03/Volumul 050

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1

---

---

/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01	Probleme generale, financiare și instituționale
02	Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor
03	Agricultură
04	Pescuit
05	Libera circulație a lucrătorilor și politica socială
06	Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii
07	Politica în domeniul transporturilor
08	Politica în domeniul concurenței
09	Impozitare
10	Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor
11	Relații externe
12	Energie
13	Politica industrială și piața internă
14	Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale
15	Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății
16	Știință, informare și cultură
17	Legislația privind întreprinderile
18	Politica externă și de securitate comună
19	Spațiul de libertate, securitate și justiție
20	Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă. În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)	numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

—	Legislație („L”),

—	Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.

---

03/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

---

32003D0623

---

L 216/58

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA COMISIEI

din 19 august 2003

privind dezvoltarea unui sistem informatic veterinar integrat numit Traces

[notificată cu numărul C(2003) 2983]

(2003/623/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în comerțul intracomunitar cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), în special articolul 20 alineatul (3),

având în vedere Decizia 92/438/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 privind informatizarea procedurilor veterinare de import (proiect Shift), de modificare a Directivelor 90/675/CEE, 91/496/CEE și 91/628/CEE și a Deciziei 90/424/CEE și de abrogare a Deciziei 88/192/CEE (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (4), în special articolul 12,

având în vedere Decizia 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind cheltuielile în domeniul veterinar (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003, în special articolul 37 alineatul (2) și articolul 37a alineatul (2),

întrucât:

(1)	Decizia 91/398/CEE a Comisiei din 19 iulie 1991 privind rețeaua informatizată de legătură între autoritățile veterinare (Animo) (6) definește principiile rețelei de comunicații între unitățile veterinare.

(2)	Decizia 92/563/CEE a Comisiei din 19 noiembrie 1992 privind baza de date referitoare la normele comunitare de import, prevăzută de proiectul Shift (7) impune Comisiei să dezvolte baze de date pertinente.

(3)

Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice (8) urmărește să asigure securitatea și încrederea în comunicațiile electronice și facilitează utilizarea acestora de către administrațiile naționale și comunitare, între ele, precum și cu cetățenii și agenții economici.

(4)

Raportul A5-0405/2002 al Parlamentului European privind combaterea febrei aftoase în Uniunea Europeană în 2001 și măsurile care urmează a fi luate pentru a evita și combate epizootiile în Uniunea Europeană cere Comisiei, la punctul 123, să adopte de îndată dispoziții pentru ameliorarea sistemului actual de supraveghere a transportului de animale în interiorul Uniunii Europene (sistemul „Animo”).

(5)	Decizia 2003/24/CE a Comisiei din 30 decembrie 2002 privind dezvoltarea unui sistem informatic integrat (9), prevede ca, într-o a doua etapă, Comisia să elaboreze noul sistem Animo.

(6)	Pentru optimizarea funcționalităților și interfețelor utilizatori, statele membre trebuie să se asocieze strâns în vederea elaborării unui sistem informatic veterinar integrat.

(7)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În cadrul realizării, prevăzută de Decizia 2003/24/CE, a arhitecturii unice numite Traces, care integrează funcționalitățile sistemelor Animo și Shift, Comisia elaborează noul sistem Animo și îl pune la dispoziția noilor state membre.

Articolul 2

Comisia dispune de 300 000 EUR pentru a permite dezvoltarea noului sistem Animo, menționat la articolul 1.

Articolul 3

Directorul general al direcției generale „Sănătatea și protecția consumatorilor” este autorizat să semneze, în numele Comisiei, contractele necesare aplicării prezentei decizii.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 224, 18.8.1990, p. 29.

(2)  JO L 315, 19.11.2002, p. 14.

(3)  JO L 243, 25.8.1992, p. 27.

(4)  JO L 122, 16.5.2003, p. 1.

(5)  JO L 224, 18.8.1990, p. 19.

(6)  JO L 221, 9.8.1991, p. 30.

(7)  JO L 361, 10.12.1992, p. 45.

(8)  JO L 13, 19.1.2000, p. 12.

(9)  JO L 8, 14.1.2003, p. 44.

---

03/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

5

---

32003R1518

---

L 217/35

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 1518/2003 AL COMISIEI

din 28 august 2003

de stabilire a normelor de aplicare a regimului licențelor de export în sectorul cărnii de porc

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2759/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de porc (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1365/2000 (2), în special articolul 8 alineatul (2), articolul 13 alineatul (12) și articolul 22,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1370/95 al Comisiei din 16 iunie 1975 de stabilire a normelor de aplicare a regimului licențelor de export în sectorul cărnii de porc (3) a fost modificat în mod substanțial de mai multe ori (4). Din motive de claritate și raționalitate, regulamentul menționat ar trebui codificat.

(2)

Regulamentul (CEE) nr. 2759/75 prevede că toate exporturile pentru care se solicită restituiri la export au obligația de a prezenta o licență de export cuprinzând fixarea în avans a restituirii. Astfel, trebuie stabilite norme de aplicare specifice pentru sectorul cărnii de porc, care să includă în special prevederi privitoare la depunerea cererilor și la informațiile pe care trebuie să le conțină cererile și licențele, în plus față de cele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 al Comisiei din 9 iunie 2000 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului licențelor de import și export și de fixare în avans a licențelor pentru produsele agricole (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 325/2003 (6).

(3)

Pentru a asigura o gestionare corespunzătoare a sistemului, ar trebui stabilită rata garanției pentru licențele de export, în baza acestui sistem. Având în vedere riscul apariției speculațiilor, inerente sectorului cărnii de porc, ar trebui ca licențele de export să nu fie transferabile și ar trebui prevăzute condiții precise pentru accesul comercianților la acest sistem.

(4)

Articolul 13 alineatul (11) din Regulamentul (CEE) nr. 2759/75 prevede că respectarea obligațiilor ce decurg din acordurile încheiate în timpul Rundei Uruguay de negocieri comerciale multilaterale privind volumul de export se asigură pe baza licențelor de export. Prin urmare, ar trebui stabilit un program detaliat pentru prezentarea cererilor și emiterea licențelor .

(5)

În plus, decizia privind cererile pentru licențe de export ar trebui comunicată numai după examinarea lor. Această perioadă de examinare ar permite Comisiei să evalueze cantitățile pentru care au fost depuse solicitări, precum și cheltuielile aferente și, dacă este necesar, să ia măsurile specifice cu privire, în special, la cererile nerezolvate încă. Este în interesul comercianților ca cererile pentru licențe să poată fi retrase după ce a fost stabilit coeficientul de acceptare.

(6)	În cazul cererilor pentru cantități mai mici sau egale cu 25 tone, licența de export ar trebui emis imediat, în cazul în care acest lucru este solicitat de către comerciant. În acest caz, licența nu face obiectul unei măsuri speciale adoptate de Comisie.

(7)	Pentru a se asigura urmărirea precisă a cantităților pentru export ar trebui prevăzută o derogare de la normele privind toleranțele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1291/2000.

(8)	Comisia trebuie să dispună de informații precise referitoare la cererile de licențe și la utilizarea licențelor emise pentru a se putea administra acest sistem. În vederea gestionării eficiente, notificările statelor membre către Comisie ar trebui făcute pe baza unui model uniform.

(9)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cărnii de porc,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Toate exporturile de produse din sectorul cărnii de porc pentru care se solicită restituiri la export fac obiectul prezentării unei licențe de export, cu stabilirea în avans a restituirii.

Articolul 2

(1)   Licențele de export sunt valabile 90 de zile de la data emiterii în sensul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) 1291/2000.

(2)   Cererile pentru licențele de export și licențele includ, la secțiunea 15, descrierea produsului, iar la secțiunea 16, codul de 12 cifre al produsului din nomenclatorul produselor agricole pentru restituiri la export.

(3)   În anexa I sunt descrise categoriile de produse menționate în al doilea paragraf din articolul 14 din Regulamentul (CE) 1291/2000, precum și rata garanției pentru licențele de export.

(4)   Solicitările de licențe , precum și licențele includ, în secțiunea 20, cel puțin una dintre următoarele mențiuni:

—	Reglamento (CE) no […]

—	Forordning (EF) nr. […]

—	Verordnung (EG) Nr. […]

—	Κανονισμός (ΕΚ) αριθ. […]

—	Regulation (EC) No […]

—	Règlement (CE) no […]

—	Regolamento (CE) n. […]

—	Verordening (EG) nr. […]

—	Regulamento (CE) n.o […]

—	Asetus (EY) N:o […]

—	Förordning (EG) nr […]

Articolul 3

(1)   Cererile pentru licențe de export pot fi înaintate autorităților competente de luni până vineri în fiecare săptămână.

(2)   Solicitanții de licențe de export trebuie să fie persoane fizice sau juridice care, la data depunerii cererii, pot dovedi în mod satisfăcător autorităților competente din statele membre că sunt active în comerț în sectorul cărnii de porc de cel puțin 12 luni. Cu toate acestea, unitățile de vânzare cu amănuntul sau restaurantele care își vând produsele consumatorilor finali nu pot depune astfel de cereri.

(3)   Licențele de export se eliberează în ziua de miercuri imediat următoare perioadei menționate la alineatul (1), cu condiția de a nu fi fost adoptate între timp de către Comisie nici una dintre măsurile speciale menționate în paragraful 4.

(4)   În cazurile în care cererile pentru licențe de export se referă la cantități și/sau cheltuieli ce depășesc limitele comerciale stabilite sau în cazurile în care există riscul ca acestea să fie depășite, luând în considerare limitele prevăzute la articolul 13 alineatul (11) din Regulamentul (CEE) nr. 2759/75 și/sau cheltuielile corespunzătoare pe perioada în cauză, Comisia poate:

(a)	stabili un procent unic de acceptare a cantităților solicitate;

(b)	refuza cererile pentru care nu au fost acordate încă licențe de export;

(c)

suspenda depunerea de cereri pentru licențele de export pe o perioadă de maximum cinci zile lucrătoare. Se poate decide suspendarea și pentru o perioadă mai mare, conform procedurii prevăzute la articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2759/75. În astfel de cazuri, cererile pentru licențe de export depuse în perioada de suspendare nu pot fi acceptate.

Aceste măsuri pot fi modificate în funcție de categoria de produse și de destinație.

(5)   În cazurile în care cantitățile solicitate sunt respinse sau reduse, garanția se eliberează imediat pentru toată cantitatea pentru care cererea nu a fost satisfăcută.

(6)   Fără a aduce atingere alineatului (3), în cazul în care se stabilește un procent unic de acceptare mai mic de 80 %, licența se eliberează cel târziu până în cea de a unsprezecea zi lucrătoare de la publicarea acestui procent în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Timp de 10 zile lucrătoare de la publicare, operatorul poate:

(a)	fie să retragă cererea, caz în care garanția se eliberează imediat; fie

(b)	să solicite emiterea imediată a licenței , caz în care autoritatea competentă îl va emite fără întârziere, dar nu mai devreme de data prevăzută în mod normal pentru săptămâna în cauză.

(7)   Prin derogare de la alineatul (3), Comisia poate stabili o altă zi decât miercurea pentru emiterea licențelor de export atunci când această zi nu poate fi respectată.

Articolul 4

(1)   La cererea operatorului, solicitările de licențe pentru cantități de până la 25 tone de produse nu fac obiectul măsurilor speciale menționate în articolul 3 alineatul (4), iar licențele pentru care s-au făcut cereri se emit imediat.

În astfel de cazuri, sub rezerva articolului 2 alineatul (1), termenul de valabilitate a licenței este limitat la cinci zile lucrătoare de la data emiterii în sensul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, iar secțiunea 20 din cererile pentru licențe și din certificate conține cel puțin una dintre următoarele mențiuni:

—	Certificado válido durante cinco días hábiles y no utilizable para la aplicación del artículo 5 del Reglamento (CEE) no 565/80 del Consejo (7)

—	Licens, der er gyldig i fem arbejdsdage, og som ikke kan benyttes til at anvende artikel 5 i Rådets forordning (EØF) nr. 565/80 (7)

—	Fünf Werktage gültige und für die Anwendung von Artikel 5 der Verordnung (EWG) Nr. 565/80 des Rates (7) nicht verwendbare Lizenz

—	Πιστοποιητικό που ισχύει για πέντε εργάσιμες ημέρες και δεν χρησιμοποιείται για την εφαρμογή του άρθρου 5 του κανονισμού (ΕΟΚ) αριθ. 565/80 (7)

—	Licence valid for five working days and not useable for application of Article 5 of Council Regulation (EEC) No 565/80 (8)

—	Certificat valable cinq jours ouvrables et non utilisable pour l'application de l'article 5 du règlement (CEE) no 565/80 du Conseil (7)

—	Titolo valido cinque giorni lavorativi e non utilizzabile ai fini dell'applicazione dell'articolo 5 del regolamento (CEE) n. 565/80 (7)

—	Certificaat met een geldigheidsduur van vijf werkdagen en niet te gebruiken voor de toepassing van artikel 5 van Verordening (EEG) nr. 565/80 van de Raad (7)

—	Certificado de exportação válido durante cinco dias úteis, não utilizável para a aplicação do artigo 5.o do Regulamento (CEE) n.o 565/80 do Conselho (7)

—	Todistus on voimassa viisi arkipäivää eikä sitä voi käyttää sovellettaessa asetuksen (ETY) N:o 565/80 (7) 5 artiklaa

—	Licensen är giltig fem arbetsdagar men gäller inte vid tillämpning av artikel 5 i rådets förordning (EEG) nr 565/80 (7)

(2)   Dacă este necesar, Comisia poate suspenda aplicarea prezentului articol.

Articolul 5

Licențele de export nu sunt transferabile.

Articolul 6

(1)   Cantitatea exportată în limitele toleranței menționate în articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 nu dă dreptul la plata restituirii.

(2)   În secțiunea 22 a licenței, se face cel puțin una dintre următoarele mențiuni:

—	Restitución válida por […] toneladas (cantidad por la que se expida el certificado)

—	Restitutionen omfatter […] t (den mængde, licensen vedrører)

—	Erstattung gültig für … Tonnen (Menge, für welche die Lizenz ausgestellt wurde)

—	Επιστροφή ισχύουσα για […] τόνους (ποσότητα για την οποία έχει εκδοθεί το πιστοποιητικό)

—	Refund valid for … tonnes (quantity for which the licence is issued)

—	Restitution valable pour … tonnes (quantité pour laquelle le certificat est délivré)

—	Restituzione valida per […] t (quantitativo per il quale il titolo è rilasciato)

—	Restitutie geldig voor … ton (hoeveelheid waarvoor het certificaat wordt afgegeven)

—	Restituição válida para … toneladas (quantidade relativamente à qual é emitido o certificado)

—	Tuki on voimassa […] tonnille (määrä, jolle todistus on myönnetty)

—	Ger rätt till exportbidrag för […] ton (den kvantitet för vilken licensen utfärdats)

Articolul 7

(1)   În fiecare vineri începând cu ora 13, statele membre trimit Comisiei prin fax următoarele informații cu privire la perioada precedentă:

(a)	cererile pentru licențe de export prevăzute la articolul 1 depuse de luni până miercuri în aceeași săptămână, menționând dacă se încadrează în prevederile articolului 4 sau nu;

(b)	cantitățile acoperite de licențele de export emise în miercurea anterioară, fără a le include pe cele emise imediat în temeiul articolului 4;

(c)	cantitățile care fac obiectul cererilor pentru licențe de export retrase conform articolului 3 alineatul (6) în săptămâna anterioară.

(2)   Notificarea cererilor menționate în alineatul (1) litera (a) precizează:

(a)	cantitatea exprimată în greutatea produsului pentru fiecare categorie din articolul 2 alineatul (3);

(b)	defalcarea pe destinații pentru cantitățile respective pe categorii, în cazul în care rata restituirii variază în funcție de destinație;

(c)	rata de restituire aplicabilă;

(d)	suma totală a restituirii, stabilită în avans în euro pentru fiecare categorie.

(3)   Statele membre comunică lunar Comisiei cantitatea de licențe de export neutilizate după expirarea perioadei de valabilitate a licențelor de export.

(4)   Toate notificările prevăzute la alineatele (1) și (3), inclusiv notificările „zero”, se efectuează conform modelului din anexa II.

Articolul 8

Regulamentul (CE) nr. 1370/95 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat menționat anterior se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corelări din anexa IV.

Articolul 9

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 282, 1.1.1975, p. 1.

(2)  JO L 156, 29.6.2000, p. 5.

(3)  JO L 133, 17.6.1995, p. 9.

(4)  A se vedea anexa III.

(5)  JO L 152, 24.6.2000, p. 1.

(6)  JO L 47, 21.2.2003, p. 21.

(7)  OJ L 62, 7.3.1980, p. 5.

(8)  OJ L 62, 7.3.1980, p. 5.

---

ANEXA I

Codul produsului din nomenclatorul produselor agricole pentru restituiri la export (1)	Categorie	Rata garanției (EUR/100 kg) Greutate netă
0203 11 10 9000	1	5
0203 21 10 9000
0203 12 11 9100	2	5
0203 12 19 9100
0203 19 11 9100
0203 19 13 9100
0203 19 55 9110
0203 22 11 9100
0203 22 19 9100
0203 29 11 9100
0203 29 13 9100
0203 29 55 9110
0203 19 15 9100	3	4
0203 19 55 9310
0203 29 15 9100
0210 11 31 9110	4	15
0210 11 31 9910
0210 12 19 9100	5	5
0210 19 81 9100	6	20
0210 19 81 9300	7	15
1601 00 91 9120	8	5
1601 00 99 9110	9	5
1602 41 10 9110	10	10
1602 42 10 9110	11	10
1602 41 10 9130	12	5
1602 42 10 9130
1602 49 19 9130

---

(1)  Regulamentul (CEE) nr. 3846/87 al Comisiei secțiunea 6 (JO L 366, 24.12.1987, p. 1).

---

ANEXA II

---

ANEXA III

Regulamente anulate și modificări succesive

Regulamentul (CE) nr. 1370/95 al Comisiei	(JO L 133, 17.6.1995, p. 9)
Regulamentul (CE) nr. 2739/95 al Comisiei	(JO L 285, 29.11.1995, p. 11)
Regulamentul (CE) nr. 1122/96 al Comisiei	(JO L 149, 22.6.1996, p. 17)
Regulamentul (CE) nr. 2439/97 al Comisiei	(JO L 339, 10.12.1997, p. 9)
Regulamentul (CE) nr. 540/98 al Comisiei	(JO L 70, 10.3.1998, p. 6)
Regulamentul (CE) nr. 1719/98 al Comisiei	(JO L 215, 1.8.1998, p. 58)
Regulamentul (CE) nr. 2399/1999 al Comisiei	(JO L 290, 12.11.1999, p. 18)
Regulamentul (CE) nr. 1342/2000 al Comisiei	(JO L 154, 27.6.2000, p. 14)
Regulamentul (CE) nr. 2898/2000 al Comisiei	(JO L 336, 30.12.2000, p. 32)
Regulamentul (CE) nr. 505/2002 al Comisiei	(JO L 79, 22.3.2002, p. 9)

---

ANEXA IV

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CE) nr. 1370/95	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2	Articolul 2
Articolul 3 alineatele (1), (2) și (3)	Articolul 3 alineatele (1), (2) și (3)
Articolul 3 alineatul (4) prima liniuță	Articolul 3 alineatul (4) litera (a)
Articolul 3 alineatul (4) a doua liniuță	Articolul 3 alineatul (4) litera (b)
Articolul 3 alineatul (4) a treia liniuță	Articolul 3 alineatul (4) litera (c)
Articolul 3 alineatul (5)	Articolul 3 alineatul (5)
Articolul 3 alineatul (6), prima teză și a doua teză, cuvintele introductive	Articolul 3 alineatul (6), prima teză și a doua teză, cuvintele introductive
Articolul 3 alineatul (6) prima liniuță	Articolul 3 alineatul (6) litera (a)
Articolul 3 alineatul (6) a doua liniuță	Articolul 3 alineatul (6) litera (b)
Articolul 3 alineatul (7)	Articolul 3 alineatul (7)
Articolul 4 primul și al doilea paragraf	Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 4 al treilea paragraf	Articolul 4 alineatul (2)
Articolul 5	Articolul 5
Articolul 6 primul paragraf	Articolul 6 alineatul (1)
Articolul 6 al doilea paragraf	Articolul 6 alineatul (2)
Articolul 7 alineatul (1)	Articolul 7 alineatul (1)
Articolul 7 alineatul (2) prima liniuță	Articolul 7 alineatul (2) litera (a)
Articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță	Articolul 7 alineatul (2) litera (b)
Articolul 7 alineatul (2) a treia liniuță	Articolul 7 alineatul (2) litera (c)
Articolul 7 alineatul (2) a patra liniuță	Articolul 7 alineatul (2) litera (d)
Articolul 7 alineatul (3)	Articolul 7 alineatul (3)
Articolul 7 alineatul (4)	Articolul 7 alineatul (4)
Articolul 8	-
-	Articolul 8
Articolul 9	-
Articolul 10	Articolul 9
Anexa I	Anexa I
Anexa II	Anexa II
-	Anexa III
-	Anexa IV

---

03/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

13

---

32003R1786

---

L 270/114

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 1786/2003 AL CONSILIULUI

din 29 septembrie 2003

privind organizarea comună a piețelor în sectorul furajelor uscate

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 36 și articolul 37 alineatul (2) al treilea paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 603/95 al Consiliului din 21 februarie 1995 privind organizarea comună a pieței furajelor uscate (4) a stabilit o organizare comună a acestor piețe, care prevede acordarea a două ajutoare forfetare, unul pentru furaje deshidratate și altul pentru furaje uscate natural prin expunere la soare.

(2)	Regulamentul (CE) nr. 603/95 a fost modificat în mod substanțial de mai multe ori. Ca o consecință a modificărilor ulterioare, din motive de claritate, acesta trebuie abrogat și înlocuit.

(3)

Cea mai mare parte a producției de furaje din cadrul regimului stabilit în Regulamentul (CE) nr. 603/95 are la bază în principal utilizarea combustibilului fosil pentru deshidratare și, în anumite state membre, utilizarea irigațiilor. Datorită preocupărilor față de efectele asupra mediului, acest regim ar trebui modificat.

(4)	Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a schemelor de sprijin pentru agricultori (5).

(5)	Pe baza acestor elemente, cele două rate ale ajutorului, stabilite prin Regulamentul (CE) 603/95 ar trebui reduse la o rată unică, aplicabilă atât pentru furajele deshidratate, cât și pentru cele uscate artificial.

(6)	Dat fiind că, în statele din sud, producția începe în luna aprilie, anul de comercializare pentru furajele uscate pentru care se acordă sprijin, ar trebui să înceapă la 1 aprilie și să se încheie la 31 martie.

(7)	Pentru a garanta neutralitatea bugetară față de furajele uscate, ar trebui să existe un plafon al producției comunitare. În acest scop, ar trebui să se stabilească o cantitate maximă garantată care sa cuprindă atât furajele deshidratate, cât și pe cele uscate natural prin expunere la soare.

(8)	Această cantitate ar trebui să fie împărțită între statele membre pe baza cantităților din trecut și recunoscute în sensul Regulamentului (CE) nr. 603/95.

(9)

Pentru a garanta respectarea cantității maxime garantate și pentru a descuraja o producție excedentară în cadrul comunității, sprijinul trebuie redus, în cazul în care se depășește această cantitate. Această reducere trebuie să se aplice în fiecare stat membru care a depășit cantitatea maximă națională garantată, proporțional cu excedentul înregistrat.

(10)	Suma ajutorului final nu poate fi plătită înainte de a se stabili dacă s-a depășit cantitatea maximă garantată. Un avans pentru sprijin ar trebui să fie, astfel, plătit o dată ce furajul uscat a părăsit întreprinderea de prelucrare.

(11)	Pentru a putea beneficia de ajutor, ar trebui stabilite cerințe minime de calitate.

(12)	Pentru a încuraja un flux constant al furajelor verzi către întreprinderile prelucrătoare, dreptul de a beneficia de ajutor ar trebui să se facă în anumite cazuri pe baza unui contract între producători și întreprinderile prelucrătoare.

(13)	Pentru a promova transparența lanțului de producție și pentru a facilita controalele esențiale, anumite prevederi din contract ar trebui să fie obligatorii.

(14)	Pentru a primi ajutorul, este necesar ca întreprinderile prelucrătoare să țină registre ale stocurilor care să conțină informații necesare controlului și să pună la dispoziție orice fel de document justificativ necesar.

(15)	În cazurile în care nu există nici un contract între producători și întreprinderile prelucrătoare, acestea din urmă trebuie să pună la dispoziție alte informații care să permită verificarea dreptului de a beneficia de ajutor.

(16)	În cazul unui contract specific de prelucrare a furajelor livrate de către producător, este necesar să se asigure că sprijinul este transferat acestuia.

(17)	Buna funcționare a unei piețe unice a furajelor uscate ar fi compromisă în cazul acordării de ajutoare de stat. Prin urmare, prevederile tratatului care reglementează ajutorul de stat ar trebui să se aplice produselor care fac parte din această organizare comună a pieței.

(18)	În scopul simplificării, comitetul care are responsabilitatea de a asista Comisia trebuie să fie Comitetul de gestionare a cerealelor.

(19)	Măsurile necesare pentru aplicarea prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (6).

(20)

Piața internă și taxele vamale se pot dovedi, în situații excepționale, inadecvate. În asemenea cazuri, pentru a nu lăsa piața comunitară neprotejată în fața factorilor perturbatori care ar putea apărea, Comunitatea ar trebui să fie capabilă de a lua toate măsurile necesare, fără întârziere. Toate aceste măsuri trebuie să fie în conformitate cu obligațiile internaționale ale Comunității.

(21)

Pentru a lua în considerare o posibilă evoluție a producției de furaje uscate, Comisia ar trebui, pe baza unei evaluări a organizării comune a pieței furajelor uscate, să prezinte un raport Consiliului asupra sectorului, abordând în special aspecte legate de dezvoltarea suprafețelor destinate culturilor de leguminoase și alte furaje verzi, producția de furaje uscate și economiile de combustibil fosil realizate. Raportul ar trebui să fie însoțit, dacă este necesar, de propuneri corespunzătoare.

(22)	Cheltuielile efectuate de către statele membre în baza obligațiilor rezultate din aplicarea prezentului regulament trebuie să fie suportate de către Comunitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (7).

(23)	Schema de plată unică ar trebui să se aplice începând cu 1 aprilie 2005,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII PRELIMINARE

Articolul 1

Se instituie o organizare comună a piețelor în sectorul furajelor uscate, care va acoperi următoarele produse:

Codul NC		Descriere
(a)	ex 1214 10 00	Făinuri și granule de lucernă uscată artificial prin expunere la căldură
		Făinuri și granule de lucernă uscată prin alte modalități și măcinată
	ex 1214 90 91 și ex 1214 90 99	Lucernă, sparcetă, trifoi, lupin, măzăriche și alte produse furajere similare, uscate artificial prin expunere la căldură, cu excepția fânului și a verzei furajere, precum și a produselor care conțin fân
		Lucernă, sparcetă, trifoi, lupin, măzăriche, sulfină, latir și seradelă, uscate prin alte modalități și măcinate
(b)	ex 2309 90 99	Concentrat proteic obținut din suc de lucernă și de iarbă
		Produse deshidratate obținute în exclusivitate din reziduuri solide și suc rezultat din prepararea concentratelor menționate mai sus

Articolul 2

Anul de comercializare a produselor prevăzute la articolul 1 începe la 1 aprilie și se încheie la 31 martie a anului următor.

Articolul 3

Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere măsurilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului.

CAPITOLUL II

AJUTOARELE

Articolul 4

(1)   Se acordă ajutor pentru produsele enumerate la articolul 1.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 6, ajutorul este stabilit la 33 euro/t.

Articolul 5

(1)   O cantitate maximă garantată (CMG) se stabilește, pe an de comercializare, la 4 855 900 tone de furaje deshidratate sau/și uscate prin expunere la soare, pentru care se poate acorda ajutorul prevăzut la articolul 4 alineatul (2).

(2)   Cantitatea maximă garantată prevăzută la alineatul (1) este împărțită între statele membre după cum urmează:

Cantitățile naționale garantate (tone)

(în tone)
Uniunea Economică a Belgiei și Luxemburgului (BLEU)	8 000
Danemarca	334 000
Germania	421 000
Grecia	37 000
Spania	1 325 000
Franța	1 605 000
Irlanda	5 000
Italia	685 000
Țările de Jos	285 000
Austria	4 400
Portugalia	30 000
Finlanda	3 000
Suedia	11 000
Regatul Unit al Marii Britanii	102 000

Articolul 6

În cazul în care în timpul unui an de comercializare volumul de furaje uscate pentru care se solicită ajutorul prevăzut la articolul 4 alineatul (2) depășește cantitatea maximă garantată stabilită la articolul 5 alineatul (1), ajutorul ce va fi plătit se va reduce în fiecare stat membru în care producția depășește cantitatea națională garantată, cu un procent proporțional cu excedentul respectiv.

Reducerea este stabilită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), la un nivel la care să garanteze că nivelul cheltuielilor exprimate în euro nu depășește nivelul care ar fi fost atins în cazul în care cota maximă garantată nu ar fi fost depășită.

Articolul 7

(1)   Întreprinderile prelucrătoare care solicită ajutor în temeiul prezentului regulament vor avea dreptul la o plată în avans de 19,80 euro pe tonă, sau 26,40 euro pe tonă, în cazul în care au depus o garanție de 6,60 euro pe tonă.

Statele membre vor efectua controalele necesare pentru a verifica dreptul de a beneficia de ajutor. În momentul în care se stabilește dreptul de a beneficia de ajutor, se plătește avansul.

Totuși, avansul poate fi plătit înainte de a se stabili dreptul de a beneficia de ajutor, cu condiția ca întreprinderea prelucrătoare să depună o garanție egală cu valoarea avansului plus 10 %. Această garanție va avea și rolul de garanție în sensul primului paragraf. Garanția este redusă la nivelul precizat în primul paragraf de îndată ce se stabilește dreptul de a beneficia de ajutor și este eliberată în întregime în momentul în care soldul este achitat.

(2)   Înainte ca un avans să poată fi plătit, furajele uscate trebuie să fi părăsit întreprinderea prelucrătoare.

(3)   În cazul în care s-a plătit un avans, soldul echivalent cu diferența între valoarea avansului și valoarea totală a ajutorului datorat întreprinderii prelucrătoare este plătit în conformitate cu dispozițiile articolului 6.

(4)   În cazul în care avansul depășește totalul la care întreprinderea prelucrătoare are dreptul, în conformitate cu dispozițiile articolului 6, întreprinderea prelucrătoare rambursează excedentul încasat autorității competente din statul membru la cerere.

Articolul 8

Până la 31 mai în fiecare an, statele membre notifică Comisia în legătură cu cantitățile de furaje uscate care au fost eligibile pentru ajutorul prevăzut la articolul 4 alineatul (2) în cursul anului de comercializare anterior.

Articolul 9

Ajutorul prevăzut la articolul 4 alineatul (2) este acordat, la solicitarea părții interesate, pentru furajele uscate care au părăsit întreprinderea prelucrătoare și care îndeplinesc următoarele condiții:

(a)	conținutul maxim de umiditate este între 11 % și 14 % și poate varia în funcție de prezentarea produsului;

(b)	conținutul minim de proteine brute totale față de substanța uscată trebuie să fie minimum: (i) 15 %, pentru produsele prevăzute la articolul 1 litera (a) și litera (b) a doua liniuță; (ii) 45 %, pentru produsele prevăzute la articolul 1 litera (b) prima liniuță;

(c)	furajele uscate trebuie să fie de calitate bună, corectă și vandabilă.

Condiții suplimentare, în special în ceea ce privește conținutul de caroten și de fibră, pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2).

Articolul 10

Ajutorul prevăzut la articolul 4 alineatul (2) este acordat numai întreprinderilor prelucrătoare de produse enumerate la articolul 1, care îndeplinesc următoarele condiții:

(a)

țin o evidență a stocurilor în care se menționează cel puțin următoarele informații: (i) cantitățile de furaje verzi și, atunci când este cazul, furaje uscate prin expunere la soare, prelucrate în cadrul unității; totuși, atunci când situația deosebită a întreprinderii impune acest lucru, cantitățile pot fi estimate pe baza suprafețelor însămânțate; (ii) cantitățile de furaje uscate produse, precum și cantitățile și calitatea materiei prime care părăsesc întreprinderea;

(b)	pun la dispoziție orice alt document justificativ necesar verificării eligibilității pentru ajutor;

(c)

fac parte din cel puțin una dintre categoriile următoare: (i) întreprinderi care au încheiat contracte cu producătorii de furaje care trebuie uscate; (ii) întreprinderi care au prelucrat producția proprie sau, în cazul unui grup, producția acestuia; (iii) întreprinderi care au fost aprovizionate de persoane fizice sau juridice și oferă anumite garanții ce urmează a fi determinate și care au încheiat contracte cu producătorii de furaje care trebuie uscate; acești cumpărători sunt aprobați, în condițiile stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), de către autoritățile competente ale statelor membre în care au fost recoltate furajele.

Articolul 11

Întreprinderile care își prelucrează producția proprie și pe cea a membrilor grupului, vor prezenta în fiecare an autorităților competente din statul membru, înainte de o dată ce urmează a fi stabilită, o declarație privind suprafețele a căror recoltă de furaje este destinată prelucrării.

Articolul 12

(1)   Contractele prevăzute la articolul 10 litera (c) menționează nu doar prețul ce urmează a fi plătit producătorilor pentru furajele verzi sau, dacă este cazul, furajele uscate natural prin expunere la soare, dar și cel puțin următoarele elemente:

(a)	suprafața a cărei recoltă este destinată întreprinderii prelucrătoare;

(b)	condițiile de livrare și de plată.

(2)   În cazul în care contractele prevăzute la articolul 10 litera (c) punctul (i) sunt contracte speciale pentru prelucrarea de furaje livrate de către un producător, acestea precizează cel puțin suprafața a cărei recoltă urmează a fi livrată și cuprinde o clauză care prevede obligația întreprinderilor prelucrătoare de a plăti producătorilor ajutorul prevăzut la articolul 4 și obținut pentru cantitatea prelucrată în temeiul acestor contracte.

Articolul 13

(1)   Statele membre introduc regimuri de control pentru a verifica dacă fiecare întreprindere prelucrătoare respectă:

(a)	condițiile stabilite la articolele 1-12;

(b)	cantitățile prevăzute în cererile de ajutor corespund cantităților de furaje uscate de calitatea minimă și care părăsesc întreprinderile prelucrătoare.

(2)   Furajele uscate sunt cântărite și se prelevează mostre în momentul părăsirii întreprinderii prelucrătoare.

(3)   Înainte de a adopta modalitățile de aplicare a alineatului (1), statele membre le comunică Comisiei.

CAPITOLUL III

COMERȚUL CU ȚĂRI TERȚE

Articolul 14

Cu excepția dispozițiilor contrare prevăzute în prezentul regulament, taxele vamale ale Tarifului Vamal Comun se aplică produselor prevăzute la articolul 1.

Articolul 15

(1)   Normele generale de aplicare a Nomenclaturii Combinate și normele specifice de aplicare a acesteia reglementează clasificarea tarifară a produselor prevăzute la articolul 1. Nomenclatura tarifară care rezultă din aplicarea prezentului regulament este reluată de Tariful Vamal Comun.

(2)   Cu excepția dispozițiilor contrare prevăzute în prezentul regulament sau adoptate în temeiul acestor dispoziții, în comerțul cu țări terțe se interzic următoarele:

(a)	perceperea oricărei taxe care are un efect echivalent cu cel al taxei vamale;

(b)	aplicarea oricăror restricții cantitative sau măsuri care au un efect echivalent.

Articolul 16

(1)   În cazul în care, datorită importurilor sau exporturilor, piața comunitară a unuia sau mai multor produse prevăzute la articolul 1 este afectată sau riscă să fie afectată de importanți factori perturbatori, capabili să pună în pericol realizarea obiectivelor menționate la articolul 33 din tratat, se pot aplica măsuri adecvate în comerțul cu țările care nu sunt membre ale OMC, până la dispariția acestor factori perturbatori sau a riscului apariției lor.

(2)   În cazul apariției situației prevăzute la alineatul (1), Comisia, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, va decide cu privire la măsurile necesare. Statele membre sunt notificate în legătură cu aceste măsuri care se aplică imediat. În cazul în care Comisia primește o cerere din partea unui stat membru, aceasta ia o decizie în cel mult trei zile lucrătoare de la primirea cererii.

(3)   Orice stat membru poate prezenta Consiliului măsurile luate de Comisie, în termen de trei zile lucrătoare de la data la care au fost notificate. Consiliul se va reuni fără întârziere. Acesta poate, prin majoritate calificată, să modifice sau să anuleze măsurile respective în termen de o lună de la data la care au fost prezentate Consiliului.

(4)   Dispozițiile prezentului articol se aplică ținând cont de obligațiile ce decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 alineatul (2) din tratat.

CAPITOLUL IV

PREVEDERI GENERALE

Articolul 17

Cu excepția dispozițiilor contrare prevăzute în prezentul regulament, articolele 87, 88 și 89 din tratat se aplică producției și comerțului cu produse prevăzute la articolul 1 din prezentul regulament.

Articolul 18

(1)   Comisia este asistată de Comitetul de gestionare a cerealelor, instituit prin articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 privind organizarea comună a pieței în sectorul cerealelor (1), denumit în continuare „Comitetul” (8).

(2)   Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolelor 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada la care se face referire în articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.

(3)   Comitetul adoptă propriul regulament de procedură.

Articolul 19

Comitetul poate analiza orice problemă adusă în discuție de către președintele său, fie din propria inițiativă a acestuia, fie la cererea unui reprezentant al unui stat membru.

Articolul 20

Normele de aplicare a prezentului regulament sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), în special cu privire la:

(a)	acordarea ajutorului prevăzut la articolul 4 și avansul prevăzut la articolul 7;

(b)	verificarea și stabilirea dreptului de a beneficia de ajutor, inclusiv orice control necesar, toate acestea putând folosi anumite elemente ale sistemului integrat;

(c)	eliberarea garanțiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1);

(d)	criterii pentru determinarea standardelor de calitate la care se face referire la articolul 9;

(e)	condiții ce trebuie să fie îndeplinite de întreprinderile prevăzute la articolul 10 litera (c) punctul (ii) și la articolul 11;

(f)	măsura de control ce trebuie aplicată, prevăzută la articolul 13 alineatul (2);

(g)	criterii ce trebuie să fie îndeplinite în vederea încheierii de contracte prevăzute la articolul 10 și informațiile pe care acestea trebuie le conțină, pe lângă criteriile stabilite la articolul 12;

(h)	aplicarea cantității maxime garantate (CMG) prevăzute la articolul 5 alineatul (1).

Articolul 21

Măsuri tranzitorii pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2).

Articolul 22

Statele membre notifică Comisia în legătură cu măsurile luate pentru aplicarea prezentului regulament.

Articolul 23

Înainte de 30 septembrie 2008, Comisia, pe baza unei evaluări a organizării comune a pieței pentru furaje uscate, va prezenta Consiliului un raport privind acest sector, în mod special dezvoltarea zonelor cu leguminoase și alte furaje verzi, producția de furaje uscate și economisirea combustibililor fosili. Acest raport este însoțit, dacă este necesar, de propuneri corespunzătoare.

Articolul 24

Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 și dispozițiile adoptate pentru punerea în aplicare a acestuia se aplică cheltuielilor suportate de statele membre în îndeplinirea obligațiilor ce rezultă din prezentul regulament.

Articolul 25

Regulamentul (CE) nr. 603/95 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și ce citrese în conformitate cu tabelul de corepondență din anexă.

Articolul 26

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 aprilie 2005.

---

(1)  Aviz emis la data de 5 iunie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  JO C 208, 3.9.2003, p. 41.

(3)  Aviz emis la data de 2 iulie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 63, 21.3.1995, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).

(5)  JO L 270, 21.10.2003, p. 1.

(6)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(7)  JO L 160, 26.6.1999, p. 103.

(8)  JO L 270, 21.10.2003, p. 78.

---

Anexă

Tabel de corelare

Regulamentul (CE) nr. 603/95	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2	Articolul 2
—	Articolul 3
Articolul 3	Articolul 4
Articolul 4	Articolul 5
Articolul 5	Articolul 6
Articolul 6	Articolul 7
Articolul 7	Articolul 8
Articolul 8	Articolul 9
Articolul 9	Articolul 10
Articolul 10	Articolul 11
Articolul 11	Articolul 12
Articolul 12	Articolul 13
Articolul 13	Articolul 14
Articolul 14	Articolul 15
Articolul 15	Articolul 16
Articolul 16	Articolul 17
Articolul 17 alineatele (1)-(4)	Articolul 18
Articolul 17 alineatul (5)	Articolul 19
Articolul 18 litera (a)	Articolul 20
Articolul 18 litera (b)	Articolul 21
Articolul 19	Articolul 22
Articolul 20	Articolul 24
Articolul 21	Articolul 25

---

03/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

20

---

32003R1787

---

L 270/121

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 1787/2003 AL CONSILIULUI

din 29 septembrie 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a unei prelevări în sectorul laptelui și al produselor lactate (2) introduce un sistem de prelevare a laptelui și produselor lactate în scopul reducerii dezechilibrului între cererea și oferta de pe piață și al desființării excedentelor structurale care rezultă din acesta; sistemul se va aplica pe durata a unsprezece noi perioade consecutive de douăsprezece luni, începând cu 1 aprilie 2004.

(2)

În scopul de a încuraja consumul de lapte și de produse lactate în Comunitate și de a îmbunătăți competitivitatea acestor produse pe piețele internaționale, este necesar să se reducă nivelul de susținere a pieței, în special prin reducerea progresivă, de la 1 iulie 2004, a prețurilor de intervenție ale untului și ale laptelui praf degresat, fixate în Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului (3). În acest scop, este oportun să se modifice nivelurile prețului de intervenție al acestor două produse.

(3)

Prețul indicativ, legat în special de prețurile de intervenție ale untului și laptelui praf degresat, servea drept indicator al nivelului de susținere; dat fiind că intervenția pentru aceste două produse se aplică de aici înainte numai pentru o cantitate maximă și pe o perioadă limitată a anului, este necesară eliminarea prețului indicativ.

(4)	Pentru a se evita un debușeu artificial prin recurgerea masivă la intervenție, este necesar ca achizițiile de unt de intervenție să fie limitate la o cantitate determinată.

(5)

Măsurile de susținere a venitului producătorilor de lapte prin plăți directe au fost modificate și au fost reluate în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (4), astfel încât acestea pot fi retrase din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999.

(6)	Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 trebuie modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 se modifică după cum urmează:

1.	Articolul 3 se elimină.

2.

Articolul 4 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   În Comunitate, prețurile de intervenție, exprimate în EUR la 100 kg, se stabilesc: (a) pentru unt, la: — 328,20 EUR pentru perioada 1 iulie 2000–30 iunie 2004; — 305,23 EUR pentru perioada 1 iulie 2004–30 iunie 2005; — 282,44 EUR pentru perioada 1 iulie 2005–30 iunie 2006; — 259,52 EUR pentru perioada 1 iulie 2006–30 iunie 2007; — 246,39 EUR de la 1 iulie 2007. (b) pentru laptele praf degresat, la: — 205,52 EUR pentru perioada 1 iulie 2000–30 iunie 2004; — 195,24 EUR pentru perioada 1 iulie 2004–30 iunie 2005; — 184,97 EUR pentru perioada 1 iulie 2005–30 iunie 2006; — 174,69 EUR de la 1 iulie 2006.”

3.

Articolul 6 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   În cazul în care prețurile de piață ale untului ating, în unul sau mai multe state membre, un nivel mai mic de 92 % din prețul de intervenție în cursul unei perioade reprezentative, organismele de intervenție achiziționează untul, astfel cum s-a indicat la alineatul (2), cu 90 % din prețul de intervenție, în perioada 1 martie-31 august a fiecărui an în statul sau statele membre în cauză pe baza unor specificații care urmează să fie stabilite. În cazul în care cantitățile oferite pentru intervenție în perioada prevăzută la primul paragraf depășesc 70 000 tone în 2004, 60 000 tone în 2005, 50 000 tone în 2006, 40 000 tone în 2007 și 30 000 tone în 2008 și în următorii ani, Comisia poate suspenda achiziționările de unt de intervenție. În acest caz, achiziționările de către organismele de intervenție pot fi efectuate prin licitație permanentă pe baza unor specificații care urmează să fie stabilite. În cazul în care prețul de piață al untului în statul sau statele membre în cauză este mai mare sau egal cu 92 % din prețul de intervenție pe o perioadă reprezentativă, Comisia suspendă achiziționările.”

4.

Articolul 14 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3)   În cazul laptelui integral, valoarea subvenției comunitare este egală cu: — 23,24 EUR/100 kg, pentru perioada până la 30 iunie 2004; — 21,69 EUR/100 kg, pentru perioada 1 iulie 2004–30 iunie 2005; — 20,16 EUR/100 kg, pentru perioada 1 iulie 2005–30 iunie 2006; — 18,61 EUR/100 kg, pentru perioada 1 iulie 2006–30 iunie 2007; — 18,15 EUR/100 kg, de la 1 iulie 2007. În cazul celorlalte produse lactate, valoarea subvențiilor se stabilește în funcție de componentele din lapte ale produselor în cauză.”

5.	Articolul 16-25 se elimină.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare a treia zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Cu toate acestea, articolul 1 punctul 1 se aplică de la 1 aprilie 2004, punctul 3 de la 1 martie 2004, iar punctul 5 de la 1 ianuarie 2004.

---

(1)  Aviz emis la 5 iunie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  JO L 270, 21.10.2003, p. 123.

(3)  JO L 160, 26.6.1999, p. 48. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 509/2002 al Comisiei (JO L 79, 22.3.2002, p. 15).

(4)  JO L 270, 21.10.2003, p. 1.

---

03/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

22

---

32003R1788

---

L 270/123

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 1788/2003 AL CONSILIULUI

din 29 septembrie 2003

de stabilire a unei prelevări în sectorul laptelui și al produselor lactate

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 856/84 al Consiliului din 31 martie 1984 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 804/68 privind organizarea comună a piețelor în sectorul laptelui și produselor lactate (2) a introdus, de la 2 aprilie 1984, un sistem de prelevare suplimentară în sectorul în cauză. Sistemul a fost prelungit în diferite etape, în special prin Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 al Consiliului din 28 decembrie 1992 de stabilire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și produselor lactate (3) și, pentru ultima oară, până la 31 martie 2008, prin Regulamentul (CE) nr. 1256/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3950/92 de stabilire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și produselor lactate (4).

(2)	Atât pentru a beneficia de experiența dobândită, cât și din dorința de simplificare și clarificare, este necesară abrogarea și înlocuirea Regulamentului (CEE) nr. 3950/92, reorganizându-se și clarificându-se dispozițiile existente.

(3)

Obiectivul esențial al sistemului este reducerea dezechilibrului între cererea și oferta de lapte și produse lactate și excedentele structurale care rezultă din acesta și obținerea în acest fel a unui echilibru mai bun al pieței. Este, prin urmare, necesar să se prevadă continuarea sa pentru șapte noi perioade de douăsprezece luni consecutive începând cu 1 aprilie 2008, cărora li se vor adăuga cele deja prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 3950/92.

(4)

Este necesar ca metoda adoptată în 1984, constând în introducerea unei prelevări care trebuie plătită pentru cantitățile de lapte colectate sau vândute în mod direct și care depășesc un prag de garantare, să fie menținută. Pragul menționat anterior se exprimă, pentru toate statele membre, prin fixarea unei cantități globale garantate, având un procent de grăsimi din lapte de referință.

(5)

Este necesar ca prelevarea să fie fixată la un nivel descurajator și să se aplice statelor membre de îndată ce se depășește cantitatea de referință națională. Este, în continuare, necesar ca prelevarea să fie repartizată de către statul membru între producătorii care au contribuit la depășire. Aceștia sunt datori să plătească statului membru contribuția lor la prelevarea în cauză prin simpla depășire a cantității lor disponibile.

(6)

Este necesar ca statele membre să plătească FEOGA, secțiunea „Garantare”, taxa corespunzătoare depășirii cantității lor naționale de referință, redusă cu o valoare forfetară de 1 %, pentru a se ține cont de cazurile de faliment sau de incapacitate definitivă a unor producători de a-și plăti contribuția la achitarea prelevării datorate.

(7)

Este necesar ca statele membre să dispună de un anumit termen care să permită repartizarea prelevării datorate între producători și plata acesteia către FEOGA, secțiunea „Garantare”. Dacă aceștia nu sunt în măsură să respecte termenul prevăzut, este necesar să se asigure că FEOGA, secțiunea „Garantare”, dispune de sumele datorate deducându-le din rambursările lunare către statele membre. Este, prin urmare, necesară derogarea de la procedura prevăzută la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 2040/2000 al Consiliului din 26 septembrie 2000 privind disciplina bugetară (5).

(8)

Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 prevede o distincție între livrările și vânzările directe. Experiența demonstrează că este necesar să se simplifice gestiunea prin limitarea livrărilor la laptele integral, excluzându-se orice alt produs lactat. Prin urmare, vânzările directe ar trebui să cuprindă de acum încolo vânzările și cesiunile de lapte direct la consumatori, precum și toate vânzările și cesiunile altor produse lactate.

(9)

Cantitățile individuale de referință pentru livrări trebuie să fie însoțite de un procent reprezentativ de grăsime stabilit ținându-se cont de procentele existente și putând fi modificat conform unor norme care urmează să fie precizate. Este necesar să se prevadă normele care să asigure că diferența între media ponderată a procentelor reprezentative individuale și procentul național de referință rămâne minimă.

(10)

Este oportun să se prevadă o procedură simplificată de repartizare a cantităților de referință individuale între livrările și vânzările directe, prevăzându-se în același timp o comunicare către Comisie a datelor necesare acestei repartizări și calculării prelevării. Această repartizare trebuie să se realizeze în funcție de cantitățile de referință de care dispuneau producătorii pentru perioada de douăsprezece luni începând cu 1 aprilie 2003. Suma cantităților atribuite producătorilor de către statele membre nu ar trebui să depășească cantitățile de referință naționale. Cantitățile de referință naționale se stabilesc pentru următoarele unsprezece perioade începând cu 1 aprilie 2004 și țin cont de diferitele elemente ale sistemului anterior.

(11)

Este necesar să se stabilească condițiile în care conținutul în grăsime al laptelui intervine pentru a stabili decontul final al cantităților livrate. Este oportun să se sublinieze că, în nici un caz, corecții individuale prin care se micșorează cantitățile în cauză, corespunzătoare conținutului în grăsimi al laptelui livrat, sau separarea laptelui în diferite componente, nu pot sustrage de la plata prelevării o cantitate de lapte care depășește cantitatea globală garantată într-un stat membru. Date fiind cantitățile reduse în cauză, nu este necesar să se țină cont de procentul de grăsime pentru vânzările directe.

(12)

Pentru a se asigura o funcționare eficientă a sistemului, este necesar să se stabilească că achizitorul, care este cel mai în măsură să efectueze operațiunile necesare, colectează contribuția la prelevare datorată de către producători și să i se asigure modalitățile de a asigura perceperea acestei contribuții. În schimb, pare util să se prevadă repartizarea sumei percepute care depășește prelevarea datorată de către statul membru finanțării programelor naționale de restructurare și/sau restituirea acesteia producătorilor din anumite categorii sau care se află într-o situație excepțională. Cu toate acestea, dacă se dovedește că nici o taxă nu este datorată de către statul membru, avansurile percepute se rambursează.

(13)

Experiența dobândită a demonstrat că punerea în aplicare a prezentului sistem presupune existența unei rezerve naționale care să permită producătorilor, în funcție de criterii obiective, să obțină cantități suplimentare sau noilor producători să își înceapă activitatea și care este alimentată cu toate cantitățile care, indiferent de motiv, nu au sau nu mai au nici o destinație individuală. Pentru a permite statului membru să facă față unor situații specifice, determinate de criterii obiective, este necesar ca acesta să fie autorizat să alimenteze, de asemenea, rezerva națională, în special printr-o reducere lineară a ansamblului cantităților de referință sau prin rețineri din transferurile definitive ale acestor cantități.

(14)	Pentru a menține o anumită flexibilitate în gestionarea sistemului, este necesar ca statele membre să fie autorizate să realoce cantitățile de referință neutilizate la sfârșitul unei perioade, la nivel național sau între achizitori.

(15)

Pentru producători, faptul că subutilizează cantitățile de referință poate împiedica dezvoltarea armonioasă a sectorului producției de lapte. Pentru a evita astfel de inconveniente, este necesar ca statele membre să poată decide ca, în caz de inactivitate sau de netă subutilizare pentru o perioadă semnificativă, cantitățile de referință neutilizate să fie transferate la rezerva națională în vederea realocării lor către alți producători. Este, cu toate acestea, necesar să se prevadă cazul unor producători inactivi temporar care ar vrea să reia producția.

(16)

Cesiunile temporare ale unei părți din cantitatea de referință individuală din statele membre care le-au autorizat au contribuit la funcționarea eficientă a sistemului. Punerea în aplicare a acestui mecanism nu trebuie, cu toate acestea, să se opună continuării evoluțiilor și adaptărilor structurale, nici nu ar trebui să ignore dificultățile administrative care rezultă din aceasta, nici să se permită vechilor producători care au părăsit activitatea să păstreze cantitatea lor de referință peste timpul strict necesar transferului către un producător activ.

(17)

La introducerea sistemului în 1984, a fost stabilit principiul conform căruia cantitatea de referință corespunzătoare unei exploatări agricole se transferă împreună cu pământul achizitorului, chiriașului sau moștenitorului în caz de vânzare, închiriere sau transmitere prin moștenire a exploatării în cauză. Nu ar fi adecvat să se modifice această alegere inițială. Este, cu toate acestea, necesar să se prevadă punerea în aplicare, în toate cazurile de transfer, a dispozițiilor naționale necesare salvgardării intereselor legitime ale părților, în lipsa unui acord între acestea.

(18)

pentru a continua restructurarea producției de lapte și a îmbunătăți mediul, este necesar să se prevadă unele derogări de la principiul conform căruia cantitatea de referință este asociată exploatării agricole și să se autorizeze statele membre să mențină posibilitatea de a pune în aplicare programele naționale sau regionale de restructurare. Este oportun ca statele membre să poată, de asemenea, să organizeze transferul unor cantități de referință altfel decât pe calea tranzacțiilor individuale între producători.

(19)	În funcție de diferitele tipuri de transfer al cantităților de referință și în funcție de criterii obiective, statele membre trebuie autorizate să perceapă, în folosul rezervei naționale, dacă este cazul, o parte din cantitățile transferate.

(20)

Învățătura trasă din sistemul de prelevare suplimentară a demonstrat că transferul cantităților de referință prin intermediul unor constructe juridice cum sunt contractele de închiriere, care nu duc neapărat la o alocare permanentă a cantităților de referință în cauză către beneficiarul transferului, poate să reprezinte un factor de cost suplimentar pentru producția de lapte, împiedicând îmbunătățirea structurilor de producție. Pentru a întări efectul regulator pe care cantitățile de referință îl au pe piața laptelui și a produselor lactate, statele membre trebuie autorizate să direcționeze cantitățile de referință transferate prin intermediul contractului de închiriere sau printr-un alt mijloc de drept comparabil către rezerva națională în vederea realocării lor, pe baza unor criterii obiective, către producători activi, în special către cei care le-au folosit înainte. Este indicat ca statele membre să poată, de asemenea, să organizeze transferul cantităților de referință altfel decât prin tranzacții individuale între producători.

(21)	Pentru a evita scumpirea mijloacelor de producție sau tratamentele inechitabile, este necesar să se sublinieze că orice ajutor financiar public plătit cu ocazia achiziționării sau transferului de cantități de referință este interzis.

(22)	Prelevarea prevăzută în prezentul regulament este destinată în primul rând armonizării și stabilizării pieței produselor lactate. Este, prin urmare, necesar să se aloce produsul taxei în cauză finanțării cheltuielilor din sectorul laptelui.

(23)	Este necesar să se adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE al Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (6),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL 1

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul

(1)   De la 1 aprilie 2004 și timp de 11 perioade consecutive de douăsprezece luni începând cu 1 aprilie (denumite în continuare „perioade de douăsprezece luni”), se instituie o prelevare (denumită în continuare „prelevarea”) asupra cantităților de lapte de vacă sau de alte produse lactate comercializate în timpul perioadei de douăsprezece luni în cauză și care depășesc cantitățile de referință naționale stabilite în anexa I.

(2)   Aceste cantități se repartizează între producători în conformitate cu dispozițiile articolului 6, făcându-se diferența între livrările și vânzările directe, în conformitate cu definiția din articolul 5. Depășirea cantității naționale de referință și prelevarea care rezultă din aceasta se stabilesc la nivel național în fiecare stat membru, în conformitate cu capitolul 3 și separat pentru livrările și vânzările directe.

(3)   Cantitățile naționale de referință din anexa I se stabilesc sub rezerva unei eventuale revizuiri în funcție de situația generală a pieței și de condițiile specifice existente în unele state membre.

Articolul 2

Prelevarea

Prelevarea se fixează, pentru 100 kilograme de lapte, la 33,27 EUR pentru perioada 2004/2005, 30,91 EUR pentru perioada 2005/2006, 28,54 EUR pentru perioada 2006/2007 și 27,83 EUR pentru perioadele 2007/2008 și mai departe.

Articolul 3

Plata prelevării

(1)   Statele membre sunt obligate să plătească Comunității taxa care rezultă din depășirea cantității naționale de referință, stabilită la nivel național și separat pentru livrările și vânzările directe, iar acestea o plătesc, în limita a 99 % din suma datorată, Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), înainte de data de 1 octombrie următoare perioadei de douăsprezece luni în cauză.

(2)   Dacă plata prevăzută la alineatul (1) nu a avut loc înaintea datei stabilite și după consultarea Comitetului Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă, Comisia deduce o sumă echivalentă cu prelevarea neplătită din avansurile lunare din sumele prevăzute pentru cheltuielile efectuate de statul membru în cauză în sensul articolului 5 alineatul (1) și al articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (7). Înainte de a lua decizia, Comisia avertizează statul membru în cauză, care își exprimă punctul de vedere în termen de o săptămână. Dispozițiile articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 2040/2000 nu se aplică.

(3)   Comisia stabilește modalitățile de punere în aplicare a prezentului articol în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

Articolul 4

Contribuția producătorilor la prelevarea datorată

Prelevarea este repartizată în întregime, în conformitate cu articolul 10 și 12, între producătorii care au contribuit la fiecare dintre depășirile cantităților naționale de referință prevăzute la articolul 1 alineatul (2).

Fără a aduce atingere articolului 10 alineatul (3) și articolului 12 alineatul (1), producătorii sunt datori față de statul membru cu plata contribuției lor la prelevarea datorată, calculată în conformitate cu capitolul 3, prin simplul fapt al depășirii cantității/cantităților lor de referință disponibile.

Articolul 5

Definiții

În sensul prezentului articol, se înțelege prin:

(a)	„lapte”: produsul provenit din mulgerea uneia sau mai multor vaci;

(b)

„alte produse lactate”: orice produs lactat, altul decât laptele, în special laptele degresat, smântâna din lapte, untul, iaurtul și brânzeturile care se vor traduce, dacă este cazul, în „echivalenți-lapte” cu ajutorul unor coeficienți care urmează să fie stabiliți în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2);

(c)

„producător”: agricultorul definit la articolul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru producătorii de anumite culturi (8), a căror fermă este situată pe teritoriul geografic al unui stat membru, care produce și comercializează lapte sau se pregătește să o facă într-un timp foarte scurt;

(d)	„exploatație agricolă”: cea definită la articolul 2 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;

(e)

„cumpărător”: o întreprindere sau o grupare care cumpără lapte de la producător: — pentru a-l supune uneia sau mai multor operațiuni de colectare, de ambalare, de stocare și de răcire sau de prelucrare, inclusiv sub formă de subcontractare; — pentru a-l ceda uneia sau mai multor întreprinderi care tratează sau prelucrează laptele sau alte produse lactate. Cu toate acestea, se consideră cumpărător o grupare de cumpărători, situați în aceeași zonă geografică, care efectuează în contul aderenților săi operațiunile de gestionare administrativă și contabilă necesare plății prelevării. În sensul aplicării primei teze din prezentul paragraf, Grecia este considerată ca o singură zonă geografică și poate asimila un organism public grupării de cumpărători menționați anterior;

(f)	„livrare”: orice livrare de lapte, cu excepția oricărui alt produs lactat, de către un producător către un cumpărător, indiferent dacă transportul este asigurat de producător, de cumpărător, de întreprinderea care tratează sau prelucrează aceste produse sau de către un terț;

(g)

„vânzare directă”: orice vânzare sau cesiune de lapte de la producător direct către consumator, precum și orice vânzare sau cesiune a altor produse lactate efectuată de un producător. Comisia poate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2) și respectând definiția „livrării” prevăzute la litera (f) din prezentul articol, să adapteze definiția „vânzării directe”, pentru a asigura, în special, că nici o cantitate de lapte sau de alte produse lactate comercializate nu este exclusă din sistemul perceperii prelevării;

(h)	„comercializare”: livrarea laptelui sau vânzarea directă de lapte sau de alte produse lactate;

(i)	„cantitate națională de referință”: cantitatea de referință stabilită pentru fiecare stat membru în anexa I;

(j)	„cantitate individuală de referință”: cantitatea de referință a producătorului la data de 1 aprilie a unei perioade de douăsprezece luni;

(k)

„cantitate de referință disponibilă”: cantitatea aflată la dispoziția producătorului la data de 31 martie a perioadei de 12 luni pentru care este calculată prelevarea, ținându-se cont de toate transferurile, cedările, conversiile și realocările temporare prevăzute în prezentul regulament și intervenite în cursul acestei perioade de douăsprezece luni.

CAPITOLUL 2

ALOCAREA CANTITĂȚILOR DE REFERINȚĂ

Articolul 6

Cantități individuale de referință

(1)   Înainte de 1 iunie 2004, statele membre stabilesc cantitățile individuale de referință ale producătorilor pe baza cantității sau cantităților individuale de referință atribuite în aplicarea articolul 4 din Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 în timpul perioadei de douăsprezece luni care începe la 1 aprilie 2003.

(2)   Un producător poate dispune de una sau două cantități individuale de referință, pentru livrarea și, respectiv, vânzarea directă. Conversia între cantitățile de referință ale unui producător se poate realiza numai de către autoritatea competentă a statului membru, la solicitarea temeinic justificată a producătorului.

(3)   Dacă un producător dispune de două cantități de referință, calcularea contribuției sale la prelevarea eventual datorată se face separat pentru fiecare dintre ele.

(4)   Partea din cantitatea națională de referință finlandeză alocată pentru livrările prevăzute la articolul 1 poate să fie sporită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2), pentru a compensa producătorii „SLOM” finlandezi, până la cantitatea de 200 000 de tone. Această rezervă, care urmează să fie alocată în conformitate cu legislația comunitară, se utilizează în exclusivitate în favoarea producătorilor al căror drept la o reluare a producției a fost alocat ca urmare a aderării.

(5)   Cantitățile individuale de referință se modifică, dacă este cazul, pentru fiecare din perioadele de douăsprezece luni în cauză, pentru ca, pentru fiecare stat membru, totalitatea cantităților individuale de referință pentru livrări și cele pentru vânzările directe să nu depășească partea corespunzătoare din cantitatea națională de referință adaptată în conformitate cu articolul 8, ținând cont de eventualele reduceri impuse pentru alimentarea rezervei naționale prevăzute la articolul 14.

Articolul 7

Alocarea cantităților provenite din rezerva națională

Statele membre prevăd normele care permit alocarea către producători, în funcție de criteriile obiective comunicate Comisiei, a unei părți sau a întregilor cantități provenite din rezerva națională prevăzută la articolul 14.

CAPITOLUL 3

CALCULUL PRELEVĂRII

Articolul 8

Gestionarea cantităților de referință

(1)   Comisia adaptează, pentru fiecare stat membru și pentru fiecare perioadă, înainte de sfârșitul acesteia, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2), repartizarea între „livrări” și „vânzări directe” a cantităților naționale de referință, ținând cont de conversiile cerute de către producători între cantitățile individuale de referință pentru livrările și pentru vânzările directe.

(2)   Statele membre transmit în fiecare an Comisiei, înaintea termenelor și conform unor modalități care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2), datele necesare:

(a)	adaptării prevăzute la alineatul (1);

(b)	calculării taxei care urmează să fie plătită de către statul membru.

Articolul 9

Grăsimi

(1)   Fiecărui producător care are o cantitate individuală de referință pentru livrări i se atribuie, pentru această cantitate, un procent de grăsimi de referință.

(2)   Pentru cantitățile de referință atribuite producătorilor la data de 31 martie 2004, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), procentul prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol este egal cu procentul de referință al acestei cantități la această dată.

(3)   Acest procent se modifică în cursul conversiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (2) și în cazul achiziționării sau transferului cantității de referință sau al cesiunii temporare, conform unor norme care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

(4)   Pentru noii producători care au o cantitate individuală de referință pentru livrările provenite în totalitate din rezerva națională, procentul se stabilește conform unor norme care urmează să se stabilească în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

(5)   Procentele individuale de referință prevăzute la alineatul (1) se adaptează, dacă este cazul, la intrarea în vigoare a prezentului regulament, iar ulterior, la începutul perioadei de douăsprezece luni, ori de câte ori este necesar, pentru ca, pentru fiecare stat membru, media ponderată a procentelor în cauză să nu depășească cu mai mult de 0,1 grame la kg procentul de grăsime stabilit în anexa II.

Articolul 10

Prelevarea în cazul livrărilor

(1)   Pentru stabilirea decontului final al prelevării, cantitățile livrate de către un producător se adaptează prin creștere sau diminuare, atunci când procentul său real de grăsimi diferă de procentul său de grăsimi de referință, conform unor coeficienți și norme care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

(2)   În cazul în care suma, la nivel național, a livrărilor adaptate în aplicarea alineatului (1) este mai mică decât livrările reale, prelevarea se stabilește în funcție de livrările reale. În acest caz, fiecare adaptare negativă se reduce proporțional, astfel încât să readucă suma livrărilor adaptate la nivelul livrărilor reale.

În cazul în care suma livrărilor adaptate în aplicarea alineatului (1) este mai mare decât livrările reale, prelevarea se stabilește în funcție de livrările adaptate.

(3)   În funcție de decizia statului membru, contribuția producătorilor la plata prelevării datorate se stabilește, după realocare sau nu, proporțional cu cantitățile individuale de referință ale fiecărui producător sau conform unor criterii obiective care urmează să fie stabilite de către statele membre, din partea nefolosită a cantității naționale de referință atribuite livrărilor:

(a)	fie la nivel național în funcție de depășirea cantității de referință disponibile de fiecare dintre producători;

(b)	fie, mai întâi, la nivelul cumpărătorului, iar apoi, dacă este cazul, la nivel național.

Articolul 11

Rolul cumpărătorului

(1)   Cumpărătorul este responsabil cu colectarea, de la producători, a contribuțiilor datorate de aceștia în scopul achitării prelevării și plătește organismului competent al statului membru, înaintea unui termen și conform unor modalități care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2), valoarea acestor contribuții pe care o reține din prețul laptelui plătit producătorilor responsabili cu depășirea și, în lipsă, pe care o percepe prin orice mijloc adecvat.

(2)   În cazul în care un cumpărător se substituie în întregime sau parțial unuia sau mai multor cumpărători, cantitățile de referință de care dispun producătorii sunt luate în considerare pentru încheierea perioadei de douăsprezece luni în curs, scăzându-se cantitățile deja livrate și ținând cont de conținutul lor în grăsimi. Aceleași dispoziții se aplică atunci când un producător trece de la un cumpărător la altul.

(3)   În cazul în care, în cursul perioadei de referință, cantitățile livrate de către un producător depășesc cantitatea de referință de care acesta dispune, statul membru poate decide ca cumpărătorul să rețină cu titlu de avans din contribuția acestui producător la plata prelevării, conform unor modalități stabilite de statul membru, o parte din prețul laptelui din întreaga cantitate livrată de acest producător care depășește cantitatea de referință de care el dispune pentru livrare. Statul membru poate să prevadă dispoziții specifice care le permit cumpărătorilor să rețină acest avans atunci când producătorii livrează mai multor cumpărători.

Articolul 12

Prelevarea în cazul vânzărilor directe

(1)   În cazul vânzărilor directe și în conformitate cu decizia statului membru, contribuția producătorilor la plata prelevării se stabilește, după realocarea sau nu a părții neutilizate din cantitatea națională de referință atribuită vânzărilor directe, la scala teritorială corespunzătoare sau la nivel național.

(2)   Statele membre stabilesc baza de calcul al contribuției producătorului la prelevarea datorată din cantitatea totală de lapte vândut sau cedat sau utilizat pentru fabricarea produselor lactate vândute sau cedate, cu ajutorul unor criterii fixate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

(3)   Pentru a stabili decontul final al prelevării, nu se ia în considerare nici o corecție legată de grăsime.

(4)   Modalitățile și data plății prelevării la organismul competent al statului membru se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

CAPITOLUL 4

GESTIONAREA PRELEVĂRII

Articolul 13

Sume excedentare sau neplătite

(1)   În cazul în care se stabilește, pentru livrările sau vânzările directe, că prelevarea este datorată și contribuția percepută de la producători este mai mare, statul membru poate:

(a)	să aloce excedentul perceput, parțial sau integral, pentru finanțarea măsurilor prevăzute la articolul 18 alineatul (1) litera (a) și/sau

(b)

să îl ramburseze, parțial sau integral, producătorilor care intră în categoriile prioritare stabilite de către statul membru pe baza unor criterii obiective și în termene care urmează să fie fixate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2) sau care se confruntă cu o situație excepțională rezultând dintr-o dispoziție națională care nu are nici o legătură cu prezentul sistem.

(2)   În cazul în care se stabilește că nu este datorată nici o prelevare, avansurile din contribuție eventual percepute de către cumpărător sau de către statul membru se rambursează la sfârșitul următoarei perioade de douăsprezece luni cel târziu.

(3)   În cazul în care cumpărătorul nu a respectat obligația de a colecta contribuția producătorilor la prelevare în conformitate cu articolul 11, statul membru poate percepe sumele neplătite direct de la producător, fără a aduce atingere sancțiunilor pe care le poate aplica cumpărătorului care a comis eroarea.

(4)   În cazul în care producătorul sau cumpărătorul, după caz, nu respectă termenul de plată, dobânzile de întârziere care urmează să fie fixate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2) se plătesc statului membru.

Articolul 14

Rezerva națională

(1)   Fiecare stat membru instituie o rezervă națională, în cadrul cantităților fixate în anexa I, în special în vederea alocărilor prevăzute la articolul 7. Aceasta este alimentată, după caz, prin reluarea cantităților prevăzută la articolul 15, prin reținerea din transferuri prevăzută la articolul 19 sau printr-o reducere lineară a tuturor cantităților individuale de referință. Aceste cantități își păstrează destinația inițială, „livrări” sau „vânzări directe”.

(2)   Orice cantitate suplimentară alocată unui stat membru este destinată din oficiu rezervei naționale și repartizată între „livrările” și „vânzările directe”, în funcție de necesitățile previzibile.

(3)   Cantitățile din rezerva națională nu au procent de grăsimi de referință.

Articolul 15

Cazuri de inactivitate

(1)   În cazul în care o persoană fizică sau juridică deține cantități individuale de referință și nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 5 litera (c), pe o perioadă de douăsprezece luni, aceste cantități se returnează la rezerva națională la 1 aprilie din anul calendaristic următor cel târziu, cu excepția cazului în care persoana în cauză redevine producător în sensul articolului 5 litera (c) înaintea acestei date.

În cazul în care această persoană redevine producător la sfârșitul celei de-a doua perioade de douăsprezece luni după retragere cel târziu, o parte sau întreaga cantitate individuală de referință care i-a fost retrasă i se restituie până la 1 aprilie cel târziu după data la care a solicitat acest lucru.

(2)   În cazul în care, timp de douăsprezece luni cel puțin, un producător nu comercializează o cantitate egală cu cel puțin 70 % din cantitatea sa individuală de referință, statul membru poate să decidă, dacă este cazul și în ce condiții, să aloce rezervei naționale întreaga sau o parte din cantitatea de referință neutilizată.

Statul membru stabilește condițiile în care o cantitate de referință este realocată producătorului în cauză, în cazul în care acesta reia comercializarea.

(3)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică în caz de forță majoră sau în situații temeinic justificate care afectează temporar capacitatea de producție a producătorilor și sunt recunoscute ca atare de către autoritatea competentă.

Articolul 16

Cesiuni temporare

(1)   Înainte de sfârșitul fiecărei perioade de douăsprezece luni, statele membre autorizează, pentru perioada în cauză, cedarea temporară a unei părți din cantitatea individuală de referință care nu urmează să fie utilizată de către producătorul care dispune de ea.

Statele membre pot reglementa operațiunile de cesiune în funcție de categoriile de producători sau de structurile producției de lactate, le pot limita la nivelul cumpărătorului sau în cadrul regiunilor, pot autoriza cesiunea totală în cazurile prevăzute la articolul 15 alineatul (3) și pot stabili în ce măsură cedentul poate reînnoi operațiunile de cesiune.

(2)   Fiecare stat membru poate decide să nu pună în aplicare alineatul (1), pe baza unuia sau a tuturor criteriilor următoare:

(a)	necesitatea facilitării evoluției și adaptării structurale;

(b)	necesități administrative imperioase.

Articolul 17

Transferuri de cantități de referință împreună cu pământurile

(1)   Cantitatea individuală de referință se transferă împreună cu exploatația agricolă producătorilor care o preiau, în caz de vânzare, închiriere, transmitere prin moștenire, anticipare de moștenire sau orice transfer care presupune efecte juridice comparabile pentru producători, conform unor modalități pe care urmează să le stabilească statele membre ținând cont de suprafețele utilizate pentru producția de lapte sau de alte criterii obiective și, dacă este cazul, de un acord între părți. Partea din cantitatea de referință care, eventual, nu se transferă împreună cu exploatația agricolă se adaugă rezervei naționale.

(2)   În cazul în care unele cantități de referință au fost sau sunt transferate în conformitate cu alineatul (1) în cadrul contractelor de închiriere sau prin alte mijloace care implică efecte juridice comparabile, statele membre pot să decidă, pe baza unor criterii obiective și pentru ca aceste cantități de referință să fie atribuite în exclusivitate producătorilor, că acea cantitate de referință nu se transferă împreună cu exploatația agricolă.

(3)   În cazul transferului de pământuri autorităților publice și/sau pe motivul utilității publice sau atunci când transferul se realizează în scopuri neagricole, statele membre prevăd ca dispozițiile necesare pentru salvgardarea intereselor legitime ale părților să fie puse în aplicare, în special cele care îi permit producătorului care își încheie activitatea să continue producția de lactate, dacă dorește.

(4)   În absența acordului între părți, în cazul contractelor de închiriere rurale care expiră fără posibilitatea de reînnoire în condiții similare sau în situații care implică efecte juridice comparabile, cantitățile individuale de referință se transferă integral sau parțial producătorilor care le preiau, în conformitate cu dispoziții adoptate sau care urmează să fie adoptate de către statele membre, ținând cont de interesele legitime ale părților.

Articolul 18

Măsuri de transfer specifice

(1)   Pentru a duce la bun sfârșit restructurarea producției de lactate sau pentru îmbunătățirea mediului, statele membre pot, conform unor modalități pe care le stabilesc ținând cont de interesele legitime ale părților:

(a)	să acorde producătorilor care se angajează să abandoneze definitiv o parte sau toată producția lor de lactate o despăgubire, plătită în una sau mai multe tranșe, și să alimenteze rezerva națională cu cantitățile individuale de referință astfel eliberate;

(b)

să stabilească, pe baza unor criterii obiective, condițiile în care producătorii pot să obțină la începutul unei perioade de douăsprezece luni, contra cost, realocarea, de către autoritatea competentă sau de către organismul pe care aceasta l-a desemnat, a cantităților individuale de referință eliberate definitiv la sfârșitul perioadei de douăsprezece luni anterioare de către alți producători în schimbul plății, în una sau mai multe tranșe, a unei despăgubiri egale cu plata menționată anterior;

(c)	să centralizeze și să supervizeze transferurile de cantități de referință fără pământuri;

(d)	să prevadă, în cazul unui transfer de pământuri destinat să îmbunătățească mediul, punerea la dispoziția producătorului care își încheie activitatea, dacă dorește să continue producția de lactate, a cantității individuale de referință;

(e)	să stabilească, pe baza unor criterii obiective, regiunile și zonele de colectare în cadrul cărora sunt autorizate, în scopul îmbunătățirii structurii producției de lactate, transferurile definitive de cantități de referință fără transferul corespunzător de pământuri;

(f)

să autorizeze, la solicitarea producătorului adresată autorității competente sau organismului pe care l-a desemnat aceasta, pentru a îmbunătăți structura producției de lactate la nivelul exploatației agricole sau pentru a permite extinderea producției, transferul definitiv de cantități de referință fără transferul corespunzător de pământuri sau invers.

(2)   Dispozițiile prevăzute la alineatul (1) pot fi puse în aplicare la nivel național, la nivelul teritorial corespunzător sau în zonele de colectare.

Articolul 19

Rețineri din transferuri

(1)   În cursul transferurilor prevăzute la articolele 17 și 18, statele membre pot să rețină în beneficiul rezervei naționale o parte din cantitatea individuală de referință, pe baza unor criterii obiective.

(2)   În cazul în care unele cantități de referință au fost sau sunt transferate în conformitate cu articolele 17 și 18, cu sau fără pământurile corespunzătoare, în cadrul unor contracte de închiriere sau prin alte mijloace care implică efecte juridice comparabile, statele membre pot să decidă, pe baza unor criterii obiective și pentru a atribui în exclusivitate producătorilor cantitățile de referință, dacă toate sau o parte din cantitățile de referință să fie alocate rezervei naționale și în ce condiții.

Articolul 20

Ajutoare la achiziționarea cantităților de referință

Cesiunea, transferul sau alocarea cantităților de referință în temeiul prezentului regulament nu pot beneficia de nici o intervenție financiară a unei autorități publice, direct legată de achiziționarea cotelor.

Articolul 21

Autorizație

Activitatea cumpărătorului este condiționată de obținerea unei autorizații prealabile din partea statului membru, conform unor criterii care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească și datele pe care trebuie să le furnizeze un producător în cazul vânzării directe se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

CAPITOLUL 5

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 22

Alocarea prelevării

Prelevarea se consideră că face parte din intervențiile destinate regularizării piețelor agricole și este alocată pentru finanțarea cheltuielilor din sectorul produselor lactate.

Articolul 23

Comitetul de gestionare

(1)   Comisia este asistată de Comitetul de gestionare a laptelui și produselor lactate constituit în temeiul articolului 41 din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate (9), denumit în continuare „comitet”.

(2)   În cazul în care trebuie urmată procedura prevăzută la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.

(3)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 24

Norme de aplicare

Normele necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

Articolul 25

Abrogarea

Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 se abrogă de la 1 aprilie 2004.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 26

Măsuri tranzitorii

Dacă sunt necesare măsuri tranzitorii pentru a facilita punerea în aplicare a modificărilor prevăzute în prezentul regulament, acestea se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

Articolul 27

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 aprilie 2004, cu excepția articolelor 6 și 24, care se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

---

(1)  Aviz emis la 5 iunie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  JO L 90, 1.4.1984, p. 10.

(3)  JO L 405, 31.12.1992, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2028/2002 (JO L 313, 16.11.2002, p. 3).

(4)  JO L 160, 26.6.1999, p. 73.

(5)  JO L 244, 29.9.2000, p. 27.

(6)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(7)  JO L 160, 26.6.1999, p. 103.

(8)  JO L 270, 21.10.2003, p. 1.

(9)  JO L 160, 26.6.1999, p. 48.

---

ANEXA I

CANTITĂȚI DE REFERINȚĂ

(a)

perioada 2004/2005 Stat membru Cantități, tone Belgia 3 310 431,000 Danemarca 4 455 348,000 Germania 27 864 816,000 Grecia 820 513,000 Spania 6 116 950,000 Franța 24 235 798,000 Irlanda 5 395 764,000 Italia 10 530 060,000 Luxemburg 269 049,000 Țările de Jos 11 074 692,000 Austria 2 749 401,000 Portugalia 1 870 461,000 Finlanda 2 407 003,324 Suedia 3 303 000,000 Regatul Unit al Marii Britanii 14 609 747,000

(b)

perioada 2005/2006 Stat membru Cantități, tone Belgia 3 310 431,000 Danemarca 4 455 348,000 Germania 27 864 816,000 Grecia 820 513,000 Spania 6 116 950,000 Franța 24 235 798,000 Irlanda 5 395 764,000 Italia 10 530 060,000 Luxemburg 269 049,000 Țările de Jos 11 074 692,000 Austria 2 749 401,000 Portugalia (1) 1 920 461,000 Finlanda 2 407 003,324 Suedia 3 303 000,000 Regatul Unit al Marii Britanii 14 609 747,000

(c)

perioada 2006/2007 Stat membru Cantități, tone Belgia 3 326 983,000 Danemarca 4 477 624,000 Germania 28 004 140,000 Grecia 820 513,000 Spania 6 116 950,000 Franța 24 356 977,000 Irlanda 5 395 764,000 Italia 10 530 060,000 Luxemburg 270 394,000 Țările de Jos 11 130 066,000 Austria 2 763 148,000 Portugalia 1 929 824,000 Finlanda 2 419 025,324 Suedia 3 319 515,000 Regatul Unit al Marii Britanii 14 682 697,000

(d)

perioada 2007/2008 Stat membru Cantități, tone Belgia 3 343 535,000 Danemarca 4 499 900,000 Germania 28 143 464,000 Grecia 820 513,000 Spania 6 116 950,000 Franța 24 478 156,000 Irlanda 5 395 764,000 Italia 10 530 060,000 Luxemburg 271 739,000 Țările de Jos 11 185 440,000 Austria 2 776 895,000 Portugalia 1 939 187,000 Finlanda 2 431 047,324 Suedia 3 336 030,000 Regatul Unit al Marii Britanii 14 755 647,000

(e)

perioadele 2008/2009 – 2014/2015 Stat membru Cantități, tone Belgia 3 360 087,000 Danemarca 4 522 176,000 Germania 28 282 788,000 Grecia 820 513,000 Spania 6 116 950,000 Franța 24 599 335,000 Irlanda 5 395 764,000 Italia 10 530 060,000 Luxemburg 273 084,000 Țările de Jos 11 240 814,000 Austria 2 790 642,000 Portugalia 1 948 550,000 Finlanda 2 443 069,324 Suedia 3 352 545,000 Regatul Unit al Marii Britanii 14 828 597,000

---

(1)  Creștere specifică cu 50 000 de tone pentru atribuirea exclusivă producătorilor din Azore

---

ANEXA II

PROCENT DE GRĂSIMI DE REFERINȚĂ

Stat membru	Procent de grăsimi de referință (g/kg)
Belgia	36,91
Danemarca	43,68
Germania	40,11
Grecia	36,10
Spania	36,37
Franța	39,48
Irlanda	35,81
Italia	36,88
Luxemburg	39,17
Țările de Jos	42,36
Austria	40,30
Portugalia	37,30
Finlanda	43,40
Suedia	43,40
Regatul Unit al Marii Britanii	39,70

---

ANEXA III

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Prezentul regulament		Regulamentul (CEE) nr. 3950/92
Articolul 1	Alineatul (1)	Articolul 1 primul paragraf
	Alineatul (2)	–
	Alineatul (3)	Articolul 3 alineatul (2)
Articolul 2		Articolul 1 al doilea paragraf
Articolul 3		–
Articolul 4		Articolul 2 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 5		Articolul 9
Articolul 6	alineatele (1), (2) și (3)	–
	Alineatul (4)	Articolul 3 alineatul (2)
	Alineatul (5)	Articolul 4 alineatul (2)
Articolul 7		–
Articolul 8		–
Articolul 9		–
Articolul 10	alineatele (1) și (2)	–
	Alineatul (3)	Articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 11	alineatul (1)	Articolul 2 alineatul (2) primul paragraf
	Alineatul (2)	Articolul 2 alineatul (2) al doilea paragraf
	Alineatul (3)	Articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf
Articolul 12	alineatul (1)	Articolul 2 alineatul (1)
	Alineatell (2) și (3)	–
	Alineatul (4)	Articolul 2 alineatul (3)
Articolul 13	alineatul (1)	Articolul 2 alineatul (4)
	Alineatele (2), (3), (4)	–
Articolul 14	alineatul (1)	Articolul 5 primul paragraf
	Alineatele (2) și (3)	–
Articolul 15		Articolul 5 al doilea și al treilea paragraf
Articolul 16		Articolul 6
Articolul 17	alineatul (1)	Articolul 7 alineatul (1)
	Alineatul (2)	Articolul 8 a litera (b)
	Alineatele (3) și (4)	Articolul 7 alineatul (1) al treilea paragraf și alineatul (3)
Articolul 18		Articolul 8
Articolul 19	alineatul (1)	Articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf
	Alineatul (2)	Articolul 8 a litera (a)
Articolul 20		–
Articolul 21		–
Articolul 22		Articolul 10
Articolul 23	alineatul (1)	Articolul 11 primul paragraf
	Alineatele (2) și (3)	–
Articolul 24		Articolul 11 primul paragraf
Articolul 25		Articolul 12
Anexa I		Anexa
Anexa II		–
Anexa III		–

---

03/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

36

---

32003R1852

---

L 271/13

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 1852/2003 AL COMISIEI

din 21 octombrie 2003

de autorizare a utilizării pe o perioadă de 10 ani a unui coccidiostatic în hrana animalelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/524/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1970 privind aditivii din hrana animalelor (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1847/2003 al Comisiei (2), în special articolele 3 și 9,

întrucât:

(1)	Directiva 70/524/CEE prevede ca statele membre să dispună ca nici un aditiv să nu fie pus în circulație dacă nu a fost acordată o autorizare comunitară.

(2)

În cazul aditivilor enumerați în partea I din anexa C la Directiva 70/524/CEE, care include coccidiostatice și alte substanțe medicamentoase, se poate acorda o autorizare legată de persoana responsabilă de punerea lor în circulație. Autorizarea se poate acorda pentru o perioadă de 10 ani, dacă sunt îndeplinite toate condițiile în materie stabilite de directiva menționată.

(3)

Din examinarea cererii prezentate pentru autorizarea pe o perioadă de 10 ani a preparatului coccidiostatic „Sacox 120 microGranulate” se constată că produsul respectiv îndeplinește condițiile în materie prevăzute de Directiva 70/524/CEE. Comitetul științific pentru nutriția animalelor a emis un aviz favorabil cu privire la siguranța și efectele favorabile ale preparatului coccidiostatic care aparține grupei „coccidiostatice și alte produse medicamentoase”, pentru puicuțele crescute pentru ouat.

(4)

În consecință, preparatul coccidiostatic „Sacox 120 microGranulate” ar trebui să fie autorizat pentru o perioadă de 10 ani și inclus în lista aditivilor autorizați, legați de persoana responsabilă de punerea în circulație a acestora și autorizați pentru 10 ani, în conformitate cu Directiva 70/524/CEE.

(5)

Din examinarea cererii se constată că sunt necesare anumite proceduri pentru protecția lucrătorilor împotriva expunerii la aditivul „Sacox 120 microGranulate”. Cu toatea acestea, protecția este asigurată prin aplicarea Directivei 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea măsurilor de natură să promoveze ameliorarea siguranței și a sănătății lucrătorilor la locul de muncă (3).

(6)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se autorizează utilizarea aditivului „Sacox 120 microGranulate” care aparține grupei „coccidiostatice și alte substanțe medicamentoase”, specificate în anexă, ca aditiv în furaje, în condițiile stabilite de anexă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 270, 14.12.1970, p. 1.

(2)  JO L 269, 21.10.2003, p. 3.

(3)  JO L 183, 29.6.1989, p. 1.

---

ANEXĂ

---

03/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

38

---

32003D0759

---

L 273/18

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA COMISIEI

din 15 octombrie 2003

de stabilire a condițiilor speciale care reglementează importurile de produse pescărești din Belize

[notificată cu numărul C(2003) 3645]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/759/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/493/CEE a Consiliului din 22 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate pentru producția și introducerea pe piață a produselor pescărești (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special articolul 11,

întrucât:

(1)	În Belize s-a efectuat o inspecție în numele Comisiei, în scopul verificării condițiilor în care se produc, se depozitează și se expediază produsele pescărești către Comunitate.

(2)	Normele de control sanitar veterinar și de monitorizare a produselor pescărești stabilite de legislația din Belize pot fi considerate echivalente celor prevăzute de Directiva 91/493/CEE.

(3)	În special, Belize Agricultural Health Authority (BAHA) este în măsură să verifice în mod eficient punerea în aplicare a legislației în vigoare.

(4)	BAHA a garantat oficial că se respectă standardele privind controalele sanitare veterinare și monitorizarea produselor pescărești, așa cum sunt enunțate la capitolul V din anexa la Directiva 91/493/CEE, și că se aplică condiții de igienă echivalente celor stabilite de directiva menționată anterior.

(5)	Trebuie stabilite reguli detaliate în ceea ce privește produsele pescărești importate în Comunitate din Belize, în conformitate cu Directiva 91/493/CEE.

(6)

De asemenea, se impune întocmirea unei liste cu unități, nave-fabrică și antrepozite frigorifice autorizate, precum și a unei liste cu nave frigorifice dotate în conformitate cu Directiva 92/48/CEE a Consiliului din 16 iunie 1992 de stabilire a normelor minime de igienă care se aplică produselor pescărești obținute la bordul anumitor nave conform prevederilor articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 91/493/CEE (3). Aceste liste trebuie să se stabilească pe baza unei comunicări făcute de BAHA către Comisie.

(7)	Prezenta decizie trebuie aplicată după 45 de zile de la data publicării sale, în scopul asigurării perioadei de tranziție necesare.

(8)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Belize Agricultural Health Authority (BAHA) este autoritatea competentă din Belize autorizată pentru verificarea și certificarea conformității produselor pescărești cu cerințele Directivei 91/493/CEE.

Articolul 2

Produsele pescărești din Belize importate în Comunitate sunt conforme cu cerințele formulate la articolele 3, 4 și 5.

Articolul 3

(1)   Fiecare lot este însoțit de un certificat de sănătate animală original, numerotat, conform modelului din anexa I, având o singură pagină și completat, semnat și datat în mod corespunzător.

(2)   Certificatul se redactează în cel puțin una dintre limbile oficiale ale statului membru în care au loc controalele.

(3)   Pe certificat sunt menționate numele, funcția și semnătura reprezentantului BAHA, precum și ștampila acesteia, într-o culoare diferită de cea a celorlalte mențiuni.

Articolul 4

Produsele pescărești provin din unitățile, navele-fabrică sau antrepozitele frigorifice autorizate sau din navele frigorifice înregistrate, enumerate la anexa II.

Articolul 5

Toate coletele poartă mențiunea „BELIZE” și numărul de autorizare a unității, a navei-fabrică, a antrepozitului frigorific sau a navei frigorifice de origine, în caractere de neșters, cu excepția produselor pescărești congelate în vrac și destinate producției de conserve.

Articolul 6

Prezenta decizie se aplică de la 8 decembrie 2003.

Articolul 7

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 268, 24.9.1991, p. 15.

(2)  JO L 122, 16.5.2003, p. 1.

(3)  JO L 187, 7.7.1992, p. 41.

---

ANEXA I

---

ANEXA II

LISTA UNITĂȚILOR ȘI A NAVELOR

Numărul autorizării	Nume	Oraș/Regiune	Data limită de autorizare	Categorie
BZE-FP-NOV-001	Nova Companies (Belize) Limited	Ladyville		PP
PP : Unitate.

---

03/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

43

---

32003D0760

---

L 273/23

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA COMISIEI

din 15 octombrie 2003

de stabilire a condițiilor speciale care reglementează importurile de produse pescărești provenind din Polinezia Franceză

[notificată cu numărul C(2003) 3646]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/760/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/493/CEE a Consiliului din 22 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate pentru producția și introducerea pe piață a produselor pescărești (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special articolul 11,

întrucât:

(1)	O inspecție a fost efectuată în numele Comisiei în Polinezia Franceză pentru verificarea condițiilor în care produsele pescărești sunt produse, depozitate și expediate către Comunitate.

(2)	Normele de control sanitar veterinar și de supraveghere a produselor pescărești definite de legislația din Polinezia Franceză pot fi considerate echivalente celor prevăzute de Directiva 91/493/CEE.

(3)	În special, „Département de la Qualité Alimentare et de l'Action Vétérinaire (DQAAV) du Service du Développement Rural du Ministére de l'Agriculture et de l'Elevage” este în măsură să verifice în mod eficient punerea în aplicare a legislației în vigoare.

(4)

DQAAV a garantat oficial că se respectă standardele privind controalele sanitare veterinare și supravegherea produselor pescărești, așa cum sunt enunțate la capitolul V din anexa la Directiva 91/493/CEE, și că se aplică condiții de igienă echivalente celor stabilite de directiva menționată anterior.

(5)	Trebuie stabilite norme detaliate în ceea ce privește produsele pescărești importate în Comunitate din Polinezia Franceză, în conformitate cu Directiva 91/493/CEE.

(6)

De asemenea, se impune întocmirea unei liste cu unități, nave-fabrică și antrepozite frigorifice autorizate, precum și a unei liste cu nave frigorifice echipate în conformitate cu Directiva 92/48/CEE a Consiliului din 16 iunie 1992 de stabilire a normelor minime de igienă care se aplică produselor derivate din pește obținute la bordul anumitor nave, conform prevederilor articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 91/493/CEE (3). Aceste liste trebuie întocmite pe baza unei comunicări făcute de DQAAV către Comisie.

(7)	Prezenta decizie trebuie aplicată după patruzeci și cinci de zile de la data publicării pentru a garanta perioada de tranziție necesară.

(8)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

„Département de la Qualité Alimentare et de l'Action Vétérinaire (DQAAV) du Service du Développement Rural du Ministére de l'Agriculture et de l'Elevage” este autoritatea competentă din Polinezia Franceză desemnată pentru verificarea și certificarea conformității produselor pescărești cu cerințele Directivei 91/493/CEE.

Articolul 2

Produsele pescărești din Polinezia Franceză importate în Comunitate sunt conforme cu dispozițiile articolelor 3, 4 și 5.

Articolul 3

(1)   Fiecare lot este însoțit de un certificat de sănătate animală original numerotat, în conformitate cu modelul din anexa I, având o singură pagină și completat, semnat și datat în mod corespunzător.

(2)   Certificatul este redactat în cel puțin una dintre limbile oficiale ale statului membru în care au loc controalele.

(3)   Pe certificat sunt menționate numele, funcția și semnătura reprezentantului DQAAV, precum și ștampila acesteia, într-o culoare diferită de cea a celorlalte mențiuni.

Articolul 4

Produsele pescărești provin din unitățile, navele-fabrică sau antrepozitele frigorifice autorizate sau de pe navele frigorifice înregistrate, enumerate la anexa II.

Articolul 5

Toate coletele poartă mențiunea „POLINEZIA FRANCEZĂ” și numărul de autorizare/înregistrare a unității, navei-fabrică, antrepozitului frigorific sau a navei frigorifice de origine cu caractere de neșters, cu excepția produselor pescărești congelate în vrac și destinate fabricării conservelor.

Articolul 6

Prezenta decizie se aplică de la 8 decembrie 2003.

Articolul 7

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 268, 24.9.1991, p. 15.

(2)  JO L 122, 16.5.2003, p. 1.

(3)  JO L 187, 7.7.1992, p. 41.

---

ANEXA I

---

ANEXA II

LISTA UNITĂȚILOR ȘI A NAVELOR

Numărul autorizării	Nume	Oraș/Regiune	Categorie
1002 PF	Taura'a-Tua	Punaauia/Tahiti	FV
1004 PF	Mauitahi	Papehue Paea/Tahiti	FV
1005 PF	Vini-Vini VI	Faa'a/Tahiti	FV
1008 PF	Moorea Rava'ai II	Maharepa/Moorea	FV
1009 PF	Moana-Tae	Mahina/Tahiti	FV
1010 PF	Fetu Ura	Motu-uta/Tahiti	FV
1011 PF	Fetu Tea II	Motu-uta/Tahiti	FV
1012 PF	Ihitua	Papara/Tahiti	FV
1014 PF	Tamatia	Fare/Huahine	FV
1015 PF	Oiseau des Îles	Toahotu/Tahiti	FV
1016 PF	Arevamanu	Toahotu/Tahiti	FV
1017 PF	Moorea Tautai	Maharepa/Moorea	FV
1019 PF	Tahiti Island Fish	Faaa/Tahiti	PP
1021 PF	Ava Iti	Papeete/Tahiti	FV
1022 PF	Moorea Rava'ai III	Maharepa/Moorea	FV
1023 PF	Tahiti Rava'ai	Maharepa/Moorea	FV
1024 PF	Pêche logistique Services	Taravao/Tahiti	PP
PP : Unitate FV : Navă frigorifică.

---

03/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

48

---

32003D0761

---

L 273/28

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA COMISIEI

din 15 octombrie 2003

de stabilire a condițiilor speciale care reglementează importurile de produse pescărești provenind din Emiratele Arabe Unite

[notificată cu numărul C(2003) 3647]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/761/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/493/CEE a Consiliului din 22 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate pentru producerea și introducerea pe piață a produselor pescărești (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special articolul 11,

întrucât:

(1)	O inspecție a fost efectuată în numele Comisiei în Emiratele Arabe Unite pentru verificarea condițiilor în care produsele pescărești sunt produse, depozitate și expediate către Comunitate.

(2)	Normele de inspecție sanitară și de supraveghere a produselor pescărești definite de legislația din Emiratele Arabe Unite pot fi considerate echivalente celor prevăzute de Directiva 91/493/CEE.

(3)	În special, „Department for Food and Environmental Control (DFEC) of the General Secretariat of the Municipalities” este în măsură să verifice în mod eficient punerea în aplicare a legislației în vigoare.

(4)	DFEC a garantat oficial că se respectă standardele privind inspecțiile sanitare și supravegherea produselor pescărești, așa cum sunt enunțate la capitolul V din anexa la Directiva 91/493/CEE, și că se aplică condiții de igienă echivalente celor stabilite de directiva menționată anterior.

(5)	Trebuie stabilite norme detaliate în ceea ce privește produsele pescărești importate în Comunitate din Emiratele Arabe Unite, în conformitate cu Directiva 91/493/CEE.

(6)

De asemenea, se impune întocmirea unei liste cu unități, nave-fabrică și antrepozite frigorifice autorizate, precum și a unei liste cu nave frigorifice echipate în conformitate cu Directiva 92/48/CEE a Consiliului din 16 iunie 1992 de stabilire a normelor minime de igienă care se aplică produselor derivate din pește obținute la bordul anumitor nave, conform prevederilor articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 91/493/CEE (3). Aceste liste trebuie întocmite pe baza unei comunicări făcute de DFEC către Comisie.

(7)	Prezenta decizie trebuie aplicată după patruzeci și cinci de zile de la data publicării pentru a garanta perioada de tranziție necesară.

(8)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

„Department for Food and Environmental Control (DFEC) of the General Secretariat of the Municipalities” este autoritatea competentă din Emiratele Arabe Unite desemnată pentru verificarea și certificarea conformității produselor pescărești cu cerințele Directivei 91/493/CEE.

Articolul 2

Produsele pescărești din Emiratele Arabe Unite importate în Comunitate sunt conforme cu dispozițiile articolelor 3, 4 și 5.

Articolul 3

(1)   Fiecare lot este însoțit de un certificat de sănătate animală original numerotat, în conformitate cu modelul din anexa I, având o singură pagină și completat, semnat și datat în mod corespunzător.

(2)   Certificatul este redactat în cel puțin una din limbile oficiale ale statului membru în care au loc controalele.

(3)   Pe certificat sunt menționate numele, funcția și semnătura reprezentantului DFEC, precum și ștampila acesteia, într-o culoare diferită de cea a celorlalte mențiuni.

Articolul 4

Produsele pescărești provin din unitățile, navele-fabrică sau antrepozitele frigorifice autorizate, sau de pe navele frigorifice înregistrate, enumerate la anexa II.

Articolul 5

Toate coletele poartă mențiunea „EMIRATELE ARABE UNITE” și numărul de autorizare/înregistrare a unității, navei-fabrică, antrepozitului frigorific sau a navei frigorifice de origine, cu caractere de neșters, cu excepția produselor pescărești congelate în vrac și destinate fabricării conservelor.

Articolul 6

Prezenta decizie se aplică de la 8 decembrie 2003.

Articolul 7

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 268, 24.9.1991, p. 15.

(2)  JO L 122, 16.5.2003, p. 1.

(3)  JO L 187, 7.7.1992, p. 41.

---

ANEXA I

---

ANEXA II

LISTA UNITĂȚILOR ȘI A NAVELOR

Numărul autorizării	Nume	Oraș/Regiune	Categorie
001	Asmak Seafood Processing Co	Dubai	PP
002	Magenta Fish and Seafood Supply	Dubai	PP
003	Gulf Seafood LLC	Dubai	PP
006	Seville Products Ltd.	Sharjah	PP
009	Shaheen Fisheries and Meats LLC	Ajman	PP
PP : Unitate

---

03/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

53

---

32003D0762

---

L 273/33

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA COMISIEI

din 15 octombrie 2003

de stabilire a condițiilor speciale de import pentru produsele pescărești din Antilele Olandeze

[notificată cu numărul C(2003) 3649]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/762/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/493/CEE a Consiliului din 22 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate pentru producția și introducerea pe piață a produselor pescărești (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special articolul 11,

întrucât:

(1)	O inspecție a fost efectuată în numele Comisiei în Antilele Olandeze pentru verificarea condițiilor în care produsele pescărești sunt produse, depozitate și expediate către Comunitate.

(2)	Normele de control sanitar veterinar și de supraveghere a produselor pescărești definite de legislația din Antilele Olandeze pot fi considerate echivalente celor prevăzute de Directiva 91/493/CEE.

(3)	În special, „Inspectorate for Public Health (IPH) of the Ministry of Public Health and Social Development” este în măsură să verifice în mod eficient punerea în aplicare a legislației în vigoare.

(4)	IPH a garantat oficial că se respectă standardele privind controalele sanitare veterinare și supravegherea produselor pescărești, așa cum sunt enunțate la capitolul V din anexa la Directiva 91/493/CEE, și că se aplică condiții de igienă echivalente celor stabilite de directiva menționată anterior.

(5)	Trebuie stabilite norme detaliate în ceea ce privește produsele pescărești importate în Comunitate din Antilele Olandeze, în conformitate cu Directiva 91/493/CEE.

(6)

De asemenea, se impune întocmirea unei liste cu unități, nave-fabrică și antrepozite frigorifice autorizate, precum și a unei liste cu nave frigorifice dotate în conformitate cu Directiva 92/48/CEE a Consiliului din 16 iunie 1992 de stabilire a normelor minime de igienă care se aplică produselor derivate din pește obținute la bordul anumitor nave conform prevederilor articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 91/493/CEE (3). Aceste liste trebuie să se stabilească pe baza unei comunicări făcute de IPH către Comisie.

(7)

Cu toate acestea, la momentul inspecției nici una din unități nu fusese desemnată în conformitate cu legislația comunitară, iar echipa de inspecție nu a fost în măsură să verifice capacitatea de control a autorităților competente în ceea ce privește unitățile. În consecință, înscrierea unităților pe listă va necesita o nouă evaluare.

(8)	Prezenta decizie trebuie aplicată după patruzeci și cinci de zile de la data publicării pentru a garanta perioada de tranziție necesară.

(9)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

„Inspectorate for Public Health (IPH) of the Ministry of Public Health and Social Development” este autoritatea competentă din Antilele Olandeze desemnată pentru verificarea și certificarea conformității produselor pescărești cu cerințele Directivei 91/493/CEE.

Articolul 2

Produsele pescărești din Antilele Olandeze importate în Comunitate sunt conforme cu dispozițiile articolelor 3, 4 și 5.

Articolul 3

(1)   Fiecare lot este însoțit de un certificat de sănătate animală original numerotat, în conformitate cu modelul din anexa I, având o singură pagină și completat, semnat și datat în mod corespunzător.

(2)   Certificatul este redactat în cel puțin una din limbile oficiale ale statului membru în care au loc controalele.

(3)   Pe certificat sunt menționate numele, funcția și semnătura reprezentantului IPH, precum și ștampila acestuia, într-o culoare diferită de cea a celorlalte mențiuni.

Articolul 4

Produsele pescărești provin din navele-fabrică desemnate sau din navele frigorifice înregistrate, enumerate la anexa II.

Articolul 5

Toate coletele poartă mențiunea „ANTILELE OLANDEZE” și numărul de autorizare/înregistrare a navei-fabrică sau a navei frigorifice de origine, în caractere de neșters, cu excepția produselor pescărești congelate în vrac și destinate producției de conserve.

Articolul 6

Înscrierea unităților în lista prevăzută la anexa II se va face numai după obținerea rezultatelor evaluării realizate de Comunitate.

Articolul 7

Prezenta decizie se aplică de la 8 decembrie 2003.

Articolul 8

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 268, 24.9.1991, p. 15.

(2)  JO L 122, 16.5.2003, p. 1.

(3)  JO L 187, 7.7.1992, p. 41.

---

ANEXA I

---

ANEXA II

Lista unităților și a navelor

Numărul autorizării	Nume	Oraș/Regiune	Data limită de autorizare	Categorie
SHP/02/03	Albacora Caribe (Overseas Tuna Company NV)	Willemstad		ZV
SHP/02/99	Faro Villano (Overseas Tuna Company NV)	Willemstad		ZV
SHP/03/99	Intertuna Uno (Intertuna NV)	Willemstad		ZV
SHP/04/99	Intertuna Dos (Intertuna NV)	Willemstad		ZV
SHP/05/99	Albacora Diez (Overseas Tuna Company NV)	Willemstad		ZV
SHP/06/99	Albacora Nueve (Overseas Tuna Company NV)	Willemstad		ZV
SHP/01/2002	Patudo (Overseas Tuna Company NV)	Willemstad		ZV
SHP/01/2001	Castel Braz [Klipper SARL (Jaczon)]	Willemstad		ZV
SHP/02/2000	Lio I (Intrepido Dos) (Transgoa Fleet NV)	Willemstad		ZV
SHP/03/2000	Lio II (Intrepido Dos) (Transgoa Fleet NV)	Willemstad		ZV
SHP/04/2000	Artza (Atunsa NV)	Willemstad		ZV
SHP/05/2000	Intertuna Tres (Intertuna NV)	Willemstad		ZV
ZV : Navă frigorifică.

---

03/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

58

---

32003D0763

---

L 273/38

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA COMISIEI

din 15 octombrie 2003

de stabilire a condițiilor speciale care reglementează importurile de produse pescărești din Insulele Capul Verde

[notificată cu numărul C(2003) 3651]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/763/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/493/CEE a Consiliului din 22 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate pentru producția și introducerea pe piață a produselor pescărești (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special articolul 11,

întrucât:

(1)	În Insulele Capul verde s-a efectuat o inspecție în numele Comisiei, în scopul verificării condițiilor în care se produc, se depozitează și se expediază către Comunitate produsele pescărești.

(2)	Normele de control sanitar veterinar și de supraveghere a produselor pescărești definite de legislația din Insulele Capul Verde pot fi considerate echivalente celor stabilite prin Directiva 91/493/CEE.

(3)	În special, „Direcção-Geral das Pescas (DGP) - Ministério do Ambiente, Agricultura e Pescas” este în măsură să verifice în mod eficient punerea în aplicare a legislației în vigoare.

(4)

DGP a garantat în mod oficial că se respectă standardele privind controalele sanitare veterinare și supravegherea produselor pescărești, astfel cum sunt enunțate la capitolul V din anexa la Directiva 91/493/CEE și că se aplică condiții de igienă echivalente celor stabilite prin directiva menționată anterior.

(5)	Trebuie stabilite reguli detaliate în ceea ce privește produsele pescărești importate în Comunitate din Insulele Capul Verde, în conformitate cu Directiva 91/493/CEE.

(6)

De asemenea, se impune întocmirea unei liste cu unități, nave-fabrică și antrepozite frigorifice autorizate, precum și a unei liste cu nave frigorifice dotate în conformitate cu Directiva 92/48/CEE a Consiliului din 16 iunie 1992 de stabilire a normelor minime de igienă care se aplică produselor derivate din pește obținute la bordul anumitor nave, conform prevederilor articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 91/493/CEE (3). Aceste liste trebuie întocmite pe baza unei comunicări făcute de DGP către Comisie.

(7)

Având în vedere faptul că importurile de produse pescărești din Insulele Capul Verde sunt autorizate „ex nuovo” prin prezenta decizie, nu este necesar să se prevadă o perioadă de tranziție, iar o perioadă de trei zile este suficientă pentru a se face publică autorizarea. Prin urmare, importurile care provin din această țară sunt permise la trei zile de la data publicării prezentei decizii în Jurnalul Oficial.

(8)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

„Direcção-Geral das Pescas (DGP) - Ministério do Ambiente, Agricultura e Pescas” este autoritatea competentă din Insulele Capul Verde desemnată pentru verificarea și certificarea conformității produselor pescărești cu cerințele Directivei 91/493/CEE.

Articolul 2

Produsele pescărești din Insulele Capul Verde importate în Comunitate satisfac dispozițiile articolelor 3, 4 și 5.

Articolul 3

(1)   Fiecare lot este însoțit de un certificat de sănătate animală original, numerotat, în conformitate cu modelul prevăzut la anexa I, având o singură pagină și completat, semnat și datat în mod corespunzător.

(2)   Certificatul se redactează în cel puțin una din limbile oficiale ale statului membru în care au loc controalele.

(3)   Pe certificat sunt menționate numele, funcția și semnătura reprezentantului DGP, precum și ștampila sa oficială, într-o culoare diferită de cea a celorlalte mențiuni.

Articolul 4

Produsele pescărești provin din unitățile, navele-fabrică sau antrepozitele frigorifice autorizate sau din navele frigorifice înregistrate, enumerate la anexa II.

Articolul 5

Toate coletele poartă mențiunea „INSULELE CAPUL VERDE” și numărul de autorizare/înregistrare a unității, navei-fabrică, antrepozitului frigorific sau navei frigorifice de origine, în caractere de neșters, cu excepția produselor pescărești congelate în vrac și destinate producției de conserve.

Articolul 6

Prezenta decizie se aplică de la 27 octombrie 2003.

Articolul 7

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 268, 24.9.1991, p. 15.

(2)  JO L 122, 16.5.2003, p. 1.

(3)  JO L 187, 7.7.1992, p. 41.

---

ANEXA I

---

ANEXA II

Lista unităților și a navelor

Numărul autorizării	Nume	Oraș/Regiune	Categorie
CV 001	Salsesimbra Lda	Palmeira/Ilha do Sal	PP
CV 002	Frescomar, ITS	Mindelo/Săo Vincente	PP
PP : Unitate.

---

03/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

63

---

32003R1873

---

L 275/9

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 1873/2003 AL COMISIEI

din 24 octombrie 2003

de modificare a anexei II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimente de origine animală (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1490/2003 al Comisiei (2), în special articolele 7 și 8,

întrucât:

(1)	În conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2377/90, este necesar să se stabilească limitele maxime ale reziduurilor pentru toate substanțele farmacologic active noi utilizate în Comunitate în medicamentele de uz veterinar destinate să fie administrate animalelor de interes economic.

(2)

Este necesar să se stabilească limitele maxime ale reziduurilor după examinarea, în cadrul Comitetului pentru medicamente de uz veterinar (CMV), a tuturor informațiilor relevante furnizate de solicitanți în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 și ținând seama de toate informațiile științifice relevante, disponibile în mod oficial, privind riscul pe care îl reprezintă reziduurile medicamentului în cauză pentru consumatorii de alimente de origine animală și, în special, de avizele Comitetului științific pentru măsuri veterinare privind sănătatea publică (CSMVSP) și de evaluările Comitetului comun de experți FAO/OMS pentru aditivi alimentari.

(3)

La stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar din alimentele de origine animală, este necesar să se precizeze alimentele obținute din animalul tratat („țesut țintă”), precum și natura reziduului relevant în ceea ce privește controlul reziduurilor („reziduu marker”). În cazul medicamentelor de uz veterinar destinate utilizării la animale în lactație, este necesar să se stabilească limite maxime ale reziduurilor pentru lapte.

(4)	Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 prevede că stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor nu aduce atingere aplicării legislației comunitare relevante.

(5)

Progesteronul este un hormon progestativ. Utilizarea sa face obiectul unor restricții și intră în sfera de aplicare a măsurilor de control prevăzute pentru hormoni de Directiva 96/22/CE a Consiliului (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), care prevede că nu se pot administra hormoni animalelor de fermă în scopuri terapeutice sau zootehnice decât în anumite condiții specificate.

(6)

CSMVSP a confirmat în mod repetat faptul că utilizarea hormonilor în scopul promovării creșterii producției de carne prezintă un risc potențial pentru sănătatea consumatorilor datorită proprietăților farmacologice și toxicologice intrinseci ale acestora și având în vedere constatările epidemiologice. Cu toate acestea, în prezent, datele existente privind progesteronul nu sunt suficiente pentru a permite o estimare cantitativă a riscului prezentat de expunerea la reziduuri din carne și din produsele din carne provenite de la animale tratate. Nu se poate defini nici o valoare prag pentru progesteron în această privință.

(7)

CMV a estimat în evaluările sale inițiale și ulterioare că nu este necesar să se stabilească, în vederea protejării sănătății publice, limite maxime ale reziduurilor pentru progesteron, în cazul în care acesta este utilizat în medicamente autorizate în conformitate cu legislația comunitară. În consecință, a fost propusă includerea progesteronului în lista din anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90. În conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 2377/90, statele membre nu pot interzice sau împiedica introducerea în circulație pe teritoriul lor a produselor alimentare de origine animală, originare din alte state membre, sub pretextul că acestea conțin reziduuri ale medicamentelor de uz veterinar, cu condiția ca substanțele în cauză să fie menționate de lista din anexa II.

(8)

Animalele produc progesteron și în mod natural. Nivelul secreției endogene de progesteron a animalelor variază, în special în funcție de sex, de rasă și de ciclul menstrual. Există metode validate de detectare a progesteronului în țesuturile animale. Cu toate acestea, metodele respective nu permit realizarea unei distincții între hormonii naturali și reziduurile de progesteron și nu pot fi folosite pentru a controla respectarea condițiilor de utilizare stabilite de Directiva 96/22/CE.

(9)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (6), pentru gestionarea riscurilor trebuie să se țină seama de rezultatele evaluării riscurilor, precum și de alți factori relevanți, cum sunt metodele de detecție și fezabilitatea controalelor, astfel încât să fie evitate riscurile legate de utilizarea abuzivă a acestor substanțe.

(10)

Comisia consideră că sunt necesare garanții, deoarece este posibilă utilizarea abuzivă a medicamentelor de uz veterinar care conțin progesteron. Limitarea condițiilor de utilizare a progesteronului exclusiv la administrarea pe cale intravaginală femelelor din speciile bovină, ovină, caprină și ecvină furnizează această garanție suplimentară, necesară pentru evitarea utilizării abuzive întrucât, datorită modului lor de prezentare specific, medicamentele de uz veterinar relevante nu pot fi folosite în mod realist în scopuri interzise. De aceea, se consideră necesară includerea progesteronului în anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90, în conformitate cu anexa la prezentul regulament al Comisiei, care limitează utilizarea progesteronului la acest scop specific și la această formulă a produselor.

(11)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamente de uz veterinar,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică începând din a șaizecea zi de la data publicării.

---

(1)  JO L 224, 18.8.1990, p. 1.

(2)  JO L 214, 26.8.2003, p. 3.

(3)  JO L 125, 23.5.1996, p. 3.

(4)  JO L 262, 14.10.2003, p. 17.

(5)  JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

(6)  JO L 245, 29.9.2003, p. 4.

---

ANEXĂ

Substanța sau substanțele următoare se adaugă la anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90:

2.   Substanțe organice

---

(1)  Numai pentru utilizare terapeutică sau zootehnică intravaginală și în conformitate cu dispozițiile Directivei 96/22/CE.”

---

03/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

66

---

32003D0766

---

L 275/49

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA COMISIEI

din 24 octombrie 2003

privind măsurile de urgență pentru prevenirea răspândirii în cadrul Comunității a Diabrotica virgifera Le Conte

[notificată cu numărul C(2003) 3880]

(2003/766/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor din plante și împotriva răspândirii lor în Comunitate (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/47/CE a Comisiei (2), în special articolul 16 alineatul (3) al treilea paragraf,

întrucât:

(1)	În 2002, Franța și Austria au informat celelalte state membre și Comisia despre prezența focarelor de Diabrotica virgifera Le Conte (denumit în continuare „organism”), apărute pentru prima dată pe teritoriile lor, și despre măsurile luate pentru combaterea organismului.

(2)

În 2002, în Italia s-au monitorizat zonele infestate de organsim, în special zonele de monocultură a porumbului și zonele de posibilă introducere a organismului, ca de exemplu aeroporturile și punctele vamale. Măsurile de eradicare luate în regiunea Veneto pentru a preveni răspândirea organismului s-au dovedit eficiente, nivelul populației organismlui reducându-se; în Lombardia și Piemonte, mai multe organisme adulte au fost prinse în mai multe provincii, în vreme ce în regiunea Friuli-Venezia Giulia s-a detectat pentru prima dată un focar.

(3)	Un studiu comunitar recent referitor la riscul stabilirii organismului în cadrul Comunității a arătat că principalii factori ce favorizează stabilirea organsimului, ca de exemplu condițiile trofice și climatice, se regăsesc în Comunitate.

(4)

Mai mult, studiul menționat anterior a arătat că organismul – prin efectele distructive – poate constitui o importantă preocupare fitosanitară pentru producția comunitară de porumb, datorită eventualelor pierderi economice, dependenței mai mari de insecticide și dificultății de a găsi o cultură care să înlocuiască porumbul în ciclul de rotație.

(5)

Directiva 2000/29/CE interzice introducerea și răspândirea în Comunitate a organismului. Cu toate acestea, nu sunt prevăzute măsuri comunitare în cazul constatării unor noi focare în zone în care nu a fost semnalată prezența organismului și în cazul în care organismul a fost detectat într-o fază incipientă a dezvoltării populației. În consecință, trebuie definite măsuri pentru eradicarea organismului într-un termen rezonabil.

(6)	Măsurile trebuie să includă, în principal, monitorizarea generală a prezenței organismului în statele membre.

(7)	Măsurile trebuie aplicate pentru a controla răspândirea organismului în cadrul Comunității, delimitarea zonelor, transporturile terestre, materialele și plantele gazdă, cât și rotația culturilor în zonele delimitate.

(8)	Trebuie ca rezultatele măsurilor să fie continuu evaluate și eventualele măsuri complementare să fie luate în coniderare pe baza evaluării.

(9)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent fitosanitar,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Statele membre se asigură că prezența suspectată sau confirmată a Diabrotica virgifera Le Conte, denumit în continuare „organism”, este notificată organismelor oficiale responsabile în sensul Directivei 2000/29/CE.

Articolul 2

(1)   Statele membre efectuează în fiecare an controale cu caracter oficial pentru a detecta prezența organismului în zonele de pe teritoriul lor destinate culturii porumbului.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 16 alineatul (1) din Directiva 2000/29/CE, rezultatele controalelor prevăzute la alineatul (1) sunt notificate Comisiei și celorlalte state membre până la data de 31 decembrie a fiecărui an.

Articolul 3

(1)   În cazul în care rezultatele controalelor prevăzute la articolul 2 confirmă prezența organismului într-o zonă în care înainte se considera că organismul nu este prezent, statele membre delimitează următoarele zone:

(a)	zona de focar în jurul parcelei unde organismul a fost prins, cu raza de 1 km, și

(b)	zona protejată în jurul zonei de focar, cu raza de cel puțin 5 km.

Statele membre pot prevedea, în egală măsură, o zonă tampon în jurul zonei de focar și a celei protejate.

(2)   Delimitarea exactă a zonelor prevăzute la alineatul (1) are la bază criterii științifice solide, biologia organismului, nivelul de contaminare și modul specific de producere a organismului de planta gazdă în statul membru în cauză.

(3)   În cazul în care se confirmă prezența organismului în alt loc decât locul inițial în care organismul a fost prins, situat în zona de focar, zonele delimitate se modifică corespunzător.

(4)   În cazul în care organismul a fost prins ultima dată în urmă cu doi ani, zona delimitată este înlăturată și nu mai sunt necesare măsurile complementare de eradicare prevăzute la articolul 4.

(5)   Statele membre informează celelalte state membre și Comisia despre situația geografică a zonelor prevăzute la alineatul (1) și pun la dispoziție hărți la scara adecvată.

Articolul 4

(1)   În fiecare parte a zonelor delimitate, statele membre verifică prezența oranismului cu ajutorul capcanelor cu feromoni sexuali adecvate, dispuse în lanț și inspectate periodic. Tipul și numărul capcanelor folosite cât și modul de amplasare a capcanelor trebuie să țină cont de condițiile locale și de caracteristicile zonelor delimitate.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (1), statele membre se asigură că, în zona de focar:

(a)

nu se transportă plante proaspete de Zea mais L. sau părți din aceste plante proaspete în afara zonei în perioada anului în care apare organismul dăunător, perioadă fixată în funcție de biologia organismului, de nivelul prinderii organismului și al condițiilor climatice înregistrate în statul membru, pentru a evita răspândirea organismului;

(b)	nu se transportă pământ ce provine din parcelele de porumb din zona de focar în afara acesteia;

(c)	porumbul nu se cultivă în anumite perioade ale anului, perioade fixate în funcție de biologia organismului, de nivelul prinderii organismului și al condițiilor climatice înregistrate în statul membru, pentru a evita răspândirea organismului;

(d)	se pune în aplicare rotația culturilor pe parcelele de porumb în așa fel încât în zona de focar să se cultive porumb o dată la trei ani consecutivi sau să nu se cultive porumb pe o perioadă de doi ani de la data ultimei depistări;

(e)	se pune în aplicare un tratament pentru parcelele cu porumb până la sfârșitul perioadei de ovipoziționare, în anul apariției și în anul următor;

(f)	echipamentele agricole folosite pe parcelele de porumb sunt curățate de orice urmă de pământ sau resturi înainte de a părăsi zona;

(g)	plantele spontane de porumb se smulg din parcelele unde nu se cultivă acest tip de plante.

(3)   Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (1), statele membre se asigură că în zona protejată se iau cel puțin următoarele măsuri:

(a)	se pune în aplicare ciclul de rotație prevăzut, astfel încât porumbul să se cultive o singură dată în decursul unei perioade de doi ani consecutivi, sau

(b)	se pune în aplicare un tratament pentru parcelele cu porumb, în anul apariției și în cel următor.

(4)   Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (1) Statele membre pot decide ca în zona tampon să se aplice ciclul de rotație prevăzut, astfel încât să se cultive porumb o singură dată în decursul unei perioade de doi ani consecutivi.

Articolul 5

Statele membre pun la dispoziția Comisiei și a celorlalte state membre, până la data de 31 decembrie a fiecărui an, informații referitoare la:

—	părțile din zonele menționate la articolul 3 alineatul (5);

—	datele și criteriile ce au stat la baza stabilirii acestora prevăzute la articolul 4 alineatul (2) literele (a) și (c);

—	tratamentul aplicat prevăzut la articolul 4 alineatul (2) litera (e) și la articolul 4 alineatul (3) litera (b).

Articolul 6

Statele membre adaptează până la 1 decembrie 2003 măsurile adoptate pentru a preveni răspândirea organismului, astfel încât să fie conforme cu prezenta decizie, și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 7

Comisia analizează modul de punere în aplicare a prezentei decizii până la data de 28 februarie a fiecărui an; primul bilanț de acest fel se efectuează până la 28 februarie 2005, termen limită.

Articolul 8

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 169, 10.7.2000, p. 1.

(2)  JO L 138, 5.6.2003, p. 47.

---

03/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

68

---

32003R1885

---

L 277/5

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 1885/2003 AL COMISIEI

din 27 octombrie 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2138/97 privind delimitarea zonelor omogene de producție a uleiului de măsline

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul 136/66/CEE al Consiliului din 22 septembrie 1966 privind organizarea comună a pieței în sectorul uleiurilor și grăsimilor (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1513/2001 (2),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2261/84 al Consiliului din 17 iulie 1984 de stabilire a normelor generale privind acordarea de ajutor pentru producția de ulei de măsline și pentru organizațiile de producători (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1639/98 (4), în special articolul 19,

întrucât:

(1)	Articolul 18 din Regulamentul (CEE) nr. 2261/84 prevede că producțiile de măsline și de ulei trebuie stabilite per zonă omogenă de producție pe baza datelor furnizate de statele membre producătoare.

(2)

Delimitarea zonelor de producție a făcut obiectul anexei la Regulamentul (CE) nr. 2138/97 al Comisiei (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1836/2002 (6). Din motive administrative și structurale, pentru anul de comercializare 2002/2003 este necesar să se aducă modificări la zonele omogene de producție din Grecia, din Spania și din Italia.

(3)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a uleiurilor și grăsimilor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 2138/97 se modifică după cum urmează:

1.	La punctul (A), părțile care se referă la provinciile „Brindisi”, „Lecce” și „Sassari” se înlocuiesc cu textele din anexa I la prezentul regulament.

2.

La punctul (C), rubrica „Νομός Αχαΐας” se modifică după cum urmează: (a) la zona 3, numele comunelor „Αγίας Βαρβάρας, Αγίας Μαρίνας, Αλεποχωρίου, Βελιμαχίου, Δροσιάς, Ερυμανθείας, Καλανίστρας, Καλάνου, Καλεντζίου, Καλουσίου, Κάλφα, Καταρράκτη, Λακκωμάτων, Μανεσίου, Νέου Κομπηγαδίου, Πορτών, Ρουπακίας, Σκιαδά, Σκούρα, Σπαρτιάς, Σταυροδρομίου, Χιόνας, Χρυσοπηγής” se elimină; (b) se adaugă următoarea zonă 4: „Ζώνη 4:   Κοινότητες: Αγίας Βαρβάρας, Αγίας Μαρίνας, Αλεποχωρίου, Βελιμαχίου, Δροσιάς, Ερυμανθείας, Καλανίστρας, Καλάνου, Καλεντζίου, Καλουσίου, Κάλφα, Καταρράκτη, Λακκωμάτων, Μανεσίου, Νέου Κομπηγαδίου, Πορτών, Ρουπακίας, Σκιαδά, Σκούρα, Σπαρτιάς, Σταυροδρομίου, Χιόνας, Χρυσοπηγής.”

3.

Punctul D se modifică după cum urmează: (a) la rubrica „Comunidad autónoma: Andalucía”, partea referitoare la provincia „Huelva” se înlocuiește cu textul din anexa II la prezentul regulament; (b) rubrica „Comunidad autónoma: Aragón” se modifică după cum urmează: (i) Comuna „Blesa” se inserează la zona 3 din provincia „Teruel”; (ii) Comuna „Pradilla de Ebro” se inserează la zona 4 din provincia „Zaragoza”; (iii) Comuna „Villanueva de Huerva” se inserează la zona 5 din provincia „Zaragoza”; (c) rubricile „Comunidad autónoma: Castilla y León” și „Comunidad autónoma: Madrid” se înlocuiesc cu textele din anexa III la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 noiembrie 2002.

---

(1)  JO L 172, 30.9.1966, p. 3025/66.

(2)  JO L 201, 26.7.2001, p. 4.

(3)  JO L 208, 3.8.1984, p. 3.

(4)  JO L 210, 28.7.1998, p. 38.

(5)  JO L 297, 31.10.1997, p. 3.

(6)  JO L 278, 16.10.2002, p. 10.

---

ANEXO IBILAG IANHANG IΠΑΡΑΡΤΗΜΑ IANNEX IANNEXE IALLEGATO IBIJLAGE IANEXO ILIITE IBILAGA I

---

ANEXO IIBILAG IIANHANG IIΠΑΡΑΡΤΗΜΑ IIANNEX IIANNEXE IIALLEGATO IIBIJLAGE IIANEXO IILIITE IIBILAGA II

---

ANEXO IIIBILAG IIIANHANG IIIΠΑΡΑΡΤΗΜΑ IIIANNEX IIIANNEXE IIIALLEGATO IIIBIJLAGE IIIANEXO IIILIITE IIIBILAGA III

---