Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
- |
|
![]() Ediţia în limba română |
03. Agricultură Volumul 050 |
|
03/Volumul 050 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
1 |
/ |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
Notă introductivă
În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.
În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.
Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:
01 |
Probleme generale, financiare și instituționale |
02 |
Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor |
03 |
Agricultură |
04 |
Pescuit |
05 |
Libera circulație a lucrătorilor și politica socială |
06 |
Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii |
07 |
Politica în domeniul transporturilor |
08 |
Politica în domeniul concurenței |
09 |
Impozitare |
10 |
Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor |
11 |
Relații externe |
12 |
Energie |
13 |
Politica industrială și piața internă |
14 |
Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale |
15 |
Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății |
16 |
Știință, informare și cultură |
17 |
Legislația privind întreprinderile |
18 |
Politica externă și de securitate comună |
19 |
Spațiul de libertate, securitate și justiție |
20 |
Europa cetățenilor |
Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.
Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.
În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.
De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.
Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:
(i) |
numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă. În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare; |
(ii) |
numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor. |
Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.
De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:
— |
Legislație („L”), |
— |
Comunicări și informări („C”). |
La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
3 |
32003D0623
L 216/58 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMISIEI
din 19 august 2003
privind dezvoltarea unui sistem informatic veterinar integrat numit Traces
[notificată cu numărul C(2003) 2983]
(2003/623/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în comerțul intracomunitar cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), în special articolul 20 alineatul (3),
având în vedere Decizia 92/438/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 privind informatizarea procedurilor veterinare de import (proiect Shift), de modificare a Directivelor 90/675/CEE, 91/496/CEE și 91/628/CEE și a Deciziei 90/424/CEE și de abrogare a Deciziei 88/192/CEE (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (4), în special articolul 12,
având în vedere Decizia 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind cheltuielile în domeniul veterinar (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003, în special articolul 37 alineatul (2) și articolul 37a alineatul (2),
întrucât:
(1) |
Decizia 91/398/CEE a Comisiei din 19 iulie 1991 privind rețeaua informatizată de legătură între autoritățile veterinare (Animo) (6) definește principiile rețelei de comunicații între unitățile veterinare. |
(2) |
Decizia 92/563/CEE a Comisiei din 19 noiembrie 1992 privind baza de date referitoare la normele comunitare de import, prevăzută de proiectul Shift (7) impune Comisiei să dezvolte baze de date pertinente. |
(3) |
Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice (8) urmărește să asigure securitatea și încrederea în comunicațiile electronice și facilitează utilizarea acestora de către administrațiile naționale și comunitare, între ele, precum și cu cetățenii și agenții economici. |
(4) |
Raportul A5-0405/2002 al Parlamentului European privind combaterea febrei aftoase în Uniunea Europeană în 2001 și măsurile care urmează a fi luate pentru a evita și combate epizootiile în Uniunea Europeană cere Comisiei, la punctul 123, să adopte de îndată dispoziții pentru ameliorarea sistemului actual de supraveghere a transportului de animale în interiorul Uniunii Europene (sistemul „Animo”). |
(5) |
Decizia 2003/24/CE a Comisiei din 30 decembrie 2002 privind dezvoltarea unui sistem informatic integrat (9), prevede ca, într-o a doua etapă, Comisia să elaboreze noul sistem Animo. |
(6) |
Pentru optimizarea funcționalităților și interfețelor utilizatori, statele membre trebuie să se asocieze strâns în vederea elaborării unui sistem informatic veterinar integrat. |
(7) |
Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
În cadrul realizării, prevăzută de Decizia 2003/24/CE, a arhitecturii unice numite Traces, care integrează funcționalitățile sistemelor Animo și Shift, Comisia elaborează noul sistem Animo și îl pune la dispoziția noilor state membre.
Articolul 2
Comisia dispune de 300 000 EUR pentru a permite dezvoltarea noului sistem Animo, menționat la articolul 1.
Articolul 3
Directorul general al direcției generale „Sănătatea și protecția consumatorilor” este autorizat să semneze, în numele Comisiei, contractele necesare aplicării prezentei decizii.
Articolul 4
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 19 august 2003.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 224, 18.8.1990, p. 29.
(2) JO L 315, 19.11.2002, p. 14.
(3) JO L 243, 25.8.1992, p. 27.
(4) JO L 122, 16.5.2003, p. 1.
(5) JO L 224, 18.8.1990, p. 19.
(6) JO L 221, 9.8.1991, p. 30.
(7) JO L 361, 10.12.1992, p. 45.
(8) JO L 13, 19.1.2000, p. 12.
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
5 |
32003R1518
L 217/35 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1518/2003 AL COMISIEI
din 28 august 2003
de stabilire a normelor de aplicare a regimului licențelor de export în sectorul cărnii de porc
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2759/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de porc (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1365/2000 (2), în special articolul 8 alineatul (2), articolul 13 alineatul (12) și articolul 22,
întrucât:
(1) |
Regulamentul (CE) nr. 1370/95 al Comisiei din 16 iunie 1975 de stabilire a normelor de aplicare a regimului licențelor de export în sectorul cărnii de porc (3) a fost modificat în mod substanțial de mai multe ori (4). Din motive de claritate și raționalitate, regulamentul menționat ar trebui codificat. |
(2) |
Regulamentul (CEE) nr. 2759/75 prevede că toate exporturile pentru care se solicită restituiri la export au obligația de a prezenta o licență de export cuprinzând fixarea în avans a restituirii. Astfel, trebuie stabilite norme de aplicare specifice pentru sectorul cărnii de porc, care să includă în special prevederi privitoare la depunerea cererilor și la informațiile pe care trebuie să le conțină cererile și licențele, în plus față de cele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 al Comisiei din 9 iunie 2000 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului licențelor de import și export și de fixare în avans a licențelor pentru produsele agricole (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 325/2003 (6). |
(3) |
Pentru a asigura o gestionare corespunzătoare a sistemului, ar trebui stabilită rata garanției pentru licențele de export, în baza acestui sistem. Având în vedere riscul apariției speculațiilor, inerente sectorului cărnii de porc, ar trebui ca licențele de export să nu fie transferabile și ar trebui prevăzute condiții precise pentru accesul comercianților la acest sistem. |
(4) |
Articolul 13 alineatul (11) din Regulamentul (CEE) nr. 2759/75 prevede că respectarea obligațiilor ce decurg din acordurile încheiate în timpul Rundei Uruguay de negocieri comerciale multilaterale privind volumul de export se asigură pe baza licențelor de export. Prin urmare, ar trebui stabilit un program detaliat pentru prezentarea cererilor și emiterea licențelor . |
(5) |
În plus, decizia privind cererile pentru licențe de export ar trebui comunicată numai după examinarea lor. Această perioadă de examinare ar permite Comisiei să evalueze cantitățile pentru care au fost depuse solicitări, precum și cheltuielile aferente și, dacă este necesar, să ia măsurile specifice cu privire, în special, la cererile nerezolvate încă. Este în interesul comercianților ca cererile pentru licențe să poată fi retrase după ce a fost stabilit coeficientul de acceptare. |
(6) |
În cazul cererilor pentru cantități mai mici sau egale cu 25 tone, licența de export ar trebui emis imediat, în cazul în care acest lucru este solicitat de către comerciant. În acest caz, licența nu face obiectul unei măsuri speciale adoptate de Comisie. |
(7) |
Pentru a se asigura urmărirea precisă a cantităților pentru export ar trebui prevăzută o derogare de la normele privind toleranțele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1291/2000. |
(8) |
Comisia trebuie să dispună de informații precise referitoare la cererile de licențe și la utilizarea licențelor emise pentru a se putea administra acest sistem. În vederea gestionării eficiente, notificările statelor membre către Comisie ar trebui făcute pe baza unui model uniform. |
(9) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cărnii de porc, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Toate exporturile de produse din sectorul cărnii de porc pentru care se solicită restituiri la export fac obiectul prezentării unei licențe de export, cu stabilirea în avans a restituirii.
Articolul 2
(1) Licențele de export sunt valabile 90 de zile de la data emiterii în sensul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) 1291/2000.
(2) Cererile pentru licențele de export și licențele includ, la secțiunea 15, descrierea produsului, iar la secțiunea 16, codul de 12 cifre al produsului din nomenclatorul produselor agricole pentru restituiri la export.
(3) În anexa I sunt descrise categoriile de produse menționate în al doilea paragraf din articolul 14 din Regulamentul (CE) 1291/2000, precum și rata garanției pentru licențele de export.
(4) Solicitările de licențe , precum și licențele includ, în secțiunea 20, cel puțin una dintre următoarele mențiuni:
— |
Reglamento (CE) no […] |
— |
Forordning (EF) nr. […] |
— |
Verordnung (EG) Nr. […] |
— |
Κανονισμός (ΕΚ) αριθ. […] |
— |
Regulation (EC) No […] |
— |
Règlement (CE) no […] |
— |
Regolamento (CE) n. […] |
— |
Verordening (EG) nr. […] |
— |
Regulamento (CE) n.o […] |
— |
Asetus (EY) N:o […] |
— |
Förordning (EG) nr […] |
Articolul 3
(1) Cererile pentru licențe de export pot fi înaintate autorităților competente de luni până vineri în fiecare săptămână.
(2) Solicitanții de licențe de export trebuie să fie persoane fizice sau juridice care, la data depunerii cererii, pot dovedi în mod satisfăcător autorităților competente din statele membre că sunt active în comerț în sectorul cărnii de porc de cel puțin 12 luni. Cu toate acestea, unitățile de vânzare cu amănuntul sau restaurantele care își vând produsele consumatorilor finali nu pot depune astfel de cereri.
(3) Licențele de export se eliberează în ziua de miercuri imediat următoare perioadei menționate la alineatul (1), cu condiția de a nu fi fost adoptate între timp de către Comisie nici una dintre măsurile speciale menționate în paragraful 4.
(4) În cazurile în care cererile pentru licențe de export se referă la cantități și/sau cheltuieli ce depășesc limitele comerciale stabilite sau în cazurile în care există riscul ca acestea să fie depășite, luând în considerare limitele prevăzute la articolul 13 alineatul (11) din Regulamentul (CEE) nr. 2759/75 și/sau cheltuielile corespunzătoare pe perioada în cauză, Comisia poate:
(a) |
stabili un procent unic de acceptare a cantităților solicitate; |
(b) |
refuza cererile pentru care nu au fost acordate încă licențe de export; |
(c) |
suspenda depunerea de cereri pentru licențele de export pe o perioadă de maximum cinci zile lucrătoare. Se poate decide suspendarea și pentru o perioadă mai mare, conform procedurii prevăzute la articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2759/75. În astfel de cazuri, cererile pentru licențe de export depuse în perioada de suspendare nu pot fi acceptate. |
Aceste măsuri pot fi modificate în funcție de categoria de produse și de destinație.
(5) În cazurile în care cantitățile solicitate sunt respinse sau reduse, garanția se eliberează imediat pentru toată cantitatea pentru care cererea nu a fost satisfăcută.
(6) Fără a aduce atingere alineatului (3), în cazul în care se stabilește un procent unic de acceptare mai mic de 80 %, licența se eliberează cel târziu până în cea de a unsprezecea zi lucrătoare de la publicarea acestui procent în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Timp de 10 zile lucrătoare de la publicare, operatorul poate:
(a) |
fie să retragă cererea, caz în care garanția se eliberează imediat; fie |
(b) |
să solicite emiterea imediată a licenței , caz în care autoritatea competentă îl va emite fără întârziere, dar nu mai devreme de data prevăzută în mod normal pentru săptămâna în cauză. |
(7) Prin derogare de la alineatul (3), Comisia poate stabili o altă zi decât miercurea pentru emiterea licențelor de export atunci când această zi nu poate fi respectată.
Articolul 4
(1) La cererea operatorului, solicitările de licențe pentru cantități de până la 25 tone de produse nu fac obiectul măsurilor speciale menționate în articolul 3 alineatul (4), iar licențele pentru care s-au făcut cereri se emit imediat.
În astfel de cazuri, sub rezerva articolului 2 alineatul (1), termenul de valabilitate a licenței este limitat la cinci zile lucrătoare de la data emiterii în sensul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, iar secțiunea 20 din cererile pentru licențe și din certificate conține cel puțin una dintre următoarele mențiuni:
— |
Certificado válido durante cinco días hábiles y no utilizable para la aplicación del artículo 5 del Reglamento (CEE) no 565/80 del Consejo (7) |
— |
Licens, der er gyldig i fem arbejdsdage, og som ikke kan benyttes til at anvende artikel 5 i Rådets forordning (EØF) nr. 565/80 (7) |
— |
Fünf Werktage gültige und für die Anwendung von Artikel 5 der Verordnung (EWG) Nr. 565/80 des Rates (7) nicht verwendbare Lizenz |
— |
Πιστοποιητικό που ισχύει για πέντε εργάσιμες ημέρες και δεν χρησιμοποιείται για την εφαρμογή του άρθρου 5 του κανονισμού (ΕΟΚ) αριθ. 565/80 (7) |
— |
Licence valid for five working days and not useable for application of Article 5 of Council Regulation (EEC) No 565/80 (8) |
— |
Certificat valable cinq jours ouvrables et non utilisable pour l'application de l'article 5 du règlement (CEE) no 565/80 du Conseil (7) |
— |
Titolo valido cinque giorni lavorativi e non utilizzabile ai fini dell'applicazione dell'articolo 5 del regolamento (CEE) n. 565/80 (7) |
— |
Certificaat met een geldigheidsduur van vijf werkdagen en niet te gebruiken voor de toepassing van artikel 5 van Verordening (EEG) nr. 565/80 van de Raad (7) |
— |
Certificado de exportação válido durante cinco dias úteis, não utilizável para a aplicação do artigo 5.o do Regulamento (CEE) n.o 565/80 do Conselho (7) |
— |
Todistus on voimassa viisi arkipäivää eikä sitä voi käyttää sovellettaessa asetuksen (ETY) N:o 565/80 (7) 5 artiklaa |
— |
Licensen är giltig fem arbetsdagar men gäller inte vid tillämpning av artikel 5 i rådets förordning (EEG) nr 565/80 (7) |
(2) Dacă este necesar, Comisia poate suspenda aplicarea prezentului articol.
Articolul 5
Licențele de export nu sunt transferabile.
Articolul 6
(1) Cantitatea exportată în limitele toleranței menționate în articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 nu dă dreptul la plata restituirii.
(2) În secțiunea 22 a licenței, se face cel puțin una dintre următoarele mențiuni:
— |
Restitución válida por […] toneladas (cantidad por la que se expida el certificado) |
— |
Restitutionen omfatter […] t (den mængde, licensen vedrører) |
— |
Erstattung gültig für … Tonnen (Menge, für welche die Lizenz ausgestellt wurde) |
— |
Επιστροφή ισχύουσα για […] τόνους (ποσότητα για την οποία έχει εκδοθεί το πιστοποιητικό) |
— |
Refund valid for … tonnes (quantity for which the licence is issued) |
— |
Restitution valable pour … tonnes (quantité pour laquelle le certificat est délivré) |
— |
Restituzione valida per […] t (quantitativo per il quale il titolo è rilasciato) |
— |
Restitutie geldig voor … ton (hoeveelheid waarvoor het certificaat wordt afgegeven) |
— |
Restituição válida para … toneladas (quantidade relativamente à qual é emitido o certificado) |
— |
Tuki on voimassa […] tonnille (määrä, jolle todistus on myönnetty) |
— |
Ger rätt till exportbidrag för […] ton (den kvantitet för vilken licensen utfärdats) |
Articolul 7
(1) În fiecare vineri începând cu ora 13, statele membre trimit Comisiei prin fax următoarele informații cu privire la perioada precedentă:
(a) |
cererile pentru licențe de export prevăzute la articolul 1 depuse de luni până miercuri în aceeași săptămână, menționând dacă se încadrează în prevederile articolului 4 sau nu; |
(b) |
cantitățile acoperite de licențele de export emise în miercurea anterioară, fără a le include pe cele emise imediat în temeiul articolului 4; |
(c) |
cantitățile care fac obiectul cererilor pentru licențe de export retrase conform articolului 3 alineatul (6) în săptămâna anterioară. |
(2) Notificarea cererilor menționate în alineatul (1) litera (a) precizează:
(a) |
cantitatea exprimată în greutatea produsului pentru fiecare categorie din articolul 2 alineatul (3); |
(b) |
defalcarea pe destinații pentru cantitățile respective pe categorii, în cazul în care rata restituirii variază în funcție de destinație; |
(c) |
rata de restituire aplicabilă; |
(d) |
suma totală a restituirii, stabilită în avans în euro pentru fiecare categorie. |
(3) Statele membre comunică lunar Comisiei cantitatea de licențe de export neutilizate după expirarea perioadei de valabilitate a licențelor de export.
(4) Toate notificările prevăzute la alineatele (1) și (3), inclusiv notificările „zero”, se efectuează conform modelului din anexa II.
Articolul 8
Regulamentul (CE) nr. 1370/95 se abrogă.
Trimiterile la regulamentul abrogat menționat anterior se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corelări din anexa IV.
Articolul 9
Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 28 august 2003.
Pentru Comisie
Președintele
Romano PRODI
(2) JO L 156, 29.6.2000, p. 5.
(3) JO L 133, 17.6.1995, p. 9.
(4) A se vedea anexa III.
(5) JO L 152, 24.6.2000, p. 1.
(6) JO L 47, 21.2.2003, p. 21.
ANEXA I
Codul produsului din nomenclatorul produselor agricole pentru restituiri la export (1) |
Categorie |
Rata garanției (EUR/100 kg) Greutate netă |
0203 11 10 9000 |
1 |
5 |
0203 21 10 9000 |
||
0203 12 11 9100 |
2 |
5 |
0203 12 19 9100 |
||
0203 19 11 9100 |
||
0203 19 13 9100 |
||
0203 19 55 9110 |
||
0203 22 11 9100 |
||
0203 22 19 9100 |
||
0203 29 11 9100 |
||
0203 29 13 9100 |
||
0203 29 55 9110 |
||
0203 19 15 9100 |
3 |
4 |
0203 19 55 9310 |
||
0203 29 15 9100 |
||
0210 11 31 9110 |
4 |
15 |
0210 11 31 9910 |
||
0210 12 19 9100 |
5 |
5 |
0210 19 81 9100 |
6 |
20 |
0210 19 81 9300 |
7 |
15 |
1601 00 91 9120 |
8 |
5 |
1601 00 99 9110 |
9 |
5 |
1602 41 10 9110 |
10 |
10 |
1602 42 10 9110 |
11 |
10 |
1602 41 10 9130 |
12 |
5 |
1602 42 10 9130 |
||
1602 49 19 9130 |
(1) Regulamentul (CEE) nr. 3846/87 al Comisiei secțiunea 6 (JO L 366, 24.12.1987, p. 1).
ANEXA II
ANEXA III
Regulamente anulate și modificări succesive
Regulamentul (CE) nr. 1370/95 al Comisiei |
|
Regulamentul (CE) nr. 2739/95 al Comisiei |
|
Regulamentul (CE) nr. 1122/96 al Comisiei |
|
Regulamentul (CE) nr. 2439/97 al Comisiei |
|
Regulamentul (CE) nr. 540/98 al Comisiei |
|
Regulamentul (CE) nr. 1719/98 al Comisiei |
|
Regulamentul (CE) nr. 2399/1999 al Comisiei |
|
Regulamentul (CE) nr. 1342/2000 al Comisiei |
|
Regulamentul (CE) nr. 2898/2000 al Comisiei |
|
Regulamentul (CE) nr. 505/2002 al Comisiei |
ANEXA IV
TABEL DE CORESPONDENȚĂ
Regulamentul (CE) nr. 1370/95 |
Prezentul regulament |
Articolul 1 |
Articolul 1 |
Articolul 2 |
Articolul 2 |
Articolul 3 alineatele (1), (2) și (3) |
Articolul 3 alineatele (1), (2) și (3) |
Articolul 3 alineatul (4) prima liniuță |
Articolul 3 alineatul (4) litera (a) |
Articolul 3 alineatul (4) a doua liniuță |
Articolul 3 alineatul (4) litera (b) |
Articolul 3 alineatul (4) a treia liniuță |
Articolul 3 alineatul (4) litera (c) |
Articolul 3 alineatul (5) |
Articolul 3 alineatul (5) |
Articolul 3 alineatul (6), prima teză și a doua teză, cuvintele introductive |
Articolul 3 alineatul (6), prima teză și a doua teză, cuvintele introductive |
Articolul 3 alineatul (6) prima liniuță |
Articolul 3 alineatul (6) litera (a) |
Articolul 3 alineatul (6) a doua liniuță |
Articolul 3 alineatul (6) litera (b) |
Articolul 3 alineatul (7) |
Articolul 3 alineatul (7) |
Articolul 4 primul și al doilea paragraf |
Articolul 4 alineatul (1) |
Articolul 4 al treilea paragraf |
Articolul 4 alineatul (2) |
Articolul 5 |
Articolul 5 |
Articolul 6 primul paragraf |
Articolul 6 alineatul (1) |
Articolul 6 al doilea paragraf |
Articolul 6 alineatul (2) |
Articolul 7 alineatul (1) |
Articolul 7 alineatul (1) |
Articolul 7 alineatul (2) prima liniuță |
Articolul 7 alineatul (2) litera (a) |
Articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță |
Articolul 7 alineatul (2) litera (b) |
Articolul 7 alineatul (2) a treia liniuță |
Articolul 7 alineatul (2) litera (c) |
Articolul 7 alineatul (2) a patra liniuță |
Articolul 7 alineatul (2) litera (d) |
Articolul 7 alineatul (3) |
Articolul 7 alineatul (3) |
Articolul 7 alineatul (4) |
Articolul 7 alineatul (4) |
Articolul 8 |
- |
- |
Articolul 8 |
Articolul 9 |
- |
Articolul 10 |
Articolul 9 |
Anexa I |
Anexa I |
Anexa II |
Anexa II |
- |
Anexa III |
- |
Anexa IV |
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
13 |
32003R1786
L 270/114 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1786/2003 AL CONSILIULUI
din 29 septembrie 2003
privind organizarea comună a piețelor în sectorul furajelor uscate
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 36 și articolul 37 alineatul (2) al treilea paragraf,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),
întrucât:
(1) |
Regulamentul (CE) nr. 603/95 al Consiliului din 21 februarie 1995 privind organizarea comună a pieței furajelor uscate (4) a stabilit o organizare comună a acestor piețe, care prevede acordarea a două ajutoare forfetare, unul pentru furaje deshidratate și altul pentru furaje uscate natural prin expunere la soare. |
(2) |
Regulamentul (CE) nr. 603/95 a fost modificat în mod substanțial de mai multe ori. Ca o consecință a modificărilor ulterioare, din motive de claritate, acesta trebuie abrogat și înlocuit. |
(3) |
Cea mai mare parte a producției de furaje din cadrul regimului stabilit în Regulamentul (CE) nr. 603/95 are la bază în principal utilizarea combustibilului fosil pentru deshidratare și, în anumite state membre, utilizarea irigațiilor. Datorită preocupărilor față de efectele asupra mediului, acest regim ar trebui modificat. |
(4) |
Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a schemelor de sprijin pentru agricultori (5). |
(5) |
Pe baza acestor elemente, cele două rate ale ajutorului, stabilite prin Regulamentul (CE) 603/95 ar trebui reduse la o rată unică, aplicabilă atât pentru furajele deshidratate, cât și pentru cele uscate artificial. |
(6) |
Dat fiind că, în statele din sud, producția începe în luna aprilie, anul de comercializare pentru furajele uscate pentru care se acordă sprijin, ar trebui să înceapă la 1 aprilie și să se încheie la 31 martie. |
(7) |
Pentru a garanta neutralitatea bugetară față de furajele uscate, ar trebui să existe un plafon al producției comunitare. În acest scop, ar trebui să se stabilească o cantitate maximă garantată care sa cuprindă atât furajele deshidratate, cât și pe cele uscate natural prin expunere la soare. |
(8) |
Această cantitate ar trebui să fie împărțită între statele membre pe baza cantităților din trecut și recunoscute în sensul Regulamentului (CE) nr. 603/95. |
(9) |
Pentru a garanta respectarea cantității maxime garantate și pentru a descuraja o producție excedentară în cadrul comunității, sprijinul trebuie redus, în cazul în care se depășește această cantitate. Această reducere trebuie să se aplice în fiecare stat membru care a depășit cantitatea maximă națională garantată, proporțional cu excedentul înregistrat. |
(10) |
Suma ajutorului final nu poate fi plătită înainte de a se stabili dacă s-a depășit cantitatea maximă garantată. Un avans pentru sprijin ar trebui să fie, astfel, plătit o dată ce furajul uscat a părăsit întreprinderea de prelucrare. |
(11) |
Pentru a putea beneficia de ajutor, ar trebui stabilite cerințe minime de calitate. |
(12) |
Pentru a încuraja un flux constant al furajelor verzi către întreprinderile prelucrătoare, dreptul de a beneficia de ajutor ar trebui să se facă în anumite cazuri pe baza unui contract între producători și întreprinderile prelucrătoare. |
(13) |
Pentru a promova transparența lanțului de producție și pentru a facilita controalele esențiale, anumite prevederi din contract ar trebui să fie obligatorii. |
(14) |
Pentru a primi ajutorul, este necesar ca întreprinderile prelucrătoare să țină registre ale stocurilor care să conțină informații necesare controlului și să pună la dispoziție orice fel de document justificativ necesar. |
(15) |
În cazurile în care nu există nici un contract între producători și întreprinderile prelucrătoare, acestea din urmă trebuie să pună la dispoziție alte informații care să permită verificarea dreptului de a beneficia de ajutor. |
(16) |
În cazul unui contract specific de prelucrare a furajelor livrate de către producător, este necesar să se asigure că sprijinul este transferat acestuia. |
(17) |
Buna funcționare a unei piețe unice a furajelor uscate ar fi compromisă în cazul acordării de ajutoare de stat. Prin urmare, prevederile tratatului care reglementează ajutorul de stat ar trebui să se aplice produselor care fac parte din această organizare comună a pieței. |
(18) |
În scopul simplificării, comitetul care are responsabilitatea de a asista Comisia trebuie să fie Comitetul de gestionare a cerealelor. |
(19) |
Măsurile necesare pentru aplicarea prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (6). |
(20) |
Piața internă și taxele vamale se pot dovedi, în situații excepționale, inadecvate. În asemenea cazuri, pentru a nu lăsa piața comunitară neprotejată în fața factorilor perturbatori care ar putea apărea, Comunitatea ar trebui să fie capabilă de a lua toate măsurile necesare, fără întârziere. Toate aceste măsuri trebuie să fie în conformitate cu obligațiile internaționale ale Comunității. |
(21) |
Pentru a lua în considerare o posibilă evoluție a producției de furaje uscate, Comisia ar trebui, pe baza unei evaluări a organizării comune a pieței furajelor uscate, să prezinte un raport Consiliului asupra sectorului, abordând în special aspecte legate de dezvoltarea suprafețelor destinate culturilor de leguminoase și alte furaje verzi, producția de furaje uscate și economiile de combustibil fosil realizate. Raportul ar trebui să fie însoțit, dacă este necesar, de propuneri corespunzătoare. |
(22) |
Cheltuielile efectuate de către statele membre în baza obligațiilor rezultate din aplicarea prezentului regulament trebuie să fie suportate de către Comunitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (7). |
(23) |
Schema de plată unică ar trebui să se aplice începând cu 1 aprilie 2005, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII PRELIMINARE
Articolul 1
Se instituie o organizare comună a piețelor în sectorul furajelor uscate, care va acoperi următoarele produse:
Codul NC |
Descriere |
|
(a) |
ex 1214 10 00 |
Făinuri și granule de lucernă uscată artificial prin expunere la căldură |
Făinuri și granule de lucernă uscată prin alte modalități și măcinată |
||
ex 1214 90 91 și ex 1214 90 99 |
Lucernă, sparcetă, trifoi, lupin, măzăriche și alte produse furajere similare, uscate artificial prin expunere la căldură, cu excepția fânului și a verzei furajere, precum și a produselor care conțin fân |
|
Lucernă, sparcetă, trifoi, lupin, măzăriche, sulfină, latir și seradelă, uscate prin alte modalități și măcinate |
||
(b) |
ex 2309 90 99 |
Concentrat proteic obținut din suc de lucernă și de iarbă |
Produse deshidratate obținute în exclusivitate din reziduuri solide și suc rezultat din prepararea concentratelor menționate mai sus |
Articolul 2
Anul de comercializare a produselor prevăzute la articolul 1 începe la 1 aprilie și se încheie la 31 martie a anului următor.
Articolul 3
Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere măsurilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului.
CAPITOLUL II
AJUTOARELE
Articolul 4
(1) Se acordă ajutor pentru produsele enumerate la articolul 1.
(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 6, ajutorul este stabilit la 33 euro/t.
Articolul 5
(1) O cantitate maximă garantată (CMG) se stabilește, pe an de comercializare, la 4 855 900 tone de furaje deshidratate sau/și uscate prin expunere la soare, pentru care se poate acorda ajutorul prevăzut la articolul 4 alineatul (2).
(2) Cantitatea maximă garantată prevăzută la alineatul (1) este împărțită între statele membre după cum urmează:
Cantitățile naționale garantate (tone)
(în tone) |
|
Uniunea Economică a Belgiei și Luxemburgului (BLEU) |
8 000 |
Danemarca |
334 000 |
Germania |
421 000 |
Grecia |
37 000 |
Spania |
1 325 000 |
Franța |
1 605 000 |
Irlanda |
5 000 |
Italia |
685 000 |
Țările de Jos |
285 000 |
Austria |
4 400 |
Portugalia |
30 000 |
Finlanda |
3 000 |
Suedia |
11 000 |
Regatul Unit al Marii Britanii |
102 000 |
Articolul 6
În cazul în care în timpul unui an de comercializare volumul de furaje uscate pentru care se solicită ajutorul prevăzut la articolul 4 alineatul (2) depășește cantitatea maximă garantată stabilită la articolul 5 alineatul (1), ajutorul ce va fi plătit se va reduce în fiecare stat membru în care producția depășește cantitatea națională garantată, cu un procent proporțional cu excedentul respectiv.
Reducerea este stabilită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), la un nivel la care să garanteze că nivelul cheltuielilor exprimate în euro nu depășește nivelul care ar fi fost atins în cazul în care cota maximă garantată nu ar fi fost depășită.
Articolul 7
(1) Întreprinderile prelucrătoare care solicită ajutor în temeiul prezentului regulament vor avea dreptul la o plată în avans de 19,80 euro pe tonă, sau 26,40 euro pe tonă, în cazul în care au depus o garanție de 6,60 euro pe tonă.
Statele membre vor efectua controalele necesare pentru a verifica dreptul de a beneficia de ajutor. În momentul în care se stabilește dreptul de a beneficia de ajutor, se plătește avansul.
Totuși, avansul poate fi plătit înainte de a se stabili dreptul de a beneficia de ajutor, cu condiția ca întreprinderea prelucrătoare să depună o garanție egală cu valoarea avansului plus 10 %. Această garanție va avea și rolul de garanție în sensul primului paragraf. Garanția este redusă la nivelul precizat în primul paragraf de îndată ce se stabilește dreptul de a beneficia de ajutor și este eliberată în întregime în momentul în care soldul este achitat.
(2) Înainte ca un avans să poată fi plătit, furajele uscate trebuie să fi părăsit întreprinderea prelucrătoare.
(3) În cazul în care s-a plătit un avans, soldul echivalent cu diferența între valoarea avansului și valoarea totală a ajutorului datorat întreprinderii prelucrătoare este plătit în conformitate cu dispozițiile articolului 6.
(4) În cazul în care avansul depășește totalul la care întreprinderea prelucrătoare are dreptul, în conformitate cu dispozițiile articolului 6, întreprinderea prelucrătoare rambursează excedentul încasat autorității competente din statul membru la cerere.
Articolul 8
Până la 31 mai în fiecare an, statele membre notifică Comisia în legătură cu cantitățile de furaje uscate care au fost eligibile pentru ajutorul prevăzut la articolul 4 alineatul (2) în cursul anului de comercializare anterior.
Articolul 9
Ajutorul prevăzut la articolul 4 alineatul (2) este acordat, la solicitarea părții interesate, pentru furajele uscate care au părăsit întreprinderea prelucrătoare și care îndeplinesc următoarele condiții:
(a) |
conținutul maxim de umiditate este între 11 % și 14 % și poate varia în funcție de prezentarea produsului; |
(b) |
conținutul minim de proteine brute totale față de substanța uscată trebuie să fie minimum:
|
(c) |
furajele uscate trebuie să fie de calitate bună, corectă și vandabilă. |
Condiții suplimentare, în special în ceea ce privește conținutul de caroten și de fibră, pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2).
Articolul 10
Ajutorul prevăzut la articolul 4 alineatul (2) este acordat numai întreprinderilor prelucrătoare de produse enumerate la articolul 1, care îndeplinesc următoarele condiții:
(a) |
țin o evidență a stocurilor în care se menționează cel puțin următoarele informații:
|
(b) |
pun la dispoziție orice alt document justificativ necesar verificării eligibilității pentru ajutor; |
(c) |
fac parte din cel puțin una dintre categoriile următoare:
|
Articolul 11
Întreprinderile care își prelucrează producția proprie și pe cea a membrilor grupului, vor prezenta în fiecare an autorităților competente din statul membru, înainte de o dată ce urmează a fi stabilită, o declarație privind suprafețele a căror recoltă de furaje este destinată prelucrării.
Articolul 12
(1) Contractele prevăzute la articolul 10 litera (c) menționează nu doar prețul ce urmează a fi plătit producătorilor pentru furajele verzi sau, dacă este cazul, furajele uscate natural prin expunere la soare, dar și cel puțin următoarele elemente:
(a) |
suprafața a cărei recoltă este destinată întreprinderii prelucrătoare; |
(b) |
condițiile de livrare și de plată. |
(2) În cazul în care contractele prevăzute la articolul 10 litera (c) punctul (i) sunt contracte speciale pentru prelucrarea de furaje livrate de către un producător, acestea precizează cel puțin suprafața a cărei recoltă urmează a fi livrată și cuprinde o clauză care prevede obligația întreprinderilor prelucrătoare de a plăti producătorilor ajutorul prevăzut la articolul 4 și obținut pentru cantitatea prelucrată în temeiul acestor contracte.
Articolul 13
(1) Statele membre introduc regimuri de control pentru a verifica dacă fiecare întreprindere prelucrătoare respectă:
(a) |
condițiile stabilite la articolele 1-12; |
(b) |
cantitățile prevăzute în cererile de ajutor corespund cantităților de furaje uscate de calitatea minimă și care părăsesc întreprinderile prelucrătoare. |
(2) Furajele uscate sunt cântărite și se prelevează mostre în momentul părăsirii întreprinderii prelucrătoare.
(3) Înainte de a adopta modalitățile de aplicare a alineatului (1), statele membre le comunică Comisiei.
CAPITOLUL III
COMERȚUL CU ȚĂRI TERȚE
Articolul 14
Cu excepția dispozițiilor contrare prevăzute în prezentul regulament, taxele vamale ale Tarifului Vamal Comun se aplică produselor prevăzute la articolul 1.
Articolul 15
(1) Normele generale de aplicare a Nomenclaturii Combinate și normele specifice de aplicare a acesteia reglementează clasificarea tarifară a produselor prevăzute la articolul 1. Nomenclatura tarifară care rezultă din aplicarea prezentului regulament este reluată de Tariful Vamal Comun.
(2) Cu excepția dispozițiilor contrare prevăzute în prezentul regulament sau adoptate în temeiul acestor dispoziții, în comerțul cu țări terțe se interzic următoarele:
(a) |
perceperea oricărei taxe care are un efect echivalent cu cel al taxei vamale; |
(b) |
aplicarea oricăror restricții cantitative sau măsuri care au un efect echivalent. |
Articolul 16
(1) În cazul în care, datorită importurilor sau exporturilor, piața comunitară a unuia sau mai multor produse prevăzute la articolul 1 este afectată sau riscă să fie afectată de importanți factori perturbatori, capabili să pună în pericol realizarea obiectivelor menționate la articolul 33 din tratat, se pot aplica măsuri adecvate în comerțul cu țările care nu sunt membre ale OMC, până la dispariția acestor factori perturbatori sau a riscului apariției lor.
(2) În cazul apariției situației prevăzute la alineatul (1), Comisia, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, va decide cu privire la măsurile necesare. Statele membre sunt notificate în legătură cu aceste măsuri care se aplică imediat. În cazul în care Comisia primește o cerere din partea unui stat membru, aceasta ia o decizie în cel mult trei zile lucrătoare de la primirea cererii.
(3) Orice stat membru poate prezenta Consiliului măsurile luate de Comisie, în termen de trei zile lucrătoare de la data la care au fost notificate. Consiliul se va reuni fără întârziere. Acesta poate, prin majoritate calificată, să modifice sau să anuleze măsurile respective în termen de o lună de la data la care au fost prezentate Consiliului.
(4) Dispozițiile prezentului articol se aplică ținând cont de obligațiile ce decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 alineatul (2) din tratat.
CAPITOLUL IV
PREVEDERI GENERALE
Articolul 17
Cu excepția dispozițiilor contrare prevăzute în prezentul regulament, articolele 87, 88 și 89 din tratat se aplică producției și comerțului cu produse prevăzute la articolul 1 din prezentul regulament.
Articolul 18
(1) Comisia este asistată de Comitetul de gestionare a cerealelor, instituit prin articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 privind organizarea comună a pieței în sectorul cerealelor (1), denumit în continuare „Comitetul” (8).
(2) Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolelor 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.
Perioada la care se face referire în articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.
(3) Comitetul adoptă propriul regulament de procedură.
Articolul 19
Comitetul poate analiza orice problemă adusă în discuție de către președintele său, fie din propria inițiativă a acestuia, fie la cererea unui reprezentant al unui stat membru.
Articolul 20
Normele de aplicare a prezentului regulament sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), în special cu privire la:
(a) |
acordarea ajutorului prevăzut la articolul 4 și avansul prevăzut la articolul 7; |
(b) |
verificarea și stabilirea dreptului de a beneficia de ajutor, inclusiv orice control necesar, toate acestea putând folosi anumite elemente ale sistemului integrat; |
(c) |
eliberarea garanțiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1); |
(d) |
criterii pentru determinarea standardelor de calitate la care se face referire la articolul 9; |
(e) |
condiții ce trebuie să fie îndeplinite de întreprinderile prevăzute la articolul 10 litera (c) punctul (ii) și la articolul 11; |
(f) |
măsura de control ce trebuie aplicată, prevăzută la articolul 13 alineatul (2); |
(g) |
criterii ce trebuie să fie îndeplinite în vederea încheierii de contracte prevăzute la articolul 10 și informațiile pe care acestea trebuie le conțină, pe lângă criteriile stabilite la articolul 12; |
(h) |
aplicarea cantității maxime garantate (CMG) prevăzute la articolul 5 alineatul (1). |
Articolul 21
Măsuri tranzitorii pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2).
Articolul 22
Statele membre notifică Comisia în legătură cu măsurile luate pentru aplicarea prezentului regulament.
Articolul 23
Înainte de 30 septembrie 2008, Comisia, pe baza unei evaluări a organizării comune a pieței pentru furaje uscate, va prezenta Consiliului un raport privind acest sector, în mod special dezvoltarea zonelor cu leguminoase și alte furaje verzi, producția de furaje uscate și economisirea combustibililor fosili. Acest raport este însoțit, dacă este necesar, de propuneri corespunzătoare.
Articolul 24
Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 și dispozițiile adoptate pentru punerea în aplicare a acestuia se aplică cheltuielilor suportate de statele membre în îndeplinirea obligațiilor ce rezultă din prezentul regulament.
Articolul 25
Regulamentul (CE) nr. 603/95 se abrogă.
Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și ce citrese în conformitate cu tabelul de corepondență din anexă.
Articolul 26
Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 aprilie 2005.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 29 septembrie 2003.
Pentru Consiliu
Președintele
G. ALEMANNO
(1) Aviz emis la data de 5 iunie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(2) JO C 208, 3.9.2003, p. 41.
(3) Aviz emis la data de 2 iulie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(4) JO L 63, 21.3.1995, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
(5) JO L 270, 21.10.2003, p. 1.
(6) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(7) JO L 160, 26.6.1999, p. 103.
(8) JO L 270, 21.10.2003, p. 78.
Anexă
Tabel de corelare
Regulamentul (CE) nr. 603/95 |
Prezentul regulament |
Articolul 1 |
Articolul 1 |
Articolul 2 |
Articolul 2 |
— |
Articolul 3 |
Articolul 3 |
Articolul 4 |
Articolul 4 |
Articolul 5 |
Articolul 5 |
Articolul 6 |
Articolul 6 |
Articolul 7 |
Articolul 7 |
Articolul 8 |
Articolul 8 |
Articolul 9 |
Articolul 9 |
Articolul 10 |
Articolul 10 |
Articolul 11 |
Articolul 11 |
Articolul 12 |
Articolul 12 |
Articolul 13 |
Articolul 13 |
Articolul 14 |
Articolul 14 |
Articolul 15 |
Articolul 15 |
Articolul 16 |
Articolul 16 |
Articolul 17 |
Articolul 17 alineatele (1)-(4) |
Articolul 18 |
Articolul 17 alineatul (5) |
Articolul 19 |
Articolul 18 litera (a) |
Articolul 20 |
Articolul 18 litera (b) |
Articolul 21 |
Articolul 19 |
Articolul 22 |
Articolul 20 |
Articolul 24 |
Articolul 21 |
Articolul 25 |
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
20 |
32003R1787
L 270/121 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1787/2003 AL CONSILIULUI
din 29 septembrie 2003
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
întrucât:
(1) |
Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a unei prelevări în sectorul laptelui și al produselor lactate (2) introduce un sistem de prelevare a laptelui și produselor lactate în scopul reducerii dezechilibrului între cererea și oferta de pe piață și al desființării excedentelor structurale care rezultă din acesta; sistemul se va aplica pe durata a unsprezece noi perioade consecutive de douăsprezece luni, începând cu 1 aprilie 2004. |
(2) |
În scopul de a încuraja consumul de lapte și de produse lactate în Comunitate și de a îmbunătăți competitivitatea acestor produse pe piețele internaționale, este necesar să se reducă nivelul de susținere a pieței, în special prin reducerea progresivă, de la 1 iulie 2004, a prețurilor de intervenție ale untului și ale laptelui praf degresat, fixate în Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului (3). În acest scop, este oportun să se modifice nivelurile prețului de intervenție al acestor două produse. |
(3) |
Prețul indicativ, legat în special de prețurile de intervenție ale untului și laptelui praf degresat, servea drept indicator al nivelului de susținere; dat fiind că intervenția pentru aceste două produse se aplică de aici înainte numai pentru o cantitate maximă și pe o perioadă limitată a anului, este necesară eliminarea prețului indicativ. |
(4) |
Pentru a se evita un debușeu artificial prin recurgerea masivă la intervenție, este necesar ca achizițiile de unt de intervenție să fie limitate la o cantitate determinată. |
(5) |
Măsurile de susținere a venitului producătorilor de lapte prin plăți directe au fost modificate și au fost reluate în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (4), astfel încât acestea pot fi retrase din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999. |
(6) |
Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 trebuie modificat în consecință, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 se modifică după cum urmează:
1. |
Articolul 3 se elimină. |
2. |
Articolul 4 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) În Comunitate, prețurile de intervenție, exprimate în EUR la 100 kg, se stabilesc:
|
3. |
Articolul 6 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) În cazul în care prețurile de piață ale untului ating, în unul sau mai multe state membre, un nivel mai mic de 92 % din prețul de intervenție în cursul unei perioade reprezentative, organismele de intervenție achiziționează untul, astfel cum s-a indicat la alineatul (2), cu 90 % din prețul de intervenție, în perioada 1 martie-31 august a fiecărui an în statul sau statele membre în cauză pe baza unor specificații care urmează să fie stabilite. În cazul în care cantitățile oferite pentru intervenție în perioada prevăzută la primul paragraf depășesc 70 000 tone în 2004, 60 000 tone în 2005, 50 000 tone în 2006, 40 000 tone în 2007 și 30 000 tone în 2008 și în următorii ani, Comisia poate suspenda achiziționările de unt de intervenție. În acest caz, achiziționările de către organismele de intervenție pot fi efectuate prin licitație permanentă pe baza unor specificații care urmează să fie stabilite. În cazul în care prețul de piață al untului în statul sau statele membre în cauză este mai mare sau egal cu 92 % din prețul de intervenție pe o perioadă reprezentativă, Comisia suspendă achiziționările.” |
4. |
Articolul 14 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) În cazul laptelui integral, valoarea subvenției comunitare este egală cu:
În cazul celorlalte produse lactate, valoarea subvențiilor se stabilește în funcție de componentele din lapte ale produselor în cauză.” |
5. |
Articolul 16-25 se elimină. |
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare a treia zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Cu toate acestea, articolul 1 punctul 1 se aplică de la 1 aprilie 2004, punctul 3 de la 1 martie 2004, iar punctul 5 de la 1 ianuarie 2004.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 29 septembrie 2003.
Pentru Consiliu
Președintele
G. ALEMANNO
(1) Aviz emis la 5 iunie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(2) JO L 270, 21.10.2003, p. 123.
(3) JO L 160, 26.6.1999, p. 48. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 509/2002 al Comisiei (JO L 79, 22.3.2002, p. 15).
(4) JO L 270, 21.10.2003, p. 1.
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
22 |
32003R1788
L 270/123 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1788/2003 AL CONSILIULUI
din 29 septembrie 2003
de stabilire a unei prelevări în sectorul laptelui și al produselor lactate
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
întrucât:
(1) |
Regulamentul (CEE) nr. 856/84 al Consiliului din 31 martie 1984 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 804/68 privind organizarea comună a piețelor în sectorul laptelui și produselor lactate (2) a introdus, de la 2 aprilie 1984, un sistem de prelevare suplimentară în sectorul în cauză. Sistemul a fost prelungit în diferite etape, în special prin Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 al Consiliului din 28 decembrie 1992 de stabilire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și produselor lactate (3) și, pentru ultima oară, până la 31 martie 2008, prin Regulamentul (CE) nr. 1256/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3950/92 de stabilire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și produselor lactate (4). |
(2) |
Atât pentru a beneficia de experiența dobândită, cât și din dorința de simplificare și clarificare, este necesară abrogarea și înlocuirea Regulamentului (CEE) nr. 3950/92, reorganizându-se și clarificându-se dispozițiile existente. |
(3) |
Obiectivul esențial al sistemului este reducerea dezechilibrului între cererea și oferta de lapte și produse lactate și excedentele structurale care rezultă din acesta și obținerea în acest fel a unui echilibru mai bun al pieței. Este, prin urmare, necesar să se prevadă continuarea sa pentru șapte noi perioade de douăsprezece luni consecutive începând cu 1 aprilie 2008, cărora li se vor adăuga cele deja prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 3950/92. |
(4) |
Este necesar ca metoda adoptată în 1984, constând în introducerea unei prelevări care trebuie plătită pentru cantitățile de lapte colectate sau vândute în mod direct și care depășesc un prag de garantare, să fie menținută. Pragul menționat anterior se exprimă, pentru toate statele membre, prin fixarea unei cantități globale garantate, având un procent de grăsimi din lapte de referință. |
(5) |
Este necesar ca prelevarea să fie fixată la un nivel descurajator și să se aplice statelor membre de îndată ce se depășește cantitatea de referință națională. Este, în continuare, necesar ca prelevarea să fie repartizată de către statul membru între producătorii care au contribuit la depășire. Aceștia sunt datori să plătească statului membru contribuția lor la prelevarea în cauză prin simpla depășire a cantității lor disponibile. |
(6) |
Este necesar ca statele membre să plătească FEOGA, secțiunea „Garantare”, taxa corespunzătoare depășirii cantității lor naționale de referință, redusă cu o valoare forfetară de 1 %, pentru a se ține cont de cazurile de faliment sau de incapacitate definitivă a unor producători de a-și plăti contribuția la achitarea prelevării datorate. |
(7) |
Este necesar ca statele membre să dispună de un anumit termen care să permită repartizarea prelevării datorate între producători și plata acesteia către FEOGA, secțiunea „Garantare”. Dacă aceștia nu sunt în măsură să respecte termenul prevăzut, este necesar să se asigure că FEOGA, secțiunea „Garantare”, dispune de sumele datorate deducându-le din rambursările lunare către statele membre. Este, prin urmare, necesară derogarea de la procedura prevăzută la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 2040/2000 al Consiliului din 26 septembrie 2000 privind disciplina bugetară (5). |
(8) |
Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 prevede o distincție între livrările și vânzările directe. Experiența demonstrează că este necesar să se simplifice gestiunea prin limitarea livrărilor la laptele integral, excluzându-se orice alt produs lactat. Prin urmare, vânzările directe ar trebui să cuprindă de acum încolo vânzările și cesiunile de lapte direct la consumatori, precum și toate vânzările și cesiunile altor produse lactate. |
(9) |
Cantitățile individuale de referință pentru livrări trebuie să fie însoțite de un procent reprezentativ de grăsime stabilit ținându-se cont de procentele existente și putând fi modificat conform unor norme care urmează să fie precizate. Este necesar să se prevadă normele care să asigure că diferența între media ponderată a procentelor reprezentative individuale și procentul național de referință rămâne minimă. |
(10) |
Este oportun să se prevadă o procedură simplificată de repartizare a cantităților de referință individuale între livrările și vânzările directe, prevăzându-se în același timp o comunicare către Comisie a datelor necesare acestei repartizări și calculării prelevării. Această repartizare trebuie să se realizeze în funcție de cantitățile de referință de care dispuneau producătorii pentru perioada de douăsprezece luni începând cu 1 aprilie 2003. Suma cantităților atribuite producătorilor de către statele membre nu ar trebui să depășească cantitățile de referință naționale. Cantitățile de referință naționale se stabilesc pentru următoarele unsprezece perioade începând cu 1 aprilie 2004 și țin cont de diferitele elemente ale sistemului anterior. |
(11) |
Este necesar să se stabilească condițiile în care conținutul în grăsime al laptelui intervine pentru a stabili decontul final al cantităților livrate. Este oportun să se sublinieze că, în nici un caz, corecții individuale prin care se micșorează cantitățile în cauză, corespunzătoare conținutului în grăsimi al laptelui livrat, sau separarea laptelui în diferite componente, nu pot sustrage de la plata prelevării o cantitate de lapte care depășește cantitatea globală garantată într-un stat membru. Date fiind cantitățile reduse în cauză, nu este necesar să se țină cont de procentul de grăsime pentru vânzările directe. |
(12) |
Pentru a se asigura o funcționare eficientă a sistemului, este necesar să se stabilească că achizitorul, care este cel mai în măsură să efectueze operațiunile necesare, colectează contribuția la prelevare datorată de către producători și să i se asigure modalitățile de a asigura perceperea acestei contribuții. În schimb, pare util să se prevadă repartizarea sumei percepute care depășește prelevarea datorată de către statul membru finanțării programelor naționale de restructurare și/sau restituirea acesteia producătorilor din anumite categorii sau care se află într-o situație excepțională. Cu toate acestea, dacă se dovedește că nici o taxă nu este datorată de către statul membru, avansurile percepute se rambursează. |
(13) |
Experiența dobândită a demonstrat că punerea în aplicare a prezentului sistem presupune existența unei rezerve naționale care să permită producătorilor, în funcție de criterii obiective, să obțină cantități suplimentare sau noilor producători să își înceapă activitatea și care este alimentată cu toate cantitățile care, indiferent de motiv, nu au sau nu mai au nici o destinație individuală. Pentru a permite statului membru să facă față unor situații specifice, determinate de criterii obiective, este necesar ca acesta să fie autorizat să alimenteze, de asemenea, rezerva națională, în special printr-o reducere lineară a ansamblului cantităților de referință sau prin rețineri din transferurile definitive ale acestor cantități. |
(14) |
Pentru a menține o anumită flexibilitate în gestionarea sistemului, este necesar ca statele membre să fie autorizate să realoce cantitățile de referință neutilizate la sfârșitul unei perioade, la nivel național sau între achizitori. |
(15) |
Pentru producători, faptul că subutilizează cantitățile de referință poate împiedica dezvoltarea armonioasă a sectorului producției de lapte. Pentru a evita astfel de inconveniente, este necesar ca statele membre să poată decide ca, în caz de inactivitate sau de netă subutilizare pentru o perioadă semnificativă, cantitățile de referință neutilizate să fie transferate la rezerva națională în vederea realocării lor către alți producători. Este, cu toate acestea, necesar să se prevadă cazul unor producători inactivi temporar care ar vrea să reia producția. |
(16) |
Cesiunile temporare ale unei părți din cantitatea de referință individuală din statele membre care le-au autorizat au contribuit la funcționarea eficientă a sistemului. Punerea în aplicare a acestui mecanism nu trebuie, cu toate acestea, să se opună continuării evoluțiilor și adaptărilor structurale, nici nu ar trebui să ignore dificultățile administrative care rezultă din aceasta, nici să se permită vechilor producători care au părăsit activitatea să păstreze cantitatea lor de referință peste timpul strict necesar transferului către un producător activ. |
(17) |
La introducerea sistemului în 1984, a fost stabilit principiul conform căruia cantitatea de referință corespunzătoare unei exploatări agricole se transferă împreună cu pământul achizitorului, chiriașului sau moștenitorului în caz de vânzare, închiriere sau transmitere prin moștenire a exploatării în cauză. Nu ar fi adecvat să se modifice această alegere inițială. Este, cu toate acestea, necesar să se prevadă punerea în aplicare, în toate cazurile de transfer, a dispozițiilor naționale necesare salvgardării intereselor legitime ale părților, în lipsa unui acord între acestea. |
(18) |
pentru a continua restructurarea producției de lapte și a îmbunătăți mediul, este necesar să se prevadă unele derogări de la principiul conform căruia cantitatea de referință este asociată exploatării agricole și să se autorizeze statele membre să mențină posibilitatea de a pune în aplicare programele naționale sau regionale de restructurare. Este oportun ca statele membre să poată, de asemenea, să organizeze transferul unor cantități de referință altfel decât pe calea tranzacțiilor individuale între producători. |
(19) |
În funcție de diferitele tipuri de transfer al cantităților de referință și în funcție de criterii obiective, statele membre trebuie autorizate să perceapă, în folosul rezervei naționale, dacă este cazul, o parte din cantitățile transferate. |
(20) |
Învățătura trasă din sistemul de prelevare suplimentară a demonstrat că transferul cantităților de referință prin intermediul unor constructe juridice cum sunt contractele de închiriere, care nu duc neapărat la o alocare permanentă a cantităților de referință în cauză către beneficiarul transferului, poate să reprezinte un factor de cost suplimentar pentru producția de lapte, împiedicând îmbunătățirea structurilor de producție. Pentru a întări efectul regulator pe care cantitățile de referință îl au pe piața laptelui și a produselor lactate, statele membre trebuie autorizate să direcționeze cantitățile de referință transferate prin intermediul contractului de închiriere sau printr-un alt mijloc de drept comparabil către rezerva națională în vederea realocării lor, pe baza unor criterii obiective, către producători activi, în special către cei care le-au folosit înainte. Este indicat ca statele membre să poată, de asemenea, să organizeze transferul cantităților de referință altfel decât prin tranzacții individuale între producători. |
(21) |
Pentru a evita scumpirea mijloacelor de producție sau tratamentele inechitabile, este necesar să se sublinieze că orice ajutor financiar public plătit cu ocazia achiziționării sau transferului de cantități de referință este interzis. |
(22) |
Prelevarea prevăzută în prezentul regulament este destinată în primul rând armonizării și stabilizării pieței produselor lactate. Este, prin urmare, necesar să se aloce produsul taxei în cauză finanțării cheltuielilor din sectorul laptelui. |
(23) |
Este necesar să se adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE al Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (6), |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL 1
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiectul
(1) De la 1 aprilie 2004 și timp de 11 perioade consecutive de douăsprezece luni începând cu 1 aprilie (denumite în continuare „perioade de douăsprezece luni”), se instituie o prelevare (denumită în continuare „prelevarea”) asupra cantităților de lapte de vacă sau de alte produse lactate comercializate în timpul perioadei de douăsprezece luni în cauză și care depășesc cantitățile de referință naționale stabilite în anexa I.
(2) Aceste cantități se repartizează între producători în conformitate cu dispozițiile articolului 6, făcându-se diferența între livrările și vânzările directe, în conformitate cu definiția din articolul 5. Depășirea cantității naționale de referință și prelevarea care rezultă din aceasta se stabilesc la nivel național în fiecare stat membru, în conformitate cu capitolul 3 și separat pentru livrările și vânzările directe.
(3) Cantitățile naționale de referință din anexa I se stabilesc sub rezerva unei eventuale revizuiri în funcție de situația generală a pieței și de condițiile specifice existente în unele state membre.
Articolul 2
Prelevarea
Prelevarea se fixează, pentru 100 kilograme de lapte, la 33,27 EUR pentru perioada 2004/2005, 30,91 EUR pentru perioada 2005/2006, 28,54 EUR pentru perioada 2006/2007 și 27,83 EUR pentru perioadele 2007/2008 și mai departe.
Articolul 3
Plata prelevării
(1) Statele membre sunt obligate să plătească Comunității taxa care rezultă din depășirea cantității naționale de referință, stabilită la nivel național și separat pentru livrările și vânzările directe, iar acestea o plătesc, în limita a 99 % din suma datorată, Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), înainte de data de 1 octombrie următoare perioadei de douăsprezece luni în cauză.
(2) Dacă plata prevăzută la alineatul (1) nu a avut loc înaintea datei stabilite și după consultarea Comitetului Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă, Comisia deduce o sumă echivalentă cu prelevarea neplătită din avansurile lunare din sumele prevăzute pentru cheltuielile efectuate de statul membru în cauză în sensul articolului 5 alineatul (1) și al articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (7). Înainte de a lua decizia, Comisia avertizează statul membru în cauză, care își exprimă punctul de vedere în termen de o săptămână. Dispozițiile articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 2040/2000 nu se aplică.
(3) Comisia stabilește modalitățile de punere în aplicare a prezentului articol în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).
Articolul 4
Contribuția producătorilor la prelevarea datorată
Prelevarea este repartizată în întregime, în conformitate cu articolul 10 și 12, între producătorii care au contribuit la fiecare dintre depășirile cantităților naționale de referință prevăzute la articolul 1 alineatul (2).
Fără a aduce atingere articolului 10 alineatul (3) și articolului 12 alineatul (1), producătorii sunt datori față de statul membru cu plata contribuției lor la prelevarea datorată, calculată în conformitate cu capitolul 3, prin simplul fapt al depășirii cantității/cantităților lor de referință disponibile.
Articolul 5
Definiții
În sensul prezentului articol, se înțelege prin:
(a) |
„lapte”: produsul provenit din mulgerea uneia sau mai multor vaci; |
(b) |
„alte produse lactate”: orice produs lactat, altul decât laptele, în special laptele degresat, smântâna din lapte, untul, iaurtul și brânzeturile care se vor traduce, dacă este cazul, în „echivalenți-lapte” cu ajutorul unor coeficienți care urmează să fie stabiliți în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2); |
(c) |
„producător”: agricultorul definit la articolul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru producătorii de anumite culturi (8), a căror fermă este situată pe teritoriul geografic al unui stat membru, care produce și comercializează lapte sau se pregătește să o facă într-un timp foarte scurt; |
(d) |
„exploatație agricolă”: cea definită la articolul 2 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; |
(e) |
„cumpărător”: o întreprindere sau o grupare care cumpără lapte de la producător:
Cu toate acestea, se consideră cumpărător o grupare de cumpărători, situați în aceeași zonă geografică, care efectuează în contul aderenților săi operațiunile de gestionare administrativă și contabilă necesare plății prelevării. În sensul aplicării primei teze din prezentul paragraf, Grecia este considerată ca o singură zonă geografică și poate asimila un organism public grupării de cumpărători menționați anterior; |
(f) |
„livrare”: orice livrare de lapte, cu excepția oricărui alt produs lactat, de către un producător către un cumpărător, indiferent dacă transportul este asigurat de producător, de cumpărător, de întreprinderea care tratează sau prelucrează aceste produse sau de către un terț; |
(g) |
„vânzare directă”: orice vânzare sau cesiune de lapte de la producător direct către consumator, precum și orice vânzare sau cesiune a altor produse lactate efectuată de un producător. Comisia poate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2) și respectând definiția „livrării” prevăzute la litera (f) din prezentul articol, să adapteze definiția „vânzării directe”, pentru a asigura, în special, că nici o cantitate de lapte sau de alte produse lactate comercializate nu este exclusă din sistemul perceperii prelevării; |
(h) |
„comercializare”: livrarea laptelui sau vânzarea directă de lapte sau de alte produse lactate; |
(i) |
„cantitate națională de referință”: cantitatea de referință stabilită pentru fiecare stat membru în anexa I; |
(j) |
„cantitate individuală de referință”: cantitatea de referință a producătorului la data de 1 aprilie a unei perioade de douăsprezece luni; |
(k) |
„cantitate de referință disponibilă”: cantitatea aflată la dispoziția producătorului la data de 31 martie a perioadei de 12 luni pentru care este calculată prelevarea, ținându-se cont de toate transferurile, cedările, conversiile și realocările temporare prevăzute în prezentul regulament și intervenite în cursul acestei perioade de douăsprezece luni. |
CAPITOLUL 2
ALOCAREA CANTITĂȚILOR DE REFERINȚĂ
Articolul 6
Cantități individuale de referință
(1) Înainte de 1 iunie 2004, statele membre stabilesc cantitățile individuale de referință ale producătorilor pe baza cantității sau cantităților individuale de referință atribuite în aplicarea articolul 4 din Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 în timpul perioadei de douăsprezece luni care începe la 1 aprilie 2003.
(2) Un producător poate dispune de una sau două cantități individuale de referință, pentru livrarea și, respectiv, vânzarea directă. Conversia între cantitățile de referință ale unui producător se poate realiza numai de către autoritatea competentă a statului membru, la solicitarea temeinic justificată a producătorului.
(3) Dacă un producător dispune de două cantități de referință, calcularea contribuției sale la prelevarea eventual datorată se face separat pentru fiecare dintre ele.
(4) Partea din cantitatea națională de referință finlandeză alocată pentru livrările prevăzute la articolul 1 poate să fie sporită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2), pentru a compensa producătorii „SLOM” finlandezi, până la cantitatea de 200 000 de tone. Această rezervă, care urmează să fie alocată în conformitate cu legislația comunitară, se utilizează în exclusivitate în favoarea producătorilor al căror drept la o reluare a producției a fost alocat ca urmare a aderării.
(5) Cantitățile individuale de referință se modifică, dacă este cazul, pentru fiecare din perioadele de douăsprezece luni în cauză, pentru ca, pentru fiecare stat membru, totalitatea cantităților individuale de referință pentru livrări și cele pentru vânzările directe să nu depășească partea corespunzătoare din cantitatea națională de referință adaptată în conformitate cu articolul 8, ținând cont de eventualele reduceri impuse pentru alimentarea rezervei naționale prevăzute la articolul 14.
Articolul 7
Alocarea cantităților provenite din rezerva națională
Statele membre prevăd normele care permit alocarea către producători, în funcție de criteriile obiective comunicate Comisiei, a unei părți sau a întregilor cantități provenite din rezerva națională prevăzută la articolul 14.
CAPITOLUL 3
CALCULUL PRELEVĂRII
Articolul 8
Gestionarea cantităților de referință
(1) Comisia adaptează, pentru fiecare stat membru și pentru fiecare perioadă, înainte de sfârșitul acesteia, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2), repartizarea între „livrări” și „vânzări directe” a cantităților naționale de referință, ținând cont de conversiile cerute de către producători între cantitățile individuale de referință pentru livrările și pentru vânzările directe.
(2) Statele membre transmit în fiecare an Comisiei, înaintea termenelor și conform unor modalități care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2), datele necesare:
(a) |
adaptării prevăzute la alineatul (1); |
(b) |
calculării taxei care urmează să fie plătită de către statul membru. |
Articolul 9
Grăsimi
(1) Fiecărui producător care are o cantitate individuală de referință pentru livrări i se atribuie, pentru această cantitate, un procent de grăsimi de referință.
(2) Pentru cantitățile de referință atribuite producătorilor la data de 31 martie 2004, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), procentul prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol este egal cu procentul de referință al acestei cantități la această dată.
(3) Acest procent se modifică în cursul conversiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (2) și în cazul achiziționării sau transferului cantității de referință sau al cesiunii temporare, conform unor norme care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).
(4) Pentru noii producători care au o cantitate individuală de referință pentru livrările provenite în totalitate din rezerva națională, procentul se stabilește conform unor norme care urmează să se stabilească în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).
(5) Procentele individuale de referință prevăzute la alineatul (1) se adaptează, dacă este cazul, la intrarea în vigoare a prezentului regulament, iar ulterior, la începutul perioadei de douăsprezece luni, ori de câte ori este necesar, pentru ca, pentru fiecare stat membru, media ponderată a procentelor în cauză să nu depășească cu mai mult de 0,1 grame la kg procentul de grăsime stabilit în anexa II.
Articolul 10
Prelevarea în cazul livrărilor
(1) Pentru stabilirea decontului final al prelevării, cantitățile livrate de către un producător se adaptează prin creștere sau diminuare, atunci când procentul său real de grăsimi diferă de procentul său de grăsimi de referință, conform unor coeficienți și norme care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).
(2) În cazul în care suma, la nivel național, a livrărilor adaptate în aplicarea alineatului (1) este mai mică decât livrările reale, prelevarea se stabilește în funcție de livrările reale. În acest caz, fiecare adaptare negativă se reduce proporțional, astfel încât să readucă suma livrărilor adaptate la nivelul livrărilor reale.
În cazul în care suma livrărilor adaptate în aplicarea alineatului (1) este mai mare decât livrările reale, prelevarea se stabilește în funcție de livrările adaptate.
(3) În funcție de decizia statului membru, contribuția producătorilor la plata prelevării datorate se stabilește, după realocare sau nu, proporțional cu cantitățile individuale de referință ale fiecărui producător sau conform unor criterii obiective care urmează să fie stabilite de către statele membre, din partea nefolosită a cantității naționale de referință atribuite livrărilor:
(a) |
fie la nivel național în funcție de depășirea cantității de referință disponibile de fiecare dintre producători; |
(b) |
fie, mai întâi, la nivelul cumpărătorului, iar apoi, dacă este cazul, la nivel național. |
Articolul 11
Rolul cumpărătorului
(1) Cumpărătorul este responsabil cu colectarea, de la producători, a contribuțiilor datorate de aceștia în scopul achitării prelevării și plătește organismului competent al statului membru, înaintea unui termen și conform unor modalități care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2), valoarea acestor contribuții pe care o reține din prețul laptelui plătit producătorilor responsabili cu depășirea și, în lipsă, pe care o percepe prin orice mijloc adecvat.
(2) În cazul în care un cumpărător se substituie în întregime sau parțial unuia sau mai multor cumpărători, cantitățile de referință de care dispun producătorii sunt luate în considerare pentru încheierea perioadei de douăsprezece luni în curs, scăzându-se cantitățile deja livrate și ținând cont de conținutul lor în grăsimi. Aceleași dispoziții se aplică atunci când un producător trece de la un cumpărător la altul.
(3) În cazul în care, în cursul perioadei de referință, cantitățile livrate de către un producător depășesc cantitatea de referință de care acesta dispune, statul membru poate decide ca cumpărătorul să rețină cu titlu de avans din contribuția acestui producător la plata prelevării, conform unor modalități stabilite de statul membru, o parte din prețul laptelui din întreaga cantitate livrată de acest producător care depășește cantitatea de referință de care el dispune pentru livrare. Statul membru poate să prevadă dispoziții specifice care le permit cumpărătorilor să rețină acest avans atunci când producătorii livrează mai multor cumpărători.
Articolul 12
Prelevarea în cazul vânzărilor directe
(1) În cazul vânzărilor directe și în conformitate cu decizia statului membru, contribuția producătorilor la plata prelevării se stabilește, după realocarea sau nu a părții neutilizate din cantitatea națională de referință atribuită vânzărilor directe, la scala teritorială corespunzătoare sau la nivel național.
(2) Statele membre stabilesc baza de calcul al contribuției producătorului la prelevarea datorată din cantitatea totală de lapte vândut sau cedat sau utilizat pentru fabricarea produselor lactate vândute sau cedate, cu ajutorul unor criterii fixate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).
(3) Pentru a stabili decontul final al prelevării, nu se ia în considerare nici o corecție legată de grăsime.
(4) Modalitățile și data plății prelevării la organismul competent al statului membru se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).
CAPITOLUL 4
GESTIONAREA PRELEVĂRII
Articolul 13
Sume excedentare sau neplătite
(1) În cazul în care se stabilește, pentru livrările sau vânzările directe, că prelevarea este datorată și contribuția percepută de la producători este mai mare, statul membru poate:
(a) |
să aloce excedentul perceput, parțial sau integral, pentru finanțarea măsurilor prevăzute la articolul 18 alineatul (1) litera (a) și/sau |
(b) |
să îl ramburseze, parțial sau integral, producătorilor care intră în categoriile prioritare stabilite de către statul membru pe baza unor criterii obiective și în termene care urmează să fie fixate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2) sau care se confruntă cu o situație excepțională rezultând dintr-o dispoziție națională care nu are nici o legătură cu prezentul sistem. |
(2) În cazul în care se stabilește că nu este datorată nici o prelevare, avansurile din contribuție eventual percepute de către cumpărător sau de către statul membru se rambursează la sfârșitul următoarei perioade de douăsprezece luni cel târziu.
(3) În cazul în care cumpărătorul nu a respectat obligația de a colecta contribuția producătorilor la prelevare în conformitate cu articolul 11, statul membru poate percepe sumele neplătite direct de la producător, fără a aduce atingere sancțiunilor pe care le poate aplica cumpărătorului care a comis eroarea.
(4) În cazul în care producătorul sau cumpărătorul, după caz, nu respectă termenul de plată, dobânzile de întârziere care urmează să fie fixate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2) se plătesc statului membru.
Articolul 14
Rezerva națională
(1) Fiecare stat membru instituie o rezervă națională, în cadrul cantităților fixate în anexa I, în special în vederea alocărilor prevăzute la articolul 7. Aceasta este alimentată, după caz, prin reluarea cantităților prevăzută la articolul 15, prin reținerea din transferuri prevăzută la articolul 19 sau printr-o reducere lineară a tuturor cantităților individuale de referință. Aceste cantități își păstrează destinația inițială, „livrări” sau „vânzări directe”.
(2) Orice cantitate suplimentară alocată unui stat membru este destinată din oficiu rezervei naționale și repartizată între „livrările” și „vânzările directe”, în funcție de necesitățile previzibile.
(3) Cantitățile din rezerva națională nu au procent de grăsimi de referință.
Articolul 15
Cazuri de inactivitate
(1) În cazul în care o persoană fizică sau juridică deține cantități individuale de referință și nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 5 litera (c), pe o perioadă de douăsprezece luni, aceste cantități se returnează la rezerva națională la 1 aprilie din anul calendaristic următor cel târziu, cu excepția cazului în care persoana în cauză redevine producător în sensul articolului 5 litera (c) înaintea acestei date.
În cazul în care această persoană redevine producător la sfârșitul celei de-a doua perioade de douăsprezece luni după retragere cel târziu, o parte sau întreaga cantitate individuală de referință care i-a fost retrasă i se restituie până la 1 aprilie cel târziu după data la care a solicitat acest lucru.
(2) În cazul în care, timp de douăsprezece luni cel puțin, un producător nu comercializează o cantitate egală cu cel puțin 70 % din cantitatea sa individuală de referință, statul membru poate să decidă, dacă este cazul și în ce condiții, să aloce rezervei naționale întreaga sau o parte din cantitatea de referință neutilizată.
Statul membru stabilește condițiile în care o cantitate de referință este realocată producătorului în cauză, în cazul în care acesta reia comercializarea.
(3) Alineatele (1) și (2) nu se aplică în caz de forță majoră sau în situații temeinic justificate care afectează temporar capacitatea de producție a producătorilor și sunt recunoscute ca atare de către autoritatea competentă.
Articolul 16
Cesiuni temporare
(1) Înainte de sfârșitul fiecărei perioade de douăsprezece luni, statele membre autorizează, pentru perioada în cauză, cedarea temporară a unei părți din cantitatea individuală de referință care nu urmează să fie utilizată de către producătorul care dispune de ea.
Statele membre pot reglementa operațiunile de cesiune în funcție de categoriile de producători sau de structurile producției de lactate, le pot limita la nivelul cumpărătorului sau în cadrul regiunilor, pot autoriza cesiunea totală în cazurile prevăzute la articolul 15 alineatul (3) și pot stabili în ce măsură cedentul poate reînnoi operațiunile de cesiune.
(2) Fiecare stat membru poate decide să nu pună în aplicare alineatul (1), pe baza unuia sau a tuturor criteriilor următoare:
(a) |
necesitatea facilitării evoluției și adaptării structurale; |
(b) |
necesități administrative imperioase. |
Articolul 17
Transferuri de cantități de referință împreună cu pământurile
(1) Cantitatea individuală de referință se transferă împreună cu exploatația agricolă producătorilor care o preiau, în caz de vânzare, închiriere, transmitere prin moștenire, anticipare de moștenire sau orice transfer care presupune efecte juridice comparabile pentru producători, conform unor modalități pe care urmează să le stabilească statele membre ținând cont de suprafețele utilizate pentru producția de lapte sau de alte criterii obiective și, dacă este cazul, de un acord între părți. Partea din cantitatea de referință care, eventual, nu se transferă împreună cu exploatația agricolă se adaugă rezervei naționale.
(2) În cazul în care unele cantități de referință au fost sau sunt transferate în conformitate cu alineatul (1) în cadrul contractelor de închiriere sau prin alte mijloace care implică efecte juridice comparabile, statele membre pot să decidă, pe baza unor criterii obiective și pentru ca aceste cantități de referință să fie atribuite în exclusivitate producătorilor, că acea cantitate de referință nu se transferă împreună cu exploatația agricolă.
(3) În cazul transferului de pământuri autorităților publice și/sau pe motivul utilității publice sau atunci când transferul se realizează în scopuri neagricole, statele membre prevăd ca dispozițiile necesare pentru salvgardarea intereselor legitime ale părților să fie puse în aplicare, în special cele care îi permit producătorului care își încheie activitatea să continue producția de lactate, dacă dorește.
(4) În absența acordului între părți, în cazul contractelor de închiriere rurale care expiră fără posibilitatea de reînnoire în condiții similare sau în situații care implică efecte juridice comparabile, cantitățile individuale de referință se transferă integral sau parțial producătorilor care le preiau, în conformitate cu dispoziții adoptate sau care urmează să fie adoptate de către statele membre, ținând cont de interesele legitime ale părților.
Articolul 18
Măsuri de transfer specifice
(1) Pentru a duce la bun sfârșit restructurarea producției de lactate sau pentru îmbunătățirea mediului, statele membre pot, conform unor modalități pe care le stabilesc ținând cont de interesele legitime ale părților:
(a) |
să acorde producătorilor care se angajează să abandoneze definitiv o parte sau toată producția lor de lactate o despăgubire, plătită în una sau mai multe tranșe, și să alimenteze rezerva națională cu cantitățile individuale de referință astfel eliberate; |
(b) |
să stabilească, pe baza unor criterii obiective, condițiile în care producătorii pot să obțină la începutul unei perioade de douăsprezece luni, contra cost, realocarea, de către autoritatea competentă sau de către organismul pe care aceasta l-a desemnat, a cantităților individuale de referință eliberate definitiv la sfârșitul perioadei de douăsprezece luni anterioare de către alți producători în schimbul plății, în una sau mai multe tranșe, a unei despăgubiri egale cu plata menționată anterior; |
(c) |
să centralizeze și să supervizeze transferurile de cantități de referință fără pământuri; |
(d) |
să prevadă, în cazul unui transfer de pământuri destinat să îmbunătățească mediul, punerea la dispoziția producătorului care își încheie activitatea, dacă dorește să continue producția de lactate, a cantității individuale de referință; |
(e) |
să stabilească, pe baza unor criterii obiective, regiunile și zonele de colectare în cadrul cărora sunt autorizate, în scopul îmbunătățirii structurii producției de lactate, transferurile definitive de cantități de referință fără transferul corespunzător de pământuri; |
(f) |
să autorizeze, la solicitarea producătorului adresată autorității competente sau organismului pe care l-a desemnat aceasta, pentru a îmbunătăți structura producției de lactate la nivelul exploatației agricole sau pentru a permite extinderea producției, transferul definitiv de cantități de referință fără transferul corespunzător de pământuri sau invers. |
(2) Dispozițiile prevăzute la alineatul (1) pot fi puse în aplicare la nivel național, la nivelul teritorial corespunzător sau în zonele de colectare.
Articolul 19
Rețineri din transferuri
(1) În cursul transferurilor prevăzute la articolele 17 și 18, statele membre pot să rețină în beneficiul rezervei naționale o parte din cantitatea individuală de referință, pe baza unor criterii obiective.
(2) În cazul în care unele cantități de referință au fost sau sunt transferate în conformitate cu articolele 17 și 18, cu sau fără pământurile corespunzătoare, în cadrul unor contracte de închiriere sau prin alte mijloace care implică efecte juridice comparabile, statele membre pot să decidă, pe baza unor criterii obiective și pentru a atribui în exclusivitate producătorilor cantitățile de referință, dacă toate sau o parte din cantitățile de referință să fie alocate rezervei naționale și în ce condiții.
Articolul 20
Ajutoare la achiziționarea cantităților de referință
Cesiunea, transferul sau alocarea cantităților de referință în temeiul prezentului regulament nu pot beneficia de nici o intervenție financiară a unei autorități publice, direct legată de achiziționarea cotelor.
Articolul 21
Autorizație
Activitatea cumpărătorului este condiționată de obținerea unei autorizații prealabile din partea statului membru, conform unor criterii care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească și datele pe care trebuie să le furnizeze un producător în cazul vânzării directe se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).
CAPITOLUL 5
DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
Articolul 22
Alocarea prelevării
Prelevarea se consideră că face parte din intervențiile destinate regularizării piețelor agricole și este alocată pentru finanțarea cheltuielilor din sectorul produselor lactate.
Articolul 23
Comitetul de gestionare
(1) Comisia este asistată de Comitetul de gestionare a laptelui și produselor lactate constituit în temeiul articolului 41 din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate (9), denumit în continuare „comitet”.
(2) În cazul în care trebuie urmată procedura prevăzută la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.
Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.
(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.
Articolul 24
Norme de aplicare
Normele necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).
Articolul 25
Abrogarea
Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 se abrogă de la 1 aprilie 2004.
Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.
Articolul 26
Măsuri tranzitorii
Dacă sunt necesare măsuri tranzitorii pentru a facilita punerea în aplicare a modificărilor prevăzute în prezentul regulament, acestea se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).
Articolul 27
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 aprilie 2004, cu excepția articolelor 6 și 24, care se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 29 septembrie 2003.
Pentru Consiliu
Președintele
G. ALEMANNO
(1) Aviz emis la 5 iunie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(3) JO L 405, 31.12.1992, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2028/2002 (JO L 313, 16.11.2002, p. 3).
(4) JO L 160, 26.6.1999, p. 73.
(5) JO L 244, 29.9.2000, p. 27.
(6) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(7) JO L 160, 26.6.1999, p. 103.
(8) JO L 270, 21.10.2003, p. 1.
(9) JO L 160, 26.6.1999, p. 48.
ANEXA I
CANTITĂȚI DE REFERINȚĂ
(a) |
perioada 2004/2005
|
(b) |
perioada 2005/2006
|
(c) |
perioada 2006/2007
|
(d) |
perioada 2007/2008
|
(e) |
perioadele 2008/2009 – 2014/2015
|
(1) Creștere specifică cu 50 000 de tone pentru atribuirea exclusivă producătorilor din Azore
ANEXA II
PROCENT DE GRĂSIMI DE REFERINȚĂ
Stat membru |
Procent de grăsimi de referință (g/kg) |
Belgia |
36,91 |
Danemarca |
43,68 |
Germania |
40,11 |
Grecia |
36,10 |
Spania |
36,37 |
Franța |
39,48 |
Irlanda |
35,81 |
Italia |
36,88 |
Luxemburg |
39,17 |
Țările de Jos |
42,36 |
Austria |
40,30 |
Portugalia |
37,30 |
Finlanda |
43,40 |
Suedia |
43,40 |
Regatul Unit al Marii Britanii |
39,70 |
ANEXA III
TABEL DE CORESPONDENȚĂ
Prezentul regulament |
Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 |
|
Articolul 1 |
Alineatul (1) |
Articolul 1 primul paragraf |
Alineatul (2) |
– |
|
Alineatul (3) |
Articolul 3 alineatul (2) |
|
Articolul 2 |
Articolul 1 al doilea paragraf |
|
Articolul 3 |
– |
|
Articolul 4 |
Articolul 2 alineatul (1) primul paragraf |
|
Articolul 5 |
Articolul 9 |
|
Articolul 6 |
alineatele (1), (2) și (3) |
– |
Alineatul (4) |
Articolul 3 alineatul (2) |
|
Alineatul (5) |
Articolul 4 alineatul (2) |
|
Articolul 7 |
– |
|
Articolul 8 |
– |
|
Articolul 9 |
– |
|
Articolul 10 |
alineatele (1) și (2) |
– |
Alineatul (3) |
Articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf |
|
Articolul 11 |
alineatul (1) |
Articolul 2 alineatul (2) primul paragraf |
Alineatul (2) |
Articolul 2 alineatul (2) al doilea paragraf |
|
Alineatul (3) |
Articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf |
|
Articolul 12 |
alineatul (1) |
Articolul 2 alineatul (1) |
Alineatell (2) și (3) |
– |
|
Alineatul (4) |
Articolul 2 alineatul (3) |
|
Articolul 13 |
alineatul (1) |
Articolul 2 alineatul (4) |
Alineatele (2), (3), (4) |
– |
|
Articolul 14 |
alineatul (1) |
Articolul 5 primul paragraf |
Alineatele (2) și (3) |
– |
|
Articolul 15 |
Articolul 5 al doilea și al treilea paragraf |
|
Articolul 16 |
Articolul 6 |
|
Articolul 17 |
alineatul (1) |
Articolul 7 alineatul (1) |
Alineatul (2) |
Articolul 8 a litera (b) |
|
Alineatele (3) și (4) |
Articolul 7 alineatul (1) al treilea paragraf și alineatul (3) |
|
Articolul 18 |
Articolul 8 |
|
Articolul 19 |
alineatul (1) |
Articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf |
Alineatul (2) |
Articolul 8 a litera (a) |
|
Articolul 20 |
– |
|
Articolul 21 |
– |
|
Articolul 22 |
Articolul 10 |
|
Articolul 23 |
alineatul (1) |
Articolul 11 primul paragraf |
Alineatele (2) și (3) |
– |
|
Articolul 24 |
Articolul 11 primul paragraf |
|
Articolul 25 |
Articolul 12 |
|
Anexa I |
Anexa |
|
Anexa II |
– |
|
Anexa III |
– |
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
36 |
32003R1852
L 271/13 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1852/2003 AL COMISIEI
din 21 octombrie 2003
de autorizare a utilizării pe o perioadă de 10 ani a unui coccidiostatic în hrana animalelor
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 70/524/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1970 privind aditivii din hrana animalelor (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1847/2003 al Comisiei (2), în special articolele 3 și 9,
întrucât:
(1) |
Directiva 70/524/CEE prevede ca statele membre să dispună ca nici un aditiv să nu fie pus în circulație dacă nu a fost acordată o autorizare comunitară. |
(2) |
În cazul aditivilor enumerați în partea I din anexa C la Directiva 70/524/CEE, care include coccidiostatice și alte substanțe medicamentoase, se poate acorda o autorizare legată de persoana responsabilă de punerea lor în circulație. Autorizarea se poate acorda pentru o perioadă de 10 ani, dacă sunt îndeplinite toate condițiile în materie stabilite de directiva menționată. |
(3) |
Din examinarea cererii prezentate pentru autorizarea pe o perioadă de 10 ani a preparatului coccidiostatic „Sacox 120 microGranulate” se constată că produsul respectiv îndeplinește condițiile în materie prevăzute de Directiva 70/524/CEE. Comitetul științific pentru nutriția animalelor a emis un aviz favorabil cu privire la siguranța și efectele favorabile ale preparatului coccidiostatic care aparține grupei „coccidiostatice și alte produse medicamentoase”, pentru puicuțele crescute pentru ouat. |
(4) |
În consecință, preparatul coccidiostatic „Sacox 120 microGranulate” ar trebui să fie autorizat pentru o perioadă de 10 ani și inclus în lista aditivilor autorizați, legați de persoana responsabilă de punerea în circulație a acestora și autorizați pentru 10 ani, în conformitate cu Directiva 70/524/CEE. |
(5) |
Din examinarea cererii se constată că sunt necesare anumite proceduri pentru protecția lucrătorilor împotriva expunerii la aditivul „Sacox 120 microGranulate”. Cu toatea acestea, protecția este asigurată prin aplicarea Directivei 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea măsurilor de natură să promoveze ameliorarea siguranței și a sănătății lucrătorilor la locul de muncă (3). |
(6) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Se autorizează utilizarea aditivului „Sacox 120 microGranulate” care aparține grupei „coccidiostatice și alte substanțe medicamentoase”, specificate în anexă, ca aditiv în furaje, în condițiile stabilite de anexă.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 21 octombrie 2003.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 270, 14.12.1970, p. 1.
(2) JO L 269, 21.10.2003, p. 3.
(3) JO L 183, 29.6.1989, p. 1.
ANEXĂ
Nr. de înregistrare al aditivului |
Numele și numărul de înregistrare ale persoanei responsabile de punerea în circulație a aditivului |
Aditiv (denumirea comercială) |
Compoziția, formula chimică, descrierea |
Specia sau categoria de animale |
Vârsta maximă |
Conținut minim |
Conținut maxim |
Alte dispoziții |
Perioada de autorizare |
||||||||||||||||||||||
mg sbstanță activă/kg de furaje complete |
|||||||||||||||||||||||||||||||
„Coccidiostatice și alte substanțe medicamentoase |
|||||||||||||||||||||||||||||||
E766 |
Intervet International bv |
Salinomicină sodică 120 g/kg (Sacox 120 microGranulate) |
Compoziția aditivului:
Substanța activă:
Impurități aferente:
|
Puicuțe crescute pentru ouat |
12 săptămâni |
50 |
50 |
În instrucțiunile de utilizare se menționează:
|
11.11.2013” |
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
38 |
32003D0759
L 273/18 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMISIEI
din 15 octombrie 2003
de stabilire a condițiilor speciale care reglementează importurile de produse pescărești din Belize
[notificată cu numărul C(2003) 3645]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2003/759/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 91/493/CEE a Consiliului din 22 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate pentru producția și introducerea pe piață a produselor pescărești (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special articolul 11,
întrucât:
(1) |
În Belize s-a efectuat o inspecție în numele Comisiei, în scopul verificării condițiilor în care se produc, se depozitează și se expediază produsele pescărești către Comunitate. |
(2) |
Normele de control sanitar veterinar și de monitorizare a produselor pescărești stabilite de legislația din Belize pot fi considerate echivalente celor prevăzute de Directiva 91/493/CEE. |
(3) |
În special, Belize Agricultural Health Authority (BAHA) este în măsură să verifice în mod eficient punerea în aplicare a legislației în vigoare. |
(4) |
BAHA a garantat oficial că se respectă standardele privind controalele sanitare veterinare și monitorizarea produselor pescărești, așa cum sunt enunțate la capitolul V din anexa la Directiva 91/493/CEE, și că se aplică condiții de igienă echivalente celor stabilite de directiva menționată anterior. |
(5) |
Trebuie stabilite reguli detaliate în ceea ce privește produsele pescărești importate în Comunitate din Belize, în conformitate cu Directiva 91/493/CEE. |
(6) |
De asemenea, se impune întocmirea unei liste cu unități, nave-fabrică și antrepozite frigorifice autorizate, precum și a unei liste cu nave frigorifice dotate în conformitate cu Directiva 92/48/CEE a Consiliului din 16 iunie 1992 de stabilire a normelor minime de igienă care se aplică produselor pescărești obținute la bordul anumitor nave conform prevederilor articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 91/493/CEE (3). Aceste liste trebuie să se stabilească pe baza unei comunicări făcute de BAHA către Comisie. |
(7) |
Prezenta decizie trebuie aplicată după 45 de zile de la data publicării sale, în scopul asigurării perioadei de tranziție necesare. |
(8) |
Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Belize Agricultural Health Authority (BAHA) este autoritatea competentă din Belize autorizată pentru verificarea și certificarea conformității produselor pescărești cu cerințele Directivei 91/493/CEE.
Articolul 2
Produsele pescărești din Belize importate în Comunitate sunt conforme cu cerințele formulate la articolele 3, 4 și 5.
Articolul 3
(1) Fiecare lot este însoțit de un certificat de sănătate animală original, numerotat, conform modelului din anexa I, având o singură pagină și completat, semnat și datat în mod corespunzător.
(2) Certificatul se redactează în cel puțin una dintre limbile oficiale ale statului membru în care au loc controalele.
(3) Pe certificat sunt menționate numele, funcția și semnătura reprezentantului BAHA, precum și ștampila acesteia, într-o culoare diferită de cea a celorlalte mențiuni.
Articolul 4
Produsele pescărești provin din unitățile, navele-fabrică sau antrepozitele frigorifice autorizate sau din navele frigorifice înregistrate, enumerate la anexa II.
Articolul 5
Toate coletele poartă mențiunea „BELIZE” și numărul de autorizare a unității, a navei-fabrică, a antrepozitului frigorific sau a navei frigorifice de origine, în caractere de neșters, cu excepția produselor pescărești congelate în vrac și destinate producției de conserve.
Articolul 6
Prezenta decizie se aplică de la 8 decembrie 2003.
Articolul 7
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 15 octombrie 2003.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 268, 24.9.1991, p. 15.
(2) JO L 122, 16.5.2003, p. 1.
(3) JO L 187, 7.7.1992, p. 41.
ANEXA I
ANEXA II
LISTA UNITĂȚILOR ȘI A NAVELOR
Numărul autorizării |
Nume |
Oraș/Regiune |
Data limită de autorizare |
Categorie |
|||
BZE-FP-NOV-001 |
Nova Companies (Belize) Limited |
Ladyville |
|
PP |
|||
|
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
43 |
32003D0760
L 273/23 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMISIEI
din 15 octombrie 2003
de stabilire a condițiilor speciale care reglementează importurile de produse pescărești provenind din Polinezia Franceză
[notificată cu numărul C(2003) 3646]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2003/760/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 91/493/CEE a Consiliului din 22 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate pentru producția și introducerea pe piață a produselor pescărești (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special articolul 11,
întrucât:
(1) |
O inspecție a fost efectuată în numele Comisiei în Polinezia Franceză pentru verificarea condițiilor în care produsele pescărești sunt produse, depozitate și expediate către Comunitate. |
(2) |
Normele de control sanitar veterinar și de supraveghere a produselor pescărești definite de legislația din Polinezia Franceză pot fi considerate echivalente celor prevăzute de Directiva 91/493/CEE. |
(3) |
În special, „Département de la Qualité Alimentare et de l'Action Vétérinaire (DQAAV) du Service du Développement Rural du Ministére de l'Agriculture et de l'Elevage” este în măsură să verifice în mod eficient punerea în aplicare a legislației în vigoare. |
(4) |
DQAAV a garantat oficial că se respectă standardele privind controalele sanitare veterinare și supravegherea produselor pescărești, așa cum sunt enunțate la capitolul V din anexa la Directiva 91/493/CEE, și că se aplică condiții de igienă echivalente celor stabilite de directiva menționată anterior. |
(5) |
Trebuie stabilite norme detaliate în ceea ce privește produsele pescărești importate în Comunitate din Polinezia Franceză, în conformitate cu Directiva 91/493/CEE. |
(6) |
De asemenea, se impune întocmirea unei liste cu unități, nave-fabrică și antrepozite frigorifice autorizate, precum și a unei liste cu nave frigorifice echipate în conformitate cu Directiva 92/48/CEE a Consiliului din 16 iunie 1992 de stabilire a normelor minime de igienă care se aplică produselor derivate din pește obținute la bordul anumitor nave, conform prevederilor articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 91/493/CEE (3). Aceste liste trebuie întocmite pe baza unei comunicări făcute de DQAAV către Comisie. |
(7) |
Prezenta decizie trebuie aplicată după patruzeci și cinci de zile de la data publicării pentru a garanta perioada de tranziție necesară. |
(8) |
Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
„Département de la Qualité Alimentare et de l'Action Vétérinaire (DQAAV) du Service du Développement Rural du Ministére de l'Agriculture et de l'Elevage” este autoritatea competentă din Polinezia Franceză desemnată pentru verificarea și certificarea conformității produselor pescărești cu cerințele Directivei 91/493/CEE.
Articolul 2
Produsele pescărești din Polinezia Franceză importate în Comunitate sunt conforme cu dispozițiile articolelor 3, 4 și 5.
Articolul 3
(1) Fiecare lot este însoțit de un certificat de sănătate animală original numerotat, în conformitate cu modelul din anexa I, având o singură pagină și completat, semnat și datat în mod corespunzător.
(2) Certificatul este redactat în cel puțin una dintre limbile oficiale ale statului membru în care au loc controalele.
(3) Pe certificat sunt menționate numele, funcția și semnătura reprezentantului DQAAV, precum și ștampila acesteia, într-o culoare diferită de cea a celorlalte mențiuni.
Articolul 4
Produsele pescărești provin din unitățile, navele-fabrică sau antrepozitele frigorifice autorizate sau de pe navele frigorifice înregistrate, enumerate la anexa II.
Articolul 5
Toate coletele poartă mențiunea „POLINEZIA FRANCEZĂ” și numărul de autorizare/înregistrare a unității, navei-fabrică, antrepozitului frigorific sau a navei frigorifice de origine cu caractere de neșters, cu excepția produselor pescărești congelate în vrac și destinate fabricării conservelor.
Articolul 6
Prezenta decizie se aplică de la 8 decembrie 2003.
Articolul 7
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 15 octombrie 2003.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 268, 24.9.1991, p. 15.
(2) JO L 122, 16.5.2003, p. 1.
(3) JO L 187, 7.7.1992, p. 41.
ANEXA I
ANEXA II
LISTA UNITĂȚILOR ȘI A NAVELOR
Numărul autorizării |
Nume |
Oraș/Regiune |
Categorie |
||||||
1002 PF |
Taura'a-Tua |
Punaauia/Tahiti |
FV |
||||||
1004 PF |
Mauitahi |
Papehue Paea/Tahiti |
FV |
||||||
1005 PF |
Vini-Vini VI |
Faa'a/Tahiti |
FV |
||||||
1008 PF |
Moorea Rava'ai II |
Maharepa/Moorea |
FV |
||||||
1009 PF |
Moana-Tae |
Mahina/Tahiti |
FV |
||||||
1010 PF |
Fetu Ura |
Motu-uta/Tahiti |
FV |
||||||
1011 PF |
Fetu Tea II |
Motu-uta/Tahiti |
FV |
||||||
1012 PF |
Ihitua |
Papara/Tahiti |
FV |
||||||
1014 PF |
Tamatia |
Fare/Huahine |
FV |
||||||
1015 PF |
Oiseau des Îles |
Toahotu/Tahiti |
FV |
||||||
1016 PF |
Arevamanu |
Toahotu/Tahiti |
FV |
||||||
1017 PF |
Moorea Tautai |
Maharepa/Moorea |
FV |
||||||
1019 PF |
Tahiti Island Fish |
Faaa/Tahiti |
PP |
||||||
1021 PF |
Ava Iti |
Papeete/Tahiti |
FV |
||||||
1022 PF |
Moorea Rava'ai III |
Maharepa/Moorea |
FV |
||||||
1023 PF |
Tahiti Rava'ai |
Maharepa/Moorea |
FV |
||||||
1024 PF |
Pêche logistique Services |
Taravao/Tahiti |
PP |
||||||
|
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
48 |
32003D0761
L 273/28 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMISIEI
din 15 octombrie 2003
de stabilire a condițiilor speciale care reglementează importurile de produse pescărești provenind din Emiratele Arabe Unite
[notificată cu numărul C(2003) 3647]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2003/761/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 91/493/CEE a Consiliului din 22 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate pentru producerea și introducerea pe piață a produselor pescărești (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special articolul 11,
întrucât:
(1) |
O inspecție a fost efectuată în numele Comisiei în Emiratele Arabe Unite pentru verificarea condițiilor în care produsele pescărești sunt produse, depozitate și expediate către Comunitate. |
(2) |
Normele de inspecție sanitară și de supraveghere a produselor pescărești definite de legislația din Emiratele Arabe Unite pot fi considerate echivalente celor prevăzute de Directiva 91/493/CEE. |
(3) |
În special, „Department for Food and Environmental Control (DFEC) of the General Secretariat of the Municipalities” este în măsură să verifice în mod eficient punerea în aplicare a legislației în vigoare. |
(4) |
DFEC a garantat oficial că se respectă standardele privind inspecțiile sanitare și supravegherea produselor pescărești, așa cum sunt enunțate la capitolul V din anexa la Directiva 91/493/CEE, și că se aplică condiții de igienă echivalente celor stabilite de directiva menționată anterior. |
(5) |
Trebuie stabilite norme detaliate în ceea ce privește produsele pescărești importate în Comunitate din Emiratele Arabe Unite, în conformitate cu Directiva 91/493/CEE. |
(6) |
De asemenea, se impune întocmirea unei liste cu unități, nave-fabrică și antrepozite frigorifice autorizate, precum și a unei liste cu nave frigorifice echipate în conformitate cu Directiva 92/48/CEE a Consiliului din 16 iunie 1992 de stabilire a normelor minime de igienă care se aplică produselor derivate din pește obținute la bordul anumitor nave, conform prevederilor articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 91/493/CEE (3). Aceste liste trebuie întocmite pe baza unei comunicări făcute de DFEC către Comisie. |
(7) |
Prezenta decizie trebuie aplicată după patruzeci și cinci de zile de la data publicării pentru a garanta perioada de tranziție necesară. |
(8) |
Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
„Department for Food and Environmental Control (DFEC) of the General Secretariat of the Municipalities” este autoritatea competentă din Emiratele Arabe Unite desemnată pentru verificarea și certificarea conformității produselor pescărești cu cerințele Directivei 91/493/CEE.
Articolul 2
Produsele pescărești din Emiratele Arabe Unite importate în Comunitate sunt conforme cu dispozițiile articolelor 3, 4 și 5.
Articolul 3
(1) Fiecare lot este însoțit de un certificat de sănătate animală original numerotat, în conformitate cu modelul din anexa I, având o singură pagină și completat, semnat și datat în mod corespunzător.
(2) Certificatul este redactat în cel puțin una din limbile oficiale ale statului membru în care au loc controalele.
(3) Pe certificat sunt menționate numele, funcția și semnătura reprezentantului DFEC, precum și ștampila acesteia, într-o culoare diferită de cea a celorlalte mențiuni.
Articolul 4
Produsele pescărești provin din unitățile, navele-fabrică sau antrepozitele frigorifice autorizate, sau de pe navele frigorifice înregistrate, enumerate la anexa II.
Articolul 5
Toate coletele poartă mențiunea „EMIRATELE ARABE UNITE” și numărul de autorizare/înregistrare a unității, navei-fabrică, antrepozitului frigorific sau a navei frigorifice de origine, cu caractere de neșters, cu excepția produselor pescărești congelate în vrac și destinate fabricării conservelor.
Articolul 6
Prezenta decizie se aplică de la 8 decembrie 2003.
Articolul 7
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 15 octombrie 2003.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 268, 24.9.1991, p. 15.
(2) JO L 122, 16.5.2003, p. 1.
(3) JO L 187, 7.7.1992, p. 41.
ANEXA I
ANEXA II
LISTA UNITĂȚILOR ȘI A NAVELOR
Numărul autorizării |
Nume |
Oraș/Regiune |
Categorie |
|||
001 |
Asmak Seafood Processing Co |
Dubai |
PP |
|||
002 |
Magenta Fish and Seafood Supply |
Dubai |
PP |
|||
003 |
Gulf Seafood LLC |
Dubai |
PP |
|||
006 |
Seville Products Ltd. |
Sharjah |
PP |
|||
009 |
Shaheen Fisheries and Meats LLC |
Ajman |
PP |
|||
|
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
53 |
32003D0762
L 273/33 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMISIEI
din 15 octombrie 2003
de stabilire a condițiilor speciale de import pentru produsele pescărești din Antilele Olandeze
[notificată cu numărul C(2003) 3649]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2003/762/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 91/493/CEE a Consiliului din 22 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate pentru producția și introducerea pe piață a produselor pescărești (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special articolul 11,
întrucât:
(1) |
O inspecție a fost efectuată în numele Comisiei în Antilele Olandeze pentru verificarea condițiilor în care produsele pescărești sunt produse, depozitate și expediate către Comunitate. |
(2) |
Normele de control sanitar veterinar și de supraveghere a produselor pescărești definite de legislația din Antilele Olandeze pot fi considerate echivalente celor prevăzute de Directiva 91/493/CEE. |
(3) |
În special, „Inspectorate for Public Health (IPH) of the Ministry of Public Health and Social Development” este în măsură să verifice în mod eficient punerea în aplicare a legislației în vigoare. |
(4) |
IPH a garantat oficial că se respectă standardele privind controalele sanitare veterinare și supravegherea produselor pescărești, așa cum sunt enunțate la capitolul V din anexa la Directiva 91/493/CEE, și că se aplică condiții de igienă echivalente celor stabilite de directiva menționată anterior. |
(5) |
Trebuie stabilite norme detaliate în ceea ce privește produsele pescărești importate în Comunitate din Antilele Olandeze, în conformitate cu Directiva 91/493/CEE. |
(6) |
De asemenea, se impune întocmirea unei liste cu unități, nave-fabrică și antrepozite frigorifice autorizate, precum și a unei liste cu nave frigorifice dotate în conformitate cu Directiva 92/48/CEE a Consiliului din 16 iunie 1992 de stabilire a normelor minime de igienă care se aplică produselor derivate din pește obținute la bordul anumitor nave conform prevederilor articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 91/493/CEE (3). Aceste liste trebuie să se stabilească pe baza unei comunicări făcute de IPH către Comisie. |
(7) |
Cu toate acestea, la momentul inspecției nici una din unități nu fusese desemnată în conformitate cu legislația comunitară, iar echipa de inspecție nu a fost în măsură să verifice capacitatea de control a autorităților competente în ceea ce privește unitățile. În consecință, înscrierea unităților pe listă va necesita o nouă evaluare. |
(8) |
Prezenta decizie trebuie aplicată după patruzeci și cinci de zile de la data publicării pentru a garanta perioada de tranziție necesară. |
(9) |
Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
„Inspectorate for Public Health (IPH) of the Ministry of Public Health and Social Development” este autoritatea competentă din Antilele Olandeze desemnată pentru verificarea și certificarea conformității produselor pescărești cu cerințele Directivei 91/493/CEE.
Articolul 2
Produsele pescărești din Antilele Olandeze importate în Comunitate sunt conforme cu dispozițiile articolelor 3, 4 și 5.
Articolul 3
(1) Fiecare lot este însoțit de un certificat de sănătate animală original numerotat, în conformitate cu modelul din anexa I, având o singură pagină și completat, semnat și datat în mod corespunzător.
(2) Certificatul este redactat în cel puțin una din limbile oficiale ale statului membru în care au loc controalele.
(3) Pe certificat sunt menționate numele, funcția și semnătura reprezentantului IPH, precum și ștampila acestuia, într-o culoare diferită de cea a celorlalte mențiuni.
Articolul 4
Produsele pescărești provin din navele-fabrică desemnate sau din navele frigorifice înregistrate, enumerate la anexa II.
Articolul 5
Toate coletele poartă mențiunea „ANTILELE OLANDEZE” și numărul de autorizare/înregistrare a navei-fabrică sau a navei frigorifice de origine, în caractere de neșters, cu excepția produselor pescărești congelate în vrac și destinate producției de conserve.
Articolul 6
Înscrierea unităților în lista prevăzută la anexa II se va face numai după obținerea rezultatelor evaluării realizate de Comunitate.
Articolul 7
Prezenta decizie se aplică de la 8 decembrie 2003.
Articolul 8
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 15 octombrie 2003.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 268, 24.9.1991, p. 15.
(2) JO L 122, 16.5.2003, p. 1.
(3) JO L 187, 7.7.1992, p. 41.
ANEXA I
ANEXA II
Lista unităților și a navelor
Numărul autorizării |
Nume |
Oraș/Regiune |
Data limită de autorizare |
Categorie |
|||
SHP/02/03 |
Albacora Caribe (Overseas Tuna Company NV) |
Willemstad |
|
ZV |
|||
SHP/02/99 |
Faro Villano (Overseas Tuna Company NV) |
Willemstad |
|
ZV |
|||
SHP/03/99 |
Intertuna Uno (Intertuna NV) |
Willemstad |
|
ZV |
|||
SHP/04/99 |
Intertuna Dos (Intertuna NV) |
Willemstad |
|
ZV |
|||
SHP/05/99 |
Albacora Diez (Overseas Tuna Company NV) |
Willemstad |
|
ZV |
|||
SHP/06/99 |
Albacora Nueve (Overseas Tuna Company NV) |
Willemstad |
|
ZV |
|||
SHP/01/2002 |
Patudo (Overseas Tuna Company NV) |
Willemstad |
|
ZV |
|||
SHP/01/2001 |
Castel Braz [Klipper SARL (Jaczon)] |
Willemstad |
|
ZV |
|||
SHP/02/2000 |
Lio I (Intrepido Dos) (Transgoa Fleet NV) |
Willemstad |
|
ZV |
|||
SHP/03/2000 |
Lio II (Intrepido Dos) (Transgoa Fleet NV) |
Willemstad |
|
ZV |
|||
SHP/04/2000 |
Artza (Atunsa NV) |
Willemstad |
|
ZV |
|||
SHP/05/2000 |
Intertuna Tres (Intertuna NV) |
Willemstad |
|
ZV |
|||
|
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
58 |
32003D0763
L 273/38 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMISIEI
din 15 octombrie 2003
de stabilire a condițiilor speciale care reglementează importurile de produse pescărești din Insulele Capul Verde
[notificată cu numărul C(2003) 3651]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2003/763/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 91/493/CEE a Consiliului din 22 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate pentru producția și introducerea pe piață a produselor pescărești (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special articolul 11,
întrucât:
(1) |
În Insulele Capul verde s-a efectuat o inspecție în numele Comisiei, în scopul verificării condițiilor în care se produc, se depozitează și se expediază către Comunitate produsele pescărești. |
(2) |
Normele de control sanitar veterinar și de supraveghere a produselor pescărești definite de legislația din Insulele Capul Verde pot fi considerate echivalente celor stabilite prin Directiva 91/493/CEE. |
(3) |
În special, „Direcção-Geral das Pescas (DGP) - Ministério do Ambiente, Agricultura e Pescas” este în măsură să verifice în mod eficient punerea în aplicare a legislației în vigoare. |
(4) |
DGP a garantat în mod oficial că se respectă standardele privind controalele sanitare veterinare și supravegherea produselor pescărești, astfel cum sunt enunțate la capitolul V din anexa la Directiva 91/493/CEE și că se aplică condiții de igienă echivalente celor stabilite prin directiva menționată anterior. |
(5) |
Trebuie stabilite reguli detaliate în ceea ce privește produsele pescărești importate în Comunitate din Insulele Capul Verde, în conformitate cu Directiva 91/493/CEE. |
(6) |
De asemenea, se impune întocmirea unei liste cu unități, nave-fabrică și antrepozite frigorifice autorizate, precum și a unei liste cu nave frigorifice dotate în conformitate cu Directiva 92/48/CEE a Consiliului din 16 iunie 1992 de stabilire a normelor minime de igienă care se aplică produselor derivate din pește obținute la bordul anumitor nave, conform prevederilor articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 91/493/CEE (3). Aceste liste trebuie întocmite pe baza unei comunicări făcute de DGP către Comisie. |
(7) |
Având în vedere faptul că importurile de produse pescărești din Insulele Capul Verde sunt autorizate „ex nuovo” prin prezenta decizie, nu este necesar să se prevadă o perioadă de tranziție, iar o perioadă de trei zile este suficientă pentru a se face publică autorizarea. Prin urmare, importurile care provin din această țară sunt permise la trei zile de la data publicării prezentei decizii în Jurnalul Oficial. |
(8) |
Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
„Direcção-Geral das Pescas (DGP) - Ministério do Ambiente, Agricultura e Pescas” este autoritatea competentă din Insulele Capul Verde desemnată pentru verificarea și certificarea conformității produselor pescărești cu cerințele Directivei 91/493/CEE.
Articolul 2
Produsele pescărești din Insulele Capul Verde importate în Comunitate satisfac dispozițiile articolelor 3, 4 și 5.
Articolul 3
(1) Fiecare lot este însoțit de un certificat de sănătate animală original, numerotat, în conformitate cu modelul prevăzut la anexa I, având o singură pagină și completat, semnat și datat în mod corespunzător.
(2) Certificatul se redactează în cel puțin una din limbile oficiale ale statului membru în care au loc controalele.
(3) Pe certificat sunt menționate numele, funcția și semnătura reprezentantului DGP, precum și ștampila sa oficială, într-o culoare diferită de cea a celorlalte mențiuni.
Articolul 4
Produsele pescărești provin din unitățile, navele-fabrică sau antrepozitele frigorifice autorizate sau din navele frigorifice înregistrate, enumerate la anexa II.
Articolul 5
Toate coletele poartă mențiunea „INSULELE CAPUL VERDE” și numărul de autorizare/înregistrare a unității, navei-fabrică, antrepozitului frigorific sau navei frigorifice de origine, în caractere de neșters, cu excepția produselor pescărești congelate în vrac și destinate producției de conserve.
Articolul 6
Prezenta decizie se aplică de la 27 octombrie 2003.
Articolul 7
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 15 octombrie 2003.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 268, 24.9.1991, p. 15.
(2) JO L 122, 16.5.2003, p. 1.
(3) JO L 187, 7.7.1992, p. 41.
ANEXA I
ANEXA II
Lista unităților și a navelor
Numărul autorizării |
Nume |
Oraș/Regiune |
Categorie |
|||
CV 001 |
Salsesimbra Lda |
Palmeira/Ilha do Sal |
PP |
|||
CV 002 |
Frescomar, ITS |
Mindelo/Săo Vincente |
PP |
|||
|
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
63 |
32003R1873
L 275/9 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1873/2003 AL COMISIEI
din 24 octombrie 2003
de modificare a anexei II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimente de origine animală (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1490/2003 al Comisiei (2), în special articolele 7 și 8,
întrucât:
(1) |
În conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2377/90, este necesar să se stabilească limitele maxime ale reziduurilor pentru toate substanțele farmacologic active noi utilizate în Comunitate în medicamentele de uz veterinar destinate să fie administrate animalelor de interes economic. |
(2) |
Este necesar să se stabilească limitele maxime ale reziduurilor după examinarea, în cadrul Comitetului pentru medicamente de uz veterinar (CMV), a tuturor informațiilor relevante furnizate de solicitanți în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 și ținând seama de toate informațiile științifice relevante, disponibile în mod oficial, privind riscul pe care îl reprezintă reziduurile medicamentului în cauză pentru consumatorii de alimente de origine animală și, în special, de avizele Comitetului științific pentru măsuri veterinare privind sănătatea publică (CSMVSP) și de evaluările Comitetului comun de experți FAO/OMS pentru aditivi alimentari. |
(3) |
La stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar din alimentele de origine animală, este necesar să se precizeze alimentele obținute din animalul tratat („țesut țintă”), precum și natura reziduului relevant în ceea ce privește controlul reziduurilor („reziduu marker”). În cazul medicamentelor de uz veterinar destinate utilizării la animale în lactație, este necesar să se stabilească limite maxime ale reziduurilor pentru lapte. |
(4) |
Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 prevede că stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor nu aduce atingere aplicării legislației comunitare relevante. |
(5) |
Progesteronul este un hormon progestativ. Utilizarea sa face obiectul unor restricții și intră în sfera de aplicare a măsurilor de control prevăzute pentru hormoni de Directiva 96/22/CE a Consiliului (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), care prevede că nu se pot administra hormoni animalelor de fermă în scopuri terapeutice sau zootehnice decât în anumite condiții specificate. |
(6) |
CSMVSP a confirmat în mod repetat faptul că utilizarea hormonilor în scopul promovării creșterii producției de carne prezintă un risc potențial pentru sănătatea consumatorilor datorită proprietăților farmacologice și toxicologice intrinseci ale acestora și având în vedere constatările epidemiologice. Cu toate acestea, în prezent, datele existente privind progesteronul nu sunt suficiente pentru a permite o estimare cantitativă a riscului prezentat de expunerea la reziduuri din carne și din produsele din carne provenite de la animale tratate. Nu se poate defini nici o valoare prag pentru progesteron în această privință. |
(7) |
CMV a estimat în evaluările sale inițiale și ulterioare că nu este necesar să se stabilească, în vederea protejării sănătății publice, limite maxime ale reziduurilor pentru progesteron, în cazul în care acesta este utilizat în medicamente autorizate în conformitate cu legislația comunitară. În consecință, a fost propusă includerea progesteronului în lista din anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90. În conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 2377/90, statele membre nu pot interzice sau împiedica introducerea în circulație pe teritoriul lor a produselor alimentare de origine animală, originare din alte state membre, sub pretextul că acestea conțin reziduuri ale medicamentelor de uz veterinar, cu condiția ca substanțele în cauză să fie menționate de lista din anexa II. |
(8) |
Animalele produc progesteron și în mod natural. Nivelul secreției endogene de progesteron a animalelor variază, în special în funcție de sex, de rasă și de ciclul menstrual. Există metode validate de detectare a progesteronului în țesuturile animale. Cu toate acestea, metodele respective nu permit realizarea unei distincții între hormonii naturali și reziduurile de progesteron și nu pot fi folosite pentru a controla respectarea condițiilor de utilizare stabilite de Directiva 96/22/CE. |
(9) |
În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (6), pentru gestionarea riscurilor trebuie să se țină seama de rezultatele evaluării riscurilor, precum și de alți factori relevanți, cum sunt metodele de detecție și fezabilitatea controalelor, astfel încât să fie evitate riscurile legate de utilizarea abuzivă a acestor substanțe. |
(10) |
Comisia consideră că sunt necesare garanții, deoarece este posibilă utilizarea abuzivă a medicamentelor de uz veterinar care conțin progesteron. Limitarea condițiilor de utilizare a progesteronului exclusiv la administrarea pe cale intravaginală femelelor din speciile bovină, ovină, caprină și ecvină furnizează această garanție suplimentară, necesară pentru evitarea utilizării abuzive întrucât, datorită modului lor de prezentare specific, medicamentele de uz veterinar relevante nu pot fi folosite în mod realist în scopuri interzise. De aceea, se consideră necesară includerea progesteronului în anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90, în conformitate cu anexa la prezentul regulament al Comisiei, care limitează utilizarea progesteronului la acest scop specific și la această formulă a produselor. |
(11) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamente de uz veterinar, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică începând din a șaizecea zi de la data publicării.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 24 octombrie 2003.
Pentru Comisie
Erkki LIIKANEN
Membru al Comisiei
(1) JO L 224, 18.8.1990, p. 1.
(2) JO L 214, 26.8.2003, p. 3.
(3) JO L 125, 23.5.1996, p. 3.
(4) JO L 262, 14.10.2003, p. 17.
(6) JO L 245, 29.9.2003, p. 4.
ANEXĂ
Substanța sau substanțele următoare se adaugă la anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90:
2. Substanțe organice
Substanță/substanțe farmacologic activă(active) |
Specii animale |
„Progesteron (1) |
Bovine, ovine, caprine, ecvine (femele) |
(1) Numai pentru utilizare terapeutică sau zootehnică intravaginală și în conformitate cu dispozițiile Directivei 96/22/CE.”
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
66 |
32003D0766
L 275/49 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMISIEI
din 24 octombrie 2003
privind măsurile de urgență pentru prevenirea răspândirii în cadrul Comunității a Diabrotica virgifera Le Conte
[notificată cu numărul C(2003) 3880]
(2003/766/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor din plante și împotriva răspândirii lor în Comunitate (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/47/CE a Comisiei (2), în special articolul 16 alineatul (3) al treilea paragraf,
întrucât:
(1) |
În 2002, Franța și Austria au informat celelalte state membre și Comisia despre prezența focarelor de Diabrotica virgifera Le Conte (denumit în continuare „organism”), apărute pentru prima dată pe teritoriile lor, și despre măsurile luate pentru combaterea organismului. |
(2) |
În 2002, în Italia s-au monitorizat zonele infestate de organsim, în special zonele de monocultură a porumbului și zonele de posibilă introducere a organismului, ca de exemplu aeroporturile și punctele vamale. Măsurile de eradicare luate în regiunea Veneto pentru a preveni răspândirea organismului s-au dovedit eficiente, nivelul populației organismlui reducându-se; în Lombardia și Piemonte, mai multe organisme adulte au fost prinse în mai multe provincii, în vreme ce în regiunea Friuli-Venezia Giulia s-a detectat pentru prima dată un focar. |
(3) |
Un studiu comunitar recent referitor la riscul stabilirii organismului în cadrul Comunității a arătat că principalii factori ce favorizează stabilirea organsimului, ca de exemplu condițiile trofice și climatice, se regăsesc în Comunitate. |
(4) |
Mai mult, studiul menționat anterior a arătat că organismul – prin efectele distructive – poate constitui o importantă preocupare fitosanitară pentru producția comunitară de porumb, datorită eventualelor pierderi economice, dependenței mai mari de insecticide și dificultății de a găsi o cultură care să înlocuiască porumbul în ciclul de rotație. |
(5) |
Directiva 2000/29/CE interzice introducerea și răspândirea în Comunitate a organismului. Cu toate acestea, nu sunt prevăzute măsuri comunitare în cazul constatării unor noi focare în zone în care nu a fost semnalată prezența organismului și în cazul în care organismul a fost detectat într-o fază incipientă a dezvoltării populației. În consecință, trebuie definite măsuri pentru eradicarea organismului într-un termen rezonabil. |
(6) |
Măsurile trebuie să includă, în principal, monitorizarea generală a prezenței organismului în statele membre. |
(7) |
Măsurile trebuie aplicate pentru a controla răspândirea organismului în cadrul Comunității, delimitarea zonelor, transporturile terestre, materialele și plantele gazdă, cât și rotația culturilor în zonele delimitate. |
(8) |
Trebuie ca rezultatele măsurilor să fie continuu evaluate și eventualele măsuri complementare să fie luate în coniderare pe baza evaluării. |
(9) |
Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent fitosanitar, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Statele membre se asigură că prezența suspectată sau confirmată a Diabrotica virgifera Le Conte, denumit în continuare „organism”, este notificată organismelor oficiale responsabile în sensul Directivei 2000/29/CE.
Articolul 2
(1) Statele membre efectuează în fiecare an controale cu caracter oficial pentru a detecta prezența organismului în zonele de pe teritoriul lor destinate culturii porumbului.
(2) Fără a aduce atingere articolului 16 alineatul (1) din Directiva 2000/29/CE, rezultatele controalelor prevăzute la alineatul (1) sunt notificate Comisiei și celorlalte state membre până la data de 31 decembrie a fiecărui an.
Articolul 3
(1) În cazul în care rezultatele controalelor prevăzute la articolul 2 confirmă prezența organismului într-o zonă în care înainte se considera că organismul nu este prezent, statele membre delimitează următoarele zone:
(a) |
zona de focar în jurul parcelei unde organismul a fost prins, cu raza de 1 km, și |
(b) |
zona protejată în jurul zonei de focar, cu raza de cel puțin 5 km. |
Statele membre pot prevedea, în egală măsură, o zonă tampon în jurul zonei de focar și a celei protejate.
(2) Delimitarea exactă a zonelor prevăzute la alineatul (1) are la bază criterii științifice solide, biologia organismului, nivelul de contaminare și modul specific de producere a organismului de planta gazdă în statul membru în cauză.
(3) În cazul în care se confirmă prezența organismului în alt loc decât locul inițial în care organismul a fost prins, situat în zona de focar, zonele delimitate se modifică corespunzător.
(4) În cazul în care organismul a fost prins ultima dată în urmă cu doi ani, zona delimitată este înlăturată și nu mai sunt necesare măsurile complementare de eradicare prevăzute la articolul 4.
(5) Statele membre informează celelalte state membre și Comisia despre situația geografică a zonelor prevăzute la alineatul (1) și pun la dispoziție hărți la scara adecvată.
Articolul 4
(1) În fiecare parte a zonelor delimitate, statele membre verifică prezența oranismului cu ajutorul capcanelor cu feromoni sexuali adecvate, dispuse în lanț și inspectate periodic. Tipul și numărul capcanelor folosite cât și modul de amplasare a capcanelor trebuie să țină cont de condițiile locale și de caracteristicile zonelor delimitate.
(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (1), statele membre se asigură că, în zona de focar:
(a) |
nu se transportă plante proaspete de Zea mais L. sau părți din aceste plante proaspete în afara zonei în perioada anului în care apare organismul dăunător, perioadă fixată în funcție de biologia organismului, de nivelul prinderii organismului și al condițiilor climatice înregistrate în statul membru, pentru a evita răspândirea organismului; |
(b) |
nu se transportă pământ ce provine din parcelele de porumb din zona de focar în afara acesteia; |
(c) |
porumbul nu se cultivă în anumite perioade ale anului, perioade fixate în funcție de biologia organismului, de nivelul prinderii organismului și al condițiilor climatice înregistrate în statul membru, pentru a evita răspândirea organismului; |
(d) |
se pune în aplicare rotația culturilor pe parcelele de porumb în așa fel încât în zona de focar să se cultive porumb o dată la trei ani consecutivi sau să nu se cultive porumb pe o perioadă de doi ani de la data ultimei depistări; |
(e) |
se pune în aplicare un tratament pentru parcelele cu porumb până la sfârșitul perioadei de ovipoziționare, în anul apariției și în anul următor; |
(f) |
echipamentele agricole folosite pe parcelele de porumb sunt curățate de orice urmă de pământ sau resturi înainte de a părăsi zona; |
(g) |
plantele spontane de porumb se smulg din parcelele unde nu se cultivă acest tip de plante. |
(3) Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (1), statele membre se asigură că în zona protejată se iau cel puțin următoarele măsuri:
(a) |
se pune în aplicare ciclul de rotație prevăzut, astfel încât porumbul să se cultive o singură dată în decursul unei perioade de doi ani consecutivi, sau |
(b) |
se pune în aplicare un tratament pentru parcelele cu porumb, în anul apariției și în cel următor. |
(4) Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (1) Statele membre pot decide ca în zona tampon să se aplice ciclul de rotație prevăzut, astfel încât să se cultive porumb o singură dată în decursul unei perioade de doi ani consecutivi.
Articolul 5
Statele membre pun la dispoziția Comisiei și a celorlalte state membre, până la data de 31 decembrie a fiecărui an, informații referitoare la:
— |
părțile din zonele menționate la articolul 3 alineatul (5); |
— |
datele și criteriile ce au stat la baza stabilirii acestora prevăzute la articolul 4 alineatul (2) literele (a) și (c); |
— |
tratamentul aplicat prevăzut la articolul 4 alineatul (2) litera (e) și la articolul 4 alineatul (3) litera (b). |
Articolul 6
Statele membre adaptează până la 1 decembrie 2003 măsurile adoptate pentru a preveni răspândirea organismului, astfel încât să fie conforme cu prezenta decizie, și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Articolul 7
Comisia analizează modul de punere în aplicare a prezentei decizii până la data de 28 februarie a fiecărui an; primul bilanț de acest fel se efectuează până la 28 februarie 2005, termen limită.
Articolul 8
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 24 octombrie 2003.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 169, 10.7.2000, p. 1.
(2) JO L 138, 5.6.2003, p. 47.
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
68 |
32003R1885
L 277/5 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1885/2003 AL COMISIEI
din 27 octombrie 2003
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2138/97 privind delimitarea zonelor omogene de producție a uleiului de măsline
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul 136/66/CEE al Consiliului din 22 septembrie 1966 privind organizarea comună a pieței în sectorul uleiurilor și grăsimilor (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1513/2001 (2),
având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2261/84 al Consiliului din 17 iulie 1984 de stabilire a normelor generale privind acordarea de ajutor pentru producția de ulei de măsline și pentru organizațiile de producători (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1639/98 (4), în special articolul 19,
întrucât:
(1) |
Articolul 18 din Regulamentul (CEE) nr. 2261/84 prevede că producțiile de măsline și de ulei trebuie stabilite per zonă omogenă de producție pe baza datelor furnizate de statele membre producătoare. |
(2) |
Delimitarea zonelor de producție a făcut obiectul anexei la Regulamentul (CE) nr. 2138/97 al Comisiei (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1836/2002 (6). Din motive administrative și structurale, pentru anul de comercializare 2002/2003 este necesar să se aducă modificări la zonele omogene de producție din Grecia, din Spania și din Italia. |
(3) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a uleiurilor și grăsimilor, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Anexa la Regulamentul (CE) nr. 2138/97 se modifică după cum urmează:
1. |
La punctul (A), părțile care se referă la provinciile „Brindisi”, „Lecce” și „Sassari” se înlocuiesc cu textele din anexa I la prezentul regulament. |
2. |
La punctul (C), rubrica „Νομός Αχαΐας” se modifică după cum urmează:
|
3. |
Punctul D se modifică după cum urmează:
|
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 noiembrie 2002.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 27 octombrie 2003.
Pentru Comisie
Franz FISCHLER
Membru al Comisiei
(1) JO L 172, 30.9.1966, p. 3025/66.
(2) JO L 201, 26.7.2001, p. 4.
(4) JO L 210, 28.7.1998, p. 38.
(5) JO L 297, 31.10.1997, p. 3.
(6) JO L 278, 16.10.2002, p. 10.
ANEXO IBILAG IANHANG IΠΑΡΑΡΤΗΜΑ IANNEX IANNEXE IALLEGATO IBIJLAGE IANEXO ILIITE IBILAGA I
„Brindisi:
1. |
(*) |
2. |
Brindisi, Cellino San Marco, Erchie, Francavilla Fontana, Latiano, Mesagne, Oria, San Donaci, San Pancrazio Salentino, San Pietro Vernotico, Torchiarolo, Torre Santa Susanna.” |
„Lecce:
1. |
(*) |
2. |
Aradeo, Bagnolo del Salento, Calimera, Cannole, Caprarica di Lecce, Carpignano Salentino, Castri di Lecce, Castrignano de' Greci, Castro Marino, Copertino, Corigliano d'Otranto, Cursi, Galatina, Galatone, Giuggianello, Giurdignano, Lequile, Leverano, Maglie, Martano, Martignano, Melendugno, Melpignano, Minervino di Lecce, Muro Leccese, Nardò, Neviano, Ortelle, Otranto, Palmariggi, Poggiardo, Porto Cesareo, San Cesario di Lecce, San Donato di Lecce, San Pietro in Lama, Sanarica, Santa Cesarea Terme, Seclì, Sogliano Cavour, Soleto, Sternatia, Surano, Uggiano la Chiesa, Vernole, Zollino. |
3. |
Acquarica del Capo, Alessano, Alezio, Alliste, Andrano, Botrugno, Casarano, Castrignano del Capo, Collepasso, Corsano, Cutrofiano, Diso, Gagliano del Capo, Gallipoli, Matino, Melissano, Miggiano, Montesano Salentino, Morciano di Leuca, Nociglia, Parabita, Patù, Presicce, Racale, Ruffano, Salve, San Cassiano, Sannicola, Scorrano, Specchia, Spongano, Supersano, Taurisano, Taviano, Tiggiano, Tricase, Tuglie, Ugento.” |
„Sassari:
1. |
Alghero, Sennori, Sorso, Uri, Usini. |
2. |
(*)” |
ANEXO IIBILAG IIANHANG IIΠΑΡΑΡΤΗΜΑ IIANNEX IIANNEXE IIALLEGATO IIBIJLAGE IIANEXO IILIITE IIBILAGA II
„Huelva:
1. |
Alájar, Almonaster la Real, Aracena, Aroche, Arroyomolinos de León, Berrocal, Cabezas Rubias, Cala, Calañas, El Campillo, Campofrío, Cañaveral de León, Castaño del Robledo, El Cerro de Andévalo, Corteconcepción, Cortegana, Cortelazor, Cumbres de Enmedio, Cumbres de San Bartolomé, Cumbres Mayores, Encinasola, Fuenteheridos, Galaroza, La Granada de Río Tinto, Higuera de la Sierra, Hinojales, Jabugo, Linares de la Sierra, Los Marines, Minas de Riotinto, La Nava, Nerva, Puerto Moral, Rosal de la Frontera, Santa Ana la Real, Santa Bárbara de Casa, Santa Olalla del Cala, Valdelarco, Valverde del Camino, Villanueva de las Cruces, Zalamea la Real, Zufre. |
2. |
Beas, Bollullos Par del Condado, Bonares, Chucena, Escacena del Campo, Manzanilla, Niebla, La Palma del Condado, Paterna del Campo, Rociana del Condado, San Juan del Puerto, Trigueros, Villalba del Alcor, Villarrasa. |
3. |
Aljaraque, El Almendro, Almonte, Alosno, Ayamonte, Cartaya, Gibraleón, El Granado, Hinojos, Huelva, Isla Cristina, Lepe, Lucena del Puerto, Moguer, Palos de la Frontera, Paymogo, Puebla de Guzmán, Punta Umbría, San Bartolomé de la Torre, San Silvestre de Guzmán, Sanlúcar de Guadiana, Villablanca, Villanueva de los Castillejos.” |
ANEXO IIIBILAG IIIANHANG IIIΠΑΡΑΡΤΗΜΑ IIIANNEX IIIANNEXE IIIALLEGATO IIIBIJLAGE IIIANEXO IIILIITE IIIBILAGA III
„Comunidad autónoma: Castilla y León
Ávila:
1. |
Arenas de San Pedro, Candeleda, Poyales del Hoyo, Proindiviso Arenas-Candeleda. |
2. |
Mombeltrán, Guisando, El Hornillo, El Arenal, Cuevas del Valle, Villarejo del Valle, San Esteban del Valle, Santa Cruz del Valle. |
3. |
Lanzahita, Pedro Bernardo, Gavilanes, Mijares, Casavieja, Piedralaves, La Adrada, Sotillo de la Adrada, Navahondilla, Santa María del Tiétar, Higuera de las Dueñas, Fresnedilla. |
4. |
Cebreros, El Barraco, El Tiemblo, El Hoyo de Pinares, San Juan de la Nava. |
Salamanca:
1. |
Ahigal de los Aceiteros, Aldeadávila de la Ribera, La Fregeneda, Hinojosa de Duero, Lumbrales, Masueco de la Ribera, Mieza, Pereña de la Ribera, San Felices de los Gallegos, Saucelle, Sobradillo, Villarino de los Aires, Vilvestre. |
2. |
Casas del Conde, Cepeda, Cerro (El), Colmenar de Montemayor, Garcibuey, Herguijuela de la Sierra, Lagunilla, Miranda del Castañar, Mogarraz, Molinillo, Pinedas, San Esteban de la Sierra, Santibáñez de la Sierra, Madroñal, San Miguel de Valero, San Martín del Castañar, Sequeros, Sotoserrano, Valero de la Sierra, Valdelageve, Villanueva del Conde. |
Valladolid:
1. |
Fuensaldaña, Medina del Campo, Pozaldez, Rueda. |
Zamora:
1. |
Fariza, Fermoselle, Manganeses de la Lampreana, Moralina, Trabazos, Villabrázaro, Villar del Buey.” |
„Comunidad autónoma: Madrid
Madrid:
1. |
Aranjuez, Arganda del Rey, Belmonte de Tajo, Campo Real, Carabaña, Ciempozuelos, Colmenar de Oreja, Chinchón, Fuenlabrada, Getafe, Humanes de Madrid, Loeches, Mejorada del Campo, Morata de Tajuña, Parla, Perales de Tajuña, Pinto, San Martín de la Vega, Santos Humosa (Los), Tielmes, Titulcia, Torrejón de Velasco, Torres de la Alameda, Valdaracete, Valdilecha, Valdelaguna, Valdemoro, Velilla de San Antonio, Villaconejos, Villalbilla, Villarejo de Salvanés. |
2. |
(*)” |
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
73 |
32003R1914
L 283/27 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1914/2003 AL COMISIEI
din 30 octombrie 2003
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1488/2001 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3448/93 al Consiliului în ceea ce privește plasarea unor cantități ale anumitor produse de bază care intră sub incidența anexei I la tratat sub regimul de perfecționare activă fără analiza prealabilă a condițiilor economice
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 3448/93 al Consiliului din 6 decembrie 1993 de stabilire a regimului de schimburi comerciale aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2580/2000 (2), în special articolul 11 alineatul 1 paragraful al treilea,
întrucât:
(1) |
Articolul 11 alineatul 1 din Regulamentul (CE) nr. 3448/93 prevede că se pot considera îndeplinite condițiile economice menționate în articolul 117 litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (3), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European și al Consiliului (4), pentru plasarea unor cantități ale anumitor produse de bază sub regimul de perfecționare activă în vederea utilizării lor la fabricarea mărfurilor. Normele de aplicare a acestei dispoziții, care permit determinarea produselor agricole de bază ce urmează să se plaseze sub regimul de perfecționare activă, precum și controlul și planificarea cantităților lor, se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 3448/93. |
(2) |
Regulamentul (CE) nr. 1488/2001 al Comisiei (5) trebuie să se modifice, astfel încât să se precizeze că procedurile menționate la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 3448/93 se pot aplica pentru identificarea produselor agricole de bază care urmează să se plaseze sub regimul de perfecționare activă, precum și controlul și planificarea cantităților lor. |
(3) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a problemelor orizontale privind comerțul de produse agricole transformate care nu intră sub incidența anexei I la tratat, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Regulamentul (CE) nr. 1488/2001 se modifică după cum urmează:
1. |
la articolul 2, alineatul 2 se înlocuiește cu următorul text: „(2) În cazul în care necesarul de restituiri este estimat ca fiind mai mare decât disponibilitățile financiare, cantitățile diferitelor produse identificate cu codul lor de opt cifre din nomenclatura combinată sunt stabilite, în conformitate cu articolul 11 alineatul 1 din Regulamentul (CE) nr. 3448/93, în funcție de bilanț.”; |
2. |
la articolul 22, paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text: „În cazul în care necesarul de restituiri este estimat ca fiind mai mare decât disponibilitățile financiare și ținând cont de cantitățile deja acordate sub formă de certificat, precum și de cantitățile neutilizate despre care Comisia a fost informată în conformitate cu articolul 25 din prezentul regulament, soldul disponibil pentru fiecare produs de bază este determinat în conformitate cu articolul 11 alineatul 1 din Regulamentul (CE) nr. 3448/93. Acest sold se publică a doua oară în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 31 ianuarie din fiecare an cel târziu și a treia oară la 31 mai din fiecare an cel târziu.”; |
3. |
articolul 24 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 24 Emisiunea urgentă a certificatelor PA Pe parcursul întregului an bugetar și ținând cont de cantitățile deja acordate sub formă de certificate, precum și de cantitățile neutilizate despre care a fost informată în conformitate cu articolul 25 din prezentul regulament, soldul disponibil pentru fiecare produs de bază identificat cu codul său de opt cifre din nomenclatură se poate determina urgent, în conformitate cu articolul 11 alineatul 1 din Regulamentul (CE) nr. 3448/93. Acest sold se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică dispozițiile articolului 23 alineatele 2-5.”. |
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 30 octombrie 2003.
Pentru Comisie
Erkki LIIKANEN
Membru al Comisiei
(1) JO L 318, 20.12.1993, p. 18.
(2) JO L 298, 25.11.2000, p. 5.
(3) JO L 302, 19.10.1992, p. 1.
(4) JO L 311, 12.12.2000, p. 17.
(5) JO L 196, 20.7.2001, p. 9.
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
75 |
32003R1915
L 283/29 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1915/2003 AL COMISIEI
din 30 octombrie 2003
de modificare a anexelor VII, VIII și IX la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește schimburile și importurile de ovine și de caprine și măsurile care trebuie luate ca urmare a confirmării unor cazuri de encefalopatie spongiformă transmisibilă la bovine, ovine și caprine
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1234/2003 (2), în special articolul 23,
întrucât:
(1) |
Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește unele reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (EST) contractate de bovine, ovine și caprine. Articolul 13 alineatul (1) și anexa VII la acest regulament prevăd aplicarea rapidă a unor măsuri atunci când se confirmă prezența unui caz de EST. Conform previziunilor, aplicarea unor aspecte ale acestor măsuri va genera dificultăți de ordin practic. |
(2) |
În ceea ce privește ovinele și caprinele, regulile de stabilire a descendenței după confirmarea unui caz de EST ar trebui să fie limitate la cazurile confirmate la femele, din cauza dificultăților practice și a avantajelor nesigure legate de stabilirea descendenței la masculii atinși de EST. |
(3) |
În ceea ce privește bovinele, Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește că, în caz de confirmare a encefalopatiei spongiforme bovine (ESB), cohortele cărora le aparțin aceste bovine infectate trebuie să fie omorâte și distruse în întregime. |
(4) |
La adunarea generală din mai 2003, Oficiul Internațional pentru Epizootii (OIE) a hotărât că pot fi menținute în viață cohortele cărora le aparțin aceste bovine infectate cu ESB până la sfârșitul vieții lor productive, cu condiția ca ele să fie distruse în întregime după moartea lor. |
(5) |
În conformitate cu codul zoosanitar al OIE, nu este necesar să se impună restricții pentru utilizarea materialului seminal al bovinelor din cauza ESB. În avizul din 18 și 19 martie 1999 privind eventuala transmitere verticală de ESB, actualizat la 16 mai 2002, Comitetul științific director ajunge la concluzia că este improbabil ca materialul seminal de bovine să constituie un factor de risc pentru transmiterea ESB. |
(6) |
De asemenea, taurii care stau în centrele de colectare a materialului seminal fac obiectul unui control oficial, ceea ce permite să se asigure distrugerea lor completă după moarte. |
(7) |
Condițiile care permit eliminarea restricțiilor impuse fermelor de ovine infectate cu EST ar trebui extinse atunci când aplicarea lor este însoțită de supravegherea intensă a EST. Regulile de refacere a stocurilor cu ajutorul caprinelor care provin din ferme mixte ar trebui modificate în consecință. |
(8) |
Circulația oilor semirezistente între ferme supuse restricțiilor ar trebui autorizată pentru a atenua dificultățile cu care se confruntă anumite regiuni pentru a găsi animale corespunzătoare pentru înlocuirea turmelor infectate. |
(9) |
Pentru a facilita tranziția la reguli noi, perioada derogatorie pentru distrugerea anumitor animale ar trebui extinsă de la doi la trei ani de creștere pentru rasele și fermele de ovine care prezintă o rată scăzută de alelă ARR. |
(10) |
Anexele VIII și IX la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilesc condițiile schimburilor și ale transportului de ovine și caprine destinate reproducerii și creșterii. Aceste condiții ar trebui clarificate. |
(11) |
Regulamentul (CE) nr. 999/2001 trebuie deci modificat în consecință. |
(12) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Anexele VII, VIII și IX la Regulamentul (CE) 999/2001 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 30 octombrie 2003.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 147, 31.5.2001, p. 1.
(2) JO L 173, 11.7.2003, p. 6.
ANEXĂ
Anexele VII, VIII și IX se înlocuiesc cu următoarele texte.
1. |
Anexa VII se înlocuiește cu următorul text: „ANEXA VII ERADICAREA ENCEFALOPATIEI SPONGIFORME TRANSMISIBILE 1. Investigația prevăzută la articolul 13 alineatul (1) litera (b) trebuie să identifice:
Măsurile prevăzute la articolul 13 alineatul (1) litera (c) constau cel puțin în următoarele:
3.1. Numai următoarele animale pot fi introduse în ferma sau fermele în care s-a înregistrat o distrugere în conformitate cu punctul 2 litera (b) subpunctul (i) sau (ii):
3.2. Numai următoarele produse germinale de ovine se pot utiliza la ferma sau fermele în care a avut loc o distrugere în conformitate cu punctul 2 litera (b) subpunctul (i) sau (ii):
4. Pe o perioadă de tranziție care se poate întinde până la 1 ianuarie 2006 și prin derogare de la restricția formulată la punctul 3.1 litera (b), statele membre pot hotărî, atunci când este dificilă obținerea de ovine de înlocuire de un genotip cunoscut, autorizarea, în fermele menționate la punctul 2 litera (b) subpunctele (i) și (ii) a introducerii de mioare negestante de genotip necunoscut. 5. Ca urmare a aplicării măsurilor prevăzute la punctul 2 litera (b) subpunctele (i) și (ii) unei ferme:
6. Restricțiile menționate la punctele 3.1, 3.2 și 5 continuă să se aplice fermei pe o perioadă de trei ani de la:
7. Atunci când frecvența alelei ARR este slabă în interiorul unei rase sau la o fermă sau când acest lucru este considerat necesar pentru a evita consangvinitatea, un stat membru poate hotărî:
8. Statele membre care aplică derogările prevăzute la punctele 4 și 7 transmit Comisiei o listă cu condițiile și criteriile folosite pentru acordarea lor.” |
2. |
La anexa VIII, litera (a) partea I capitolul A se înlocuiește cu următorul text:
|
3. |
Capitolul E din anexa IX se înlocuiește cu următorul text: „CAPITOLUL E Importurile de ovine și caprine Ovinele și caprinele importate în Comunitate după 1 octombrie 2003 trebuie să fie însoțite de un certificat de sănătate animală care atestă:
Atunci când sunt destinate unui stat membru care beneficiază, pe întregul său teritoriu sau o parte din el, de dispozițiile de la literele (b) sau (c) din capitolul A partea I din anexa VIII, animalele trebuie să prezinte garanții suplimentare, de natură generală sau specifică, stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).” |
(1) JO L 349, 24.12.2002, p. 105.”
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
80 |
32003D0774
L 283/78 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMISIEI
din 30 octombrie 2003
de aprobare a anumitor tratamente în vederea inhibării dezvoltării microorganismelor patogene la moluștele bivalve și gasteropodele marine
[notificată cu numărul C(2003) 3984]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2003/774/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 91/493/CEE a Consiliului din 22 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate pentru producția și introducerea pe piață a produselor pescărești (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special capitolul IV punctul IV.2 din anexă,
întrucât:
(1) |
Decizia 93/25/CEE a Comisiei din 11 decembrie 1992 de aprobare a anumitor tratamente în vederea inhibării dezvoltării microorganismelor patogene la moluștele bivalve și gasteropodele marine (3) a fost modificată în mod substanțial (4). Din motive de claritate și raționalitate, ar trebui să se procedeze la codificarea deciziei menționate anterior. |
(2) |
Moluștele bivalve și gasteropodele marine colectate din zonele menționate la capitolul I punctul 1 literele (b) și (c) din anexa la Directiva 91/492/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate pentru producția și introducerea pe piață a moluștelor bivalve vii (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003, reprezintă un potențial pericol pentru consumatori în cazul în care nu sunt supuse unui tratament corespunzător. |
(3) |
Spania, Regatul Unit și Țările de Jos au prezentat tratamente în vederea inhibării dezvoltării germenilor patogeni la moluștele bivalve și gasteropodele marine. |
(4) |
Aceste tratamente sunt suficiente pentru a asigura salubritatea acestor produse și, în consecință, nu mai este necesar să se recurgă în prealabil la purificare sau relocare. |
(5) |
Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Tratamentele prevăzute la anexa I la prezenta decizie se aprobă în vederea inhibării dezvoltării microorganismelor patogene la moluștele bivalve și gasteropodele marine care au fost colectate din zonele menționate la capitolul I punctul 1 literele (b) și (c) din anexa la Directiva 91/492/CEE și care nu au fost supuse relocării sau purificării înainte de introducerea pe piață.
Articolul 2
Decizia 93/25/CEE se abrogă.
Trimiterile la decizia abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta decizie și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.
Articolul 3
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 30 octombrie 2003.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 268, 24.9.1991, p. 15.
(2) JO L 122, 16.5.2003, p. 1.
(3) JO L 16, 25.1.1993, p. 22.
(4) A se vedea anexa II la prezenta decizie.
(5) JO L 268, 24.9.1991, p. 1.
ANEXA I
TRATAMENTE
A. Tratament de sterilizare
Moluștele bivalve și gasteropodele marine pot fi supuse unui tratament de sterilizare în recipiente închise ermetic, care îndeplinesc condițiile stabilite la capitolul IV punctul IV.4 din Directiva 91/493/CEE.
B. Alte tratamente prin căldură
Moluștele bivalve și gasteropodele marine în cochilie și necongelate pot fi tratate prin următoarele metode:
1. |
imersiune în apă clocotită pentru perioada de timp necesară creșterii temperaturii interne a cărnii moluștelor până la 90 °C cel puțin și menținerea acestei temperaturi interne minime pentru o perioadă de timp de cel puțin 90 de secunde: |
2. |
fierbere timp de 3-5 minute într-un recipient închis în care temperatura este cuprinsă între 120 și 160 °C, iar presiunea este cuprinsă între 2 și 5 kg/cm2, urmată de scoaterea din cochilie și congelarea cărnii la –20 °C la centru; |
3. |
fierbere prin vapori sub presiune într-un recipient închis în care se respectă cel puțin cerințele de timp și de temperatură internă a cărnii moluștelor menționate la punctul 1 și în care omogenitatea distribuirii căldurii în recipientul închis este garantată printr-o metodologie validată în cadrul programului de autocontrol. |
ANEXA II
Decizie abrogată, cu modificarea sa
Decizia 93/25/CEE |
|
Decizia 97/275/CE |
ANEXA III
Tabel de corespondență
Decizia 93/25/CEE |
Prezenta decizie |
Articolul 1 |
Articolul 1 |
— |
Articolul 2 |
Articolul 2 |
Articolul 3 |
Anexă |
Anexa I |
— |
Anexa II |
— |
Anexa III |
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
85 |
32003L0100
L 285/33 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DIRECTIVA 2003/100/CE A COMISIEI
din 31 octombrie 2003
de modificare a anexei I la Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind substanțele nedorite din furaje
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 mai 2002 privind substanțele nedorite din furaje (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/57/CE (2) a Comisiei, în special articolul 8 alineatul (1),
întrucât:
(1) |
Directiva 2002/32/CE prevede interzicerea utilizării produselor pentru furaje care conțin substanțe nedorite într-o cantitate mai mare decât nivelurile maxime stabilite de anexa I la aceasta. |
(2) |
Atunci când a fost adoptată, Directiva 2002/32/CE a prevăzut că dispozițiile din anexa I urmau să fie revizuite pe baza evaluărilor științifice actualizate ale riscurilor și ținând seama de interzicerea diluției produselor contaminate neconforme, destinate a fi utilizate în hrana animalelor. |
(3) |
În consecință, Comitetul științific pentru nutriția animalelor (SCAN) a fost solicitat să furnizeze de îndată evaluări științifice actualizate ale riscurilor. La 20 februarie 2003, SCAN adoptă un aviz privind substanțele nedorite în furaje, care a fost actualizat la 25 aprilie 2003. Avizul oferă o prezentare detaliată a eventualelor riscuri pentru sănătatea animală și sănătatea publică ca urmare a prezenței diferitelor substanțe nedorite în hrana animalelor. |
(4) |
Cu toate acestea, SCAN a admis necesitatea unor evaluări detaliate suplimentare ale riscurilor, care să permită revizuirea completă a anexei I la Directiva 2002/32/CE. Din mai 2003, Autoritatea europeană pentru siguranța alimentelor (EFSA) a preluat de la Comisia Europeană responsabilitatea evaluării științifice a chestiunilor legate de siguranța alimentelor și furajelor. EFSA a fost solicitată să efectueze evaluări detaliate ale riscurilor menționate. |
(5) |
Între timp, s-a subliniat că furnizarea unor materii prime furajere esențiale și valoroase ar putea să fie periclitată, întrucât conținutul de substanțe nedorite în unele materii prime furajere, ca urmare a contaminării fondului normal, se apropie sau este mai mare decât conținutul maxim prevăzut de anexa I la Directiva 2002/32/CE. Au fost constatate, de asemenea, unele neconcordanțe între dispozițiile din anexă. |
(6) |
Prin urmare, anexa ar trebui modificată provizoriu, până la evaluarea științifică detaliată a riscurilor, concomitent cu menținerea unui nivel ridicat de protecție a sănătății publice și animale, precum și a mediului înconjurător. |
(7) |
În vederea menținerii acestui nivel ridicat de protecție a sănătății publice și animale, precum și a mediului, se recunoaște că în cazul în care materiile prime furajere se administrează direct animalelor sau în cazul în care se utilizează furaje complementare, utilizarea acestora în rația zilnică nu ar trebui să determine expunerea animalelor la un nivel de substanță nedorită mai mare decât nivelul maxim corespunzător de expunere în cazul în care se utilizează doar furaje complete în rația zilnică. |
(8) |
SCAN confirmă că arsenicul, în formele sale organice, prezintă o toxicitate limitată. Este posibil ca determinarea conținutului total de arsenic din furaje să nu reflecte întotdeauna corect riscul pe care îl prezintă formele anorganice. Cu toate acestea, deosebirea dintre formele organice și anorganice este posibilă doar prin modalități complexe de analiză, care nu se pot aplica ușor în cadrul controalelor oficiale. Prin urmare, este convenabilă exprimarea conținutului maxim raportat la arsenicul total, dar cu posibilitatea solicitării unei analize mai detaliate, în special în cazul prezenței Hizikia fusiforme. În lipsa unei modalități comunitare de analiză pentru determinarea arsenicului total, este necesar să se dovedească performanța satisfăcătoare a procedurii pentru tratarea probelor și a metodei de analiză utilizate prin folosirea materialelor de referință certificate, ce conțin o parte importantă de arsenic în forma sa organică. |
(9) |
De asemenea, este necesar să se țină seama de faptul că mai mult de 95 % din arsenicul prezent în materiile prime furajere de origine marină se află în forme organice mai puțin toxice, precum și de recentele evoluții în domeniul preparării hranei pentru pești ce conține ulei de pește și făină de pește în proporții mai mari. |
(10) |
Nivelurile maxime actuale pentru arsenic, plumb și fluor în unele materii prime furajere minerale nu reflectă nivelurile normale actuale de contaminare. Dată fiind biodisponibilitatea redusă a acestor substanțe nedorite în furajele minerale, ar trebui să se asigure furnizarea acestor materii prime esențiale și valoroase fără a periclita sănătatea publică și animală, precum și mediul înconjurător. |
(11) |
Aflatoxina B1 este un cancerigen genotoxic care se detectează în lapte sub forma metabolitului său, aflatoxina M1. Este de dorit să se mențină conținutul maxim de aflatoxină la un nivel cât se poate de redus, posibil de obținut, pentru a se asigura protecția sănătății publice. Practicile de manipulare și uscare corespunzătoare permit menținerea unui conținut redus de aflatoxină în diferite materii prime furajere și există proceduri eficiente de decontaminare pentru reducerea nivelurilor de aflatoxină B1. Ar trebui să se aplice același nivel maxim de aflatoxină B1 tuturor materiilor prime furajere. |
(12) |
Semințele întregi de bumbac prezintă un conținut mare de gosipol liber, care constituie una din componentele sale naturale. Prin urmare, este de dorit să se stabilească limite maxime specifice pentru conținutul de gosipol liber din semințele întregi de bumbac. |
(13) |
Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Anexa I la Directiva 2002/32/CE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.
Articolul 2
(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive după douăsprezece luni de la intrarea în vigoare a acesteia. Comisiei i se comunică de către statele membre textul acestor acte, precum și un tabel de corespondență între aceste acte și prezenta directivă.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei i se comunică de către statele membre textul dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 3
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 4
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 31 octombrie 2003.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 140, 30.5.2002, p. 10.
(2) JO L 151, 19.6.2003, p. 38.
ANEXĂ
Anexa I la Directiva 2002/32/CE se modifică după cum urmează:
1. |
Punctele 1, 2 și 3 se înlocuiesc cu următorul text:
|
2. |
Punctul 7 se înlocuiește cu următorul text:
|
3. |
Punctul 9 se înlocuiește cu următorul text:
|
4. |
Punctul 22 se înlocuiește cu următorul text:
|
(1) statele membre pot să prescrie, de asemenea, un conținut maxim de fluor de 1,25 % din conținutul de fosfat.
(2) Conținutul de fluor per 1 % fosfor.
(3) Conținutul maxim raportat la arsen total.
(4) La cererea autorităților competente, operatorul responsabil trebuie să efectueze o analiză pentru a demonstra existența unui conținut de arsen anorganic mai mic de 2 ppm. Această analiză este deosebit de importantă pentru speciile de alge marine Hizikia fusiforme.”
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
90 |
32003D0779
L 285/38 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMISIEI
din 31 octombrie 2003
de stabilire a condițiilor de sănătate animală și certificare veterinară necesare la importul de intestine de animale provenind din țări terțe
[notificată cu numărul C(2003) 3988]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2003/779/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 92/118/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a condițiilor de sănătate publică și animală care reglementează comerțul și importurile în Comunitate de produse care nu intră sub incidența condițiilor menționate, stabilite de reglementările comunitare specifice prevăzute de anexa A capitolul I la Directiva 89/662/CEE și, în ceea ce privește agenții patogeni, la Directiva 90/425/CEE (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2003/721/CE a Comisiei (2), în special articolul 10 alineatul (2) literele (a) și (c),
întrucât:
(1) |
Decizia 94/187/CE a Comisiei din 18 martie 1994 de stabilire a condițiilor sanitare și a certificatelor veterinare necesare la importul de intestine de animale din țări terțe (3) a fost modificată de mai multe ori în mod substanțial (4). Pentru mai multă claritate și raționalitate, este necesar ca decizia menționată anterior să fie codificată. |
(2) |
Anexa I capitolul 2 la Directiva 92/118/CEE autorizează importul din orice țară terță de intestine de animale care au fost supuse unuia dintre tratamentele prevăzute. |
(3) |
Este necesar să fie stabilite condițiile de sănătate animală și de certificare veterinară în vederea garantării efectuării tratamentului prevăzut pentru intestine. |
(4) |
Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Statele membre autorizează importul, din orice țară terță, de intestine de animale însoțite de un certificat de sănătate animală în conformitate cu modelul din anexa I, care are o singură foaie și trebuie redactat în cel puțin una dintre limbile oficiale ale statului membru unde se efectuează controlul importului.
Articolul 2
Decizia 94/187/CE se abrogă.
Trimiterile la decizia abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta decizie și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.
Articolul 3
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 31 octombrie 2003.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 62, 15.3.1993, p. 49.
(2) JO L 260, 11.10.2003, p. 21.
(4) A se vedea anexa II la prezenta decizie.
ANEXA I
ANEXA II
Decizie abrogată cu modificările sale succesive
Decizia 94/187/CE |
|
Decizia 94/461/CE, numai articolul 2 |
|
Decizia 94/775/CE, numai articolul 2 |
|
Decizia 95/88/CE, numai articolul 1 |
|
Decizia 95/230/CE, numai articolul 1 |
|
Decizia 96/106/CE, numai articolul 1 |
ANEXA III
TABEL DE CORESPONDENȚĂ
Decizia 94/187/CE |
Prezenta decizie |
Articolul 1 |
Articolul 1 |
– |
Articolul 2 |
Articolul 2 |
– |
Articolul 3 |
Articolul 3 |
Anexă |
Anexa I |
– |
Anexa II |
– |
Anexa III |
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
95 |
32003R1943
L 286/5 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1943/2003 AL COMISIEI
din 3 noiembrie 2003
privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2200/96 al Consiliului în ceea ce privește ajutoarele acordate grupărilor de producători autorizate în prealabil
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2200/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieței în sectorul fructelor și legumelor (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 47/2003 al Comisiei (2), în special articolul 48,
întrucât:
(1) |
Pe baza experienței dobândite în ultimii ani, este necesară modificarea Regulamentului (CE) nr. 20/98 al Comisiei din 7 ianuarie 1998 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2200/96 al Consiliului în ceea ce privește ajutoarele acordate grupărilor de producători autorizate în prealabil (3), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 983/2000 (4). Pentru mai multă claritate și raționalitate, este necesară înlocuirea regulamentului menționat cu un nou regulament. |
(2) |
În consecință, Regulamentul (CE) nr. 20/98 trebuie abrogat. |
(3) |
În conformitate cu dispozițiile articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96, noile grupări de producători pot beneficia de o perioadă de tranziție de cel mult cinci ani pentru a se conforma condițiilor prevăzute la articolul 11 din regulamentul menționat. Regulamentul (CE) nr. 1432/2003 al Comisiei (5) stabilește condițiile de acordare a autorizației prealabile pentru grupările de producători. |
(4) |
Pentru a favoriza constituirea organizațiilor de producători, articolul 14 din Regulamentul (CE) 2200/96 prevede că statele membre pot acorda grupărilor de producători autorizate în prealabil, timp de cinci ani după autorizare, două tipuri de ajutoare, unul pentru a face față cheltuielilor de constituire și de funcționare administrativă, celălalt pentru a acoperi o parte din investițiile necesare autorizării și figurând în acest sens în planul de autorizare. |
(5) |
Pentru a facilita corecta punere în aplicare a regimului de ajutor destinat acoperirii cheltuielilor de constituire și de funcționare administrativă, este necesară acordarea acestui ajutor sub formă de ajutor forfetar. Pentru respectarea constrângerilor bugetare, este necesară impunerea unui plafon al ajutorului forfetar. Pentru a ține cont de diferitele necesități economice ale grupărilor de producători de mărimi diferite, este necesară adaptarea ajutorului forfetar în funcție de producția comercializabilă a grupării de producători. |
(6) |
Pentru a garanta egalitatea de tratament între organizațiile de producători prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 și grupările de producători prevăzute la articolul 14 din regulamentul menționat, cuantumul ajutorului prevăzut la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 2201/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieței în sectorul produselor prelucrate pe bază de fructe și legume (6), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 453/2002 al Comisiei (7), precum și în articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 2202/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 de introducere a unui plan de ajutor al Comunității pentru producătorii de anumite fructe citrice (8), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2699/2000 (9), trebuie adăugat la valoarea adecvată a producției comercializate, ca la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1433/2003 al Comisiei din 11 august 2003 privind normele de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2200/96 al Consiliului în ceea ce privește fondurile operaționale, programele operaționale și asistență financiară (10). |
(7) |
Producția comercializată dintr-un an dat poate înregistra o puternică scădere ca urmare a unei calamități naturale. Pentru a evita, în asemenea cazuri, o reducere importantă a cuantumului ajutorului comunitar pentru o grupare de producători autorizată în prealabil care ar putea compromite funcționarea acesteia, trebuie limitată reducerea producției comercializate pe baza căreia se calculează cuantumul ajutorului. Această limită trebuie stabilită cu referire la randamentul și prețurile medii obținute de gruparea de producători autorizat în prealabil sau de membrii acestuia în cursul unei perioade de trei ani care precede anul în care a avut loc calamitatea și la un nivel care să țină cont de fluctuațiile normale ale producției datorate condițiilor climaterice. |
(8) |
Pentru a se asigura o punere în aplicare corectă a ajutoarelor prevăzute în prezentul regulament, se recomandă statului membru să verifice dacă acordarea ajutorului este justificată, ținând cont de un eventual ajutor acordat pentru constituirea grupării de producători și de eventualele mutări ale unor producători de la o grupare și/sau organizație de producători la alta. Statele membre trebuie să ia măsuri de evitare a unei duble finanțări comunitare sau naționale pentru măsurile și/sau acțiunile care beneficiază de finanțare comunitară în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. |
(9) |
În cazul fuziunilor, ajutoarele trebuie acordate în continuare grupărilor de producători care rezultă din fuziune, pentru a ține cont de necesitățile economice ale noilor grupări și de a garanta corecta punere în aplicare a sistemului de ajutor. |
(10) |
Ajutoarele prevăzute în prezentul regulament trebuie să înceteze atunci când statul membru acordă autorizația organizației de producători. Totuși, pentru a ține cont de caracterul plurianual al finanțării investițiilor, investițiile care beneficiază de ajutorul pentru investiții în sensul prezentului regulament vor putea fi reluate în cadrul programelor operaționale prevăzute la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96. |
(11) |
Articolul 14 alineatul (7) din Regulamentul (CE) 2200/96 prevede un regim special pentru Portugalia. Este necesară stabilirea unor dispoziții în vederea respectării acestui regim special. Dispozițiile care stabilesc valoarea producției comercializate în caz de calamitate naturală se aplică și în cazul Portugaliei. |
(12) |
Ținând cont de gradul ridicat de responsabilitate și inițiativă acordat grupărilor de producători, este necesar să se stabilească proceduri de control stricte, precum și sancțiuni descurajatoare în caz de infracțiune. Pentru mai multă simplitate și raționalitate, sancțiunile trebuie aplicate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1433/2003. |
(13) |
Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de gestionare a fructelor și legumelor proaspete, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Domeniul de aplicare
Prezentul regulament stabilește normele de aplicare pentru acordarea ajutorului prevăzut la articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (CE) 2200/96 pentru grupările de producători autorizate în prealabil.
Articolul 2
Definiții
(1) În sensul prezentului regulament, se înțelege prin „producție comercializată” producția membrilor unei grupări de producători pentru categoria de produse pentru care este acordată autorizația prealabilă:
(i) |
adusă grupului de producători în cauză și vândută efectiv de către intermediar, în stare proaspătă sau transformată; |
(ii) |
vândută în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (1) litera (c) punctul 3 al doilea paragraf, a doua și a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 2200/96, după autorizarea grupului. |
Producția include cuantumul ajutorului prevăzut la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 2201/96 și la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 2202/96, primit de grupările de producători în cursul perioadei anuale sau semestriale prevăzute la articolul 3.
În conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (1) litera (c) punctul 3 al doilea paragraf, a doua și a treia liniuță din Regulamentul (CE) 2200/96, producția comercializată nu cuprinde producția membrilor altor organizații sau grupări de producători comercializată prin intermediul grupării de producători în cauză.
(2) În sensul prezentului regulament, se înțelege prin „valoarea producției comercializate” valoarea producției comercializate în faza de „plecare de la gruparea de producători” sau, dacă este cazul, ca „produs ambalat sau preparat netransformat”.
(3) În caz de calamitate naturală constatată de autoritățile naționale competente, producția comercializată se consideră egală cu cel puțin 70 % dintr-o valoare medie teoretică egală cu suprafața grupării de producători autorizate în prealabil cultivată cu produsul în cauză în timpul anului în care s-a întâmplat calamitatea, înmulțită cu randamentul mediu și prețul mediu obținute:
— |
de gruparea de producători autorizată în prealabil sau de membrii săi pentru produsul respectiv, în cursul ultimilor trei ani înainte de calamitate sau |
— |
prin decizia statului membru, în aceeași regiune de producție în cursul ultimilor trei ani înainte de calamitate. |
Articolul 3
Finanțarea planurilor de autorizare
(1) Ajutorul prevăzut la articolul 14 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 se acordă pentru cheltuieli de constituire și funcționare administrativă a grupării de producători sub formă de ajutor forfetar.
(2) Cuantumul ajutorului prevăzut la alineatul (1) se stabilește pentru fiecare grupare de producători pe baza valorii producției anuale comercializate și este:
(a) |
egal în primul, al doilea, al treilea, al patrulea și al cincilea an cu 5 %, 5 %, 4 %, 3 %, respectiv 2 % din valoarea producției comercializate în limita a 1 000 000 EUR; |
(b) |
egal în primul, al doilea, al treilea, al patrulea și al cincilea an cu 2,5 %, 2,5 %, 2 %, 1,5 %, respectiv 1,5 % din orice valoare care depășește suma de 1 000 000 EUR pentru producția comercializată; |
(c) |
plafonat, pe grupări de producători, la un maxim de:
|
(d) |
plătit:
|
Pentru calculul cuantumului tranșelor prevăzute la litera (d) primul paragraf, statele membre pot considera producție comercializată producția obținută într-o perioadă diferită de cea pentru care este plătită tranșa, dacă acest lucru se justifică din motive de control. Decalajul dintre aceste două perioade trebuie să fie mai mic decât durata lor.
Articolul 4
Împrumuturi speciale
(1) Ajutorul prevăzut la articolul 14 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 se acordă direct sau prin intermediul instituțiilor de credit, sub formă de împrumuturi speciale, pentru a acoperi o parte a cheltuielilor privind investițiile legate de punerea în aplicare a măsurilor care figurează în planurile de autorizare descrise la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1432/2003.
Sunt excluse investițiile care pot crea condiții de denaturare a concurenței în celelalte activități economice ale grupării de producători.
(2) Investițiile folosite direct sau indirect în celelalte activități economice ale grupării de producători sunt finanțate proporțional cu gradul lor de utilizare de către sectoarele sau produsele pentru care a fost acordată autorizarea prealabilă.
Articolul 5
Cererea de ajutor
(1) Grupările de producători depun o singură cerere pentru ajutoarele prevăzute la articolele 3 și 4 într-un interval de trei luni de la sfârșitul fiecărei perioade anuale sau semestriale prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (d).
(2) Orice cerere de ajutor trebuie însoțită de declarația scrisă a grupării de producători prin care aceasta arată:
(a) |
că respectă și va respecta dispozițiile Regulamentului (CE) 2200/96 și ale Regulamentului (CE) 1432/2003, precum și pe cele din prezentul regulament; |
(b) |
că nu a beneficiat, nu beneficiază și nu va beneficia, direct sau indirect, de o dublă finanțare comunitară sau națională pentru măsurile și/sau acțiunile care beneficiază de finanțare comunitară în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. |
(3) Statele membre plătesc ajutorul în termen de șase luni de la primirea unei cereri complete.
Articolul 6
Eligibilitatea
Statele membre evaluează eligibilitatea grupărilor de producători pentru acordarea ajutoarelor în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament pentru a stabili dacă acordarea unui ajutor este justificată, ținând cont de condițiile și de data acordării unui eventual ajutor public anterior către organizațiile de producători din care provin membrii grupării de producători în cauză, precum și de eventualele mutări ale unor membri de la o organizație sau grupare de producători la alta.
Articolul 7
Ajutorul comunitar
Cheltuielile eligibile efectuate de statele membre pentru ajutoarele prevăzute la articolele 3 și 4 sunt eligibile în conformitate cu dispozițiile Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), secțiunea Garantare.
Articolul 8
Participarea comunitară
(1) Participarea comunitară la finanțarea ajutorului prevăzut la articolul 3 este de:
— |
75 % din cheltuielile publice eligibile în regiunile aflate sub incidența obiectivelor nr. 1 și 2 prevăzute în articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului (11); |
— |
50 % din cheltuielile publice eligibile în celelalte regiuni. |
(2) Participarea comunitară la finanțarea ajutorului prevăzut la articolul 4, exprimată în echivalent-subvenție de capital nu trebuie să depășească, raportat la costurile eligibile ale investițiilor prevăzute la articolul 4:
— |
50 % în regiunile aflate sub incidența obiectivelor nr. 1 și 2 prevăzute la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999; |
— |
30 % în celelalte regiuni. |
Statele membre interesate trebuie să participe cu cel puțin 5 % la finanțarea costurilor eligibile pentru investițiile prevăzute la articolul 4.
Participarea beneficiarilor ajutorului la finanțarea costurilor eligibile pentru investițiile prevăzute la articolul 4 este de cel puțin:
— |
25 % în regiunile aflate sub incidența obiectivelor nr. 1 și 2 prevăzute la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999; |
— |
45 % în celelalte regiuni. |
Articolul 9
Fuziunile
(1) Pot beneficia sau continuă să beneficieze de ajutoarele prevăzute la articolele 3 și 4 din prezentul regulament grupările de producători autorizate în prealabil în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1432/2003, rezultate, în conformitate cu aceste dispoziții, din fuziunea dintre o grupare de producători autorizată în prealabil și una sau mai multe:
(a) |
grupări de producători autorizate în prealabil în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1432/2003; |
(b) |
organizații de producători autorizate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2200/96. |
(2) Pentru calcularea cuantumului ajutorului prevăzut la alineatul (1), gruparea de producători care rezultă din fuziune se substituie grupărilor și organizațiilor care au fuzionat.
Articolul 10
Consecințele autorizării
(1) Din momentul acordării autorizației, nu se mai acordă ajutoarele prevăzute în articolul 3 și 4.
(2) În cazul prezentării unui program operațional în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1433/2003, statul membru ia măsuri pentru a evita dubla finanțare a acțiunilor finanțate prin planul de autorizare.
(3) Investițiile care beneficiază de ajutorul prevăzut pentru cheltuielile de investiții menționate în articolul 4 vor putea fi reluate în programele operaționale, cu condiția ca acestea să fie conforme cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1433/2003.
Articolul 11
Clauze speciale pentru Portugalia
În cazul în care autoritățile portugheze demonstrează că, pentru un an dat, ajutorul plătibil în Portugalia unei grupări de producători în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament este mai mic decât cel prevăzut la articolul 14 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96, cuantumurile de ajutor prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament vor fi mărite astfel încât să corespundă dispozițiilor articolul 14.
În caz de calamitate naturală constatată de autoritățile portugheze, se aplică dispozițiile articolului 2 alineatul (3) din prezentul regulament pentru calculul valorii producției comercializate, care va fi utilizată în conformitate cu dispozițiile articolului14 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96.
Articolul 12
Controale
Fără a aduce atingere controalelor efectuate în conformitate cu dispozițiile de la titlul VI din Regulamentul (CE) nr. 2200/96, statele membre efectuează controale ale grupărilor de producători pentru a verifica respectarea condițiilor de acordare a ajutoarelor prevăzute la articolele 3 și 4.
Articolul 13
Recuperarea ajutorului și sancțiuni
Dispozițiile referitoare la recuperarea ajutorului și sancțiuni, prevăzute la articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 1433/2003, se aplică atunci când un control efectuat în conformitate cu dispozițiile articolului 12 din prezentul regulament demonstrează că:
(a) |
valoarea producției comercializate este mai mică decât cuantumul utilizat pentru calcularea ajutorului prevăzut la articolul 3 sau |
(b) |
ajutoarele prevăzute în prezentul regulament nu au fost utilizate în conformitate cu dispozițiile regulamentare aplicabile sau cu planul de autorizare aprobat. |
Articolul 14
Abrogarea
Regulamentul (CE) nr. 20/98 se abrogă.
Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.
Articolul 15
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 3 noiembrie 2003.
Pentru Comisie
Franz FISCHLER
Membru al Comisiei
(1) JO L 297, 21.11.1996, p. 1.
(4) JO L 113, 12.5.2000, p. 36.
(5) JO L 203, 12.8.2003, p. 18.
(6) JO L 297, 21.11.1996, p. 29.
(8) JO L 297, 21.11.1996, p. 49.
(9) JO L 311, 12.12.2000, p. 9.
(10) JO L 203, 12.8.2003, p. 25.
(11) JO L 161, 26.6.1999, p. 1.
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
100 |
32003R1972
L 293/3 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1972/2003 AL COMISIEI
din 10 noiembrie 2003
privind măsurile tranzitorii care urmează să fie adoptate în ceea ce privește schimburile de produse agricole în contextul aderării Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Tratatul de aderare a Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei, în special articolul 2 alineatul (3),
având în vedere Actul de aderare a Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei, în special articolul 41 primul paragraf,
întrucât:
(1) |
Este necesar să se adopte măsuri tranzitorii pentru a evita riscurile devierii traficului comercial în detrimentul organizării comune a piețelor agricole ca urmare a aderării a zece noi state la Uniunea Europeană, la 1 mai 2004. |
(2) |
În conformitate cu regulile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 800/1999 al Comisiei din 15 aprilie 1999 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de restituire la exportul de produse agricole (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 500/2003 (2), numai produsele care au părăsit teritoriul vamal al Comunității în termen de șaizeci de zile de la data acceptării declarației de export pot beneficia de restituiri. Obligația de a părăsi teritoriul vamal al Comunității în termen de șaizeci de zile de la data acceptării declarației de export este, de asemenea, o condiție esențială pentru eliberarea garanției constituite în momentul eliberării certificatelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 al Comisiei din 9 iunie 2000 de stabilire a modalităților comune de aplicare a regimului de licențe de import și export și de certificate de fixare în avans pentru produsele agricole (3), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 325/2003 (4). Având în vedere faptul că, în momentul aderării, nu vor mai exista frontiere interne, este necesar ca produsele exportate din Comunitatea celor Cincisprezece să fi părăsit, în toate cazurile, teritoriul vamal al Comunității la 30 aprilie 2004 cel târziu, chiar atunci când declarația de export a fost acceptată la mai puțin de șaizeci de zile înainte de data aderării. |
(3) |
Devierile traficului comercial care ar putea perturba organizarea comună a piețelor se referă adesea la produsele care sunt deplasate artificial în vederea extinderii și care nu fac așadar parte din stocurile obișnuite ale statului respectiv. Stocurile excedentare pot, de asemenea, proveni din producția națională. Este așadar necesară aplicarea unor taxe care să descurajeze menținerea unor stocuri excedentare în noile state membre. |
(4) |
Trebuie să se evite ca anumite mărfuri pentru care s-au plătit restituiri la export înainte de 1 mai 2004 să beneficieze de o a doua restituire, atunci când acestea sunt exportate în țări terțe după 30 aprilie 2004. |
(5) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt necesare și corespunzătoare și trebuie aplicate în mod uniform. |
(6) |
Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul tuturor comitetelor de gestionare respective, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Definiții
În sensul prezentului regulament, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:
(a) |
„Comunitatea celor Cincisprezece”: Comunitatea în componența de la 30 aprilie 2004; |
(b) |
„noile state membre”: Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia; |
(c) |
„Comunitatea extinsă”: Comunitatea în componența de la 1 mai 2004; |
(d) |
„produse”: produsele agricole și/sau mărfurile care nu figurează în anexa I la Tratatul CE; |
(e) |
„restituire la producție”: restituirea acordată în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CEE) nr. 1766/92 al Consiliului (5) sau cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 3072/95 al Consiliului (6) sau cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 al Consiliului (7). |
Articolul 2
Exporturile din Comunitatea celor Cincisprezece
În cazul în care anumite produse destinate exportului din Comunitatea celor Cincisprezece către unul din noile statele membre, pentru care s-a acceptat o declarație de export la 30 aprilie 2004 cel târziu, nu îndeplinesc condițiile stabilite la acea dată în articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 800/1999, beneficiarul restituirii este obligat să o ramburseze în conformitate cu articolul 52 din regulamentul respectiv.
Articolul 3
Regimul suspensiv
(1) Prezentul articol se aplică prin derogare de la anexa IV capitolul 5 din actul de aderare și de la articolele 20 și 214 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (8).
(2) Produsele enumerate în articolul 4 alineatul (5) care au fost puse în liberă circulație înainte de 1 mai 2004 în Comunitatea celor cincisprezece sau într-un nou stat membru și care, la 1 mai 2004, sunt depozitate temporar sau țin de una din destinațiile vamale sau de regimurile vamale prevăzute în articolul 4 alineatul (15) litera (b) și alineatul (16) literele (b) – (g) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 în Comunitatea extinsă sau care sunt transportate în interiorul Comunității extinse după ce au îndeplinit formalitățile de export, sunt supuse dreptului de import erga omnes care se aplică în ziua punerii în liberă circulație.
Primul paragraf nu se aplică produselor exportate din Comunitatea celor Cincisprezece, atunci când importatorul face dovada că nu a fost solicitată nici o restituire la export pentru produsele țării exportatoare. La cererea importatorului, exportatorul se asigură că autoritatea competentă aplică o notă pe declarația de export care să certifice că nu s-a solicitat nici o restituire la export pentru produsele țării exportatoare.
(3) Produsele enumerate la articolul 4 alineatul (5) care provin din țări terțe, plasate sub regimul de perfecționare activă prevăzut la articolul 4 alineatul (16) litera (d) sau sub regimul de admitere temporară prevăzut la articolul 4 alineatul (16) litera (f) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 într-un nou stat membru la 1 mai 2004 și care sunt puse în liberă circulație la această dată sau după această dată, sunt supuse dreptului de import care se aplică în ziua punerii în liberă circulație a produselor provenind din țări terțe.
Articolul 4
Taxarea mărfurilor puse în liberă circulație
(1) Fără a aduce atingere anexei IV capitolul 4 din Actul de aderare și cu condiția ca nici o altă legislație mai severă să nu se aplice la nivel intern, noile state membre aplică taxe deținătorilor de stocuri excedentare de produse puse în liberă circulație la 1 mai 2004.
(2) Pentru a stabili stocurile excedentare ale fiecărui deținător, noile state membre iau în special în considerare:
(a) |
media stocurilor disponibile în cursul anilor care preced aderarea; |
(b) |
fluxurile comerciale existente în cursul anilor care preced aderarea; |
(c) |
împrejurările care au determinat crearea stocurilor. |
Noțiunea de stocuri excedentare se aplică produselor importate în noile state membre sau originare din aceste state. Noțiunea de stocuri excedentare se aplică, de asemenea, produselor destinate pieței noilor state membre.
Inventarul stocurilor trebuie făcut pe baza Nomenclaturii Combinate care se aplică la 1 mai 2004.
(3) Valoarea taxei prevăzute în alineatul (1) se determină în funcție de dreptul de import erga omnes care se aplică la 1 mai 2004. Taxa colectată de către autoritățile naționale se varsă la bugetul național al noului stat membru.
(4) Pentru a se asigura că taxa prevăzută la alineatul (1) este aplicată corect, noile state membre fac fără întârziere inventarul stocurilor disponibile la 1 mai 2004. În acest scop, noul stat membru comunică Comisiei, la 31 iulie 2004 cel târziu, cantitățile de produse din stocurile excedentare, cu excepția cantităților de stocuri publice prevăzute la articolul 5.
(5) Prezentul articol se aplică produselor încadrate la următoarele coduri NC:
— |
în cazul Ciprului:
|
— |
în cazul Republicii Cehe:
|
— |
în cazul Estoniei:
|
— |
în cazul Ungariei:
|
— |
în cazul Letoniei:
|
— |
în cazul Lituaniei:
|
— |
în cazul Maltei:
|
— |
în cazul Poloniei:
|
— |
în cazul Slovaciei:
|
— |
în cazul Sloveniei:
|
Atunci când un cod NC include produse pentru care dreptul de import prevăzut în alineatul (3) nu este identic, este necesar ca inventarul stocurilor prevăzut la alineatul (4) să fie efectuat pentru fiecare produs sau grup de produse care fac obiectul unui drept de import diferit.
(6) Comisia poate adăuga produse la lista stabilită în alineatul (5) sau le poate elimina din aceasta.
Articolul 5
Inventarul stocurilor publice
La 31 iulie 2004 cel târziu, fiecare nou stat membru comunică lista și cantitățile de mărfuri depozitate în stocurile publice din respectivul stat membru, în conformitate cu anexa IV capitolul 4, din Actul de aderare.
Articolul 6
Stocuri naționale de securitate
Stocurile prevăzute la articolul 4 alineatul (4) și articolul 5 nu includ stocurile naționale de securitate care au putut fi constituite de noile state membre. Acestea informează Comisia despre orice schimbare intervenită în legătură cu stocurile respective, precum și despre condițiile care reglementează schimbările în scopul întocmirii bilanțului de aprovizionare comunitară.
Articolul 7
Măsuri în caz de neplată a taxelor
În cazul în care un stat membru bănuiește că un produs s-a sustras taxării prevăzute în articolele 3 și 4, acesta informează statul membru respectiv în legătură cu aceasta, pentru a permite acestuia din urmă să ia măsurile corespunzătoare.
Articolul 8
Dovada de neplată a restituirilor/a restituirilor la producție
Produsele pentru care declarația de export către țări terțe este acceptată de noile state membre în timpul perioadei cuprinse între 1 mai 2004 și 30 aprilie 2005 pot beneficia de o restituire la export sau de o restituire în conformitate cu unul din regimurile prevăzute în articolele 4 și 5 din Regulamentul (CEE) nr. 565/80 al Consiliului (13), cu condiția de a se stabili că aceste produse sau părțile lor componente nu au primit deja o restituire la export.
Articolul 9
Interzicerea plății duble a restituirilor
Nici un produs nu poate beneficia de mai mult de o restituire la export. În nici un caz un produs pentru care s-a vărsat o restituire la export nu este eligibil pentru o restituire la producție, atunci când este utilizat pentru fabricarea produselor prevăzute în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1722/93 al Comisiei (14) sau în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1265/2001 al Comisiei (15).
Articolul 10
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare la data intrării în vigoare și sub rezerva intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei la Uniunea Europeană.
Se aplică până la 30 aprilie 2007.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 10 noiembrie 2003.
Pentru Comisie
Franz FISCHLER
Membru al Comisiei
(1) JO L 102, 17.4.1999, p. 11.
(2) JO L 74, 20.3.2003, p. 19.
(3) JO L 152, 24.6.2000, p. 1.
(4) JO L 47, 21.2.2003, p. 21.
(5) JO L 181, 1.7.1992, p. 21.
(6) JO L 329, 30.12.1995, p. 18.
(7) JO L 178, 30.6.2001, p. 1.
(8) JO L 302, 19.10.1992, p. 1.
(9) Cu excepția codului 1702 30 10.
(10) Cu excepția codului 1702 40 10.
(11) Numai pentru codurile 1702 90 10, 1702 90 50, 1702 90 75, 1702 90 79.
(12) Numai pentru produsele cu un conținut de lapte mai mare de 40 %.
(14) JO L 159, 1.7.1993, p. 112.
(15) JO L 178, 30.6.2001, p. 63.
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
104 |
32003R1979
L 294/5 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1979/2003 AL COMISIEI
din 11 noiembrie 2003
de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 (Westlandse druif, Alcachofa de Benicarló sau Carxofa de Benicarló și Marrone di San Zeno)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special articolul 6 alineatele (3) și (4),
întrucât:
(1) |
În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Țările de Jos au transmis Comisiei o cerere de înregistrare ca indicație geografică pentru denumirea „Westlandse druif”; Spania a transmis Comisiei o cerere de înregistrare ca denumire de origine pentru denumirea „Alcachofa de Benicarló” sau „Carxofa de Benicarló”, iar Italia a transmis Comisiei o cerere de înregistrare ca denumire de origine pentru denumirea „Marrone di San Zeno”. |
(2) |
S-a constatat că, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul menționat anterior, cererile sunt în conformitate cu acest regulament și, în specia, că ele cuprind toate elementele prevăzute la articolul 4. |
(3) |
Nu s-a transmis Comisiei nici o declarație de opoziție, în sensul articolului 7 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, în urma publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3) a celor trei denumiri care figurează în anexa la prezentul regulament. |
(4) |
În consecință, aceste trei denumiri pot fi înscrise în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate” și deci protejate pe plan comunitar ca denumiri de origine protejate sau indicații geografice protejate. |
(5) |
Anexa la prezentul regulament completează anexa la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 al Comisiei (4), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1665/2003 (5), |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Anexa la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 se completează cu cele trei denumiri care figurează în anexa la prezentul regulament și aceste denumiri se înscriu în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate” ca denumiri de origine protejate (DOP) sau indicații geografice protejate (IGP), prevăzut la articolul 6 alineatul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 11 noiembrie 2003.
Pentru Comisie
Franz FISCHLER
Membru al Comisiei
(1) JO L 208, 24.7.1992, p. 1.
(2) JO L 122, 16.5.2003, p. 1.
(3) JO C 40, 19.2.2003, p. 5 (Westlandse druif).
JO C 40, 19.2.2003, p. 7 (Alcachofa de Benicarló sau Carxofa de Benicarló).
JO C 45, 25.2.2003, p. 2. (Marrone di San Zeno).
(4) JO L 327, 18.12.1996, p. 11.
(5) JO L 235, 23.9.2003, p. 6.
ANEXĂ
PRODUSELE DIN ANEXA I LA TRATAT DESTINATE CONSUMULUI UMAN
Fructe, legume și cereale
ȚĂRILE DE JOS
Westlandse druif (IGP)
SPANIA
Alcachofa de Benicarló sau Carxofa de Benicarló (DOP)
ITALIA
Marrone di San Zeno (DOP)
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
106 |
32003R1989
L 295/57 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1989/2003 AL COMISIEI
din 6 noiembrie 2003
de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2568/91 privind caracteristicile uleiurilor de măsline și ale uleiurilor din reziduuri de măsline, precum și metodele de analiză relevante
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul nr. 136/66/CEE al Consiliului din 22 septembrie 1966 privind organizarea comună a piețelor în sectoarele uleiurilor și grăsimilor (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1513/2001 (2), în special articolul 35a,
întrucât:
(1) |
Regulamentul (CEE) nr. 2568/91 al Comisiei (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 796/2002 (4), definește caracteristicile fizice, chimice și organoleptice ale uleiurilor de măsline și ale uleiurilor din reziduuri de măsline și metodele de evaluare a acestor caracteristici. Caracteristicile uleiurilor respective trebuie modificate pentru a se ține seama de noile denumiri și definiții ale uleiurilor de măsline și ale uleiurilor din reziduuri de măsline, aplicabile de la 1 noiembrie 2003 ca urmare a unei modificări a anexei la Regulamentul nr. 136/66/CEE, și anume includerea categoriei curente ulei virgin în categoria ulei lampant și reducerea acidității libere pentru toate categoriile. |
(2) |
În scopul continuării armonizării cu normele internaționale ale Consiliului internațional pentru ulei și ale Codex alimentarius, unele valori limită privind caracteristicile uleiurilor de măsline și ale uleiurilor din reziduuri de măsline prezentate în Regulamentul (CEE) nr. 2568/91 trebuie revizuite. |
(3) |
Pentru a se reduce numărul de analize necesare clasificării probelor din uleiurile de măsline avute în vedere, este de preferat ca laboratoarele de control să efectueze analizele privind calitatea și puritatea uleiurilor conform unei ordini stabilite printr-un program decizional ce trebuie adoptat pentru a se verifica conformitatea unei probe cu categoria declarată. Cu acest prilej trebuie eliminate metodele de analiză prevăzute de anexele VIII și XIII la Regulamentul (CEE) nr. 2568/91, care au fost înlocuite de analize mai fiabile și care figurează deja în regulamentul menționat. |
(4) |
Prelevarea de probe din loturile de uleiuri de măsline sau de uleiuri din reziduuri de măsline în ambalaje mici, în conformitate cu anexa la Regulamentul (CEE) nr. 2568/91, prezintă o serie de dificultăți practice pentru laboratoarele de control. Pentru a rezolva aceste dificultăți și pentru a reduce pe cât posibil cantitățile prelevate ar trebui modificat conținutul probei primare. |
(5) |
Pentru a permite o perioadă de adaptare la noile norme și punerea în practică a mijloacelor necesare aplicării acestora, precum și pentru a nu provoca perturbarea tranzacțiilor comerciale, data de aplicare a modificărilor, prevăzută de prezentul regulament, trebuie amânată până la 1 noiembrie 2003. Pentru aceleași motive trebuie să se prevadă ca uleiurile de măsline și din reziduuri de măsline ambalate înainte de această dată să poată fi vândute până la epuizarea stocurilor respective. |
(6) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a uleiurilor și grăsimilor, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Regulamentul (CEE) nr. 2568/91 se modifică după cum urmează:
1. |
Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 1 (1) Sunt considerate uleiuri de măsline virgine, în sensul punctului 1 literele (a) și (b) din anexa la Regulamentul nr. 136/66/CEE, uleiurile ale căror caracteristici sunt conforme celor indicate la anexa I punctele 1 și 2 la prezentul regulament. (2) Este considerat ulei de măsline lampant, în sensul punctului 1 litera (c) din anexa la Regulamentul nr. 136/66/CEE, uleiul ale cărui caracteristici sunt conforme celor indicate la anexa I punctul 3 la prezentul regulament. (3) Este considerat ulei de măsline rafinat, în sensul punctului 2 din anexa la Regulamentul nr. 136/66/CEE, uleiul ale cărui caracteristici sunt conforme celor indicate în anexa I punctul 4 la prezentul regulament. (4) Este considerat ulei de măsline compus din ulei rafinat și din uleiuri de măsline virgine, în sensul punctului 3 din anexa la Regulamentul nr. 136/66/CEE, uleiul ale cărui caracteristici sunt conforme celor indicate la anexa I punctul 5 la prezentul regulament. (5) Este considerat ulei din reziduuri de măsline brut, în sensul punctului 4 din anexa la Regulamentul nr. 136/66/CEE, uleiul ale cărui caracteristici sunt conforme celor indicate la anexa I punctul 6 la prezentul regulament. (6) Este considerat ulei din reziduuri de măsline rafinat, în sensul punctului 5 din anexa la Regulamentul nr. 136/66/CEE, uleiul ale cărui caracteristici sunt conforme celor indicate la anexa I punctul 7 la prezentul regulament. (7) Este considerat ulei din reziduuri de măsline, în sensul punctului 6 din anexa la Regulamentul nr. 136/66/CEE, uleiul ale cărui caracteristici sunt conforme celor indicate la anexa I punctul 8 la prezentul regulament.” |
2. |
La articolul 2 alineatul (1) se elimină a șaptea și a douăsprezecea liniuță. |
3. |
La articolul 2 alineatul (4), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Pentru verificarea prevăzută la alineatul (3), analizele menționate la anexele II, III, IX, X și XII, precum și, după caz, contraanalizele prevăzute de legislațiile naționale, se efectuează înainte de data minimă de valabilitate. În cazul în care prelevarea probei se face cu mai mult de patru luni înaintea datei minime de valabilitate, aceste analize se efectuează cel târziu în a patra lună de la prelevarea probei. Pentru celelalte analize prevăzute de regulamentul menționat anterior nu se prevede nici o limită de timp.” |
4. |
Se inserează următorul articol 2a: „Articolul 2a Verificarea de către autoritățile naționale sau de către reprezentanții acestora a conformității unei probe de uleiuri de măsline sau de uleiuri din reziduuri de măsline cu categoria declarată se poate face:
|
5. |
Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 7 Se aplică dispozițiile comunitare privind prezența contaminanților. În ceea ce privește concentrația de solvenți halogenați, limitele pentru toate categoriile de ulei de măsline sunt următoarele:
|
6. |
Anexele se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament. |
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 noiembrie 2003.
Cu toate acestea, produsele fabricate și etichetate legal în Comunitate sau importate legal în Comunitate și puse în liberă circulație înainte de 1 noiembrie 2003 pot fi comercializate până la epuizarea stocurilor.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 6 noiembrie 2003.
Pentru Comisie
Franz FISCHLER
Membru al Comisiei
(1) JO 172, 30.9.1966, p. 3025/1966.
(2) JO L 201, 26.7.2001, p. 4.
(4) JO L 128, 15.5.2002, p. 8.
ANEXĂ
Anexele la Regulamentul (CEE) nr. 2568/91 se modifică după cum urmează:
1. |
Cuprinsul se modifică după cum urmează:
|
2. |
Anexa I se înlocuiește cu următoarele tabele și texte: „ANEXA I CARACTERISTICILE ULEIURILOR DE MĂSLINE
|
3. |
Anexa Ia se înlocuiește cu următoarea anexă: „ANEXA Ia Prelevarea de probe de ulei de măsline sau de ulei din reziduuri de măsline livrate în ambalaje imediate de maximum 100 litri Prezenta metodă de prelevare se aplică pentru livrările de ulei de măsline sau din reziduuri de măsline de maximum 125 000 litri, în ambalaje imediate de maximum 100 litri. În cazul în care livrarea este mai mare de 125 000 litri, aceasta este împărțită în loturi de cantități mai mici sau egale cu 125 000. În cazul în care livrarea este mai mică de 125 000 litri, aceasta constituie un lot. Metoda se aplică atunci fiecărui lot. În funcție de mărimea lotului, se stabilește numărul minim de probe primare, conform tabelului de la punctul 1. Importanța probei primare se stabilește în funcție de capacitatea ambalajelor imediate, conform tabelului de la punctul 2.1. Termenii «livrare», «probă primară» și «probă de laborator» se interpretează în sensul definițiilor menționate în norma EN ISO 5555. Prin «lot» se înțelege un ansamblu de unități de vânzare produse, fabricate și ambalate astfel încât uleiul conținut în fiecare din aceste unități de vânzare este considerat omogen din punct de vedere al tuturor caracteristicilor analitice. 1. NUMĂRUL DE PROBE PRIMARE Numărul minim de probe primare se stabilește în funcție de mărimea lotului conform tabelului următor:
Ambalajele imediate ale aceleiași probe trebuie să fie adiacente în lot. În caz de neclaritate, statul membru mărește numărul de probe primare de prelevat. 2. CONȚINUTUL UNEI PROBE PRIMARE 2.1. Fiecare probă primară este alcătuită din:
2.2. Probele primare va trebui păstrate în ambalajele imediate până în momentul analizelor. Apoi, după caz, uleiul din probele primare se împarte în trei probe de laborator în vederea efectuării:
2.3. Ambalajele care constituie o probă primară se împart în conformitate cu procedurile prevăzute de legislațiile naționale. 3. ANALIZE ȘI REZULTATE
|
4. |
Următoarea anexă Ib se inserează după anexa Ia: „ANEXA Ib ARBORELE DECIZIONAL PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII UNEI PROBE DE ULEI DE MĂSLINE CU CATEGORIA DECLARATĂ Analiza conformității uleiului de măsline sau din reziduuri de măsline cu categoria declarată se poate efectua:
Analizele referitoare la contaminanți, necesare pentru verificarea conformității cu normele Comunității Europene, se efectuează separat. Arborele decizional se aplică tuturor categoriilor de uleiuri de măsline și din reziduuri de măsline. Acesta este alcătuit din tabele numerotate de la 1 la 11, care trebuie abordate în funcție de categoria declarată a uleiului respectiv, în conformitate cu ordinea prevăzută de tabelul general. Pentru lectura tabelelor, de la cel general la tabelul 11:
Tabel general
Tabelul 1
Tabelul 2
Tabelul 3
Tabelul 4
Tabelul 5
Tabelul 6
Tabelul 7
Tabelul 8
Tabelul 9
Tabelul 10
Tabelul 11
Apendicele 1 Tabel de corespondență între anexele la prezentul regulament și analizele menționate în arborele decizional
Apendicele 2 Tabelul 1
Tabelul 2
Tabelul 3
Tabelul 4
Tabelul 7
Tabelul 8
Tabelul 11
|
5. |
Anexa VIII se elimină. |
6. |
Anexa XIII se elimină. |
(1) Suma izomerilor care ar putea fi (sau nu) separați prin coloană capilară.
(2) Sau dacă mediana scorului de defecte este mai mică sau egală cu 2,5 și mediana scorului de aromă este egală cu 0.
(3) Uleiurile cu o concentrație de ceruri cuprinsă între 300 mg/kg și 350 mg/kg sunt considerate uleiuri lampante de măsline dacă au o concentrație de alcooli alifatici mai mică sau egală cu 350 mg/kg sau dacă au o concentrație de eritrodiol și uvaol mai mică sau egală cu 3,5.
(4) Uleiurile cu o concentrație de ceruri cuprinsă între 300 mg/kg și 350 mg/kg sunt considerate uleiuri din reziduuri de măsline brute dacă au o concentrație de alcooli alifatici mai mare de 350 mg/kg și dacă au o concentrație de eritrodiol și uvaol mai mare de 3,5.
(5) Concentrația de alți acizi grași (%): palmitic: 7,5-20,0; palmitoleic: 0,3-3,5; heptadecanoic: ≤ 1,3; heptadecenoic: ≤ 0,3; stearic: 0,5-5,0; oleic: 55,0-83,0; linoleic 3,5-21,0.
(6) Sumă de: Delta-5-23-Stigmastadienol + Clerosterol + Beta-Sitosterol + Sitostanol + Delta-5-Avenasterol + Delta-5-24-Stigmastadienol.
(7) Uleiurile cu o concentrație de ceruri cuprinsă între 300 mg/kg și 350 mg/kg sunt considerate uleiuri de măsline lampante dacă au o concentrație de alcooli alifatici mai mică sau egală cu 350 mg/kg sau dacă au o concentrație de eritrodiol și uvaol mai mică sau egală cu 3,5.
(8) Uleiurile cu o concentrație de ceruri cuprinsă între 300 mg/kg și 350 mg/kg sunt considerate uleiuri din reziduuri de măsline brute dacă au o concentrație de alcooli alifatici mai mare de 350 mg/kg și dacă au o concentrație de eritrodiol și uvaol mai mare de 3,5.
Note:
(a) |
Rezultatele analizelor trebuie exprimate indicându-se același număr de zecimale ca cel prevăzut pentru fiecare caracteristică. Ultima cifră trebuie mărită cu o unitate dacă cifra următoare este mai mare de 4. |
(b) |
În cazul în care o singură caracteristică nu este conformă valorilor indicate, categoria uleiului poate fi schimbată sau acesta poate fi declarat neconform din punct de vedere al purității. |
(c) |
Caracteristicile marcate cu asterisc (*), care se referă la calitatea uleiului, implică faptul că:
|
(d) |
Caracteristicile marcate cu două asteriscuri (**) implică faptul că, pentru toate uleiurile din reziduuri de măsline, limitele referitoare la acestea nu pot fi respectate simultan.” |
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
127 |
32003L0104
L 295/83 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DIRECTIVA 2003/104/CE A COMISIEI
din 12 noiembrie 2003
de autorizare a esterului izopropilic al analogului hidroxilat al metioninei
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 82/471/CEE a Consiliului din 30 iunie 1982 privind anumite produse utilizate în hrana animalelor (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 1999/20/CE (2), în special articolul 6,
întrucât:
(1) |
Directiva 82/471/CEE prevede că modificările ce urmează a fi aduse anexei la directiva menționată ca urmare a evoluției cunoștințelor științifice și tehnice se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 13. |
(2) |
A fost prezentată o cerere de autorizare pentru esterul izopropilic al analogului hidroxilat al metioninei care aparține grupei de „analogi ai aminoacizilor” menționată în anexa la Directiva 82/471/CEE. |
(3) |
La 25 aprilie 2003, Comitetul științific pentru nutriția animalelor (SCAN) a emis un aviz privind utilizarea acestui produs în furaje, care precizează că esterul izopropilic al analogului hidroxilat al metioninei nu prezintă nici un risc pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau mediul înconjurător. |
(4) |
Din examinarea cererii prezentate pentru autorizarea esterului izopropilic al analogului hidroxilat al metioninei se constată că produsul respectiv îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 6 alineatul (2) din Directiva 82/471/CEE, în condițiile stabilite de anexa la prezenta directivă. Prin urmare, acest produs ar trebui să fie autorizat. |
(5) |
Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Anexa la Directiva 82/471/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.
Articolul 2
(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 20 mai 2004. Comisiei i se comunică de îndată de către statele membre textul acestor acte precum și un tabel de corespondență între aceste acte și prezenta directivă.
(2) Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(3) Comisiei i se comunică de către statele membre textul dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 3
Prezenta directivă intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 4
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 12 noiembrie 2003.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 213, 21.7.1982, p. 8.
(2) JO L 80, 23.3.1999, p. 20.
ANEXĂ
La lista de analogi ai aminoacizilor din anexa la Directiva 82/421/CEE, la poziția „4.1 Analogi ai metioninei” se adaugă următorul text:
Denumirea grupei de produse |
Numele produsului |
Denumirea principiului nutritiv sau identitatea microorganismului |
Suportul de cultură (identificări, dacă există) |
Caracteristici de compoziție a produsului |
Specii de animale |
Dispoziții speciale |
||||||||||
„4.1. Analogi ai metioninei |
4.1.3 esterul izopropilic al analogului hidroxilat al metioninei |
CH3-S-(CH2)2-CH(OH)-COO-CH-(CH3)2 |
— |
|
Vaci de lapte |
Mențiunea ce trebuie prevăzută pe etichetă sau pe ambalajul produsului:
Mențiunea ce trebuie prevăzută pe etichetă sau pe ambalajul furajului combinat:
|
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
129 |
32003R2010
L 297/13 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 2010/2003 AL COMISIEI
din 14 noiembrie 2003
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 800/1999 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de restituiri la export pentru produsele agricole
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1766/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a pieței în sectorul cerealelor (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1104/2003 (2), în special articolul 13, precum și dispozițiile corespunzătoare ale altor regulamente privind organizarea comună a piețelor produselor agricole,
întrucât:
(1) |
Normele în vigoare în cadrul finanțării în avans cu transformare prevăd un sistem de echivalență pentru produsele de bază și produsele intermediare depozitate în vrac, destinate exportului după transformare. Echivalența poate fi obținută pentru produsele plasate în diferite locuri; ea poate fi obținută, de asemenea, și pentru produsele plasate în același loc. Echivalența se exclude pentru anumite produse, cum sunt produsele de intervenție destinate exportului. În general, echivalența nu poate fi acordată în cadrul finanțării în avans legate de depozitare, fără a aduce atingere dispozițiilor specifice unui anumit sector, care prevede că anumite produse pot fi depozitate în vrac în același siloz sau loc de depozitare cu alte produse care au un alt statul vamal. Curtea de Conturi, în raportul său special nr. 1/2003, a remarcat că sistemul de echivalență era complex în mod inutil și dificil de controlat. Ea a constatat, de asemenea, că normele în domeniu au fost aplicate în mod foarte diferit de la un stat membru la altul și chiar de la o regiune a unui stat membru la alta. Prin urmare, este de dorit să se elimine posibilitatea de acordare a echivalenței în finanțarea în avans cu transformare. |
(2) |
Regulamentul (CEE) nr. 565/80 al Consiliului din 4 martie 1980 privind plata anticipată a restituirilor la export pentru produsele agricole (3), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 444/2003 al Comisiei (4), a introdus utilizarea ratelor de rentabilitate reale pentru produsele transformate în cadrul regimului de finanțare în avans. Pentru a ține seama de caracterul variabil al rentabilităților, trebuie pusă în aplicare o anumită flexibilitate atunci când rentabilitatea declarată se dovedește a fi mai mare decât rentabilitatea reală. |
(3) |
Pentru a asigura o gestionare mai eficientă a cererilor de plată a restituirilor la export, statele membre trebuie să poată decide că pot fi depuse numai cereri electronice. |
(4) |
Pentru a simplifica procedura administrativă aplicabilă plății restituirilor pentru cantitățile mici, trebuie eliminată obligația de prezentare a unei dovezi de import în cadrul unei cereri de documente echivalente în ceea ce privește restituirile mai mici sau egale cu 2 400 euro. |
(5) |
Pentru a simplifica gestionarea dosarelor care presupun sancțiuni financiare de valoare mică, trebuie mărită suma minimă începând cu care statele membre pot să renunțe la recuperarea lor. |
(6) |
Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 800/1999 al Comisiei (5), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 444/2003, trebuie modificat în consecință. |
(7) |
Comitetele de gestionare în cauză nu au emis un aviz în termenul stabilit de președinte, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Regulamentul (CE) nr. 800/1999 se modifică după cum urmează:
1. |
Articolul 28 se modifică după cum urmează:
|
2. |
La articolul 35 alineatul (1), se adaugă următorul paragraf: „Cu toate acestea, în cazul în care diferența dintre suma datorată și suma plătită în avans rezultă dintr-o diferență între rata rentabilității declarată în declarația de plată și rata rentabilității obținută după transformare, creșterea cu 15 % prevăzută în al doilea paragraf nu se aplică dacă diferența între ratele rentabilității este mai mică de 2 %. Articolul 51 nu se aplică dacă există o diferență între rata rentabilității declarată și rata rentabilității obținută după transformare.” |
3. |
Articolul 49 se modifică după cum urmează:
|
4. |
La articolul 51 alineatul (9), „60 de euro” se înlocuiește cu „100 de euro”. |
5. |
La articolul 52 alineatul (3), „60 de euro” se înlocuiește cu „100 de euro”. |
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 1 punctul 1 se aplică produselor care fac obiectul unei declarații de plată acceptate după 1 ianuarie 2004.
Articolul 1 punctul 2 se aplică produselor care fac obiectul unei declarații de plată acceptate după 1 octombrie 2003.
Articolul 1 punctele 3, 4 și 5 se aplică produselor care fac obiectul unei declarații de export acceptate după 1 decembrie 2003.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 14 noiembrie 2003.
Pentru Comisie
Franz FISCHLER
Membru al Comisiei
(1) JO L 181, 1.7.1992, p. 21.
(2) JO L 158, 27.6.2003, p. 1.
(5) JO L 102, 17.4.1999, p. 11.
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
131 |
32003R2011
L 297/15 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 2011/2003 AL COMISIEI
din 14 noiembrie 2003
de modificare a anexelor I și III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1873/2003 al Comisiei (2), în special articolele 6, 7 și 8,
întrucât:
(1) |
În conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2377/90, este necesar să se stabilească progresiv limite maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar pentru toate substanțele farmacologic active utilizate în Comunitate în medicamentele de uz veterinar destinate administrării la animalele de interes economic. |
(2) |
Limitele maxime ale reziduurilor nu pot fi stabilite decât după examinarea de către Comitetul permanent pentru medicamente de uz veterinar a tuturor informațiilor relevante privind riscul pe care îl reprezintă reziduurile substanței în cauză pentru consumatorii de alimente de origine animală și impactul reziduurilor asupra transformării industriale a produselor alimentare. |
(3) |
La stabilirea limitelor maxime pentru reziduurile de medicamente de uz veterinar din alimentele de origine animală, trebuie să se stabilească speciile de animale la care pot fi prezente aceste reziduuri, nivelurile autorizate pentru fiecare țesut muscular sau adipos obținut din animalul tratat („țesut-țintă”) precum și natura reziduului relevant în ceea ce privește controlul reziduurilor („reziduu marker”). |
(4) |
În vederea controlului reziduurilor, în conformitate cu legislația comunitară relevantă, trebuie stabilite, în general, limite maxime pentru țesuturile-țintă, ficat și rinichi; ficatul și rinichii sunt îndepărtați frecvent din carcasele care fac obiectul comerțului internațional și, prin urmare, este necesar să se stabilească valori-limită și pentru țesutul muscular sau adipos. |
(5) |
În cazul medicamentelor de uz veterinar destinate administrării la păsările de curte ouătoare, la animalele în lactație sau la albine, trebuie să se stabilească, de asemenea, valori- limită și pentru ouă, lapte și miere. |
(6) |
Substanțele alfa-cipermetrin și metamizol trebuie introduse în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90. |
(7) |
Pentru a permite finalizarea studiilor științifice, substanța phoxim trebuie introdusă în anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90. |
(8) |
Trebuie prevăzută o perioadă de timp suficientă înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament pentru a permite statelor membre să realizeze, ținând seama de dispozițiile prezentului regulament, toate adaptările necesare ale autorizațiilor pentru introducerea pe piață a medicamentelor în cauză, acordate în temeiul Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3). |
(9) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamente de uz veterinar, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Anexele I și III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică începând cu a șaizecea zi de la data publicării.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 14 noiembrie 2003.
Pentru Comisie
Erkki LIIKANEN
Membru al Comisiei
(1) JO L 224, 18.8.1990, p. 1.
(2) JO L 275, 25.10.2003, p. 9.
(3) JO L 311, 28.11.2001, p. 1.
ANEXĂ
Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică după cum urmează:
2. Agenți antiparazitari
2.2. Medicamente care acționează asupra ectoparaziților
2.2.3. Piretrin și piretroizi
Substanță(e) farmacologic activă(e) |
Reziduu marker |
Specii animale |
LMR |
Țesuturi-țintă |
„Alfa-cipermetrin |
Cipermetrin (suma izomerilor) |
Bovină, ovină |
20 μg/kg |
Mușchi |
200 μg/kg |
Grăsime |
|||
20 μg/kg |
Ficat |
|||
20 μg/kg |
Rinichi |
|||
20 μg/kg |
Lapte (1) |
4. Agenți antiinflamatori
4.1. Agenți antiinflamatori nesteroidieni
4.1.5. Derivați ai pirazolonului
Substanță(e) farmacologic activă(e) |
Reziduu marker |
Specii animale |
LMR |
Țesuturi-țintă |
„Metamizol |
4-Metilaminoantipirin |
Bovină |
100 μg/kg |
Mușchi |
100 μg/kg |
Grăsime |
|||
100 μg/kg |
Ficat |
|||
100 μg/kg |
Rinichi |
|||
50 μg/kg |
Lapte |
|||
Porcină |
100 μg/kg |
Mușchi |
||
100 μg/kg |
Piele și grăsime în legătură naturală |
|||
100 μg/kg |
Ficat |
|||
100 μg/kg |
Rinichi |
|||
Ecvină |
100 μg/kg |
Mușchi |
||
100 μg/kg |
Grăsime |
|||
100 μg/kg |
Ficat |
|||
100 μg/kg |
Rinichi” |
Anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică după cum urmează:
2. Agenți antiparazitari
2.2. Medicamente care acționează asupra ectoparaziților
2.2.4. Fosfați organici
Substanță(e) farmacologic activă(e) |
Reziduu marker |
Specii animale |
Limita maximă ale reziduurilor |
Produse-țintă |
„Phoxim (2) |
Phoxim |
Pui |
50 μg/kg |
Mușchi |
550 μg/kg |
Piele și grăsime în legătură naturală |
|||
25 μg/kg |
Ficat |
|||
50 μg/kg |
Rinichi |
|||
60 μg/kg |
Ouă |
(1) Celelalte dispoziții ale Directivei 98/82/CE a Comisiei trebuie respectate (JO L 290, 29.10.1998, p. 25).”
(2) Limitele maxime provizorii ale reziduurilor expiră la data de 1.7.2005.”
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
135 |
32003R2012
L 297/19 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 2012/2003 AL COMISIEI
din 14 noiembrie 2003
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2535/2001 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului privind regimul importurilor de lapte și produse lactate și deschiderea unor contingente tarifare și de derogare de la respectivul regulament
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1787/2003 (2), în special articolul 29 alineatul (1),
întrucât:
(1) |
Pentru a pune în aplicare concesiile prevăzute în Decizia 2003/263/CE a Consiliului din 27 martie 2003 privind semnarea și încheierea unui protocol de reglementare a aspectelor comerciale din Acordul european privind instituirea unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Polonia, pe de altă parte, care să țină seama de rezultatele negocierilor dintre părți privind noile concesii agricole reciproce (3), Regulamentul (CE) nr. 787/2003 al Comisiei (4) înlocuiește, inter alia, anexa I partea I.B punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 (5) al Comisiei, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1157/2003 (6), care produce efecte de la 1 mai 2003. Cu această ocazie, o trimitere la o notă de subsol care prevedea că importul sub un anumit contingent este rezervat produselor care nu au primit nici o formă de subvenție la export în Polonia, se referea în mod eronat și la produse care nu intrau sub incidența respectivei condiții. În consecință, condiția trebuie abrogată pentru produsele în cauză cu efect de la 1 mai 2003. |
(2) |
În urma ultimei modificări, Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 cuprinde acum dispozițiile de punere în aplicare care decurg din Decizia 2003/465/CE a Consiliului (7) privind încheierea unui acord între Comunitate și Norvegia cu privire la anumite produse agricole. |
(3) |
Acordul în cauză se referă, inter alia, la înlocuirea, de la 1 iulie 2003, a metodei de gestionare a contingentului, bazată anterior pe emiterea de certificate IMA 1 în conformitate cu prevederea din titlul 2 capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001, cu gestionarea numai pe baza unei singure licențe de import în conformitate cu prevederile din titlul 2 capitolul I menționat. |
(4) |
Metoda de gestionare în cauză este caracterizată de o procedură de aprobare care prevede ca operatorii să prezinte o cerere de aprobare până la 1 aprilie a fiecărui an. |
(5) |
Regulamentul (CE) nr. 1157/2003 scutește operatorii de procedura de aprobare pentru deschiderea la 1 iulie 2003 a primei tranșe de contingente pentru import în Norvegia, prevăzută în anexa I partea H la Regulamentul (CE) nr. 2535/2001, dat fiind că nu mai era posibil să se îndeplinească termenul de 1 aprilie pentru prezentarea solicitării de aprobare. Pentru deschiderea celei de-a doua tranșe de contingente, programată pentru ianuarie 2004, trebuie stabilită o procedură de aprobare tranzitorie pentru operatorii în cauză. |
(6) |
În consecință, Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 trebuie corectat și făcute derogările care se impun. |
(7) |
Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a laptelui și produselor lactate, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
În anexa I partea I.B la Regulamentul (CE) nr. 2535/2001, punctul 1 se înlocuiește cu textul anexei la prezentul regulament.
Articolul 2
(1) Prin derogare de la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001, pentru contingentele tarifare menționate în anexa I partea H din regulamentul menționat și deschise la 1 ianuarie 2004, aprobarea se acordă oricărui operator care prezintă până la 1 decembrie 2003 o solicitare de aprobare în conformitate cu procedurile stabilite de articolul menționat.
(2) Prin derogare de la articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001:
(a) |
autoritatea competentă informează solicitanții de aprobare pentru contingentele tarifare menționate în anexa I partea H din regulamentul menționat cu privire la rezultatul procedurii de aprobare până la 15 decembrie 2003; |
(b) |
aprobarea este valabilă numai șase luni. |
(3) Prin derogare de la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001:
(a) |
Comisiei îi sunt comunicate de statele membre, până la 20 decembrie 2003, în conformitate cu alineatul (3) din articolul menționat, lista de operatori aprobați să ia parte la alocarea de contingente menționate în anexa I partea H la regulamentul menționat, deschise la 1 ianuarie 2004; |
(b) |
numai operatorii cuprinși în lista menționată conform literei (a) sunt autorizați să prezinte cereri de certificat între 1 ianuarie și 30 iunie 2004 pentru contingentele menționate în anexa I partea H la regulamentul menționat, deschise la 1 ianuarie 2004. |
Articolul 3
Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament se aplică de la data intrării în vigoare, cu excepția articolului 1, care se aplică de la 1 mai 2003.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 14 noiembrie 2003.
Pentru Comisie
Franz FISCHLER
Membru al Comisiei
(1) JO L 160, 26.6.1999, p. 48.
(2) JO L 270, 21.10.2003, p. 121.
(3) JO L 97, 15.4.2003, p. 53.
(4) JO L 115, 9.5.2003, p. 18.
(5) JO L 341, 22.12.2001, p. 29.
(6) JO L 162, 1.7.2003, p. 19.
(7) JO L 156, 25.6.2003, p. 48.
ANEXĂ
„1. Produse originare din Polonia
Contingent nr. |
Cod NC |
Descriere (1) |
Rata taxei aplicabile (% din taxa MFN) |
Cantități anuale (tone) 1.7.2002-30.6.2003 |
Cantități deschise la 1.7.2002 (3) |
Cantități deschise la 1.1.2003 (3) |
Cantități deschise la 1.5.2003 |
Cantități anuale (tone) 1.7.2003 - 30.6.2004 |
Creștere anuală de la 1.7.2004 |
09.4813 |
0402 10 19 0402 21 19 0402 21 99 |
Lapte praf |
scutire |
12 575 |
6 000 |
6 000 |
575 |
14 300 |
1 430 |
09.4814 |
0405 10 11 0405 10 19 0405 10 30 0405 10 50 0405 10 90 0405 20 90 |
Unt și produse lactate tartinabile (2) |
scutire |
7 545 |
3 600 |
3 600 |
345 |
8 580 |
860 |
09.4815 |
0406 |
Brânză (2) |
scutire |
11 318 |
5 400 |
5 400 |
518 |
12 870 |
1 290” |
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
138 |
32003D0804
L 302/22 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMISIEI
din 14 noiembrie 2003
de stabilire a condițiilor de sănătate animală și a cerințelor de certificare pentru importul de moluște, de ouă și gameți de moluște în vederea creșterii, îngrășării, relocării sau consumului uman
[notificată cu numărul C(2003) 4153]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2003/804/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 91/67/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează introducerea pe piață a animalelor și a produselor de acvacultură (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special articolul 19 alineatul (1), articolul 20 alineatul (1) și articolul 21 alineatul (2),
întrucât:
(1) |
Este necesară elaborarea unei liste cu țările terțe sau cu regiunile țărilor țerte din care statele membre sunt autorizate să importe moluște vii, ouă și gameți de moluște în vederea creșterii, îngrășării, relocării sau consumului uman din Comunitate. |
(2) |
Este necesar să se prevadă condiții specifice de sănătate animală, precum și modele de certificate pentru aceste țări terțe, luându-se în considerare situația sănătății animale din țara terță în cauză și a moluștelor, ouălor sau gameților care urmează să se importe, astfel încât să se împiedice introducerea agenților patogeni care ar putea avea un impact semnificativ asupra stocului de moluște din Comunitate. |
(3) |
Este necesar să se acorde atenție bolilor nou apărute și bolilor exotice pentru Comunitate, care ar putea avea un impact grav asupra stocului de moluște din Comunitate. De asemenea, trebuie luată în considerare situația sanitară în ceea ce privește bolile moluștelor menționate în anexa D la Directiva 95/70/CE a Consiliului din 22 decembrie 1995 privind introducerea unor măsuri comunitare minime de control al anumitor boli ale moluștelor bivalve (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003, precum și la lista II coloana 1 din anexa A la Directiva 91/67/CEE, la locul de producție și, după caz, la locul de destinație. |
(4) |
Este necesar ca țările sau regiunile țărilor din care statele membre sunt autorizate să importe moluște, ouă și gameți de moluște în vederea creșterii, îngrășării, relocării sau consumului uman să aplice condiții de combatere și supraveghere a bolilor cel puțin echivalente cu standardele comunitare stabilite de Directivele 91/67/CEE și 95/70/CE. Metodele de prelevare de probe și de testare utilizate ar trebui să fie cel puțin echivalente cu cele din Decizia 2002/878/CE (4) a Comisiei. În situațiile în care metodele de prelevare de probe și de testare nu sunt stabilite în legislația comunitară, metodele de prelevare de probe și de testare utilizate trebuie să fie conforme cu cele stabilite în Manualul testărilor de diagnostic pentru animalele acvatice al Oficiului Internațional de Epizootii (OIE). |
(5) |
Este necesar ca autoritățile competente responsabile ale acestor țări terțe să își ia angajamentul de a notifica statelor membre și Comisiei, în termen de 24 de ore, prin fax, telegramă sau poștă electronică, apariția oricăreia dintre bolile menționate în anexa D la Directiva 95/70/CE și la lista II, coloana 1 din anexa A la Directiva 91/67/CEE, precum și orice alt focar de boală care determină o mortalitate anormală în rândul moluștelor de pe teritoriul lor sau din regiuni ale teritoriului lor din care sunt autorizate importurile care fac parte din domeniul de aplicare al prezentei directive. În astfel de situații, autoritățile competente responsabile ale acestor țări terțe trebuie să ia măsuri pentru a împiedica răspândirea bolilor în Comunitate. |
(6) |
Luând în considerare experiența practică și științifică dobândită, condițiile de sănătate animală stabilite prin Decizia 95/352/CE a Comisiei din 25 iulie 1995 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și a cerințelor de certificare pentru importul din țări terțe de Crassostrea gigas în vederea relocării în ape comunitare (5) trebuie actualizate și modificate, după caz. Pentru o mai bună claritate, aceste dispoziții trebuie incluse în prezenta decizie, iar Decizia 95/352/CE ar trebui abrogată. |
(7) |
Prin urmare, este necesară completarea cerințelor de certificare privind sănătatea animală pentru importul de moluște vii și de produse neprelucrate obținute din acestea, prevăzute de Directiva 91/492/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate normelor sanitar-veterinare pentru producerea și introducerea pe piață a moluștelor bivalve vii (6), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003, cu cerințe de certificare privind sănătatea animală pentru importul de moluște vii. |
(8) |
Prezenta decizie trebuie pusă în aplicare fără a aduce atingere condițiilor de sănătate publică stabilite de Directiva 91/492/CEE și de Directiva 91/493/CEE a Consiliului din 22 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate pentru producția și introducerea pe piață a produselor pescărești (7), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 806/2003/CE. |
(9) |
Riscul introducerii de boli care pot avea un impact semnificativ asupra moluștelor de pe teritoriul Comunității prin importurile de moluște neviabile este considerat a fi redus. Cerințele stabilite de Directiva 91/493/CEE, în special articolul 11, asigură un nivel corespunzător de protecție cu privire la moluștele neviabile și, în consecință, nu este necesară o certificare de sănătate animală suplimentară în ceea ce privește moluștele neviabile. |
(10) |
Directiva 96/93/CE a Consiliului din 17 decembrie 1996 privind certificarea animalelor și a produselor animaliere (8) stabilește standarde de certificare. Normele și principiile aplicate de către inspectorii autorizați din țările terțe în conformitate cu prezenta decizie ar trebui să ofere garanții echivalente cu cele stabilite de directiva menționată anterior. |
(11) |
Este necesar să se ia în considerare principiile stabilite prin Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția, transformarea, distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman (9), în special articolul 3. |
(12) |
Posibilitatea de a combate și eradica bolile exotice pentru Comunitate, care ar putea avea un impact grav asupra stocurilor de moluște din Comunitate, s-ar reduce prin eliberarea în apele comunitare libere a moluștelor purtătoare de boli. Prin urmare, moluștele vii, ouăle și gameții de moluște trebuie importați în Comunitate numai în cazul în care sunt introduși într-o fermă înregistrată de către autoritatea competentă din statul membru, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 95/70/CE. |
(13) |
Prezenta decizie nu trebuie să se aplice importului de moluște ornamentale păstrate în permanență în acvarii. |
(14) |
Pentru punerea în aplicare a acestor noi cerințe de certificare în vederea importului, trebuie să se prevadă o perioadă de tranziție. |
(15) |
Anexa I la prezenta decizie trebuie revizuită înainte de data punerii în aplicare. |
(16) |
Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animalelor, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Domeniul de aplicare
(1) Prezenta decizie stabilește norme armonizate de sănătate animală în vederea importului de:
(a) |
moluște vii, ouă și gameți de moluște, în vederea creșterii, îngrășării sau relocării; și |
(b) |
moluște vii și moluște neviabile destinate consumului uman direct sau transformării suplimentare anterioare consumului uman. |
(2) Prezenta decizie nu se aplică importului de moluște ornamentale păstrate în permanență în acvarii.
Articolul 2
Definiții
(1) În scopul aplicării prezentei decizii, se aplică definițiile de la articolul 2 din Directivele 91/67/CEE și 95/70/CE.
(2) De asemenea, se aplică definițiile următoare:
(a) |
prin „centru de import aprobat” se înțelege orice unitate, centru de expediere sau centru de purificare din Comunitate, aprobat în temeiul Directivelor 91/492/CEE sau 91/493/CEE, în care s-au aplicat măsuri speciale de biosecuritate și care a primit aprobarea autorității competente a statului membru în cauză în vederea transformării suplimentare a moluștelor vii; |
(b) |
prin „zonă de coastă” se înțelege o zonă care constă dintr-o porțiune de coastă sau apă maritimă sau dintr-un estuar:
|
(c) |
prin „fermă desemnată” se înțelege o fermă situată pe coastă sau pe o apă interioară a cărei aprovizionare cu apă se face printr-un sistem de irigare artificială care asigură inactivarea completă a agenților patogeni menționați în anexa D la Directiva 95/70/CE; |
(d) |
prin „transformare suplimentară” se înțelege pregătirea și transformarea anterioare consumului uman, prin orice tip de măsuri și metode care produc deșeuri sau subproduse care ar putea atrage riscul răspândirii bolilor, inclusiv: introducerea moluștelor vii în apă pentru a permite recuperarea acestora în timpul transportului sau ulterior (imersiune), condiționarea, curățarea, purificarea, decongelarea și operațiunile care afectează integritatea anatomică, cum ar fi decorticarea; |
(e) |
prin „consum uman direct” se înțelege faptul că moluștele importate pentru consum uman nu fac obiectul nici unei transformări suplimentare pe teritoriul Comunității înainte de a fi introduse pe piața de consum uman în vederea comercializării cu amănuntul; |
(f) |
prin „moluște” se înțelege organismele acvatice care fac parte din familia Phylum Mollusca, clasele Bivalvia și Gastropoda, care provin de la o fermă, inclusiv orice unitate, banc natural exploatat sau, în general, orice instalație definită geografic în care se cresc moluște în vederea introducerii pe piață; |
(g) |
prin „moluște neviabile” se înțelege moluște care nu mai au capacitatea de a supraviețui ca animale vii în cazul în care ar fi readuse în mediul din care au fost obținute, inclusiv produse obținute din moluște destinate consumului uman direct sau transformării suplimentare anterioare consumului uman; |
(h) |
prin „relocare” se înțelege o operațiune de transfer a moluștelor vii în zone maritime sau lagunare aprobate sau în zone de estuar aprobate, sub supravegherea autorității competente, pe perioada necesară decontaminării în sensul definiției din Directiva 91/492/CEE, exclusiv operațiunea specifică de transferare a moluștelor în zone mai adecvate pentru creștere sau îngrășare, aceasta din urmă fiind considerată o operațiune agricolă; |
(i) |
prin „teritoriu” se înțelege o țară în întregimea sa, o zonă de coastă, o fermă desemnată, o zonă de ferme sau un banc natural exploatat care a primit din partea autorității competente centrale din țara terță respectivă autorizația în vederea exportului în Comunitate. |
Articolul 3
Condiții pentru importul de moluște vii, de ouă și de gameți de moluște în vederea creșterii, îngrășării sau relocării în ape ale Comunității Europene
(1) Statele membre autorizează importul pe teritoriul lor al moluștelor vii, al ouălor și gameților de moluște în vederea creșterii, îngrășării sau relocării, numai în cazul în care:
(a) |
moluștele provin și au fost recoltate dintr-unul din teritoriile enumerate în anexa I; |
(b) |
lotul este conform cu garanțiile, inclusiv cele privind ambalarea și etichetarea, și cu cerințele suplimentare specifice corespunzătoare stabilite în certificatul de sănătate animală redactat în conformitate cu modelul din anexa II, luându-se în considerare notele explicative din anexa III; și |
(c) |
moluștele au fost transportate în condiții care nu conduc la modificarea stării lor de sănătate. |
(2) Statele membre se asigură că moluștele importate, ouăle și gameții de moluște în vederea creșterii, îngrășării sau relocării în apele comunitare se introduc numai în ferme înregistrate de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 95/70/CE.
(3) Statele membre se asigură că moluștele vii importate, ouăle și gameții de moluște se transportă direct la fermele de destinație, în conformitate cu specificațiile din certificatul de sănătate animală.
Articolul 4
Condiții pentru importul de moluște vii destinate consumului uman
Statele membre autorizează importul pe teritoriul lor al moluștelor vii destinate consumului uman direct sau transformării suplimentare anterioare consumului uman numai în cazul în care lotul:
(a) |
respectă condițiile stabilite la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 6 din prezenta decizie; sau |
(b) |
este trimis direct la un centru de import aprobat în vederea transformării suplimentare. |
Articolul 5
Condiții pentru importul de moluște neviabile destinate consumului uman
Statele membre autorizează importul pe teritoriul lor al moluștelor neviabile destinate consumului uman direct sau tranformării suplimentare anterioare consumului uman numai în cazul în care moluștele provin din țări terțe și unități autorizate în temeiul articolului 9 din Directiva 91/492/CEE și al articolului 11 din Directiva 91/493/CEE și respectă cerințele privind certificarea de sănătate publică stabilite de directivele menționtate anterior.
Articolul 6
Certificarea
În cazul moluștelor vii, al ouălor și gameților de moluște, autoritatea competentă de la punctul de control la frontieră din statul membru destinatar completează documentul menționat în anexa la Decizia 92/527/CEE, după caz, cu una din declarațiile prevăzute în anexa IV la prezenta decizie.
Articolul 7
Prevenirea contaminării apelor naturale
(1) Statele membre se asigură că moluștele importate destinate consumului uman direct sau tranformării suplimentare anterioare consumului uman nu sunt introduse și nu contaminează nici una din apele naturale de pe teritoriul lor.
(2) Statele membre se asigură că apa din transportul loturilor importate nu duce la contaminarea apelor naturale de pe teritoriul lor.
Articolul 8
Aprobarea centrelor de import
(1) Autoritatea competentă a statelor membre acordă unei unități statutul de centru de import aprobat cu condiția ca aceasta să respecte condițiile minime de sănătate animală din anexa V la prezenta decizie.
(2) Autoritatea competentă a statelor membre elaborează o listă cu centrele de import aprobate, iar fiecare dintre acestea primește un număr oficial.
(3) Lista centrelor de import aprobate și toate modificările ulterioare la aceasta se comunică Comisiei și celorlalte state membre de către autoritatea competentă a fiecărui stat membru.
Articolul 9
Abrogare
Decizia 95/352/CE se abrogă.
Articolul 10
Revizuire
Anexa I la prezenta decizie trebuie revizuită înainte de 1 mai 2004.
Articolul 11
Data punerii în aplicare
Prezenta decizie se aplică de la 1 mai 2004.
Articolul 12
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 14 noiembrie 2003.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(2) JO L 122, 16.5.2003, p. 1.
(3) JO L 332, 30.12.1995, p. 33.
(4) JO L 305, 7.11.2002, p. 57.
(5) JO L 204, 30.8.1995, p. 13.
(6) JO L 268, 24.9.1991, p. 1.
(7) JO L 268, 24.9.1991, p. 15.
(8) JO L 13, 16.1.1997, p. 28.
(9) JO L 18, 23.1.2003, p. 11.
ANEXA I
ANEXA II
ANEXA III
Note explicative pentru certificare și etichetare
(a) |
Certificatele se eliberează de către autoritățile competente din țara exportatoare pe baza modelului corespunzător prevăzut în anexa II la prezenta decizie, luându-se în considerare utilizarea căreia îi sunt destinate moluștele la sosirea în CE. |
(b) |
Luându-se în considerare situația de la locul de destinație în ceea ce privește Bonamia ostreaeși Marteilia refringens în statele membre ale CE, în certificat se includ și se completează cerințele suplimentare specifice corespunzătoare. |
(c) |
Originalul fiecărui certificat constă dintr-o singură pagină, față-verso, iar dacă sunt necesare mai multe pagini, acesta trebuie să aibă o astfel de formă, încât toate paginile să formeze un tot unitar și să nu fie separabile. Documentul se marchează, în partea superioară dreaptă a fiecărei pagini cu cuvântul „original” și poartă un număr de cod specific emis de autoritatea competentă. Toate paginile certificatului se numerotează – (numărul paginii) din (numărul total de pagini). |
(d) |
Certificatul în original și etichetele la care se face trimitere în modelul certificatului se redactează cel puțin într-o limbă oficială a statului membru CE în care urmează să se efectueze controlul la punctul de frontieră și a statului membru CE de destinație. Cu toate acestea, statele membre în cauză pot accepta alte limbi, dacă este necesar, însoțite de traducere. |
(e) |
În ziua încărcării lotului în vederea exportului în Comunitatea Europeană, certificatul în original trebuie completat cu o ștampilă oficială și semnat de către un inspector oficial desemnat de autoritatea competentă. În acest mod, autoritatea competentă a țării exportatoare asigură respectarea unor principii de certificare echivalente cu cele stabilite prin Directiva 96/93/CE a Consiliului. Ștampila, exceptând cazurile în care aceasta este ștanțată, precum și semnătura trebuie să aibă o culoare diferită de cea a textului imprimat. |
(f) |
În cazul în care, din motive legate de identificarea elementelor lotului, la certificat se anexează pagini suplimentare, se consideră că aceste pagini formează parte integrantă din original, iar fiecare pagină se semnează și se ștampilează de inspectorul autorizat de certificare. |
(g) |
Certificatul în original trebuie să însoțească lotul până în momentul sosirii la punctul de control la frontieră din CE. |
(h) |
Certificatul este valabil 10 zile de la data emiterii. În cazul transportului cu nave, valabilitatea se prelungește cu durata călătoriei pe mare. |
(i) |
Moluștele, ouăle și gameții de moluște nu se transportă împreună cu alte moluște, ouă și gameți care nu sunt destinați Comunității Europene sau care au o stare de sănătate inferioară. Mai mult, ele nu trebuie transportate în condiții care le modifică starea de sănătate. |
(j) |
Posibila prezență a agenților patogeni în apă este un factor relevant la evaluarea stării de sănătate a moluștelor. În consecință, inspectorul autorizat de certificare trebuie să ia în considerare următoarele:
|
ANEXA IV
Declarații privind moluștele, ouăle și gameții de moluște în vederea creșterii, îngrășării, relocării sau consumului uman în Comunitatea Europeană, care trebuie emise de către autoritatea competentă de la punctul de control la frontieră în completarea documentului prevăzut la anexa la Decizia 92/527/CEE
Autoritatea competentă de la punctul de control la frontieră din statul membru destinatar completează documentul menționat la anexa la Decizia 92/527/CEE, după caz, cu una din declarațiile următoare:
|
Declarații:
|
(1) A se elimina rubricile inutile.
ANEXA V
CONDIȚII MINIME DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU ACORDAREA STATUTULUI DE „CENTRU DE IMPORT APROBAT”
A. Dispoziții generale
1. |
Statele membre acordă centrelor și unităților statutul de centre aprobate pentru transformarea suplimentară a moluștelor importate numai în cazul în care condițiile din centrul de import sunt de asemenea natură, încât se evită orice risc de contaminare a moluștelor din apele comunitare prin intermediul rejecțiilor sau al altor deșeuri, sau prin alte mijloace, cu agenți patogeni capabili să provoace o mortalitate anormală semnificativă. |
2. |
Unitățile care primesc statutul de „centre de import aprobate” nu trebuie să permită scoaterea moluștelor vii din unitate. |
3. |
Se aplică condițiile minime de sănătate animală stabilite în partea B din prezenta anexă, pe lângă dispozițiile de sănătate publică stabilite prin Directiva 91/492/CEE pentru toate centrele și unitățile, inclusiv centrele de expediere și centrele de purificare, precum și normele sanitar-veterinare stabilite de către legislația comunitară privind subprodusele animaliere care nu sunt destinate consumului uman. |
B. Dispoziții de gestionare
1. |
Centrele de import aprobate trebuie să se afle sub controlul și în responsabilitatea autorității competente. |
2. |
Centrele de import aprobate trebuie să dispună de un sistem eficient de combatere și supraveghere a bolilor; prin aplicarea Directivei 95/70/CE, cazurile de suspiciuni de boală și mortalitate se investighează de către autoritatea competentă; analiza și tratamentul necesar trebuie să se desfășoare în consultare cu autoritatea competentă și sub controlul acesteia, luându-se în considerare cerințele prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 91/67/CEE. |
3. |
Centrele de import aprobate trebuie să aplice un sistem de gestionare aprobat de autoritatea competentă, inclusiv procedurile de igienă și eliminare a deșeurilor aplicabile transportului, recipientelor pentru transport, instalațiilor și echipamentului. Se recomandă respectarea liniilor directoare privind dezinfectarea fermelor de moluște stabilite în Codul sanitar internațional pentru animale acvatice OIE, ediția a patra, 2003, apendicele 5.2.2. Dezinfectantele utilizate trebuie să fie aprobate în acest scop de către autoritatea competentă, iar pentru curățare și dezinfectare trebuie să fie disponibil un echipament corespunzător. Rejecțiile de subproduse și alte deșeuri, inclusiv moluște moarte și produsele acestora, trebuie să fie conforme cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002. Sistemul de gestionare din centrul de import aprobat trebuie să fie de așa natură, încât să se evite riscul contaminării moluștelor din apele comunitare cu agenți patogeni capabili să aibă un impact semnificativ asupra stocurilor de moluște, în special bolile menționate în anexa D la Directiva 95/70/CE. |
4. |
Centrele de import aprobate trebuie să păstreze evidența actualizată a mortalității anormale observate și a tuturor moluștelor vii, ouălor și gameților care intră în centru și a produselor care ies din centru, inclusiv sursa, furnizorii și destinația lor. |
5. |
Centrele de import aprobate trebuie curățate și dezinfectate cu regularitate, în conformitate cu programul descris la punctul 3 menționat anterior. |
6. |
În centrele de import aprobate pot intra numai persoanele autorizate, care trebuie să poarte haine de protecție, inclusiv încălțăminte corespunzătoare. |
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
150 |
32003R2052
L 305/1 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 2052/2003 AL CONSILIULUI
din 17 noiembrie 2003
de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1907/90 privind anumite standarde de comercializare aplicabile ouălor
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2771/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind organizarea comună a piețelor în sectorul ouălor (1), în special articolul 2 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei,
întrucât:
(1) |
De la 1 ianuarie 2004, legislația comunitară prevede numai două categorii de ouă. Ouăle de categoria B nu vor mai putea fi așadar vândute ca ouă de consum. Acest lucru ridică o problemă îndeosebi în anumite state membre în care spălatul ouălor este o practică curentă și în care consumatorul preferă să cumpere ouă spălate. De aceea, s-a cerut Comisiei să autorizeze continuarea acestei practici. |
(2) |
Până la elaborarea unui raport științific exhaustiv care urmează să fie pregătit de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară pentru a se putea stabili eventualele riscuri pentru sănătatea publică legate de spălarea ouălor, trebuie să se prevadă o derogare care să permită, cu titlu facultativ, spălarea ouălor de consum. În acest caz, trebuie ca ouăle spălate să răspundă criteriilor stabilite pentru ouăle din categoria A, dar este oportun ca pe etichetă să se facă mențiunea „ouă spălate”. Această derogare trebuie să fie condiționată de adoptarea, de către autoritatea competentă, a unor standarde stricte și de realizarea unor controale riguroase. |
(3) |
Trebuie, de asemenea, luând în considerare eventuale riscuri pentru sănătatea publică, să se limiteze această derogare în timp și să se prevadă ca zonele de comercializare a ouălor spălate să fie limitate la părțile din teritoriul comunitar în care își exercită controlul autoritățile competente pentru eliberarea autorizațiilor. |
(4) |
În trecut, dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 1907/90 (2) nu s-au aplicat ouălor vândute de producători pe piețele locale, cu excepția piețelor cu vânzare la licitație. Controlul acestei derogări s-a dovedit dificil de realizat, îndeosebi în ceea ce privește limitarea la propria producție a agricultorilor. Pentru a facilita controalele, trebuie ca producătorii să-și marcheze cu codul distinctiv ouăle de consum destinate vânzării pe piețele locale. |
(5) |
De la fuzionarea categoriilor B și C la 1 ianuarie 2004, ouăle de categoria B pot fi vândute numai industriei. Este oportună adaptarea anumitor dispoziții referitoare la marcarea acestor ouă și a ambalajului acestora. |
(6) |
Păstrarea ouălor destinate vânzării cu amănuntul în departamentele franceze de peste mări, având în vedere durata transportului și condițiile climaterice, presupune îndeplinirea unor condiții specifice de aprovizionare; trebuie, în acest sens, să se autorizeze expedierea ouălor spre această parte a teritoriului comunitar sub formă refrigerată. |
(7) |
Este, prin urmare, necesar ca Regulamentul (CEE) nr. 1907/90 să fie modificat, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Regulamentul (CEE) nr. 1907/90 se modifică după cum urmează:
(1) |
La articolul 2 alineatul (3), se adaugă un paragraf: „Cu toate acestea, ouăle vândute de producător pe o piață publică locală sunt prevăzute cu codul definit la articolul 7 alineatul (1) litera (a).” |
(2) |
La articolul 6, se adaugă următoarele alineate: „(4) Centrele de ambalare care, la 1 iunie 2003, aveau autorizație de a spăla ouăle destinate consumatorului final pot fi autorizate să continue spălarea acestor ouă pe o perioadă tranzitorie până la 31 decembrie 2006, sub stricta supraveghere a autorității competente a statului membru respectiv. Aceste ouă pot fi comercializate în toate părțile din teritoriul comunitar unde își exercită competențele autoritățile statelor membre care au eliberat autorizațiile. Ouăle spălate trebuie să respecte criteriile care se aplică ouălor din categoria A, dar sunt clasate ca «ouă spălate». Statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre denumirea și adresa centrelor de ambalare autorizate, precum și măsurile de supraveghere aplicate. (5) Ouăle destinate vânzării cu amănuntul în departamentele franceze de peste mări pot fi expediate spre această parte a teritoriului comunitar sub formă refrigerată. În acest caz, luând în considerare timpul necesar pentru transport, termenul maxim de livrare la consumator prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Decizia 94/371/CE este stabilit în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 2771/75.” |
(3) |
Articolul 7 alineatul (1) litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
|
(4) |
La articolul 8, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text: „(2) Ouăle din categoria A și ouăle spălate care nu mai prezintă caracteristicile stabilite pentru aceste categorii sunt declasificate în categoria B. Acestea sunt livrate direct întreprinderilor din industria alimentară autorizate în conformitate cu Directiva 89/437/CEE și întreprinderilor din industria nealimentară, iar ambalajul acestor ouă poartă întotdeauna un marcaj care indică în mod clar destinația acestora.” |
(5) |
La articolul 10 alineatul (1), literele (e), (f) și (g) se înlocuiesc cu următorul text:
|
(6) |
Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 13 (1) Ouăle expuse în vederea vânzării sau puse în vânzare în comerțul cu amănuntul trebuie să fie prezentate pe categorii de calitate, greutate și în funcție de metoda de creștere. Diferitele categorii de calitate și greutate, precum și metoda de creștere sunt indicate în vitrinele cu ouă într-un mod perfect vizibil și fără echivoc pentru consumator. (2) Ouăle vândute în vrac sunt expuse în vederea vânzării, cu următoarele informații suplimentare:
(3) Ouăle din categoria A, cu excepția celor comercializate cu mențiunea «extra» în conformitate cu articolul 12, pot fi vândute în ambalaje mici fără să aparțină acelorași categorii de greutate. În acest caz, ambalajele cuprind ca informații suplimentare greutatea netă totală și fie mențiunea «ouă de mărimi diferite», fie indicarea diferitelor categorii de greutate.” |
(7) |
La articolul 15 litera (b), subpunctul (ee) se înlocuiește cu următorul text:
|
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2004, cu excepția articolului 1 punctul 1, care se aplică numai de la 1 iulie 2005.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 17 noiembrie 2003.
Pentru Consiliu
Președintele
G. ALEMANNO
(1) JO L 282, 1.11.1975, p. 49. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
(2) JO L 173, 6.7.1990, p. 5. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 5/2001 (JO L 2, 5.1.2001, p. 1).
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
152 |
32003R2054
L 305/5 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CE) NR. 2054/2003 AL COMISIEI
din 21 noiembrie 2003
de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 privind înregistrarea anumitor denumiri în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate” (Mantequilla de l'Alt Urgell y la Cerdanya sau Mantega de l'Alt Urgell i la Cerdanya)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special articolul 6 alineatele 3 și 4,
întrucât:
(1) |
În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Spania a transmis Comisiei o cerere de înregistrare ca denumire de origine a denumirii „Mantequilla de l'Alt Urgell y la Cerdanya” sau „Mantega de l'Alt Urgell i la Cerdanya”. |
(2) |
S-a constatat, în conformitate cu articolul 6 alineatul 1 din regulamentul menționat anterior, că aceasta este în conformitate cu acest regulament și în special că ea conține toate elementele prevăzute la articolul 4. |
(3) |
Nu a fost transmisă Comisiei nici o declarație de opoziție, în sensul articolului 7 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, în urma publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (3) a denumirii care figurează în anexa la prezentul regulament. |
(4) |
Prin urmare, această denumire poate fi înscrisă în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate” și deci protejată la nivel comunitar ca denumire de origine protejată. |
(5) |
Anexa la prezentul regulament completează anexa la Regulamentul nr. 2400/96 (4) al Comisiei, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1979/2003 (5). |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Anexa la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 se completează cu denumirea care figurează în anexa la prezentul regulament și această denumire se înscrie ca denumire de origine protejată (DOP) în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate”, prevăzut la articolul 6 alineatul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 21 noiembrie 2003.
Pentru Comisie
Franz FISCHLER
Membru al Comisiei
(1) JO L 208, 24.7.1992, p. 1.
(2) JO L 122, 16.5.2003, p. 1.
(3) JO C 56, 11.3.2003, p. 2 (Mantequilla de l'Alt Urgell y la Cerdanya sau Mantega de l'Alt Urgell i la Cerdanya).
(4) JO L 327, 18.12.1996, p. 11.
(5) JO L 294, 12.11.2003, p. 5.
ANEXĂ
PRODUSE DIN ANEXA I LA TRATAT DESTINATE CONSUMULUI UMAN
Uleiuri și grăsimi
SPANIA
Mantequilla de l'Alt Urgell y la Cerdanya sau Mantega de l'Alt Urgell i la Cerdanya (DOP).
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
154 |
32003D0810
L 305/11 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMISIEI
din 17 noiembrie 2003
de modificare a Deciziilor 94/984/CE, 2000/609/CE, 2001/751/CE privind importurile din țări terțe de carne proaspătă de pasăre, carne de ratite de crescătorie, ratite vii și de ouă ale acestora destinate incubației, în ceea ce privește Australia
[notificată cu numărul C(2003) 4117]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2003/810/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 90/539/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1990 privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 806/2003/CE (2), în special articolele 23 și 24,
având în vedere Directiva 91/494/CEE a Consiliului din 26 iunie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimbul intracomunitar și importurile din țări terțe de carne proaspătă de pasăre (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 1999/89/CE (4), în special articolele 11 și 12,
având în vedere Directiva 92/118/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a condițiilor de sănătate publică și animală care reglementează comerțul și importurile în Comunitate de produse care nu intră sub incidența condițiilor menționate, stabilite de reglementările comunitare specifice menționate de anexa A capitolul I la Directiva 89/662/CEE și, în ceea ce privește agenții patogeni, la Directiva 90/425/CEE (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2003/721/CE a Comisiei (6), în special articolul 10 alineatul (3),
întrucât:
(1) |
Decizia 94/984/CE a Comisiei din 20 decembrie 1994 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și certificare veterinară obligatorii la importul de carne proaspătă de pasăre provenind din anumite țări terțe (7), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2002/477/CE (8), prevede condițiile de sănătate animală și certificatele veterinare pentru importurile de carne proaspătă de pasăre. Sunt prevăzute două atestări sanitare veterinare diferite, modelele A și B. Utilizarea acestora depinde de situația bolii Newcastle din țara terță în cauză. |
(2) |
Decizia 2000/609/CE a Comisiei din 29 septembrie 2000 de stabilire a condițiilor de sănătate publică și animală și a certificatului veterinar pentru importul cărnii de ratite de crescătorie și de modificare a Deciziei 94/85/CE de stabilire a unei liste a țărilor terțe din care statele membre autorizează importul de carne proaspătă de pasăre (9), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2003/573/CE (10), stabilește condițiile de sănătate animală și publică și certificatele veterinare pentru importurile de carne proaspătă de ratite de crescătorie cuprinzând două atestări sanitare veterinare diferite, modelele A și B. Atestarea care urmează să se utilizeze ia în considerare situația bolii Newcastle din țara terță în cauză. |
(3) |
Decizia 2001/751/CE a Comisiei (11), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2002/789/CE (12), stabilește condițiile de sănătate animală și certificatele veterinare pentru importurile de ratite vii și de ouă destinate incubației. Modelul de certificat de sănătate animală care urmează să fie utilizat ia în considerare situația bolii Newcastle din țara terță în cauză. |
(4) |
Din 1998, în Australia au fost semnalate mai multe focare de boala Newcastle, în special în statele Victoria și New South Wales. |
(5) |
De la jumătatea lunii noiembrie 2002, nu au fost semnalate alte focare de boala Newcastle în Australia, iar la data de 26 iunie 2003, autoritățile veterinare australiene au declarat la OIE (Oficiul Internațional de Epizootii) că, în Australia, boala a fost eradicată. |
(6) |
Situația bolii Newcastle în Australia a fost complicată de faptul că în această țară circulă, se pare, o tulpină lentogenă endemică mutantă în tulpină velogenă. În prezent, Australia trece printr-un proces de schimbare a strategiei de combatere a bolii Newcastle, trecând de la o țară indemnă de boala Newcastle fără vaccinare la o țară cu vaccinare. |
(7) |
În conformitate cu informațiile primite de la autoritățile veterinare australiene, pentru combaterea bolii Newcastle se utilizează vaccinuri vii care nu sunt conforme cu legislația comunitară. În consecință, este necesară modificarea Deciziilor 94/984/CE, 2000/609/CE și 2001/751/CE privind importurile din țări terțe de carne proaspătă de pasăre, carne de ratite de crescătorie, ratite vii și de ouă ale acestora destinate incubației, în ceea ce privește Australia, luând în considerare evoluția situației epidemiologice pentru boala Newcastle și utilizarea vaccinurilor vii respective. |
(8) |
Comisia adoptă mai multe decizii privind focarele de boală Newcastle în cauză, în special Decizia 2002/537/CE din 2 iulie 2002 privind măsurile de protecție în cazul bolii Newcastle în Australia (13), astfel cum a fost modificată prin Decizia 2002/942/CE (14), în vigoare între 6 iulie 2002 și 1 decembrie 2002. În sfârșit, Decizia 2003/489/CE a Comisiei din 25 iunie 2003 privind măsurile de protecție în cazul bolii Newcastle în Australia (15), care se aplică până la data de 1 ianuarie 2004. |
(9) |
Date fiind cerințele de certificare stabilite prin prezenta decizie, măsurile de garanție prevăzute de Decizia 2003/489/CE nu mai sunt necesare, iar Decizia 2003/489/CE ar trebui abrogată în consecință. |
(10) |
Cu toate acestea, autoritățile veterinare australiene au solicitat acordarea unei derogări pentru carnea proaspătă de pasăre, ratite, vânatul cu pene de crescătorie și sălbatic, produsele din carne de pasăre și preparatele din carne de pasăre care conțin carne din speciile menționate anterior care au fost obținute din păsări sacrificate înainte de data de 13 mai 2002, în conformitate cu Decizia 2002/537/CE, înainte de izbucnirea epidemiei. |
(11) |
Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animalelor, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Anexa I la Decizia 94/984/CE se înlocuiește cu textul anexei I la prezenta decizie.
Articolul 2
Anexa I la Decizia 2000/609/CE se înlocuiește cu textul anexei II la prezenta decizie.
Articolul 3
Prin derogare de la articolele 1 și 2, statele membre mai pot autoriza importul de carne proaspătă de pasăre și ratite de crescătorie, utilizând modelul A de certificat prevăzut de Deciziile 94/984/CE și 2000/609/CE până la data de 31 mai 2004, în următoarele condiții:
— |
carnea provine de la păsări care au fost sacrificate înainte de data de 13 mai 2002, iar |
— |
în certificatele veterinare care însoțesc transporturile de carne proaspătă de pasăre și ratite de crescătorie se include următorul text, în funcție de specia respectivă: „Carne proaspătă de pasăre/Carne proaspătă de ratite (16) în conformitate cu articolul 3 din Decizia 2003/810/CE. |
Articolul 4
Anexa I la Decizia 2001/751/CE se înlocuiește cu anexa III la prezenta decizie.
Articolul 5
Decizia 2003/489/CE se abrogă.
Articolul 6
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 17 noiembrie 2003.
Pentru Comisie
David BYRNE
Membru al Comisiei
(1) JO L 303, 31.10.1990, p. 6.
(2) JO L 122, 16.5.2003, p. 1.
(3) JO L 268, 24.9.1991, p. 35.
(4) JO L 300, 23.11.1999, p. 17.
(5) JO L 62, 15.3.1993, p. 49.
(6) JO L 260, 11.10.2003, p. 21.
(7) JO L 378, 31.12.1994, p. 11.
(8) JO L 164, 22.6.2002, p. 39.
(9) JO L 258, 12.10.2000, p. 49.
(10) JO L 194, 1.8.2003, p. 89.
(11) JO L 281, 25.10.2001, p. 24.
(12) JO L 274, 11.10.2002, p. 36.
(13) JO L 173, 3.7.2002, p. 33.
(14) JO L 325, 30.11.2002, p. 49.
(15) JO L 167, 4.7.2003, p. 37.
(16) A se șterge mențiunea inutilă.”
ANEXA I
„ANEXA I
Lista țărilor terțe sau a regiunilor din țările terțe care sunt autorizate să utilizeze certificatele prevăzute de anexa II pentru importurile în Uniunea Europeană de carne proaspătă de pasăre
Codul ISO |
Țara |
Regiuni ale teritoriului |
Modelul de certificat care se va utiliza (A sau B) |
AR |
Argentina |
|
A |
AU |
Australia |
|
B |
BG |
Bulgaria |
|
A |
BR-1 |
Brazilia |
Distrito Federal și statele Goiás, Minas Gerais, Mato Grosso, Mato Grosso do Sul, Paraná, Rio Grande do Sul, Santa Catarina și São Paulo |
A |
CA |
Canada |
|
A |
CH |
Elveția |
|
A |
CL |
Chile |
|
A |
CN-1 |
China |
Municipiul Shanghai, exclusiv județul Chongming și districtele Weifang, Linyi și Qingdao din provincia Shandong |
B |
CY |
Cipru |
|
A |
CZ |
Republica Cehă |
|
A |
HR |
Croația |
|
A |
HU |
Ungaria |
|
A |
IL |
Israel |
|
A |
LI |
Lituania |
|
A |
NZ |
Noua Zeelandă |
|
A |
PL |
Polonia |
|
A |
RO |
România |
|
A |
SI |
Slovenia |
|
A |
SK |
Republica Slovacă |
|
A |
TH |
Thailanda |
|
A |
TN |
Tunisia |
|
A |
US |
Statele Unite ale Americii |
|
A |
Notă: literele A și B se referă la modelele prevăzute de anexa II partea 2.” |
ANEXA II
„ANEXA I
Lista țărilor terțe sau a regiunilor din țările terțe care sunt autorizate să exporte în Uniunea Europeană carne de ratite de crescătorie
Codul ISO |
Țara |
Regiuni ale teritoriului |
Modelul de certificat care se va utiliza (A sau B) |
AR |
Argentina |
|
A |
AU |
Australia |
|
B |
BG |
Bulgaria |
|
A |
BR-1 |
Brazilia |
Statele Rio Grande do Sul, Santa Catarina, Paraná, São Paulo și Mato Grosso do Sul |
A |
BW |
Botswana |
|
B |
CA |
Canada |
|
A |
CH |
Elveția |
|
A |
CL |
Chile |
|
A |
CY |
Cipru |
|
A |
CZ |
Republica Cehă |
|
A |
HR |
Croația |
|
A |
HU |
Ungaria |
|
A |
IL |
Israel |
|
A |
LI |
Lituania |
|
A |
NA |
Namibia |
|
B |
NZ |
Noua Zeelandă |
|
A |
PL |
Polonia |
|
A |
RO |
România |
|
A |
SI |
Slovenia |
|
A |
SK |
Slovacia |
|
A |
TH |
Thailanda |
|
A |
TN |
Tunisia |
|
A |
US |
Statele Unite ale Americii |
|
A |
ZA |
Africa de Sud |
|
B |
ZW |
Zimbabwe |
|
B” |
ANEXA III
„ANEXA I
Lista țărilor terțe sau a regiunilor din țările terțe care sunt autorizate să exporte în Comunitate ratite vii sau ouă ale acestora destinate incubației
Codul ISO |
Țara |
Regiuni ale teritoriului |
Ratite de reproducere și pentru producție |
Ouă de ratite destinate incubației |
Pui de ratite în vârstă de o zi |
Ratite pentru sacrificare |
AU |
Australia |
|
B |
D |
F |
– |
BW |
Botswana |
|
B |
D |
F |
– |
BR-1 |
Brazilia |
Statele Rio Grande do Sul, Santa Catarina, Paraná, São Paulo și Mato Grosso do Sul. |
A |
C |
E |
G |
CA |
Canada |
|
A |
C |
E |
G |
CH |
Elveția |
|
A |
C |
E |
G |
CL |
Chile |
|
A |
C |
E |
G |
CY |
Cipru |
|
A |
C |
E |
G |
CZ |
Republica Cehă |
|
A |
C |
E |
G |
HR |
Croația |
|
A |
C |
E |
G |
HU |
Ungaria |
|
A |
C |
E |
G |
IL |
Israel |
|
A |
C |
E |
– |
NA |
Namibia |
|
B |
D |
F |
– |
NZ |
Noua Zeelandă |
|
A |
C |
E |
G |
PL |
Polonia |
|
A |
C |
E |
G |
RO |
România |
|
A |
C |
E |
G |
SI |
Slovenia |
|
A |
C |
E |
G |
SK |
Republica Slovacă |
|
A |
C |
E |
G |
TN |
Tunisia |
|
A |
C |
E |
– |
US |
Statele Unite ale Americii |
|
A |
C |
E |
G |
ZA |
Africa de Sud |
|
B |
D |
F |
–” |
03/Volumul 50 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
159 |
32003L0085
L 306/1 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DIRECTIVA 2003/85/CE A CONSILIULUI
din 29 septembrie 2003
privind măsurile comunitare de combatere a febrei aftoase, de abrogare a Directivei 85/511/CEE și a Deciziilor 89/531/CEE și 91/665/CEE și de modificare a Directivei 92/46/CEE
(Text cu relevanță pentru SEE)
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37 alineatul (3),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Parlamentului European (2),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (4),
întrucât:
(1) |
Una din atribuțiile Comunității în domeniul veterinar este ameliorarea stării de sănătate a șeptelului, astfel încât să crească rentabilitatea fermelor de animale și să se faciliteze comerțul cu animale și produse de origine animală. În același timp, Comunitatea este și o comunitate de valori, iar politicile sale de combatere a bolilor la animale nu trebuie să se bazeze numai pe interese comerciale, ci trebuie să țină seama, de asemenea, de principiile etice. |
(2) |
Febra aftoasă este o boală virală extrem de contagioasă care afectează biongulatele. Cu toate că febra aftoasă nu are importanță din punct de vedere al sănătății publice, aceasta ocupă primul loc pe lista A de maladii, întocmită de Oficiul Internațional pentru Epizootii (Office International des Epizooties), datorită importanței sale economice extraordinare. |
(3) |
Febra aftoasă este o boală cu notificare obligatorie, astfel încât focarele trebuie notificate Comisiei și celorlalte state membre de către statul membru afectat, în conformitate cu Directiva 82/894/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1982 privind notificarea în Comunitate a maladiilor la animale (5). |
(4) |
Măsurile comunitare de combatere a febrei aftoase sunt stabilite în Directiva 85/511/CEE a Consiliului din 18 noiembrie 1985 de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a febrei aftoase (6). Această directivă a fost modificată substanțial, în repetate rânduri. Întrucât în prezent se aduc modificări acestei directive, este necesar ca, pentru clarificare, dispozițiile respective să fie reformulate. |
(5) |
Ca urmare a adoptării Directivei 90/423/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 de modificare a Directivei 85/511/CEE, a Directivei 64/432/CEE a Consiliului privind problemele de sănătate animală care afectează comerțul intracomunitar cu bovine și porcine și a Directivei 72/462/CEE privind problemele de sănătate si inspecție veterinară care apar cu ocazia importurilor de animale din speciile bovină, ovină, caprină și porcină, respectiv de carne proaspătă și de produse din carne provenind din țări terțe (7), vaccinarea profilactică împotriva febrei aftoase a fost interzisă pe teritoriul Comunității cu începere de la 1 ianuarie 1992. |
(6) |
Sunt necesare măsuri preventive pentru a se evita pătrunderea febrei aftoase din țările vecine în Comunitate și în șeptelul comunitar sau prin introducerea în Comunitate de animale vii sau de produse de origine animală. Nu există nici un indiciu că unul sau mai multe dintre focarele de febră aftoasă semnalate după interzicerea vaccinării profilactice pot fi atribuite importurilor efectuate în conformitate cu legislația comunitară și controlate din punct de vedere veterinar la punctele de frontieră, în conformitate cu Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor de organizare a controalelor veterinare ale animalelor provenind din țări terțe introduse în Comunitate (8), și cu Directiva 90/675/CEE a Consiliului din 10 decembrie 1990 de stabilire a principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare ale produselor care provin din țări terțe și care sunt importate în Comunitate (9). |
(7) |
Cu toate acestea, trebuie să se insiste ferm pe aplicarea strictă a normelor comunitare la importurile de produse animale, astfel încât să se diminueze riscurile, motivul fiind cel puțin creșterea comerțului și a circulației persoanelor la scară mondială. Statele membre trebuie să asigure aplicarea integrală a legislației în materie și să aloce personal și resurse suficiente pentru efectuarea unor controale stricte la frontierele externe. |
(8) |
Cu toate acestea, Comisia temporară a Parlamentului European pentru febră aftoasă a constatat că, în practică, inspecțiile la frontieră nu pot preveni intrarea în Comunitate a unor cantități mari de carne și de produse din carne ilegale. |
(9) |
În contextul pieței unice și al stării generale de sănătate satisfăcătoare a turmelor, schimburile de animale și de produse de origine animală au crescut substanțial și în anumite zone din Comunitate densitatea șeptelului este mare. |
(10) |
Epidemia de febră aftoasă care a afectat unele state membre în 2001 a arătat că, din cauza circulației intense a animalelor predispuse la această boală, precum și a comerțului intensiv cu acestea, focarul de febră aftoasă poate lua foarte repede proporții epizootice care să provoace perturbări la un nivel ce poate diminua major rentabilitatea creșterii animalelor din speciile susceptibile de a se îmbolnăvi de febră aftoasă, precum și a altor sectoare ale economiei rurale și, de asemenea, poate necesita resurse financiare substanțiale pentru despăgubirea fermierilor și pentru punerea în aplicare a măsurilor de combatere. |
(11) |
În timpul crizei de febră aftoasă din 2001, Comisia a consolidat măsurile comunitare de combatere prevăzute de Directiva 85/511/CEE prin adoptarea de măsuri de protecție, în conformitate cu Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile comerțului intracomunitar cu anumite animale vii și produse în vederea finalizării pieței interne (10) și cu Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controalele veterinare aplicabile comerțului intracomunitar în vederea finalizării pieței interne (11). |
(12) |
De asemenea, Comisia a adoptat în 2001 decizii privind condițiile de aplicare a vaccinării de urgență în conformitate cu Directiva 85/511/CEE. Aceste condiții au fost stabilite pe baza recomandărilor din raportul din 1999 referitor la strategia de vaccinare de urgență împotriva febrei aftoase al Comitetului științific pentru sănătatea și bunăstarea animalelor. |
(13) |
Prezenta directivă trebuie să țină seama de raportul întocmit în 1998 de un grup de experți ai statelor membre referitor la revizuirea legislației comunitare privind febra aftoasă care descrie experiența acumulată de statele membre cu ocazia epizootiei de pestă porcină clasică din 1997, precum și concluziile conferinței internaționale privind prevenirea și combaterea febrei aftoase, care a avut loc la Bruxelles în decembrie 2001. |
(14) |
Prezenta directivă trebuie să țină seama de Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2002 privind epizootia de febră aftoasă din 2001 din Uniunea Europeană (12), bazată pe concluziile Comisiei temporare a Parlamentului European pentru febră aftoasă. |
(15) |
Trebuie să se țină seama de recomandările din raportul celei de-a treizecea sesiuni a Comisiei Europene privind combaterea febrei aftoase (EUFMD) a Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) privind standardele minime pentru laboratoarele care lucrează cu virusul febrei aftoase in vitro și in vivo din 1993. |
(16) |
Prezenta directivă trebuie să țină seama, de asemenea, de modificările aduse codului de sănătate animală al OIE și manualului de standarde al OIE pentru testele de diagnosticare și vaccinuri (manualul OIE). |
(17) |
Pentru a asigura detectarea timpurie a oricărui eventual focar de febră aftoasă, sunt necesare dispoziții legale care să oblige persoanele care intră în contact cu animale din speciile predispuse la febra aftoasă să notifice autorităților competente orice caz suspect. Ar trebui introduse în statele membre inspecții regulate care să asigure că fermierii cunosc și aplică normele generale de combatere a bolii și de biosecuritate. |
(18) |
Trebuie să se adopte măsuri de îndată ce este suspectată prezența febrei aftoase, astfel încât să se poată pune imediat în practică metode eficiente de combatere, dacă s-a confirmat prezența bolii. Aceste măsuri ar trebui adaptate de către autoritățile competente în funcție de situația epidemiologică a statului membru în cauză. Cu toate acestea, măsurile trebuie consolidate, de asemenea, prin măsuri specifice de protecție stabilite în conformitate cu legislația comunitară. |
(19) |
Diagnosticarea rapidă și detaliată a bolii și identificarea virusului în cauză trebuie să se realizeze sub egida unei rețele de laboratoare naționale din statele membre. Colaborarea dintre laboratoarele naționale trebuie asigurată, după caz, de un laborator comunitar de referință desemnat de Comisie în conformitate cu procedura Comitetului permanent pentru lanțuri alimentare și sănătate animală înființat prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentar, de înființare a Autorității Europene pentru Siguranță Alimentară și de stabilire a procedurilor referitoare la siguranța produselor alimentare (13). |
(20) |
În ceea ce privește diagnosticul diferențiat de laborator al febrei aftoase, trebuie să se țină seama de dispozițiile prevăzute de Decizia 2000/428/CE a Comisiei din 4 iulie 2000 de stabilire a procedurilor de diagnostic, a metodelor de eșantionare și a criteriilor de apreciere a rezultatelor testelor de laborator pentru confirmarea și diagnosticul diferențial al bolii veziculoase a porcului (14). |
(21) |
Măsurile comunitare de combatere a febrei aftoase trebuie să se bazeze în primul rând pe depopularea exploatației infectate prin sacrificarea animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă infectate și contaminate, care trebuie realizată fără întârziere și în conformitate cu Directiva 93/119/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1993 privind protecția animalelor în momentul sacrificării sau al uciderii (15). În măsura în care este posibil, prelucrarea carcaselor animalelor moarte sau sacrificate trebuie să se efectueze în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a regulilor sanitare privind produsele secundare animale care nu sunt destinate consumului uman (16). |
(22) |
În cazul apariției unui focar de febră aftoasă trebuie să se țină seama de aspectele legate de sănătatea publică și de protecția mediului, în special prin stabilirea unei cooperări strânse între autoritățile competente din domeniul veterinar, sanitar și al mediului. În conformitate cu Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (17), instalațiile destinate eliminării sau valorificării carcaselor și a deșeurilor de animale având o anumită capacitate de tratare trebuie să obțină o autorizație integrată de mediu. Trebuie să se evite riscurile inutile generate de incinerarea animalelor cu combustibil sau prin îngroparea acestora. |
(23) |
Trebuie să se prevină orice extindere a bolii imediat după apariția acesteia prin controlul strict asupra circulației animalelor și a utilizării produselor susceptibile de a fi contaminate și, în special, în zonele cu o densitate ridicată a șeptelului, prin eventuala folosire a vaccinării de urgență. |
(24) |
Combaterea epizootiei de febră aftoasă care a afectat unele state membre în 2001 a arătat că standardele internaționale și comunitare și practicile care decurg din acestea nu luau în considerare în mod suficient posibilitatea unei vaccinări de urgență urmată de teste care să permită deosebirea animalelor vaccinate de animalele contaminate. Considerațiile de natură comercială au avut o pondere prea importantă, și de aceea nu s-a folosit vaccinarea preventivă, nici chiar în cazurile în care aceasta fusese autorizată. |
(25) |
Pentru combaterea febrei aftoase pot fi folosite diferite strategii. În cazul unei epizootii, trebuie ridicată problema identificării strategiei care provoacă cele mai reduse daune economice posibil în sectoarele de activitate neagricole. |
(26) |
Folosirea vaccinării de urgență permite, dacă nu este urmată de sacrificarea animalelor vaccinate, reducerea considerabilă a numărului de animale care trebuie sacrificate în vederea combaterii bolii. Absența infecției trebuie confirmată ulterior prin teste adecvate. |
(27) |
Curățarea și dezinfectarea trebuie să constituie o parte integrantă a dispozitivului comunitar de combatere a febrei aftoase. Utilizarea dezinfectanților trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind introducerea pe piață a produselor biocide (18). |
(28) |
Materialul seminal, ovulele și embrionii animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă infectate cu virusul febrei aftoase pot contribui la propagarea bolii și, în consecință, ar trebui să fie supuse unor restricții, coroborate cu condițiile de sănătate animală prevăzute pentru comerțul intracomunitar în următoarele directive:
|
(29) |
În cazul apariției unui focar, poate fi necesară aplicarea măsurilor de combatere nu numai animalelor infectate din speciile predispuse la febra aftoasă, ci și animalelor infectate din speciile care nu sunt predispuse la febra aftoasă, dar care pot transmite mecanic virusul. În timpul epizootiei de febră aftoasă din 2001 au fost aplicate restricții și circulației ecvideelor din exploatațiile care dețin animale susceptibile de îmbolnăvire sau care se află în vecinătatea unor astfel de exploatații și a fost necesară certificarea expresă, în plus față de cerințele prevăzute de Directiva 90/426/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind condițiile de sănătate animală care reglementează circulația ecvideelor și importurile de ecvidee provenind din țări terțe (22), în vederea controlării comerțului cu ecvidee din statele membre afectate de febră aftoasă. |
(30) |
În ceea ce privește sănătatea animală, condițiile care reglementează introducerea pe piață, comerțul și importurile în Comunitate de produse de origine animală destinate consumului uman sunt stabilite în următoarele directive:
|
(31) |
Directivele menționate anterior urmează să fie înlocuite. Pentru facilitarea trimiterilor, tratamentul care trebuie aplicat cărnii și produselor din carne derivate de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă pentru a asigura distrugerea virusului febrei aftoase este descris în anexele VII-IX la prezenta directivă care se bazează pe dispozițiile din directivele menționate anterior și sunt conforme cu recomandările OIE. |
(32) |
Regulile de sănătate animală care reglementează producția, prelucrarea, distribuirea și introducerea pe piață a produselor de origine animală destinate consumului uman sunt stabilite în Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 (29). |
(33) |
Directiva 92/46/CEE a Consiliului din 16 iunie 1992 de stabilire a normelor sanitare pentru producția și introducerea pe piață a laptelui crud, a laptelui tratat termic și a produselor lactate (30) stabilește dispozițiile aplicabile tratamentului laptelui provenit de la animale deținute în interiorul zonelor de supraveghere stabilite în conformitate cu măsurile comunitare de combatere a febrei aftoase. Dispozițiile directivei menționate sunt insuficiente, deoarece nu se referă la tratarea laptelui care provine din zone de protecție sau de la animale vaccinate. În plus, cerințele directivei privind tratamentul laptelui destinat consumului uman depășesc cerințele codului OIE privind distrugerea virusului febrei aftoase din acest lapte, generând dificultăți logistice legate de eliminarea unor cantități importante de lapte refuzate de fabricile de produse lactate. Este necesară introducerea în directivă a unor dispoziții mai detaliate privind colectarea și transportul laptelui provenit de la animalele din speciile predispuse la febra aftoasă din zonele care fac obiectul unor măsuri de combatere a febrei aftoase. Cerințele privind tratamentul laptelui și al produselor lactate prevăzute de anexa IX la prezenta directivă sunt conforme cu recomandările OIE privind distrugerea virusului febrei aftoase susceptibil de a se afla în lapte și în produsele lactate. Directiva 92/46/CE trebuie modificată în consecință. |
(34) |
În ceea ce privește produsele de origine animală, trebuie să se țină seama de Directiva 92/118/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a condițiilor de sănătate publică și animală care reglementează comerțul și importurile în Comunitate de produse care nu intră sub incidența condițiilor menționate, stabilite de normele comunitare speciale prevăzute de normele comunitare specifice menționate în capitolul I din Anexa A la Directiva 89/662/CEE și, în ceea ce privește agenții patogeni, în Directiva 90/425/CEE (31). Anumite dispoziții din Directiva 92/118/CEE a Consiliului au fost integrate în Regulamentul (CE) nr. 1774/2002. |
(35) |
Aplicarea principiului regionalizării trebuie să permită punerea în aplicare a unor măsuri riguroase de combatere, printre care și vaccinarea de urgență, într-o zonă clar definită a Comunității, fără a pune însă în pericol interesele generale ale Comunității. Produsele lactate și produsele din carne derivate de la animale vaccinate pot fi comercializate în conformitate cu legislația comunitară relevantă și în special cu prezenta directivă. |
(36) |
Directiva 64/432/CEE definește regiunile. Decizia 2000/807/CE a Comisiei din 11 decembrie 2000 privind adoptarea formei codificate și a codurilor pentru notificarea bolilor animale conform Directivei 82/894/CEE a Consiliului și de abrogare a Deciziilor 84/90/CEE și 90/442/CEE (32) definește regiunile administrative ale statelor membre în vederea măsurilor de combatere a bolilor și a procedurilor de notificare a bolilor. |
(37) |
Pentru a putea face față situațiilor de urgență, Comunitatea a constituit rezerve de antigeni inactivați ai virusului febrei aftoase, depozitați în locații desemnate, și a creat banca de antigeni și vaccinuri, în conformitate cu Decizia 91/666/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1991 privind constituirea rezervelor comunitare de vaccinuri împotriva febrei aftoase (33). Trebuie puse în aplicare proceduri eficiente și transparente care să garanteze accesul rapid la antigeni. În plus, unele state membre au constituit și alimentează bănci naționale de vaccinuri și de antigeni. |
(38) |
Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz veterinar (34) prevede că toate medicamentele, cu rare excepții, trebuie să facă obiectul unei autorizații de comercializare pentru a putea fi comercializate în Comunitate. Directiva menționată anterior stabilește, printre altele, criteriile care reglementează acordarea autorizațiilor de comercializare a medicamentelor de uz veterinar, printre care și produsele medicinale veterinare imunologice. În conformitate cu această directivă statele membre pot permite, în anumite condiții, utilizarea produselor medicinale veterinare imunologice fără autorizație de comercializare în eventualitatea unor boli epidemice grave. Febra aftoasă poate constitui o boală epidemică gravă. Având în vedere că antigenul necesar pentru asigurarea unei protecții eficiente a animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă în caz de urgență se modifică foarte repede, vaccinurile împotriva febrei aftoase beneficiază de derogarea prevăzută în directivă. |
(39) |
Este necesar ca laboratorul comunitar de referință să ofere consiliere Comisiei și statelor membre cu privire la necesitatea de a dispune de vaccinuri și de antigeni, în special dacă sunt detectate sușe ale virusului împotriva cărora vaccinurile produse pe baza antigenilor depozitați în banca comunitară de antigeni și vaccinuri nu asigură o protecție suficientă. |
(40) |
Ca măsură de precauție, ținând seama de riscul de diseminare voluntară a virusului febrei aftoase, este necesar să se aplice proceduri specifice pentru aprovizionarea cu antigeni destinați băncii comunitare de antigeni și vaccinuri precum și publicarea unor informații privind măsurile de combatere a bolii. |
(41) |
Prezența unui șeptel susceptibil de febră aftoasă total neimunizat în statele membre necesită vigilență și o pregătire permanentă pentru a face față bolii. Epizootia de febră aftoasă din 2001 a demonstrat încă o dată că trebuie să existe planuri detaliate de intervenție. Toate statele membre dispun în prezent de planuri de intervenție aprobate prin Decizia 93/455/CEE a Comisiei din 23 iulie 1993 de aprobare a anumitor planuri de intervenție pentru controlul febrei aftoase (35). Aceste planuri de intervenție trebuie revizuite în mod regulat ținând seama, printre altele, de rezultatele exercițiilor de alertă în timp real desfășurate în statele membre, precum și de experiența acumulată cu ocazia epizootiei din 2001 și în vederea introducerii unor măsuri de protecție a mediului. Statele membre trebuie încurajate să organizeze și să efectueze aceste exerciții în strânsă cooperare, în cadrul unor programe transfrontaliere. Comisia trebuie încurajată ca, în colaborare cu statele membre, să prevadă instituirea unei componente de asistență tehnică, care să poată fi pusă la dispoziția statelor membre afectate de o epizootie. |
(42) |
Pentru a proteja șeptelul comunitar și pe baza unei evaluări a riscurilor, este necesar să se prevadă un ajutor pentru țările terțe limitrofe infectate sau amenințate de febra aftoasă, în ceea ce privește furnizarea urgentă de antigeni sau de vaccinuri. Cu toate acestea, dispozițiile menționate anterior nu aduc atingere acordurilor încheiate între țara terță în cauză și Comunitate cu privire la accesul la banca comunitară de antigeni și vaccinuri. |
(43) |
Decizia 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind anumite cheltuieli din sectorul veterinar (36) se aplică în cazul apariției febrei aftoase; aceasta prevede acordarea unui ajutor financiar laboratoarelor de referință și băncilor de antigeni și vaccinuri. Orice compensație comunitară plătită statelor membre ca despăgubire pentru cheltuielile consacrate măsurilor de combatere în cazul apariției unor focare de febră aftoasă trebuie să facă obiectul unei examinări, în ceea ce privește cel puțin respectarea cerințelor minime stabilite de prezenta directivă. |
(44) |
Pentru a asigura o cooperare strânsă între statele membre și Comisie pentru combaterea febrei aftoase și având în vedere natura bolii, Comisia trebuie să fie abilitată să modifice și să adapteze anumite aspecte tehnice ale măsurilor de control. Este necesar ca orice modificare sau adaptare decisă în acest mod de Comisie să se bazeze, după caz, pe rezultatele unei misiuni de inspecție veterinară desfășurată în conformitate cu Decizia 98/139/CE a Comisiei din 4 februarie 1998 de stabilire a unor norme privind controalele veterinare la fața locului efectuate în statele membre de către experții Comisiei (37). |
(45) |
Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentei directive și să asigure aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie eficiente, proporționale și să aibă efect de descurajare. |
(46) |
În conformitate cu principiul proporționalității, este necesar și adecvat ca, pentru realizarea obiectivului de bază de menținere și, în eventualitatea unui focar, de revenire rapidă la statutul de necontaminare cu boala/infecția febrei aftoase a tuturor statelor membre, să se instituie norme privind măsurile de creștere a gradului de pregătire în caz de boală și de eradicare a focarelor în cel mai scurt timp, dacă este necesar prin vaccinarea de urgență, și de limitare a impactului nociv asupra producției de animale și comerțului cu animale și produse de origine animală. Prezenta directivă se limitează la ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din tratat. |
(47) |
Ar trebui adoptate măsurile necesare pentru aplicarea prezentei directive, în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (38), |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
CAPITOLUL I
OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII
Articolul 1
Obiect și domeniu de aplicare
(1) Prezenta directivă stabilește:
(a) |
măsurile minime de combatere care trebuie aplicate în cazul apariției unui focar de febră aftoasă, indiferent de tipul virusului în cauză; |
(b) |
anumite măsuri preventive al căror scop este sensibilizarea și mai buna pregătire a autorităților competente și a comunității agricole în vederea febrei aftoase. |
(2) Statele membre pot lua măsuri mai stricte în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei directive prin următoarele se înțelege:
(a) |
„animal dintr-o specie predispusă la febra aftoasă”, orice animal domestic sau sălbatic din ordinul Artiodactyla, care cuprinde subordinele Ruminantia, Suina, și Tylopoda. Pentru anumite măsuri specifice adoptate în conformitate cu articolul 1 alineatul (2), articolul 15 și articolul 85 alineatul (2), și alte animale aparținând, de exemplu, ordinului Rodentia sau Proboscidae, pot fi considerate predispuse la febra aftoasă, conform dovezilor științifice, |
(b) |
„exploatație”, orice unitate, agricolă sau de alt tip, inclusiv circurile, situată pe teritoriul unui stat membru, în care sunt crescute sau deținute permanent sau temporar animale din speciile predispuse la febra aftoasă. Cu toate acestea, în sensul articolului 10 alineatul (1), această definiție nu include părțile din aceste unități utilizate de oameni pentru locuit, cu excepția cazului în care sunt utilizate pentru deținerea permanentă sau temporară a unor animale din speciile predispuse la febra aftoasă, inclusiv a celor menționate la articolul 85 alineatul (2), abatoarele, mijloacele de transport, punctele de control la frontieră precum și zonele îngrădite în care sunt deținute și pot fi vânate animale din speciile predispuse la febra aftoasă, dacă zonele respective sunt de dimensiuni pentru care nu se aplică măsurile prevăzute la articolul 10; |
(c) |
„turmă”, un animal sau un grup de animale deținute într-o exploatație și care constituie o entitate epidemiologică. Dacă exploatația cuprinde mai multe turme, fiecare dintre acestea constituie o unitate distinctă și are același statut sanitar; |
(d) |
„proprietar”, orice persoană, fizică sau juridică, care este proprietara unui animal dintr-o specie predispusă la febra aftoasă sau care are sarcina de a se ocupa de întreținerea acestuia, indiferent dacă face acest lucru cu titlu oneros sau nu; |
(e) |
„autoritate competentă”, autoritatea unui stat membru competentă pentru a efectua controalele veterinare sau zootehnice, sau orice autoritate căreia i-a delegat această competență; |
(f) |
„medic veterinar oficial”, medicul veterinar desemnat de autoritatea competentă a statului membru; |
(g) |
„autorizație”, autorizația în scris de la autoritățile competente, ale cărei copii trebuie să fie disponibile pentru inspecțiile ulterioare după cum este necesar, în conformitate cu legislația relevantă a statului membru în cauză; |
(h) |
„perioadă de incubație” timpul de la momentul infectării până la apariția semnelor clinice ale febrei aftoase, respectiv, în sensul prezentei directive, paisprezece zile pentru bovine și porcine și douăzeci și una de zile pentru ovine, caprine și orice alt animal dintr-o specie predispusă la febra aftoasă; |
(i) |
„animal suspect de a fi infectat”, orice animal dintr-o specie predispusă la febra aftoasă care prezintă simptome clinice, leziuni post mortem sau reacții la testele de laborator indicând suspiciuni reale privind prezența febrei aftoase; |
(j) |
„animal suspect de a fi contaminat”, orice animal dintr-o specie predispusă la febra aftoasă care este posibil să fi fost expus direct sau indirect, conform informațiilor epidemiologice colectate, virusului febrei aftoase; |
(k) |
„caz de febră aftoasă” sau „animal infectat cu febră aftoasă”, orice animal dint-o specie predispusă la febra aftoasă sau carcasa acestuia, la care s-a constatat oficial febra aftoasă, ținând seama de definițiile din anexa I:
|
(l) |
„focar de febră aftoasă”, o exploatație care deține animale din speciile predispuse la febra aftoasă care îndeplinește unul sau mai multe criterii enunțate în anexa I; |
(m) |
„focar primar”, focar în sensul articolului 2 litera (d) din Directiva 82/894/CEE; |
(n) |
„sacrificare”, sacrificarea animalelor în sensul articolului 2 alineatul (6) din Directiva 93/119/CEE; |
(o) |
„sacrificare de urgență”, sacrificarea, în caz de urgență, în sensul articolului 2 alineatul (7) din Directiva 93/119/CEE, a animalelor care, conform datelor epidemiologice, a diagnosticelor clinice sau a rezultatelor testelor de laborator, nu sunt considerate infectate sau contaminate cu virusul febrei aftoase, inclusiv sacrificarea din motive de bunăstare a animalelor; |
(p) |
„prelucrare”, unul dintre tratamentele prevăzute pentru materialele cu risc ridicat în Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 și în orice dispoziție de aplicare a regulamentului menționat anterior, care se aplică pentru evitarea riscului de propagare a virusului febrei aftoase; |
(q) |
„regionalizare”, delimitarea unei zone reglementate în care sunt impuse restricții circulației sau comerțului cu anumite animale sau produse de origine animală, în conformitate cu articolul 45, pentru a împiedica pătrunderea virusului febrei aftoase în zona indemnă în care nu se aplică nici o restricție în sensul prezentei directive; |
(r) |
„regiune”, o zonă care corespunde definiției din articolul 2 alineatul (2) litera (p) din Directiva 64/432/CEE; |
(s) |
„subregiune”, o zonă menționată în anexa la Decizia 2000/807/CE; |
(t) |
„bancă comunitară de antigeni și vaccinuri”, locații adecvate desemnate în conformitate cu prezenta directivă pentru depozitarea rezervelor comunitare de antigeni ai virusului febrei aftoase inactivați concentrați în vederea producerii de vaccinuri împotriva febrei aftoase și de produse medicinale veterinare imunologice (vaccinuri) reconstituite pe baza acestor antigeni și autorizate în conformitate cu Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar privind produsele medicinale veterinare (34); |
(u) |
„vaccinare de urgență”, vaccinarea prevăzută la articolul 50 alineatul (1); |
(v) |
„vaccinare preventivă”, vaccinarea de urgență practicată în exploatațiile situate într-o zonă desemnată pentru a proteja animalele din speciile predispuse la febra aftoasă aflate în zona respectivă împotriva propagării aeriene a virusului febrei aftoase sau a propagării prin materiale contaminate, în vederea menținerii animalelor în viață după vaccinare; |
(w) |
„vaccinare represivă”, vaccinarea de urgență practicată exclusiv în cadrul unei politici de eliminare prin sacrificarea sistematică într-o exploatație sau într-o regiune care este cunoscută ca fiind infectată cu virusul febrei aftoase, dacă este imperativ necesară reducerea urgentă a cantității de virus în circulație și a riscului de propagare a virusului dincolo de limitele exploatației sau ale regiunii, cu intenția de a elimina animalele respective după vaccinare; |
(x) |
„animal sălbatic”, un animal dintr-o specie predispusă la febra aftoasă care trăiește în afara exploatațiilor în sensul articolului 2 litera (b) sau a locațiilor menționate în articolele 15 și 16; |
(y) |
„caz primar de febră aftoasă la animale sălbatice”, orice caz de febră aftoasă detectat la un animal sălbatic într-o zonă în care nu a fost instituită nici o măsură în conformitate cu articolul 85 alineatele (3) sau (4). |
CAPITOLUL II
COMBATEREA FEBREI AFTOASE
SECȚIUNEA 1
NOTIFICARE
Articolul 3
Notificarea febrei aftoase
(1) Statele membre se asigură că:
(a) |
febra aftoasă este clasificată de autoritatea competentă ca boală cu notificare obligatorie; |
(b) |
proprietarul și orice persoană care se ocupă de animale, care însoțește animale pe parcursul unui transport sau care supraveghează animale au obligația de a notifica de îndată autoritatea competentă sau medicul veterinar oficial cu privire la prezența, confirmată sau suspectată, a febrei aftoase, și de a ține animalele infectate sau suspectate de a fi infectate, la distanță de zonele în care alte animale din speciile predispuse la febra aftoasă riscă să fie infectate sau contaminate de virusul febrei aftoase; |
(c) |
medicii veterinari, medicii veterinari oficiali, responsabilii laboratoarelor și ai laboratoarelor veterinare, oficiale sau private, și orice persoană care intră în contact, datorită profesiei sale, cu animale din speciile predispuse la febra aftoasă sau cu produse provenite de la aceste animale, au obligația de a notifica imediat autorităților competente orice informație pe care au obținut-o cu privire la prezența, confirmată sau suspectată, a febrei aftoase, înaintea oricărei intervenții oficiale în conformitate cu prezenta directivă. |
(2) Fără a aduce atingere legislației comunitare existente cu privire la notificarea focarelor de boli la animale, statul membru pe teritoriul căruia s-a confirmat apariția unui focar de febră aftoasă sau a unui caz primar de febră aftoasă la animale sălbatice, notifică acest lucru Comisiei și celorlalte state membre și le furnizează informații și rapoarte, în conformitate cu anexa II.
SECȚIUNEA 2
MĂSURILE CARE TREBUIE PUSE ÎN APLICARE ÎN CAZ DE SUSPICIUNE DE FEBRĂ AFTOASĂ
Articolul 4
Măsurile care trebuie puse în aplicare în caz de suspiciune de febră aftoasă
(1) Statele membre se asigură că măsurile prevăzute la alineatele (2) și (3) se aplică în cazul prezenței într-o exploatație a unuia sau a mai multor animale suspecte de a fi infectate sau contaminate.
(2) Autoritatea competentă pune imediat în aplicare, sub supravegherea sa, mijloacele oficiale de investigație destinate să confirme sau să infirme prezența febrei aftoase și, în special, se asigură că sunt prelevate eșantioanele necesare pentru realizarea examenelor de laborator necesare pentru a confirma apariția unui focar în conformitate cu definiția focarului din anexa I.
(3) Imediat după notificarea suspiciunii de infecție, autoritatea competentă plasează exploatația menționată în alineatul (1) sub supraveghere oficială și se asigură în special:
(a) |
că se efectuează un recensământ al tuturor categoriilor de animale prezente în exploatație și că se precizează, pentru fiecare categorie de animale din speciile predispuse la febra aftoasă, numărul de animale deja moarte și numărul de animale infectate sau contaminate, sau suspectate în acest sens; |
(b) |
că recensământul prevăzut la litera (a) este actualizat pentru a lua în considerare animalele din speciile predispuse la febra aftoasă care s-au născut sau au murit în perioada în care s-a presupus existența bolii și că aceste informații sunt furnizate de proprietar la cererea autorității competente și controlate de aceasta la fiecare vizită; |
(c) |
că toate stocurile de lapte, produse lactate, carne, produse din carne, carcase, piei brute și prelucrate, lână, material seminal, embrioni, ovule, gunoi semilichid, gunoi de grajd, furaje și așternuturi de paie din exploatație sunt înregistrate în evidențe și că evidențele respective sunt actualizate; |
(d) |
că nici un animal dintr-o specie predispusă la febra aftoasă nu intră în exploatație și nici nu iese din aceasta, cu excepția cazului exploatațiilor constituite din unități de producție epidemiologice diferite menționate la articolul 18, și că toate animalele din speciile predispuse la febra aftoasă din exploatație sunt ținute în locații de adăpostire sau în alte locuri în care pot fi izolate; |
(e) |
că se utilizează mijloace adecvate de dezinfectare la intrările și la ieșirile din clădirile sau din locațiile în care sunt adăpostite animale din speciile predispuse la febra aftoasă, precum și la intrările și la ieșirile din exploatație; |
(f) |
că se efectuează o investigație epidemiologică în conformitate cu articolul 13; |
(g) |
că, pentru facilitarea investigației epidemiologice, eșantioanele necesare sunt supuse unor teste de laborator în conformitate cu anexa III punctul 2.1.1.1. |
Articolul 5
Circulația din sau către exploatații în caz de suspiciune de febră aftoasă
(1) Statele membre se asigură că, pe lângă măsurile prevăzute la articolul 4, este interzisă circulația din sau către orice exploatație în care este suspectată prezența unui focar de febră aftoasă. Această interdicție se aplică în special:
(a) |
ieșirilor de carne, carcase, produse din carne, lapte și produse lactate, material seminal, ovule și embrioni de animale din speciile predispuse la febra aftoasă, sau de hrană pentru animale, ustensile, obiecte sau alte materiale, cum sunt lâna, pieile brute și prelucrate, perii, deșeurile de animale, gunoiul semilichid, așternuturile de paie sau orice altă substanță susceptibilă de a transmite febra aftoasă; |
(b) |
circulației animalelor din speciile care nu sunt predispuse la febra aftoasă la virusul febrei aftoase; |
(c) |
intrărilor și ieșirilor de persoane; |
(d) |
intrărilor și ieșirilor de vehicule. |
(2) Prin derogare de la interdicția prevăzută în alineatul (1) litera (a), dacă depozitarea laptelui în exploatație generează dificultăți, autoritatea competentă poate fie să decidă distrugerea laptelui în exploatație, fie să autorizeze expedierea laptelui, sub control veterinar și în măsura în care se folosește un mijloc de transport echipat, astfel încât să se evite orice risc de propagare a virusului febrei aftoase, până la cel mai apropiat loc în care să fie distrus sau supus unui tratament care să asigure distrugerea virusului febrei aftoase.
(3) Prin derogare de la interdicțiile prevăzute la alineatul (1) literele (b), (c) și (d), autoritatea competentă poate să autorizeze circulația din sau către exploatația în cauză sub rezerva respectării tuturor condițiilor considerate necesare pentru a evita propagarea virusului febrei aftoase.
Articolul 6
Extinderea măsurilor la alte exploatații
(1) Autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la articolele 4 și 5 la alte exploatații dacă localizarea acestora, configurația locațiilor lor sau contactele cu animalele din exploatație menționate la articolul 4 permit suspectarea unei contaminări.
(2) Autoritatea competentă aplică cel puțin măsurile prevăzute la articolul 4 și la articolul 5 alineatul (1) în locațiile sau în mijloacele de transport menționate la articolul 16 de îndată ce prezența unor animale din speciile predispuse la febra aftoasă generează suspiciuni privind infecția sau contaminarea cu virusul febrei aftoase.
Articolul 7
Zonă de control temporar
(1) Dacă situația epidemiologică impune acest lucru, în special în cazul unei densități mari a animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă, al circulației importante de animale sau de persoane care s-au aflat în contact cu animale din speciile predispuse la febra aftoasă, al întârzierilor în notificarea suspiciunii sau în cazul în care informațiile privind originea și posibilele căi de introducere a virusului febrei aftoase sunt insuficiente, autoritatea competentă poate institui o zonă de control temporar.
(2) Pentru exploatațiile situate în zona de control temporar care dețin animale din speciile predispuse la febra aftoasă se aplică cel puțin măsurile prevăzute la articolul 4 alineatul (2), articolul 4 alineatul (3) literele (a), (b) și (d) și la articolul 5 alineatul (1).
(3) Măsurile aplicate în zona de control temporar pot fi completate cu interzicerea provizorie completă a circulației animalelor într-o zonă mai extinsă sau pe întreg teritoriul unui stat membru. Cu toate acestea, interzicerea circulației animalelor din speciile care nu sunt predispuse la febra aftoasă nu poate depăși o perioadă de șaptezeci și două de ore, cu excepția cazurilor în care acest lucru este justificat de circumstanțe extraordinare.
Articolul 8
Program de eradicare preventivă
(1) Autoritatea competentă poate, pe baza informațiilor epidemiologice sau a altor elemente doveditoare, să pună în aplicare un program de eradicare preventivă care să cuprindă sacrificarea preventivă a animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă deținute în exploatație și susceptibile de a fi contaminate și, dacă este necesar, a animalelor deținute în unități de producție între care există o legătură epidemiologică sau în exploatații aflate în imediata vecinătate.
(2) În acest caz, prelevarea de eșantioane și examenul clinic al animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă se efectuează cel puțin în conformitate cu anexa III punctul 2.1.1.1.
(3) Autoritatea competentă informează Comisia înainte de punerea în aplicare a măsurilor prevăzute de prezentul articol.
Articolul 9
Menținerea măsurilor
Statele membre nu anulează măsurile prevăzute la articolele 4-7 decât după ce a fost exclusă în mod oficial presupunerea că există un caz de febră aftoasă.
SECȚIUNEA 3
MĂSURI CARE TREBUIE PUSE ÎN APLICARE ÎN CAZ DE CONFIRMARE
Articolul 10
Măsuri care trebuie puse în aplicare în caz de confirmare a febrei aftoase
(1) Imediat după confirmarea unui focar de febră aftoasă, statele membre se asigură că măsurile prezentate în continuare sunt aplicate imediat în exploatația în cauză pe lângă cele prevăzute la articolele 4-6:
(a) |
Toate animalele din speciile predispuse la febra aftoasă deținute în exploatație sunt sacrificate la fața locului. În circumstanțe excepționale, animalele din speciile predispuse la febra aftoasă pot fi sacrificate în cel mai apropiat loc destinat acestui scop, sub control oficial, acordându-se atenție evitării oricărui risc de propagare a virusului febrei aftoase în timpul transportului și al uciderii. Statul membru în cauză informează Comisia cu privire la existența unor astfel de circumstanțe excepționale și la măsurile adoptate. |
(b) |
Înainte sau în timpul uciderii animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă, medicul veterinar oficial se asigură că toate eșantioanele necesare pentru investigația epidemiologică menționată la articolul 13 sunt prelevate în conformitate cu anexa III punctul 2.1.1.1 și în număr suficient. Autoritatea competentă poate decide că dispozițiile din articolul 4 alineatul (2) nu se aplică în cazul apariției unui focar secundar legat din punct de vedere epidemiologic de un focar primar pentru care au fost deja realizate prelevări în conformitate cu articolul menționat anterior, cu condiția să se fi prelevat un număr suficient de eșantioane adecvate necesare pentru investigația epidemiologică menționată la articolul 13. |
(c) |
Carcasele de animale din speciile predispuse la febra aftoasă care au murit în exploatație sau care au fost sacrificate în exploatație în conformitate cu litera (a) sunt prelucrate fără întârziere, sub supraveghere oficială, astfel încât să se evite orice risc de propagare a virusului febrei aftoase. Dacă, din cauza unor circumstanțe speciale, carcasele trebuie îngropate sau arse, la locul respectiv sau în afara acestuia, operațiunile în cauză se realizează în conformitate cu instrucțiunile stabilite anterior în cadrul planurilor de intervenție menționate la articolul 72. |
(d) |
Toate produsele și substanțele menționate la articolul 4 alineatul (3) litera (c) se izolează până în momentul în care poate fi infirmată ipoteza unei contaminări, sau se tratează în conformitate cu instrucțiunile medicului veterinar oficial, astfel încât să se asigure distrugerea virusului febrei aftoase, sau sunt prelucrate. |
(2) După sacrificarea și prelucrarea animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă și după aplicarea măsurilor prevăzute la alineatul (1) litera (d), statele membre se asigură că:
(a) |
clădirile utilizate pentru adăpostirea animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă, zonele din exteriorul acestora, vehiculele utilizate pentru transportul animalelor și toate celelalte clădiri și tot materialul susceptibil de a fi contaminate sunt curățate și dezinfectate în conformitate cu articolul 11; |
(b) |
dacă există motive temeinice de suspiciune că sectoarele utilizate pentru locuire sau spațiile de birouri din exploatație ar fi putut fi contaminate cu virusul febrei aftoase, aceste zone sunt de asemenea dezinfectate prin mijloace adecvate; |
(c) |
repopularea exploatației se realizează în conformitate cu anexa V. |
Articolul 11
Curățare și dezinfectare
(1) Statele membre se asigură că operațiunile de curățare și dezinfectare, care constituie o parte integrantă a măsurilor prevăzute de prezenta directivă, fac obiectul unei documentații adecvate și se realizează sub control oficial, în conformitate cu instrucțiunile medicului veterinar oficial, folosindu-se dezinfectanți și concentrații de astfel de dezinfectanți autorizate oficial și înregistrate în vederea introducerii pe piață de către autoritatea competentă ca produse biocide destinate igienei veterinare în conformitate cu Directiva 98/8/CE, astfel încât să se asigure distrugerea virusului febrei aftoase.
(2) Statele membre se asigură că operațiunile de curățare și dezinfectare, care comportă combaterea adecvată a organismelor nocive, se efectuează astfel încât să se limiteze, în măsura posibilului, orice efect nociv asupra mediului.
(3) Statele membre întreprind tot ceea ce este necesar pentru ca dezinfectanții utilizați să asigure, pe lângă o dezinfectare eficientă, și cel mai redus grad de nocivitate posibil pentru mediu și pentru sănătatea publică, în conformitate cu cea mai bună tehnologie disponibilă.
(4) Statele membre se asigură că operațiunile de curățare și de dezinfectare se efectuează în conformitate cu anexa IV.
Articolul 12
Trasabilitatea și tratamentul produselor și al substanțelor derivate de la animalele afectate de febra aftoasă sau care s-au aflat în contact cu astfel de animale
Statele membre se asigură că produsele și substanțele prevăzute la articolul 4 alineatul (3) litera (c) provenite de la animale dintr-o specie predispusă la febra aftoasă colectate într-o exploatație în care a fost confirmat un focar de febră aftoasă, precum și materialul seminal, ovulele și embrionii prelevați de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă prezente în exploatația în cauză pe parcursul perioadei cuprinse între introducerea probabilă a bolii în exploatație și aplicarea măsurilor oficiale, sunt identificate și prelucrate sau, în cazul altor produse decât materialul seminal, ovulele și embrionii, sunt supuse, sub control oficial, unui tratament de natură să asigure distrugerea virusului febrei aftoase și să evite orice risc de propagare a acestuia.
Articolul 13
Investigația epidemiologică
(1) Statele membre se asigură că anchetele epidemiologice privind focarele de febră aftoasă sunt efectuate de veterinari care au beneficiat de formare specială, pe baza unor chestionare elaborate în cadrul planurilor de intervenție prevăzute la articolul 72 pentru a garanta caracterul standardizat, rapid și focalizat al acestor anchete. Anchetele vizează cel puțin:
(a) |
durata perioadei pe parcursul căreia este posibil ca febra aftoasă să fi fost prezentă în exploatație înainte de a fi suspectată sau notificată; |
(b) |
originea posibilă a virusului febrei aftoase prezent în exploatație și identificarea celorlalte exploatații care dețin animale suspectate de a fi fost infectate sau contaminate din aceeași sursă de origine; |
(c) |
posibila amploare a infecției sau a contaminării animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă, altele decât bovine sau porcinele; |
(d) |
circulația animalelor, a persoanelor, a vehiculelor și a substanțelor menționate la articolul 4 alineatul (3) litera (c) susceptibile să fi permis circulația virusului febrei aftoase din sau spre exploatațiile în cauză. |
(2) Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la epidemiologie și la propagarea virusului febrei aftoase și le țin la curent în mod regulat cu evoluția situației.
Articolul 14
Măsuri suplimentare care trebuie puse în aplicare în caz de confirmare a febrei aftoase
(1) Autoritatea competentă poate ordona ca, pe lângă animalele din speciile predispuse la febra aftoasă, și animalele din speciile care nu sunt predispuse la febra aftoasă dintr-o exploatație în care a fost confirmat un focar de febră aftoasă să fie sacrificate și prelucrate astfel încât să se evite orice risc de propagare a virusului febrei aftoase.
Cu toate acestea, primul paragraf nu se aplică animalelor din speciile care nu sunt predispuse la febra aftoasă care pot fi izolate, curățate și dezinfectate eficient, în măsura în care acestea sunt identificate individual, în cazul ecvideelor în conformitate cu legislația comunitară, astfel încât să li se poată controla circulația.
(2) Autoritatea competentă poate să aplice măsurile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (a) în unitățile de producție epidemiologice sau în exploatațiile din imediata vecinătate a acestora dacă informațiile epidemiologice sau alte elemente doveditoare justifică suspectarea unei eventuale contaminări. Aplicarea acestor dispoziții este notificată Comisiei, dacă este posibil în prealabil. În acest caz, măsurile privind prelevarea de eșantioane și examenele clinice ale animalelor se realizează cel puțin în conformitate cu anexa III punctul 2.1.1.1.
(3) Imediat după confirmarea primului focar de febră aftoasă, autoritatea competentă adoptă toate dispozițiile utile în vederea unei operațiuni de vaccinare de urgență pe un teritoriu cu o suprafață cel puțin echivalentă cu zona de supraveghere stabilită în conformitate cu articolul 21.
(4) Autoritatea competentă poate aplica măsurile prevăzute la articolele 7 și 8.
SECȚIUNEA 4
MĂSURI CARE TREBUIE PUSE ÎN APLICARE ÎN CAZURI SPECIALE
Articolul 15
Măsuri care trebuie puse în aplicare în caz de febră aftoasă în jurul sau în interiorul anumitor locații în care sunt deținute permanent sau temporar animale din speciile predispuse la febra aftoasă
(1) Dacă un focar de febră aftoasă amenință să infecteze animale din speciile predispuse la febra aftoasă aflate într-un laborator, într-o grădină zoologică, parc natural sau zonă îngrădită, sau în organisme, institute sau centre autorizate în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Directiva 92/65/CEE, și dacă animalele sunt deținute în scopuri științifice sau în vederea conservării speciilor sau a resurselor genetice ale animalelor de crescătorie, statul membru în cauză se asigură că sunt luate toate măsurile adecvate de biosecuritate pentru protejarea animalelor împotriva infecției. Poate fi vorba, în special, de restrângerea accesului în unitățile publice sau de supunerea acestui acces unor condiții speciale.
(2) Dacă se confirmă prezența unui focar de febră aftoasă în unul dintre locațiile menționate în alineatul (1), statul membru în cauză poate decide aplicarea unei derogări de la dispozițiile din articolul 10 alineatul (1) litera (a), în măsura în care nu se aduce astfel atingere intereselor fundamentale ale Comunității și în special situației sănătății animalelor din celelalte state membre, și dacă sunt puse în aplicare toate măsurile necesare pentru a împiedica propagarea virusului febrei aftoase.
(3) Decizia menționată în alineatul (2) este notificată imediat Comisiei. În cazul resurselor genetice de animale de crescătorie, notificarea conține o trimitere la lista locațiilor stabilită în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (f), pe baza căreia autoritatea competentă a realizat în prealabil inventarierea locațiilor menționate ca centre de creștere a animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă, indispensabile pentru supraviețuirea unei rase.
Articolul 16
Măsuri care trebuie puse în aplicare în abatoare, la posturile de control la frontieră și în mijloacele de transport
(1) Dacă se confirmă un caz de febră aftoasă într-un abator, un post de control la frontieră instituit în conformitate cu Directiva 91/496/CEE sau într-un mijloc de transport, autoritatea competentă se asigură că următoarele măsuri sunt puse în aplicare în locațiile sau în mijloacele de transport afectate:
(a) |
toate animalele din speciile predispuse la febra aftoasă care se află în locațiile sau în mijloacele de transport în cauză sunt sacrificate în cel mai scurt termen; |
(b) |
carcasele animalelor menționate la litera (a) sunt prelucrate sub control oficial, astfel încât să se evite orice risc de propagare a virusului febrei aftoase; |
(c) |
celelalte deșeuri de origine animală, inclusiv organele comestibile, de la animale infectate și contaminate sau suspectate de a fi contaminate sau infectate, sunt prelucrate sub control oficial, astfel încât să se evite orice risc de propagare a virusului febrei aftoase; |
(d) |
excrementele, gunoiul de grajd și gunoiul semilichid se supun unei dezinfectări și nu se îndepărtează în vederea tratării decât dacă se respectă dispozițiile din capitolul III partea A secțiunea II punctul 5 din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002; |
(e) |
curățarea și dezinfectarea clădirilor și a materialelor, inclusiv a vehiculelor și a mijloacelor de transport, se realizează sub controlul medicului veterinar oficial, în conformitate cu articolul 11 și cu instrucțiunile emise de autoritatea competentă; |
(f) |
se efectuează o investigație epidemiologică în conformitate cu articolul 13. |
(2) Statele membre se asigură că măsurile prevăzute la articolul 19 sunt puse în aplicare în exploatațiile de contact.
(3) Statele membre se asigură că nici un animal nu este reintrodus în vederea sacrificării, a inspecției sau a transportului în locațiile sau în mijloacele de transport menționate la alineatul (1) înainte de expirarea unei perioade de cel puțin douăzeci și patru de ore de la încheierea operațiunilor de curățare și de dezinfectare prevăzute la alineatul (1) litera (e).
(4) Dacă situația epidemiologică impune acest lucru, în special dacă există suspiciuni privind contaminarea unor animale din speciile predispuse la febra aftoasă în exploatațiile din apropierea locațiilor sau a mijloacelor de transport menționate la alineatul (1), statele membre se asigură, prin derogare de la articolul 2 litera (b) a doua teză, că se realizează notificarea febrei aftoase în ceea ce privește locațiile sau mijloacele de transport menționate în alineatul (1) și că sunt aplicate măsurile prevăzute la articolele 10 și 21.
Articolul 17
Examinarea măsurilor
Comisia examinează situația în ceea ce privește cazurile speciale prevăzute la articolul 15 în cadrul Comitetului permanent pentru lanțuri alimentare și sănătate animală cât mai repede posibil. Măsurile necesare pentru prevenirea propagării virusului febrei aftoase, în special în ceea ce privește regionalizarea în sensul articolului 45 și vaccinarea de urgență în sensul articolului 52, se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3).
SECȚIUNEA 5
EXPLOATAȚII CARE CUPRIND MAI MULTE UNITĂȚI DE PRODUCȚIE EPIDEMIOLOGICE ȘI EXPLOATAȚII DE CONTACT
Articolul 18
Exploatații care cuprind mai multe unități de producție epidemiologice
(1) În cazul exploatațiilor care cuprind două sau mai multe unități de producție distincte, autoritatea competentă poate, cu titlu excepțional și după o evaluare minuțioasă a riscurilor, să facă derogare de la articolul 10 alineatul (1) litera (a) în ceea ce privește unitățile de producție ale unei exploatații infectate care nu sunt afectate de febra aftoasă.
(2) Derogarea prevăzută la alineatul (1) nu se acordă decât dacă medicul veterinar oficial a confirmat, cu ocazia investigației oficiale prevăzute la articolul 4 alineatul (2) că înainte de data identificării focarului de febră aftoasă din exploatație, condițiile prezentate în continuare, destinate să împiedice propagarea virusului febrei aftoase între unitățile de producție menționate la alineatul (1), au fost îndeplinite pe parcursul unei perioade a cărei durată este cel puțin egală cu dublul perioadei de incubație:
(a) |
structura, inclusiv administrarea, și dimensiunea locațiilor permit izolarea completă în ceea ce privește adăpostirea și întreținerea diferitelor turme de animale din speciile predispuse la febra aftoasă, inclusiv izolarea atmosferică; |
(b) |
operațiunile privind diferitele unități de producție, și în special gestionarea grajdurilor și a pășunilor, alimentația animalelor, îndepărtarea gunoiului de grajd sau a excrementelor provenite de la creșterea animalelor, sunt complet separate și se realizează de către persoane diferite; |
(c) |
mașinile, animalele din speciile care nu sunt predispuse la febra aftoasă cu care se lucrează, echipamentul, instalațiile, instrumentele și dispozitivele de dezinfectare utilizate în aceste unități sunt complet separate. |
(3) În ceea ce privește laptele, se poate acorda o derogare de la articolul 10 alineatul (1) litera (d) exploatațiilor producătoare de lapte în măsura în care:
(a) |
aceste exploatații îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (2) și |
(b) |
operațiunile de mulgere din fiecare unitate se efectuează separat și |
(c) |
laptele este supus cel puțin unuia dintre tratamentele descrise în partea A sau în partea B din anexa IX, în funcție de utilizarea căreia îi este destinat. |
(4) Dacă se acordă o derogare în conformitate cu alineatul (1), statele membre stabilesc anticipat modalitățile de aplicare a acesteia. Statele membre informează Comisia și furnizează precizări cu privire la măsurile adoptate.
Articolul 19
Exploatații de contact
(1) Sunt considerate exploatații de contact exploatațiile în care medicul veterinar oficial constată sau estimează, pe baza informațiilor confirmate, că este posibil să fi fost introdus virusul febrei aftoase ca urmare a circulației persoanelor, a animalelor, a produselor de origine animală, a vehiculelor sau prin orice alt mijloc, fie din alte exploatații în exploatația menționată la articolul 4 alineatul (1) sau la articolul 10 alineatul (1), fie din exploatația menționată la articolul 4 alineatul (1) în alte exploatații.
(2) Exploatațiile de contact fac obiectul măsurilor prevăzute la articolul 4 alineatul (3) și la articolul 5, aceste măsuri fiind eliminate numai după infirmarea oficială a prezenței suspectate a virusului febrei aftoase în aceste exploatații de contact, în conformitate cu definiția din anexa I și cu cerințele privind anchetele prevăzute la anexa III punctul 2.1.1.1.
(3) Autoritatea competentă interzice ieșirea tuturor animalelor din exploatațiile de contact pe parcursul unei perioade corespunzătoare perioadei de incubație prevăzute pentru speciile în cauză la articolul 2 litera (h). Cu toate acestea autoritatea competentă poate, prin derogare de la articolul 4 alineatul (3) litera (d), să autorizeze transportul direct al animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă, sub control oficial, până la cel mai apropiat abator desemnat în vederea sacrificării de urgență.
Înainte de acordarea unei astfel de derogări, medicul veterinar oficial efectuează cel puțin examenele clinice prevăzute la anexa III punctul 1.
(4) Dacă autoritatea competentă consideră că situația epidemiologică permite acest lucru, ea poate limita definiția exploatației de contact în sensul alineatului (1) la o unitate de producție epidemiologică a exploatației și la animalele care fac parte din aceasta, în măsura în care această unitate de producție epidemiologică îndeplinește cerințele din articolul 18.
(5) Dacă nu se poate exclude existența unei legături epidemiologice între apariția febrei aftoase și locațiile sau mijloacele de transport menționate la articolele 15 și 16, statele membre se asigură că măsurile prevăzute la articolul 4 alineatele (2) și (3) și la articolul 5 se aplică acestor locații sau mijloace de transport. Autoritatea competentă poate decide să aplice măsurile prevăzute la articolul 8.
Articolul 20
Coordonarea măsurilor
Comisia poate examina situația în ceea ce privește exploatațiile menționate la articolele 18 și 19, în cadrul Comitetului permanent pentru lanțuri alimentare și sănătate animală, în vederea adoptării, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3), a măsurilor necesare pentru a asigura coordonarea măsurilor puse în aplicare de către statele membre în temeiul articolelor 18 și 19.
SECȚIUNEA 6
ZONE DE PROTECȚIE ȘI DE SUPRAVEGHERE
Articolul 21
Instituirea zonelor de protecție și de supraveghere
(1) Fără să aducă atingere măsurilor prevăzute la articolul 7, statele membre se asigură că cel puțin măsurile prevăzute la alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol sunt adoptate imediat după confirmarea prezenței febrei aftoase.
(2) Autoritatea competentă delimitează, în jurul focarului de febră aftoasă menționat la alineatul (1), o zonă de protecție cu o rază de minimum 3 kilometri (km) și o zonă de supraveghere cu o rază de minimum 10 km. Delimitarea geografică a acestor zone se realizează cu luarea în considerare a frontierelor administrative, a obstacolelor naturale, a mijloacele de control și a progresului tehnologic care permit să se prevadă modul probabil de propagare a virusului febrei aftoase pe cale aeriană sau pe altă cale, și se revizuiește, după caz, cu luarea în considerare a acestor elemente.
(3) Autoritatea competentă se asigură că zonele de protecție și de supraveghere sunt semnalate cu ajutorul unor panouri de dimensiuni suficiente, amplasate pe drumuri la intrarea în acestea.
(4) Pentru a asigura o coordonare deplină a tuturor măsurilor necesare pentru eradicarea rapidă a febrei aftoase, sunt create centre naționale și locale de urgență, în conformitate cu articolele 74 și 76. Aceste centre sunt asistate de un grup de experți în conformitate cu articolul 78 în vederea realizării investigației epidemiologice prevăzute la articolul 13.
(5) Statele membre depistează cât mai repede posibil animalele expediate din aceste zone pe parcursul unei perioade de cel puțin douăzeci și una de zile anterioară datei estimate a primei apariții a infecției într-o exploatație situată în zona de protecție și informează autoritățile competente ale celorlalte state membre și Comisia cu privire la rezultatele depistării animalelor.
(6) Statele membre colaborează la depistarea cărnii proaspete, a produselor din carne, a laptelui crud și a produselor pe bază de lapte crud derivate de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din zona de protecție și produse între data estimată a introducerii virusului febrei aftoase și data intrării în vigoare a măsurilor prevăzute la alineatul (2). Carnea proaspătă, produsele din carne, laptele crud și produsele din lapte crud sunt tratate în conformitate cu articolele 25, 26 și, respectiv, 27, sau conservate până la infirmarea oficială a ipotezei unei eventuale contaminări cu virusul febrei aftoase.
Articolul 22
Măsuri aplicabile exploatațiilor situate în zona de protecție
(1) Statele membre se asigură că în zona de protecție se aplică cât mai repede posibil cel puțin următoarele măsuri:
(a) |
se realizează cât mai repede posibil și se actualizează o evidență a tuturor exploatațiilor care dețin animale din speciile predispuse la febra aftoasă și un recensământ al tuturor animalelor prezente în aceste exploatații; |
(b) |
toate exploatațiile care dețin animale din speciile predispuse la febra aftoasă sunt supuse în mod regulat unei inspecții veterinare executate astfel încât să se evite propagarea virusului febrei aftoase care ar putea fi prezent în exploatații și care să vizeze în special documentele relevante, în special evidențele prevăzute la litera (a) și măsurile aplicate pentru a împiedica introducerea sau eliberarea virusului febrei aftoase, care pot comporta o inspecție clinică așa cum este descrisă în anexa III punctul 1 sau prelevarea de eșantioane de la animalele din speciile predispuse la febra aftoasă în conformitate cu anexa III punctul 2.1.1.1; |
(c) |
animalele din speciile predispuse la febra aftoasă nu ies din exploatația în care sunt deținute. |
(2) Prin derogare de la alineatul (1) litera (c), animalele din speciile predispuse la febra aftoasă pot fi transportate direct și sub control oficial până la un abator situat în aceeași zonă de protecție în vederea sacrificării de urgență sau, dacă în zona în cauză nu există abatoare, până la un abator situat în afara zonei, desemnat de autoritatea competentă, cu ajutorul unor mijloace de transport curățate și dezinfectate sub control oficial după fiecare operațiune de transport.
Circulația menționată la primul paragraf nu este autorizată decât dacă autoritatea competentă are certitudinea, pe baza unui examen clinic al tuturor animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă prezente în exploatație, efectuat în conformitate cu anexa III punctul 1 de către medicul veterinar oficial, și după evaluarea circumstanțelor epidemiologice, că nu există motive pentru a suspecta prezența unor animale infectate sau contaminate în exploatație. Carnea acestor animale face obiectul dispozițiilor din articolul 25.
Articolul 23
Circulația și transportul de animale și de produse provenite de la aceste animale în zona de protecție
Statele membre se asigură că următoarele activități sunt interzise în zona de protecție:
(a) |
circulația animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă și transportul acestora între exploatații; |
(b) |
târgurile, piețele, expozițiile și alte adunări de animale din speciile predispuse la febra aftoasă, inclusiv gruparea și dispersarea acestora; |
(c) |
monta itinerantă la animalele din speciile predispuse la febra aftoasă; |
(d) |
inseminarea artificială și prelevarea de ovule și de embrioni de animale din speciile predispuse la febra aftoasă. |
Articolul 24
Măsuri suplimentare și derogări
(1) Autoritatea competentă poate extinde interdicțiile prevăzute la articolul 23:
(a) |
la circulația animalelor din speciile care nu sunt predispuse la febra aftoasă sau la transportul acestora între exploatații situate în interiorul sau în afara zonei de protecție; |
(b) |
la tranzitul tuturor speciilor de animale prin zona de protecție; |
(c) |
la adunările de persoane care pot da naștere unor contacte cu animale din speciile predispuse la febra aftoasă, dacă există un risc de propagare a virusului febrei aftoase; |
(d) |
la inseminarea artificială sau la prelevarea de ovule și de embrioni de la animalele din speciile care nu sunt predispuse la febra aftoasă; |
(e) |
la deplasarea mijloacelor de transport destinate transportului animalelor; |
(f) |
la sacrificarea, în exploatație, a animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă, în vederea consumului privat; |
(g) |
la transportul mărfurilor prevăzute la articolul 33 spre exploatațiile care dețin animale din speciile predispuse la febra aftoasă. |
(2) Autoritățile competente pot autoriza:
(a) |
tranzitul tuturor speciilor de animale prin zona de protecție dacă acesta se realizează exclusiv pe principalele căi rutiere sau feroviare; |
(b) |
transportul animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă în privința cărora medicul veterinar oficial a certificat că provin din exploatații situate în afara zonelor de protecție, dacă transportul se efectuează conform itinerarelor stabilite în vederea sacrificării de urgență în abatoarele desemnate, și dacă după livrare mijlocul de transport este curățat și dezinfectat sub control oficial în abator și dacă această decontaminare este înscrisă în foaia de parcurs a mijlocului de transport; |
(c) |
inseminarea artificială a animalelor într-o exploatație, efectuată de personalul exploatației cu materialul seminal prelevat de la animale din exploatația în cauză, cu material seminal depozitat în exploatație sau cu material seminal livrat de un centru de colectare a materialului seminal din afara exploatației; |
(d) |
circulația și transportul ecvideelor, ținând seama de condițiile prevăzute la anexa VI; |
(e) |
în anumite condiții, transportul mărfurilor prevăzute la articolul 33 spre exploatațiile care dețin animale din speciile predispuse la febra aftoasă. |
Articolul 25
Măsuri privind carnea proaspătă produsă în zona de protecție
(1) Statele membre se asigură că este interzisă introducerea pe piață a cărnii proaspete, a cărnii tocate și a preparatelor din carne derivate de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din zona de protecție.
(2) Statele membre se asigură că este interzisă introducerea pe piață a cărnii proaspete, a cărnii tocate și a preparatelor din carne derivate de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă produse în unitățile situate în zona de protecție.
(3) Statele membre se asigură că carnea proaspătă, carnea tocată și preparatele din carne menționate la alineatul (1) sunt prevăzute cu o marcă în conformitate cu Directiva 2002/99/CE și sunt apoi transportate în recipiente închise ermetic până la o unitate desemnată de autoritățile competente pentru a fi prelucrate în produse din carne tratate în conformitate cu dispozițiile din partea A punctul 1 din anexa VII la prezenta directivă.
(4) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică pentru carnea proaspătă, carnea tocată și preparatele din carne care au fost produse cu cel puțin douăzeci și una de zile înainte de data estimată a primei apariții a infecției într-o exploatație situată în zona de protecție și care, după ce au fost produse, au fost depozitate și transportate separat de carnea produsă după data menționată anterior. Aceste tipuri de carne trebuie să poată fi deosebite cu ușurință de carnea care nu poate fi expediată în afara zonei de protecție prin intermediul unui marcaj clar instituit în conformitate cu legislația comunitară.
(5) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (2) nu se aplică pentru carnea proaspătă, carnea tocată și preparatele din carne provenind din unități situate în zona de protecție în care sunt respectate următoarele condiții:
(a) |
unitatea este supusă unui control veterinar riguros; |
(b) |
numai carnea proaspătă, carnea tocată și preparatele din carne descrise în alineatul (4) sau carnea proaspătă, carnea tocată și preparatele din carne provenite de la animale crescute și sacrificate în afara zonei de protecție sau de la animale transportate în unitate și sacrificate în unitate în conformitate cu dispozițiile din articolul 24 alineatul (2) litera (b) sunt prelucrate în unitate; |
(c) |
toată carnea proaspătă, carnea tocată și toate preparatele din carne sunt prevăzute cu marca de sănătate publică menționată în capitolul XI din anexa I la Directiva 64/433/CEE sau, în cazul cărnii provenite de la alte biongulate, cu marca de sănătate publică menționată la capitolul III din anexa I la Directiva 91/495/CEE, sau, în cazul cărnii tocate și al preparatelor din carne, cu marca de sănătate publică menționată la capitolul VI din anexa I la Directiva 94/65/CE; |
(d) |
pe parcursul întregului proces de producție, toată carnea proaspătă, carnea tocată și toate preparatele din carne menționate anterior sunt identificate în mod clar și sunt depozitate și transportate separat de carnea proaspătă, de carnea tocată și de preparatele din carne care nu pot fi expediate din zona de protecție în conformitate cu prezenta directivă. |
(6) Autoritatea competentă certifică respectarea condițiilor prevăzute la alineatul (5) în ceea ce privește carnea proaspătă, carnea tocată și preparatele din carne destinate comerțului intracomunitar. Autoritatea competentă supraveghează controlul de conformitate efectuat de autoritățile veterinare locale și, în cazul comerțului intracomunitar, comunică celorlalte state membre și Comisiei o listă a unităților aprobate în vederea certificării.
(7) Derogarea de la interdicția prevăzută la alineatul (1) poate fi supusă anumitor condiții adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3), în special în ceea ce privește marca de sănătate publică pentru carnea derivată de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din zonele de protecție menținute timp de peste treizeci de zile.
Articolul 26
Măsuri privind produsele din carne obținute în zona de protecție
(1) Statele membre se sigură că este interzisă introducerea pe piață a produselor din carne derivate de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din zona de protecție.
(2) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică produselor din carne care au fost supuse unuia dintre tratamentele descrise în anexa VII partea A punctul 1 sau care au fost obținute din carnea menționată la articolul 25 alineatul (4).
Articolul 27
Măsuri privind laptele și produsele lactate obținute în zona de protecție
(1) Statele membre se asigură că este interzisă introducerea pe piață a laptelui de animale din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din zona de protecție sau a produselor lactate fabricate din acest lapte.
(2) Statele membre se asigură că este interzisă introducerea pe piață a laptelui și a produselor lactate provenite de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă, produse în unitățile situate în zona de protecție.
(3) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică pentru laptele animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din zona de protecție și nici pentru produsele lactate fabricate din acest lapte care au fost produse cu cel puțin douăzeci și una de zile înainte de data estimată a primei apariții a infecției într-o exploatație situată în zona de protecție și care, după ce au fost produse, au fost depozitate și transportate separat de laptele și de produsele lactate produse după data menționată anterior.
(4) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică pentru laptele animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din zona de protecție și produselor lactate fabricate din acest lapte care au fost supuse, în funcție de destinație, unuia dintre tratamentele prevăzute la anexa IX partea A sau B. Tratamentul se efectuează în condițiile stabilite în alineatul (6) sau în unitățile menționate la alineatul (5) sau, dacă nu există astfel de unități în zona de protecție, în unități situate în afara zonei de protecție, în condițiile stabilite în alineatul (8).
(5) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (2) nu se aplică pentru laptele și produsele lactate fabricate în unități situate în zona de protecție, în condițiile stabilite în alineatul (6).
(6) Unitățile menționate la alineatele (4) și (5) îndeplinesc următoarele condiții:
(a) |
unitatea este supusă unui control oficial riguros și permanent; |
(b) |
tot laptele utilizat în unitate respectă dispozițiile din alineatele (3) și (4) sau laptele crud provine de la animale din afara zonei de protecție; |
(c) |
pe parcursul întregului proces de producție laptele este identificat în mod clar și este transportat și depozitat separat de laptele crud și de produsele lactate din lapte crud care nu sunt destinate expedierii în afara zonei de protecție; |
(d) |
transportul laptelui crud din exploatațiile situate în afara zonelor de protecție spre unități se efectuează în vehicule care au fost curățate și dezinfectate în prealabil și care nu au intrat ulterior în contact în nici un fel cu exploatațiile din zona de protecție în care sunt adăpostite animale din speciile predispuse la febra aftoasă. |
(7) Autoritatea competentă certifică respectarea condițiilor prevăzute la alineatul (6) în ceea ce privește laptele destinat comerțului intracomunitar. Autoritatea competentă supraveghează controlul de conformitate efectuat de autoritățile veterinare locale și, în cazul comerțului intracomunitar, comunică statelor membre și Comisiei o listă a unităților aprobate în vederea certificării.
(8) Transportul laptelui crud din exploatațiile situate în zona de protecție spre unitățile situate în afara zonei de protecție și prelucrarea acestui lapte se supun următoarelor condiții:
(a) |
prelucrarea laptelui crud de animale din speciile predispuse la febra aftoasă deținute în zona de protecție în unități situate în exteriorul zonei de protecție este autorizată de autoritățile competente; |
(b) |
autorizația precizează itinerarul care trebuie urmat până la unitatea desemnată și cuprinde instrucțiuni în acest sens; |
(c) |
transportul se efectuează în vehicule care au fost curățate și dezinfectate în prealabil, care sunt concepute și întreținute astfel încât să se evite orice scurgere de lapte pe parcursul transportului și care sunt echipate astfel încât să se evite dispersarea de aerosol pe parcursul încărcării și al descărcării laptelui; |
(d) |
înainte de a părăsi exploatația din care provine laptele de animale din speciile predispuse la febra aftoasă, conductele de alimentare, pneurile, pasajele roților, părțile inferioare ale vehiculului și orice scurgere de lapte se curăță și se dezinfectează și, după ultima dezinfectare și înainte de a părăsi zona de protecție, vehiculul nu mai intră în contact cu exploatații din zona de protecție în care sunt adăpostite animale din speciile predispuse la febra aftoasă; |
(e) |
mijloacele de transport sunt alocate în mod strict unei anumite zone geografice sau administrative, sunt marcate în consecință și nu pot trece în altă zonă decât după ce au fost curățate și dezinfectate sub control oficial. |
(9) Prelevarea și transportul eșantioanelor de lapte crud de animale din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din exploatații situate în zona de protecție spre un laborator altul decât laboratorul de diagnostic veterinar autorizat pentru diagnosticarea febrei aftoase, precum și prelucrarea laptelui în acest tip de laborator sunt interzise.
Articolul 28
Măsuri privind materialul seminal, ovulele și embrionii prelevați de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă din zona de protecție
(1) Statele membre se sigură că este interzisă introducerea pe piață a materialului seminal, a ovulelor și a embrionilor de animale derivați de la speciile predispuse la febra aftoasă provenind din zona de protecție.
(2) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică pentru materialul seminal, ovulele și embrionii congelați și depozitați cu cel puțin douăzeci și una de zile înainte de data estimată a primei apariții a infecției cu virusul febrei aftoase într-o exploatație situată în zona de protecție.
(3) Materialul seminal congelat, prelevat în conformitate cu legislația comunitară după data infecției menționate la alineatul (2) este depozitat separat și nu este reintrodus în circulație decât dacă:
(a) |
toate măsurile privind apariția unor focare de febră aftoasă au fost eliminate în conformitate cu articolul 36 și |
(b) |
toate animalele prezente în centrul de colectare a materialului seminal au fost supuse unui examen clinic iar eșantioanele prelevate în conformitate cu anexa III punctul 2.2 au fost supuse unui examen serologic pentru a se dovedi absența unei infecții la centrul de colectare a materialului seminal, și |
(c) |
donatorul a fost supus, cu rezultat negativ, unui test serologic pentru detectarea prezenței anticorpilor virusului febrei aftoase efectuat pe un eșantion recoltat după cel puțin douăzeci și opt de zile de la prelevarea materialului seminal. |
Articolul 29
Transportul și răspândirea excrementelor și a gunoiului de grajd a animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă, produse în zona de protecție
(1) Statele membre se asigură că transportul și răspândirea excrementelor și a gunoiului de grajd care provin din exploatațiile, din locațiile și din mijloacele de transport prevăzute la articolul 16 situate în zona de protecție și în care sunt deținute animale din speciile susceptibile sunt interzise în interiorul zonei de protecție.
(2) Prin derogare de la interdicția prevăzută la alineatul (1), autoritățile competente pot autoriza eliminarea gunoiului de grajd al animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă dintr-o exploatație situată în zona de protecție și transportarea într-o instalație desemnată pentru tratarea lui în conformitate cu capitolul III secțiunea II partea A punctul 5 din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 sau pentru depozitare intermediară.
(3) Prin derogare de la interdicția prevăzută la alineatul (1), autoritatea competentă poate autoriza ridicarea gunoiului de grajd al animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă de pe exploatațiile situate în zona de protecție care nu intră sub incidența măsurilor prevăzute la articolul 4 sau la articolul 10, în vederea răspândirii pe câmpuri indicate în acest scop, în următoarele condiții:
(a) |
tot gunoiul de grajd produs cu cel puțin douăzeci și una de zile înainte de data estimată a primei apariții a infecției pe o exploatație situată în zona de protecție și gunoiul de grajd sau excrementele se distribuie la nivelul solului, la o distanță suficientă de exploatațiile care dețin animale din speciile predispuse la febra aftoasă, fiind încorporate imediat în sol sau |
(b) |
în cazul gunoiului de grajd de la animale bovine sau porcine:
|
(4) Statele membre se asigură că orice autorizație pentru ridicarea gunoiului de grajd sau a excrementelor dintr-o exploatație care deține animale din speciile predispuse la febra aftoasă face obiectul unor măsuri stricte pentru a evita propagarea virusului febrei aftoase, în special prin asigurarea curățării și a dezinfectării vehiculelor etanșe după fiecare încărcare și înainte de părăsirea exploatației.
Articolul 30
Măsuri privind pieile brute și prelucrate de animale din speciile predispuse la febra aftoasă din zona de protecție
(1) Statele membre se asigură că este interzisă introducerea pe piață a pieilor brute și prelucrate de animale din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din zona de protecție.
(2) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică pieilor brute și prelucrate care:
(a) |
au fost fabricate cu cel puțin douăzeci și una de zile înainte de data estimată a apariției infecției în exploatația prevăzută la articolul 10 alineatul (1) și au fost depozitate separat de pieile brute și prelucrate produse după data respectivă sau |
(b) |
îndeplinesc cerințele prevăzute la anexa VII partea A punctul 2. |
Articolul 31
Măsuri privind lâna de oaie, părul de rumegătoare și perii de porc produse în zona de protecție
(1) Statele membre se asigură că este interzisă introducerea pe piață a lânii de oaie, a părului de rumegătoare și a perilor de porc provenind din zona de protecție.
(2) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică lânii, părului și perilor neprelucrate care:
(a) |
au fost fabricate cu cel puțin douăzeci și una de zile înainte de data estimată a apariției infecției în exploatația prevăzută la articolul 10 alineatul (1) și au fost depozitate separat de lâna, părul și perii produse după data respectivă sau |
(b) |
sunt conforme cu cerințele prevăzute la anexa VII partea A punctul 3. |
Articolul 32
Măsuri privind alte produse de origine animală fabricate în zona de protecție
(1) Statele membre se asigură că este interzisă introducerea pe piață a produselor de origine animală obținute din animale din speciile predispuse la febra aftoasă care nu sunt menționate în articolele 25-31.
(2) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică produselor prevăzute la alineatul (1) care:
(a) |
au fost produse cu cel puțin douăzeci și una de zile înainte de data estimată la care a survenit infecția în exploatația prevăzută la articolul 10 alineatul (1) și au fost depozitate separat de cele produse după data respectivă sau |
(b) |
au fost tratate conform celor prevăzute de anexa VII partea A punctul 4 sau |
(c) |
pentru anumite produse, sunt conforme cu cerințele relevante prevăzute de anexa VII partea A la punctele 5-9 sau |
(d) |
sunt produse compuse care nu mai sunt tratate ulterior și care conțin produse de origine animală care fie au fost tratate pentru a se distruge un eventual virus de febră aftoasă, fie provin de la animale care nu au fost supuse restricțiilor prevăzute de prezenta directivă sau |
(e) |
sunt produse ambalate destinate utilizării pentru diagnosticare in vitro sau ca reactivi de laborator. |
Articolul 33
Măsuri privind hrana pentru animale, nutrețul, fânul și paiele produse în zona de protecție
(1) Statele membre se asigură că este interzisă introducerea pe piață a hranei pentru animale, nutrețului, fânului și paielor provenind din zona de protecție.
(2) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică hranei pentru animale, nutrețului, fânului și paielor:
(a) |
produse cu cel puțin douăzeci și una de zile înainte de data estimată a apariției infecției în exploatația prevăzută la articolul 10 alineatul (1) și care au fost depozitate și transportate separat de hrana pentru animale, nutrețul, fânul și paiele produse după data respectivă sau |
(b) |
destinate utilizării în interiorul zonei de protecție, sub rezerva autorizării de către autoritățile competente sau |
(c) |
produse în locații în care nu sunt deținute animal din speciile predispuse la febra aftoasă sau |
(d) |
produse în unități care nu dețin animale din speciile predispuse la febra aftoasă și care își procură materiile prime din exploatațiile prevăzute la litera (c) sau din locații situate în afara zonei de protecție. |
(3) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică pentru alimentele și paiele produse în exploatații care dețin animale din speciile predispuse la febra aftoasă și îndeplinesc cerințele prevăzute la anexa VII, partea B punctul 1.
Articolul 34
Acordarea derogărilor și certificarea suplimentară
(1) Orice derogare de la interdicțiile prevăzute la articolele 24-33 se acordă pe baza unei decizii specifice a autorității competente, numai după ce se asigură că au fost îndeplinite toate condițiile pe parcursul unei perioade suficiente înainte ca produsele să părăsească zona de protecție, și că nu există nici un risc de propagare a virusului febrei aftoase.
(2) Orice derogare de la interdicțiile prevăzute la articolele 25-33 necesită, în cazul comerțului intracomunitar, o certificare suplimentară eliberată de autoritatea competentă.
(3) Modalitățile de punere în aplicare a măsurilor prevăzute la alineatul (2) pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2).
Articolul 35
Măsuri suplimentare aplicate de statele membre în zona de protecție
Pe lângă măsurile aplicabile în zona de protecție în conformitate cu prezenta directivă, statele membre pot lua toate măsurile naționale suplimentare pe care le consideră necesare și proporționale pentru a opri răspândirea virusul febrei aftoase, ținând seama de condițiile speciale predominante în zona afectată în domeniile epidemiologic, zootehnic, comercial și social. Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la aceste măsuri suplimentare.
Articolul 36
Anularea măsurilor din zona de protecție
(1) Statele membre se asigură că măsurile aplicate în zona de protecție sunt menținute până la îndeplinirea următoarelor condiții:
(a) |
au trecut cel puțin cincisprezece zile de la sacrificarea și eliminarea în condiții de siguranță a tuturor animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă din exploatația prevăzută la articolul 10 alineatul (1) și au fost finalizate operațiunile de curățare și de dezinfectare preliminară a exploatației, efectuate în conformitate cu articolul 11; |
(b) |
s-a efectuat o investigație în toate exploatațiile care dețin animale din speciile predispuse la febra aftoasă situate în zona de protecție și rezultatele au fost negative. |
(2) După anularea măsurilor specifice zonei de protecție, măsurile aplicate în zona de supraveghere prevăzute la articolele 37-42 sunt valabile timp de cel puțin cincisprezece zile, până la anularea acestor măsuri în conformitate cu articolul 44.
(3) Investigația prevăzută la alineatul (1) litera (b) se realizează pentru a se stabili absența infecției și cel puțin în conformitate cu dispozițiile din anexa III punctul 1, incluzând măsurile prevăzute la anexa III punctul 2.3 pe baza dispozițiilor din anexa III punctele 2.1.1 și 2.1.3.
Articolul 37
Măsuri aplicabile exploatațiilor situate în zona de supraveghere
(1) Statele membre se asigură că măsurile prevăzute la articolul 22 alineatul (1) sunt aplicate în zona de supraveghere.
(2) Prin derogare de la interdicția prevăzută la articolul 22 alineatul (1) litera (c) și în cazurile în care capacitatea de sacrificare din zona de supraveghere se dovedește insuficientă sau inexistentă, autoritățile competente pot autoriza ieșirea din exploatațiile din zona de supraveghere pentru animalele din speciile predispuse la febra aftoasă destinate transportării directe și sub control oficial până la un abator situat în afara zonei de supraveghere, în vederea sacrificării, în următoarele condiții:
(a) |
evidențele prevăzute la articolul 22 alineatul (1) au făcut obiectul unui control oficial, iar situația epidemiologică din exploatație nu sugerează existența unor motive de suspiciune privind infecția sau contaminarea cu virusul febrei aftoase și |
(b) |
toate animalele din speciile predispuse la febra aftoasă din exploatație au făcut obiectul unei inspecții efectuate de medicul veterinar oficial, cu rezultate negative și |
(c) |
un număr reprezentativ de animale, ținând seama de parametrii statistici prevăzuți la anexa III punctul 2.2, au făcut obiectul unui examen clinic aprofundat menit să excludă prezența, dovedită sau suspectată, a animalelor infectate și |
(d) |
abatorul este desemnat de autoritatea competentă și este situat cât mai aproape posibil de zona de supraveghere și |
(e) |
carnea acestor animale este tratată în conformitate cu cele prevăzute la articolul 39. |
Articolul 38
Circulația animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă în interiorul zonei de supraveghere
(1) Statele membre se asigură că animalele din speciile predispuse la febra aftoasă nu ies din exploatațiile din interiorul zonei de supraveghere.
(2) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică circulației animalelor efectuate în vederea:
(a) |
transportării lor, fără ca acestea să intre în contact cu animale din speciile predispuse la febra aftoasă din alte exploatații, la pășunile situate în zona de supraveghere, dar nu mai devreme de cincisprezece zile de la data la care s-a înregistrat ultimul focar de febră aftoasă în zona de protecție; |
(b) |
transportării animalelor direct și sub supraveghere oficială, în vederea sacrificării, până la un abator situat în aceeași zonă; |
(c) |
transportării animalelor în conformitate cu articolul 37 alineatul (2); |
(d) |
transportării animalelor în conformitate cu articolul 24 alineatul (2) literele (a) și (b). |
(3) Circulația animalelor prevăzută la alineatul (2) litera (a) se autorizează de către autoritatea competentă numai după ce în urma examinării de către un veterinar oficial a tuturor animalelor din speciile sensibile la febră aftoasă de pe exploatație, inclusiv prin probe de laborator la eșantioanele prelevate în conformitate cu anexa III punctul 2.2, a fost exclusă prezența animalelor suspectate de a fi infectate sau contaminate.
(4) Circulația animalelor prevăzută la alineatul (2) litera (b) se autorizează de către autoritatea competentă numai dacă măsurile prevăzute la articolul 37 alineatul (2) literele (a) și (b) au fost încheiate cu rezultate satisfăcătoare.
(5) Statele membre depistează fără întârziere animalele expediate din zona de supraveghere în timp de cel puțin douăzeci și una de zile înainte de data estimată a primei apariții a infecției într-o exploatație situată în zona de supraveghere și informează autoritățile competente ale celorlalte state membre cu privire la rezultatele acțiunii de depistare a animalelor.
Articolul 39
Măsuri aplicabile cărnii proaspete de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă care provin din zona de supraveghere și produselor din carne fabricate din această carne
(1) Statele membre se asigură că este interzisă introducerea pe piață a cărnii proaspete, a cărnii tocate și a preparatelor din carne derivate de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din zona de supraveghere și a produselor din carne fabricate din această carne.
(2) Statele membre se asigură că este interzisă introducerea pe piață a cărnii proaspete, a cărnii tocate, a preparatelor din carne și a produselor din carne derivate de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă produse în unitățile situate în zona de supraveghere.
(3) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică pentru carnea proaspătă, carnea tocată și preparatele din carne care au fost produse cu cel puțin douăzeci și una de zile înainte de data estimată a primei apariții a infecției într-o exploatație situată în zona de protecție corespondentă și care, după ce au fost produse, au fost depozitate și transportate separat de carnea produsă după data menționată anterior. Aceste tipuri de carne trebuie să poată fi deosebite cu ușurință de carnea care nu poate fi expediată în afara zonei de supraveghere prin intermediul unui marcaj clar instituit în conformitate cu legislația comunitară.
(4) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică pentru carnea proaspătă, carnea tocată și preparatele din carne care au fost produse din animale transportate la abator în condiții cel puțin la fel de riguroase ca cele prevăzute la articolul 37 alineatul (2) literele (a)-(e), în măsura în care carnea este supusă măsurilor prevăzute la alineatul (5).
(5) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (2) nu se aplică pentru carnea proaspătă, carnea tocată și preparatele din carne provenind din unități situate în zona de supraveghere în care sunt respectate următoarele condiții:
(a) |
unitatea este supusă unui control veterinar riguros; |
(b) |
numai carnea proaspătă, carnea tocată și preparatele din carne descrise în alineatul (4) și care îndeplinesc condițiile suplimentare prevăzute la anexa VIII partea B, sau care provin de la animale crescute și sacrificate în afara zonei de supraveghere sau de la animale transportate în conformitate cu dispozițiile din articolul 24 alineatul (2) litera (b) sunt prelucrate în unitate; |
(c) |
toată carnea proaspătă, carnea tocată și toate preparatele din carne sunt prevăzute cu marca de sănătate publică menționată la capitolul XI din anexa I la Directiva 64/433/CEE sau, în cazul cărnii de alte biongulate, cu marca de sănătate publică menționată în capitolul III din anexa I la Directiva 91/495/CEE, sau, în cazul cărnii tocate și al preparatelor din carne, cu marca de sănătate publică menționată la capitolul VI din anexa I la Directiva 95/65/CE; |
(d) |
pe parcursul întregului proces de producție, toată carnea proaspătă, carnea tocată și toate preparatele din carne trebuie să fie clar identificate, depozitate și transportate separat de carnea proaspătă, de carnea tocată și de preparatele din carne care nu pot fi expediate din zona de supraveghere, în conformitate cu prezenta directivă. |
(6) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică produselor din carne obținute din carne proaspătă obținută de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă care provin din zona de supraveghere prevăzută cu marca de sănătate publică menționată la Directiva 2002/99/CE și care este transportată sub control oficial până la o unitate desemnată pentru a fi tratată în conformitate cu anexa VII partea A punctul 1.
(7) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (2) nu se aplică produselor din carne fabricate în unități situate în zona de supraveghere și care, fie respectă dispozițiile din alineatul (6), fie sunt obținute din carne conforme cu dispozițiile din alineatul (5).
(8) Autoritatea competentă certifică respectarea condițiilor menționate la alineatele (5) și (7) în ceea ce privește carnea proaspătă, carnea tocată și preparatele din carne destinate comerțului intracomunitar. Autoritatea competentă supraveghează controlul conformității efectuat de autoritățile veterinare locale și, în cazul comerțului intracomunitar, comunică celorlalte state membre și Comisiei o listă a unităților pe care le-a aprobat pentru certificare.
(9) Derogarea de la interdicția prevăzută la alineatul (1) poate fi acordată sub rezerva anumitor condiții adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3), în special în ceea ce privește marca de sănătate publică pentru carnea de animale din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din zonele de supraveghere menținute mai mult de treizeci de zile.
Articolul 40
Măsuri aplicabile laptelui și produselor lactate provenite de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă produse în zona de supraveghere
(1) Statele membre se asigură că este interzisă introducerea pe piață laptelui de animale din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din zona de supraveghere și a produselor lactate fabricate din acest lapte.
(2) Statele membre se asigură că este interzisă introducerea pe piață a laptelui și a produselor lactate provenite de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă produse în zona de supraveghere.
(3) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică pentru laptele animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din zona de supraveghere și produselor lactate fabricate din acest lapte care au fost produse cu cel puțin douăzeci și una de zile înainte de data estimată a primei apariții a infecției într-o exploatație situată în zona de protecție corespondentă și care, după ce au fost produse, au fost depozitate și transportate separat de laptele și de produsele lactate produse după data menționată anterior.
(4) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică pentru laptele animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din zona de supraveghere și pentru produsele lactate fabricate din acest lapte care au fost supuse unuia dintre tratamentele prevăzute la anexa IX părțile A sau B, în funcție de destinația laptelui și a produselor lactate. Tratamentul se efectuează în condițiile stabilite în alineatul (6), în unitățile menționate la alineatul (5) sau, dacă nu există astfel de unități în zona de supraveghere, în unități desemnate de autoritățile competente și situate în afara zonelor de protecție și de supraveghere.
(5) Prin derogare, interdicția prevăzută la alineatul (2) nu se aplică pentru laptele și produsele lactate fabricate în unități situate în zona de supraveghere în condițiile stabilite în alineatul (6).
(6) Unitățile menționate la alineatele (4) și (5) îndeplinesc următoarele cerințe:
(a) |
unitatea este supusă unui control veterinar riguros; |
(b) |
tot laptele utilizat în unitate respectă dispozițiile din alineatul (4) sau provine de la animale din afara zonei de supraveghere și de protecție; |
(c) |
pe parcursul întregului proces de producție laptele este identificat în mod clar și este transportat și depozitat separat de laptele și de produsele lactate care nu sunt destinate expedierii în afara zonei de supraveghere; |
(d) |
transportul laptelui crud din exploatațiile situate în afara zonelor de protecție și de supraveghere spre unități se efectuează în vehicule care au fost curățate și dezinfectate în prealabil și care nu au intrat ulterior în contact în nici un fel cu exploatațiile din zona de protecție și de supraveghere în care sunt adăpostite animale din speciile predispuse la febra aftoasă. |
(7) Autoritatea competentă certifică respectarea condițiilor prevăzute la alineatul (6) în ceea ce privește laptele destinat comerțului intracomunitar. Autoritatea competentă supraveghează controlul de conformitate efectuat de autoritățile veterinare locale și, în cazul comerțului intracomunitar, comunică celorlalte state membre și Comisiei o listă a unităților pe care le-a aprobat în vederea certificării.
(8) Transportul laptelui crud din exploatațiile situate în zona de supraveghere spre unitățile situate în afara zonelor de protecție și de supraveghere și prelucrarea acestui lapte se supun următoarelor condiții:
(a) |
prelucrarea laptelui crud de animale din speciile predispuse la febra aftoasă deținute în zona de supraveghere în unități situate în exteriorul zonei de supraveghere este autorizată de autoritățile competente; |
(b) |
autorizația precizează itinerarul care trebuie urmat până la unitatea desemnată și cuprinde instrucțiuni în acest sens; |
(c) |
transportul se efectuează în vehicule care au fost curățate și dezinfectate în prealabil, care sunt concepute și întreținute astfel încât să se evite orice scurgere de lapte pe parcursul transportului și care sunt echipate astfel încât să se evite dispersarea de aerosol pe parcursul încărcării și al descărcării laptelui; |
(d) |
înainte de a părăsi exploatația din care provine laptele de animale din speciile predispuse la febra aftoasă, conductele de alimentare, pneurile, pasajele roților, părțile inferioare ale vehiculului și orice scurgere de lapte se curăță și se dezinfectează și, după ultima dezinfectare și înainte de a părăsi zona de supraveghere, vehiculul nu mai intră în contact cu exploatații din zonele de protecție și de supraveghere în care sunt adăpostite animale din speciile predispuse la febra aftoasă; |
(e) |
mijloacele de transport sunt alocate în mod strict unei anumite zone geografice sau administrative, sunt marcate în consecință și nu pot trece în altă zonă decât după ce au fost curățate și dezinfectate sub control oficial. |
(9) Prelevarea și transportul eșantioanelor de lapte crud de animale din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din exploatații situate în zona de supraveghere spre un laborator altul decât un laborator de diagnostic veterinar autorizat pentru diagnosticarea febrei aftoase, precum și prelucrarea laptelui în astfel de laboratoare fac obiectul unei autorizații oficiale și se supun unor măsuri destinate evitării oricărei propagări a virusului febrei aftoase care ar putea fi prezent.
Articolul 41
Transportul și răspândirea gunoiului de grajd și a excrementelor de animale de la speciile predispuse la febra aftoasă, produse în zona de supraveghere
(1) Statele membre se asigură că transportul și răspândirea gunoiului de grajd și a excrementelor provenind din exploatațiile și din alte locații prevăzute la articolul 16 situate în zona de supraveghere și care dețin animale din speciile susceptibile sunt interzise în interiorul și în afara acestei zone.
(2) Prin derogare de la interdicția prevăzută la alineatul (1), autoritățile competente pot autoriza, cu titlu excepțional, transportul gunoiului de grajd sau al excrementelor în mijloace de transport curățate și dezinfectate temeinic înainte și după utilizare, pentru a fi distribuite pe suprafețele indicate în acest scop din zona de supraveghere, situate la o distanță suficientă de exploatațiile care dețin animale din speciile predispuse la febra aftoasă, cu respectarea uneia dintre următoarele condiții:
(a) |
fie examinarea tuturor animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă din exploatație, de către un medic veterinar oficial, a exclus prezența unor animale bănuite a fi infectate cu virusul febrei aftoase iar gunoiul de grajd și excrementele se împrăștie la nivelul solului pentru a se evita formarea de aerosoli și se încorporează imediat în pământ prin arat sau |
(b) |
un medic veterinar oficial a efectuat examinarea clinică a tuturor animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă din exploatație și rezultatele au fost negative, iar gunoiul de grajd este injectat în sol sau |
(c) |
în cazul gunoiului de grajd se aplică dispozițiile articolului 29 alineatul (2). |
Articolul 42
Măsuri privind alte produse de origine animală obținute în zona de supraveghere
Statele membre se asigură că introducerea pe piață a produselor de origine animală, altele decât cele prevăzute la articolele 39-41, este conformă cu condițiile prevăzute la articolele 28, 30, 31 și 32.
Articolul 43
Măsuri suplimentare aplicate de statele membre în zona de supraveghere
Pe lângă măsurile prevăzute la articolele 37-42, statele membre pot adopta măsurile naționale suplimentare pe care le consideră necesare și proporționale pentru a elimina virusul febrei aftoase, ținând seama de condițiile speciale epidemiologice, zootehnice, comerciale și sociale din zona afectată. În cazul în care sunt considerate necesare măsuri specifice privind restricționarea circulației ecvideelor, aceste măsuri țin seama de măsurile prevăzute la anexa VI.
Articolul 44
Anularea măsurilor din zona de supraveghere
(1) Statele membre se asigură că măsurile aplicate în zona de supraveghere sunt menținute până la îndeplinirea următoarelor condiții:
(a) |
au trecut cel puțin treizeci de zile de la sacrificarea și eliminarea în condiții de siguranță a tuturor animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă de pe exploatație, prevăzute la articolul 10 alineatul (1), și au fost încheiate operațiunile de curățare preliminară și de dezinfectare a exploatației, efectuate în conformitate cu articolul 11; |
(b) |
în zona de protecție au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 36; |
(c) |
au fost efectuată o investigație și rezultatele obținute sunt negative. |
(2) Investigația prevăzută la alineatul (1) litera (c) se efectuează pentru a se stabili absența infecției în zona de supraveghere, în conformitate cu dispozițiile din anexa III punctul 1, fiind incluse măsurile prevăzute la anexa III punctul 2.4 pe baza dispozițiilor din anexa III punctul 2.1.
SECȚIUNEA 7
REGIONALIZAREA, CONTROLUL CIRCULAȚIEI ȘI IDENTIFICAREA
Articolul 45
Regionalizarea
(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor din Directiva 90/425/CE, în special articolul 10, în cazul în care se constată propagarea febrei aftoase, deși au fost adoptate măsuri în conformitate cu prezenta directivă, iar epizootia dobândește un caracter extins și atunci când se efectuează vaccinarea de urgență, statele membre se asigură că teritoriul lor este împărțit pe regiuni cu una sau mai multe zone restricționate și necontaminate.
(2) Statele membre notifică de îndată Comisiei măsurile detaliate care au fost puse în aplicare în zona restricționată, iar aceasta examinează și, dacă este cazul, modifică, apoi aprobă măsurile respective, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3).
(3) Fără a aduce atingere obligației ce revine statelor membre în ceea ce privește regionalizarea la care se referă alineatul (1), regionalizarea și măsurile ce se vor aplica în zona restricționată, pot fi stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3). Această decizie își poate extinde efectele la statele membre vecine care, la data la care au fost adoptate măsurile, nu erau contaminate.
(4) Înainte de delimitarea zonei restricționate se efectuează o evaluare epidemiologică amănunțită a stării de sănătate, în special în ceea ce privește momentul în care a fost posibilă introducerea virusului și locul probabil în care s-a produs acest lucru, modul în care a fost posibilă propagarea lui și perioada de timp necesară pentru eradicarea virusului febrei aftoase.
(5) Zona restricționată este delimitată, pe cât posibil, pe baza frontierelor administrative sau a barierelor geografice. Punctul de plecare al regionalizării îl reprezintă cu precădere unitățile administrative mai mari și mai puțin regiunile. Zona restricționată poate fi redusă pe baza rezultatelor investigației epidemiologice prevăzută la articolul 13, la o zonă a cărei dimensiune nu trebuie să fie mai mică decât cea a unei subregiuni și, după caz, la subregiunile care o înconjoară. În eventualitatea propagării virusului febrei aftoase, zona restricționată este extinsă pentru a include alte regiuni sau subregiuni.
Articolul 46
Măsuri aplicate într-o zonă restricționată dintr-un stat membru
(1) În cazul în care se recurge la regionalizare, statele membre se asigură că sunt luate cel puțin următoarele măsuri:
(a) |
controlarea, în interiorul zonei restricționate, a transportului și a circulației animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă, a produselor și mărfurilor de origine animală și a deplasării mijloacelor de transport, ca potențiali vectori ai virusului febrei aftoase; |
(b) |
depistarea și marcarea, în conformitate cu legislația comunitară, a cărnii proaspete și a laptelui crud și, în măsura posibilului, a altor produse depozitate care nu pot fi expediate în afara zonei restricționate; |
(c) |
certificarea specifică a animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă și a produselor obținute de la aceste animale, și aplicarea unei mărci de sănătate publică, în conformitate cu legislația comunitară, pe produsele adecvate pentru consum uman destinate expedierii în afara zonei restricționate și care îndeplinesc condițiile privind expedierea în cauză. |
(2) Atunci când se recurge la regionalizare, statele membre se asigură că se urmărește cel puțin circulația animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă expediate din zona restricționată spre alte state membre pe parcursul perioadei cuprinse între data estimată a introducerii virusului febrei aftoase și data de la care se realizează regionalizarea; aceste animale sunt izolate, sub controlul medicului veterinar oficial, până la eliminarea oficială a ipotezei prezenței oricărei eventuale infecții sau contaminări.
(3) Statele membre colaborează pentru depistarea cărnii proaspete precum și a laptelui crud și a produselor lactate provenite de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă și produse în zona restricționată în perioada dintre data la care se estimează că a fost introdus virusul febrei aftoase și data intrării în vigoare a regionalizării. Carnea proaspătă se tratează în conformitate cu dispozițiile din anexa VII partea A punctul 1; laptele crud și produsele lactate se tratează în conformitate cu dispozițiile din anexa IX partea A sau B, în funcție de utilizarea căreia îi sunt destinate, sau sunt păstrate până la eliminarea oficială a ipotezei infectării sau contaminării cu virusul febrei aftoase.
(4) Pot fi adoptate măsuri specifice în conformitate cu dispozițiile din articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2002/99/CE a Consiliului, în special în ceea ce privește marca de sănătate publică a produselor fabricate din animale din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din zona restricționată și care nu sunt destinate introducerii pe piață în afara zonei restricționate.
Articolul 47
Identificarea animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă
(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor din legislația comunitară privind identificarea animalelor domestice din speciile bovină, ovină, caprină și porcină, statele membre se asigură că, în cazul apariției unor focare de febră aftoasă pe teritoriul lor, animalele din speciile predispuse la febra aftoasă nu părăsesc exploatația în care sunt deținute decât după ce au fost identificate astfel încât autoritățile competente să poată determina rapid circulația acestora și exploatația lor de origine sau orice exploatație din care provin acestea. Cu toate acestea, în cazurile prevăzute la articolul 15 alineatul (1) și la articolul 16 alineatul (1), autoritatea competentă poate, în anumite condiții, ținând seama de situația sănătății animale, să autorizeze alte mijloace de determinare rapidă a circulației acestor animale și a exploatației lor de origine sau a oricărei exploatații din care provin acestea. Modalitățile de identificare a acestor animale sau a exploatației lor de origine sunt stabilite de către autoritatea competentă și notificate Comisiei.
(2) Măsurile adoptate de statele membre în ceea ce privește operațiunile suplimentare de marcare permanentă și indelebilă a animalelor în scopul combaterii febrei aftoase, în special în cadrul vaccinării efectuate în conformitate cu articolele 52 și 53, se pot modifica în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3).
Articolul 48
Controlul circulației în cazul apariției unui focar de febră aftoasă
(1) Statele membre se asigură că în cazul apariției unui focar de febră aftoasă pe teritoriul lor, sunt adoptate măsurile prezentate în continuare în vederea controlării circulației animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă din zona restricționată instituită în conformitate cu articolul 45:
(a) |
proprietarii de animale transmit autorității competente, la cererea acesteia, informațiile corespunzătoare privind intrarea animalelor în exploatație sau ieșirea acestora. Informațiile cuprind, în legătură cu animalele din speciile predispuse la febra aftoasă, cel puțin precizările prevăzute de articolul 14 din Directiva 64/432/CEE; |
(b) |
orice persoană care întreprinde activități de transport sau de comerț cu animale din speciile predispuse la febra aftoasă îi furnizează autorității competente, la cererea acesteia, informații adecvate privind circulația animalelor pe care le-a transportat sau le-a comercializat. Aceste informații cuprind cel puțin precizările impuse de articolul 12 alineatul (2) și de articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Directiva 64/432/CEE. |
(2) Statele membre pot extinde integral sau parțial măsurile prevăzute la alineatul (1) la toată zona necontaminată sau la o parte din aceasta.
SECȚIUNEA 8
VACCINARE
Articolul 49
Utilizarea, fabricarea, vânzarea și controlul vaccinurilor împotriva febrei aftoase
Statele membre se asigură că:
(a) |
utilizarea vaccinurilor împotriva febrei aftoase și administrarea de seruri hiperimune împotriva febrei aftoase sunt interzise pe teritoriul lor, cu excepția cazurilor prevăzute de prezenta directivă; |
(b) |
producerea, depozitarea, furnizarea, distribuirea și vânzarea vaccinurilor împotriva febrei aftoase pe teritoriul lor se efectuează sub control oficial; |
(c) |
comercializarea vaccinurilor împotriva febrei aftoase este supravegheată de autoritățile competente în conformitate cu legislația comunitară; |
(d) |
utilizarea vaccinurilor împotriva febrei aftoase în alt scop decât crearea unei imunități active la animalele din speciile predispuse la febra aftoasă, în special în cadrul examenelor de laborator, al cercetării științifice sau al testării vaccinurilor este autorizată de către autoritățile competente și se efectuează în condițiile de biosecuritate necesare. |
Articolul 50
Decizia de aplicare a vaccinării de urgență
(1) Se poate decide efectuarea vaccinării de urgență în cazul în care este îndeplinită cel puțin una din condițiile următoare:
(a) |
a fost confirmată prezența focarelor de febră aftoasă și acestea amenință să se extindă în statul membru în care au fost confirmate; |
(b) |
sunt amenințate alte state membre din cauza situației geografice sau a condițiilor meteorologice din zona focarelor de febră aftoasă dintr-un stat membru; |
(c) |
sunt amenințate alte state membre din cauza contactelor cu efect epidemiologic dintre exploatațiile de pe teritoriile lor și exploatațiile care dețin animale din speciile predispuse la febra aftoasă aflate într-un stat membru în care există un focar de febră aftoasă; |
(d) |
sunt amenințate alte state membre din cauza poziției geografice sau a condițiilor meteorologice dintr-o țară terță vecină în care există focare de febră aftoasă. |
(2) Atunci când se decide aplicarea vaccinării de urgență trebuie să se țină seama de măsurile prevăzute la articolul 15 și de criteriile definite în anexa X.
(3) Decizia de a recurge la vaccinarea de urgență se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3).
(4) Decizia prevăzută la alineatul (3) privind aplicarea vaccinării de urgență pe propriul teritoriu poate fi solicitată:
(a) |
fie de statul membru prevăzut la alineatul (1) litera (a), |
(b) |
fie de un stat membru prevăzut la alineatul (1) literele (b), (c) sau (d). |
(5) Prin derogare de la dispozițiile din alineatul (3), decizia de a recurge la vaccinarea de urgență poate fi adoptată de statul membru în cauză și pusă în aplicare în conformitate cu prezenta directivă, după notificarea în scris a Comisiei cu privire la decizia în cauză, însoțită de precizările menționate la articolul 51.
(6) În cazul în care un stat membru recurge la vaccinarea de urgență în conformitate cu alineatul (5) Comitetul permanent pentru lanțuri alimentare și sănătate animală examinează de îndată decizia și se adoptă măsuri comunitare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3).
(7) Prin derogare de la alineatul (4), decizia de a recurge la vaccinarea de urgență într-un stat membru prevăzută la alineatul (1) litera (a) poate fi adoptată în coroborare cu statul membru afectat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3), la inițiativa Comisiei, în cazul în care este îndeplinită condiția prevăzută la alineatul (1) literele (a) și (b).
Articolul 51
Condiții privind vaccinarea de urgență
(1) În decizia de a recurge la vaccinarea de urgență în conformitate cu articolul 50 alineatele (3) și (4) sunt precizate condițiile în care se efectuează această vaccinare, adică cel puțin:
(a) |
limitele zonei geografice în care trebuie efectuată vaccinarea de urgență definite în conformitate cu dispozițiile din articolul 45; |
(b) |
specia și vârsta animalelor care trebuie vaccinate; |
(c) |
durata campaniei de vaccinare; |
(d) |
interzicere expresă a circulației animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă vaccinate și nevaccinate și a produselor acestora; |
(e) |
identificarea specială suplimentară și permanentă, precum și înregistrarea specială a animalelor vaccinate, în conformitate cu articolul 47 alineatul (2); |
(f) |
alte aspecte adaptate situației de urgență. |
(2) Condițiile privind vaccinarea de urgență prevăzute la alineatul (1) garantează că vaccinarea se efectuează în conformitate cu articolul 52, indiferent dacă ulterior animalele sunt sacrificate ori lăsate în viață.
(3) Statele membre se asigură că se înființează un program de informare a populației cu privire la siguranța în vederea consumului uman, a cărnii, a laptelui și a produselor lactate provenite de la animale vaccinate.
Articolul 52
Vaccinarea preventivă
(1) Statele membre care practică vaccinarea preventivă se asigură că:
(a) |
zona de vaccinare este regionalizată în conformitate cu dispozițiile din articolul 45, dacă este necesar în strânsă cooperare cu statele membre vecine; |
(b) |
vaccinarea se efectuează rapid și cu respectarea regulilor de igienă și de biosecuritate pentru a se evita propagarea virusului febrei aftoase; |
(c) |
toate măsurile sunt puse în aplicare în zona de vaccinare fără a aduce atingere dispozițiilor din secțiunea 7; |
(d) |
în cazul în care zona de vaccinare acoperă integral zona de protecție sau zona de supraveghere sau anumite părți ale acestora:
|
(2) Statele membre care practică vaccinarea preventivă se asigură că zona de vaccinare este înconjurată de o zonă de supraveghere (în sensul definiției OIE) cu o lățime de cel puțin 10 km, măsurată de la perimetrele zonei de vaccinare:
(a) |
în care este interzisă vaccinarea; |
(b) |
în care se aplică supravegherea intensivă; |
(c) |
în care circulația animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă este controlată de către autoritățile competente; |
(d) |
care este menținută până la restabilirea statutului de necontaminare cu boala/infecția febrei aftoase, în conformitate cu articolul 61. |
Articolul 53
Vaccinarea represivă
(1) Comisiei îi este notificată de către statele membre decizia acestora de a recurge la vaccinarea represivă în conformitate cu articolul 50 și luând în considerare toți factorii relevanți, precizându-se și normele de aplicare a măsurilor de control pe care consideră că trebuie să le pună în aplicare, printre care trebuie să fie incluse cel puțin cele prevăzute la articolul 21.
(2) Statele membre se asigură că vaccinarea represivă se practică:
(a) |
numai în interiorul unei zone de protecție; |
(b) |
exclusiv în exploatații identificate în mod clar, care sunt supuse măsurilor prevăzute la articolul 10 alineatul (1), în special la litera (a). |
Cu toate acestea, din considerente de logistică și prin derogare de la articolul 10 alineatul (1) litera (a), sacrificarea tuturor animalelor din aceste exploatații poate fi amânată atât cât este necesar pentru a fi îndeplinite dispozițiile din Directiva 93/119/CEE și din articolul 10 alineatul (1) litera (c) din prezenta directivă.
Articolul 54
Măsuri aplicabile în zona de vaccinare pe parcursul perioadei care începe la inițierea vaccinării de urgență și se încheie cel mai devreme după treizeci de zile de la finalizarea acestei vaccinări (etapa 1)
(1) Statele membre se asigură că măsurile prevăzute la alineatele (2)-(6) se aplică în zona de vaccinare pe parcursul unei perioade care începe la inițierea vaccinării de urgență și se încheie cel mai devreme după treizeci de zile de la finalizarea acestei vaccinări.
(2) Circulația animalelor vii din speciile predispuse la febra aftoasă între exploatațiile din interiorul zonei de vaccinare și în afara acesteia este interzisă.
Prin derogare de la interdicția prevăzută la primul paragraf și după inspecția clinică a acestor animale vii și a turmelor lor de origine sau din care au fost expediate, autoritățile competente pot autoriza, în vederea sacrificării imediate, transportul acestora direct până la un abator desemnat de autoritatea competentă situat în zona de vaccinare sau, cu titlu excepțional, în apropierea acestei zone.
(3) Carnea proaspătă provenită de la animale vaccinate sacrificate pe parcursul perioadei prevăzute la alineatul (1) este:
(a) |
prevăzută cu marca de sănătate publică menționată în Directiva 2002/99/CE; |
(b) |
depozitată și transportată separat de carnea care nu este prevăzută cu marca de sănătate publică menționată la litera (a), iar apoi este trimisă în recipiente închise ermetic până la o unitate desemnată de autoritățile competente pentru a fi supusă unui tratament în conformitate cu partea A punctul 1 din anexa VII. |
(4) Laptele și produsele lactate provenite de la animale vaccinate pot fi introduse pe piață în interiorul sau în afara zonei de vaccinare în măsura în care laptele și produsele lactate în cauză, în funcție de faptul că sunt sau nu destinate consumului uman, au fost supuse cel puțin unuia dintre tratamentele prevăzute la anexa IX părțile A și B. Acest tratament se realizează în condițiile descrise în alineatul (5) în unitățile din zona de vaccinare sau, dacă nu există unități în zonă, în unități situate în exteriorul zonei de vaccinare spre care laptele crud este transportat în condițiile descrise în alineatul (7).
(5) Unitățile prevăzute la alineatul (4) îndeplinesc următoarele condiții:
(a) |
unitatea este supusă unui control oficial riguros și permanent; |
(b) |
tot laptele utilizat în unitate respectă dispozițiile din alineatul (4) sau laptele crud provine de la animale din afara zonei de vaccinare; |
(c) |
pe parcursul întregului proces de producție laptele este identificat în mod clar și este transportat și depozitat separat de laptele crud și de produsele lactate din lapte crud care nu sunt destinate expedierii în afara zonei de vaccinare; |
(d) |
transportul laptelui crud din exploatațiile situate în afara zonei de vaccinare spre unități se efectuează în vehicule care au fost curățate și dezinfectate în prealabil și care nu au intrat ulterior în contact în nici un fel cu exploatațiile dintr-o zonă restricționată în care sunt adăpostite animale din speciile predispuse la febra aftoasă. |
(6) Autoritatea competentă certifică respectarea condițiilor prevăzute la alineatul (5) în ceea ce privește laptele destinat comerțului intracomunitar. Autoritatea competentă supraveghează controlul de conformitate efectuat de autoritățile veterinare locale și, în cazul comerțului intracomunitar, comunică celorlalte state membre și Comisiei o listă a unităților pe care le-a aprobat în vederea certificării.
(7) Transportul laptelui crud din exploatațiile situate în zona de vaccinare spre unitățile situate în afara zonei de vaccinare și prelucrarea acestui lapte se supun următoarelor condiții:
(a) |
prelucrarea laptelui crud de animale din speciile predispuse la febra aftoasă deținute în zona de vaccinare în unități situate în exteriorul zonei de vaccinare este autorizată de autoritățile competente; |
(b) |
autorizația precizează itinerarul care trebuie urmat până la unitatea desemnată și cuprinde instrucțiuni în acest sens; |
(c) |
transportul se efectuează în vehicule care au fost curățate și dezinfectate în prealabil, care sunt concepute și întreținute astfel încât să se evite orice scurgere de lapte pe parcursul transportului și care sunt echipate astfel încât să se evite dispersarea de aerosol pe parcursul încărcării și al descărcării laptelui; |
(d) |
înainte de a părăsi exploatația din care provine laptele de animale din speciile predispuse la febra aftoasă, conductele de alimentare, pneurile, pasajele roților, părțile inferioare ale vehiculului și orice scurgere de lapte se curăță și se dezinfectează și, după ultima dezinfectare și înainte de a părăsi zona de vaccinare, vehiculul nu mai intră în contact cu exploatații din zona de vaccinare în care sunt deținute animale din speciile predispuse la febra aftoasă; |
(e) |
mijloacele de transport sunt alocate în mod strict unei anumite zone geografice sau administrative, sunt marcate în consecință și nu pot trece în altă zonă decât după ce au fost curățate și dezinfectate sub control oficial. |
(8) Prelevarea și transportul eșantioanelor de lapte crud de animale din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din exploatații situate în zona de vaccinare spre un laborator altul decât un laborator de diagnostic veterinar autorizat pentru diagnosticarea febrei aftoase, precum și prelucrarea laptelui în acest tip de laborator sunt interzise.
(9) Colectarea de material seminal în vederea inseminării artificiale de la donatori din speciile predispuse la febra aftoasă deținuți în centrele de colectare situate în zona de vaccinare se suspendă.
Prin derogare de la interdicția prevăzută la primul paragraf, autoritățile competente pot autoriza colectarea de material seminal pentru producerea de material seminal congelat în centrele de colectare a materialului seminal situate în zona de vaccinare, în măsura în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) |
se asigură că materialul seminal prelevat pe parcursul perioadei prevăzute la alineatul (1) este depozitat separat timp de cel puțin treizeci de zile și |
(b) |
înainte de orice expediere de material seminal:
|
(10) Este interzisă colectarea de ovule și de embrioni de la animale donatoare.
(11) Introducerea pe piață a produselor animale, altele decât cele prevăzute la alineatele (9) și (10), se supune condițiilor menționate la articolele 30, 31, 32 și 41.
Articolul 55
Măsuri aplicabile în zona de vaccinare în perioada dintre vaccinarea de urgență și încheierea investigației și a operațiunilor de clasificare a exploatațiilor (etapa 2)
(1) Statele membre se asigură că măsurile prevăzute la alineatele (2)-(5) se aplică în zona de vaccinare pe parcursul unei perioade care începe cel mai devreme după treizeci de zile de la finalizarea operațiunilor de vaccinare de urgență și se încheie după finalizarea punerii în aplicare a măsurilor menționate în articolele 56 și 57.
(2) Circulația animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă între exploatațiile din interiorul zonei de vaccinare și în afara acesteia este interzisă.
(3) Prin derogare de la interdicția prevăzută la alineatul (2), autoritățile competente pot autoriza transportul direct al animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă provenite din exploatațiile prevăzute la articolul 57 alineatul (5) până la un abator situat în interiorul sau în afara zonei de vaccinare, în măsura în care sunt respectate următoarele condiții:
(a) |
pe durata transportului și în abator aceste animale nu intră în contact cu alte animale din speciile predispuse la febra aftoasă; |
(b) |
animalele sunt însoțite de un document oficial care certifică faptul că toate animalele din speciile predispuse la febra aftoasă din exploatația de origine sau din care au fost expediate au fost supuse unui examen în conformitate cu articolul 56 alineatul (2); |
(c) |
vehiculele de transport sunt curățate și dezinfectate înainte de încărcare și după ce animalele au fost livrate, consemnându-se data și ora curățării sau a dezinfectării în foaia de parcurs al vehiculului; |
(d) |
animalele au fost supuse unei inspecții veterinare ante mortem în abator pe parcursul celor 24 de ore anterioare sacrificării, în special unui examen al gurii și al picioarelor, și nu prezintă semne de febră aftoasă. |
(4) Carnea proaspătă de rumegătoare de talie mică sau de talie mare vaccinate, cu excepția organelor comestibile, produsă pe parcursul perioadei prevăzute la alineatul (1) poate fi introdusă pe piață în interiorul și în afara zonei de vaccinare în următoarele condiții:
(a) |
unitatea funcționează sub control veterinar riguros; |
(b) |
în unitate se prelucrează numai carnea proaspătă, cu excepția organelor comestibile, care a fost tratată conform metodei din anexa VIII partea A punctele 1, 3 și 4 sau carnea proaspătă obținută de la animale crescute și sacrificate în afara zonei de vaccinare; |
(c) |
toată carnea proaspătă menționată anterior este prevăzută cu marca de sănătate publică în conformitate cu dispozițiile din capitolul XI din anexa I la Directiva 64/433/CEE sau, în cazul cărnii de alte biongulate, cu marca de sănătate publică menționată în capitolul III din anexa I la Directiva 91/495/CEE, sau, în cazul cărnii tocate și al preparatelor din carne, cu marca de sănătate publică menționată în capitolul VI din anexa I la Directiva 94/65/CE; |
(d) |
pe durata întregului proces de producție, carnea proaspătă este identificată în mod clar și este depozitată și transportată separat de carnea având o altă stare de sănătate în conformitate cu prezenta directivă. |
(5) Autoritatea competentă certifică respectarea condițiilor prevăzute la alineatul (4) în ceea ce privește carnea proaspătă destinată comerțului intracomunitar. Autoritatea competentă supraveghează controlul de conformitate efectuat de autoritățile veterinare locale și, în cazul comerțului intracomunitar, comunică celorlalte state membre și Comisiei o listă a unităților aprobate în vederea certificării.
(6) Carnea proaspătă de porcine vaccinate, sacrificate pe parcursul perioadei menționate la alineatul (1) este prevăzută cu o marcă de sănătate publică în conformitate cu Directiva 2002/99/CE și este depozitată și transportată separat de carnea care nu este prevăzută cu marca menționată anterior, apoi trimisă în recipiente închise ermetic până la o unitate desemnată de autoritățile competente pentru a fi supusă unui tratament în conformitate cu anexa VII partea A punctul 1.
(7) Laptele și produsele lactate provenite de la animale vaccinate pot fi introduse pe piață în interiorul sau în afara zonei de vaccinare în măsura în care laptele și produsele lactate în cauză, în funcție de faptul că sunt sau nu destinate consumului uman, au fost supuse cel puțin unuia dintre tratamentele prevăzute la anexa IX părțile A și B. Acest tratament se realizează într-o unitate situată în interiorul zonei de vaccinare sau în afara acesteia în conformitate cu dispozițiile din articolul 54 alineatele (4)-(8).
(8) Măsurile prevăzute la articolul 54 alineatele (9) și (10) continuă să se aplice pentru colectarea de material seminal, de ovule și de embrioni provenind de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă.
(9) Introducerea pe piață a produselor animale altele decât cele prevăzute la alineatele (4), (6), (7) și (8) se supune condițiilor prevăzute la articolele 30, 31, 32 și 41.
Articolul 56
Investigația clinică și serologică din zona de vaccinare (etapa 2-A)
(1) Statele membre se asigură că măsurile prevăzute la alineatele (2) și (3) se aplică în zona de vaccinare pe parcursul unei perioade care începe cel mai devreme după treizeci de zile de la finalizarea operațiunilor de vaccinare de urgență și se încheie după finalizarea investigației clinice și serologice.
(2) Se efectuează o investigație în vederea identificării turmelor de animale din speciile predispuse la febra aftoasă care au intrat în contact cu virusul febrei aftoase dar care nu prezintă semne clinice observabile ale bolii. Această investigație cuprinde inspecția clinică a tuturor animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă din toate turmele prezente în zona de vaccinare, precum și examenele de laborator prevăzute la alineatul (3).
(3) Examenele de laborator se efectuează prin intermediul unor teste care îndeplinesc cerințele definite în anexa XIII pentru testele de diagnostic și care sunt autorizate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2); acestea îndeplinesc una dintre condițiile următoare:
(a) |
investigația privind existența infecției cu virusul febrei aftoase realizată fie prin detectarea anticorpilor împotriva proteinelor nestructurale ale virusului febrei aftoase, fie printr-o altă metodă autorizată, îndeplinește criteriile de eșantionare în exploatații definite în anexa III punctul 2.2. Dacă autoritățile competente au folosit, printre altele, animale santinelă, se iau în considerare condițiile de repopulare a exploatațiilor infectate prevăzute de anexa V; |
(b) |
investigația privind existența anticorpilor împotriva proteinelor nestructurale ale virusului febrei aftoase se efectuează pe eșantioane prelevate de la toate animalele din speciile predispuse la febra aftoasă vaccinate și de la descendenții nevaccinați ai acestora din toate turmele din zona de vaccinare. |
Articolul 57
Clasificarea turmelor din zona de vaccinare (etapa 2-B)
(1) Statele membre se asigură că exploatațiile care dețin animale din speciile predispuse la febra aftoasă:
(a) |
sunt clasificate în funcție de rezultatul investigației prevăzute la articolul 56 alineatul (2) și de criteriile stabilite în anexa I; |
(b) |
sunt conforme cu dispozițiile din alineatele (2)-(4). |
(2) Exploatațiile în care există cel puțin un animal suspect de a fi infectat și în care a fost confirmată prezența virusului febrei aftoase în conformitate cu criteriile stabilite în anexa I se supun măsurilor prevăzute la articolele 10 și 21.
(3) Exploatațiile care dețin cel puțin un animal din speciile predispuse la febra aftoasă suspectat de a fi fost infectat cu ocazia contactelor anterioare cu virusul febrei aftoase, dar în care examenele suplimentare efectuate pe toate animalele din speciile predispuse la febra aftoasă prezente în exploatație au confirmat absența virusului febrei aftoase se supun cel puțin următoarelor măsuri:
(a) |
animalele din speciile predispuse la febra aftoasă din exploatație sunt:
|
(b) |
curățarea și dezinfectarea exploatațiilor în conformitate cu articolul 11; |
(c) |
repopularea exploatației în conformitate cu anexa V. |
(4) Statele membre se asigură că următoarele măsuri se aplică pentru produsele provenite de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă și produse pe parcursul perioadei prevăzute la articolul 56 alineatul (1):
(a) |
carnea proaspătă provenită de la animalele prevăzute la alineatul (3) punctul 2 litera (ii) se supune dispozițiilor din articolul 55 alineatul (4) în ceea ce privește carnea de rumegătoare și dispozițiilor din alineatul (6) în ceea ce privește carnea de porc; |
(b) |
laptele și produsele lactate provenite de la animalele prevăzute la alineatul (3) punctul 2 litera (ii) se supun, în funcție de utilizarea căreia îi sunt destinate, cel puțin unuia dintre tratamentele descrise în anexa IX părțile A și B și în conformitate cu dispozițiile din articolul 54 alineatele (4)-(8). |
(5) Animalele din speciile predispuse la febra aftoasă deținute în exploatații în care prezența actuală sau anterioară a virusului febrei aftoase a fost exclusă oficial în conformitate cu articolul 56 alineatul (3) pot fi supuse măsurilor prevăzute la articolul 58.
Articolul 58
Măsuri aplicabile în zona de vaccinare după finalizarea investigației și a operațiunilor de clasificare a exploatațiilor și până la restabilirea statutului acesteia de indemnă de boală/infecție în privința febrei aftoase (etapa 3)
(1) Statele membre se asigură că măsurile prevăzute la alineatele (2)-(6) se aplică în zona de vaccinare după executarea măsurilor prevăzute la articolul 57 și până la restabilirea statutului de indemnă de boală/infecție în privința febrei aftoase în conformitate cu articolul 59.
(2) Statele membre se asigură că circulația animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă între exploatațiile situate în zona de vaccinare se supun autorizării.
(3) Circulația animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă spre exteriorul zonei de vaccinare este interzisă. Prin derogare de la interdicția menționată anterior, transportul animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă direct la un abator în vederea sacrificării imediate poate fi autorizat în condițiile prevăzute la articolul 55 alineatul (3).
(4) Prin derogare de la interdicția prevăzută la alineatul (2), autoritățile competente pot autoriza transportul animalelor nevaccinate din speciile predispuse la febra aftoasă în conformitate cu următoarele dispoziții:
(a) |
în termen de 24 de ore după încărcare, toate animalele din speciile predispuse la febra aftoasă din exploatație au fost supuse unui examen clinic și nu prezintă semne clinice de febră aftoasă și |
(b) |
animalele au fost imobilizate în exploatația de origine timp de cel puțin treizeci de zile, pe parcursul cărora nu a fost introdus în exploatație nici un animal din speciile predispuse la febra aftoasă și |
(c) |
exploatația de origine nu este situată într-o zonă de protecție sau de supraveghere și |
(d) |
fie animalele destinate transportului au fost supuse individual, cu rezultate negative, unor teste de detectare a anticorpilor virusului febrei aftoase la sfârșitul perioadei de izolare, fie în exploatație s-a efectuat o investigație serologică în conformitate cu anexa III punctul 2.2, indiferent de speciile în cauză; |
(e) |
animalele nu au fost expuse nici unei surse de infecție pe parcursul transportului din exploatația de origine la locul de destinație. |
(5) Descendenții nevaccinați ai femelelor reproducătoare vaccinate nu pot părăsi exploatația de origine decât dacă sunt transportați:
(a) |
până la o exploatație din zona de vaccinare având același statut ca și exploatația de origine; |
(b) |
până la un abator pentru sacrificarea imediată; |
(c) |
până la o exploatație desemnată de autoritatea competentă din care sunt transportați direct până la abator; |
(d) |
până la o exploatație oarecare, după obținerea unui rezultat negativ la testul serologic de detectare a anticorpilor virusului febrei aftoase, efectuat pe un eșantion de sânge prelevat înainte de expedierea din exploatația de origine. |
(6) Carnea proaspătă provenită de la animale nevaccinate din speciile predispuse la febra aftoasă poate fi introdusă pe piață în interiorul și în exteriorul zonei de vaccinare în următoarele condiții:
(a) |
fie măsurile prevăzute la articolul 57 alineatul (3) au fost executate în întreaga zonă de vaccinare, fie animalele sunt transportate la abator în condițiile prevăzute la alineatul (3) sau la alineatul (4) litera (d); |
(b) |
unitatea este supusă unui control veterinar riguros; |
(c) |
numai carnea proaspătă provenită de la animalele prevăzute la litera (a) sau de animale crescute și/sau sacrificate în afara zonei de vaccinare sau carnea proaspătă prevăzută la alineatul (8) sunt prelucrate în unitate; |
(d) |
toată carnea proaspătă menționată anterior este prevăzută cu marca de sănătate publică menționată la capitolul XI din anexa I la Directiva 64/433/CEE sau, în cazul cărnii de alte biongulate, cu marca de sănătate publică menționată la capitolul III din anexa I la Directiva 91/495/CEE, sau, în cazul cărnii tocate și al preparatelor din carne, cu marca de sănătate publică menționată la capitolul VI din anexa I la Directiva 94/65/CE; |
(e) |
pe parcursul întregului proces de producție, carnea proaspătă este identificată în mod clar și este depozitată și transportată separat de carnea având o altă stare de sănătate în conformitate cu prezenta directivă. |
(7) Carnea proaspătă provenită de la animale vaccinate din speciile predispuse la febra aftoasă sau de la descendenți seropozitivi nevaccinați ai femelelor reproducătoare vaccinate sacrificate pe parcursul perioadei prevăzute la alineatul (1) este prevăzută cu marca de sănătate publică menționată la Directiva 2002/99/CE și este transportată și depozitată separat de carnea care nu este prevăzută cu această marcă. Aceasta este apoi transportată în recipiente închise ermetic până la o unitate desemnată de autoritățile competente pentru a fi tratate în conformitate cu dispozițiile din partea A punctul 1 din anexa VII.
(8) Prin derogare de la dispozițiile din alineatul (7), carnea proaspătă și organele comestibile preparate provenite de la rumegătoare de talie mică sau de talie mare vaccinate sau de la descendenți seropozitivi nevaccinați pot fi introduse pe piață în interiorul și în afara zonei de vaccinare în condițiile următoare:
(a) |
unitatea este supusă unui control veterinar riguros; |
(b) |
numai carnea proaspătă, cu excepția organelor comestibile, supusă tratamentului prevăzut la anexa VIII partea A punctele 1, 3 și 4, sau carnea proaspătă prevăzută la alineatul 6) sau provenită de la animale crescute și/sau sacrificate în afara zonei de vaccinare sunt prelucrate în unitate; |
(c) |
toată carnea proaspătă menționată anterior este prevăzută cu marca de sănătate publică menționată la capitolul XI din anexa I la Directiva 64/433/CEE sau, în cazul cărnii de alte biongulate, cu marca de sănătate publică menționată la capitolul III din anexa I la Directiva 91/495/CEE, sau, în cazul cărnii tocate și al preparatelor din carne, cu marca de sănătate publică menționată la capitolul VI din anexa I la Directiva 94/65/CE; |
(d) |
pe durata întregului proces de producție, carnea proaspătă este identificată în mod clar și este depozitată și transportată separat de carnea având o altă stare de sănătate în conformitate cu prezenta directivă. |
(9) Prin derogare de la dispozițiile din alineatul (7), carnea proaspătă provenită de la porcine vaccinate și de la descendenți seropozitivi nevaccinați ai acestora, produsă pe parcursul perioadei care începe de la inițierea investigației și care se încheie după executarea măsurilor prevăzute la articolul 57 în întreaga zonă de vaccinare și după expirarea unei perioade de cel puțin trei luni de la ultima apariție a unui focar de febră aftoasă în zona respectivă, poate fi introdusă pe piața națională a statului membru de origine în interiorul și în afara zonei de vaccinare numai în următoarele condiții:
(a) |
unitatea funcționează sub control veterinar riguros; |
(b) |
numai carnea proaspătă obținută de la animale care provin din unități care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 57 alineatul (5) sau carnea proaspătă provenită de la animale crescute și sacrificate în afara zonei de vaccinare sunt prelucrate în unitate; |
(c) |
toată carnea proaspătă menționată anterior este prevăzută cu marca de sănătate publică urmând să fie stabilită în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2002/99/CE; |
(d) |
pe parcursul întregului proces de producție, carnea proaspătă este identificată în mod clar și este depozitată și transportată separat de carnea având o altă stare de sănătate în conformitate cu prezenta directivă. |
(10) Un stat membru altul decât statul membru menționat în alineatul (9) poate solicita o decizie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3) în vederea extinderii comercializării cărnii menționate la alineatul (9) pe teritoriul său sau într-o parte a teritoriului său în condiții care urmează să fie stabilite în conformitate cu aceeași procedură.
(11) Regulile care guvernează expedierea din zona de vaccinare a cărnii proaspete de animale din specia porcină vaccinate, produsă după perioada prevăzută la alineatul (9) și până la restabilirea statutului de zonă necontaminată de boală/infecție în conformitate cu articolul 61 se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3).
(12) Autoritatea competentă certifică respectarea condițiilor prevăzute la alineatele (6) și (8) și în conformitate cu dispozițiile din alineatul (10), după caz, în ceea ce privește carnea proaspătă destinată comerțului intracomunitar. Autoritatea competentă supraveghează controlul de conformitate efectuat de autoritățile veterinare locale și, în cazul comerțului intracomunitar, comunică celorlalte state membre și Comisiei o listă a unităților aprobate în vederea certificării.
(13) Prin derogare de la dispozițiile din alineatul (8) se poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3), aplicarea unei mărci speciale de sănătate publică, care nu poate fi confundată cu marca de sănătate publică menționată la alineatul (8) litera (c) și la alineatul (9) litera (c) pe carnea proaspătă provenită de la rumegătoare care nu au fost supuse tratamentului prevăzut în anexa VIII partea A, precum și pe carnea tocată și pe preparatele din carne produse din carnea proaspătă menționată anterior, destinate introducerii pe piață într-o anumită regiune a statului membru de origine.
(14) Laptele și produsele lactate provenite de la animale vaccinate pot fi introduse pe piață în interiorul sau în afara zonei de vaccinare în măsura în care laptele și produsele lactate în cauză, în funcție de faptul că sunt sau nu destinate consumului uman, au fost supuse cel puțin unuia dintre tratamentele prevăzute de anexa IX părțile A și B. Acest tratament se realizează în unitățile din zona de vaccinare sau în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 54 alineatele (4)-(7).
(15) Prelevarea și transportul eșantioanelor de lapte crud de animale din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din exploatații situate în zona de supraveghere spre un laborator altul decât un laborator de diagnostic veterinar autorizat pentru diagnosticarea febrei aftoase, precum și prelucrarea laptelui în acest tip de laborator fac obiectul unei autorizații oficiale și se supun unor măsuri destinate evitării oricărei eventuale propagări a virusului febrei aftoase.
(16) Introducerea pe piață a produselor de origine animală altele decât cele prevăzute la alineatele (6)-(11) și (13)-(15) se supune condițiilor prevăzute la articolele 30, 31, 32 și 42.
SECȚIUNEA 9
RESTABILIREA STATUTULUI DE NECONTAMINARE CU BOALA ȘI INFECȚIA FEBREI AFTOASE
Articolul 59
Restabilirea statutului de necontaminare cu boala și infecția febrei aftoase
Statutul de necontaminare cu boala și infecția febrei aftoase al unui stat membru sau al unei regiuni se restabilește în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3), având în vedere condițiile enunțate în articolele 60 și 61.
Articolul 60
Restabilirea statutului ca urmare a eradicării febrei aftoase fără vaccinare de urgență
(1) Un stat membru sau o zonă a unui stat membru al cărui teritoriu a fost regionalizat în conformitate cu articolul 45 își recapătă statutul anterior de necontaminat(ă) de boală/infecție în privința febrei aftoase după punerea în aplicare a măsurilor de combatere și de eradicare, fără vaccinare, a unuia sau a mai multor focare, în următoarele condiții:
(a) |
au fost puse în aplicare toate măsurile prevăzute la articolele 36 și 44; |
(b) |
este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile următoare:
|
(2) Deciziile privind restabilirea statutului de necontaminare cu boala și infecția febrei aftoase se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3).
Articolul 61
Restabilirea statutului ca urmare a eradicării febrei aftoase prin vaccinare
(1) Un stat membru sau o zonă a unui stat membru al cărui teritoriu a fost regionalizat în conformitate cu articolul 45 își recapătă statutul anterior de necontaminare cu boala și infecția febrei aftoase după punerea în aplicare a măsurilor de combatere și de eradicare a unuia sau a mai multor focare prin vaccinare, în următoarele condiții:
(a) |
au fost puse în aplicare toate măsurile prevăzute la articolele 36, 44, 54, 55, 56 și 57; |
(b) |
este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:
|
(2) Deciziile privind restabilirea statutului de necontaminare cu boala și infecția febrei aftoase se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3).
Articolul 62
Modificarea condițiilor privind restabilirea statutului necontaminare cu boala și infecția febrei aftoase
(1) Prin derogare de la articolul 60, se poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3), eliminarea restricțiilor aplicate în conformitate cu prezenta directivă după îndeplinirea cerințelor din articolele 36 și 44 și după realizarea unei investigații clinice și serologice prin care s-a confirmat absența infecției cu virusului febrei aftoase.
(2) Prin derogare de la articolul 61, se poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3), anularea restricțiilor aplicate în conformitate cu prezenta directivă după ce investigația clinică și serologică prevăzută la articolul 56 și măsurile stabilite la articolul 57 au fost realizate și au confirmat absența infecției cu virusul febrei aftoase.
(3) Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2) se poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3), interzicerea totală a circulației a animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă între teritoriul sau regiunea statului membru în care a apărut focarul de febră aftoasă și un alt stat membru până la restabilirea statutului de necontaminare cu boala și infecția febrei aftoase, în conformitate cu cerințele codului de sănătate animală al OIE, cu condiția ca animalele în cauză:
(a) |
să nu fi fost vaccinate și să fie trimise direct la un abator pentru sacrificarea imediată sau |
(b) |
să fi fost izolate cel puțin treizeci de zile înainte de încărcare și să fi fost supuse unui test serologic de detectare a anticorpilor împotriva proteinelor nestructurale ale virusului febrei aftoase, realizat cu rezultat negativ pe eșantioane prelevate pe parcursul celor zece zile anterioare încărcării. |
(4) Fără a aduce atingere alineatului (2) și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3) se poate decide, până la restabilirea statutului de necontaminare cu boala și infecția febrei aftoase, în conformitate cu dispozițiile din codul de sănătate animală al OIE, raza de supraveghere din jurul zonei de vaccinare prevăzută la articolul 52 alineatul (2) se reduce după ce s-a încheiat aplicarea cu rezultate satisfăcătoare a măsurilor prevăzute la articolul 57.
Articolul 63
Certificarea animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă și a produselor derivate de la aceste animale în vederea comerțului intracomunitar
Statele membre se asigură că certificarea suplimentară în vederea comerțului intracomunitar cu animale din speciile predispuse la febra aftoasă sau cu produse derivate de la aceste animale, impusă prin prezenta directivă, se realizează până când statul membru sau regiunea statului membru și-a recuperat statutul de necontaminare cu boala și infecția febrei aftoase în conformitate cu articolele 60 și 61.
Articolul 64
Circulația animalelor vaccinate din speciile predispuse la febra aftoasă după restabilirea statutului de necontaminare cu boala și infecția febrei aftoase
(1) Expedierea de animale din speciile predispuse la febra aftoasă vaccinate împotriva febrei aftoase dintr-un stat membru în altul este interzisă.
(2) Prin derogare de la interdicția prevăzută la alineatul (1), se poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2), adoptarea de măsuri specifice privind animalele vaccinate din speciile predispuse la febra aftoasă deținute în grădinile zoologice în cadrul unui program de conservare a faunei sălbatice sau deținute, ca resurse genetice de animale de crescătorie, în locațiile înscrise de autoritățile competente pe lista centrelor de creștere a animalelor indispensabile pentru supraviețuirea rasei, sub rezerva dispozițiilor relevante din codul de sănătate animală al OIE.
CAPITOLUL III
MĂSURI PREVENTIVE
SECȚIUNEA 10
LABORATOARE ȘI UNITĂȚI CARE MANIPULEAZĂ VIRUSUL FEBREI AFTOASE
Articolul 65
Laboratoare și unități care manipulează virusul febrei aftoase
Statele membre se asigură că:
(a) |
laboratoarele și unitățile în care virusul febrei aftoase viu, genomul acestuia, antigenii săi sau vaccinurile produse pe baza acestor antigeni sunt manipulate în scopuri de cercetare, de diagnostic sau de fabricare sunt controlate riguros de autoritățile competente; |
(b) |
manipularea virusului viu al febrei aftoase în scopuri de cercetare și de diagnostic nu se efectuează decât în laboratoarele autorizate prevăzute de anexa XI partea A; |
(c) |
manipularea virusului viu al febrei aftoase pentru fabricarea de antigeni inactivați în vederea producerii de vaccinuri sau pentru fabricarea de vaccinuri și cercetare în acest domeniu nu se practică decât în unitățile și în laboratoarele autorizate prevăzute de anexa XI partea B; |
(d) |
laboratoarele și unitățile menționate la literele (b) și (c) îndeplinesc cel puțin normele de biosecuritate stabilite în anexa XII. |
Articolul 66
Controlul laboratoarelor și al unităților care manipulează virusul viu al febrei aftoase
Experții veterinari ai Comisiei, în colaborare cu autoritățile competente ale statelor membre, efectuează controale prin sondaj pentru a se asigura că sistemele de securitate aplicate în unitățile și în laboratoarele prevăzute de anexa XI părțile A și B sunt conforme cu normele de biosecuritate prevăzute de anexa XII.
Articolul 67
Modificarea listei de laboratoare și de unități autorizate care manipulează virusul viu al febrei aftoase
(1) Lista unităților și a laboratoarelor prevăzute de anexa XI părțile A și B poate fi reexaminată având în vedere controalele prin sondaj prevăzute la articolul 66 și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3).
(2) Lista unităților și a laboratoarelor prevăzute de anexa XI părțile A și B face obiectul unor actualizări regulate pe baza informațiilor comunicate de statele membre în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2).
Articolul 68
Laboratoare naționale
(1) Statele membre se asigură că:
(a) |
testele de laborator privind febra aftoasă se realizează în laboratoare autorizate în acest scop de autoritățile competente; |
(b) |
testele de laborator destinate confirmării prezenței virusului febrei aftoase sau a altor virusuri care provoacă boli veziculoase se efectuează în conformitate cu dispozițiile din articolul 71 de către unul dintre laboratoarele prevăzute de anexa XI partea A; |
(c) |
unul dintre laboratoarele enumerate în anexa XI partea A este desemnat ca laborator național de referință al statului membru pe al cărui teritoriu este situat; sarcina acestuia este de a coordona normele și metodele de diagnostic din statul membru respectiv; |
(d) |
laboratorul național de referință își asumă cel puțin funcțiile și atribuțiile definite în anexa XV; |
(e) |
laboratorul național de referință prevăzut la litera (c) menține contactul cu laboratorul comunitar de referință prevăzut la articolul 69 și se asigură în special că îi parvin eșantioane adecvate. |
(2) Laboratorul național de referință al unui stat membru, prevăzut la alineatul (1) litera (c), poate juca acest rol pentru unul sau mai multe alte state membre. Statele membre pe al căror teritoriu nu există un laborator național de referință pot recurge la serviciile laboratorului din unul sau mai multe alte state membre.
Această cooperare este formalizată printr-un acord mutual încheiat între autoritățile competente ale statelor membre în cauză, care este notificat Comisiei. Cooperarea trebuie menționată în coloana prevăzută în acest scop în tabelul din anexa XI partea A.
(3) Statele membre se asigură că principalul obiectiv al examenelor de laborator prevăzute de prezenta directivă este de a confirma sau de a infirma prezența febrei aftoase și de a exclude prezența altor boli veziculoase.
După confirmarea unui focar de febră aftoasă și identificarea serotipului, caracteristicile antigenice ale virusului sunt stabilite pe baza sușelor vaccinale de referință, după caz, cu ajutorul laboratorului comunitar de referință.
Eșantioanele prelevate de la șeptelul domestic care prezintă semne de boală veziculoasă negative în ceea ce privește virusul febrei aftoase și, după caz, virusul bolii veziculoase a porcului, trebuie trimise pentru completarea investigației laboratorului comunitar de referință.
(4) Statele membre se asigură că laboratorul național de referință de pe teritoriul lor dispune de echipamentul necesar și de un număr adecvat de agenți capabili să efectueze examenele de laborator necesare în conformitate cu prezenta directivă.
Articolul 69
Laborator comunitar de referință
(1) Laboratorul comunitar de referință este desemnat pe baza acordului cu laboratorul în cauză, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2), pe o perioadă care urmează să fie stabilită în conformitate cu procedura menționată.
(2) La desemnarea unui laborator comunitar de referință trebuie avută în vedere cu prioritate competența tehnică și științifică a laboratorului precum și cunoștințele tehnice și excelența personalului tehnic și științific al acestuia.
(3) Până la sfârșitul perioadei de funcționare sau mai devreme, Comisia reexaminează desemnarea laboratorului comunitar de referință din punct de vedere al conformității acestuia cu funcțiile și atribuțiile prevăzute pentru laboratorul comunitar de referință în anexa XVI.
Articolul 70
Standarde de securitate, orientări în domeniul supravegherii și codul de conduită aplicabile laboratoarelor și unităților autorizate care manipulează virusul viu al febrei aftoase
(1) Se poate adopta un manual operațional care prezintă normele minime pentru laboratoarele care lucrează cu virusul febrei aftoase in vitro și in vivo, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2).
(2) Se pot adopta orientări în domeniul supravegherii necesare pentru restabilirea statutului de necontaminare cu boala și infecția febrei aftoase, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2).
(3) Se poate adopta un cod uniform de bună conduită privind sistemele de securitate puse în aplicare în unitățile și în laboratoarele din anexa XI părțile A și B, în conformitate cu aceeași procedură.
SECȚIUNEA 11
DIAGNOSTICUL FEBREI AFTOASE
Articolul 71
Standarde și teste de diagnosticare a febrei aftoase și pentru diagnosticarea diferențiată a altor boli veziculoase
(1) Statele membre se asigură că laboratoarele naționale utilizează testele și aplică standardele de diagnostic specificate în anexa XIII.
(2) O decizie privind modalitățile adecvate de achiziție, de depozitare și de livrare către laboratoarele naționale, în caz de urgență, a unor cantități suficiente de reactivi sau de teste de diagnostic specifice, în special în ceea ce privește măsurile prevăzute la articolul 56 alineatul (3), se poate adopta în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2).
(3) Se poate adopta de asemenea, în conformitate cu procedura menționată anterior, un manual operațional pentru diagnosticarea febrei aftoase și pentru diagnosticarea diferențiată a bolilor veziculoase, altele decât boala veziculoasă a porcului.
SECȚIUNEA 12
PLANURI DE INTERVENȚIE ȘI EXERCIȚII DE ALERTĂ ÎN TIMP REAL
Articolul 72
Planuri de intervenție
(1) Statele membre elaborează un plan de intervenție precizând măsurile naționale necesare pentru menținerea unui nivel ridicat de conștientizare și de pregătire în privința bolii, precum și a protecției mediului, care să fie pus în aplicare în cazul apariției unui focar de febră aftoasă.
(2) Planul de intervenție trebuie să permită mobilizarea de instalații, echipament, personal și de orice materiale necesare pentru eradicarea rapidă și eficientă a focarului de febră aftoasă, să asigure coordonarea cu statele membre vecine și să încurajeze cooperarea cu țările terțe vecine.
(3) Planul de intervenție trebuie să cuprindă, de asemenea, măsuri care să fie puse în aplicare în cazul unor situații de criză profundă, de tipul celei menționate la anexa XVII punctul 12, și trebuie să furnizeze informații privind:
(a) |
cantitățile de vaccin necesare în cazul vaccinării de urgență; |
(b) |
regiunile care cuprind zone cu o densitate mare a șeptelului, având în vedere criteriile stabilite în anexa X. |
(4) În conformitate cu planul de intervenție, trebuie adoptate dispozițiile necesare pentru a preveni, în cazul apariției unui focar de febră aftoasă, toate efectele negative asupra mediului care ar putea fi evitate, asigurându-se punerea în aplicare a unor măsuri optime de combatere a bolii și reducându-se la minim prejudiciul legat de apariția unui focar, în special dacă se dovedește necesară îngroparea sau incinerarea carcaselor de animale moarte sau sacrificate la fața locului.
(5) Criteriile și cerințele aplicabile pentru elaborarea de planuri de intervenție sunt cele enunțate în anexa XVII. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2), aceste criterii și cerințe pot fi modificate având în vedere natura specifică a febrei aftoase și progresele realizate în domeniul instituirii de măsuri de combatere a bolii și de protecție a mediului.
(6) Comisia examinează planurile de intervenție pentru a stabili dacă acestea permit atingerea obiectivului menționat la alineatul (1) și îi propune statului membru în cauză orice modificare necesară, în special pentru a garanta compatibilitatea acestora cu cele ale altor state membre.
(7) Planurile se aprobă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2).
(8) Statele membre se asigură că se notifică de îndată Comisiei modificările semnificative aduse planurilor de intervenție adoptate.
(9) Planurile modificate pot fi adoptate ulterior în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2), pentru a se ține seama de evoluția situației.
(10) În orice caz, statele membre își reexaminează planurile din cinci în cinci ani, în special pe baza exercițiilor de alertă în timp real prevăzute la articolul 73, și le supun spre aprobare Comisiei, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2).
Articolul 73
Exerciții de alertă în timp real
(1) Statele membre se asigură că exercițiile de alertă în timp real se efectuează în conformitate cu planul lor de intervenție și cu anexa XVII.
(2) Statele membre se asigură că, dacă este posibil și realizabil, aceste exerciții se desfășoară în strânsă cooperare cu autoritățile competente ale statelor membre vecine și ale țărilor terțe.
(3) Statele membre informează Comisia cu privire la principalele rezultate ale exercițiilor în timp real. Aceste informații îi sunt prezentate Comisiei din perspectiva informațiilor prevăzute la articolul 8 din Directiva 64/432/CEE a Consiliului.
SECȚIUNEA 13
CENTRE DE COMBATERE A BOLII ȘI GRUPURI DE EXPERȚI
Articolul 74
Centre naționale/centrale de combatere a bolii – Funcții și atribuții
(1) Statele membre se asigură că, în cazul apariției unor focare de febră aftoasă, poate fi instituit imediat un centru național/central de combatere a bolii, pe deplin operațional.
(2) Centrul național/central de combatere a bolii are ca principală funcție conducerea și supravegherea activităților centrelor locale de combatere a bolii prevăzute la articolul 76. Anumite funcții alocate inițial centrului național/central de combatere a bolii pot fi delegate centrului local de combatere a bolii care activează la nivelul administrativ prevăzut la articolul 2 alineatul (2) litera (p) din Directiva 64/432/CEE sau la un nivel mai înalt, în măsura în care nu sunt prejudiciate atribuțiile centrului național/central de combatere a bolii.
(3) Centrul național/central de combatere a bolii are cel puțin următoarele atribuții:
(a) |
definirea măsurilor de combatere necesare; |
(b) |
garantarea punerii în aplicare rapide și eficiente de către centrele locale a măsurilor menționate anterior; |
(c) |
alocarea de personal și de resurse de altă natură centrelor locale de combatere a bolii; |
(d) |
informarea Comisiei, a autorităților competente ale celorlalte state membre și a altor autorități naționale, inclusiv autoritățile și organismele care au competențe în domeniul mediului, precum și organismele veterinare, agricole și comerciale; |
(e) |
organizarea unei campanii de vaccinare de urgență și delimitarea zonelor de vaccinare; |
(f) |
menținerea contactului cu laboratoarele de diagnosticare; |
(g) |
menținerea unei legături strânse cu autoritățile competente din domeniul mediului pentru coordonarea acțiunilor privind siguranța în domeniul sănătății publice și a mediului; |
(h) |
menținerea contactului cu mass media; |
(i) |
menținerea contactului cu organele care au rol executoriu pentru a asigura aplicarea corectă a măsurilor juridice specifice. |
Articolul 75
Centre naționale/centrale de combatere a bolii – Cerințe tehnice
(1) Statele membre se asigură că centrele naționale/centrale de combatere a bolii dispun de tot personalul, de toate instalațiile și de tot echipamentul necesar pentru finalizarea unei campanii de eradicare cu succes.
(2) Mijloacele prevăzute la alineatul (1) trebuie să cuprindă cel puțin:
(a) |
un sistem de identificare a turmelor și de localizare a animalelor, de preferință informatizat; |
(b) |
toate mijloacele de comunicare adecvate, inclusiv telefon și copiator, și, dacă este posibil, instalații care să permită comunicarea cu mediile de informare; |
(c) |
un sistem de comunicații, preferabil informatizat, care să permită schimbul de informații cu centrele locale de urgență, cu laboratoarele și cu alte organizații în cauză; |
(d) |
hărți și alte surse de informații susceptibile de a fi utilizate pentru punerea în aplicare a măsurilor de combatere; |
(e) |
un jurnal cotidian comun, actualizat, în care se consemnează în ordine cronologică toate evenimentele asociate cu focarul de febră aftoasă și care permite conectarea și coordonarea diferitelor activități; |
(f) |
liste cu organizațiile și laboratoarele naționale și internaționale vizate de apariția unui focar de febră aftoasă care trebuie alertate într-o astfel de situație; |
(g) |
liste cu personalul și cu alte persoane care pot fi detașate imediat în centrele locale de urgență sau în grupurile de experți prevăzute la articolul 78 în cazul apariției unui focar de febră aftoasă; |
(h) |
liste cu autoritățile și instanțele acre au competențe în domeniul protecției mediului care trebuie contactate în cazul apariției unui focar de febră aftoasă; |
(i) |
hărți care să indice locațiile de prelucrare adecvate; |
(j) |
liste ale unităților autorizate să trateze sau să prelucreze carcasele și deșeurile de animale care ar putea fi mobilizate în cazul apariției unui focar de febră aftoasă, precizând în special capacitatea acestora, adresa și alte informații utile; |
(k) |
liste cu măsurile din domeniul supravegherii și al combaterii contaminării mediului ambiant, în special a apelor de suprafață și a apelor subterane, prin scurgerea unor produse dezinfectante și a unor țesuturi și fluide corporale provenind din descompunerea carcaselor. |
Articolul 76
Centre locale de combatere a bolii – înființare, funcții și atribuții
(1) Statele membre se asigură că în cazul apariției unor focare de febră aftoasă pot fi înființate imediat centre locale de combatere a bolii pe deplin operaționale.
(2) Statele membre se asigură că în cadrul planurilor lor naționale de intervenție sunt prevăzute posibile amplasamente pentru instituirea de centre locale de combatere a bolii, precum și organizarea acestora, personalul necesar, cazarea, instalațiile și echipamentul, sistemele de gestionare, liniile de comunicații și căile de transmitere a informațiilor.
(3) Statele membre se asigură că centrele locale de urgență acționează în strânsă coordonare și cooperare cu centrele naționale/centrale de combatere a bolii, în special în ceea ce privește măsurile prevăzute la articolul 74 alineatul (3) litera (b).
(4) Statele membre se asigură că centrele locale de combatere a bolii dispun de organizarea necesară pentru a garanta punerea rapidă în aplicare a măsurilor prevăzute de prezenta directivă în cazul apariției unui focar de febră aftoasă.
Articolul 77
Centre locale de combatere a bolii – Cerințe tehnice
(1) Statele membre se asigură că centrele locale de combatere a bolii sunt dotate cu personalul, cu instalațiile și cu echipamentul necesar, precum și cu un sistem de gestionare clar și eficient care să garanteze punerea în aplicare rapidă a măsurilor legate de investigația epidemiologică, protecția mediului, prelucrarea carcaselor provenind de la turmele infectate, supravegherea oficială a zonelor, depistarea, sacrificarea dispusă din motive de bunăstare și sacrificarea de urgență, curățarea și dezinfectarea și alte măsuri de asanare, vaccinarea de urgență și orice altă decizie strategică.
(2) Centrele locale de combatere a bolii dispun cel puțin:
(a) |
de o linie telefonică rezervată comunicării cu centrul național de combatere a bolii și de linii telefonice care să faciliteze accesul agricultorilor și al altor locuitori din zonele rurale la informații precise și actualizate asupra măsurilor adoptate; |
(b) |
de personal de teren echipat cu instrumentele necesare pentru a comunica și a gestiona eficient toate datele indispensabile; |
(c) |
de un sistem de evidență, de preferință informatizat, conectat la centrul național de combatere a bolii, la toate bazele de date necesare, la laboratoare și la alte organizații; |
(d) |
de un jurnal cotidian comun, actualizat, în care se consemnează în ordine cronologică toate evenimentele asociate cu focarul de febră aftoasă și care permite conectarea și coordonarea diferitelor activități; |
(e) |
de liste actualizate cu persoane, inclusiv medici veterinari din sectorul privat, și cu organizații locale din fiecare regiune care trebuie contactate și care pot fi solicitate să intervină în cazul apariției unui focar; |
(f) |
de liste actualizate cu exploatațiile cărora li se pot aplica dispozițiile din articolele 15 și 18 în cazul apariției unui focar de febră aftoasă; |
(g) |
de inventare actualizate ale potențialelor locații de incinerare sau de îngropare a animalelor sacrificate în conformitate cu prezenta directivă și a căror prelucrare trebuie să se efectueze în conformitate cu dispozițiile comunitare și naționale din domeniul protecției mediului; |
(h) |
de liste actualizate cu autoritățile din domeniul mediului competente pentru fiecare regiune și cu alte organisme care funcționează în acest domeniu și care trebuie contactate și pot fi solicitate să intervină în cazul apariției unui focar; |
(i) |
de hărți care să indice locațiile adecvate pentru eliminarea carcaselor prin îngropare, fără riscuri pentru mediu și în special pentru apele de suprafață și pentru apele subterane; |
(j) |
de o listă a unităților autorizate pentru tratarea și eliminarea carcaselor și a deșeurilor de animale; |
(k) |
de o listă cu măsurile din domeniul supravegherii și al combaterii contaminării mediului ambiant, în special a apelor de suprafață și a apelor subterane, prin scurgerea unor produse dezinfectante și a unor țesuturi și fluide corporale provenind din descompunerea carcaselor. |
Articolul 78
Grup de experți
(1) Statele membre creează un grup de experți cu caracter permanent, cu structură echilibrată, format din epidemiologi, specialiști în probleme veterinare și virusologi, pentru a garanta menținerea cunoștințelor științifice necesare pentru a ajuta autoritatea competentă să asigure o bună pregătire în eventualitatea apariției bolii.
Prin derogare de la primul alineat, statele membre care au un număr limitat de animale din speciile predispuse la febra aftoasă pot încheia un acord valabil și în formă cuvenită cu alte state membre în domeniul asistenței reciproce în privința grupului de experți. Normele de aplicare a acestui acord sunt expuse în planurile de intervenție prevăzute la articolul 72.
(2) În caz de suspiciune de febră aftoasă, grupul de experți îndeplinește cel puțin următoarele atribuții:
(a) |
evaluarea tabloului clinic și a situației epidemiologice; |
(b) |
consiliere privind eșantionarea și analizele necesare pentru diagnosticarea bolii, precum și privind acțiunile și măsurile suplimentare care trebuie puse în aplicare. |
(3) În caz de apariție a unui focar de febră aftoasă, grupul de experți îndeplinește cel puțin următoarele atribuții:
(a) |
întocmirea tabloului clinic și efectuarea unei investigații epidemiologice, cel puțin pentru cazul de referință și dacă este necesar la fața locului, în vederea colectării datelor necesare pentru a determina:
|
(b) |
raportarea către medicul veterinar șef și către centrul național/central de combatere a bolii; |
(c) |
consiliere privind depistarea, eșantionarea, procedurile de test, mijloacele de combatere, celelalte măsuri și strategia care trebuie aplicată, inclusiv sfaturi privind măsurile de biosecuritate în exploatațiile sau în locațiile prevăzute la articolul 16 și privind vaccinarea de urgență; |
(d) |
urmărirea și orientarea investigației epidemiologice; |
(e) |
măsuri destinate completării datelor epidemiologice cu date geografice, meteorologice și cu orice alte informații necesare; |
(f) |
analiza datelor epidemiologice și realizarea de evaluări ale riscurilor la intervale regulate; |
(g) |
asistență pentru a asigura prelucrarea carcaselor și a deșeurilor de animale cu efecte nocive minime pentru mediu. |
SECȚIUNEA 14
BANCA DE ANTIGENI ȘI VACCINURI
Articolul 79
Bănci naționale de antigeni și vaccinuri
(1) În cadrul planului de intervenție, statele membre pot constitui sau pot menține bănci naționale de antigeni și vaccinuri în vederea depozitării cantităților de rezervă destinate vaccinărilor de urgență, având în vedere dispozițiile din Directiva 2001/82/CE.
(2) Statele membre pot înființa unități specializate în ambalarea și depozitarea vaccinurilor în vederea vaccinării de urgență.
(3) Statele membre se asigură că antigenii și vaccinurile formulate în băncile naționale respectă normele minime stabilite în domeniul securității, al sterilității și al conținutului de proteine nestructurale pentru băncile comunitare de antigeni și vaccinuri.
(4) Statele membre care au o bancă națională de antigeni și vaccinuri informează Comisia cu privire la stocurile disponibile. Aceste informații îi sunt comunicate Comisiei la fiecare douăsprezece luni luând în considerare informațiile prevăzute la articolul 8 din Directiva 64/432/CEE. Informațiile privind cantitățile și subtipurile de antigeni sau de vaccinuri autorizate depozitate în băncile naționale de antigeni și vaccinuri comunitare au un caracter confidențial care interzice în special publicarea acestora.
Articolul 80
Banca comunitară de vaccinuri și antigeni
(1) Se constituie o bancă comunitară de antigeni și vaccinuri în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2).
(2) Comisia se asigură că rezervele comunitare de antigeni concentrați inactivați destinați fabricării vaccinurilor împotriva febrei aftoase sunt depozitate în locațiile băncii. În acest sens, decizia privind numărul de doze și varietatea de sușe și de subtipuri de antigeni ai virusului febrei aftoase și, dacă este necesar, de vaccinuri autorizate în conformitate cu Directiva 2001/82/CE depozitate în băncile comunitare de antigeni se ia în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2), având în vedere cerințele identificate în contextul planurilor de intervenție prevăzute la articolul 72 și situația epidemiologică, după consultarea laboratorului comunitar de referință, după caz.
(3) Informațiile privind cantitățile și subtipurile de antigeni sau de vaccinuri autorizate depozitate în banca comunitară au un caracter confidențial care interzice în special publicarea acestora.
(4) Condițiile de constituire și de gestionare a rezervelor comunitare de antigeni și vaccinuri autorizate în locațiile a cel puțin două unități de fabricare, de preferință, sunt specificate în contractele încheiate între Comisie și unitățile în cauză. Aceste contracte conțin cel puțin următoarele elemente:
(a) |
condiții de furnizare a cantităților și a subtipurilor de antigeni concentrați inactivați; |
(b) |
condiții privind depozitarea în deplină securitate a antigenilor și a vaccinurilor autorizate; |
(c) |
garanții și condiții privind formularea, fabricarea, îmbutelierea, etichetarea și distribuirea rapidă a vaccinurilor. |
(5) Condițiile și garanțiile prevăzute la alineatul (4) literele (a)-(c) se pot modifica în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3).
Articolul 81
Furnizarea și depozitarea antigenilor concentrați inactivați
Comisia se asigură că fabricantul cu care există un contract pentru antigenul concentrat inactivat furnizat băncii comunitare de antigeni și vaccinuri este în măsură să garanteze, în ceea ce privește furnizarea și stocarea antigenilor concentrați inactivați ai virusului febrei aftoase, condiții cel puțin echivalente cu cele prevăzute de anexa XIV punctul 1.
Articolul 82
Formularea, fabricarea, îmbutelierea, etichetarea și distribuirea vaccinurilor
(1) Comisia se asigură că fabricantul cu care există un contract pentru antigenul concentrat inactivat furnizat băncii comunitare de antigeni și vaccinuri prevăzut la articolul 81 este în măsură să garanteze, în ceea ce privește formularea, finisarea, îmbutelierea, etichetarea și distribuirea vaccinurilor reconstituite pe bază de antigeni, condiții cel puțin echivalente cu cele prevăzute de anexa XIV punctul 2.
(2) În caz de urgență și luând în considerare în mod corespunzător situația epidemiologică, Comisia este autorizată să organizeze fabricarea, îmbutelierea, etichetarea, depozitarea temporară și distribuirea cantităților necesare de vaccin reconstituit pe baza unui antigen adecvat.
Articolul 83
Accesul la banca comunitară de vaccinuri și antigeni
(1) Statele membre au acces la banca comunitară de antigeni și vaccinuri pe baza unei cereri adresate Comisiei.
În limitele rezervelor comunitare de antigeni și vaccinuri, Comisia organizează fără întârziere, în special în conformitate cu articolul 51, formularea, fabricarea, îmbutelierea, etichetarea și distribuirea cantităților și a subtipurilor de vaccin necesare.
(2) Statele membre care gestionează o bancă națională de antigeni și vaccinuri sau statele membre asociate la o bancă internațională de antigeni și vaccinuri au același drepturi și obligații față de banca comunitară ca și orice alt stat membru care nu dispune de rezerve naționale.
(3) Dacă este în interesul Comunității, aceasta poate furniza sau poate împrumuta unor țări terțe antigeni provenind din rezervele comunitare sau vaccinuri reconstituite pe baza acestor antigeni.
Fără a aduce atingere acordurilor încheiate între Comunitate și țările terțe, accesul acestora din urmă la banca comunitară de antigeni și vaccinuri este autorizat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2), sub rezerva dispozițiilor privind cooperarea tehnică și financiară care trebuie adoptate de Comisie și de țara terță în cadrul acestei proceduri.
(4) După utilizarea antigenului sau a vaccinului provenind din rezervele comunitare, Comisia se asigură că antigenul sau vaccinul utilizat este înlocuit cât mai repede posibil și în funcție de situația epidemiologică.
Articolul 84
Controlul vaccinurilor antiaftoase
(1) Comisia răspunde de organizarea de teste independente în vederea controlării activității și inocuității vaccinurilor reconstituite pe bază de antigeni stocați în banca comunitară de antigeni și vaccinuri, precum și ale vaccinurilor reconstituite pe baza altor antigeni și destinate utilizării în cadrul ajutorului comunitar pentru punerea în aplicare a măsurilor de combatere a febrei aftoase în țările terțe, în conformitate cu articolele 82 alineatul (2) și 83 alineatul (3).
(2) Pentru testele prevăzute de alineatul (1), Comisia poate recurge la serviciile unui institut comunitar de coordonare independent.
Dacă este necesară desemnarea institutului comunitar de coordonare, procedurile legate de funcțiile și de responsabilitățile acestuia precum și de contribuțiile financiare comunitare se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2).
(3) Fără a aduce atingere normelor stabilite în legislația comunitară în ceea ce privește activitatea, inocuitatea și procedurile de fabricare, vaccinurile reconstituite pe bază de antigeni depozitați în banca comunitară de antigeni și vaccinuri îndeplinesc cel puțin normele minime prevăzute, în ceea ce privește activitatea, inocuitatea și procedurile de fabricare, în farmacopeea europeană și în dispozițiile relevante din manualul OIE.
SECȚIUNEA 15
FEBRA AFTOASĂ LA ALTE SPECII
Articolul 85
Măsuri suplimentare de prevenire și combatere a febrei aftoase
(1) Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 și dispozițiilor de executare, statele membre se asigură că interdicția privind utilizarea lăturilor în alimentația animalelor în conformitate cu legislația comunitară și cu legislațiile naționale este aplicabilă tuturor animalelor, indiferent de destinația acestora sau de locul în care trăiesc. Normele de aplicare a măsurilor de combatere a bolii pe care trebuie să le respecte statele membre pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2).
(2) Normele de combatere a febrei aftoase la animalele din speciile prevăzute la articolul 2 litera (a) a doua teză pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2).
(3) De îndată ce autoritatea competentă a unui stat membru este informată că sunt suspectate animale sălbatice de a fi infectate cu virusul febrei aftoase, aceasta ia toate măsurile adecvate pentru a confirma sau pentru a infirma prezența bolii, prin efectuarea unui examen al tuturor animalelor sălbatice din speciile predispuse la febra aftoasă sacrificate de vânători sau găsite moarte, incluzând și teste de laborator. Autoritatea competentă informează proprietarii animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă și vânătorii cu privire la existența unei suspiciuni de infecție.
(4) De îndată ce autoritatea competentă a unui stat membru deține confirmarea existenței unui caz primar de febră aftoasă la animale sălbatice, aceasta aplică imediat măsurile destinate să limiteze propagarea bolii prevăzute de anexa XVIII partea A și stabilește un plan de eradicare a febrei aftoase în conformitate cu anexa XVIII partea B. Autoritatea competentă informează proprietarii animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă și vânătorii cu privire la existența cazului confirmat.
CAPITOLUL IV
MĂSURI DE APLICARE
Articolul 86
Sancțiuni
Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile încălcării dispozițiilor naționale adoptate în conformitate cu prezenta directivă și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute în acest mod trebuie să fie eficiente, proporționale și să aibă efect de descurajare. Statele membre comunică aceste dispoziții Comisiei până la data prevăzută la articolul 93 alineatul (1) și cât mai repede posibil toate modificările ulterioare în acest sens.
Articolul 87
Norme de aplicare a anumitor articole, de adoptare a altor norme detaliate de punere în practică a prezentei directive și de modificare a anexelor
(1) Pot fi adoptate norme detaliate de aplicare a articolului 75 alineatul (2) și a articolului 77 alineatul (2) în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2).
(2) Pot fi adoptate norme detaliate suplimentare pentru aplicarea prezentei directive în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2).
(3) Se pot modifica anexele la prezenta directivă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2) sau, în cazul anexei XI, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3).
Articolul 88
Procedură de adoptare a măsurilor epidemiologice ad hoc
Atunci când un stat membru constată, în cadrul punerii în aplicare a măsurilor prevăzute de prezenta directivă, că una dintre acestea nu este adaptată situației epidemiologice sau că virusul febrei aftoase se propagă deși au fost luate măsuri în conformitate cu prezenta directivă, se poate adopta o decizie ad hoc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3) pentru a autoriza statul membru în cauză să pună în aplicare alte măsuri echivalente pe parcursul unei perioade limitate, adaptată evoluției bolii.
Articolul 89
Comitologie
(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțuri alimentare și sănătate animală înființat prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
(2) În cazul în care se fac trimiteri la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.
(3) În cazul în care se fac trimiteri la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la cincisprezece zile.
(4) Comitetul își stabilește propriul regulament de procedură.
CAPITOLUL V
DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
Articolul 90
Modificarea Directivei 92/46/CEE
La primul capitol din anexa A la Directiva 92/46/CEE, punctul 4 litera (b) al doilea paragraf se elimină.
Articolul 91
Abrogări
(1) Directiva 85/511/CEE, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere și de aplicare prevăzute de anexa XIX, și Deciziile de punere în aplicare 89/531/CEE din 25 septembrie 1989 de desemnare a unui laborator de referință pentru identificarea virusului febrei aftoase și de stabilire a funcțiilor și a atribuțiilor acestui laborator (39) și 91/665/CEE din 11 decembrie 1991 de desemnare a unui institut comunitar de coordonare pentru vaccinurile împotriva febrei aftoase și de stabilire a funcțiilor și a atribuțiilor acestuia (40) se abrogă începând de la data prevăzută la articolul 93.
(2) Trimiterile la Directiva 85/511/CEE abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XX.
Articolul 92
Dispoziții tranzitorii
(1) Se pot adopta dispoziții tranzitorii în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2) în decurs de cinci ani începând de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(2) În termen de șase luni de la data prevăzută la articolul 94, statele membre prezintă Comisiei planurile lor de intervenție modificate în funcție de dispozițiile articolului 72.
Comisia examinează planurile menționate în ceea ce privește obiectivele prezentei directive și propune statelor membre modificările considerate necesare, în special pentru a garanta conformitatea planurilor cu cele ale altor state membre.
Planurile de intervenție modificate se aprobă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2).
Articolul 93
Punere în aplicare
(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 iunie 2004. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Statele membre aplică aceste dispoziții începând cu 1 iulie 2004.
Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 94
Intrare în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 95
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 29 septembrie 2003.
Pentru Consiliu
Președintele
G. ALEMANNO
(1) Propunerea din 18 decembrie 2002.
(2) Avizul prezentat la 15 mai 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(3) Avizul prezentat la 14 mai 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(4) Avizul prezentat la 2 iulie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(5) JO L 378, 31.12.1982, p. 58. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2000/556/CE a Comisiei (JO L 235, 19.9.2000, p. 27).
(6) JO L 315, 26.11.1985, p. 11. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.
(7) JO L 224, 18.8.1990, p. 13.
(8) JO L 268, 24.9.1991, p. 56. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/43/CE (JO L 162, 1.7.1996, p. 1).
(9) JO L 373, 31.12.1990, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/43/CE (JO L 162, 1.7.1996, p. 1).
(10) JO L 224, 18.8.1990, p. 29. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 315, 19.11.2002, p. 149).
(11) JO L 395, 30.12.1989, p. 13. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 92/18/CEE (JO L 62, 15.3.1993, p. 49).
(12) JO C 21 E, 24.1.2002, p. 339.
(14) JO L 167, 7.7.2000, p. 22.
(15) JO L 340, 31.12.1993, p. 21.
(16) JO L 273, 10.10.2002. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 808/2003 (JO L 117, 13.5.2003, p. 1).
(17) JO L 257, 10.10.1996, p. 26.
(18) JO L 123, 24.4.1998, p. 1.
(19) JO L 194, 22.7.1988, p. 10. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.
(20) JO L 302, 19.10.1989, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 94/113/CE a Comisiei (JO L 53, 24.2.1994, p. 23).
(21) JO L 268, 14.9.1992, p. 54. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1282/2002 al Comisiei (JO L 187, 16.7.2002, p. 13).
(22) JO L 224, 18.8.1990, p. 42. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2002/160/CE a Comisiei (JO L 53, 23.2.2002, p. 37).
(23) JO 121, 29.7.1964, p. 2012/64. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 95/23/CE (JO L 243, 11.10.1995, p. 7).
(24) JO L 26, 31.1.1977, p. 85. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/76/CE (JO L 10, 16.1.1998, p. 25).
(25) JO L 47, 21.2.1980, p. 4. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin prin Actul de aderare din 2003.
(26) JO L 268, 24.9.1991, p. 41. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/65/CE (JO L 368, 31.12.1994, p. 10).
(27) JO L 368, 31.12.1994, p. 10.
(28) JO L 18, 23.1.2003, p. 11. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.
(29) JO L 18, 23.1.2003, p. 11.
(30) JO L 268, 14.9.1992, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/71/CE (JO L 368, 31.12.1994, p. 33).
(31) JO L 62, 15.3.1993, p. 49. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2003/42/CE a Comisiei (JO L 13, 18.1.2003, p. 24).
(32) JO L 326, 22.12.2000, p. 80. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2002/807/CE (JO L 279, 17.10.2002, p. 50).
(33) JO L 368, 21.12.1991, p. 21. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/181/CE (JO L 66, 8.3.2001, p. 39).
(34) JO L 311, 28.11.2001, p. 1.
(35) JO L 213, 24.8.1993, p. 20. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/96/CE (JO L 35, 6.2.2001, p. 52).
(36) JO L 224, 18.8.1990, p. 19. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/572/CE (JO L 203, 28.7.2001, p. 16).
(37) JO L 38, 12.2.1998, p. 10.
(38) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(39) JO L 279, 28.9.1989, p. 32.
(40) JO L 368, 31.12.1991, p. 19.
ANEXA I
DEFINIȚIA FOCARULUI
Se declară existența unui focar în cazul în care o exploatație îndeplinește unul sau mai multe din următoarele criterii:
1. |
virusul febrei aftoase a fost izolat la un animal, în orice produs derivat de la animalul în cauză sau în mediul acestuia; |
2. |
sunt observate semne clinice care sugerează febra aftoasă la un animal dintr-o specie predispusă la febra aftoasă, și antigenul viral sau acidul ribonucleic (ARN) viral specific unuia sau mai multor serotipuri ale virusului febrei aftoase au fost detectate și identificate în eșantioane prelevate de la un animal sau de la animale din același grup epidemiologic; |
3. |
sunt observate semne clinice care sugerează febra aftoasă la un animal dintr-o specie predispusă la febra aftoasă, iar animalul și cohortele de astfel de animale prezintă anticorpi împotriva proteinelor structurale sau nestructurale ale virusului febrei aftoase, cu condiția ca vaccinarea anterioară, anticorpii materni reziduali sau reacțiile nespecifice să poată fi excluse ca posibile cauze ale reacției seropozitive; |
4. |
se observă și se identifică un antigen viral sau un ARN viral specific unuia sau mai multor serotipuri ale virusului febrei aftoase în eșantioanele prelevate de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă și de la animalele care prezintă anticorpi împotriva proteinelor structurale sau nestructurale ale virusului febrei aftoase, cu condiția ca anticorpii împotriva proteinelor structurale, vaccinarea anterioară, anticorpii materni reziduali sau reacțiile nespecifice să poată fi excluse ca posibile cauze ale reacției seropozitive; |
5. |
a fost stabilită o legătură epidemiologică cu apariția unui focar de febră aftoasă confirmat și se aplică cel puțin una dintre următoarele condiții:
|
ANEXA II
NOTIFICAREA BOLII ȘI ALTE INFORMAȚII EPIDEMIOLOGICE CARE TREBUIE FURNIZATE DE STATUL MEMBRU DUPĂ CONFIRMAREA FEBREI AFTOASE
1. |
În termen de douăzeci și patru de ore de la confirmarea oricărui focar primar sau caz primar în unul dintre locațiile sau mijloacele de transport prevăzute la articolul 16, statul membru în cauză trebuie să declare prin intermediul sistemului de notificare a bolilor animale instituit în conformitate cu articolul 5 din Directiva 82/894/CEE:
|
2. |
În cazul apariției unor focare primare, sau în cazul locațiilor sau al mijloacelor de transport prevăzute la articolul 16, pe lângă informațiile prevăzute la punctul 1, statul membru în cauză trebuie să comunice și următoarele informații:
|
3. |
În cazul apariției unor focare secundare, informațiile prevăzute la punctele 1 și 2 trebuie transmise în termenul prevăzut la articolul 4 în Directiva 82/894/CEE. |
4. |
Statul membru în cauză se asigură că informațiile care trebuie furnizate privind orice focar sau caz de febră aftoasă apărut într-o exploatație, într-un abator sau într-un mijloc de transport în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3) sunt urmate cât mai curând posibil de un raport scris adresat Comisiei și celorlalte state membre care să cuprindă cel puțin:
|
5. |
Dacă sistemul de notificare a bolilor animale nu este operațional, se recurge la alte mijloace de comunicare. |
ANEXA III
INVESTIGAȚIA
1. Examenul clinic
1.1. |
Toate animalele din speciile predispuse la febra aftoasă din exploatații sunt supuse unui examen clinic prin care să se identifice semnele sau simptomelor de febră aftoasă. |
1.2. |
Acest examen vizează în special animalele la care există o mare probabilitate de expunere la virusul febrei aftoase, în special cu ocazia transportului lor în afara exploatațiilor cu risc, sau al unui contact strâns cu persoane sau echipamente care au intrat în contact strâns cu exploatațiile cu risc. |
1.3. |
Examenul clinic ia în considerare transmiterea febrei aftoase, inclusiv perioada de incubație prevăzută la articolul 2 litera (h), și modul în care sunt crescute animalele din speciile predispuse la febra aftoasă. |
1.4. |
Toate registrele relevante ale exploatațiilor trebuie supuse unui examen detaliat, în special în ceea ce privește datele solicitate în scopuri de sănătate animală de legislația comunitară și, dacă sunt disponibile, datele privind morbiditatea, mortalitatea și avorturile, observațiile clinice, modificările productivității și ale alimentației, cumpărarea sau vinderea de animale, vizitele unor persoane susceptibile de a fi contaminate și alte informații importante din punctul de vedere al anamnezei. |
2. Procedurile de eșantionare
2.1. Dispoziții generale
Eșantionarea serologică se efectuează:
2.1.1.1. |
în conformitate cu recomandările echipei epidemiologice constituite în cadrul grupului de experți prevăzut la articolul 78 și |
2.1.1.2. |
pentru a se putea depista și furniza probele, având în vedere și definiția din anexa I, că nu a existat o infecție anterioară. |
2.1.2. În cazul în care eșantionarea se realizează în cadrul supravegherii după constatarea unui focar, procedurile sunt demarate cu cel puțin douăzeci și una de zile după eliminarea animalelor predispuse la febra aftoasă din exploatațiile infectate și executarea operațiunilor preliminare de curățare și dezinfectare, cu excepția dispozițiilor contrare din prezenta anexă.
2.1.3. Eșantionarea animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă se efectuează în conformitate cu dispozițiile din prezenta anexă dacă în focar se găsesc ovine, caprine sau alte animale predispuse la febra aftoasă care nu prezintă nici un semn clinic clar și în special dacă aceste animale au fost izolate de bovine și de porcine.
2.2. Prelevarea de eșantioane în exploatații
În exploatațiile în care este suspectată existența febrei aftoase fără semne clinice, examenul ovinelor și al caprinelor și, la recomandarea echipei epidemiologice, al celorlalte specii predispuse la febra aftoasă, respectă un protocol de eșantionare care permite detectarea unei propagări de 5 %, cu un grad de fiabilitate de cel puțin 95 %.
2.3. Eșantionarea în zonele de protecție
În conformitate cu articolul 36, pentru a obține abrogarea măsurilor prevăzute la articolele 21-35, toate exploatațiile situate în perimetrul zonei de protecție în care ovinele și caprinele nu au fost în contact direct și strâns cu bovinele pe parcursul unei perioade de cel puțin douăzeci și una de zile înainte de eșantionare sunt examinate conform unui protocol de eșantionare care permite detectarea unei propagări de 5 %, cu un grad de fiabilitate de cel puțin 95 %.
Cu toate acestea, autoritățile competente pot decide, dacă situația epidemiologică permite acest lucru și în special în conformitate cu măsurile prevăzute la articolul 36 alineatul (1) litera (b), că eșantioanele se prelevează cel mai devreme după paisprezece zile de la eliminarea animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă din exploatația (exploatațiile) infectată (e) și efectuarea operațiunilor de curățare și dezinfectare preliminară, cu condiția ca eșantionarea să se efectueze în conformitate cu punctul 2.3 conform parametrilor statistici pentru detectarea unei propagări de 2 % a bolii în cadrul turmelor, cu un grad de fiabilitate de cel puțin 95 %.
2.4. Eșantionarea în zonele de supraveghere
În conformitate cu articolul 44, pentru a obține abrogarea măsurilor prevăzute la articolele 37-43, exploatațiile situate în perimetrul zonei de supraveghere în care trebuie suspectată prezența febrei aftoase în absența semnelor clinice, în special cele care dețin ovine și caprine, trebuie să facă obiectul unui examen. Pentru această investigație este suficient un model de eșantionare cu mai multe etape, dacă se asigură prelevarea eșantioanelor:
2.4.1. |
din exploatațiile din toate unitățile administrative situate în perimetrul zonei în care ovinele și caprinele nu au intrat în contact direct și strâns cu bovine pe parcursul unei perioade de cel puțin treizeci de zile înainte de prelevarea eșantioanelor și |
2.4.2. |
în câte exploatații dintre cele prevăzute anterior este necesar, pentru detectarea cu un grad de fiabilitate de cel puțin 95 % a unei exploatații infectate, dacă propagarea estimată a bolii ar fi de 2 %, având o repartizare egală în întreaga zonă și |
2.4.3. |
de la câte ovine și caprine este necesar în fiecare exploatație pentru a detecta o propagare a bolii de 5 % în turmă cu un grad de fiabilitate de cel puțin 95 %, și de la toate ovinele și caprinele din exploatație dacă numărul acestora este mai mic de 15. |
2.5. Eșantionarea de control
2.5.1. |
Pentru controlarea zonelor situate în afara celor stabilite în conformitate cu dispozițiile din articolul 21 și în special pentru a demonstra absența infecției la nivelul populației de ovine și de caprine care nu se află în contact strâns și direct cu bovine sau porcine nevaccinate, se aplică un protocol de eșantionare recomandat de OIE pentru control sau un protocol de eșantionare, în conformitate cu punctul 2.4, cu diferența că, spre deosebire de punctul 2.4.2, propagarea estimată a bolii în turmă se fixează la 1 %. |
3. Numărul de eșantioane calculat în conformitate cu cerințele de la punctele 2.2, 2.3 și 2.4.3 se majorează pentru a lua în considerare sensibilitatea de diagnostic definită pentru testul utilizat.
ANEXA IV
PRINCIPII ȘI PROCEDURI DE CURĂȚARE ȘI DEZINFECTARE
1. Principii generale și proceduri
1.1. Operațiunile de curățare și de dezinfectare așa cum sunt prevăzute la articolul 11 se realizează sub control oficial și în conformitate cu instrucțiunile medicului veterinar oficial.
1.2. Dezinfectanții care trebuie utilizați și concentrația acestora sunt recunoscute oficial de autoritatea competentă pentru a garanta distrugerea virusului febrei aftoase.
1.3. Efectul dezinfectanților nu poate fi compromis de depozitarea prelungită.
1.4. Alegerea dezinfectanților și a procedurilor de dezinfectare se face în funcție de natura locațiilor, a vehiculelor și a obiectelor care trebuie tratate.
1.5. Condițiile de utilizare a substanțelor degresante și a dezinfectanților sunt de natură să asigure menținerea eficienței acestora intactă. Parametrii tehnici furnizați de fabricant, în special presiunea, temperatura minimă și durata de contact se respectă. Efectul dezinfectantului nu poate fi compromis de interacțiunea cu alte substanțe, cum sunt substanțele degresante.
1.6. Indiferent de dezinfectantul folosit, se aplică regulile generale prezentate în continuare:
1.6.1. |
îmbibarea completă a așternutului de paie și a materiilor fecale cu dezinfectant; |
1.6.2. |
spălarea și curățarea prin perierea și frecarea atentă a tuturor suprafețelor care ar putea fi eventual contaminate și în special a solurilor, a rampelor și a pereților după evacuarea sau demontarea, dacă este posibil, a materialelor și a instalațiilor astfel încât să nu fi afectate operațiunile de curățare și de dezinfectare; |
1.6.3. |
în continuare, se aplică din nou dezinfectantul pe parcursul unei durate minime de contact, conform recomandărilor fabricantului; |
1.6.4. |
apa utilizată pentru operațiunile de curățare trebuie eliminată astfel încât să se evite orice risc de propagare a virusului febrei aftoase și conform instrucțiunilor medicului veterinar oficial. |
1.7. În cazul în care curățarea se efectuează cu produse lichide sub presiune, după dezinfecție trebuie evitată recontaminarea locațiilor care au fost deja curățate sau dezinfectate.
1.8. Trebuie de asemenea spălate, dezinfectate sau distruse echipamentele, instalațiile, articolele sau compartimentele susceptibile de a fi contaminate.
1.9. Operațiunile de curățare și de dezinfectare prevăzute de prezenta directivă sunt consemnate în registrul exploatației sau, în cazul vehiculelor, în jurnalul de bord. În plus, dacă trebuie autorizate în mod oficial, acestea sunt certificate de medicul veterinar oficial însărcinat cu supravegherea.
2. Dispoziții speciale privind curățarea și dezinfectarea exploatațiilor infectate
2.1. Curățarea și dezinfectarea preliminară
2.1.1. |
Pe parcursul uciderii animalelor se iau toate măsurile necesare pentru se a evita sau a se limita la maximum propagarea virusului febrei aftoase. Acestea cuprind, printre altele, instalarea unui echipament provizoriu de dezinfecție, furnizarea de îmbrăcăminte de protecție, dușuri, o decontaminare a materialului utilizat, a instrumentelor și a aparaturii și oprirea ventilației. |
2.1.2. |
Carcasele de animale sacrificate se aspersează cu dezinfectant și se îndepărtează din exploatație în recipiente închise și etanșe, în vederea prelucrării și a eliminării. |
2.1.3. |
Imediat după ce carcasele de animale din speciile predispuse la febra aftoasă au fost îndepărtate în vederea eliminării și a prelucrării, părțile din exploatație în care au fost adăpostite animalele în cauză, precum și orice alte părți ale clădirilor, curțile etc., contaminate în timpul uciderii, al sacrificării sau al examenului post mortem sunt aspersate cu dezinfectanți autorizați în acest scop. |
2.1.4. |
Toate țesuturile și tot sângele care s-ar fi putut răspândi pe parcursul sacrificării sau al examenului post mortem, sau la contaminarea generală a clădirilor, curților, ustensilelor, etc. se colectează cu atenție și se distruge împreună cu carcasele. |
2.1.5. |
Dezinfectantul se lasă pe suprafață timp de cel puțin 24 de ore. |
2.2. Operațiuni finale de curățare și dezinfectare
2.2.1. |
Grăsimile și murdăria se îndepărtează de pe toate suprafețele prin aplicarea unui agent de degresare și se clătesc cu apă rece. |
2.2.2. |
După clătirea cu apă rece, se efectuează o nouă aspersare cu dezinfectant. |
2.2.3. |
După șapte zile locațiile sunt tratate din nou cu un agent de degresare, clătite cu apă rece, aspersate cu dezinfectant, apoi clătite din nou cu apă rece. |
3. Dezinfectarea așternutului de paie, a gunoiului de grajd și a gunoiului semilichid contaminate
3.1. |
Faza solidă a gunoiului de grajd și a așternutului de paie sunt clădite în vederea încălzirii, de preferință prin adăugarea a 100 kg de var nestins la un metru cub de gunoi de grajd, asigurându-se o temperatură de minimum 70 °C în toată grămada, se aspersează cu dezinfectant și se lasă să se odihnească timp de cel puțin patruzeci și două de zile, pe parcursul cărora grămada trebuie fie acoperită, fie întoarsă, astfel încât toate straturile să fie expuse la căldură. |
3.2. |
Faza lichidă a gunoiului de grajd și a gunoiului semilichid se depozitează timp de cel puțin douăzeci și patru de zile după ultima adăugare de material infecțios. Această perioadă se poate prelungi în cazul în care contaminarea gunoiului semilichid a fost gravă sau în cazul în care condițiile climatice sunt nefavorabile. Aceasta poate fi redusă dacă s-a adăugat dezinfectant astfel încât pH-ul general să se modifice suficient pentru a distruge virusul febrei aftoase. |
4. Cazuri speciale
4.1. |
Dacă, din motive tehnice sau legate de securitate, curățarea și dezinfectarea nu se pot efectua în conformitate cu prezenta directivă, clădirile sau locațiile respective trebuie curățate și dezinfectate în măsura în care este posibil pentru a evita propagarea virusului febrei aftoase și nu mai găzduiesc animale din speciile predispuse la febra aftoasă timp de cel puțin un an. |
4.2. |
Prin derogare de la punctele 2.1 și 2.2, în cazul exploatațiilor în aer liber, autoritatea competentă poate institui proceduri specifice de curățare și dezinfecție, ținând seama de tipul de exploatație și condițiile climatice. |
4.3. |
Prin derogare de la punctul 3, autoritatea competentă poate adopta proceduri specifice pentru dezinfectarea excrementelor și a gunoiului de grajd, pe baza dovezilor științifice care demonstrează că aceste proceduri garantează distrugerea efectivă a virusului febrei aftoase. |
ANEXA V
REPOPULAREA EFECTIVELOR DE ANIMALE DIN EXPLOATAȚII
1. Principii generale
1.1. Repopularea poate fi inițiată numai după douăzeci și una de zile de la încheierea operațiunilor finale de dezinfectare a exploatației.
1.2. Animalele destinate repopulării se introduc în exploatație în următoarele condiții:
1.2.1. animalele nu provin din zone supuse unor restricții de sănătate animală legate de febra aftoasă;
1.2.2. autoritățile competente trebuie să se asigure că orice posibil virus rezidual al febrei aftoase poate fi detectat la animalele destinate repopulării fie pe baza semnelor clinice în cazul bovinelor sau al porcinelor, fie prin examene de laborator în cazul celorlalte specii predispuse la febra aftoasă, efectuate la sfârșitul perioadei de observație prevăzută la punctul 1.3;
pentru garantarea unui răspuns imunitar adecvat, în conformitate cu punctul 1.2.2, la animalele destinate repopulării, acestea trebuie:
1.2.3.1. |
fie să provină dintr-o zonă sau dintr-o exploatație cu o rază de cel puțin 10 km în care nu s-au înregistrat focare de febră aftoasă timp de cel puțin treizeci de zile; |
1.2.3.2. |
fie să fi fost supuse, cu rezultat negativ, unor teste de detectare a anticorpilor virusului febrei aftoase, în conformitate cu anexa XIII, efectuate pe eșantioane prelevate înainte de introducerea animalelor în exploatație. |
1.3. Indiferent de tipul de creștere a animalelor practicat în exploatație, reintroducerea animalelor se realizează în conformitate cu procedurile prezentate în continuare:
1.3.1. animalele sunt introduse în toate unitățile și în toate clădirile exploatației în cauză;
1.3.2. dacă exploatația constă din mai mult de o unitate sau de o clădire, nu este necesar ca reintroducerea să se efectueze simultan în toate unitățile sau în toate clădirile.
Cu toate acestea, nici un animal din speciile predispuse la febra aftoasă nu poate părăsi exploatația decât după ce toate animalele reintroduse în toate unitățile și în toate clădirile au trecut prin toate procesele de repopulare;
1.3.3. animalele sunt supuse unei inspecții clinice din trei în trei zile pe parcursul primelor paisprezece zile de la introducerea lor;
1.3.4. în perioada cuprinsă între zilele 15 și 28 de la reintroducere, animalele sunt supuse unei inspecții clinice o dată pe săptămână;
1.3.5. după cel puțin douăzeci și opt de zile de la ultima reintroducere, toate animalele fac obiectul unui examen clinic și se prelevează eșantioane în vederea detectării anticorpilor virusului febrei aftoase, în conformitate cu cerințele din anexa III punctul 2.2.
1.4. Procedurile de repopulare se consideră încheiate după aplicarea măsurilor prevăzute la punctul 1.3.5 cu rezultat negativ.
2. Extinderea măsurilor și derogări
2.1. Autoritatea competentă poate impune:
2.1.1. |
folosirea de animale santinelă, în special în exploatațiile care sunt dificil de curățat și dezinfectat, și în exploatațiile în aer liber. Dispozițiile detaliate privind folosirea animalelor santinelă pot fi definite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2); |
2.1.2. |
măsuri suplimentare de salvgardare și de supraveghere în cadrul repopulării. |
2.2. Autoritățile competente pot deroga de la măsurile prevăzute la punctele 1.3.2-1.3.4 din prezenta anexă dacă repopularea se efectuează după 3 luni de la ultima apariție a unui focar pe o rază de 10 km în jurul exploatației care face obiectul repopulării.
3. Repopularea legată de vaccinarea de urgență
3.1. Repopularea într-o zonă de vaccinare instituită în conformitate cu articolul 52 se efectuează fie în conformitate cu punctele 1 și 2 din prezenta anexă, fie în conformitate cu articolul 58 alineatul (2) sau alineatul (4) literele (a), (c) și (d).
3.2. Autoritățile competente pot autoriza repopularea exploatațiilor situate în afara zonei de vaccinare cu animale vaccinate după aplicarea măsurilor prevăzute la articolul 61 și în următoarele condiții:
3.2.1. |
proporția animalelor vaccinate utilizate pentru repopulare este de peste 75 %, caz în care, nu mai devreme de 28 de zile de la ultima reintroducere de animale din speciile predispuse la febra aftoasă, animalele vaccinate se supun aleatoriu unor teste de detectare a anticorpilor împotriva proteinelor nestructurale; pentru eșantionare se folosesc parametrii statistici prevăzuți la anexa III punctul 2.2; pentru animalele nevaccinate se aplică dispozițiile de la punctul 1 sau |
3.2.2. |
proporția animalelor vaccinate nu depășește 75 %, caz în care animalele nevaccinate sunt considerate animale santinelă și se aplică dispozițiile de la punctul 1. |
ANEXA VI
RESTRICȚII PRIVIND CIRCULAȚIA ECVIDEELOR
1. Măsuri minime
După confirmarea a cel puțin un focar de febră aftoasă în conformitate cu articolul 10, statele membre se asigură că nu se expediază ecvidee spre alte state membre decât dacă, pe lângă documentul de identificare prevăzut la Deciziile 93/623/CEE sau 2000/68/CE, sunt însoțite de certificatul de sănătate animală prevăzut la anexa C la Directiva 90/426/CEE.
2. Măsuri suplimentare recomandate
2.1. Măsuri pe parcursul imobilizării
În cazul în care autoritățile competente aplică o imobilizare completă după cum se prevede la articolul 7 alineatul (3), transportul ecvideelor din exploatațiile supuse restricțiilor prevăzute la articolele 4 și 10 poate fi autorizat pentru ecvideele care au nevoie de îngrijiri veterinare speciale în locații în care nu se află animale din speciile predispuse la febra aftoasă, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
2.1.1. |
medicul veterinar disponibil douăzeci și patru de ore pe zi, șapte zile pe săptămână furnizează un document care atestă urgența; |
2.1.2. |
trebuie să se poată arăta acordul clinicii de destinație; |
2.1.3. |
transportul trebuie autorizat de autoritățile competente, care trebuie să fie disponibile douăzeci și patru de ore pe zi, șapte zile pe săptămână; |
2.1.4. |
pe parcursul transportului, ecvideele trebuie să fie însoțite de un document de identificare în conformitate cu Deciziile 93/623/CEE sau 2000/68/CE ale Comisiei; |
2.1.5. |
medicul veterinar oficial care este de gardă trebuie informat cu privire la itinerar înainte de plecare; |
2.1.6. |
ecvideele trebuie curățate și tratate cu un dezinfectant eficient; |
2.1.7. |
ecvideele trebuie să călătorească într-un mijloc de transport adaptat, care poate fi recunoscut ca atare, curățat și dezinfectat înainte și după folosire. |
2.2. Controalele la care se supun ecvideele în cadrul zonelor de protecție și de supraveghere
2.2.1. Circulația ecvideelor în afara zonelor de protecție și de supraveghere se supune exclusiv condițiilor din Directiva 90/426/CEE.
Circulația ecvideelor în zonele de protecție și de supraveghere instituite în conformitate cu articolul 21 se supune următoarelor condiții:
2.2.2.1. |
utilizarea ecvideelor deținute în exploatații situate în zonele de protecție și de supraveghere în care nu există animale din speciile predispuse la febra aftoasă poate fi autorizată în zona de protecție, sub rezerva măsurilor adecvate privind curățarea și dezinfectarea, și nu poate face obiectul restricțiilor în locațiile situate în zona de supraveghere; |
2.2.2.2. |
ecvideele pot fi transportate fără restricții cu ajutorul unui mijloc de transport adaptat, spre o exploatație care nu deține animale din speciile predispuse la febra aftoasă; |
2.2.2.3. |
în cazuri excepționale, autoritățile competente pot autoriza transportul ecvideelor în mijloacele de transport adaptate sau autorizate ale unei exploatații care nu deține animale din speciile predispuse la febra aftoasă spre o altă exploatație care deține animale din speciile predispuse la febra aftoasă situată într-o zonă de protecție, dacă mijlocul de transport este curățat și dezinfectat înainte de încărcarea animalelor și înainte de plecarea din exploatația de destinație; |
2.2.2.4. |
circulația ecvideelor poate fi autorizată pe drumurile publice, pe pășuni ale exploatațiilor care nu dețin animale din speciile predispuse la febra aftoasă, și în zone de exerciții. |
2.2.3. Colectarea de material seminal, de embrioni sau de ovule de la ecvidee donatoare din exploatații care nu dețin animale din speciile predispuse la febra aftoasă din zona de protecție și de supraveghere, și transportul de material seminal, de embrioni sau de ovule până la ecvideele beneficiare din exploatații care nu dețin animale din speciile predispuse la febra aftoasă nu fac obiectul restricțiilor.
Vizitele proprietarilor ecvideelor, ale medicului veterinar, inseminatorului și potcovarului în exploatațiile care dețin animale din speciile predispuse la febra aftoasă situate în zona de supraveghere, dar care nu fac obiectul restricțiilor prevăzute la articolele 4 și 10 se supun următoarelor condiții:
2.2.4.1. |
ecvideele se țin separat de animalele din speciile predispuse la febra aftoasă, și se iau măsuri eficiente pentru a se preveni accesul persoanelor menționate la animalele din speciile predispuse la febra aftoasă; |
2.2.4.2. |
se înscrie într-un registru numele fiecărui vizitator; |
2.2.4.3. |
se curăță și se dezinfectează mijloacele de transport, precum și încălțămintea vizitatorilor. |
ANEXA VII
TRATAREA PRODUSELOR ÎN VEDEREA DISTRUGERII VIRUSULUI FEBREI AFTOASE
PARTEA A
Produse de origine animală
1. |
Produsele din carne care au fost tratate cel puțin printr-o metodă prevăzută în prima coloană din tabelul 1 din anexa III la Directiva 2002/99/CE. |
2. |
Pieile brute și prelucrate care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 și în capitolul VI partea A punctul 2 literele (c) sau (d) din anexa VIII la regulamentul menționat anterior. |
3. |
Lâna de oaie, părul de rumegătoare și perii de porc care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 20 și în capitolul VI partea A punctul 1 din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002. |
4. |
Produsele provenite de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă care:
|
5. |
Sângele și produsele derivate din sânge de animale din speciile predispuse la febra aftoasă, utilizate în scopuri tehnice, inclusiv produsele farmaceutice, produsele de diagnosticare in vitro și in vivo și reactivii de laborator care au fost tratate cel puțin prin una din metodele prevăzute de capitolul IV partea B punctul 3 litera (e) punctul (ii) din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002. |
6. |
Untura topită și grăsimile topite care au fost tratate termic în conformitate cu capitolul IV partea B punctul 2 litera (d) punctul (iv) din anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002. |
7. |
Hrana pentru animale și dropsurile care sunt conforme cu cerințele prevăzute de capitolul II partea B punctele 2, 3 sau 4 din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002. |
8. |
Trofeele de vânătoare de ongulate care sunt conforme cu cerințele prevăzute de capitolul VII partea A punctele 1, 3 sau 4 din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002. |
9. |
Intestinele de animale care, în conformitate cu capitolul 2 din anexa I la Directiva 92/118/CEE au fost curățate, raclate și fie au fost sărate cu clorură de sodiu timp de treizeci de zile, fie înălbite sau uscate după raclare, înainte de a fi protejate de orice nouă contaminare după tratare. |
PARTEA B
Produse care nu sunt de origine animală
1. |
Paiele și hrana pentru animale care au fost
|
ANEXA VIII
PARTEA A
Tratarea cărnii proaspete
1. Carne proaspătă dezosată:
Carnea descrisă în articolul 2 litera (a) din Directiva 64/433/CEE, cu diafragme, cu excepția organelor comestibile, din care au fost îndepărtate oasele și principalii ganglioni limfatici accesibili.
2. Organe comestibile preparate:
— |
inimă din care s-au îndepărtat complet ganglionii limfatici, țesutul conjunctiv și grăsimea aderentă; |
— |
ficat din care s-au îndepărtat complet ganglionii limfatici, țesutul conjunctiv și grăsimea aderentă; |
— |
mușchi maseteri întregi, incizați în conformitate cu dispozițiile din capitolul VIII alineatul (41) litera (a) din Directiva 64/433/CEE din care s-au îndepărtat complet ganglionii limfatici, țesutul conjunctiv și grăsimea aderentă; |
— |
limbă, cu epiteliu, fără os, cartilagii și amigdale; |
— |
plămâni din care s-au îndepărtat traheea, bronhiile principale și ganglionii limfatici mediastinali și bronhici; |
— |
alte organe comestibile fără os și cartilagii, din care s-au îndepărtat complet ganglionii limfatici, țesutul conjunctiv, grăsimea aderentă și mucoasele. |
3. Maturare:
— |
maturarea carcaselor la o temperatură de peste + 2 °C timp de cel puțin 24 de ore; |
— |
pH la mijlocul marelui dorsal măsurat sub 6,0. |
4. Se aplică măsuri eficiente pentru a se evita contaminarea încrucișată.
PARTEA B
Măsuri suplimentare aplicabile producției de carne proaspătă de animale din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din zona de supraveghere
1. |
Carnea proaspătă, cu excepția capetelor, a viscerelor și a organelor comestibile, destinată introducerii pe piață în afara zonelor de protecție și de supraveghere se produce cu respectarea a cel puțin uneia dintre următoarele condiții:
|
2. |
Organele comestibile preparate sunt prevăzute cu marca de sănătate publică menționată la Directiva 2002/99/CE și se tratează conform celor prevăzute de anexa VII partea A punctul 1. |
3. |
Celelalte produse se tratează conform dispozițiilor articolului 32. |
ANEXA IX
TRATAREA LAPTELUI ÎN VEDEREA DISTRUGERII VIRUSULUI FEBREI AFTOASE
PARTEA A
Lapte și produse lactate pentru consumul uman
Metodele de tratare menționate în continuare oferă garanții suficiente în privința distrugerii virusului febrei aftoase. După tratament se iau măsurile de precauție necesare pentru a evita contactul laptelui praf și al produselor lactate cu orice potențiale surse de virus ale febrei aftoase.
Laptele pentru consumul uman face obiectul cel puțin uneia din următoarele metode de tratare:
1.1. sterilizare la nivelul minim de F03;
1.2. tratare UHT (1);
1.3. tratare HTST (2) aplicată de două ori pentru laptele cu pH mai mare sau egal cu 7,0;
1.4. tratare HTST pentru laptele cu pH mai mic de 7,0;
tratare HTST asociat cu un alt tratament fizic:
1.5.1. |
fie reducerea pH-ului sub 6 timp de cel puțin o oră; |
1.5.2. |
fie încălzirea din nou la 72 °C sau la temperatură mai mare, însoțită de desicare. |
2. Produsele lactate trebuie fie supuse uneia din tratările menționate anterior ori să fie produse din lapte tratat în conformitate cu punctul 1.
3. Alte tratări se decid în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2), în special pentru produsele lactate din lapte crud supuse unei perioade prelungite de maturare, inclusiv reducerea pH-ului sub 6.
PARTEA B
Lapte și produse lactate care nu sunt destinate consumului uman și lapte și produse lactate destinate consumului animal
Metodele de tratare menționate în cele ce urmează sunt recunoscute ca oferind suficiente garanții în ceea ce privește distrugerea virusului febrei aftoase din laptele și din produsele lactate care nu sunt destinate consumului uman sau care sunt destinate consumului animal. După prelucrare trebuie luate măsurile de precauție necesare pentru a se evita contactul laptelui sau al produselor lactate cu orice sursă potențială de virus a febrei aftoase.
Laptele care nu este destinat consumului uman sau care este destinat consumului animal trebuie să facă obiectul cel puțin unuia din următoarele tratări:
1.1. sterilizare la nivelul minim de F03;
1.2. tratare UHT (3) asociată unei alte tratări fizice prevăzută la punctul 1.4.1 sau la punctul 1.4.2;
1.3. tratare HTST (2) aplicată de două ori;
tratare HTST asociată altei metode de tratare fizică;
1.4.1. |
reducerea pH-ului sub 6 timp de cel puțin o oră sau |
1.4.2. |
încălzirea din nou la 72 °C sau la temperatură mai mare, însoțită de desicare. |
2. Produsele lactate trebuie fie supuse uneia din metodele de tratare menționate, ori să fie produse din lapte tratat în conformitate cu punctul 1.
3. Înainte de a fi transportat în exploatațiile de porci, zerul destinat hranei animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă și provenit din lapte care a făcut obiectul uneia din metodele de tratare descrisă la punctul 1 trebuie colectat cu cel puțin 16 ore înainte de prinderea laptelui, iar pH-ul măsurat al acestuia trebuie să fie < 6,0.
UHT |
= |
tratare la temperatură ridicată, adică la 132 °C, timp de cel puțin o secundă. |
HTST |
= |
temperatură ridicată într-un interval scurt, adică la 72 °C timp de cel puțin 15 secunde, sau efect de pasteurizare echivalent cu reacție negativă la fosfatază. |
UHT |
= |
tratare la temperatură ridicată, adică la 132 °C timp de cel puțin o secundă. |
ANEXA X
CRITERII DE DECIZIE PENTRU APLICAREA VACCINĂRII PREVENTIVE ȘI ORIENTĂRI PENTRU PROGRAMELE DE VACCINARE DE URGENȚĂ
1. Criterii privind decizia de aplicare a vaccinării preventive (1)
Criterii |
Decizie |
|
Pentru vaccinare |
Împotriva vaccinării |
|
Densitatea populației de animale predispuse la febra aftoasă |
Ridicată |
Redusă |
Principalele specii afectate clinic |
Porcine |
Rumegătoare |
Circulația animalelor sau a produselor potențial infectate în afara zonei de protecție |
Existența unei/unor dovezi |
Absența unei/unor dovezi |
Probabilitatea propagării aeriene a virusului din exploatațiile infectate |
Mare |
Redusă sau inexistentă |
Vaccin adecvat |
Disponibil |
Nu este disponibil |
Originea focarelor (trasabilitate) |
Necunoscută |
Cunoscută |
Curba incidenței focarelor |
Puternic ascendentă |
Plată sau ușor crescătoare |
Distribuția focarelor |
Extinsă |
Limitată |
Reacția publicului la politica de eliminare prin sacrificare sistematică |
Puternică |
Slabă |
Acceptarea regionalizării după vaccinare |
Da |
Nu |
2. Criterii suplimentare privind decizia de aplicare a vaccinării de urgență
Criterii |
Decizie |
|
Pentru vaccinare |
Împotriva vaccinării |
|
Acceptarea regionalizării de către țări terțe |
Se cunoaște |
Nu se cunoaște |
Evaluarea economică a strategiilor concurente de combatere a bolii |
Se poate anticipa faptul că o strategie de combatere care nu include vaccinarea de urgență va genera pierderi economice considerabil mai mari în sectoarele agricole și neagricole |
Se poate anticipa faptul că o strategie de combatere care include vaccinarea de urgență va genera pierderi economice considerabil mai mari în sectoarele agricole și neagricole |
Se poate anticipa că regula celor 24/48 de ore nu poate fi aplicată efectiv pe parcursul a două zile consecutive (2) |
Da |
Nu |
Impactul social și psihologic ridicat al politicii de eliminare prin sacrificare sistematică |
Da |
Nu |
Existența unor exploatații mari de creștere intensivă a animalelor într-o zonă cu densitate redusă a șeptelului |
Da |
Nu |
3. Definiția zonelor cu densitate mare a șeptelului
3.1. La adoptarea deciziilor privind măsurile care trebuie adoptate în conformitate cu prezenta directivă, și în special privind măsurile prevăzute la articolul 52 alineatul (2), statele membre iau în considerare, pe lângă evaluarea epidemiologică completă, definirea zonelor cu densitate mare a șeptelului în conformitate cu punctul 3.2 sau, după caz, în conformitate cu articolul 2 litera (u) din Directiva 2001/89/CE și folosesc în acest scop definiția care impune constrângeri mai mari.
Definiția poate fi modificată ținând seama de noile informații științifice în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2).
3.2. Animalele din speciile predispuse la febra aftoasă
În cazul animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă, o zonă cu densitate mare a șeptelului este o zonă geografică cu o rază de 10 km în jurul unei exploatații care deține animale din speciile predispuse la febra aftoasă suspectate de a fi infectate sau infectate cu febră aftoasă, în care densitatea populației de animale din speciile predispuse la febra aftoasă este mai mare de 1 000 de capete per km2. Exploatația în cauză trebuie să fie situată fie într-o subregiune în sensul articolului 2 litera (s) în care densitatea populației de animale din speciile predispuse la febra aftoasă este de peste 450 de capete per km2, fie la o distanță mai mică de 20 km de o astfel de subregiune.
(1) În conformitate cu raportul Comitetului științific pentru sănătate și bunăstare animală din 1999.
(2) Regula celor 24/48 de ore:
(a) |
turmele infectate din exploatațiile prevăzute la articolul 10 nu pot fi eliminate prin sacrificare sistematică pe parcursul celor 24 de ore de după confirmarea bolii și |
(b) |
sacrificarea preventivă a animalelor susceptibile de a fi infectate sau contaminate nu se poate realiza în deplină securitate în termen de mai puțin de 48 de ore. |
ANEXA XI
PARTEA A
Laboratoare naționale autorizate să manipuleze virusul viu al febrei aftoase
Statul membru în care se află laboratorul |
Laboratorul |
Statele membre care folosesc serviciile laboratorului |
||||
Belgia |
Veterinary and Agrochemical Research Centre CODA-CERVA-VAR, Uccle |
Belgia Luxemburg |
||||
Danemarca |
Danish Veterinary Institute, Department of Virology, Lindholm |
Danemarca Finlanda Suedia |
||||
Germania |
Bundesforschungsanstalt der Tiere für Viruskrankheiten,
|
Germania |
||||
Grecia |
Ινστιτούτο αφθώδους πυρετού, Αγία Παρασκευή Αττικής |
Grecia |
||||
Spania |
Laboratorio Central de Veterinaria Algete, Madrid |
Spania |
||||
Franța |
Agence française de sécurité sanitaire des aliments (AFSSA)
|
Franța |
||||
Italia |
Istituto zooprofilattico sperimentale della Lombardia e dell'Emilia Romagna, Brescia |
Italia |
||||
Țările de Jos |
CIDC-Lelystad, Central Institute for Animal Disease Control, Lelystad |
Țările de Jos |
||||
Austria |
Österreichische Agentur für Gesundheit und Ernährungssicherheit Veterinärmedizinische Untersuchungen Mödling |
Austria |
||||
Regatul Unit |
Institute for Animal Health, Pirbright |
Regatul Unit Irlanda Suedia Finlanda |
PARTEA B
Laboratoare naționale autorizate să manipuleze virusul viu al febrei aftoase pentru producerea de vaccinuri
Statul membru |
Producător |
Germania |
Bayer AG, Köln |
Franța |
Merial, SAS, Laboratoire IFFA, Lyon |
Țările de Jos |
CIDC-Lelystad, Central Institute for Animal Disease Control, Lelystad |
Regatul Unit |
Merial, SAS, Pirbright Laboratory, Pirbright |
ANEXA XIII
STANDARDE DE BIOSECURITATE PENTRU LABORATOARELE ȘI UNITĂȚILE CARE MANIPULEAZĂ VIRUSUL VIU AL FEBREI AFTOASE
1. |
Laboratoarele și unitățile care manipulează virusul viu al febrei aftoase trebuie să respecte „normele minime pentru laboratoarele care lucrează cu virusul febrei aftoase in vitro și in vivo” stabilite de Comisia Europeană de combatere a febrei aftoase cu ocazia celei de-a 26-a sesiuni, care a avut loc la Roma în aprilie 1985 și modificate în 1993, sau să le depășească. |
2. |
Laboratoarele și unitățile care manipulează virusul viu al febrei aftoase trebuie să facă obiectul a cel puțin două inspecții pe parcursul unei perioade de cinci ani, una dintre acestea fiind neanunțată. |
3. |
Echipa de inspecție cuprinde cel puțin:
|
4. |
Echipa de inspecție prezintă un raport Comisiei și statelor membre în conformitate cu Decizia 98/139/CE. |
ANEXA XIII
TESTE DE DIAGNOSTIC ȘI NORME PRIVIND FEBRA AFTOASĂ ȘI DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL AL ALTOR BOLI VEZICULOASE
În prezenta anexă „test” înseamnă orice procedură de diagnostic de laborator iar „normă” reactivul de referință care a devenit norma acceptată la nivel internațional pentru testele comparative efectuate în mai multe laboratoare diferite.
PARTEA A
Teste de diagnosticare
1. Proceduri recomandate
Testele de diagnosticare descrise în manualul OIE ca „teste indicate” pentru comerțul internațional reprezintă teste de referință pentru diagnosticarea bolii veziculoase în Comunitate. Laboratoarele naționale adoptă standarde și teste cel puțin la fel de stringente ca și cele descrise în manualul OIE.
Comisia poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2), să adopte standarde de testare mai stringente decât cele definite în manualul OIE.
2. Alte proceduri
Utilizarea testelor descrise în manualul OIE sub denumirea de „teste alternative”, sau a testelor care nu sunt prevăzute în această lucrare, este autorizată cu condiția să existe certitudinea că acestea se bazează pe standarde echivalente sau superioare celor definite în manualul OIE sau celor din anexele la legislația comunitară, dacă acestea din urmă sunt mai stringente.
Laboratoarele naționale care produc rezultate destinate comerțului național, intracomunitar sau internațional trebuie să genereze și să păstreze datele necesare pentru a demonstra că procedurile de testare pe care le aplică sunt conforme cu standardele OIE sau cerințele comunitare.
3. Standarde și control de calitate
Laboratoarele naționale participă la exerciții periodice de standardizare și de control extern al calității organizate de laboratorul comunitar de referință.
În cadrul acestor exerciții, laboratorul comunitar de referință poate lua în considerare rezultatele obținute de un laborator național care, pe parcursul unei perioade rezonabile, a participat la exercițiile de control al calității organizate de o organizație internațională care răspunde de controlul extern al calității în privința diagnosticului bolilor veziculoase cum sunt OIE, Organizația Națiunilor Unite pentru alimentație și agricultură (FAO) și Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA).
Laboratoarele naționale pun în aplicare programe de control intern al calității. Specificațiile pentru aceste programe se pot defini în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2). Până la adoptarea unor dispoziții detaliate, se aplică orientările pentru evaluarea calității unui laborator (elaborate de Comisia OIE pentru standarde în septembrie 1995).
În cadrul controlului calității, laboratoarele naționale furnizează dovezi care să arate că testele de rutină pe care le folosesc îndeplinesc cerințele definite în manualul OIE pentru sensibilitate și specificitate sau cele din anexa XIV la prezenta directivă, dacă acestea din urmă sunt mai stringente.
4. Procedurile de adoptare și de reexaminare a testelor și a standardelor pentru diagnosticarea bolilor veziculoase
Testele și standardele pentru diagnosticarea bolilor veziculoase se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2).
Comisia poate lua în considerare avizele laboratoarelor naționale formulate cu ocazia reuniunilor organizate de laboratorul comunitar de referință.
5. Procedura de conformitate
Datele colectate în cadrul exercițiilor de standardizare și de control extern al calității organizate de laboratorul comunitar de referință se evaluează în cadrul reuniunilor anuale ale laboratoarelor naționale, iar apoi sunt comunicate Comisiei în vederea analizării listei de laboratoare naționale care sunt prevăzute de anexa XI partea A.
Laboratoarele ale căror teste nu îndeplinesc cerințele prevăzute în domeniul sensibilității și al specificității sunt invitate de Comisie să își alinieze procedurile și beneficiază de un termen adecvat în acest sens. Dacă nu furnizează dovezi care să arate că au atins nivelul de competență dorit în termenele stabilite, testele pe care le efectuează după data respectivă nu mai sunt valabile în Comunitate.
6. Selectarea și transportul eșantioanelor
Un eșantion de material de pe teren se trimite unuia din laboratoarele enumerate în anexa XI partea A. Cu toate acestea, dacă nu sunt disponibile astfel de eșantioane sau dacă eșantioanele nu pot fi transportate, se poate accepta material animal, colectat de la aceeași specie gazdă, sau material de cultură celulară cu număr mic de deplasări.
Trebuie furnizată fișa medicală a animalului sau a materialului celular.
Pentru diagnosticarea bolilor veziculoase, eșantioanele pot fi transportate la 4 °C dacă durata probabilă a transportului la laboratorul de destinație nu depășește douăzeci și patru de ore.
Pentru transportul eșantioanelor de lichid esofago-faringian (chiuretă faringiană), se recomandă folosirea de zăpadă carbonică sau de azot lichid, în special dacă nu se pot elimina întârzierile în aeroport.
Sunt necesare măsuri speciale de precauție în ceea ce privește ambalarea în condiții de siguranță a materialului colectat de la animale suspectate de a fi purtătoare de febră aftoasă, atât în interiorul țării cât și între țări. Aceste regulamente sunt stabilite în principal pentru a preveni deteriorarea recipientelor și orice scurgere din acestea și riscul de contaminare, dar sunt importante, de asemenea, pentru a asigura că probele ajung la destinație în stare bună. Pungile de gheață sunt preferabile blocurilor de gheață care se topesc, astfel încât să se evite riscul ca apa să se infiltreze în eșantioanele prelevate.
Înainte de expedierea eșantioanelor, laboratorul de destinație este anunțat cu privire la sosirea acestora și trebuie să își dea acordul de primire.
Se respectă legislația statelor membre în cauză privind importurile și exporturile.
PARTEA B
Standarde
Protocoalele definite în manualul OIE conțin procedurile de referință pentru izolarea virusului, detectarea antigenului și detectarea anticorpilor în cazul bolilor veziculoase.
1. Febră aftoasă
1.1. Detectarea antigenului
Standardele aplicabile pentru detectarea antigenului viral al febrei aftoase se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2), după consultarea laboratorului comunitar de referință.
Antigenii standardizați, inactivați ai celor șapte serotipuri sunt disponibili la laboratorul mondial de referință al OIE/FAO pentru febra aftoasă.
Laboratoarele naționale se asigură că sistemul lor de detectare a antigenilor este conform cu aceste standarde minime. Laboratoarele naționale solicită consiliere de la laboratorul comunitar de referință, după caz, cu privire la diluțiile care trebuie utilizate pentru a obține rezultate puternic pozitive și slab pozitive.
1.2. Izolarea virusului
Standardele aplicabile detectării virusului febrei aftoase se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2), după consultarea laboratorului comunitar de referință.
Sușele virale de febră aftoasă sunt disponibile la laboratorul mondial de referință al OIE/FAO.
Laboratoarele naționale se asigură că tehnicile de cultură tisulară pe care le folosesc pentru izolarea virusului febrei aftoase sunt predispuse la toată gama de serotipuri și de sușe pentru care dispun de capacități de diagnostic.
1.3. Tehnici de detectare a acidului nucleic
Standardele aplicabile pentru detectarea ARN-ului virusului febrei aftoase se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2), după consultarea laboratorului comunitar de referință.
Comisia se asigură că pentru standardizările ulterioare laboratoarele naționale efectuează teste comparative privind sensibilitatea metodelor de detectare a ARN-ului.
Comisia se asigură că, ținând seama de dificultățile de ordin practic ale conservării prelungite a acizilor nucleici, laboratorul comunitar de referință furnizează reactivi standardizați pentru detectarea ARN-ului viral.
1.4. Detectarea anticorpilor (proteine structurale)
Standardele aplicabile pentru detectarea anticorpilor virusului febrei aftoase se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2), după consultarea laboratorului comunitar de referință.
În 1998, în cadrul „FAO Phase XV Standardisation Exercise in foot-and-mouth disease antibody detection” au fost definite seruri antiimune standardizate pentru sușele 01-Manisa, A 22-Iraq și C-Norville ale virusului febrei aftoase.
Comisia se asigură că serurile de referință standardizate pentru toate principalele variante antigenice ale virusului febrei aftoase se adoptă în urma exercițiilor de standardizare la care participă laboratorul comunitar de referință și laboratoarele naționale. Aceste seruri de referință sunt adoptate ca normă de laboratoarele naționale din Comunitate.
1.5. Detectarea anticorpilor (proteine nestructurale)
Standardele aplicabile pentru detectarea anticorpilor virusului febrei aftoase se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2), după consultarea laboratorului comunitar de referință.
Comisia se asigură că serurile de referință standardizate se adoptă în urma exercițiilor de standardizare organizate de laboratorul comunitar de referință și de laboratoarele naționale. Aceste seruri de referință sunt adoptate ca normă de laboratoarele naționale din Comunitate.
2. Boala veziculoasă a porcului
Diagnosticul bolii veziculoase a porcului se stabilește în conformitate cu Decizia 2000/428/CE.
3. Alte boli veziculoase
După caz, Comisia se asigură că standardele aplicabile diagnosticului de laborator al stomatitei veziculoase sau al exantemului veziculos al porcului se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (2).
Statele membre sunt autorizate să își păstreze capacitățile de diagnosticare în laborator a bolilor veziculoase altele decât febra aftoasă și boala veziculoasă a porcului, respectiv stomatita veziculoasă și exantemul veziculos al porcului.
Laboratoarele naționale care doresc să dispună de capacitatea de diagnosticare a acestor virusuri pot obține reactivi de referință de la laboratorul mondial de referință pentru febra aftoasă de la Pirbright, sau de la laboratorul competent de referință al OIE.
ANEXA XIV
BANCA COMUNITARĂ DE ANTIGENI ȘI VACCINURI
1. |
Condiții de furnizare și depozitare a antigenului concentrat inactivat furnizat băncii comunitare de antigeni și vaccinuri:
|
2. |
Condiții privind formularea, finisarea, îmbutelierea, etichetarea și distribuirea vaccinurilor reconstituite din antigen concentrat inactivat furnizat băncii comunitare de antigeni și vaccinuri:
|
ANEXA XV
FUNCȚIILE ȘI ATRIBUȚIILE LABORATOARELOR NAȚIONALE
Funcțiile și atribuțiile laboratoarelor naționale pentru febră aftoasă și pentru alte boli veziculoase prevăzute la articolul 68 sunt următoarele:
1. |
Toate laboratoarele naționale care manipulează virusul viu al febrei aftoase funcționează în condițiile de strictă securitate definite în „Standardele minime pentru laboratoarele care lucrează cu virusul febrei aftoase in vitro și in vivo”, elaborate de Comisia Europeană de combatere a febrei aftoase cu ocazia celei de-a 26-a sesiuni, care a avut loc la Roma în aprilie 1985 și modificate de punctul (ii) din anexa VI la raportul celei de-a 30-a sesiuni a aceleiași comisii, care s-a reunit la Roma în 1993. |
2. |
Laboratoarele naționale furnizează servicii permanente de diagnostic al bolilor veziculoase; laboratoarele sunt dotate și calificate pentru stabilirea unui prim diagnostic rapid. |
3. |
Laboratoarele naționale dispun de sușe inactivate de referință ale tuturor serotipurile virusului febrei aftoase, de seruri imune împotriva virusurilor, precum și de toți ceilalți reactivi necesari pentru stabilirea unui diagnostic rapid. Sunt întotdeauna disponibile culturi adecvate de celule pentru a putea confirma un diagnostic negativ. |
4. |
Laboratoarele naționale sunt dotate și calificate pentru efectuarea supravegherii serologice la scară amplă. |
5. |
Pentru fiecare focar primar suspectat, se colectează eșantioane adecvate și se trimit rapid, în conformitate cu un protocol stabilit în avans, la un laborator național. Pentru anticiparea tuturor suspiciunilor de febră aftoasă, autoritatea națională se asigură că echipamentele și materialele necesare pentru culegerea și trimiterea eșantioanelor la un laborator național sunt disponibile imediat la nivel local. |
6. |
Trebuie să se realizeze tipajul antigenic și caracterizarea genomică pentru toate virusurile care determină o nouă apariție a bolii în Comunitate. Laboratorul național execută aceste operațiuni, dacă dispune de dotări adecvate, sau transmite laboratorului comunitar de referință, cu prima ocazie, un eșantion de virus colectat de la un caz de infecție primară, în vederea confirmării și a caracterizării ulterioare, solicitând un aviz privind relația antigenică dintre sușa colectată pe teren și sușele vaccinale păstrate în băncile comunitare de antigeni și vaccinuri. Aceeași procedură se aplică pentru virusurile primite de laboratoarele naționale din țări terțe, în cazul în care caracterizarea acestor virusuri se poate dovedi profitabilă pentru Comunitate. |
7. |
Laboratoarele naționale furnizează date epidemiologice serviciului veterinar național, care le transmite laboratorului comunitar de referință. |
8. |
Laboratoarele naționale colaborează cu laboratorul comunitar de referință astfel încât membrii departamentului de teren al serviciilor veterinare naționale să aibă posibilitatea, în cadrul formării lor, de a vedea cazuri clinice de febră aftoasă în laboratoarele naționale. |
9. |
Laboratoarele naționale colaborează cu laboratorul comunitar de referință și cu celelalte laboratoare naționale pentru a dezvolta metode de diagnostic mai performante și pentru a realiza schimburi de informații și de materiale relevante. |
10. |
Laboratoarele naționale participă la exercițiile de standardizare și de control extern al calității organizate de laboratorul comunitar de referință. |
11. |
Laboratoarele naționale aplică teste și standarde care respectă criteriile definite în anexa XIII sau sunt mai stringente. Laboratoarele naționale îi furnizează Comisiei, la cererea acesteia, date care dovedesc că testele pe care le aplică îndeplinesc aceste criterii sau altele mai stringente. |
12. |
Laboratoarele naționale trebuie să aibă competența necesară pentru a identifica toate virusurile care provoacă bolile veziculoase și encefalomiocardita pentru a evita amânarea diagnosticului, și deci a punerii în aplicare a măsurilor de combatere de către autoritățile competente. |
13. |
Laboratoarele naționale cooperează cu alte laboratoare desemnate de autoritățile competente pentru efectuarea de teste, de exemplu de teste serologice, care nu implică nici o manipulare a virusului viu al febrei aftoase. Aceste laboratoare nu efectuează teste de depistare a virusului pe eșantioane prelevate în cazurile în care se suspectează boala veziculoasă. Ele nu au obligația de a îndeplini normele de biosecuritate prevăzute de anexa XII punctul 1, dar trebuie să fi instituit proceduri care să garanteze prevenirea eficientă a oricărei eventuale propagări a virusului febrei aftoase. Eșantioanele pentru care se obțin rezultate neconcludente se transmit laboratorului național de referință pentru a fi supuse unor teste de confirmare. |
ANEXA XVI
FUNCȚIILE ȘI ATRIBUȚIILE LABORATORULUI COMUNITAR DE REFERINȚĂ PENTRU FEBRA AFTOASĂ
Funcțiile și atribuțiile laboratorului comunitar de referință pentru febra aftoasă prevăzute la articolul 69 sunt următoarele:
1. să asigure legătura între laboratoarele naționale ale statelor membre și să propună metode optime care să permită diagnosticarea febrei aftoase la vite și stabilirea diagnosticului diferențial al altor viroze veziculoase, după caz, pentru fiecare stat membru, în special:
1.1. |
colectând cu regularitate eșantioane de pe teren provenind din statele membre și din țările care au legături de natură geografică sau comercială cu Uniunea Europeană în domeniul schimburilor de animale din speciile predispuse la febra aftoasă sau de produse derivate de la aceste animale, în vederea supravegherii globale și regionale a situației epidemiologice și a estimării și, după caz, a determinării riscului reprezentat de sușele virale emergente și de anumite situații epidemiologice, și a identificării virusului, după caz, în strânsă colaborare cu laboratorul național de referință desemnat de OIE și cu laboratorul mondial de referință; |
1.2. |
realizând tipajul și caracterizarea completă antigenică și genomică a virusului care provoacă boli veziculoase pe baza eșantioanelor prevăzute la punctul 1.1 și comunicând imediat rezultatele investigațiilor lor Comisiei, statelor membre și laboratorului național interesat; |
1.3. |
constituind și actualizând o colecție de sușe virale; |
1.4. |
constituind și actualizând o colecție de seruri specifice împotriva acestor sușe virale; |
1.5. |
prezentând Comisiei avizul său privind toate aspectele legate de selectarea și utilizarea sușelor care permit fabricarea unui vaccin împotriva febrei aftoase; |
2. să sprijine laboratoarele naționale, în special:
2.1. |
depozitând reactivii și echipamentele folosite pentru diagnosticul febrei aftoase, adică virusul și/sau antigenii inactivați, serurile standardizate, liniile celulare și alți reactivi de referință, și aprovizionând laboratoarele naționale cu aceste produse; |
2.2. |
colectarea de cunoștințe practice privind virusul febrei aftoase și alte virusuri înrudite care să permită stabilirea unui diagnostic diferențial rapid; |
2.3. |
promovând armonizarea diagnosticului și asigurând calitatea testelor din Comunitate prin organizarea și realizarea periodică de teste comparative și de exerciții de control extern al calității în domeniul diagnosticului febrei aftoase la scară comunitară și comunicând rezultatele Comisiei, statelor membre și laboratoarelor naționale; |
2.4. |
efectuând studii și cercetări în vederea îmbunătățirii metodelor de combatere a bolii în colaborare cu laboratoarele naționale, în conformitate cu programul anual de activitate al laboratorului comunitar de referință; |
3. să informeze și să asigure perfecționarea profesională, în special:
3.1. |
colectând date și informații privind metodele de diagnostic și diagnosticul diferențial utilizate în laboratoarele naționale și comunicând aceste informații Comisiei și statelor membre; |
3.2. |
adoptând și punând în aplicare măsurile necesare pentru a asigura perfecționarea profesională a experților în domeniul diagnosticului de laborator în vederea armonizării tehnicilor de diagnostic; |
3.3. |
informându-se cu privire la progresele realizate în domeniul epidemiologiei febrei aftoase; |
3.4. |
organizând o reuniune anuală în cadrul căreia reprezentanții laboratoarelor naționale să poată analiza tehnicile de diagnostic și progresul înregistrat în domeniul coordonării; |
4. să efectueze, prin consultări cu Comisia, experiențe și teste pe teren în vederea ameliorării combaterii febrei aftoase;
5. să revizuiască, cu ocazia reuniunii anuale a laboratoarelor naționale de referință, anexa XIII în care sunt definite testele și standardele aplicabile diagnosticului febrei aftoase în Uniunea Europeană;
6. să coopereze cu laboratoarele naționale de referință din țările candidate, în conformitate cu prezenta anexă;
7. Laboratorul comunitar de referință funcționează în condițiile recunoscute de înaltă securitate definite în „standardele minime pentru laboratoarele care lucrează cu virusul febrei aftoase in vitroși in vivo” stabilite de Comisia Europeană de combatere a febrei aftoase cu ocazia celei de-a 26-a sesiuni, care a avut loc la Roma în aprilie 1985 și modificate de punctul (ii) din anexa VI la raportul celei de-a 30-a sesiuni a aceleiași comisii, care s-a reunit la Roma în 1993, prevăzute de anexa XII la prezenta directivă;
8. Laboratorul comunitar de referință asistă Comisia după cum este necesar în ceea ce privește măsurile de securitate epidemiologică pe care trebuie să le adopte laboratoarele naționale în domeniul diagnosticării febrei aftoase.
ANEXA XVII
CRITERII ȘI CERINȚE PRIVIND PLANURILE DE INTERVENȚIE
Statele membre se asigură că planurile de intervenție îndeplinesc cel puțin cerințele prevăzute în continuare.
1. Există dispoziții prin care sunt asigurate competențele juridice necesare pentru punerea în aplicare a planurilor de intervenție și care permit efectuarea unei campanii rapide și eficiente de eradicare.
2. Există dispoziții prin care este asigurat accesul la fonduri de urgență, la mijloace bugetare și la resurse financiare în vederea acoperirii tuturor aspectelor combaterii unei epizootii de febră aftoasă.
3. Este instituit un lanț de comandă care să garanteze un proces rapid și eficient de luare a deciziilor în cazul unei epizootii de febră aftoasă. O unitate centrală de decizie are sarcina de a conduce toate strategiile de combatere, iar medicul veterinar șef face parte din aceasta.
4. Fiecare stat membru este pregătit să instituie imediat un centru național de urgență operațional în cazul apariției unui focar; acesta coordonează punerea în aplicare a tuturor deciziilor adoptate de unitatea centrală de decizie. Este desemnat un coordonator permanent pentru a garanta instituirea rapidă a acestui centru.
5. Sunt disponibile programe detaliate care să îi permită unui stat membru să fie pregătit pentru a institui imediat centre locale de urgență în cazul apariției unor focare de febră aftoasă care să pună în aplicare măsurile de combatere a bolii și de protecție a mediului la nivel local.
6. Statele membre asigură cooperarea dintre centrul național de urgență, centrele locale de urgență și alte organisme competente în domeniul mediului astfel încât să asigure buna coordonare a acțiunilor de securitate veterinară și în domeniul mediului.
7. Este creat un grup de experți operațional în permanență, în colaborare cu alte state membre, după caz, pentru a garanta menținerea cunoștințelor practice necesare pentru a ajuta autoritatea competentă să asigure o bună pregătire în cazul apariției bolii.
8. Se prevăd dispozițiile necesare pentru ca resursele adecvate, adică personalul, echipamentele și capacitatea de laborator, să fie disponibile și să garanteze realizarea unei campanii rapide și eficiente.
9. Este disponibil un manual de instrucțiuni actualizat. Acesta conține o descriere detaliată, completă și practică a tuturor procedurilor, instrucțiunilor și măsurilor de combatere care permit abordarea unui focar de febră aftoasă.
10. Sunt disponibile programe detaliate de vaccinare de urgență.
Personalul participă în mod regulat la:
11.1. formare privind semnele clinice, investigația epidemiologică și combaterea epizootiilor;
exerciții de alertă în timp real, organizate în conformitate cu următoarele dispoziții:
11.2.1. |
de două ori pe parcursul unei perioade de cinci ani, iar primul exercițiu nu va debuta mai târziu de trei ani după aprobarea planului sau |
11.2.2. |
pe parcursul perioadei de cinci ani de după punerea în aplicare a măsurilor de combatere a unui focar epizootic major și eradicarea efectivă a acestuia sau |
11.2.3. |
unul dintre cele două exerciții prevăzute la punctul 11.2.1 este înlocuit cu un exercițiu în timp real impus în cadrul planurilor de intervenție pentru alte epizootii importante care afectează animalele terestre sau |
11.2.4. |
prin derogare de la dispozițiile de la punctul 11.2.1 și sub rezerva dispozițiilor adecvate din planul de intervenție, statele membre care au o populație redusă de animale din speciile predispuse la febra aftoasă adoptă dispozițiile necesare pentru a participa și a contribui la exercițiile în timp real realizate într-un stat membru vecin, iar exercițiile de alertă se realizează în conformitate cu litera (g) punctul (ii) din anexa VII la Directiva 2001/89/CE pentru toate animalele din speciile predispuse la febra aftoasă; |
11.3. formare în domeniul tehnicilor de comunicare, în vederea organizării unor campanii de sensibilizare privind epizootia în curs destinate autorităților, fermierilor și medicilor veterinari.
12. Planuri de intervenție în cadrul cărora sunt luate în considerare resursele necesare pentru combaterea unui număr mare de focare în cazul în care acestea s-ar declanșa în termen scurt și ar fi provocate de mai multe serotipuri sau sușe diferite din punct de vedere antigenic. Aceste planuri pot fi utile în special în cazul diseminării deliberate a virusului febrei aftoase.
13. Fără a aduce atingere cerințelor veterinare din domeniu, se pregătesc planuri de intervenție pentru a asigura că, în cazul unui focar de febră aftoasă, eliminarea masivă a carcaselor și a deșeurilor de animale se poate realiza fără a pune în pericol sănătatea umană și prin intermediul unor proceduri sau metode care permit prevenirea tuturor efectelor negative în domeniul mediului care ar putea fi evitate, în special proceduri și metode:
(i) |
care prezintă un risc minim pentru soluri, aer, ape de suprafață și subterane, plante și animale; |
(ii) |
care prezintă inconveniente sonore sau olfactive minime; |
(iii) |
care prezintă efecte nocive minime asupra peisajului și a zonelor de interes special. |
14. Aceste planuri includ identificarea unor locații și instalații adecvate de tratare și eliminare a carcaselor și a deșeurilor de animale în cazul apariției unui focar.
15. Statul membru asigură informarea agricultorilor în cauză, a locuitorilor din zonele rurale și a întregii populații. Trebuie garantat contactul direct și cu ușurință pentru locuitorii din zonele în cauză (inter alia prin intermediul liniilor suplimentare), în paralel cu informarea realizată prin intermediul mediilor de informare naționale și regionale.
ANEXA XVIII
PARTEA A
Măsuri care trebuie luate în cazul confirmării prezenței febrei aftoase la animalele sălbatice
1. |
Imediat după confirmarea unui caz de febră aftoasă la animale sălbatice din speciile predispuse la febra aftoasă, autoritatea competentă a unui stat membru ia imediat, pentru a frâna propagarea bolii, următoarele măsuri:
|
2. |
În cazul apariției febrei aftoase la animalele sălbatice dintr-o zonă a unui stat membru situată în apropierea teritoriului unui alt stat membru, statele membre în cauză colaborează în vederea instituirii măsurilor de combatere a bolii. |
3. |
Prin derogare de la dispozițiile prevăzute la punctul 1, se pot adopta măsuri specifice privind stabilirea planurilor de eradicare a febrei aftoase la animalele sălbatice în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3) imediat după declararea unui caz de febră aftoasă la animale sălbatice într-o zonă a unui stat membru în care unele dintre dispozițiile de la alineatul (1) nu pot fi aplicate din cauza caracterului extensiv al creșterii animalelor domestice. |
PARTEA B
Planuri de eradicare a febrei aftoase la animalele sălbatice
1. Fără a aduce atingere măsurilor prevăzute de partea A, statele membre prezintă Comisiei, în termen de nouăzeci de zile de la confirmarea unui caz primar de febră aftoasă la animale sălbatice, planul măsurilor adoptate pentru eradicarea bolii în zona definită ca infectată, precum și măsurile puse în aplicare în exploatațiile situate în zona menționată anterior.
2. Comisia examinează planul pentru a stabili dacă acesta permite atingerea obiectivului dorit. Planul, modificat după caz, se aprobă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3). Planul se poate modifica sau completa ulterior pentru a lua în considerare evoluția situației.
În cazul în care aceste modificări vizează o nouă delimitare a zonei infectate, statele membre se asigură că celelalte state membre și Comisia sunt informate cât mai repede posibil cu privire la aceste modificări.
În cazul în care acestea privesc alte dispoziții din plan, statele membre îi prezintă Comisiei planul modificat în vederea examinării și a eventualei aprobări în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3).
3. Imediat după aprobarea măsurilor prevăzute în planul menționat la punctul 1, acestea înlocuiesc măsurile inițiale prevăzute de partea A la data stabilită în momentul aprobării.
4. Planul prevăzut la punctul 1 conține informații privind:
(a) |
rezultatele anchetelor epidemiologice și ale controalelor efectuate în conformitate cu partea A și repartizarea geografică a bolii; |
(b) |
delimitarea zonei infectate de pe teritoriul statului membru în cauză. La delimitarea zonei infectate, autoritatea competentă ține seama de următoarele informații:
|
(c) |
organizarea unei strânse cooperări între biologi, vânători, asociațiile de vânătoare, serviciile pentru protecția faunei sălbatice și autoritățile veterinare (sănătate animală și sănătate publică); |
(d) |
campania de informare care trebuie pusă în aplicare pentru conștientizarea vânătorilor cu privire la măsurile pe care trebuie să le adopte în cadrul planului de eradicare; |
(e) |
eforturile specifice depuse pentru a determina numărul de grupuri de animale sălbatice care au avut contacte limitate cu alte grupuri de animale sălbatice în zona infectată și în jurul acesteia și localizarea acestor grupuri; |
(f) |
numărul aproximativ de grupuri de animale sălbatice prevăzute la litera (e) precum și dimensiunile acestora în zona infectată și în jurul acesteia; |
(g) |
eforturi specifice depuse pentru a determina amploarea infecției la animalele sălbatice, prin intermediul examenului animalelor sălbatice sacrificate de vânători sau găsite moarte și prin examene de laborator, inclusiv prin intermediul unor anchete epidemiologice pe categorii de vârstă; |
(h) |
măsurile adoptate pentru a diminua propagarea bolii provocată de circulația animalelor sălbatice și/sau de contactele dintre grupurile de animale sălbatice; aceste măsuri pot cuprinde interzicerea vânătorii; |
(i) |
măsurile adoptate în vederea reducerii populației de animale sălbatice, în special a numărului de animale tinere, din speciile predispuse la febra aftoasă din fauna sălbatică; |
(j) |
cerințele care trebuie respectate de vânători pentru a evita orice propagare a bolii; |
(k) |
metoda de eliminare a animalelor sălbatice găsite moarte sau sacrificate, bazată pe:
|
(l) |
investigația epidemiologică efectuată pe fiecare animal sălbatic din specia predispusă la febra aftoasă, sacrificat sau găsit mort. Această investigație cuprinde în mod obligatoriu răspunsurile la un chestionar care oferă informații privind:
|
(m) |
programele de supraveghere și măsurile de prevenire aplicabile exploatațiilor care dețin animale din speciile predispuse la febra aftoasă situate în zona infectată delimitată și, după caz, în jurul acesteia, inclusiv transportul și circulația animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă în interiorul, din sau spre această zonă; aceste măsuri trebuie să cuprindă cel puțin interdicția privind scoaterea animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă, a materialului lor seminal, a embrionilor și a ovulelor acestora din zona infectată în scopul comerțului intracomunitar; |
(n) |
celelalte criterii aplicate pentru eliminarea măsurilor adoptate în vederea eradicării bolii în zona delimitată și măsurile aplicate exploatațiilor din această zonă; |
(o) |
autoritatea însărcinată cu supravegherea și coordonarea unităților care răspund de punerea în aplicare a planului; |
(p) |
sistemul instituit pentru ca grupul de experți desemnat în conformitate cu partea A punctul 1 litera (b) să poată efectua examinarea constantă a rezultatelor planului de eradicare; |
(q) |
măsurile de combatere a bolii puse în aplicare după încheierea unei perioade de douăsprezece luni de la constatarea ultimului caz confirmat de febră aftoasă la animalele sălbatice din zona infectată delimitată; aceste măsuri de control rămân în vigoare cel puțin douăsprezece luni și includ cel puțin dispozițiile puse deja în aplicare în conformitate cu literele (g), (k) și (l). |
5. La fiecare șase luni se transmit Comisiei și celorlalte state membre un raport privind situația epidemiologică din zona delimitată și rezultatele planului de eradicare.
6. Procedurile de instituire a planurilor de eradicare a febrei aftoase la animalele sălbatice se pot adopta în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 89 alineatul (3).
ANEXA XIX
TERMENE DE TRANSPUNERE ÎN LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ
Directiva |
Termen de transpunere |
85/511/CEE |
1 ianuarie 1987 |
90/423/CEE |
1 ianuarie 1992 |
ANEXA XX
TABEL DE CORESPONDENȚĂ
Prezenta directivă |
Directiva 85/511/CEE |
Articolul 1 alineatul (1) litera (a) |
Articolul 1 |
Articolul 1 alineatul (1) litera (b) |
– |
Articolul 1 alineatul (2) |
– |
Articolul 2 litera (a) |
Articolul 2 litera (a) |
Articolul 2 literele (b)-(h) și (l)-(y) |
– |
Articolul 2 litera (i) |
Articolul 2 litera (d) |
Articolul 2 litera (j) |
Articolul 2 litera (e) |
Articolul 2 litera (k) |
Articolul 2 litera (c) |
Articolul 3 alineatul (1) litera (a) |
Articolul 3 |
Articolul 3 alineatul (1) literele (b) și (c) |
– |
Articolul 3 alineatul (2) |
– |
Articolul 4 alineatul (1) |
– |
Articolul 4 alineatul (2) |
Articolul 4 alineatul (1) primul paragraf |
Articolul 4 alineatul (3) prima teză |
Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf |
Articolul 4 alineatul (3) litera (a) |
Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf prima liniuță, prima parte a tezei |
Articolul 4 alineatul (3) litera (b) |
Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf prima liniuță, a doua parte a tezei |
Articolul 4 alineatul (3) litera (c) |
– |
Articolul 4 alineatul (3) litera (d) |
Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf a doua și a treia liniuță |
Articolul 4 alineatul (3) litera (e) |
Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf a noua liniuță |
Articolul 4 alineatul (3) litera (f) |
Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf a zecea liniuță |
Articolul 4 alineatul (3) litera (g) |
– |
Articolul 5 alineatul (1) litera (a) |
Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf a cincea liniuță |
Articolul 5 alineatul (1) litera (b) |
Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf a patra liniuță |
Articolul 5 alineatul (1) litera (c) |
Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf a șaptea liniuță |
Articolul 5 alineatul (1) litera (d) |
Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf a opta liniuță |
Articolul 5 alineatul (2) |
Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf a șasea liniuță |
Articolul 5 alineatul (3) |
– |
Articolul 6 alineatul (1) |
Articolul 4 alineatul (2) |
Articolul 6 alineatul (2) |
– |
Articolul 7 |
– |
Articolul 8 |
– |
Articolul 9 |
Articolul 4 alineatul (3) |
Articolul 10 alineatul (1) litera (a) prima teză |
Articolul 5 alineatul (2) prima teză |
Articolul 10 alineatul (1) litera (a) a doua teză |
– |
Articolul 10 alineatul (1) litera (b) primul paragraf |
Articolul 5 alineatul (1) |
Articolul 10 alineatul (1) litera (b) al doilea paragraf |
Articolul 5 alineatul (3) |
Articolul 10 alineatul (1) litera (c) prima teză |
Articolul 5 alineatul (2) a doua și a patra liniuță |
Articolul 10 alineatul (1) litera (c) a doua și a treia teză |
– |
Articolul 10 alineatul (1) litera (d) |
Articolul 5 alineatul (2) a cincea și a șasea liniuță |
Articolul 10 alineatul (2) litera (a) |
Articolul 5 alineatul (2) a șaptea liniuță |
Articolul 10 alineatul (2) litera (b) |
– |
Articolul 10 alineatul (2) litera (c) |
Articolul 5 alineatul (2) a opta liniuță |
Articolul 11 alineatul (1) |
Articolul 10 |
Articolul 11 alineatul (2) |
– |
Articolul 11 alineatul (3) |
– |
Articolul 11 alineatul (4) |
– |
Articolul 12 (privind carnea) |
Articolul 5 alineatul (2) a treia liniuță |
Articolul 12 (privind alte substanțe) |
– |
Articolul 13 alineatul (1) |
Articolul 5 alineatul (2) a noua liniuță și articolul 7 |
Articolul 13 alineatul (2) |
– |
Articolul 14 |
– |
Articolul 15 |
– |
Articolul 16 |
– |
Articolul 17 |
– |
Articolul 18 alineatul (1) |
Articolul 6 |
Articolul 18 alineatul (2) |
Decizia 88/397/CEE |
Articolul 18 alineatul (3) |
Articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf |
Articolul 18 alineatul (4) |
– |
Articolul 19 alineatele (1)-(4) |
Articolul 8 |
Articolul 19 alineatul (5) |
– |
Articolul 20 |
Articolul 6 alineatul (3) |
Articolul 21 alineatul (1) |
– |
Articolul 21 alineatul (2) |
Articolul 9 alineatul (1) |
Articolul 21 alineatul (3) |
– |
Articolul 21 alineatele (4)-(6) |
– |
Articolul 22 alineatul (1) litera (a) |
Articolul 9 alineatul (2) litera (a) prima liniuță |
Articolul 22 alineatul (1) litera (b) |
Articolul 9 alineatul (2) litera (a) a doua liniuță |
Articolul 22 alineatul (1) litera (c) |
Articolul 9 alineatul (2) litera (a) a treia liniuță prima parte a tezei |
Articolul 22 alineatul (2) |
Articolul 9 alineatul (2) litera (a) a treia liniuță a doua parte a tezei |
Articolul 23 litera (a) |
Articolul 9 alineatul (2) litera (a) a cincea și a șasea liniuță |
Articolul 23 litera (b) |
– |
Articolul 23 litera (c) |
– |
Articolul 23 litera (d) |
– |
Articolul 24 alineatul (1) litera (a) |
– |
Articolul 24 alineatul (1) literele (b)-(f) |
– |
Articolul 24 alineatul (2) litera (a) |
Articolul 9 alineatul (2) litera (a) a șaptea liniuță ultima parte a tezei |
Articolul 24 alineatul (2) litera (b) |
– |
Articolul 24 alineatul (2) litera (c) |
Articolul 9 alineatul (2) litera (a) a patra liniuță |
Articolul 24 alineatul (2) litera (d) |
– |
Articolul 25 |
– |
Articolul 26 |
– |
Articolul 27 |
– |
Articolul 28 |
– |
Articolul 29 |
– |
Articolul 30 |
– |
Articolul 31 |
– |
Articolul 32 |
– |
Articolul 33 |
– |
Articolul 34 |
– |
Articolul 35 |
– |
Articolul 36 alineatul (1) litera (a) |
Articolul 9 alineatul (2) litera (b) prima teză |
Articolul 36 alineatul (1) litera (b) |
– |
Articolul 36 alineatul (2) |
Articolul 9 alineatul (2) litera (b) a doua teză |
Articolul 36 alineatul (3) |
– |
Articolul 37 alineatul (1) |
– |
Articolul 37 alineatul (2) |
Articolul 9 alineatul (3) litera (a) |
Articolul 38 alineatul (1) |
Articolul 9 alineatul (3) litera (a) a doua liniuță prima parte |
Articolul 38 alineatul (2) litera (a) |
Articolul 9 alineatul (3) litera (a) a doua liniuță ultima parte |
Articolul 38 alineatul (2) literele (b)-(d) |
– |
Articolul 38 alineatul (3) |
– |
Articolul 38 alineatul (4) |
– |
Articolul 38 alineatul (5) |
– |
Articolul 39 |
– |
Articolul 40 |
– |
Articolul 41 |
– |
Articolul 42 |
– |
Articolul 43 |
– |
Articolul 44 alineatul (1) litera (a) |
Articolul 9 alineatul (3) litera (b) |
Articolul 44 alineatul (1) literele (b) și (c) |
– |
Articolul 44 alineatul (2) |
– |
Articolul 45 |
– |
Articolul 46 |
– |
Articolul 47 alineatul (1) |
Articolul 12 prima liniuță |
Articolul 47 alineatul (2) |
– |
Articolul 48 |
Articolul 12 a doua și a treia liniuță |
Articolul 49 litera (a) |
Articolul 13 alineatul (1) prima liniuță |
Articolul 49 litera (b) |
Articolul 13 alineatul (1) a treia liniuță |
Articolul 49 literele (c) și (d) |
– |
Articolul 50 alineatul (1) litera (a) |
Articolul 13 alineatul (3) primul paragraf prima teză |
Articolul 50 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) |
– |
Articolul 50 alineatul (2) |
– |
Articolul 50 alineatul (3) |
Articolul 13 alineatul (3) al doilea paragraf |
Articolul 50 alineatele (4) și (5) |
Articolul 13 alineatul (3) al treilea paragraf |
Articolul 50 alineatul (6) |
– |
Articolul 51 alineatul (1) |
Articolul 13 alineatul (3) primul paragraf prima până la a șasea liniuță |
Articolul 51 alineatul (2) |
– |
Articolul 52 |
– |
Articolul 53 |
– |
Articolul 54 |
– |
Articolul 55 |
– |
Articolul 56 |
– |
Articolul 57 |
– |
Articolul 58 |
– |
Articolul 59 |
– |
Articolul 60 |
– |
Articolul 61 |
– |
Articolul 62 |
– |
Articolul 63 |
– |
Articolul 64 |
– |
Articolul 65 literele (a), (b) și (c) |
Articolul 13 alineatul (1) a doua liniuță |
Articolul 65 litera (d) |
Articolul 13 alineatul (1) a patra liniuță |
Articolul 66 |
Articolul 13 alineatul (2) primul și al doilea paragraf |
Articolul 67 |
Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf |
Articolul 68 alineatul (1) literele (a) și (b) |
Articolul 11 alineatul (1) prima liniuță |
Articolul 68 alineatul (1) literele (c) și (e) |
Articolul 11 alineatul (1) a doua și a treia liniuță |
Articolul 68 alineatul (1) litera (d) |
– |
Articolul 68 alineatele (2), (3) și (4) |
– |
Articolul 69 |
Decizia 89/531/CEE a Consiliului |
Articolul 70 alineatul (1) |
– |
Articolul 70 alineatul (2) |
Articolul 13 alineatul (2) al treilea paragraf |
Articolul 71 |
– |
Articolul 72 |
Articolul 5 din Directiva 90/423/CEE |
Articolul 73 |
– |
Articolul 74 |
– |
Articolul 75 |
– |
Articolul 76 |
– |
Articolul 77 |
– |
Articolul 78 |
– |
Articolul 79 alineatul (1) |
Articolul 14 alineatul (1) primul paragraf a doua parte a tezei |
Articolul 79 alineatul (2) |
Articolul 14 alineatul (1) al treilea paragraf a doua parte a tezei |
Articolul 79 alineatul (3) |
– |
Articolul 79 alineatul (4) |
– |
Articolul 80 |
Decizia 91/666/CEE |
Articolul 81 |
– |
Articolul 82 |
– |
Articolul 83 |
– |
Articolul 84 |
Decizia 91/665/CEE |
Articolul 85 |
– |
Articolul 86 |
– |
Articolul 87 |
– |
Articolul 88 |
– |
Articolul 89 |
Articolele 16 și 17 |
Articolul 90 |
– |
Articolul 91 |
– |
Articolul 92 alineatul (1) |
Articolul 6 din Directiva 90/423/CEE |
Articolul 92 alineatul (2) primul paragraf |
– |
Articolul 92 alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf |
Articolul 5 alineatul (4) din Directiva 90/423/CEE |
Articolul 93 |
Articolul 19 |
Articolul 94 |
– |
Articolul 95 |
Articolul 20 |
Anexa I |
– |
Anexa II |
– |
Anexa III |
– |
Anexa IV |
– |
Anexa V |
– |
Anexa VI |
– |
Anexa VII |
– |
Anexa VIII |
– |
Anexa IX partea A |
– |
Anexa IX partea B |
– |
Anexa X |
– |
Anexa XI partea A |
Anexa B |
Anexa XI partea B |
Anexa A |
Anexa XII |
– |
Anexa XIII |
– |
Anexa XIV |
Decizia 91/666/CEE |
Anexa XV |
– |
Anexa XVI |
Decizia 89/531/CEE |
Anexa XVII |
Decizia 91/42/CEE |
Anexa XVIII |
– |
Anexa XIX |
– |
Anexa XX |
– |
Raport financiar |
– |