un praf semifin (care să treacă printr-o sită cu ochiuri de 1 mm).
Acest praf poate fi păstrat timp de 10 săptămâni, într-un loc uscat și la adăpost de lumină, la o temperatură mai mică de 25 °C.
3.2. Reactivi și soluție de extracție
Reactivi
|
— |
Δ9-tetrahidrocanabinol pur din punct de vedere cromatografic; |
|
— |
Scualan pur din punct de vedere cromatografic, utilizat ca etalon intern. |
Soluție de extracție
|
— |
35 mg de scualan pentru 100 ml de hexan. |
3.3. Extragerea Δ9-THC
Se cântăresc 100 mg din eșantionul pentru analiză sub formă de praf și se introduc într-un tub de centrifugare, apoi se adaugă 5 ml de soluție de extracție care conține martorul intern.
Preparatul se scufundă într-o baie cu ultrasunete timp de 20 de minute. După centrifugare, timp de 5 minute, la 3 000 de rotații/minut, se colectează soluția de THC de la suprafață. Soluția colectată se injectează în cromatograf și se efectuează analiza cantitativă.
3.4. Cromatografia în fază gazoasă
|
(a) |
Instrumente
|
|
(b) |
Intervale de etalonare Cel puțin 3 puncte pentru procedura A și 5 puncte pentru procedura B, inclusiv punctele 0,04 și 0,50 mg/ml de Δ9-THC în soluție de extracție. |
|
(c) |
Condiții experimentale Următoarele condiții sunt enumerate ca exemple pentru coloana prevăzută la litera (a):
|
|
(d) |
Volumul injectat: 1 μl |
4. Rezultate
Rezultatele sunt exprimate cu două zecimale, în grame de Δ9-THC la 100 grame de eșantion de analiză, uscat până când ajunge la o greutate constantă. Se aplică o toleranță de 0,03 g la 100 g.
|
— |
Procedura A: rezultatul corespunde unei determinări pe eșantion de analiză. Cu toate acestea, în cazul în care rezultatul obținut astfel este mai mare decât limita prevăzută la articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, se efectuează o a doua determinare asupra eșantionului de analiză, iar rezultatul care se reține este media celor două determinări. |
|
— |
Procedura B: rezultatul reprezintă media a două determinări efectuate asupra eșantionului de analiză. |
ANEXA II
SOIURI DE CÂNEPĂ DESTINATE PRODUCȚIEI DE FIBRE ELIGIBILE PENTRU PLĂȚI DIRECTE
(a) Soiuri de cânepă destinate producției de fibre
|
|
Carmagnola |
|
|
Beniko |
|
|
Chamaeleon |
|
|
Cs |
|
|
Delta-Ilosa |
|
|
Delta 405 |
|
|
Dioica 88 |
|
|
Epsilon 68 |
|
|
Fedora 17 |
|
|
Felina 32 |
|
|
Ferimon – Férimon |
|
|
Fibranova |
|
|
Fibrimon 24 |
|
|
Futura 75 |
|
|
Juso 14 |
|
|
Red Petiole |
|
|
Santhica 23 |
|
|
Santhica 27 |
|
|
Uso 31 |
(b) Soiuri de cânepă destinate producției de fibre autorizate pentru anul de comercializare 2004/2005
|
|
Bialobrzeskie |
|
|
Cannacomp (1) |
|
|
Fasamo |
|
|
Felina 34 – Félina 34 |
|
|
Fibriko TC |
|
|
Finola |
|
|
Lipko (1) |
|
|
Silesia (2) |
|
|
Tiborszállási (1) |
|
|
UNIKO-B |
(1) Numai în Ungaria.
(2) Numai în Polonia.
ANEXA III
TABEL DE CORESPONDENȚĂ
|
Articolele din Regulamentul (CE) nr. 2419/2001 al Comisiei |
Articolele din prezentul regulament |
|
1 |
— |
|
2 |
2 |
|
3 |
5 |
|
4 alineatul (1) |
6 alineatul (1) |
|
4 alineatul (2) |
14 alineatul (4) |
|
5 |
8 |
|
6 |
— |
|
7 |
— |
|
8 |
15 |
|
9 |
— |
|
10 |
16 |
|
11 |
18 |
|
12 |
19 |
|
13 |
21 |
|
14 |
22 |
|
15 |
23 alineatul (1) |
|
16 |
24 |
|
17 alineatul (1) |
25 alineatul (1) |
|
17 alineatul (2) |
25 alineatul (2) |
|
17 alineatul (3) |
23 alineatul (2) |
|
18 |
26 |
|
19 |
27 |
|
20 |
28 |
|
21 |
29 |
|
22 |
30 |
|
23 |
32 |
|
24 |
34 |
|
25 |
35 |
|
26 |
36 |
|
27 |
37 |
|
28 |
38 |
|
29 |
39 |
|
30 |
49 |
|
31 alineatul (1) |
50 alineatul (1) |
|
31 alineatul (2) |
50 alineatul (3) |
|
31 alineatul (3) |
50 alineatul (6) |
|
31 alineatul (4) |
50 alineatul (7) |
|
32 |
51 |
|
33 |
53 |
|
34 |
55 |
|
35 |
56 |
|
36 |
57 |
|
37 |
58 |
|
38 |
59 |
|
39 |
— |
|
40 |
60 |
|
41 |
61 |
|
42 |
62 |
|
43 |
63 |
|
44 |
68 |
|
45 |
69 |
|
46 |
70 |
|
47 |
71 |
|
48 |
72 |
|
49 |
73 |
|
50 |
74 |
|
51 |
75 |
|
52 |
76 |
|
53 |
— |
|
54 |
— |
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
251 |
32004D0379
|
L 144/1 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMISIEI
din 26 aprilie 2004
de modificare a Deciziei 2001/471/CE privind controalele bacteriologice efectuate în anumite unități producătoare de carne
[notificată cu numărul C(2004) 1519]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2004/379/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 64/433/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea cărnii proaspete (1), în special articolul 10 alineatul (2),
întrucât:
|
(1) |
În conformitate cu Decizia 2001/471/CE (2), administratorii unităților de producție de carne sunt obligați să efectueze un control periodic al igienei generale în ceea ce privește condițiile de producție din unitățile lor. |
|
(2) |
Prezenta decizie stabilește modalitățile privind examenul bacteriologic al carcaselor de bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee. Decizia prevede că rezultatele examenelor bacteriologice trebuie convertite în valori log medii zilnice pentru a putea fi comparate cu limitele impuse de aceasta. |
|
(3) |
Statele membre aplică în prezent două metode diferite de calcul pentru conversia rezultatelor examenelor într-o valoare log medie, ceea ce duce la obținerea unor valori numerice diferite. |
|
(4) |
Punerea în aplicare a examenelor bacteriologice în Uniune trebuie armonizată. În consecință, trebuie să se clarifice metoda de conversie a rezultatelor examenelor bacteriologice aplicate cărnii, stabilită prin Decizia 2001/471/CE. |
|
(5) |
Decizia 2001/471/CE trebuie modificată în consecință. |
|
(6) |
Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Anexa la Decizia 2001/471/CE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.
Articolul 2
Prezenta decizie se aplică de la data de 20 mai 2004.
Articolul 3
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 26 aprilie 2004.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 121, 29.7.1964, p. 2012/64. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 95/23/CE (JO L 243, 11.10.1995, p. 7).
(2) JO L 165, 21.6.2001, p. 48.
ANEXĂ
Partea I din anexa la Decizia 2001/471/CE se modifică după cum urmează:
|
1. |
La capitolul intitulat „Aplicarea criteriilor microbiologice la rezultatele testelor aplicate pe o probă extirpată (tabelul 1)”, prima teză se înlocuiește cu următoarea teză: „Media zilnică a rezultatelor log trebuie alocată uneia dintre următoarele trei categorii pentru verificarea controlului procesului: acceptabil, marginal și inacceptabil.” |
|
2. |
Tabelul 1 se înlocuiește cu următorul text. „Tabelul 1 Media zilnică a valorilor log1 ale rezultatelor marginale și inacceptabile pentru criteriile de performanțe bacteriene aplicabile bovinelor, porcinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor, exprimate (1) în ufc/cm2 pentru probele prelevate prin metoda distructivă.
|
|||||||||||||||||||
(1) Media zilnică a valorilor log se obține calculându-se mai întâi valoarea log (log10) a fiecărui rezultat al examenului și efectuând ulterior media aritmetică a acestor valori log.”
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
253 |
32004D0380
|
L 144/5 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMISIEI
din 26 aprilie 2004
de modificare a Deciziei 97/365/CE în ceea ce privește introducerea unităților din Islanda pe listele provizorii cu unitățile din țările terțe din care statele membre autorizează importurile de produse din carne
[notificată cu numărul C(2004) 1520]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2004/380/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Decizia 95/408/CE a Consiliului din 22 iunie 1995 privind condițiile de întocmire, pentru o perioadă interimară, a listelor provizorii cu unitățile din țările terțe din care statele membre sunt autorizate să importe unele produse de origine animală, produse pescărești sau moluște bivalve vii (1), în special articolul 2 alineatul (4),
întrucât:
|
(1) |
Prin Decizia 97/365/CE a Comisiei (2), s-au întocmit liste provizorii cu unități din țări terțe din care statele membre autorizează importurile de produse preparate din carne de la animale din speciile bovină, porcină, ecvină, ovină și caprină. |
|
(2) |
Islanda a comunicat o listă cu unitățile producătoare de produse din carne, certificate de autoritatea competentă ca fiind conforme cu normele comunitare. |
|
(3) |
Aceste unități trebuie incluse în listele întocmite prin Decizia 97/365/CE. |
|
(4) |
Deoarece încă nu a fost efectuată nici o inspecție la fața locului, importurile provenind din aceste unități nu pot fi eligibile pentru controalele fizice reduse, în conformitate cu articolul 10 din Directiva 97/78/CE a Consiliului (3). |
|
(5) |
Decizia 97/365/CE trebuie modificată în consecință. |
|
(6) |
Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Anexa la Decizia 97/365/CE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.
Articolul 2
Prezenta decizie se aplică de la data de 7 mai 2004.
Articolul 3
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 26 aprilie 2004.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 243, 11.10.1995, p. 17. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
(2) JO L 154, 12.6.1997, p. 41. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.
ANEXĂ
La anexa la Decizia 97/365/CE, se adaugă următorul text, în conformitate cu ordinea alfabetică a codului ISO al țării:
„Pais: IslandiaLand: IslandLand: IslandΧώρα: ΙσλάνδιαCountry: IslandPays: IslandePaese: IslandaLand: IjslandPaís: IslandiaMaa: IslantiLand: Island
|
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
|
22 |
Kaupfelag V-Hunvetninga |
Hvammstangi |
|
6 |
|
23 |
Sölufélag A- Hunvetninga |
Blonduos |
|
6 |
|
31 |
Nordlenska |
Husavik |
|
6 |
|
50 |
Kaupfelag Skagfirdinga |
Saudarkrokur |
|
6” |
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
255 |
32004D0381
|
L 144/8 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMISIEI
din 26 aprilie 2004
de modificare a Deciziei 1999/710/CE în ceea ce privește introducerea unităților din Islanda pe listele provizorii cu unitățile din țările terțe din care statele membre autorizează importurile de carne tocată și de preparate din carne
[notificată cu numărul C(2004) 1521]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2004/381/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Decizia 95/408/CE a Consiliului din 22 iunie 1995 privind condițiile de întocmire, pentru o perioadă interimară, a listelor provizorii cu unitățile din țările terțe din care statele membre sunt autorizate să importe unele produse de origine animală, produse pescărești sau moluște bivalve vii (1), în special articolul 2 alineatul (4),
întrucât:
|
(1) |
Prin Decizia 1999/710/CE a Comisiei (2), s-au întocmit liste provizorii cu unitățile din țări terțe din care statele membre autorizează importurile de carne tocată și de preparate din carne. |
|
(2) |
Islanda a comunicat o listă cu unitățile producătoare de carne tocată și de preparate din carne de ratite, certificate de autoritatea competentă ca fiind conforme cu normele comunitare. |
|
(3) |
Aceste unități trebuie incluse în listele întocmite prin Decizia 1999/710/CE. |
|
(4) |
Deoarece încă nu s-a efectuat nici o inspecție la fața locului, importurile provenind din aceste unități nu pot fi eligibile pentru controalele fizice reduse, în conformitate cu articolul 10 din Directiva 97/78/CE a Consiliului (3). |
|
(5) |
Decizia 1999/710/CE trebuie modificată în consecință. |
|
(6) |
Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Anexa la Decizia 1999/710/CE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.
Articolul 2
Prezenta decizie se aplică de la data de 7 mai 2004.
Articolul 3
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 26 aprilie 2004.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 243, 11.10.1995, p. 17. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
(2) JO L 281, 4.11.1999, p. 82. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor care stau la baza Uniunii Europene (JO L 236, 23.9.2003, p. 381).
ANEXĂ
La anexa la Decizia 99/710/CE se adaugă următorul text, în conformitate cu ordinea alfabetică a codului ISO al țării:
„País: IslandiaLand: IslandLand: IslandΧώρα: IσλάνδιαCountry: IcelandPays: IslandePaese: IslandaLand: IjslandPaís: IslandiaMaa: IslantiLand: Island
|
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
|
22 |
Kaupfelag V-Hunvetninga |
Hvamstangi |
|
MP |
7 |
|
50 |
Kaupfelag Skagfirdinga |
Saudarkrokur |
|
MP |
7” |
|
03/Volumul 56 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
257 |
22004A0430(04)
|
L 144/67 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
ACORD SUB FORMA UNUI SCHIMB DE SCRISORI
dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite Mexicane privind modificarea anexei I la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite Mexicane privind recunoașterea reciprocă și protecția denumirilor de băuturi spirtoase
Bruxelles, … 2004
Stimate domn,
Am onoarea să mă refer la întâlnirile legate de adaptările tehnice care au avut loc în conformitate cu articolul 18 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite Mexicane privind recunoașterea reciprocă și protecția denumirilor de băuturi spirtoase din 27 mai 1997, care prevede că părțile contractante pot, de comun acord, să modifice acest acord.
După cum știți, extinderea Uniunii Europene va avea loc la 1 mai 2004. În consecință, în acest context, este necesar să se aducă adaptări tehnice anexei I la acordul menționat anterior, pentru a se include recunoașterea și protecția denumirilor pentru băuturile spirtoase ale noilor state membre, în vederea aplicării de către părți, cu efect de la 1 mai 2004.
În consecință, am onoarea de a vă propune ca anexa I la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite Mexicane privind recunoașterea reciprocă și protecția denumirilor de băuturi spirtoase să fie înlocuită de anexa la prezentul document, cu efect de la 1 mai 2004, sub rezerva intrării în vigoare, la aceeași dată, a Tratatului de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei.
V-aș fi recunoscător dacă ați confirma faptul că guvernul dumneavoastră este de acord cu conținutul prezentei scrisori.
Domnule, vă rog să acceptați asigurarea înaltei mele considerații.
În numele Comunității Europene
(Mexico City/Bruxelles, … 2004)
Stimate domn,
Am onoarea de a confirma primirea scrisorii dumneavoastră din (data) având următorul conținut:
„Am onoarea să mă refer la întâlnirile legate de adaptările tehnice care au avut loc în conformitate cu articolul 18 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite Mexicane privind recunoașterea reciprocă și protecția denumirilor de băuturi spirtoase din 27 mai 1997, care prevede că părțile contractante pot, de comun acord, să modifice acest acord.
După cum știți, extinderea Uniunii Europene va avea loc la 1 mai 2004. În consecință, în acest context, este necesar să se aducă adaptări tehnice anexei I la acordul menționat anterior, pentru a se include recunoașterea și protecția denumirilor pentru băuturile spirtoase ale noilor state membre, în vederea aplicării de către părți, cu efect de la 1 mai 2004.
În consecință, am onoarea de a vă propune ca anexa I la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite Mexicane privind recunoașterea reciprocă și protecția denumirilor de băuturi spirtoase să fie înlocuită de anexa la prezentul document, cu efect de la 1 mai 2004, sub rezerva intrării în vigoare, la aceeași dată, a Tratatului de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei.
V-aș fi recunoscător dacă ați confirma faptul că guvernul dumneavoastră este de acord cu conținutul prezentei scrisori.”
Am onoarea de a vă informa că Statele Unite Mexicane sunt de acord cu conținutul scrisorii dumneavoastră.
Domnule, vă rog să acceptați asigurarea înaltei mele considerații.
În numele Statelor Unite Mexicane
„ANEXA I
la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite Mexicane privind recunoașterea și protecția reciprocă a denumirilor de băuturi spirtoase
1. Rom
|
|
Rhum de la Martinique/Rhum de la Martinique traditionnel |
|
|
Rhum de la Guadeloupe/Rhum de la Guadeloupe traditionnel |
|
|
Rhum de la Réunion/Rhum de la Réunion traditionnel |
|
|
Rhum de la Guyane/Rhum de la Guyane traditionnel |
|
|
Ron de Málaga |
|
|
Ron de Granada |
|
|
Rum da Madeira |
2. (a) Whisky
|
|
Scotch Whisky |
|
|
Irish Whisky |
|
|
Whisky Español |
(Aceste denumiri pot fi completate cu mențiunea „malt” sau „grain”)
2. (b) Whiskey
|
|
Irish Whiskey |
|
|
Uisce Beatha Eireannach/lrish Whiskey |
(Aceste denumiri pot fi completate cu mențiunea „Pot Still”)
3. Alcool din cereale
|
|
Eau-de-vie de seigle de marque Nationale Luxembourgeoise |
|
|
Korn |
|
|
Kornbrand |
4. Rachiu de vin
|
|
Eau-de-vie de Cognac |
|
|
Eau-de-vie des Charentes |
|
|
Cognac |
(Denumirea „Cognac” poate fi însoțită de următoarele mențiuni:
|
— |
Fine |
|
— |
Grande Fine Champagne |
|
— |
Grande Champagne |
|
— |
Petite Champagne |
|
— |
Petite Fine Champagne |
|
— |
Fine Champagne |
|
— |
Borderies |
|
— |
Fins Bois |
|
— |
Bons Bois) |
|
|
Fine Bordeaux |
|
|
Armagnac |
|
|
Bas-Armagnac |
|
|
Haut-Armagnac |
|
|
Ténarèse |
|
|
Eau-de-vie de vin de la Marne |
|
|
Eau-de-vie de vin originaire d'Aquitaine |
|
|
Eau-de-vie de vin de Bourgogne |
|
|
Eau-de-vie de vin originaire du Centre-Est |
|
|
Eau-de-vie de vin originaire de Franehe-Comté |
|
|
Eau-de-vie de vin originaire du Bugey |
|
|
Eau-de-vie de vin de Savoie |
|
|
Eau-de-vie de vin originaire des Coteaux de la Loire |
|
|
Eau-de-vie de vin des Côtes-du-Rhône |
|
|
Eau-de-vie de vin originaire de Provence |
|
|
Eau-de-vie de Faugères/Faugères |
|
|
Eau-de-vie de vin originaire du Languedoc |
|
|
Aguardente do Minho |
|
|
Aguardente do Douro |
|
|
Aguardente da Beira Interior |
|
|
Aguardente da Bairrada |
|
|
Aguardente do Oeste |
|
|
Aguardente do Ribatejo |
|
|
Aguardente do Alentejo |
|
|
Aguardente do Algarve |
5. Coniac
|
|
Brandy de Jerez |
|
|
Brandy del Penedés |
|
|
Brandy italiano |
|
|
Brandy Aττικής/Brandy of Attica |
|
|
Brandy Πελλοπονήσου/Brandy of the Peloponnese |
|
|
Brandy Kεντρικής Ελλάδας/Brandy of central Greece |
|
|
Deutseher Weinbrand |
|
|
Wachauer Weinbrand |
|
|
Weinbrand Dürnstein |
|
|
Karpatské brandy špeciál |
6. Marc de struguri
|
|
Eau-de-vie de marc de Champagne sau |
|
|
Marc de Champagne |
|
|
Eau-de-vie de marc originaire d'Aquitaine |
|
|
Eau-de-vie de marc de Bourgogne |
|
|
Eau-de-vie de marc originaire du Centre-Est |
|
|
Eau-de-vie de marc originaire de Franche-Comté |
|
|
Eau-de-vie de marc originaire de Bugey |
|
|
Eau-de-vie de marc originaire de Savoie |
|
|
Marc de Bourgogne |
|
|
Marc de Savoie |
|
|
Marc d'Auvergne |
|
|
Eau-de-vie de marc originaire des Coteaux de la Loire |
|
|
Eau-de-vie de marc des Côtes du Rhône |
|
|
Eau-de-vie de marc originaire de Provence |
|
|
Eau-de-vie de marc originaire du Languedoc |
|
|
Marc d'Alsace Gewürztraminer |
|
|
Marc de Lorraine |
|
|
Bagaceira do Minho |
|
|
Bagaceira do Douro |
|
|
Bagaceira da Beira Interior |
|
|
Bagaceira da Bairrada |
|
|
Bagaceira do Oeste |
|
|
Bagaceira do Ribatejo |
|
|
Bagaceiro do Alentejo |
|
|
Bagaceira do Algarve |
|
|
Orujo gallego |
|
|
Grappa |
|
|
Grappa di Barolo |
|
|
Grappa piemontese/Grappa del Piemonte |
|
|
Grappa lombarda/Grappa di Lombardia |
|
|
Grappa trentina/Grappa del Trentino |
|
|
Grappa friulana/Grappa del Friuli |
|
|
Grappa veneta/Grappa del Veneto |
|
|
Südtiroler Grappa/Grappa dell'Alto Adige |
|
|
Tσιπουδιά Κρήτης/Tsikoudia of Crete |
|
|
Tσίπουρο Mακεδονίας/Tsipouro of Macedonia |
|
|
Tσίπουρο Θεσσαλίας/Tsipouro of Thessaly |
|
|
Tσίπουρο Tυρνάβου/Tsipouro of Tyrnavos |
|
|
Eau-de-vie de marc de marque nationale luxembourgeoise |
|
|
Zivania |
|
|
Pálinka |
7. Rachiu din fructe
|
|
Schwarzwälder Kirschwasser |
|
|
Schwarzwälder Himbeergeist |
|
|
Schwarzwälder Mirabellenwasser |
|
|
Schwarzwälder Williamsbirne |
|
|
Schwarzwälder Zwetschgenwasser |
|
|
Fränkisches Zwetschgenwasser |
|
|
Fränkisches Kirschwasser |
|
|
Fränkischer Obstler |
|
|
Mirabelle de Lorraine |
|
|
Kirsch d'Alsace |
|
|
Quetsch d'Alsace |
|
|
Framboise d'Alsace |
|
|
Mirabelle d'Alsace |
|
|
Kirsch de Fougerolles |
|
|
Südtiroler Williams/Williams dell'Alto Adige |
|
|
Südtiroler Aprikot/Südtiroler |
|
|
Marille/Aprikot dell'Alto Adige/Marille dell'Alto Adige |
|
|
Südtiroler Kirsch/Kirsch dell'Alto Adige |
|
|
Südtiroler Zwetschgeler/Zwetschgeler dell'Alto Adige |
|
|
Südtiroler Obstler/Obstler dell'Alto Adige |
|
|
Südtiroler Gravensteiner/Gravensteiner dell'Alto Adige |
|
|
Südtiroler Golden Delicious/Golden Delicious dell'Alto Adige |
|
|
Williams Friulano/Williams del Friuli |
|
|
Sliwovitz del Veneto |
|
|
Sliwovitz del Friuli-Venezia Giulia |
|
|
Sliwovitz del Trentino-Alto Adige |
|
|
Distillato di mele trentino/Distillato di mele del Trentino |
|
|
Williams trentino/Williams del Trentino |
|
|
Sliwovitz trentino/Sliwovitz del Trentino |
|
|
Aprikot trentino/Aprikot del Trentino |
|
|
Medronheira do Algarve |
|
|
Medronheira do Buçaco |
|
|
Kirsch Friulano/Kirschwasser Friulano |
|
|
Kirsch Trentino/Kirschwasser Trentino |
|
|
Kirsch Veneto/Kirschwasser Veneto |
|
|
Aguardente de pêra da Lousã |
|
|
Eau-de-vie de pommes de marque Nationale Luxembourgeoise |
|
|
Eau-de-vie de poires de marque Nationale Luxembourgeoise |
|
|
Eau-de-vie de kirsch de marque Nationale Lluxembourgeoise |
|
|
Eau-de-vie de quetsch de marque Nationale Luxembourgeoise |
|
|
Eau-de-vie de mirabelle de marque Nationale Luxembourgeoise |
|
|
Eau-de-vie de prunelles de marque Nationale Luxembourgeoise |
|
|
Wachauer Marillenbrand |
|
|
Bošácka Slivovica |
|
|
Szatmári Szilvapálinka |
|
|
Kecskeméti Barackpálinka |
|
|
Békési Szilvapálinka |
|
|
Szabolcsi Almapálinka |
|
|
Slivovice |
|
|
Pálinka |
8. Rachiu de cidru de mere și de pere
|
|
Calvados |
|
|
Calvados du Pays d'Auge |
|
|
Eau-de-vie de cidre de Bretagne |
|
|
Eau-de-vie de poiré de Bretagne |
|
|
Eau-de-vie de cidre de Normandie |
|
|
Eau-de-vie de poiré de Normandie |
|
|
Eau-de-vie de cidre du Maine |
|
|
Aguardiente de sidra de Asturias |
|
|
Eau-de-vie de poiré du Maine |
9. Rachiu de gențiană
|
|
Bayerischcr Gebirgsenzian |
|
|
Südtiroler Enzian/Genzians dell'Alto Adige |
|
|
Genziana trentina/Genziana dei Trentino |
10. Băuturi spirtoase din fructe
|
|
Pacharán |
|
|
Pacharán navarro |
11. Băuturi spirtoase din ienupăr
|
|
Ostfriesischer Korngenever |
|
|
Genièvre Flandres Artois |
|
|
Hasseltse jenever |
|
|
Balegemse jenever |
|
|
Péket de Wallonie |
|
|
Steinhäger |
|
|
Plymouth Gin |
|
|
Gin de Mahón |
|
|
Vilniaus Džinas |
|
|
Spišská Borovička |
|
|
Slovenská Borovička Juniperus |
|
|
Slovenská Borovička |
|
|
Inovecká Borovicčka |
|
|
Liptovská Borovička |
12. Băuturi spirtoase din chimion
|
|
Dansk Akvavit/Dansk Aquavit |
|
|
Svensk Aquavit/Svensk Akvavit/Swedish Aquavit |
13. Băuturi spirtoase din anason
|
|
Anis español |
|
|
Évoca anisada |
|
|
Cazalla |
|
|
Chinchón |
|
|
Ojén |
|
|
Rute |
|
|
Oύξο/Ouzo |
14. Lichior
|
|
Berliner Kümmel |
|
|
Hamburger Kümmel |
|
|
Münchener Kümmel |
|
|
Chiemseer Klosterlikör |
|
|
Bayerischer Kräuterlikör |
|
|
Cassis de Dijon |
|
|
Cassis de Beaufort |
|
|
Irish Cream |
|
|
Pala de Mallorca |
|
|
Ginjinha portuguesa |
|
|
Licor de Singeverga |
|
|
Benediktbeurer Klosterlikör |
|
|
Ettaler Klosterlikör |
|
|
Ratafia de Champagne |
|
|
Ratafia catalana |
|
|
Anis português |
|
|
Finnish berry/Finnish fruit liqueur |
|
|
Grossglockner Alpenbitter |
|
|
Mariazeller Magenlikör |
|
|
Mariazeller Jagasaftl |
|
|
Puchheimer Bitter |
|
|
Puchheimer Schlossgeist |
|
|
Steinfelder Magenbitter |
|
|
Wachauer Marillenlikör |
|
|
Jägertee/Jagertee/Jagatee |
|
|
Allažu Kimelis |
|
|
Čepkeliu |
|
|
Demänovka Bylinný Likér |
|
|
Polish Cherry |
|
|
Karlovarská Hořká |
15. Băuturi spirtoase
|
|
Pommeau de Bretagne |
|
|
Pommeau du Maine |
|
|
Pommeau de Normandie |
|
|
Svensk Punsch/Swedish Punsch |
|
|
Slivovice |
16. Vodcă
|
|
Svensk Vodka/Swedish Vodka |
|
|
Suomalainen Vodka/Finsk Vodka/Vodka of Finland |
|
|
Polska Wódka/Polish Vodka |
|
|
Laugarício Vodka |
|
|
Originali Lietuviška degtiné |
|
|
Wódka zioowa z Niziny Pónocnopodlaskiej aromatyzowana ekstraktem z trawy żubrowej/Herbal Vodka from the North Podlasie Lowland aromatised with an extract of bison grass |
|
|
Latvijas Dzidrais |
|
|
Rigas Degvīns |
|
|
LB Degvīns |
|
|
LB Vodka |
17. Băuturi spirtoase amare
|
|
Rīgas melnais Balzāms/Riga Black Balsam |
|
|
Demänovka bylinná horká“ |
