DD-RO

(3) JO L 155, 12.6.2001, p. 15.

ANEXĂ

Condiții specifice care se aplică plantelor de căpșuni (Fragaria L.) destinate plantării, cu excepția semințelor, originare din Argentina, care beneficiază de derogările prevăzute la articolul 1 din prezenta decizie

1. Plantele sunt destinate producției de fructe în Comunitate și:

(a)	au fost produse exclusiv din plante-mamă care au fost importate dintr-un stat membru și certificate în conformitate cu un regim de certificare aprobat de un stat membru;

(b)

au fost cultivate pe soluri:

—	situate într-o zonă izolată de producția comercială de căpșuni,

—	situate la cel puțin un kilometru de cultura cea mai apropiată de căpșuni care sunt destinați producției de fructe sau de stoloni și nu îndeplinesc condițiile prezentei decizii,

—	situate la cel puțin 200 de metri de orice alte plante din genul Fragaria care nu îndeplinesc condițiile prezentei decizii și

—

care, după îndepărtarea culturilor precedente și înainte de plantarea plantelor, fie au fost testate oficial conform metodelor adecvate și au fost recunoscute indemne de organisme dăunătoare, în special Globodera pallida (Stone) Behrens și Globodera rostochiensis (Wollenweber) Behrens, fie au fost tratate în așa fel încât solul să fie indemn de organismele menționate anterior;

(c)

au fost supuse, cel puțin de trei ori în cursul sezonului de vegetație suplimentară și din nou înainte de exportare, unui control oficial, de către serviciile argentiniene de protecție fitosanitară, cu scopul de a cerceta prezența organismelor dăunătoare enumerate în partea A din anexele I și II la Directiva 2000/29/CE și în special a organismelor următoare:

—	Aphelenchoides besseyi Christie,

—	Colletotrichum acutatum Simmonds,

—	Globodera pallida (Stone) Behrens

—	Globodera rostochiensis (Wollenweber) Behrens

—	Naupactus leucoloma (Boheman)

—	Phytophthora fragariae Hickmann var. fragariae,

—	virusul făinării căpșunului,

—	virusul îngălbenirii căpșunului,

—	streak ilavirus,

—	Xanthomonas fragariae Kennedy și King,

—	Xiphinema americanum Cobb sensu lato (populații neeuropene)

și de orice alt organism dăunător a cărui prezență nu a fost constatată în Comunitate, cum sunt:

—	Dendrophoma obscurans,

—	Fusarium oxysporum f.sp. fragariae,

—	Loxostege similalis,

—	Pratylenchus zeae,

—	Rhizoctonia fragariae

și au fost de fiecare dată declarate indemne de organismele menționate anterior;

(d)

înainte de exportare:

—	au fost separate de sol sau de alt mediu de cultură aderent,

—	au fost curățate (nu prezintă deșeuri vegetale) și nu prezintă flori și fructe.

2. Plantele sunt însoțite de un certificat fitosanitar eliberat în Argentina, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) și articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2000/29/CE, pe baza examinării prevăzute de directiva menționată anterior.

Certificatul indică:

—	la rubrica „Tratament de dezinfestare și/sau dezinfecție”, modalitățile în care s-au efectuat ultimul sau ultimele tratamente înaintea exportării,

—	la rubrica „Declarații suplimentare”, mențiunea „Prezentul lot îndeplinește condițiile din Decizia 2003/248/CE a Comisiei”, precum și numele varietății și regimul de certificare al statului membru cu care au fost certificate plantele-mamă.

3. Plantele sunt introduse prin punctele de intrare indicate în scopul autorizării de către statul membru în care se găsesc.

Punctele de intrare, precum și numele și adresa organismului oficial menționat de Directiva 2000/29/CE, responsabil de fiecare punct de intrare sunt notificate Comisiei într-un termen suficient de lung înaintea exportului și, la cerere, sunt puse la dispoziția celorlalte state membre.

Atunci când introducerea plantelor în Comunitate are loc într-un stat membru altul decât statul membru care beneficiază de autorizație, organismele oficiale responsabile din statul membru în care are loc introducerea le informează pe cele din statul membru care beneficiază de autorizație și cooperează cu acestea pentru a se asigura că prezenta decizie este respectată.

4. Înainte de introducerea plantelor în Comunitate, importatorul este informat oficial de condițiile menționate la punctele 1-6.

Importatorul menționat anterior notifică organismelor oficiale responsabile din statul membru unde are loc introducerea despre detaliile fiecărei introduceri într-un termen suficient de lung înaintea importului, indicând:

—	tipul de material,

—	cantitatea de plante,

—	data prevăzută a introducerii în Comunitate,

—	punctul prevăzut de intrare în Comunitate,

—	numele, adresa și localizarea punctelor de depozitare a plantelor sub control oficial în așteptarea rezultatelor inspecțiilor menționate la punctul 5 sau a punctelor menționate la punctul 6 în care plantele trebuie plantate după ce vor fi inspecțiile și testele menționate la punctul 5.

Importatorul informează organismele oficiale responsabile în cauză despre orice modificare a detaliilor menționate la prezentul punct, de îndată ce ia cunoștință de aceasta.

Comisia este informată de îndată de către statul membru în cauză despre detaliile menționate la prezentul punct, precum și de orice modificare a acestor detalii.

Organismului oficial responsabil îi sunt comunicate de către importator locațiile menționate la punctul 6, în care trebuie plantate plantele, cu cel puțin două săptămâni înaintea datei la care plantele sunt transportate din punctele de depozitare.

5. Inspecțiile, inclusiv testele, după caz, prevăzute la articolul 13 din Directiva 2000/29/CE și la punctul 8 din anexa la prezenta decizie, sunt efectuate de organismele oficiale responsabile din statele membre care beneficiază de autorizație, după caz cu ajutorul organismelor oficiale responsabile din statul membru în care trebuie plantate plantele.

Pe parcursul acestor inspecții, statul sau statele membre controlează absența organismelor dăunătoare menționate la punctul 1 litera (c) și, după caz, efectuează un test în acest sens. Comisiei i se comunică de îndată orice descoperire a unui organism dăunător. Se iau măsurile adecvate pentru distrugerea organismelor dăunătoare și, după caz, a plantelor respective.

Fără a aduce atingere supravegherii prevăzute la articolul 21 alineatul (3) a doua liniuță din Directiva 2000/29/CE, Comisia determină în ce măsură inspecțiile prevăzute la liniuța menționată anterior se integrează în programul de inspecție în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) al cincilea paragraf din directivă.

6. Plantele nu se plantează decât în locuri declarate și desemnate oficial în sensul autorizării.

Persoana care are intenția de a planta plantele informează în avans organismele oficiale responsabile din statul membru în care se găsesc punctele de plantare despre numele și adresa proprietarului acestora.

În cazul în care punctul de plantare se situează într-un stat membru altul decât cel care beneficiază de autorizație, organismele oficiale responsabile din statul membru care beneficiază de autorizație le informează pe cele din statul membru în care trebuie plantate plantele despre numele și adresa punctelor în care acestea trebuie plantate. Aceste informații sunt transmise la momentul primirii notificării prealabile din partea importatorului menționat la punctul 4.

7. Organismele oficiale responsabile se asigură că toate plantele care nu sunt plantate în conformitate cu dispozițiile punctului 6 sunt distruse sub controlul lor.

Registrele în care se precizează numărul de plante distruse sunt ținute la dispoziția Comisiei.

8. În cursul sezonului de vegetație suplimentară care urmează importului, o parte adecvată de plante se supune unei inspecții vizuale de către organismele oficiale responsabile din statul membru în care sunt plantate, la momentele adecvate, în punctele menționate la punctul 6, în vederea detectării prezenței unor semne sau simptome ale unui organism dăunător. În urma acestei inspecții vizuale, orice organism dăunător responsabil de astfel de semne sau simptome se identifică prin testele adecvate. Orice plantă care nu a fost găsită indemnă, în cursul inspecțiilor sau testelor respective, de organismele dăunătoare enumerate la punctul 1 litera (c) este distrusă de îndată sub controlul organismelor oficiale responsabile. Comisia este informată de îndată cu privire la aceasta.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003D0249

L 093/32

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 9 aprilie 2003

[notificată cu numărul C(2003) 1184]

(2003/249/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor din plante și împotriva răspândirii lor în Comunitate (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/22/CE a Comisiei (2), în special articolul 15 alineatul (1),

având în vedere cererea prezentată de Franța,

întrucât:

(1)

(2)	În Chile, înmulțirea plantelor de Fragaria L. destinate plantării, cu excepția semințelor, din plante furnizate de un stat membru, a devenit o practică curentă. Plantele astfel produse sunt exportate mai apoi către Comunitate pentru a fi plantate în vederea producerii de fructe.

(3)

Începând cu campania 2001, prin Deciziile 2000/700/CE (3) și 2002/316/CE (4) ale Comisiei, derogări de la anumite dispoziții ale Directivei 2000/29/CE pentru plantele de Fragaria L. destinate plantării, cu excepția semințelor, originare din Chile, au fost autorizate pe perioade limitate și cu respectarea anumitor condiții specifice.

(4)	Circumstanțele care justifică aceste derogări sunt actuale și nici o informație nouă nu motivează revizuirea condițiilor specifice.

(5)	Statele membre ar trebui deci autorizate să acorde derogări pe perioade limitate și sub rezerva aplicării unor condiții specifice.

(6)	Autorizația de a acorda derogări ar trebui să ia sfârșit dacă s-ar stabili că condițiile specifice enunțate de prezenta decizie nu sunt suficiente pentru prevenirea introducerii organismelor dăunătoare în Comunitate sau că nu au fost respectate.

(7)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului fitosanitar permanent,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(a)	de la 1 iunie 2003 la 30 septembrie 2003;

(b)	de la 1 iunie 2004 la 30 septembrie 2004;

(c)	de la 1 iunie 2005 la 30 septembrie 2005 și

(d)	de la 1 iunie 2006 la 30 septembrie 2006.

Articolul 2

Statele membre furnizează Comisiei și celorlalte state membre, înainte de 30 noiembrie din anul de import:

(a)	informații privind cantitățile de plante importate în temeiul prezentei decizii și

(b)	un raport tehnic detaliat al inspecțiilor oficiale prevăzute la punctul 5 din anexă.

Articolul 3

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 9 aprilie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(3) JO L 287, 14.11.2000, p. 65.

(4) JO L 113, 30.4.2002, p. 32.

ANEXĂ

Condiții specifice care se aplică plantelor de căpșuni (Fragaria L.) destinate plantării, cu excepția semințelor, originare din Chile, care beneficiază de derogările prevăzute la articolul 1 din prezenta decizie

1. Plantele sunt destinate producției de fructe în Comunitate și:

(a)	au fost produse exclusiv din plante-mamă care au fost importate dintr-un stat membru și certificate în conformitate cu un regim de certificare aprobat de un stat membru;

(b)

au fost cultivate pe soluri:

—	situate într-o zonă izolată de producția comercială de căpșuni,

—	situate la cel puțin un kilometru de cultura cea mai apropiată de căpșuni care sunt destinați producției de fructe sau de stoloni și nu îndeplinesc condițiile prezentei decizii,

—	situate la cel puțin 200 de metri de orice alte plante din genul Fragaria care nu îndeplinesc condițiile prezentei decizii și

—

(c)

au fost supuse, cel puțin de trei ori în cursul perioadei de plantare și din nou înainte de exportare, unui control oficial, de către serviciile chiliene de protecție fitosanitară, cu scopul de a cerceta prezența organismelor dăunătoare enumerate în partea A din anexele I și II la Directiva 2000/29/CE și în special a organismelor următoare:

—	Arabis mosaic virus,

—	Colletotrichum acutatum Simmonds,

—	Globodera pallida (Stone) Behrens

—	Globodera rostochiensis (Wollenweber) Behrens

—	Naupactus leucoloma (Boheman)

—	Phytophthora fragariae Hickmann var. fragariae,

—	virusul făinării capșunului,

—	virusul îngălbenirii căpșunului,

—	streak ilarvirus,

—	Xanthomonas fragariae Kennedy și King,

—	Xiphinema americanum Cobb sensu lato (populații neeuropene)

și de orice alt organism dăunător a cărui prezență nu a fost constatată în Comunitate, cum sunt:

—	Aegorhinus phaleratus Erichson,

—	Aegorhinus superciliosus germani (Gay Solier),

—	Chaetosiphon thomasi Hille Risambers,

—	Pseudoleucania bilitura Guenée,

—	Fusarium oxysporum fsp. fragariae,

—	Fragaria Chiloensis ilar virus

și au fost de fiecare dată declarate indemne de toate aceste organisme;

(d)

înainte de exportare:

—	au fost separate de sol sau de alt mediu de cultură aderent,

—	au fost curățate (nu prezintă deșeuri vegetale) și nu prezintă flori și fructe.

2. Plantele sunt însoțite de un certificat fitosanitar eliberat în Chile, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) și articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2000/29/CE, pe baza examinării prevăzute de directiva menționată anterior.

Certificatul indică:

—	la rubrica „Tratament de dezinfestare și/sau dezinfecție”, modalitățile în care s-au efectuat ultimul sau ultimele tratamente înaintea exportării,

—	la rubrica „Declarații suplimentare”, mențiunea „Prezentul lot îndeplinește condițiile din Decizia 2003/249/CE a Comisiei”, precum și numele varietății și regimul de certificare al statului membru cu care au fost certificate plantele-mamă.

3. Plantele sunt introduse prin punctele de intrare indicate în scopul autorizării de statul membru în care se găsesc.

4. Înainte de introducerea plantelor în Comunitate, importatorul este informat oficial de condițiile prevăzute la punctele 1-6.

—	tipul de material,

—	cantitatea de plante,

—	data prevăzută a introducerii în Comunitate,

—	punctul prevăzut de intrare în Comunitate,

—

numele, adresa și localizarea punctelor de depozitare a plantelor sub control oficial în așteptarea rezultatelor inspecțiilor menționate la punctul 5 sau a punctelor menționate la punctul 6 în care plantele trebuie plantate după ce au avut rezultate pozitive lavor fi trecut cu succes inspecțiile și testele menționate la punctul 5.

Importatorul informează organismele oficiale responsabile în cauză despre orice modificare a detaliilor menționate la prezentul punct de îndată ce ia cunoștință de aceasta.

Comisia este informată de îndată de către statul membru în cauză despre detaliile prevăzute la prezentul punct, precum și de orice modificare a acestor detalii.

Organismului oficial responsabil îi sunt comunicate de către imporator punctele menționate la punctul 6, în care trebuie plantate plantele, cu cel puțin două săptămâni înaintea datei în care plantele sunt transportate din punctele de depozitare.

Pe parcursul acestor inspecții, statul sau statele membre controlează absența organismelor dăunătoare menționate la litera (c) și, după caz, efectuează un test în acest sens. Comisiei i se comunică de îndată orice descoperire a unui organism dăunător. Se iau măsurile adecvate pentru distrugerea organismelor dăunătoare și, după caz, a plantelor respective.

6. Plantele nu se plantează decât în locuri declarate și desemnate oficial în sensul autorizării.

7. Organismele oficiale responsabile se asigură că toate plantele care nu sunt plantate în conformitate cu dispozițiile punctului 6 sunt distruse sub controlul lor.

Registrele în care se precizează numărul de plante distruse sunt păstrate și puse la dispoziția Comisiei, la cerere.

8. În cursul perioadei de plantare care urmează importului, o parte adecvată de plante se supune unei inspecții vizuale de către organismele oficiale responsabile din statul membru în care sunt plantate, la momentele adecvate, în locurile prevăzute la punctul 6, în vederea detectării prezenței, a unor semne sau simptome ale unui organism dăunător. În urma acestei inspecții vizuale, orice organism dăunător responsabil de astfel de semne sau simptome se identifică prin testele adecvate. Orice plantă care nu a fost găsită indemnă, în cursul inspecțiilor sau testelor respective, de organismele dăunătoare enumerate la punctul 1 litera (c) este distrusă de îndată sub controlul organismelor oficiale responsabile. Comisia este informată de îndată cu privire la aceasta.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003D0250

L 093/36

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 9 aprilie 2003

de autorizare a statelor membre să acorde derogări temporare de la anumite dispoziții ale Directivei 2000/29/CE a Consiliului pentru plantele de căpșuni (Fragaria L.) destinate plantării, cu excepția semințelor, originare din Republica Africa de Sud

[notificată cu numărul C(2003) 1185]

(2003/250/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor din plante și împotriva răspândirii lor în Comunitate (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/22/CE a Comisiei (2), în special articolul 15 alineatul (1),

având în vedere cererea prezentată de Franța,

întrucât:

(1)

(2)	În Republica Africa de Sud, înmulțirea plantelor de Fragaria L. destinate plantării, cu excepția semințelor, din plante furnizate de un stat membru, a devenit o practică curentă. Plantele astfel produse sunt exportate mai apoi către Comunitate pentru a fi plantate în vederea producerii de fructe.

(3)

În conformitate cu Deciziile 97/488/CE (3), 98/432/CE (4) și 1999/383/CE (5) ale Comisiei, se acordă derogări, pe perioade limitate și sub rezerva aplicării unor condiții specifice, de la anumite dispoziții ale Directivei 2000/29/CE pentru plantele de Fragaria L. destinate plantării, cu excepția semințelor, originare din Republica Africa de Sud.

(4)	Circumstanțele care justifică acordarea acestor derogări sunt actuale și nici o informație nouă nu justifică revizuirea condițiilor specifice.

(5)	Statele membre ar trebui deci autorizate să acorde derogări pe perioade limitate și sub rezerva aplicării unor condiții specifice.

(6)	Autorizația de a acorda derogări ar trebui eliminată dacă s-ar stabili că respectivele condiții specifice enunțate de prezenta decizie nu sunt suficiente pentru prevenirea introducerii organismelor dăunătoare în Comunitate sau că nu au fost respectate.

(7)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului fitosanitar permanent,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Statele membre sunt autorizate să prevadă derogări de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/29/CE în ceea ce privește interdicțiile menționate la punctul 18 din partea A din anexa III la această directivă pentru plantele de căpșuni (Fragaria L.) destinate plantării, cu excepția semințelor, originare din Republica Africa de Sud (denumite în continuare „plantele”).

Autorizația de a acorda derogări, menționată la alineatul (1) (denumită în continuare „autorizația”) trebuie să îndeplinească, pe lângă condițiile prevăzute de anexele I, II și IV din Directiva 2000/29/CE, condițiile prevăzute de anexa la prezenta decizie și nu se aplică decât plantelor introduse în Comunitate în cursul următoarelor perioade:

(a)	de la 1 iunie 2003 la 30 septembrie 2003;

(b)	de la 1 iunie 2004 la 30 septembrie 2004;

(c)	de la 1 iunie 2005 la 30 septembrie 2005;

(d)	de la 1 iunie 2006 la 30 septembrie 2006.

Articolul 2

Statele membre furnizează Comisiei și celorlalte state membre, înainte de 30 noiembrie din anul de import:

(a)	informații privind cantitățile de plante importate în temeiul prezentei decizii și

(b)	un raport tehnic detaliat al inspecțiilor oficiale prevăzute la punctul 5 din anexă.

Articolul 3

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 9 aprilie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(3) JO L 208, 2.8.1997, p. 49.

(4) JO L 192, 8.7.1998, p. 16.

(5) JO L 146, 11.6.1999, p. 48.

ANEXĂ

Condiții specifice care se aplică plantelor de căpșuni (Fragaria L.) destinate plantării, cu excepția semințelor, originare din Republica Africa de Sud, care beneficiază de derogările prevăzute la articolul 1 din prezenta decizie

1. Plantele sunt destinate producției de fructe în Comunitate și:

(a)	au fost produse exclusiv din plante-mamă care au fost importate dintr-un stat membru și certificate în conformitate cu un regim de certificare aprobat de un stat membru;

(b)

au fost cultivate pe soluri:

—	situate în Elliot district din regiunea North Eastern Cape,

—	situate într-o zonă izolată de producția comercială de căpșuni,

—	situate la cel puțin un kilometru de cultura cea mai apropiată de căpșuni care sunt destinați producției de fructe sau de stoloni și nu îndeplinesc condițiile prezentei decizii,

—	situate la cel puțin 200 de metri de orice alte plante din genul Fragaria L. care nu îndeplinesc condițiile prezentei decizii și

—

care, înainte de plantare, dar după îndepărtarea culturii precedente, au fost testate oficial conform metodelor adecvate și au fost recunoscute indemne de organisme dăunătoare, în special Globodera pallida (Stone) Behrens și Globodera rostochiensis (Wollenweber) Behrens sau au fost tratate în așa fel încât solul să fie indemn de organismele menționate anterior;

(c)

au fost supuse, cel puțin de trei ori în cursul perioadei de plantare și din nou înainte de exportare, unui control oficial, de către serviciile de protecție fitosanitară ale Republicii Africa de Sud, cu scopul de a cerceta prezența organismelor dăunătoare enumerate în partea A din anexele I și II la Directiva 2000/29/CE și în special a organismelor următoare:

—	Aphelenchoides besseyi Christie,

—	Arabis mosaic virus,

—	Colletotrichum acutatum Simmonds,

—	Globodera pallida (Stone) Behrens

—	Globodera rostochiensis (Wollenweber) Behrens

—	Naupactus leucoloma (Boheman)

—	virusul făinării capșunului,

—	virusul îngălbenirii căpșunului,

—	Xiphinema americanum Cobb sensu lato (populații neeuropene)

și de orice alt organism dăunător a cărui prezență nu a fost constatată în Comunitate, cum sunt:

—	Eremnus setulosus (Boheman),

—	Heteronychus arator (Fabricius)

și în orice moment sunt declarate indemne de toate aceste organisme;

(d)

înainte de exportare:

—	au fost separate de sol sau de alt mediu de cultură aderent,

—	au fost curățate (nu prezintă deșeuri vegetale) și nu prezintă flori și fructe.

2. Plantele sunt însoțite de un certificat fitosanitar eliberat în Republica Africa de Sud în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) și articolului 13 alineatul (1) din Directiva 2000/29/CE, pe baza examinării prevăzute de directiva menționată anterior.

Certificatul indică:

—	la rubrica „Tratament de dezinfestare și/sau dezinfecție”, modalitățile în care s-au efectuat ultimul sau ultimele tratamente înaintea exportării,

—	la rubrica „Declarații suplimentare”, mențiunea „Prezentul lot îndeplinește condițiile din Decizia 2003/250/CE a Comisiei”, precum și numele varietății și regimul de certificare al statului membru cu care au fost certificate plantele-mamă.

3. Plantele trebuie introduse prin punctele de intrare indicate în scopul autorizării de statul membru în care se găsesc.

Atunci când introducerea plantelor în Comunitate are loc într-un stat membru altul decât statul membru care beneficiază de derogare, organismele oficiale responsabile din statul membru în care are loc introducerea le informează pe cele din statul membru care beneficiază de autorizație despre aceasta și colaborează cu acestea pentru a se asigura că dispozițiile prezentei decizii sunt respectate.

4. Înainte de introducerea plantelor în Comunitate, importatorul este informat oficial de condițiile prevăzute la punctele 1-6.

Importatorul menționat anterior notifică detaliile fiecărei introduceri într-un termen suficient de lung înaintea importului, organismelor oficiale responsabile din statul membru unde are loc introducerea despre, cărora le comunică:

—	tipul de material,

—	cantitatea de plante,

—	data prevăzută a introducerii în Comunitate,

—	punctul prevăzut de intrare în Comunitate,

—	numele, adresa și punctele de depozitare a plantelor sub control oficial în așteptarea rezultatelor inspecțiilor prevăzute la punctul 5 sau punctele prevăzute la punctul 6 în care plantele trebuie plantate după ce au avut rezultate pozitive la inspecțiile și testele prevăzute la punctul 5.

Importatorul informează organismele oficiale responsabile în cauză despre orice modificare a detaliilor menționate la prezentul punct, de îndată ce ia cunoștință de aceasta.

Comisia este informată de îndată de către statul membru în cauză despre detaliile prevăzute la prezentul punct, precum și de orice modificare a acestor detalii.

Organismului oficial responsabil îi sunt comunicate de către importator punctele menționate la punctul 6, în care trebuie plantate plantele, cu cel puțin două săptămâni înaintea datei în care plantele sunt transportate din punctele de depozitare.

5. Inspecțiile, inclusiv testele, după caz, prevăzute în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2000/29/CE și cu punctul 8 din anexa la prezenta decizie, sunt efectuate de organismele oficiale responsabile din statele membre care beneficiază de autorizație și, după caz, în cooperare cu organismele din statul membru în care plantele vor fi plantate.

În afară de aceasta, pe parcursul inspecției, statul sau statele membre controlează, după caz cu ajutorul testelor, absența organismelor dăunătoare menționate la punctul 1 litera (c). Comisiei i se comunică de îndată prezența oricărui organism de acest tip. Se iau măsurile adecvate pentru distrugerea organismelor dăunătoare și, după caz, a plantelor respective.

Fără a aduce atingere supravegherii prevăzute la articolul 21 alineatul (3) a doua liniuță din Directiva 2000/29/CE, Comisia determină în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) al treilea paragraf în ce măsură inspecțiile prevăzute la a doua liniuță se integrează în programul de inspecție.

6. Plantele nu se plantează decât în locuri declarate și desemnate oficial în sensul autorizării.

În cazul în care locul de plantare se situează într-un stat membru, altul decât cel care beneficiază de autorizație, organismele oficiale competente a acestuia din urmă le informează, la primirea notificării prealabile menționate mai sus din partea importatorului, pe cele din statul membru pe teritoriul căruia vor fi plantate plantele, indicând numele și adresa acestor puncte. Aceste informații sunt transmise la momentul primirii notificării prealabile din partea importatorului menționată la punctul 4.

7. Organismele oficiale responsabile se asigură că toate plantele care nu sunt plantate în conformitate cu dispozițiile punctului 6 sunt distruse sub controlul lor.

Registrele în care se precizează numărul de plante distruse sunt păstrate și comunicate Comisiei, la cerere.

8. În cursul perioadei de plantare care urmează importului, o parte adecvată de plante se supune unei inspecții vizuale de către organismele oficiale responsabile din statul membru în care sunt plantate, la momentele adecvate, în locurile prevăzute la punctul 6, în vederea detectării prezenței unor semne sau simptome ale unui organism dăunător. În urma acestei inspecții vizuale, orice organism dăunător responsabil de astfel de semne sau simptome se identifică prin testele adecvate. Orice plantă care nu a fost găsită indemnă, în cursul inspecțiilor sau testelor respective, de organismele dăunătoare enumerate la punctul 1 litera (c) este distrusă de îndată sub controlul organismelor oficiale responsabile. Comisia este informată de îndată cu privire la aceasta.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R0649

L 095/13

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 649/2003 AL COMISIEI

din 10 aprilie 2003

de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 139/81, (CE) nr. 936/97 și (CE) nr. 996/97 privind importul de produse din sectorul cărnii de vită și mânzat

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și de mânzat (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2345/2001 al Comisiei (2),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 139/81 al Comisiei din 16 ianuarie 1981 de definire a condițiilor de admitere a anumitor sortimente de carne de vită și mânzat congelată la subpoziția 0202 30 50 din Nomenclatura Combinată (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 264/1999 (4), în special articolul 5 alineatul (2),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 936/97 al Comisiei din 27 mai 1997 privind deschiderea și modul de gestionare a contingentelor tarifare pentru carnea de vită și mânzat de calitate superioară, proaspătă, refrigerată sau congelată și pentru carnea de bivol congelată (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1781/2002 (6), în special articolul 7 alineatul (2),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 996/97 al Comisiei din 3 iunie 1997 privind deschiderea și modul de gestionare a unui contingent tarifar pentru importul de fleică congelată de animale din specia bovină, aferentă codului NC 0206 29 91 (7), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1266/98 (8), în special articolul 6 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentele (CEE) nr. 139/81, (CE) nr. 936/97 și (CE) nr. 996/97 prevăd eliberarea unor certificate de autenticitate pentru a putea efectua importuri sau pentru admiterea anumitor mărfuri la anumite subpoziții din Nomenclatura Combinată. Listele cu organismele emitente ale acestor certificate sunt anexate la regulamentele menționate.

(2)	Argentina a modificat denumirea organismului emitent al certificatelor de autenticitate.

(3)	Regulamentele (CEE) nr. 139/81, (CE) nr. 936/97 și (CE) nr. 996/97 trebuie modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 139/81 se înlocuiește cu textul prevăzut de anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

În anexa II la Regulamentul (CE) nr. 936/97, denumirea organismului „Secretaría de Agricultura, Ganadería, Pesca y Alimentación (SAGPyA)” se înlocuiește cu „Secretaría de Agricultura, Ganadería, Pesca y Alimentos (SAGPyA)”.

Articolul 3

În anexa II la Regulamentul (CE) nr. 996/97, denumirea organismului „Secretaría de Agricultura, Ganadería, Pesca y Alimentación (SAGPyA)” se înlocuiește cu „Secretaría de Agricultura, Ganadería, Pesca y Alimentos (SAGPyA)”.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 10 aprilie 2003.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 160, 26.6.1999, p. 21.

(2) JO L 315, 1.12.2001, p. 29.

(3) JO L 15, 17.1.1981, p. 4.

(4) JO L 32, 5.2.1999, p. 3.

(5) JO L 137, 28.5.1997, p. 10.

(6) JO L 270, 8.10.2002, p. 3.

(7) JO L 144, 4.6.1997, p. 6.

(8) JO L 175, 19.6.1998, p. 9.

ANEXĂ

„ANEXA II

Lista organismelor din țările exportatoare autorizate să emită certificate de autenticitate

Țara terță

Organism

Denumire

Adresă

Argentina

Secretaría de Agricultura, Ganadería, Pesca y Alimentos (SAGPyA), Coordinación de Mercados Ganaderos

Paseo Colón 922, 1er Piso

Oficina 146

(C 1063 ACW) Buenos Aires

Argentina

Australia

Department of Agriculture, Fisheries and Forestry — Australia

PO Box 858

Canberra, ACT 2601

Botswana

Ministry of Agriculture,

Department of Animal Health and Production

Principal Veterinary Office (Abattoir)

Private Bag 12

Lobatse

Noua Zeelandă

New Zealand Meat Board

PO Box 121

Wellington

Swaziland

Ministry of Agriculture

PO Box 162

Mbabane

Uruguay

Instituto Nacional de Carnes (INAC)

Rincón 459

Montevideo

Africa de Sud

South African Livestock and Meat Industries Control Board

Hamilton and Vermeulen Streets Pretoria

Zimbabwe

Ministry of Agriculture

Department of Veterinary Services

PO Box 8012

Causeway

Harare

Zimbabwe

Namibia

Ministry of Agriculture, Water and Rural Development

Directorate of Veterinary Services

Private Bag 12002

Auspanplatz

Windhoek 9000

Namibia”

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R0665

L 096/7

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 665/2003 AL COMISIEI

din 11 aprilie 2003

de modificare a anexei III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului de stabilire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de produse medicamentoase de uz veterinar în alimentele de origine animală

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de stabilire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de produse medicamentoase de uz veterinar în alimentele de origine animală (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 61/2003 al Comisiei (2), în special articolele 7 și 8,

având în vedere decizia Consiliului Uniunii Europene (agricultură) la cea de-a 2 404-a sesiune a sa de a nu adopta proiectele de măsuri propuse de Comisie privind stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de norgestomet [COM(2001) 627 final],

întrucât:

(1)

În conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului, ar trebui să se stabilească limita conținuturilor maxime de reziduuri pentru toate substanțele active din punct de vedere farmacologic care se utilizează în cadrul Comunității în produsele medicamentoase de uz veterinar destinate administrării la animalele crescute pentru necesitățile producției alimentare.

(2)

Conținuturile maxime de reziduuri ar trebui să se stabilească după examinarea în cadrul Comitetului pentru produse medicamentoase de uz veterinar (CPMV) a tuturor informațiilor relevante furnizate de solicitanți în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul (CEE) 2377/90, ținând seama de toate informațiile științifice relevante puse la dispoziția publicului, referitoare la nivelul de siguranță al reziduurilor substanțelor în cauză pentru consumatorul de produse alimentare de origine animală, inclusiv, de exemplu, avizele Comitetului științific pentru măsuri veterinare referitoare la sănătatea publică, rapoartele Comitetului mixt FAO/OMS de experți pentru aditivii alimentari sau rapoartele organizațiilor de cercetare recunoscute la nivel internațional.

(3)

La stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de produse medicamentoase de uz veterinar în alimentele de origine animală este necesar să se specifice speciile de animale în care reziduurile pot să fie prezente, nivelurile autorizate în fiecare dintre țesuturile relevante provenite de la animalul tratat (țesutul țintă), precum și natura reziduului care este relevant pentru monitorizarea reziduurilor (reziduu marker). În cazul produselor medicamentoase de uz veterinar destinate utilizării la animalele în lactație, trebuie să se stabilească conținuturile maxime de reziduuri pentru lapte.

(4)	Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului prevede că stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri nu aduce atingere aplicării altor texte relevante ale legislației comunitare.

(5)

În vederea monitorizării reziduurilor, în conformitate cu legislația comunitară relevantă, conținuturile maxime de reziduuri ar trebui să se stabilească în mod normal pentru țesuturile țintă ale ficatului sau rinichilor. Cu toate acestea, dat fiind faptul că ficatul și rinichii sunt adesea îndepărtați din carcasele aflate în circulație în cadrul comerțului internațional, conținuturile maxime de reziduuri ar trebui să se stabilească întotdeauna pentru țesuturile musculare sau adipoase.

(6)

Substanțele norgestomet și acetat de flugestonă sunt hormoni progestogeni și sunt așadar supuși restricțiilor și controlului utilizării în conformitate cu Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 (3). În anumite condiții, hormonii menționați pot fi administrați animalelor de fermă numai în scopuri terapeutice sau zootehnice. În special, condițiile respective impun, inter alia, administrarea substanțelor menționate de către un medic veterinar sau sub directa sa responsabilitate. În plus, medicul veterinar trebuie să înregistreze oficial tipul tratamentului, tipul produsului autorizat, data tratamentului și identitatea animalelor tratate.

(7)

În plus, dispozițiile Directivei 96/22/CE interzic administrarea hormonilor în scopuri terapeutice și zootehnice animalelor de reproducere în timpul perioadei de îngrășare la sfârșitul activității lor de reproducere. Pe lângă acestea, există și dispoziții care prevăd că produsele sau carnea provenită de la animalele cărora li s-au administrat hormoni în vederea tratamentului terapeutic sau zootehnic nu ar trebui să fie introduse pe piață pentru consumul uman decât dacă au fost tratate în conformitate cu dispozițiile din Directiva 96/22/CE a Consiliului și în măsura în care perioada de așteptare prevăzută înainte de sacrificarea animalelor a fost respectată.

(8)

După evaluarea inițială, CPMV a considerat că nu este necesar, pentru protecția sănătății publice, să se stabilească conținuturi maxime de reziduuri de norgestomet în cazul în care acesta se utilizează în produse medicamentoase de uz veterinar autorizate în conformitate cu legislația comunitară. Substanța a fost prin urmare propusă pentru includere în lista de la anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului. În plus, CPMV a considerat, din aceleași motive, că nu este necesar să se stabilească conținuturile maxime de reziduuri de acetat de flugeston pentru alte țesuturi țintă decât laptele.

(9)

Cu toate acestea, analiza globală a evaluărilor disponibile privind riscurile pe care le prezintă aceste substanțe și a ansamblului de informații și date științifice disponibile indică identificarea unui risc potențial pentru consumator în cazul ingerării excesive a reziduurilor de hormoni și a metaboliților acestora, luând în considerare proprietățile intrinseci ale hormonilor progestogeni și rezultatele cercetărilor epidemiologice.

(10)

În plus, date fiind proprietățile intrinseci ale hormonilor progestogeni și deoarece nu se poate exclude posibilitatea ca buna practică veterinară să nu se aplice în mod sistematic și că, prin urmare, ar trebui să se pună la dispoziția autorităților mijloace de control al utilizării ilegale a hormonilor menționați, Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 (4) impune ca autoritățile să realizeze anchete în cazul animalelor suspecte sau al rezultatelor de laborator pozitive.

(11)

Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 privind conținuturile maxime de reziduuri prevede că statele membre nu pot să interzică sau să împiedice punerea în circulație pe teritoriile lor a produselor alimentare de origine animală din alte state membre sub pretextul că acestea conțin reziduuri de produse medicamentoase de uz veterinar, dacă substanțele în cauză sunt incluse în lista din anexa II la regulamentul menționat.

(12)

Deoarece în prezent se utilizează doar toleranțele naționale pentru lansarea procedurii de control și anchetă prevăzute de Directiva 96/23/CE, se consideră că este oportun să se stabilească, în Comunitate, niveluri armonizate de norgestomet pentru toate țesuturile și de acetat de flugeston pentru toate țesuturile, cu excepția laptelui. Regulamentul 2584/2001 al Consiliului din 19 decembrie 2001 (5) stabilește conținuturile maxime de reziduuri pentru acetatul de flugeston în lapte.

(13)

Ținând seama de posibilele efecte adverse pentru sănătatea umană ca urmare a administrării în orice scop a hormonilor menționați la animalele de fermă și luând în considerare necasitatea actuală de a pune în continuare la dispoziția pieței comunitare aceste substanțe care se utilizează în mod curent pentru tratamentul terapeutic și zootehnic al animalelor de fermă și ținând seama de condițiile stricte în care Directiva 96/22/CE autorizează utilizarea acestor substanțe în scop terapeutic și zootehnic, este oportun să se treacă la examinarea substanțelor și a țesuturilor conform Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 în vederea stabilirii conținuturilor maxime de reziduuri.

(14)

În măsura în care nu există motive care să justifice presupunerea că reziduurile substanțelor în cauză la nivelul propus prezintă un pericol pentru sănătatea consumatorului, conținuturile maxime de reziduuri pot fi stabilite de anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90. Cu toate acestea, având în vedere examinarea globală a evaluărilor riscurilor pe care le prezintă hormonii progestogeni, cu privire la posibila ingerare excesivă a reziduurilor de hormoni și a metaboliților acestora, trebuie să se analizeze în mod regulat, pe baza datelor științifice noi, orice risc posibil pentru consumator.

(15)

Comitetul permanent pentru produse medicamentoase de uz veterinar menționat la articolul 8 din Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 nu a emis un aviz favorabil privind măsurile propuse de Comisie pentru introducerea norgestometului în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 și Consiliul pentru agricultură, la cea de a 2 404-a sesiune a sa, a confirmat acest aviz și s-a pronunțat cu o majoritate simplă împotriva adoptării acestor măsuri [COM(2001) 627 final] la 21 ianuarie 2002. Consiliul a admis să se prevadă conținuturi de control armonizate pentru hormonii progestogeni utilizați în produsele medicamentoase de uz veterinar, pe baza metodelor analitice validate în mod corespunzător care pot fi aplicate în monitorizarea de rutină. Cu toate acestea, conținuturile propuse de Comisie pentru norgestomet nu au fost considerate acceptabile.

(16)

Comisia a solicitat apoi CPMV să furnizeze o evaluare științifică a datelor existente, inclusiv a situației validării metodelor analitice pentru controlul reziduurilor, și să propună, dacă este posibil, conținuturi de reziduuri de norgestomet pentru toate țesuturile țintă, inclusiv laptele, precum și pentru acetatul de flugeston pentru toate țesuturile țintă cu excepția laptelui.

(17)

Luând în considerare răspunsul CPMV și necesitatea validării mai aprofundate a metodelor analitice, precum și incertitudinea științifică, se apreciază cu toate acestea că este oportună introducerea norgestometului pentru toate țesuturile și a acetatului de flugeston pentru toate țesuturile, cu excepția laptelui, în anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90, conform condițiilor și conținuturilor maxime ale reziduurilor specificate pentru fiecare dintre substanțele menționate în anexele la prezenta propunere de regulament al Comisiei.

(18)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse medicamentoase de uz veterinar,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică conform anexei la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică din a șaizecea zi de la data publicării.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 aprilie 2003.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei

(1) JO L 224, 18.8.1990, p. 1.

(2) JO L 11, 16.1.2003, p. 12.

(3) JO L 125, 23.5.1996, p. 3.

(4) JO L 125, 23.5.1996, p. 10.

(5) JO L 345, 29.12.2001, p. 7.

ANEXĂ

La anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului se adaugă următoarele substanțe:

Agenți care acționează asupra sistemului de reproducere

6.1. Progestogeni

Substanța(ele) activă(e) farmacologic	Reziduu marker	Specii animale	LMR	Țesuturi țintă
„Acetat de flugeston (1)	Acetat de flugeston	Ovine, caprine	0,5 μg/kg	Mușchi
			0,5 μg/kg	Grăsime
			0,5 μg/kg	Ficat
			0,5 μg/kg	Rinichi
Norgestomet (1)	Norgestomet	Bovine	0,5 μg/kg	Mușchi
			0,5 μg/kg	Grăsime
			0,5 μg/kg	Ficat
			0,5 μg/kg	Rinichi
			0,15 μg/kg	Lapte

(1) LMR provizorii expiră la 1.1.2008; numai pentru uz terapeutic sau zootehnic.”

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R0666

L 096/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 666/2003 AL COMISIEI

din 11 aprilie 2003

de autorizare temporară a utilizării anumitor microorganisme în hrana animalelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/524/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1970 privind aditivii din hrana animalelor (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1756/2002 (2), în special articolul 3 și articolul 9e alineatul (1),

întrucât:

(1)	Directiva 70/524/CEE prevede că nici un aditiv nu poate fi pus în circulație dacă nu a fost acordată o autorizație comunitară.

(2)

În cazul aditivilor care încorporează microorganisme, menționați în partea II din anexa C la Directiva 70/524/CEE, se poate acorda autorizarea temporară a unui aditiv nou pentru utilizare în hrana animalelor, dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite în directiva menționată și dacă este întemeiat să se presupună, având în vedere rezultatele disponibile, că, atunci când este introdus în nutriția animalelor, aditivul are unul din efectele menționate la articolul 2 litera (a) din directiva menționată. Autorizarea temporară se poate acorda pentru o perioadă maximă de patru ani.

(3)	Din examinarea cererii prezentate pentru autorizarea preparatului care conține microorganismul prevăzut de anexa la prezentul regulament se constată că produsul respectiv îndeplinește condițiile menționate la articolul 9e alineatul (1) din Directiva 70/524/CEE.

(4)	Prin urmare, preparatul care conține microorganismul poate fi autorizat temporar pentru o perioadă de patru ani.

(5)	Comitetul științific pentru nutriția animalelor a emis un aviz favorabil privind siguranța preparatului care aparține grupei „Microorganisme”, în condițiile specificate de anexa la prezentul regulament pentru purcei și porci pentru îngrășare.

(6)

Din examinarea cererii se constată că sunt necesare anumite proceduri pentru protecția lucrătorilor împotriva expunerii la aditivii menționați în anexă. Cu toate acestea, protecția ar trebui asigurată prin aplicarea Directivei 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea măsurilor de natură să promoveze ameliorarea siguranței și a sănătății lucrătorilor la locul de muncă (3).

(7)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se autorizează utilizarea aditivului care aparține grupei „Microorganisme”, specificate în anexă, ca aditiv în furaje, în condițiile stabilite de anexă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 aprilie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(3) JO L 183, 29.6.1989, p. 1.

ANEXĂ

Nr. (sau nr. CE)

Aditiv

Formula chimică, descrierea

Specia sau categoria de animale

Vârsta maximă

Conținut minim

Conținut maxim

Alte dispoziții

Sfârșitul perioadei de autorizare

CFU/kg de furaj complet

„Microorganisme

Enterococcus faecium

DSM 7134

Preparat de Enterococcus faecium, ce conține minimum:

Pudră: 1×1010 CFU/g aditiv

Granule (microîncapsulate): 1×1010 CFU/g aditiv

Purcei

—

0,5 × 109

4 × 109

Instrucțiunile de utilizare trebuie să menționeze temperatura de conservare, durata de conservare și stabilitatea la peletizare pentru aditiv și preamestec.

15.4.2007

Porci pentru îngrășare

0,2 × 109

1 × 109”

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R0667

L 096/13

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 667/2003 AL COMISIEI

din 11 aprilie 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 716/96 de adoptare a unor măsuri de susținere excepționale în favoarea pieței cărnii de vită și mânzat din Regatul Unit

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)

Articolul 2 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 716/96 al Comisiei (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1176/2000 (4), stabilește prețul pe kilogram de animale integrate în programul prevăzut de acest regulament și rata pe animal la care Comunitatea cofinanțează achizițiile de animale.

(2)

Pentru stabilirea valorii estimate actuale a animalelor în cauză, trebuie să se țină seama de evoluția prețurilor pieței în Regatul Unit din 1997, data ultimei modificări a prețurilor și a ratelor. Cu toate acestea, deoarece în acest stat membru nu s-a înregistrat în această perioadă nici o cotație a prețurilor vacilor, trebuie luată în considerare evoluția prețurilor acestor animale pe piețele învecinate.

(3)	În consecință, prețul de achiziție a vacilor trebuie redus cu 20 %, iar prețul de achiziție a celorlalte animale, cu vârsta de peste treizeci de luni, cu 8 %. Rata de cofinanțare comunitară trebuie redusă în mod corespunzător.

(4)	Regulamentul (CE) nr. 716/96 trebuie modificat în consecință.

(5)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de gestionare a cărnii de vită și de mânzat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 716/96 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Prețul de achitat de către autoritatea competentă din Regatul Unit producătorilor sau reprezentanților autorizați ai acestora în temeiul articolului 1 alineatul (1) este de:

—	0,64 euro pe kilogram din greutatea animalului viu pentru vaci;

—	0,83 euro pe kilogram din greutatea animalului viu pentru celelalte animale.”;

alineatul (3) primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Comunitatea cofinanțează cheltuielile suportate de Regatul Unit pentru achizițiile prevăzute la articolul 1 alineatul (1), la rata de 233 euro pentru fiecare vacă și de 302 euro pentru fiecare alt animal care a fost distrus în conformitate cu dispozițiile articolului 1.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică animalelor achiziționate de la 28 aprilie 2003.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 aprilie 2003.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 160, 26.6.1999, p. 21.

(2) JO L 315, 1.12.2001, p. 29.

(3) JO L 99, 20.4.1996, p. 14.

(4) JO L 131, 1.6.2000, p. 37.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R0668

L 096/14

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 668/2003 AL COMISIEI

din 11 aprilie 2003

privind autorizarea permanentă a unui aditiv în hrana animalelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/524/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1970 referitoare la aditivii din hrana animalelor (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1756/2002 (2), în special articolele 3 și 9d,

întrucât:

(1)	Directiva 70/524/CEE prevede ca nici un aditiv să nu fie pus în circulație dacă nu a fost acordată o autorizație comunitară.

(2)	Se poate acorda autorizarea permanentă pentru utilizarea în hrana animalelor a unui aditiv deja autorizat dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 3a din directiva menționată.

(3)

Preparatul enzimatic prevăzut de prezentul regulament a fost autorizat temporar pentru prima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1436/98 al Comisiei (3) în conformitate cu Directiva 93/113/CE a Consiliului (4), în urma unui aviz favorabil al Comitetului științific pentru nutriția animalelor (SCAN), în special cu privire la siguranța produsului. Autorizarea temporară a acestui aditiv a fost prelungită până la 30 iunie 2004 (5), în conformitate cu Directiva 70/524/CEE.

(4)	Întreprinderea producătoare a prezentat date noi în sprijinul unei cereri de autorizare pe termen nelimitat a preparatului enzimatic menționat de prezentul regulament.

(5)	La 4 decembrie 2002 SCAN a emis un aviz favorabil privind eficacitatea preparatului enzimatic în condițiile menționate de anexă.

(6)	Având în vedere avizul SCAN, din examinarea cererii prezentate pentru autorizarea preparatului enzimatic se constată că produsul respectiv îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 3a din Directiva 70/524/CEE. Prin urmare, preparatul ar trebui să fie autorizat pe termen nelimitat.

(7)

Din examinarea cererii se constată că ar trebui să se prevadă anumite proceduri pentru protecția lucrătorilor împotriva expunerii la aditivul menționat în anexă. Cu toate acestea, protecția ar trebui să fie asigurată prin aplicarea Directivei 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea măsurilor de natură să promoveze ameliorarea siguranței și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (6).

(8)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se autorizează utilizarea preparatului care aparține grupei „enzime”, specificate în anexă, ca aditiv în furaje, în condițiile stabilite de anexă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 aprilie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(3) JO L 191, 7.7.1998, p. 15.

(4) JO L 334, 31.12.1993, p. 17.

(5) Ultima prelungire în Regulamentul (CE) nr. 2200/2001 al Comisiei (JO L 299, 15.11.2001, p. 1).

(6) JO L 183, 29.6.1989, p. 1.

ANEXĂ

Nr. (sau nr. CE)

Aditiv

Formula chimică, descrierea

Specia sau categoria de animale

Vârsta maximă

Conținut minim

Conținut maxim

Alte dispoziții

Sfârșitul perioadei de autorizare

Unități de activitate/kg de furaj complet

Enzime

1601

Endo-1,3(4)-beta-glucanază

CE 3.2.1.6

Endo-1,4-beta-xilanază

CE 3.2.1.8

Preparat de endo-1,3(4)-beta-glucanază și endo-1,4-beta-xilanază produs de Aspergillus niger (NRRL 25541) cu o activitate minimă de:

Endo-1,3(4)-beta-glucanază

1 100 U (1)/g

endo-1,4-beta-xilanază

1 600 U (2)/g

Pui pentru îngrășat

—

endo-1,3(4)-beta-glucanază 138 U

endo-1,4-beta-xilanază 200 U

—

1.	În instrucțiunile de utilizare a aditivului și preamestecului, se menționează temperatura de conservare, durata de conservare și stabilitatea la peletizare.

Doza recomandată per kilogram de furaj complet:

endo-1,3(4)-beta-glucanază: 138 U

endo-1,4-beta-xilanază: 200 U.

3.	Pentru utilizare în furaje combinate bogate în polizaharide non-amidon (în principal arabinoxilani și beta-glucani), de exemplu, un regim de hrănire ce conține cereale (de exemplu, orz, grâu, secară, triticală).

Termen nelimitat

(1) 1 U este cantitatea de enzimă care eliberează 1 micromol de zaharuri reducătoare (echivalenți de glucoză) din beta-glucan din ovăz per minut la pH 4,0 și 30 °C.

(2) 1 U este cantitatea de enzimă care eliberează 1 micromol de zaharuri reducătoare (echivalenți de xiloză) din xilan din orz per minut la pH 4,0 și 30 °C.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R0670

L 097/6

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 670/2003 AL CONSILIULUI

din 8 aprilie 2003

de stabilire a măsurilor specifice privind piața alcoolului etilic de origine agricolă

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 36 și 37,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (3),

întrucât:

(1)	Funcționarea și dezvoltarea pieței comune de produse agricole trebuie să fie însoțită de stabilirea unei politici agricole comune în scopul includerii, în special de măsuri adecvate, care pot lua diferite forme, în funcție de produse.

(2)	Scopul politicii agricole comune este îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 33 din tratat. Acest scop poate fi realizat prin introducerea unor instrumente care să permită o mai bună monitorizare a evoluțiilor atât de pe piața internă cât și în ceea ce privește comerțul cu țări terțe .

(3)

Transformarea anumitor materii prime agricole pentru obținerea de alcool etilic este strâns legată de economia acestor materii prime. Această transformare poate contribui în mare măsură la creșterea valorii materiilor prime și poate avea o importanță economică și socială deosebită pentru economia anumitor regiuni comunitare sau poate fi o sursă semnificativă de venit pentru producătorii materiilor prime respective. De asemenea, ea permite eliminarea produselor de calitate nesatisfăcătoare și a excedentelor pe termen scurt care pot cauza dificultăți temporare în anumite sectoare.

(4)

Este necesar să se stabilească un cadru de măsuri specifice pentru alcoolul etilic de origine agricolă, care să permită culegerea de date economice și analiza unor informații statistice, în scopul monitorizării pieței; în măsura în care piața alcoolului etilic de origine agricolă depinde de piața alcoolului etilic în general, este necesar să se pună,de asemenea, la dispoziție informații privind piața alcoolului etilic de origine neagricolă.

(5)	În scopul monitorizării evoluției pieței alcoolului etilic, este necesar ca statele membre să transmită Comisiei informațiile necesare realizării unui bilanț al acestei piețe.

(6)

Comercializarea alcoolului etilic obținut din produse agricole producătoare de alcool care au făcut obiectul unor măsuri de intervenție sau altor măsuri specifice este reglementată de proceduri speciale, în conformitate cu reglementările referitoare la produsele respective, în scopul asigurării unei concurențe adecvate și al evitării perturbării pieței tradiționale a alcoolului.

(7)

Introducerea de măsuri comunitare specifice în sectorul alcoolului etilic de origine agricolă necesită stabilirea unui regim comercial la frontierele externe ale Comunității. În principiu, regimul comercial care implică un sistem de taxe la import poate stabiliza piața comunitară. Acest regim comercial ar trebui să se bazeze pe acordurile încheiate în timpul Rundei Uruguay de negocieri comerciale multilaterale.

(8)

În scopul monitorizării permanente a schimburilor comerciale, este necesar să se prevadă un sistem de licențe de import și de export, care să includă depunerea unei garanții care să asigure realizarea efectivă a tranzacțiilor pentru care se solicită licențele respective. De asemenea, acest regim trebuie să fie extins la produsele în vrac care au la bază alcool etilic de origine agricolă, importate în conformitate cu anumite coduri NC 2208 și care prezintă toate caracteristicile alcoolului etilic de origine agricolă, în scopul controlului eficient al importurilor acestor produse.

(9)	Este oportun să se atribuie Comisiei competența de a iniția și gestiona cotele tarifare rezultate din acorduri internaționale încheiate în conformitate cu tratatul sau din alte acte legislative ale Consiliului.

(10)	Pe lângă sistemul descris anterior și în măsura necesară funcționării sale adecvate, este necesar să se prevadă reglementarea utilizării regimului de perfecționare activă sau în cazul în care situația de pe piață o cere, interzicerea utilizării acestui regim.

(11)

Sistemul de taxe vamale permite renunțarea la toate celelalte măsuri de protecție la frontierele externe comunitare. Cu toate acestea, este posibil ca, în circumstanțe excepționale, mecanismul pieței interne și al taxelor vamale să aibă deficiențe. În astfel de cazuri, pentru a nu lăsa piața comunitară fără apărare față de eventuale perturbări, este necesar să se permită Comunității să poată adopta de îndată toate măsurile necesare. Toate aceste măsuri trebuie să fie conforme cu obligațiile care rezultă din acordurile încheiate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului.

(12)

Realizarea unei piețe unice poate fi compromisă de acordarea anumitor tipuri de ajutoare. Este necesar ca dispozițiile tratatului care reglementează evaluarea ajutoarelor acordate de statele membre și interzicerea ajutoarelor incompatibile cu piața comună să fie extinse la alcoolul etilic de origine agricolă. Având în vedere situația deosebită din Germania, unde în prezent se acordă ajutoare naționale unui mare număr de mici producători ai acestui tip de alcool, în condițiile specifice ale monopolului german al alcoolului, este necesar să se permită, pe o perioadă limitată, ca aceste ajutoare să continue să fie acordate. De asemenea, este necesar să se prevadă elaborarea unui raport privind funcționarea acestei derogări, la sfârșitul perioadei respective, însoțit de propuneri adecvate.

(13)	Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentului regulament trebuie să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind stabilirea procedurilor de exercitare a competențelor de punere în aplicare atribuite Comisiei (4).

(14)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament trebuie să țină seama în mod adecvat și simultan de obiectivele stabilite la articolele 33 și 131 din tratat.

(15)

De asemenea, măsurile prevăzute de prezentul regulament trebuie să respecte acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 alineatul (2) din tratat, în special cele care fac parte din acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului, mai precis acordul privind barierele tehnice din calea comerțului.

(16)	Pentru a se garanta funcționarea corectă a regimului, Comisiei trebuie să i se permită să adopte măsuri tranzitorii. De asemenea, Comisia trebuie să fie autorizată să rezolve probleme practice specifice, cu titlu temporar și excepțional.

(17)	Măsurile de aplicare a prezentului regulament trebuie să evite discriminările dintre alcoolul etilic de origină agricolă și cel de origine neagricolă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1) Se prevăd măsuri specifice în sectorul alcoolului etilic de origine agricolă, care reglementează următoarele produse:

Cod NC	Descrierea
ex 2207 10 00	Alcool etilic nedenaturat cu o tărie alcoolică în volum de 80 % vol. sau mai mare, obținut din produsele agricole enumerate în lista din anexa I la tratat
ex 2207 20 00	Alcool etilic și alte produse spirtoase, denaturate, de orice tărie, obținute din produsele agricole enumerate în lista din anexa I la tratat
ex 2208 90 91 și ex 2208 90 99	Alcool etilic nedenaturat cu o tărie alcoolică în volum de mai puțin de 80 % vol., obținut din produsele agricole enumerate în lista din anexa 1 la tratat

(2) Articolul 4 se aplică, de asemenea, produselor din alcool etilic de origine agricolă care se încadrează la codul NC 2208, prezentate în recipiente mai mari de doi litri și care prezintă toate caracteristicile alcoolului etilic, conform descrierii de la alineatul (1).

Articolul 2

Metoda de producere

Metoda de producere și caracteristicile alcoolului etilic obținut dintr-un produs agricol specific menționat în lista din anexa I la tratat pot fi stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2).

Articolul 3

Informații

(1) Statele membre comunică Comisiei următoarele informații:

—	producția de alcool etilic de origine agricolă, exprimată în hectolitri de alcool pur, defalcată pe produsele producătoare de alcool utilizate,

—	volumul de alcool etilic de origine agricolă care a fost vândut, exprimat în hectolitri de alcool pur, defalcat pe sectoare de destinație,

—	stocurile de alcool etilic de origine agricolă disponibile în statul membru la sfârșitului anului anterior,

—	producția prognozată pentru anul curent.

Modalitatea de comunicare a informațiilor, în special frecvența comunicării și stabilirea sectoarelor de destinație sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 alineatul (2).

(2) Pe baza acestor informații și a oricăror altor informații disponibile, Comisia elaborează un bilanț comunitar privind piața alcoolului etilic de origine agricolă pe anul anterior și un bilanț estimativ pentru anul curent.

(3) Bilanțul comunitar cuprinde, de asemenea, informații privind alcoolul etilic de origine neagricolă. Conținutul precis și mijloacele de culegere a acestor informații se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2).

„Alcool etilic de origine neagricolă” înseamnă produsele care se încadrează la codurile NC 2207, 2208 90 91 și 2208 90 99, care nu sunt obținute dintr-unul din produsele agricole specifice enumerate în lista din anexa I la tratat.

(4) Comisia notifică statelor membre bilanțurile respective.

Articolul 4

Licențe de import și de export

(1) Toate importurile în Comunitate ale produselor menționate la articolul 1 pot fi supuse obligativității prezentării unei licențe de import. Toate exporturile acestor produse pot fi supuse obligativității prezentării unei licențe de export.

(2) Statele membre eliberează licențe tuturor solicitanților, indiferent de locul lor de stabilire în cadrul Comunității, fără a aduce atingere dispozițiilor adoptate pentru aplicarea articolului 6. Licențele sunt valabile în întreaga Comunitate.

(3) Licențele se eliberează sub rezerva depunerii unei garanții care să asigure că produsele sunt importate sau exportate pe durata perioadei de valabilitate a licenței și, în afara cazurilor de forță majoră, garanția este reținută integral sau parțial în cazul în care importul sau exportul nu este efectuat sau este efectuat doar parțial în perioada respectivă.

(4) Perioada de valabilitate a licențelor și alte norme de aplicare a prezentului articol sunt stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2).

Articolul 5

Aplicarea taxelor vamale conform Tarifului Vamal Comun

Cu excepția unor dispoziții contrare ale prezentului regulament, ratele taxelor vamale din cadrul Tarifului Vamal Comun se aplică produselor enumerate la articolul 1.

Articolul 6

Cote tarifare

(1) Cotele tarifare pentru produsele menționate la articolul 1, care rezultă din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat sau cu oricare alt act al Consiliului, sunt inițiate și gestionate de Comisie, în conformitate cu normele adoptate în temeiul procedurii prevăzute la articolul 12 alineatul (2).

(2) Cotele tarifare pot fi gestionate prin utilizarea uneia din următoarele metode sau a unei combinații a acestora:

(a)	metoda bazată pe ordinea cronologică în care sunt prezentate cererile (metoda „primul venit, primul servit”);

(b)	metoda de distribuire proporțional cu cantitățile solicitate la data depunerii cererilor (metoda examinării simultane);

(c)	metoda bazată pe luarea în considerare a modelelor comerciale tradiționale (metoda „importatori tradiționali/importatori noi”).

Pot fi utilizate și alte metode adecvate. Aceste metode trebuie să evite discriminările dintre operatorii respectivi.

(3) Metoda de gestionare ține seama, după caz, de necesitățile de aprovizionare ale pieței comunitare și de necesitatea menținerii echilibrului acesteia și se poate baza pe metode utilizate în trecut pentru cote similare celor menționate la alineatul (1), fără a aduce atingere drepturilor rezultate din acordurile încheiate în cadrul Rundei Uruguay de negocieri comerciale multilaterale.

(4) Normele menționate la alineatul (1) prevăd cote anuale eșalonate adecvat, dacă este necesar, stabilesc metoda de gestionare care urmează să fie utilizată și includ, după caz, dispoziții referitoare la:

(a)	garanțiile privind natura, proveniența și originea produsului;

(b)	recunoașterea documentului utilizat pentru verificarea garanțiilor menționate la litera (a);

(c)	condițiile de eliberare a licențelor de import și perioada lor de valabilitate.

Articolul 7

Regimul de perfecționare activă

În măsura necesară bunei funcționări a pieței alcoolului etilic de origine agricolă, Comisia, în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2), poate interzice integral sau parțial utilizarea regimului de perfecționare activă pentru produsele enumerate la articolul 1.

Articolul 8

Interpretarea Nomenclaturii Combinate

(1) Normele generale de interpretare a Nomenclaturii Combinate și normele specifice de aplicare se aplică clasificării tarifare a produselor reglementate de prezentul regulament; nomenclatura tarifară rezultată din aplicarea prezentului regulament este încorporată în Tariful Vamal Comun.

(2) Cu excepția dispozițiilor contrare din prezentul regulament sau a dispozițiilor adoptate în temeiul acestuia, se interzic următoarele în comerțul cu țări terțe:

(a)	perceperea de taxe cu un efect echivalent celui unei taxe vamale;

(b)	aplicarea de restricții cantitative sau de măsuri cu un caracter echivalent.

Articolul 9

Măsuri de urgență

(1) În cazul în care în Comunitate, datorită importurilor sau exporturilor, piața unuia sau mai multora dintre produsele menționate la articolul 1 este afectată sau amenințată să sufere perturbări grave care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor stabilite la articolul 33 din tratat, se pot aplica măsuri adecvate în comerțul cu țări terțe, până când încetează perturbările sau pericolul unor perturbări.

Pentru a se aprecia dacă situația justifică aplicarea acestor măsuri, se ține seama, în special, de cantitățile pentru care au fost eliberate sau solicitate licențe de import, precum și de cifrele care figurează în bilanțul anului de comercializare respectiv.

Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 37 alineatul (2) din tratat, adoptă normele generale de aplicare a prezentului alineat și stabilește cazurile și limitele în cadrul cărora statele membre pot adopta măsuri de protecție.

(2) În cazul în care apare situația menționată la alineatul (1) Comisia decide, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, măsurile necesare care se comunică statelor membre și se aplică de îndată. Comisia adoptă decizii privind cererile statelor membre în termen de trei zile lucrătoare de la primirea acestora.

(3) Orice stat membru poate prezenta Consiliului măsurile decise de Comisie în termen de trei zile lucrătoare de la comunicarea lor. Consiliul se întrunește de îndată. Consiliul poate, hotărând cu o majoritate calificată, să confirme, să modifice sau să abroge măsura respectivă în termen de o lună de la data sesizării.

(4) Prezentul articol se aplică cu respectarea obligațiilor care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 alineatul (2) din tratat.

Articolul 10

Ajutoarele naționale

(1) Articolele 87, 88 și 89 din tratat se aplică producției și comerțului cu produsele reglementate de prezentul regulament.

(2) Fără a aduce atingere Regulamentului (CEE) nr. 26/62 de aplicare a unor reguli de concurență în domeniul producției și comerțului cu produse agricole (5), alineatul (1) nu se aplică ajutoarelor acordate de Germania până la 31 decembrie 2010, în cadrul monopolului german al alcoolului pentru produsele comercializate după o nouă transformare, pe care monopolul le comercializează ca „alcool etilic de origine agricolă” și care sunt enumerate în anexa I la tratat. Valoarea totală a ajutoarelor nu poate depăși 110 milioane EUR pe an.

(3) În fiecare an, până la 30 iunie, Germania prezintă Comisiei un raport privind funcționarea sistemului. Până la 31 decembrie 2009, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea derogării, inclusiv o evaluare a ajutoarelor acordate în cadrul monopolului german al alcoolului, împreună cu orice propuneri adecvate.

Articolul 11

Schimbul de informații

Statele membre și Comisia își comunică reciproc toate informațiile necesare aplicării prezentului regulament. Modalitățile de comunicare a acestor informații, inclusiv natura și prezentarea acestor informații, termenele de transmitere și de distribuire a informațiilor primite, sunt adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2).

Articolul 12

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de Comitetul de gestionare a vinului (în continuare numit comitetul), instituit prin articolul 74 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 (6).

(2) Atunci când se fac trimiteri la prezentul articol, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.

(3) Comitetul își stabilește Regulamentul de procedură.

Articolul 13

Comitetul poate examina alte întrebări pe care i le adresează președintele său, fie din proprie inițiativă, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

Articolul 14

Conformitatea cu tratatul și acordurile internaționale

Prezentul regulament se aplică cu respectarea corespunzătoare și simultană a obiectivelor stabilite la articolele 33 și 131 din tratat.

Articolul 15

Măsuri tranzitorii

Comisia adoptă, în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2):

(a)	măsurile necesare facilitării tranziției la regimul stabilit în prezentul regulament;

(b)	măsurile necesare și justificate, în scopul rezolvării, în caz de urgență, a problemelor practice, specifice și neprevăzute.

Articolul 16

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2004.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 8 aprilie 2003.

Pentru Consiliu

Președintele

G. DRYS

(1) JO C 180, E, 26.6.2001, p. 146.

(2) Aviz emis la 13 iunie 2002 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) JO C 260, 17.9.2001, p. 33.

(4) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(5) JO C 30, 20.4.1962, p. 993/62.

(6) Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul vinului (JO L 179, 14.7.1999, p. 1). Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2585/2001 (JO L 345, 29.12.2001, p. 10).

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R0676

L 097/29

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 676/2003 AL COMISIEI

din 14 aprilie 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1334/2001 privind autorizarea temporară a unui aditiv nou în hrana animalelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 1334/2001 al Comisiei din 2 iulie 2001 privind autorizarea temporară a unui aditiv nou în hrana animalelor (3) a autorizat temporar utilizarea aditivului diformiat de potasiu pentru utilizare ca aditiv în nutriția animalelor în condițiile stabilite de regulamentul respectiv.

(2)	Directiva 70/524/CEE prevede legarea autorizărilor pentru promotorii de creștere de persoana responsabilă de punerea lor în circulație.

(3)	Comisia a fost informată că persoana responsabilă de punerea în circulație a aditivului diformiat de potasiu s-a schimbat, acum fiind BASF Aktiengesellschaft.

(4)	Persoana responsabilă de punerea în circulație a aditivului menționat a prezentat noi date pentru a obține aprobarea pentru concentrații maxime mai mari de aditiv în hrană.

(5)	Comitetul științific pentru nutriția animalelor a emis un aviz favorabil privind siguranța aditivului, în noile condiții de utilizare.

(6)	În consecință, Regulamentul (CE) nr. 1334/2001 ar trebui modificat.

(7)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 1334/2001 se înlocuiește cu textul din anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 14 aprilie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(3) JO L 180, 3.7.2001, p. 18.

ANEXĂ

„ANEXĂ

Nr. de înregistrare a aditivului

Numele și numărul de înregistrare ale persoanei responsabile de punerea în circulație a aditivului

Aditiv

(denumire comercială)

Compoziție, formulă chimică, descriere

Specia sau categoria de animale

Vârsta maximă

Conținut minim

Conținut maxim

Alte dispoziții

Sfârșitul perioadei de autorizare

mg componentă activă/kg furaj complet

Promotori de creștere

BASF Aktiengesellschaft

α DE RP 1 31401

Diformiat de potasiu

(FormiTM LHS)

Compoziția aditivului:

Diformiat de potasiu, solid min. 98 %,

Silicat max. 1,5 %

Apă max. 0,5 %

Substanță activă:

Diformiat de potasiu, solid

KH(COOH)2 Nr. CAS 20642-05-1

Purcei

(înțărcați)

2 luni

6 000

18 000

30.6.2005

Porci pentru îngrășare

—

6 000

12 000

30.6.2005”

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R0701

L 099/32

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 701/2003 AL COMISIEI

din 16 aprilie 2003

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2286/2002 al Consiliului în ceea ce privește regimul aplicabil importului de anumite produse din sectorul cărnii de pasăre și ouălor originare din țările din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2771/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind organizarea comună a piețelor în sectorul ouălor (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 493/2002 al Comisiei (2), în special articolul 3,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2777/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cărnii de pasăre (3), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 493/2002, în special articolul 3,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2286/2002 al Consiliului din 10 decembrie 2002 de stabilire a regimului aplicabil produselor agricole și mărfurilor care rezultă din transformarea acestora, originare din țările din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1706/98 (4), în special articolul 5,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2286/2002 pune în aplicare modificările aduse regimurilor de import din statele ACP ca urmare a acordului de parteneriat ACP-CE, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (5). La articolul 1 alineatul (3), regulamentul prevede un regim general de reducere a taxelor vamale pentru produsele care figurează în anexa I și un regim specific de reducere a taxelor vamale în cadrul unor contingente tarifare, pentru anumite produse incluse în anexa II.

(2)

Ca urmare a acestor noi regimuri de import, este necesar să se stabilească normele de aplicare pentru eliberarea licențelor de import la produsele care beneficiază de o reducere a taxelor vamale. Este, prin urmare, oportun să se abroge Regulamentul (CE) nr. 704/1999 al Comisiei din 31 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a regimului aplicabil produselor din sectoarele ouălor și cărnii de pasăre originare din țările din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 903/90 (6), modificat de Regulamentul (CE) nr. 1043/2001 (7).

(3)

Pentru gestionarea contingentelor tarifare, este oportun să se aplice normele generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 al Comisiei din 9 iunie 2000 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de licențe de import și export și de certificate de fixare în avans pentru produsele agricole (8), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 325/2003 (9), în măsura în care prezentul regulament nu prevede norme specifice.

(4)

În vederea asigurării unei gestionări corecte a contingentelor, trebuie să se prevadă, pe de o parte, însoțirea cererii pentru licența de import de constituirea unei garanții și, pe de altă parte, să se definească anumite condiții cu privire la solicitanți. Este, de asemenea, oportun să se prevadă eșalonarea volumului contingentului în timpul anului, precum și durata perioadei de valabilitate a licențelor.

(5)	Pentru a permite gestionarea optimă a contingentului tarifar, este necesar să se prevadă că prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2003.

(6)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de gestionare a cărnii de pasăre și ouălor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Orice import în Comunitate, efectuat în cadrul Regulamentului (CE) nr. 2286/2002, de produse aparținând codurilor NC prevăzute în anexa I la prezentul regulament beneficiază de o reducere a taxelor vamale la prezentarea unei licențe de import.

Licențele se eliberează în condițiile definite de regulament și în limita contingentelor stabilite în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 2286/2002.

Articolul 2

Contingentele tarifare anuale prevăzute în anexa I partea B se repartizează după cum urmează:

—	50 % în perioada 1 ianuarie-30 iunie;

—	50 % în perioada 1 iulie-31 decembrie.

Articolul 3

(1) Solicitantul unei licențe de import pentru produsele prevăzute în anexa I trebuie să fie o persoană fizică sau juridică care poate dovedi, în momentul prezentării cererii, la solicitarea autorităților competente din statele membre, că exercită, de cel puțin douăsprezece luni, o activitate de comerț cu țări terțe în sectorul cărnii de pasăre.

Cu toate acestea, unitățile de vânzare cu amănuntul sau cele din sectorul serviciilor de alimentație publică, care își vând produsele către consumatorul final, nu beneficiază de reducerea taxelor vamale.

(2) Cererea de licență de import trebuie să menționeze numai unul dintre numerele contingentelor prevăzute în anexa I. Ea se poate referi la mai multe produse cu coduri NC diferite. În acest caz, toate codurile din Nomenclatura Combinată și descrierea acestora trebuie să fie înscrise la rubricile 16 și 15 din cerere și din licență.

Cererea de licență trebuie să se refere la cel puțin o tonă și la cel mult 50 % din cantitatea disponibilă pentru contingentul respectiv și pe perioada definită la articolul 2.

Articolul 4

(1) Cererea de licență și licența menționează țara de origine la rubrica 8. Licența presupune obligația ca importul să se facă din țara menționată.

(2) Cererea de licență și licența cuprind, la rubrica 20, una dintre următoarele mențiuni:

—	Producto ACP — Reglamentos (CE) no 2286/2002 y (CE) no 701/2003

—	AVS-produkt — forordning (EF) nr. 2286/2002 og (EF) nr. 701/2003

—	AKP-Erzeugnis — Verordnungen (EG) Nr. 2286/2002 und (EG) Nr. 701/2003

—	Προϊόν ΑΚΕ — Κανονισμοί (ΕΚ) αριθ. 2286/2002 και (ΕΚ) αριθ. 701/2003

—	ACP product — Regulations (EC) No 2286/2002 and (EC) No 701/2003

—	Produit ACP — règlements (CE) no 2286/2002 et (CE) no 701/2003

—	Prodotto ACP — regolamenti (CE) n. 2286/2002 e (CE) n. 701/2003

—	ACS-product — Verordeningen (EG) nr. 2286/2002 en (EG) nr. 701/2003

—	Produto ACP — Regulamentos (CE) n.o 2286/2002 e (CE) n.o 701/2003

—	AKT-tuote — asetukset (EY) N:o 2286/2002 ja (EY) N:o 701/2003

—	AVS-produkt — förordningarna (EG) nr 2286/2002 och (EG) nr 701/2003.

(3) Licența conține, la rubrica 24, una dintre următoarele mențiuni:

—	Reducción del derecho de aduana en virtud del Reglamento (CE) no 701/2003

—	Toldnedsættelse, jf. forordning (EF) nr. 701/2003

—	Ermäßigung des Zollsatzes gemäß der Verordnung (EG) Nr. 701/2003

—	Μείωση του δασμού όπως προβλέπεται στον κανονισμό (ΕΚ) αριθ. 701/2003

—	Customs duty reduction as provided for in Regulation (EC) No 701/2003

—	Réduction du droit de douane comme prévu au règlement (CE) no 701/2003

—	Riduzione del dazio doganale a norma del regolamento (CE) n. 701/2003

—	Douanerecht verlaagd overeenkomstig Verordening (EG) nr. 701/2003

—	Redução do direito aduaneiro conforme previsto no Regulamento (CE) n.o 701/2003

—	Tullialennus, josta on säädetty asetuksessa (EY) N:o 701/2003

—	Nedsättning av tullavgiften enligt förordning (EG) nr 701/2003.

Articolul 5

(1) Cererea de licență poate fi depusă numai în cursul primelor șapte zile ale lunii anterioare fiecărei perioade definite la articolul 2. Ea trebuie să se depună la autoritatea competentă a statului membru în care solicitantul s-a stabilit sau în care și-a stabilit sediul social.

(2) Cererea de licență se primește numai în cazul în care solicitantul declară în scris că nu a depus și se angajează că nu depune, în perioada în curs, alte cereri privind produsele din același contingent în statul membru în care se depune cererea sau într-un alt stat membru. În cazul în care un solicitant depune mai mult de o cerere pentru produse din același contingent, nu se primește nici una dintre cererile acestuia.

(3) Statele membre comunică la Comisie, cel târziu în a treia zi lucrătoare după încheierea perioadei de depunere a cererilor, cererile depuse pentru fiecare din produsele grupei respective. Această comunicare cuprinde lista solicitanților și o evidență a cantităților cerute pentru fiecare contingent.

Comunicările se efectuează prin fax sau pe cale electronică, după modelul din anexa II, în cazul în care nu s-a depus nici o cerere (comunicări cu mențiunea „nici una”) sau după modelul din anexele II și III, în cazul în care s-au depus cereri.

(4) Comisia decide în ce măsură se poate da curs cererilor.

În cazul în care cantitățile pentru care s-au solicitat licențe depășesc cantitățile disponibile, Comisia stabilește un procent unic de reducere a cantităților cerute.

În cazul în care cantitatea totală care face obiectul cererilor este mai mică decât cantitatea disponibilă, Comisia stabilește cantitatea rămasă care urmează a fi adăugată la cantitatea disponibilă pentru perioada următoare a aceluiași an.

(5) Sub rezerva unei decizii de acceptare a cererilor de către Comisie, licențele se eliberează în cel mai scurt termen.

(6) Statele membre notifică la Comisie, înainte de încheierea celei de-a patra luni care urmează fiecărei perioade anuale definite la articolul 2, cantitățile importate efectiv în conformitate cu prezentul regulament, în cursul perioadei respective.

Pentru toate notificările, inclusiv cele care indică faptul că nu s-a importat nici o cantitate, utilizarea modelului din anexa IV este obligatorie.

Articolul 6

(1) Valabilitatea licențelor de import este de o sută optzeci de zile începând cu data eliberării efective a acestora în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000.

Cu toate acestea, durata de valabilitate a licențelor nu poate depăși data de 31 decembrie a anului de eliberare.

(2) Licențele de import eliberate în temeiul prezentului regulament nu sunt transmisibile.

Articolul 7

Cererile de licențe de import pentru toate produsele sunt însoțite de o garanție de 20 de euro la 100 de kilograme.

Articolul 8

Importul sub regimul reducerii taxelor vamale prevăzut de prezentul regulament poate avea loc numai în cazul în care originea produselor respective este certificată de autoritățile competente din țările exportatoare, în conformitate cu normele de origine aplicabile produselor respective în temeiul Protocolului 1 din Acordul de parteneriat ACP-CE semnat la Cotonou la 23 iunie 2000.

Articolul 9

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament, se aplică dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1291/2000.

Articolul 10

Se abrogă Regulamentul (CE) nr. 704/1999.

Articolul 11

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2003.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 aprilie 2003.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 282, 1.11.1975, p. 49.

(2) JO L 77, 20.3.2002, p. 7.

(3) JO L 282, 1.11.1975, p. 77.

(4) JO L 348, 21.12.2002, p. 5.

(5) JO L 317, 15.12.2000, p. 3.

(6) JO L 89, 1.4.1999, p. 29.

(7) JO L 145, 31.5.2001, p. 24.

(8) JO L 152, 24.6.2000, p. 1.

(9) JO L 47, 21.2.2003, p. 21.

ANEXA I

A. Produse prevăzute la articolul 1 alineatul (3) și în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2286/2002, care beneficiază de reducere la taxa vamală în afara unui contingent

Codul NC	Reducere la taxa vamală (%)
0105	16
0209 00 90
0210 99 71
0210 99 79
0407 00 11
0407 00 19
0407 00 30
0408 11 80
0408 19 81
0408 19 89
0408 91 80
0408 99 80
1501 00 90

B. Produse prevăzute la articolul 1 alineatul (3) și în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 2286/2002, care beneficiază de reducere la taxa vamală în cadrul unui contingent

Număr de ordine	Numărul contingentului	Codul NC	Reducere la taxa vamală (%)	Cantitatea anuală (în tone)
09.4024	Q3	0207	65	400
09.4025	Q4	1602 31	65	500
		1602 32
		1602 39

ANEXA II

Aplicarea Regulamentului (CE) nr. 701/2003 – Importuri ACP

ANEXA III

Aplicarea Regulamentului (CE) nr. 701/2003 – Importuri ACP

ANEXA IV

Comunicarea cantităților efectiv importate

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003L0031

L 101/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2003/31/CE A COMISIEI

din 11 aprilie 2003

de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în vederea includerii substanțelor active 2,4-DB, beta-ciflutrin, ciflutrin, iprodion, linuron, hidrazidă maleică și pendimetalin

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/23/CE a Comisiei (2), în special articolul 6 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei faze a programului de lucru prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2266/2000 (4), stabilește o listă a substanțelor active ce urmează a fi evaluate în vederea eventualei includeri în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Această listă include 2,4-DB, beta-ciflutrinul, ciflutrinul, iprodionul, linuronul, hidrazida maleică și pendimetalinul.

(2)

Efectele acestor substanțe asupra sănătății umane și asupra mediului au fost evaluate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 pentru o serie de utilizări propuse de solicitanți. În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 933/94 al Comisiei din 27 aprilie 1994 de stabilire a listei substanțelor active din produsele fitosanitare și de desemnare a statelor membre raportoare pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2230/95 (6), au fost desemnate următoarele state membre raportoare, care au prezentat Comisiei rapoartele de evaluare și recomandările prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 3600/92: 2,4-DB: Grecia, stat membru raportor, a transmis toate informațiile utile la data de 30 aprilie 1996; beta-ciflutrin: Germania, stat membru raportor, a transmis toate informațiile utile la data de 4 noiembrie 1996; ciflutrin: Germania, stat membru raportor, a transmis toate informațiile utile la data de 4 noiembrie 1996; iprodion: Franța, stat membru raportor, a transmis toate informațiile utile la data de 18 iulie 1996; linuron: Regatul Unit, stat membru raportor, a transmis toate informațiile utile la data de 31 octombrie 1996; hidrazida maleică: Danemarca, stat membru raportor, a transmis toate informațiile utile la data de 5 septembrie 1997; pendimetalin: Spania, stat membru raportor, a transmis toate informațiile utile la data de 20 mai 1998.

(3)	Rapoartele de evaluare au fost studiate de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentare și sănătatea animală.

(4)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva 91/414/CEE și ținând seama de o posibilă decizie nefavorabilă în ceea ce privește 2,4-DB și pendimetalinul, Comisia a organizat, la 7 mai 1998 și la 4 iunie 1999, reuniuni tripartite cu autorii notificărilor principale și cu statul membru raportor. Pentru fiecare dintre cele două substanțe, autorul notificării principale a furnizat informații suplimentare, ca răspuns la rezervele inițiale.

(5)	Studierea tuturor substanțelor active s-a încheiat la 3 decembrie 2002 și a luat forma unui raport de examinare al Comisiei privind 2,4-DB, beta-ciflutrinul, ciflutrinul, iprodionul, linuronul, hidrazida maleică și pendimetalinul.

(6)	Studierea 2,4-DB, linuronului, hidrazidei maleice și pendimetalinului nu a scos la iveală nici o chestiune rămasă neclară și nici o rezervă care să facă necesară consultarea Comitetului științific pentru plante.

(7)

Raportul asupra beta-ciflutrinului și cel asupra ciflutrinului, precum și informațiile suplimentare privitoare la cele două substanțe, au fost supuse atenției Comitetului științific pentru plante, pentru ca acesta să le studieze la rândul său. Comitetului i s-a cerut să își formuleze observațiile privind modul adecvat de evaluare a riscului alimentar și să confirme dacă datele ecotoxicologice disponibile sugerează restricționarea utilizării acestor substanțe la sere și la tratarea semințelor. Pentru a evalua neurotoxicitatea potențială a beta-ciflutrinului și a ciflutrinului, Comitetul a sugerat, în avizele sale (7) (8), că trebuie realizată evaluarea riscului alimentar acut pe termen scurt pe care îl presupun aceste substanțe active, pe lângă evaluarea riscurilor de absorbție prin alimente pe termen lung și care se practică de obicei pentru produsele fitosanitare. Comitetul a confirmat că utilizarea acestor substanțe pentru tratarea semințelor și în sere (cu excepția cazurilor în care se folosesc artropode utile) poate fi considerată sigură pentru organismele terestre și acvatice nevizate de acestea, date fiind circumstanțele specifice în care se derulează aceste aplicații și imobilitatea beta-ciflutrinului și a ciflutrinului în sol. Dealtfel, Comitetul sprijină concluziile la care au ajuns statele membre în timpul evaluării și anume că pulverizarea de beta-ciflutrin și de ciflutrin pe câmp nu pare să fie suficient de sigură în raport cu criteriile prevăzute de anexa VI la Directiva 91/414/CEE. Ca urmare a avizului emis de Comitetul științific pentru plante, s-a realizat o evaluare a riscului alimentar pe termen scurt. Această evaluare a făcut apoi subiectul unei discuții cu statele membre, care a dus la concluzia că, pe termen scurt, absorbția de reziduuri nu pare să depășească limitele acceptabile.

(8)

Raportul privind iprodionul și informațiile suplimentare au fost supuse atenției Comitetului științific pentru plante, pentru ca acesta să le studieze la rândul său. Comitetului i s-a cerut să își formuleze observațiile privind concentrațiile în mediu prevăzute pentru sol și pentru pânza freatică și privind nivelul acceptabil de expunere a operatorilor propus de către raportor. În avizul emis (9), Comitetul recunoaște că informațiile disponibile sunt suficiente pentru a estima în mod fiabil extracția prin dizolvare a substanței în soluri al căror pH depășește 6. Cu toate acestea, estimarea extracției prin dizolvare în soluri al căror pH este mai mic de 6 trebuie studiată mai în profunzime, întrucât, pentru aceste soluri, este posibilă extracția prin dizolvare la concentrații mai mari de 0,1 μg pe litru în anumite situații vulnerabile realiste. Comitetul a estimat că nu este necesară aplicarea unui factor de securitate suplimentar pentru calcularea nivelului acceptabil de expunere a operatorilor. Observațiile Comitetului științific au fost luate în considerare în prezenta directivă și în raportul de examinare.

(9)

Diferitele studii efectuate au arătat că se poate considera, în general, că produsele fitosanitare care conțin 2,4-DB, beta-ciflutrin, ciflutrin, iprodion, linuron, hidrazidă maleică și pendimetalin îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul 1 literele (a) și (b) și la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările studiate și precizate în raportul de examinare al Comisiei. Este așadar necesară includerea acestor substanțe active în anexa I pentru a putea garanta faptul că, în toate statele membre autorizarea produselor care conțin aceste substanțe active poate fi acordată în în conformitate cu dispozițiile directivei menționate.

(10)

Raportul de revizuire al Comisiei este necesar pentru punerea în aplicare corespunzătoare, de către statele membre, a mai multor secțiuni din principiile uniforme definite în cadrul Directivei 91/414/CEE. Este necesar, prin urmare, să se prevadă ca, odată terminat, raportul de examinare, cu excepția informațiilor confidențiale, să se afle sau să fie pus la dispoziția statelor membre în vederea consultării de către toate părțile interesate.

(11)	Este necesar să se prevadă un termen rezonabil înainte de includerea unei substanțe active în anexa I, pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru a putea îndeplini noile cerințe care decurg din această includere.

(12)

După includere, este necesar să se acorde statelor membre un termen rezonabil pentru punerea în aplicare a dispozițiilor din Directiva 91/414/CEE în ceea ce privește produsele fitosanitare care conțin 2,4-DB, beta-ciflutrin, ciflutrin, iprodion, linuron, hidrazidă maleică și pendimetalin, în special în vederea revizuirii autorizațiilor existente, pentru a garanta respectarea condițiilor aplicabile acestor substanțe active, stabilite de anexa I la Directiva 91/414/CEE. Este necesar să se prevadă un termen mai lung pentru prezentarea și evaluarea câte unui dosar complet pentru fiecare produs fitosanitar, în în conformitate cu principiile uniforme enunțate în Directiva 91/414/CEE.

(13)	Este necesară, așadar, modificarea în consecință a Directivei 91/414/CEE.

(14)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa I la Directiva 91/414/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre adoptă și publică, până la 30 iunie 2004, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Ele pun în aplicare aceste dispoziții începând cu data de 1 iulie 2004.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 3

(1) Statele membre revizuiesc autorizația acordată pentru fiecare dintre produsele fitosanitare care conțin 2,4-DB, beta-ciflutrin, ciflutrin, iprodion, linuron, hidrazidă maleică sau pendimetalin, pentru a garanta respectarea condițiilor aplicabile acestor substanțe active, stabilite de anexa I la Directiva 91/414/CEE. Autorizațiile trebuie modificate sau retrase, dacă este cazul, până la 30 iunie 2004.

(2) Orice produs fitosanitar care conține 2,4-DB, beta-ciflutrin, ciflutrin, iprodion, linuron, hidrazidă maleică sau pendimetalin ca substanță activă unică sau asociată altor substanțe active incluse în anexa I la Directiva 91/414/CEE până la 31 decembrie 2003 face obiectul unei reevaluări de către statele membre, în conformitate cu principiile uniforme menționate la anexa VI la Directiva 91/414/CEE, pe baza unui dosar care îndeplinește cerințele din anexa III la directiva menționată. În funcție de această evaluare, statele membre determină dacă produsul respectă condițiile specificate la articolul 4 alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (e) din Directiva 91/414/CEE. Autorizațiile trebuie modificate sau retrase, dacă este cazul, până la 31 decembrie 2007.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare la 1 ianuarie 2004.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 11 aprilie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(2) JO L 81, 28.3.2003, p. 39.

(3) JO L 366, 15.12.1992, p. 10.

(4) JO L 259, 13.10.2000, p. 27.

(5) JO L 107, 28.4.1994, p. 8.

(6) JO L 225, 22.9.1995, p. 1.

(7) Avizul Comitetului științific pentru plante privind includerea beta-ciflutrinului în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (aviz emis de către Comitetul științific pentru plante la 28 ianuarie 2000).

(8) Avizul Comitetului științific pentru plante privind includerea ciflutrinului în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (aviz emis de către Comitetul științific pentru plante la 28 ianuarie 2000).

(9) Avizul Comitetului științific pentru plante privind anumite întrebări specifice ale Comisiei cu privire la evaluarea iprodionului în cadrul Directivei 91/414/CEE a Consiliului. CSP/IPRODIO/002-final, adoptat la 31 ianuarie 2002.

ANEXĂ

Următoarele substanțe se adaugă la sfârșitul tabelului din anexa I la Directiva 91/414/CEE

Număr

Nume comun, numere de identificare

Denumire IUPAC

Puritate (1)

Intrarea în vigoare

Expirarea includerii

Dispoziții specifice

„47

2,4-DB

Număr CAS:

94-82-6

Număr CIPAC:

Acid 4-(2,4-diclorofenoxi) butiric

940 g/kg

1 ianuarie 2004

31 decembrie 2013

Se autorizează numai utilizarea ca erbicid.

Pentru aplicarea principiilor uniforme prevăzute de anexa VI, se ține seama de concluziile raportului de revizuire asupra 2,4-DB, în special de anexele I și II la acesta, finalizate de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală la 3 decembrie 2002.

În cursul evaluării generale, este important ca statele membre să acorde în mod special atenție protejării pânzei freatice, atunci când substanța este utilizată în zone în care solul și/sau condițiile climaterice sunt vulnerabile. Dacă este cazul, se adoptă măsuri în vederea reducerii riscurilor.

Beta-ciflutrin

Număr CAS:

68359-37-5 (stereochimie nedefinită)

Număr CIPAC:

482

Acid (1RS, 3RS; 1RS, 3RS)-3-(2,2-diclorovinil)-2,2-dimetilciclopropan carboxilic (SR)-α-ciano-(4-fluoro-3-fenoxi-fenil) metil ester

965 g/kg

1 ianuarie 2004

31 decembrie 2013

Se autorizează numai utilizarea ca insecticid.

Alte utilizări decât pentru plante ornamentale de seră sau pentru tratarea semințelor nu sunt încă suficient de bine documentate și nu sunt, prin urmare, acceptabile ținând seama de criteriile prevăzute de anexa VI. Pentru a putea fi emise autorizații pentru acele utilizări, trebuie să se obțină și să se transmită statelor membre date și informații care să demonstreze că sunt acceptabile pentru consumul uman și pentru mediu. Aceste date sunt în special date care să permită evaluarea detaliată a riscurilor la utilizarea pentru tratamente foliare în aer liber și riscurile alimentare ale tratamentelor foliare aplicate culturilor comestibile.

Pentru aplicarea principiilor uniforme prevăzute de anexa VI, se ține seama de concluziile raportului de examinare asupra beta-ciflutrinului, în special de anexele I și II la acesta, finalizate de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală la 3 decembrie 2002.

În cursul evaluării generale, este important ca statele membre să acorde în mod special atenție protejării artropodelor nețintă și ca autorizarea să fie condiționată de adoptarea de măsuri în vederea reducerii riscurilor.

Ciflutrin

Număr CAS:

68359-37-5 (stereochimie nedefinită)

Număr CIPAC:

385

(RS),-α-ciano-(4-fluoro-3-fenoxi-benzil)-[(1RS, 3RS; 1RS, 3RS)-3-(2,2-diclorovinil)-2,2-dimetilciclopropan carboxilat

920 g/kg

1 ianuarie 2004

31 decembrie 2013

Se autorizează numai utilizarea ca insecticid.

Pentru aplicarea principiilor uniforme prevăzute de anexa VI, se ține seama de concluziile raportului de examinare asupra ciflutrinului, în special de anexele I și II la acesta, finalizate de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală la 3 decembrie 2002.

Iprodion

Număr CAS:

36734-19-7

Număr CIPAC:

278

3-(3,5-diclorofenil(-N-izopropil-2,4-dioxo-imidazolidin-1-carboximidă

960 g/kg

1 ianuarie 2004

31 decembrie 2013

Se autorizează numai utilizarea ca fungicid.

Pentru aplicarea principiilor uniforme prevăzute de anexa VI, se ține seama de concluziile raportului de examinare asupra iprodionului, în special de anexele I și II la acesta, finalizate de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală la 3 decembrie 2002. În cursul evaluării generale, este important ca statele membre:

—	să acorde în mod special atenție potențialului de contaminare a pânzei freatice atunci când substanța activă este utilizată în cantități mari (în special pe gazon) pe soluri acide (pH mai mic de 6), în condiții climaterice vulnerabile

—	să studieze în detaliu riscul pentru nevertebratele acvatice, dacă substanța este utilizată în apropierea apelor de suprafață. Dacă este cazul, se adoptă măsuri în vederea reducerii riscurilor

Linuron

Număr CAS:

330-55-2

Număr CIPAC:

3-(3,4-diclorofenil)-1-metoxi-1-metil-uree

900 g/kg

1 ianuarie 2004

31 decembrie 2013

Numai utilizarea ca erbicid este autorizată.

Pentru aplicarea principiilor uniforme prevăzute în anexa VI, se ține seama de concluziile raportului de examinare asupra linuronului, în special de anexele I și II la acesta, finalizate de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală la 3 decembrie 2002. În cursul evaluării generale, este important ca statele membre:

—	să acorde în mod special atenție protejării mamiferelor sălbatice, artropodelor nețintă și organismelor acvatice. Autorizarea este condiționată, dacă este cazul, de adoptarea de măsuri în vederea reducerii riscurilor

—	să acorde în mod special atenție protejării operatorilor

Hidrazidă maleică

Număr CAS:

123-33-1

Număr CIPAC:

310

6-hidroxi-2H-piridazin-3-onă

940 g/kg

Substanța activă este în conformitate cu Directiva 79/117/CEE a Consiliului (2), modificată de Directiva 90/533/CEE a Consiliului (3)

1 ianuarie 2004

31 decembrie 2013

Se autorizează numai utilizarea ca regulator de creștere.

Pentru aplicarea principiilor uniforme prevăzute de anexa VI, se ține seama de concluziile raportului de examinare asupra hidrazidei maleice, în special de anexele I și II la acesta, finalizate de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală la 3 decembrie 2002. În cursul evaluării generale, este important ca statele membre:

—	să acorde în mod special atenție protejării artropodelor nețintă, iar autorizarea să fie condiționată, după caz, de adoptarea de măsuri în vederea reducerii riscurilor

—	să acorde în mod special atenție riscului de contaminare a pânzei freatice, atunci când substanța este utilizată în zone în care solul și/sau condițiile climaterice sunt vulnerabile. După caz, se adoptă măsuri în vederea reducerii riscurilor

Pendimetalin

Număr CAS:

40487-42-1

Număr CIPAC:

357

N-(1-etilpropil)-2,6-dinitro-3,4-xilidenă

900 g/kg

1 ianuarie 2004

31 decembrie 2013

Se autorizează numai utilizarea ca erbicid.

Pentru aplicarea principiilor uniforme prevăzute de anexa VI, se ține seama de concluziile raportului de examinare asupra pendimetalinului, în special de anexele I și II la acesta, finalizate de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală la 3 decembrie 2002. În cursul evaluării generale, este important ca statele membre:

—	să acorde în mod special atenție protejării organismelor acvatice și plantelor terestre. Autorizarea este condiționată, după caz, de adoptarea de măsuri în vederea reducerii riscurilor

—	să acorde în mod special atenție posibilității ca substanța activă să fie transportată pe distanțe scurte prin aer

(1) În raportul de revizuire se furnizează detalii suplimentare privind identitatea și specificația substanței active.

(2) JO L 33, 8.2.1979, p. 36.

(3) JO L 296, 27.10.1990, p. 63.”

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R0739

L 106/9

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 739/2003 AL COMISIEI

din 28 aprilie 2003

de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 61/2003 al Comisiei (2), în special articolele 7 și 8,

întrucât:

(1)

În conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2377/90, ar trebui să se stabilească progresiv limitele maxime ale reziduurilor pentru toate substanțele farmacologic active care se utilizează în cadrul Comunității în medicamentele de uz veterinar destinate administrării la animalele de la care se obțin produse alimentare.

(2)

Limitele maxime ale reziduurilor ar trebui să se stabilească numai după examinarea în cadrul Comitetului permanent pentru medicamente de uz veterinar a tuturor informațiilor referitoare la siguranța pe care o prezintă reziduurile substanțelor în cauză pentru consumatorul de produse alimentare de origine animală și impactul reziduurilor asupra transformării industriale a produselor alimentare.

(3)

La stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor pentru medicamentele de uz veterinar în alimentele de origine animală, este necesar să se specifice speciile de animale în care reziduurile pot să fie prezente, nivelurile care pot fi prezente în fiecare dintre țesuturile relevante provenite de la animalul tratat (țesutul țintă), precum și natura reziduului care este relevant pentru controlul reziduurilor (reziduu marcator).

(4)

În vederea controlului reziduurilor, în conformitate cu legislația comunitară relevantă, limitele maxime ale reziduurilor ar trebui să se stabilească, de regulă, pentru țesuturile țintă de ficat sau rinichi. Cu toate acestea, deoarece ficatul și rinichii sunt adesea îndepărtați din carcasele aflate în circulație în cadrul comerțului internațional, limitele maxime ale reziduurilor ar trebui să se stabilească întotdeauna pentru țesuturile musculare sau adipoase.

(5)	În cazul medicamentelor destinate a fi administrate păsărilor ouătoare, animalelor aflate în perioada de lactație sau albinelor, limitele maxime ale reziduurilor trebuie stabilite, de asemenea, pentru ouă, lapte sau miere.

(6)	Acidul oxolinic și acetatul de flugestonă trebuie adăugate în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90.

(7)

Înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament trebuie prevăzută o perioadă de timp adecvată pentru a permite statelor membre să efectueze modificările necesare la autorizațiile de introducere pe piață a medicamentelor de uz veterinar respective, acordate în conformitate cu Directiva 2001/82/CE (3) a Parlamentului European și a Consiliului, pentru a se ține seama de dispozițiile prezentului regulament.

(8)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamente de uz veterinar,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică din a șaizecea zi de la data publicării.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 aprilie 2003.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei

(1) JO L 224, 18.8.1990, p. 1.

(2) JO L 11, 16.1.2003, p. 12.

(3) JO L 311, 28.11.2001, p. 1.

ANEXĂ

Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului se modifică după cum urmează:

Agenți antiinfecțioși

Antibiotice

1.2.3. Quinolone

Substanța (substanțele) farmacologic activă(e)	Reziduu marcator	Specii animale	LMR	Țesuturi țintă
„Acid oxolinic	Acid oxolinic	Porcine	100 μg/kg	Mușchi
			50 μg/kg	Piele și grăsime
			150 μg/kg	Ficat
			150 μg/kg	Rinichi
		Pui (1)	100 μg/kg	Mușchi
			50 μg/kg	Piele și grăsime
			150 μg/kg	Ficat
			150 μg/kg	Rinichi
		Pește	100 μg/kg	Mușchi și piele în proporții naturale

Agenți care acționează asupra sistemului de reproducere

6.1. Progestogeni

Substanța (substanțele) farmacologic activă(e)	Reziduu marcator	Specii animale	LMR	Țesuturi țintă
„Acetat de flugestonă	Acetat de flugestonă	Caprine (2)	1 μg/kg	Lapte

(1) A nu se utiliza la animalele care produc ouă pentru consum uman.”

(2) Pentru uz intravaginal, numai în scopuri zootehnice.”

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R0761

L 109/7

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 761/2003 AL COMISIEI

din 30 aprilie 2003

de omologare a operațiunilor de control de conformitate cu standardele de comercializare aplicabile fructelor și legumelor proaspete efectuate în India înainte de importul în Comunitate

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2200/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieței în sectorul fructelor și legumelor (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 47/2003 al Comisiei (2), în special articolul 10,

întrucât:

(1)

Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1148/2001 al Comisiei din 12 iunie 2001 privind controalele de conformitate cu standardele de comercializare aplicabile în sectorul fructelor și legumelor proaspete (3), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 408/2003 (4), definește condițiile pentru omologarea operațiunilor de control efectuate înainte de importul în Comunitate de către anumite țări terțe care cer acest lucru.

(2)

La 31 decembrie 2001, autoritățile indiene au trimis Comisiei o cerere de omologare a operațiunilor de control efectuate de către Direcția de comercializare și control [Directorate of Marketing and Inspection (DMI)], sub responsabilitatea consilierului pentru comercializarea produselor agricole [Agricultural Marketing Adviser (AMA)] al ministerului indian al agriculturii. Această cerere indică faptul că DMI dispune de personalul, de materialul și de instalațiile necesare pentru realizarea controalelor, că utilizează metode echivalente celor prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1148/2001 și că fructele și legumele proaspete exportate din India către Comunitate respectă standardele comunitare de comercializare sau standarde cel puțin echivalente.

(3)	Datele transmise de către statele membre Comisiei indică faptul că, pentru perioada 1997-2000, importurile de fructe și de legume proaspete care provin din India prezintă o frecvență relativ scăzută de neconformitate cu standardele de comercializare.

(4)

Reprezentanți ai autorităților indiene au participat la activitățile internaționale care urmăresc să stabilească standarde de comercializare pentru fructe și legume în cadrul grupului de lucru pentru standardizarea produselor perisabile și îmbunătățirea calității al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU).

(5)	În consecință, este necesar să se omologheze operațiunile de control de conformitate efectuate de India cu efect de la data introducerii procedurii de cooperare administrativă prevăzute la articolul 7 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 1148/2001.

(6)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de gestionare a fructelor și legumelor proaspete,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Operațiunile de control de conformitate, efectuate de către India, cu standardele de comercializare aplicabile în sectorul fructelor și legumelor proaspete înainte de importul în Comunitate sunt omologate în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1148/2001.

Articolul 2

Coordonatele autorității oficiale și ale serviciului de control din India, prevăzute la articolul 7 alineatul (2) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1148/2001 sunt indicate la anexa I la prezentul regulament.

Articolul 3

Certificatele prevăzute la articolul 7 alineatul (3) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1148/2001, eliberate în urma controalelor prevăzute la articolul 1 din prezentul regulament, trebuie să fie întocmite pe formulare conforme cu modelul din anexa II la prezentul regulament.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, a avizului prevăzut la articolul 7 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 1148/2001, privind instituirea cooperării administrative între Comunitate și India.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 aprilie 2003.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 297, 21.11.1996, p. 1.

(2) JO L 7, 11.1.2003, p. 64.

(3) JO L 156, 13.6.2001, p. 9.

(4) JO L 62, 6.3.2002, p. 8.

ANEXA I

—

Autoritatea oficială prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1148/2001:

—

Agricultural Marketing Adviser

Ministry of Agriculture, Govt. of India

NH-IV, Faridabad

India

Tel. (91-129) 241 65 68, 241 57 10; (91-11) 23 01 34 45

Fax (91-129) 241 65 68; (91-11) 23 01 34 45

E-mail: pkagarwall123@hotmail.com

—

Serviciul de control în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1148/2001:

—

Directorate of Marketing and Inspection (DMI)

Department of Agriculture and Cooperation

Ministry of Agriculture, Govt. of India

NH-IV, Faridabad

India

Tel. (91-129) 241 65 68, 241 57 10

Fax (91-129) 241 65 68

E-mail: dmifbd@agmark.nic.in

ANEXA II

Model de certificat prevăzut la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1148/2001

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003D0302

L 110/6

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 25 aprilie 2003

de stabilire a condițiilor speciale de import ale produselor pescărești originare din Sri Lanka

[notificată cu numărul C(2003) 1286]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/302/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/493/CEE a Consiliului din 22 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate pentru producția și introducerea pe piață a produselor pescărești (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/79/CE (2), în special articolul 11 alineatul (1),

întrucât:

(1)	O inspecție a fost efectuată în Sri Lanka în numele Comisiei pentru a verifica condițiile în care produsele pescărești sunt produse, depozitate și expediate către Comunitate.

(2)	Normele de inspecție veterinară și de monitorizare a produselor pescărești stabilite de legislația din Sri Lanka pot fi considerate echivalente cu cele prevăzute de Directiva 91/493/CEE.

(3)	În special, Direcția pentru pescuit și resurse acvatice [„Department of Fisheries and Aquatic Resources, (DFAR)”] din Ministerul Pescuitului și al Resurselor Oceanice este în măsură să verifice efectiv dacă legislația în vigoare este bine aplicată.

(4)	DFAR a garantat oficial că standardele stabilite de capitolul V din anexa la Directiva 91/493/CEE în ceea ce privește controalele sanitare și monitorizarea produselor pescărești vor fi respectate și că vor fi aplicate condiții de igienă echivalente cu cele care sunt stabilite de această directivă.

(5)	Este necesar să fie stabilite norme detaliate referitoare la produsele pescărești originare din Sri Lanka și importate în Comunitate, în conformitate cu Directiva 91/493/CEE.

(6)

Este de asemenea necesar să se întocmească o listă cu unitățile, navele-uzină și antrepozitele frigorifice desemnate, precum și o listă cu navele echipate pentru congelare în conformitate cu Directiva 92/48/CEE a Consiliului din 16 iunie 1992 de stabilire a normelor minime de igienă care se aplică produselor pescărești obținute la bordul anumitor nave, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 91/493/CEE (3). Aceste liste trebuie întocmite pe baza unei comunicări a DFAR la Comisie.

(7)	Prezenta decizie trebuie aplicată la patruzeci și cinci de zile de la data publicării pentru a garanta perioada de tranziție necesară.

(8)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Direcția pentru pescuit și resurse acvatice din Ministerul Pescuitului și al Resurselor Oceanice este autoritatea competentă din Sri Lanka desemnată pentru verificarea și certificarea conformității produselor pescărești cu cerințele Directivei 91/493/CEE.

Articolul 2

Produsele pescărești originare din Sri Lanka și importate în Comunitate îndeplinesc dispozițiile articolelor 3, 4 și 5.

Articolul 3

(1) Fiecare lot este însoțit de un certificat de sănătate în original, numerotat, completat corect, datat și semnat, constând dintr-o singură foaie, în conformitate cu anexa I.

(2) Certificatul este redactat în cel puțin o limbă oficială a statului membru unde au loc controalele.

(3) Certificatul trebuie să conțină numele, calitatea și semnătura reprezentantului DFAR, precum și ștampila oficială a acestui organism, într-o culoare diferită de cea a celorlalte mențiuni.

Articolul 4

Produsele pescărești provin din unități, nave-uzină sau antrepozite frigorifice agreate sau din nave frigorifice înregistrate, enumerate de anexa II.

Articolul 5

Cu excepția produselor pescărești congelate în vrac și destinate fabricării conservelor, toate pachetele trebuie să aibă marcat cu litere indelebile mențiunea „SRI LANKA” și numărul de autorizare/de înregistrare al unității, a navei-uzină, a antrepozitului frigorific sau a navei echipate pentru congelare de origine.

Articolul 6

Prezenta decizie se aplică de la 17 iunie 2003.

Articolul 7

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 aprilie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 268. 24.9.1991, p. 15.

(2) JO L 24, 30.1.1998, p. 31.

(3) JO L 187, 7.7.1992, p. 41.

ANEXA I

ANEXA II

LISTA UNITĂȚILOR ȘI NAVELOR

Nr. autorizației	Numele	Orașul/Regiunea	Categoria
DFAR/FPE/98/01	Tropic Frozen Foods Ltd	Negombo	PP
DFAR/FPE/98/02	Southern Fish Factory	Kosgoda	PP
DFAR/FPE/98/03	Skyway Sea Food's Specialist's (Pvt) Ltd	Negombo	PP
DFAR/FPE/98/08	Alpex Marine (Pvt) Ltd	Hendala Wattala	PP
DFAR/FPE/98/09	Jay Sea Foods Processing (Pvt) Ltd	Kepungoda Pamunugama	PP
DFAR/FPE/98/11	Apollo Marine International (Pvt) Ltd	Wathupitiwala Nittambuwa	PP
DFAR/FPE/98/14	Aqua Gardens (Pvt) Ltd	Bangadeniya	PP
DFAR/FPE/98/15	Global Sea Foods (Pvt) Ltd	Perakolawatta Badalgama	PP
Legendă: PP: Unitate de prelucrare

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003D0305

L 112/10

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 2 mai 2003

de recunoaștere, în principiu, a conformității dosarelor transmise pentru examinare detaliată în vederea eventualei înscrieri a fluorurii de sulfuril, a bispiribacului de sodiu și a paecilomyces lilacinus în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare

[notificată cu numărul C(2003) 1426]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/305/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)	Directiva 91/414/CEE prevede întocmirea unei liste comunitare a substanțelor active pentru care se autorizează încorporarea în produsele fitosanitare.

(2)

Dow AgroSciences Ltd a depus la autoritățile Regatului Unit, în 29 iulie 2002, un dosar privind substanța activă fluorură de sulfuril în vederea înscrierii acesteia în anexa I la Directiva 91/414/CEE. În ceea ce privește substanța activă bispiribac de sodiu, Bayer CropScience a depus un dosar la autoritățile italiene, în 26 februarie 2002, în vederea înscrierii respectivei substanțe în anexa I la Directiva 91/414/CEE. În ceea ce privește substanța activă paecilomyces lilacinus sușa 251, Prophyta Biologischer Pflanzenschutz GmbH a depus un dosar la autoritățile belgiene, în 15 octombrie 2002, în vederea înscrierii respectivei substanțe în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

(3)

Autoritățile britanice, italiene și belgiene au informat Comisia că, la o primă analiză a dosarelor depuse, se pare că acestea respectă cerințele în ceea ce privește datele și informațiile enunțate de anexa II la Directiva 91/414/CEE. Se pare că dosarele depuse respectă, de asemenea, cerințele în ceea ce privește datele și informațiile enunțate de anexa III la aceeași directivă pentru un produs fitosanitar care conține substanța activă în cauză. În conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, dosarele au fost apoi transmise de către solicitanți Comisiei și celorlalte state membre, apoi Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.

(4)

Prezenta decizie are drept obiect să confirme în mod oficial, la nivelul Comunității, că dosarele sunt în principiu în conformitate cu cerințele în ceea ce privește datele și informațiile prevăzute de anexa II la Directiva 91/414/CEE și, pentru cel puțin un produs fitosanitar care conține substanța activă în cauză, cu cerințele menționate de anexa III la aceeași directivă.

(5)	Prezenta decizie nu aduce atingere dreptului Comisiei de a invita solicitantul să transmită date sau informații suplimentare statului membru desemnat drept raportor pentru substanțele respective, cu scopul de a clarifica anumite puncte din dosar.

(6)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Dosarele referitoare la substanțele active care sunt prevăzute de anexa la prezenta decizie, care au fost transmise Comisiei și statelor membre în vederea înscrierii respectivelor substanțe în anexa I la Directiva 91/414/CEE, respectă în principiu cerințele în ceea ce privește datele și informațiile menționate de anexa II la respectiva directivă.

Dosarele respectă, de asemenea, cerințele privind datele și informațiile menționate de anexa III la Directiva 91/414/CEE în ceea ce privește un produs fitosanitar care conține substanța activă în cauză, ținându-se seama de utilizările propuse.

Articolul 2

Statele membre raportoare continuă examinarea detaliată a dosarelor în cauză și transmit Comisiei concluziile examinării pe care o efectuează, precum și recomandările privind înscrierea sau refuzul de a înscrie substanța activă respectivă în anexa I la Directiva 91/414/CEE, precum și orice condiție aferentă, în cel mai scurt timp posibil și oricum în termen de cel mult un an începând cu 6 mai 2003.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 2 mai 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(2) JO L 81, 28.3.2003, p. 39.

ANEXĂ

Substanțe active care fac obiectul prezentei decizii

Număr	Denumire comună, număr de identificare CIMAP	Autorul notificării	Data cererii	Stat membru raportor
1	Fluorură de sulfuril Număr CIMAP 757	Dow AgroSciences Ltd	29.7.2002	Regatul Unit
2	Bispiribac de sodiu Număr CIMAP 748	Bayer CropScience	26.2.2002	Italia
3	Paecilomyces lilacinus Număr CIMAP 753	Prophyta Biologischer Pflanzenschutz GmbH	15.10.2002	Belgia

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003D0308

L 113/8

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 2 mai 2003

privind neînscrierea metalaxilului în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului și retragerea autorizațiilor acordate pentru produsele fitosanitare care conțin această substanță activă

[notificată cu numărul C(2003) 1421]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/308/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei etape a programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2266/2000 (4), în special articolul 7 alineatul (3a) litera (b),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, Comisia stabilește un program de lucru privind analiza substanțelor active utilizate în produsele fitosanitare aflate deja pe piață la 25 iulie 1993. Regulamentul (CEE) nr. 3600/92 stabilește normele de punere în aplicare a programului menționat anterior.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 933/94 al Comisiei din 27 aprilie 1994 de stabilire a listei substanțelor active din produsele fitosanitare și de desemnare a statelor membre raportoare pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2230/95 (6), a desemnat substanțele active care trebuie să fie evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92, a desemnat un stat membru drept raportor pentru evaluarea fiecărei substanțe și a identificat producătorii fiecărei substanțe active care au prezentat o notificare în termenele prevăzute.

(3)	Metalaxilul este una dintre cele 89 de substanțe active desemnate în Regulamentul (CE) nr. 933/94.

(4)	Autorul principalei notificări (Novartis, denumit în prezent Syngenta) a informat Comisia și statul membru raportor că nu dorește să mai participe la programul de lucru pentru această substanță activă și că, în consecință, nu va mai comunica nici un fel de informații.

(5)

Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 3600/92, Portugalia, în calitate de stat membru raportor desemnat, a prezentat Comisiei, la 26 ianuarie 2001, un raport de evaluare a informațiilor furnizate de autorii notificărilor, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul în cauză.

(6)

După primirea raportului din partea statului membru raportor, Comisia a inițiat consultări cu statele membre, în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, precum și cu autorul restant al unei notificări [Industrias Químicas del Valléssa (IQV)], în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 3600/92.

(7)

Autorul restant al notificării nu a prezentat un dosar complet privind metalaxilul în termenul prevăzut la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul 3600/92. În aceste condiții, evaluarea permanentă a metalaxilului nu se poate face decât pe baza dosarului prezentat de Syngenta. Cu toate acestea, deoarece nu a avut acces la dosar, IQV nu a putut nici să prezinte informații referitoare la chestiunile care decurg din evaluarea acestuia, nici să completeze propriul dosar într-un termen rezonabil. Prin urmare, nu este posibil să se organizeze o evaluare eficientă inter pares a metalaxilului. Din acest motiv, nu este posibil să se conchidă, pe baza datelor prezentate pentru metalaxil, că în condițiile de utilizare preconizate s-ar putea considera că produsele fitosanitare care conțin metalaxil respectă, în general, cerințele stabilite la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE.

(8)	Prin urmare, metalaxilul nu trebuie inclus în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

(9)	Examinarea substanței s-a încheiat la 18 octombrie 2002 cu formularul de raport de examinare al Comisiei privind metalaxilul, în conformitate cu articolul 7 alineatul (6) din Regulamentul (CEE) nr. 3600/92.

(10)	Trebuie adoptate măsuri pentru a garanta că autorizațiile actuale ale produselor fitosanitare care conțin metalaxil sunt retrase într-o perioadă determinată și că nu se reînnoiesc, nici nu se eliberează noi autorizații pentru produsele în cauză.

(11)

Orice termen de grație pentru eliminarea, depozitarea, introducerea pe piață și utilizarea stocurilor actuale de produse fitosanitare care conțin metalaxil autorizate de către statul membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (6) din Directiva 91/414/CEE nu poate depăși douăsprezece luni, pentru a permite utilizarea stocurilor existente într-un termen de maximum un sezon de vegetație suplimentară.

(12)

Prezenta decizie nu aduce atingere vreunei acțiuni eventuale pe care Comisia o poate întreprinde ulterior cu privire la această substanță activă în cadrul Directivei 79/117/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1978 privind interzicerea introducerii pe piață și folosirii produselor fitosanitare care conțin anumite substanțe active (7), modificată de Actul de aderare al Austriei, Finlandei și Suediei.

(13)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Metalaxilul nu este inclus ca substanță activă în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

Articolul 2

Statele membre se asigură de următoarele:

(a)	autorizațiile pentru produse fitosanitare care conțin metalaxil sunt retrase într-un termen de șase luni de la data adoptării prezentei decizii;

(b)	de la data adoptării prezentei decizii, nu se acordă și nu se reînnoiește nici o autorizație pentru produse fitosanitare care conțin metalaxil în temeiul derogării prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE.

Articolul 3

Orice termen de grație acordat de un stat membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (6) din Directiva 91/414/CEE trebuie să fie cel mai scurt posibil și să nu depășească optsprezece luni de la data adoptării prezentei decizii.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 2 mai 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(2) JO L 81, 28.3.2003, p. 39.

(3) JO L 366, 15.12.1992, p. 10.

(4) JO L 259, 13.10.2000, p. 27.

(5) JO L 107, 28.4.1994, p. 8.

(6) JO L 225, 22.9.1995, p. 1.

(7) JO L 33, 8.2.1979, p. 36.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R0787

L 115/18

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 787/2003 AL COMISIEI

din 8 mai 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2535/2001 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului privind regimul importurilor de lapte și produse lactate și deschiderea unor contingente tarifare și de derogare de la respectivul regulament

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 509/2002 (2), în special articolul 29 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 (3) al Comisiei, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2302/2002 (4), stabilește, inter alia, normele de aplicare pentru lapte și produse lactate ale regimurilor de import prevăzute în Acordurile Europene dintre Comunitate și statele membre ale acesteia, pe de-o parte, și anumite țări central și esteuropene, pe de altă parte. Pentru a pune în aplicare concesiile prevăzute în Deciziile 2003/263/CE (5), 2003/298/CE (6) și 2003/299/CE (7) ale Consiliului privind încheierea de protocoale de reglementare a aspectelor comerciale din Acordurile Europene de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de-o parte, și Republica Polonă, Republica Cehă și Republica Slovacă, pe de altă parte, noile contingente tarifare de import ar trebui deschise și anumite contingente existente ar trebuie mărite.

(2)

Deoarece contingentele de import prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 sunt deschise, în mod normal, la 1 iulie și la 1 ianuarie, ar trebui să se prevadă o nouă perioadă pentru prezentarea solicitărilor de licență de import, de la 1 la 25 mai 2003, și o derogare de la articolele 6, 12, 14 și 16 din regulamentul menționat.

(3)

Decizia 2003/18/CE (8) a Consiliului, care a aprobat protocolul de reglementare a aspectelor comerciale din Acordurile Europene de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de-o parte, și România, pe de altă parte, pentru a lua în considerare rezultatele negocierilor dintre părți privind noile concesii agricole reciproce, a abrogat Regulamentul (CE) nr. 2435/2000. Prin urmare, trimiterile la respectivul regulament din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 ar trebui înlocuite.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 2286/2002 al Consiliului (9), care stabilește regimurile aplicabile produselor agricole și mărfurilor care rezultă din prelucrarea produselor agricole originare din țările din Africa, din Caraibe și din Pacific (țările ACP), a abrogat Regulamentul (CE) nr. 1706/98. Prin urmare, trimiterile la respectivul regulament din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 ar trebui înlocuite.

(5)

Articolul 12 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 stabilește că importatorii pot depune numai o singură solicitare de licență, fiecare, pentru același contingent. Se face excepție pentru contingentele de produse originare din Republica Cehă și din Republica Slovacă, în cazul în care numerele de contigent sunt identice, întrucât cele două țări au format în trecut o singură țară. Numerele de contingente pentru acele două țări trebuie diferențiate de la 1 mai 2003. În consecință, excepția menționată trebuie eliminată.

(6)

Regulamentul (CE) nr. 312/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de punere în aplicare a dispozițiilor tarifare comunitare stabilite în Acordul de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de-o parte, și Republica Chile, pe de altă parte (10), prevede ca la contingentul nr. 09.1924 gestionarea să se facă după principiul „primul venit, primul servit”, în conformitate cu articolele 308a - 308c din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a dispozițiilor de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de stabilire a Codului Vamal Comunitar (11), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 444/2003 (12) al Comisiei. În cazurile în care contingentele sunt gestionate în acest mod, ar trebui să se prevadă regimuri pentru licențele de import.

(7)	Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 ar trebui modificat în consecință.

(8)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a laptelui și produselor lactate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 se modifică după cum urmează:

Articolul 5 literele (b) și (c) se modifică după cum urmează:

„(b)	contingentele prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 1151/2002 (13), (CE) nr. 1361/2002 (14), (CE) nr. 1362/2002 (15) și (CE) nr. 1408/2002 (16) ale Consiliului și în Deciziile 2003/18/CE (17), 2003/263/CE (18), 2003/298/CE (19) și 2003/299/CE (20) ale Consiliului;

(c)	contingentele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2286/2002 al Consiliului (21)

2.	Articolul 12, primul paragraf, prima teză se elimină.

Se inserează capitolul Ia, sub titlul 2:

„CAPITOLUL I A

IMPORTURI CONFORM CONTINGENTELOR GESTIONATE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLELE 308a-308c DIN REGULAMENTUL (CEE) NR. 2454/93

Articolul 19a

(1) În contextul contingentului prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 312/2003 al Consiliului (22) și menționat în anexa VIIa la prezentul regulament, se aplică articolele 308a-308c din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.

(2) Fără a aduce atingere titlului II din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, importurile conform contingentelor menționate la alineatul (1) sunt obligate la prezentarea unei licențe de import.

(3) Rata de garanție menționată la articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 este egală cu 10 EUR pe 100 kg net de produse.

Căsuța 16, atât din solicitarea de licență, cât și din licență conține codul NC din opt cifre. Licența este valabilă numai pentru produsul desemnat astfel.

Licențele sunt valabile din ziua emiterii propriu-zise în sensul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 până la sfârșitul celei de-a treia luni următoare.

Licențele se emit cel târziu în ziua lucrătoare care urmează zilei în care s-a depus solicitarea.

(4) Aplicarea ratei reduse de taxă se face sub rezerva prezentării dovezii de origine emise în conformitate cu anexa III la Acordul cu Republica Chile.

Articolul 20 alineatul (1) litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)	Regulamentul (CE) nr. 2286/2002;”.

Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)	în partea I.B, punctele 1, 2 și 3 se înlocuiesc cu textul din anexa I la prezentul regulament;

(b)	partea I.C se înlocuiește cu textul din anexa II la prezentul regulament.

6.	Partea II.A din anexa II se înlocuiește cu textul din anexa III la prezentul regulament.

7.	Anexa cuprinsă în anexa IV la prezentul regulament se inserează ca anexa VIIa.

Articolul 2

Pentru contingentele deschise la 1 mai 2003, menționate la punctele 1, 2 și 3 din partea B din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2535/2001, modificat de prezentul regulament, se aplică următoarele reguli:

Fără a aduce atingere articolului 6 și articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001, solicitările de licențe de import pot fi prezentate între 1 și 25 mai 2003.

Solicitările de licență se referă la cel mult 10 % din cantitatea reglementată de contingentul deschis la 1 mai 2003 și implică cel puțin 10 tone.

Fără a aduce atingere articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001, importatorii care au prezentat solicitări de licență de import în timpul perioadei de depunere dintre 1 și 10 ianuarie 2003 pot prezenta o solicitare suplimentară cu privire la contingentul respectiv conform prezentului regulament.

3.	Articolul 16 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 nu se aplică.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 mai 2003.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 8 mai 2003.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 160, 26.6.1999, p. 48.

(2) JO L 79, 22.3.2002, p. 15.

(3) JO L 341, 22.12.2001, p. 29.

(4) JO L 348, 21.12.2002, p. 78.

(5) JO L 97, 15.4.2003, p. 53.

(6) JO L 107, 30.4.2003, p. 12.

(7) JO L 107, 30.4.2003, p. 36.

(8) JO L 8, 14.1.2003, p. 18.

(9) JO L 348, 21.12.2002, p. 5.

(10) JO L 46, 20.2.2003, p. 1.

(11) JO L 253, 11.10.1993, p. 1.

(12) JO L 68, 12.3.2002, p. 11.

(13) JO L 170, 29.6.2002, p. 15.

(14) JO L 198, 27.7.2002, p. 1.

(15) JO L 198, 27.7.2002, p. 13.

(16) JO L 205, 2.8.2002, p. 9.

(17) JO L 8, 14.1.2003, p. 18.

(18) JO L 97, 15.4.2003, p. 53.

(19) JO L 107, 30.4.2003, p. 12.

(20) JO L 107, 30.4.2003, p. 36.

(21) JO L 348, 21.12.2002, p. 5.”;

(22) JO L 46, 20.2.2003, p. 1.”

ANEXA I

1. Produse originare din Polonia

Contingent nr.	Cod NC	Descriere (1) (2)	Rata taxei aplicabile (% din taxa MFN)	Cantități anuale (tone) 1.7.2002-30.6.2003	Cantități deschise la 1.7.2002 (3)	Cantități deschise la 1.1.2003 (3)	Cantități deschise la 1.5.2003	Cantități anuale (tone) 1.7.2003-30.6.2004	Creștere anuală de la 1.7.2004
09.4813	0402 10 19 0402 21 19 0402 21 99		scutire	12 575	6 000	6 000	575	14 300	1 430
09.4814	0405 10 11 0405 10 19 0405 10 30 0405 10 50 0405 10 90 0405 20 90		scutire	7 545	3 600	3 600	345	8 580	860
09.4815	0406		scutire	11 318	5 400	5 400	518	12 870	1 290

2. Produse originare din Republica Cehă

Contingent nr.	Cod NC	Descriere (1) (2)	Rata taxei aplicabile (% din taxa MFN)	Cantități anuale (tone) 1.7.2002-30.6.2003	Cantități deschise la 1.7.2002 (3)	Cantități deschise la 1.1.2003 (3)	Cantități deschise la 1.5.2003	Cantități anuale (tone) 1.7.2003-30.6.2004	Creștere anuală de la 1.7.2004
09.4611	0402		scutire	4 188	1 438	1 438	1 312	5 500	0
09.4636	0403 10 11 0403 10 13 0403 10 19 0403 10 31 0403 10 33 0403 10 39 0403 90 11 0403 90 13 0403 90 19 0403 90 31 0403 90 33 0403 90 39 0403 90 51 0403 90 53 0403 90 59 0403 90 61 0403 90 63 0403 90 69		scutire	150	—	—	150	300	0
09.4637	0404		scutire	300	—	—	300	600	0
09.4612	0405 10 11 0405 10 19 0405 10 30 0405 10 50 0405 10 90 0405 20 90 0405 90 10 0405 90 90		scutire	1 375	625	625	125	1 500	0
09.4613	0406		scutire	6 630	3 315	3 315	—	7 395	765

3. Produse originare din Republica Slovacă

Contingent nr.	Cod NC	Descriere (1) (2)	Rata taxei aplicabile (% din taxa MFN)	Cantități anuale (tone) 1.7.2002-30.6.2003	Cantități deschise la 1.7.2002 (3)	Cantități deschise la 1.1.2003 (3)	Cantități deschise la 1.5.2003	Cantități anuale (tone) 1.7.2003-30.6.2004	Creștere anuală de la 1.7.2004
09.4641	0402		scutire	2 500	750	750	1 000	3 500	0
09.4645	0403 10 11 0403 10 13 0403 10 19 0403 10 31 0403 10 33 0403 10 39 0403 90 11 0403 90 13 0403 90 19 0403 90 31 0403 90 33 0403 90 39 0403 90 51 0403 90 53 0403 90 59 0403 90 61 0403 90 63 0403 90 69 0404		scutire	250	—	—	250	500	0
09.4642	0405 10 11 0405 10 19 0405 10 30 0405 10 50 0405 10 90 0405 20 90 0405 90 10 0405 90 90		scutire	750	375	375	—	750	0
09.4613	0406		scutire	2 930	1 430	1 430	70	3 000	300

ANEXA II

„ANEXA I C

Contingente tarifare menționate în anexa II la Regulamentul 2286/2002

Numărul serial al contingentului	Cod NC	Descriere (1)	Țara de origine	Contingent de la 1 ianuarie la 31 decembrie (în tone)		Reducerea taxelor vamale
Numărul serial al contingentului	Cod NC	Descriere (1)	Țara de origine	anual	semestrial	Reducerea taxelor vamale
09.4026	0402	Lapte și smântână, concentrat sau conținând zahăr sau alt îndulcitor	ACP	1 000	500	65 %
09.4027	0406	Brânză și caș	ACP	1 000	500	65 %

(1) Fără a aduce atingere regulilor de interpretare a nomenclaturii combinate, exprimarea descrierii produselor trebuie să fie considerată ca având doar o valoare indicativă, aplicabilitatea schemei preferențiale fiind determinată, în sensul prezentei anexe, de reglementarea codurilor NC. În cazul în care se menționează coduri NC ex, aplicabilitatea schemei preferențiale este determinată pe baza codului NC și a descrierii corespunzătoare luate împreună.”

ANEXA III

„ANEXA IIA

Concesii menționate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2286/2002

Cod NC	Descriere (1)	Reducerea taxelor vamale (%)
0401		16
0403 10 11-0403 10 39		16
0403 90 11-0403 90 69		16
0404		16
0405 10		16
0405 20 90		16
0405 90		16
1702 11 00		16
1702 19 00		16
2106 90 51		16
2309 10 15		16
2309 10 19		16
2309 10 39		16
2309 10 59		16
2309 10 70		16
2309 90 35		16
2309 90 39		16
2309 90 49		16
2309 90 59		16
2309 90 70		16

ANEXA IV

„ANEXA VIIa

Contingent tarifar conform anexei I la Acordul de asociere cu Republica Chile

Contingent nr.

Cod NC

Descriere

Rata taxei aplicabile

(% din taxa MFN)

Cantități anuale

(tone)

(baza = an calendaristic)

Creștere anuală din 2005

1.2.2003-31.12.2003

2004

09.1924

0406

Brânză și caș

scutire

1 375

1 500

75”

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R0816

L 116/12

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 816/2003 AL COMISIEI

din 12 mai 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2808/98 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului agromonetar pentru moneda euro în sectorul agricol

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2799/98 al Consiliului din 15 decembrie 1998 de stabilire a unui sistem agromonetar pentru moneda euro (1), în special articolul 9,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2808/98 al Comisiei (2), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2452/2000 (3), prevede, la articolul 4, că respectivul curs de schimb care trebuie utilizat pentru schimbul în moneda națională al ajutoarelor la hectar și al sumelor cu caracter structural sau ecologic este egal cu media, calculată pro rata temporis, a cursurilor de schimb aplicabile în luna care precede data faptului generator. Trebuie precizată modalitatea de stabilire a acestei medii.

(2)	Regulamentul (CE) nr. 2808/98 trebuie modificat în consecință.

(3)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul comitetelor de gestionare interesate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

La articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2808/98, se adaugă următoarea teză:

„Media cursurilor de schimb se stabilește de către Comisie în cursul lunii următoare datei faptului generator.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 mai 2003.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 349, 24.12.1998, p. 1.

(2) JO L 349, 24.12.1998, p. 36.

(3) JO L 282, 8.11.2000, p. 9.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R0808

L 117/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 808/2003 AL COMISIEI

din 12 mai 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitar veterinare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman (1), în special articolul 12 alineatul (5) și articolul 32 alineatul (1),

întrucât:

(1)

În data de 16 și 17 ianuarie 2003, Comitetul științific director a emis un aviz privind siguranța, în ceea ce privește encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST), a utilizării instalațiilor de incinerare și a instalațiilor de coincinerare de capacitate mică pentru incinerarea materiilor de origine animală potențial infectate cu EST.

(2)	Pentru a ține seama de avizul menționat, este oportun să se modifice dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 referitoare la exploatarea instalațiilor de incinerare și a instalațiilor de coincinerare de capacitate mică pentru eliminarea carcaselor anumitor animale.

(3)	În plus, ar trebui să se aducă o serie de modificări tehnice anexelor la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 pentru a asigura o mai bună conformitate cu articolele regulamentului respectiv și pentru a clarifica normele aplicabile unui număr de alte produse.

(4)	Ar trebui să se prevadă norme suplimentare referitoare la apele reziduale care provin de la instalațiile care pot să prezinte riscuri de contaminare microbiologică sau de alt tip ca urmare a manipulării materiilor din categoria 1 sau categoria 2.

(5)	De asemenea, ar trebui să se corecteze eroarea materială care afectează cerințele tehnice aplicabile prelucrării subproduselor prin metoda nr. 2.

(6)

Concomitent cu menținerea în vigoare a interdicției privind furajele, prevăzută în Decizia 2000/766/CE a Consiliului (2), ar trebui ca proteinelor prelucrate provenite de la mamifere să li se aplice cerințe mai puțin severe, având în vedere că aceste materii sunt destinate să devină în exclusivitate deșeuri, ca rezultat al interdicției.

(7)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 ar trebui să fie modificat în mod corespunzător.

(8)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1774/2002

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 se modifică după cum urmează:

în articolul 12 alineatul (3), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)	a se utiliza doar pentru eliminarea animalelor de companie moarte, a subproduselor de origine animală menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (b), articolul 5 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (1) cărora nu li se aplică Directiva 2000/76/CE”;

în articolul 12 alineatul (3), se adaugă următoarea literă (h):

„(h)	îndeplinesc condițiile din anexa IV, capitolul VII în cazul în care se utilizează la eliminarea subproduselor de origine animală menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (b).”;

3.	anexele I și IX se modifică conform anexei la prezentul regulament.

Articolul 2

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 mai 2003.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 mai 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 273, 10.10.2002, p. 1.

(2) JO L 306, 7.12.2002, p. 32.

ANEXĂ

Anexele I și IX la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 se modifică după cum urmează:

Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)

Definițiile specifice stabilite la punctele 15, 37, 42 și 55-58 se înlocuiesc cu următoarele:

15. «deșeuri de la unitățile alimentare de deservire a populației» înseamnă deșeuri alimentare, inclusiv uleiul alimentar uzat provenit din restaurante, unități de deservire a populației și bucătării, inclusiv bucătării centrale și bucătării casnice;”

37. «gunoi de grajd» înseamnă orice excrement și/sau urină de la animalele de fermă, cu sau fără așternut de paie sau guano, care poate să fie netratat sau tratat în conformitate cu capitolul III din anexa VIII sau tratat în instalații de producere a biogazului sau de compostare;”

42. «proteină animală prelucrată» înseamnă proteine animale provenite în întregime dintr-o materie din categoria 3, care au fost tratate în conformitate cu capitolul II din anexa V, astfel încât să poată fi utilizate direct ca furaje sau ca materie primă în prepararea furajelor, inclusiv a hranei pentru animale de companie sau a îngrășămintelor organice sau a agenților de ameliorare a solului; cu toate acestea, acest tip de proteină nu include produsele sanguine, laptele, produsele lactate, colostru, gelatina, proteinele hidrolizate și fosfatul dicalcic, ouăle și produsele din ouă, fosfatul tricalcic și colagenul;”

55. «pene și componente ale penelor neprelucrate» înseamnă penele și componente ale penelor care nu sunt tratate cu jet de abur sau prin alte metode care să asigure eliminarea tuturor agenților patogeni;

56. «lână neprelucrată» înseamnă lâna oilor care nu a fost spălată în fabrică, nu provine de la tăbăcire sau nu este tratată prin alte metode care să asigure eliminarea tuturor agenților patogeni;

57. «păr neprelucrat» înseamnă părul rumegătoarelor care nu a fost spălat în fabrică, nu provine de la tăbăcire sau nu este tratat prin alte metode care să asigure eliminarea tuturor agenților patogeni;

58. «păr de porc neprelucrat» înseamnă părul porcilor care nu a fost spălat în fabrică, nu provine de la tăbăcire sau nu este tratat prin alte metode care să asigure eliminarea tuturor agenților patogeni;”.

(b)

Se adaugă punctele 59-63 cu următoarele definiții:

59. «colagen» înseamnă produse proteinice obținute din piei crude de animale mari și mici și din tendoane de animale, inclusiv din oase de porc, păsări domestice și pește.

60. «deșeuri de cernere» înseamnă materiile de origine animală, solide și vizibile, care sunt reținute pe grătarele pentru ape reziduale, în cazul în care se impune procesul de pretratare menționat la anexa II capitolul IX.

61. «amestec de grăsimi și uleiuri» înseamnă materiile de origine animală flotante, colectate la suprafața sistemelor de separare a grăsimilor din apele reziduale, în cazul în care se impune procesul de pretratare menționat la anexa II capitolul IX.

62. «nămol» înseamnă materiile sau sedimentele de origine animală, solide și vizibile, reținute în sistemele colectoare de ape reziduale, în cazul în care se impune procesul de pretratare menționat la anexa II capitolul IX.

63. «deșeuri de deznisipare» înseamnă materiile sau sedimentele de origine animală, solide și vizibile, reținute în sistemele de deznisipare, dacă acestea reprezintă un proces de pretratare menționat la anexa II capitolul IX.”

Anexa II se modifică după cum urmează:

(a)

În capitolul I, punctul 2 litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

(i)	în cazul materiilor din categoria 3, termenul «impropriu pentru consumul uman»;

(ii)

în cazul materiilor din categoria 2 (altele decât gunoiul de grajd și conținutul tubului digestiv) și al produselor prelucrate obținute din acestea, termenul «impropriu pentru consumul uman»; cu toate acestea, dacă materiile din categoria 2 sunt destinate hranei animalelor menționate la articolul 23 alineatul (2) litera (c) în condițiile prevăzute la articolul respectiv, eticheta va menționa «pentru hrana …» completată cu denumirea speciei (speciilor) specifice de animal(e) căreia (cărora) îi/le sunt destinate materiile respective;

(iii)

în cazul materiilor din categoria 1 și al produselor prelucrate obținute din acestea, termenul «exclusiv pentru eliminare»;

(iv)	în cazul gunoiului de grajd și al conținutului tubului digestiv, termenul «gunoi de grajd»;”.

(b)	În capitolul II, se adaugă următorul punct 4: 4. Ambalajele trebuie să fie incinerate sau eliminate prin alte mijloace conform instrucțiunilor autorității competente.”

(c)

În capitolul III, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

1. În timpul transportului, un document comercial sau, în cazul prevăzut de prezentul regulament, un certificat de sănătate trebuie să însoțească subprodusele de origine animală și produsele prelucrate, cu excepția cazului în care este vorba de produse prelucrate provenite din materii din categoria 3 care sunt furnizate în același stat membru de către comercianții cu amănuntul utilizatorilor finali, alții decât agenții economici.”

(d)

Se adaugă următorul capitol IX:

„CAPITOLUL IX

Colectarea materiilor de origine animală la tratarea apelor reziduale

1. Instalațiile de prelucrare din categoria 1 și alte localuri în care sunt eliminate materiile cu riscuri specificate, abatoarele și instalațiile de prelucrare din categoria 2 dispun de un procedeu de pretratare pentru reținerea și colectarea materiilor de origine animală ca primă etapă în tratarea apelor reziduale. Dotarea utilizată în procesul de pretratare constă din bazine colectoare sau site cu dimensiunile ochiurilor de cel mult 6 mm situate în avalul procesului sau din sisteme echivalente care asigură numai trecerea particulelor solide din apele reziduale de dimensiuni mai mici sau egale cu 6 mm.

2. Apele reziduale provenite de la unitățile de prelucrare menționate la alineatul (1) trebuie să treacă printr-un proces de pretratare care asigură filtrarea tuturor apelor reziduale înainte de a fi evacuate din unitățile prelucrătoare respective. Nu are loc nici un proces de măcinare sau macerare care ar putea permite trecerea materiilor de origine animală prin procesul de pretratare.

3. Toate materiile de origine animală reținute în procesul de pretratare în unitățile menționate la punctul 1 se colectează și se transportă sub formă de materii din categoria 1 și categoria 2, după caz, și se elimină conform prezentului regulament.

4. Apele reziduale care au trecut prin procesul de prelucrare în unitățile menționate la punctul 1 și apele reziduale de la unitățile care primesc în exclusivitate materii din categoria 3 se tratează în conformitate cu alte texte ale dreptului comunitar aplicabil.”

3.	În anexa III capitolul 2, se elimină punctele 5 și 10.

Anexa IV se modifică după cum urmează:

(a)

În capitolul I, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

1. La proiectarea, utilarea și exploatarea instalațiilor de incinerare sau coincinerare trebuie să se respecte cerințele prezentului regulament. Trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții de igienă:

(a)	subprodusele de origine animală trebuie eliminate cât se poate de repede după sosire. Ele trebuie să fie depozitate corespunzător până la eliminare;

(b)	recipientele, rezervoarele și vehiculele utilizate la transportul materiilor neprelucrate trebuie să fie curățate într-o zonă stabilită, asigurându-se astfel tratarea apelor reziduale în timpul depozitării menționate la capitolul III;

(c)	măsurile preventive împotriva păsărilor, rozătoarelor, insectelor sau altor dăunători trebuie să fie luate în mod sistematic. În acest scop, trebuie să se utilizeze un program documentat de combatere a dăunătorilor;

(d)	trebuie să se stabilească și să se consemneze proceduri de curățenie pentru toate sectoarele unităților. Pentru curățenie trebuie să se prevadă echipamente și produse de întreținere corespunzătoare;

(e)	controlul igienei trebuie să includă inspecții regulate ale mediului și echipamentelor. Programele și rezultatele inspecțiilor se consemnează și se păstrează cel puțin doi ani.”

(b)

Se adaugă următorul capitol VII:

„CAPITOLUL VII

Incinerarea materiilor din categoria 1 prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b)

1. Instalația de incinerare de capacitate mică trebuie să fie amplasată pe un teren tare și cu scurgere bună.

2. Animalele nu trebuie să aibă acces la instalația de incinerare de capacitate mică, la subprodusele de origine animală care așteaptă să fie incinerate sau la cenușa provenită de la incinerarea subproduselor de origine animală. Dacă instalația de incinerare de capacitate mică este amplasată pe o exploatație de creștere a animalelor de fermă:

(a)	trebuie să existe o separare fizică totală între incinerator pe de o parte și efectivele de animale, furajele și așternutul acestora pe de altă parte, dotată cu împrejmuire dacă este cazul;

(b)	echipamentele trebuie să fie destinate în exclusivitate incineratorului și să nu fie utilizate în alt loc în fermă;

(c)	lucrătorii trebuie să-și schimbe îmbrăcămintea exterioară și încălțămintea înainte de a manipula animale sau furaje.

3. Depozitele de produse secundare de origine animală și de cenușă trebuie să fie acoperite, etichetate și închise etanș.

4. Operatorii trebuie să se asigure că incinerarea subproduselor de origine animală este astfel încât acestea sunt complet reduse la cenușă. Cenușa trebuie eliminată într-un depozit de deșeuri autorizat în conformitate cu Directiva 1999/31/CE.

5. Subprodusele de origine animală incomplet incinerate nu trebuie eliminate într-un depozit de deșeuri, ci trebuie să fie re-incinerate sau eliminate în alt mod conform prezentului regulament.

6. Instalația de incinerare de capacitate mică trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv de postardere.

7. Operatorul trebuie să țină evidența cantităților, categoriei și speciilor privind subprodusele de origine animală incinerate cât și a datei incinerărilor.

8. Autoritatea competentă trebuie să inspecteze instalația de incinerare de capacitate mică înainte de autorizare și cel puțin o dată pe an pentru a monitoriza respectarea prezentului regulament.”

Anexa V se modifică după cum urmează:

(a)

În capitolul I, punctul 1 litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

Unitățile de prelucrare a subproduselor de origine animală nu trebuie să fie amplasate în același loc cu abatoarele, cu excepția cazului în care sunt instalate într-o clădire complet separată. Cu toate acestea, un sistem transportor poate să facă legătura între instalația de prelucrare individuală și un abator aflat pe același amplasament, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

(i)	instalația de prelucrare și abatorul să fie prevăzute cu intrări, zone de recepție, echipamente, ieșiri și personal separate și

(ii)	subprodusele de origine animală care urmează să fie prelucrate să provină din același amplasament.

Persoanele și animalele neautorizate nu trebuie să aibă acces la instalația de prelucrare.”

(b)	În capitolul III, punctul 4 de la metoda 2 se înlocuiește cu următorul text: 4. Subprodusele de origine animală pot fi tratate termic, astfel încât să se asigure respectarea simultană a cerințelor de timp și de temperatură.”

Anexa VI se modifică după cum urmează:

(a)

Capitolul I se modifică după cum urmează:

(i)

În capitolul I, punctul 7 litera (a) subpunctul (i) se înlocuiește cu următorul text:

„(i)	Materiile din categoria 2 (altele decât gunoiul de grajd, conținutul tubului digestiv separat de tubul digestiv, laptele și colostru), destinate instalațiilor de producere a biogazului și de compostare sau utilizării ca îngrășăminte organice sau agenți de ameliorare a solului și”

(ii)	În punctul 7 litera (b), se elimină al doilea paragraf.

(b)

Capitolul II se modifică după cum urmează:

(i)

Punctele 1 și 2 se înlocuiesc cu următorul text:

1. În cazul în care o instalație de producere a biogazului este situată pe un amplasament în care se țin animale de fermă, instalația este amplasată la o distanță corespunzătoare față de spațiul în care sunt ținute animalele și trebuie să existe în orice caz o separare fizică totală între instalația respectivă și animale, furajele și așternutul animalelor, dotată cu împrejmuire dacă este cazul. Instalația de producere a biogazului trebuie să fie utilată cu:

(a)

o unitate de pasteurizare/igienizare, care nu poate fi ocolită, prevăzută cu:

(i)	instalații de control al temperaturii în timp real;

(ii)	dispozitive de înregistrare care să permită înregistrarea continuă a rezultatelor măsurătorilor menționate și

(iii)

un sistem adecvat de siguranță capabil să prevină încălzirea insuficientă și

(b)

echipamente specifice de curățare și dezinfectare a vehiculelor și a recipientelor la ieșirea din instalația de producere a biogazului.

Cu toate acestea, unitatea de pasteurizare/igienizare nu este obligatorie pentru instalațiile de producere a biogazului care prelucrează în exclusivitate subprodusele de origine animală care au fost prelucrate conform metodei 1.

În afară de aceasta, unitatea de pasteurizare/igienizare nu este obligatorie pentru instalațiile de producere a biogazului care prelucrează în exclusivitate materii din categoria 3 care au fost supuse procesului de pasteurizare/igienizare în altă parte.

2. În cazul în care instalația de compostare este situată pe un amplasament unde sunt ținute animale de fermă, instalația este amplasată la o distanță adecvată de spațiul în care sunt ținute animalele și trebuie să existe în orice caz o separare fizică totală între instalația respectivă și animale, furajele și așternutul animalelor, dotată cu împrejmuire, dacă este cazul. Instalația de compostare trebuie să fie utilată cu:

(a)

un reactor de compostare închis, care nu poate să fie ocolit, prevăzut cu:

(i)	instalații de control al temperaturii în timp real;

(ii)	dispozitive de înregistrare care să permită înregistrarea continuă a rezultatelor măsurătorilor menționate și

(iii)

un sistem adecvat de siguranță capabil să prevină încălzirea insuficientă și

(b)

echipamente specifice de curățare și dezinfectare a vehiculelor și recipientelor care transportă produse secundare de origine animală netratate.

Cu toate acestea, pot fi autorizate și alte tipuri de sisteme de compostare, cu condiția ca acestea:

(i)	să împiedice accesul verminelor;

(ii)	să fie exploatate în așa fel încât întreaga materie din sistem să atingă parametrii de timp și de temperatură prevăzuți inclusiv, după caz, monitorizarea continuă a parametrilor;

(iii)

să respecte toate celelalte cerințe ale prezentului regulament.”

(ii)

Punctul 4 litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)	gunoiul de grajd și conținutul tubului digestiv separat de tubul digestiv, laptele și colostrul și”

(iii)

Punctul 14 se înlocuiește cu următorul text:

14. Cu toate acestea, până la adoptarea normelor în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) litera (g), în cazul în care produsul secundar de origine animală utilizat ca materie primă într-o instalație de producere a biogazului sau a compostului este constituit în exclusivitate din deșeuri de la unitățile alimentare de deservire a populației, autoritatea competentă poate să autorizeze aplicarea unor cerințe specifice, altele decât cele prevăzute de prezentul capitol, cu condiția ca ele să garanteze efecte echivalente privind reducerea agenților patogeni. Cerințele specifice respective se mai pot aplica și deșeurilor de la unitățile alimentare de deservire a populației în cazul în care acestea sunt amestecate cu gunoi de grajd, conținutul tubului digestiv separat de tubul digestiv, lapte și colostru, cu condiția ca materia rezultată să fie considerată ca deșeuri provenite de la unitățile alimentare de deservire a populației.

În cazul în care materia de origine animală tratată într-o instalație de producere a biogazului sau a compostului este constituită în exclusivitate din gunoi de grajd, conținutul tubului digestiv separat de tubul digestiv, lapte și colostru, autoritatea competentă poate să autorizeze aplicarea unor cerințe specifice, altele decât cele specificate în prezentul capitol, cu condiția ca ea:

(a)	să nu considere că materia respectivă prezintă un risc de răspândire a vreunei maladii transmisibile grave;

(b)	să considere reziduurile sau compostul ca fiind materii netratate.”

Anexa VII se modifică după cum urmează:

(a)

Capitolul I se modifică după cum urmează:

(i)

Punctul 4 se înlocuiește cu următorul text:

4. Numai materiile din categoria 3 enumerate în articolul 6 alineatul (1) literele (a)-(j) care sunt manipulate, depozitate și transportate conform dispozițiilor din articolele 7, 8 și 9 pot fi utilizate la producerea proteinelor de origine animală prelucrate și a altor materii prime pentru furaje.”

(ii)

Se adaugă următorul punct 11:

11. După ce au fost marcate cu marcaj permanent, produsele prelucrate neutilizate sau în exces pot:

(a)	să fie eliminate ca deșeuri prin incinerare sau coincinerare într-o instalație de incinerare sau coincinerare autorizată conform articolului 12;

(b)	să fie eliminate într-un depozit autorizat conform Directivei 1999/31/CE sau

(c)	să fie transformate într-o instalație de producere a biogazului sau de compostare autorizată conform dispozițiilor de la articolul 15.”

(b)

În capitolul II, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

1. Proteinele prelucrate provenite de la mamifere trebuie să fi fost prelucrate prin metoda 1.

Cu toate acestea, concomitent cu menținerea în vigoare a interdicției privind furajele prevăzută la Decizia 2000/766/CE a Consiliului, proteinele prelucrate provenite de la mamifere pot să fi fost prelucrate conform oricăreia dintre metodele 1-5 sau metodei 7 și sunt marcate permanent cu un colorant sau prin alt procedeu imediat după prelucrarea respectivă, înainte de a fi eliminate ca deșeuri în conformitate cu legislația comunitară aplicabilă.

În afară de aceasta, concomitent cu menținerea în vigoare a interdicției privind furajele prevăzută la Decizia 2000/766/CE a Consiliului, proteinele prelucrate provenite de la mamifere, destinate exclusiv hranei animalelor de companie, care sunt transportate în recipiente rezervate în acest scop care nu sunt utilizate la transportul subproduselor de origine animală sau a furajelor pentru animalele de fermă, și care sunt expediate direct de la instalația de prelucrare din categoria 3 la instalațiile de preparare a hranei pentru animale de companie, pot să fi fost supuse oricăreia dintre metodele de prelucrare 1-5 sau 7.”

(c)

În capitolul IV, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

1. Cu excepția cazului în care grăsimile topite au fost obținute în conformitate cu capitolul II din anexa C la Directiva 77/99/CEE a Consiliului (1) sau cu capitolul 9 din anexa I la Directiva 92/118/CEE a Consiliului (2), grăsimile topite trebuie să fie produse prin metodele 1-5 sau metoda 7, iar uleiurile de pește pot să fie produse prin metoda 6, conform anexei V capitolul III.

Grăsimile topite provenite de la animalele rumegătoare trebuie să fie purificate în așa fel încât nivelurile maxime de impurități insolubile remanente totale să fie mai mici sau egale cu 0,15 % din greutate.

(e)

În capitolul VI, punctul se înlocuiește cu următorul text:

3. Proteinele hidrolizate trebuie să fie produse printr-un proces de producție care să includă măsuri corespunzătoare de reducere la minim a riscurilor de contaminare a materiilor prime din categoria 3. Proteinele hidrolizate trebuie să aibă o greutate moleculară mai mică de 10 000 daltoni.

În afară de aceasta, proteinele hidrolizate provenite integral sau parțial din piei crude de animale mari și mici sunt produse într-o instalație de tratare destinată în exclusivitate producerii proteinelor hidrolizate, printr-un proces care include prepararea materiilor prime din categoria 3 prin tratare cu saramură, cenușărire și spălare intensivă, urmate de:

(a)	expunerea materiilor la un pH mai mare de 11, timp de peste trei ore, la o temperatură de peste 80 °C și tratament termic ulterior la peste 140 °C, timp de 30 de minute, la o presiune de peste 3,6 bari;

(b)	expunerea materiilor la un pH de 1-2, urmat de un pH mai mare de 11, urmată de tratament termic la 140 °C timp de 30 de minute la o presiune de 3 bari sau

(c)	un proces de producție echivalent autorizat în conformitate cu procedura menționată LA articolul 33 alineatul (2).”

(f)

În capitolul VI, punctul 4 se înlocuiește cu următorul text:

4. Statele membre trebuie să autorizeze importul de gelatină și proteine hidrolizate, în cazul în care aceste produse:

(a)	provin din țări terțe care figurează în lista din partea XI a anexei XI;

(b)	provin de la o instalație de prelucrare care figurează în lista menționată la articolul 29 alineatul (4);

(c)	sunt produse în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și

(d)	sunt însoțite de un certificat de sănătate conform articolului 29 alineatul (6).”

(g)

Capitolul VII se înlocuiește cu următorul text:

„CAPITOLUL VII

Cerințe specifice pentru fosfatul dicalcic

În afară de condițiile generale prevăzute de capitolul I, se aplică următoarele condiții:

A. Norme de prelucrare

1. Fosfatul dicalcic trebuie să fie produs printr-un procedeu care:

(a)	asigură măcinarea fină și degresarea cu apă fierbinte a întregii cantități de materie osoasă din categoria 3 și tratarea acesteia cu acid clorhidric diluat (la o concentrație de minimum 4 % și un pH mai mic de 1,5) timp de cel puțin două zile;

(b)	ulterior procedurii descrisă la litera (a), soluția în acid fosforic este tratată cu var, obținându-se un precipitat de fosfat dicalcic cu pH între 4 și 7 și

(c)	în final, precipitatul de fosfat dicalcic este uscat cu aer la o temperatură de intrare de 65 °C-325 °C și o temperatură de ieșire de 30 °C-65 °C sau

printr-un procedeu echivalent autorizat în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2).

2. În cazul în care fosfatul dicalcic provine din oase degresate, oasele respective trebuie să fie proprii pentru consumul uman, lucru atestat prin inspecții ante și post-mortem.

B. Import

3. Statele membre trebuie să autorizeze importul de fosfat dicalcic, în cazul în care acesta:

(a)	provine din țări terțe care figurează în lista din partea XI a anexei XI;

(b)	provine de la o instalație de prelucrare care figurează în lista menționată la articolul 29 alineatul (4);

(c)	este produs în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și

(d)	este însoțit de un certificat de sănătate conform articolului 29 alineatul (6).”

(h)

Se adaugă următorul capitol VIII:

„CAPITOLUL VIII

Cerințe specifice pentru fosfatul tricalcic

În afară de condițiile generale prevăzute de capitolul I, se aplică următoarele condiții:

A. Norme de prelucrare:

1. Fosfatul tricalcic trebuie să fie produs printr-un procedeu care asigură:

(a)	măcinarea fină și degresarea cu apă fierbinte în contracurent a întregii cantități de materie osoasă din categoria 3 (așchii de os mai mici de 14 mm);

(b)	măcinarea așchiilor de os până la particule mai mici de 1 mm înainte de coacere și coacere continuă cu aburi la 145 °C timp de 30 de minute la 4 bari;

(c)	separarea masei proteinice de hidroxiapatit (fosfatul tricalcic) prin centrifugare și

(d)	granularea fosfatului tricalcic după uscare în pat fluidizat cu aer la 200 °C sau

printr-un procedeu echivalent autorizat în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2).

B. Import

2. Statele membre trebuie să autorizeze importul de fosfat tricalcic, în cazul în care acesta:

(a)	provine din țări terțe care figurează în lista din partea XI a anexei XI;

(b)	provine de la o instalație de prelucrare care figurează în lista menționată la articolul 29 alineatul (4);

(c)	este produs în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și

(d)	este însoțit de un certificat de sănătate conform articolului 29 alineatul (6).”

Anexa VIII se modifică după cum urmează:

(a)

În capitolul II, punctul se înlocuiește cu următorul text:

6. În timpul producției și/sau în timpul depozitării (înainte de expediere) produsele sunt controlate prin prelevare de probe prin sondaj aleatoriu pentru verificarea conformității cu următoarele norme:

Salmonella: absentă în 25 g, n = 5, c = 0, m = 0, M = 0.

Enterobacteriaceae: n = 5, c = 2, m = 10, M = 300 în 1 g,

unde:

n	=	numărul de probe de analizat;
m	=	valoarea prag pentru numărul de bacterii; rezultatul este considerat satisfăcător dacă numărul de bacterii în totalitatea probelor este mai mic sau egal cu m;
M	=	valoarea maximă pentru numărul de bacterii; rezultatul este considerat nesatisfăcător dacă numărul de bacterii din una sau mai multe probe este egal cu M sau mai mare; și
c	=	numărul de probe la care numărul total de bacterii poate să aibă valori cuprinse între m și M, proba fiind totuși considerată acceptabilă, în cazul în care numărul total de bacterii la celelalte probe este egal cu m sau mai mic. Cu toate acestea, pentru hrana în conserve destinată animalelor de companie care a fost supusă tratamentului termic menționat la alineatul (2), prelevarea probelor și analiza acestora pentru detectarea Salmonellași Enterobacteriaceae pot să nu fie necesare.”

(b)

În capitolul IV, la punctul 3 litera (e) subpunctul (i), liniuța a doua se înlocuiește cu următorul text:

„—	în abatoarele autorizate și supravegheate de autoritatea competentă din țara terță. Adresa și numărul autorizației acestor abatoare trebuie să fie notificate Comisiei și statelor membre sau să figureze pe certificat; sau”

(c)

În capitolul VIII, punctul se înlocuiește cu următorul text:

(a)

Lâna neprelucrată, părul neprelucrat, părul de porc neprelucrat și penele și componentele penelor neprelucrate trebuie să fi fost obținute de la animalele menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (c) sau (k). Acestea trebuie să fie bine ambalate în stare uscată. Cu toate acestea, pentru penele și componentele penelor neprelucrate expediate direct de la abatoare la instalația de prelucrare, autoritatea competentă poate să acorde o derogare de la cerința privind starea uscată, cu condiția ca:

(i)	să fie luate toate măsurile pentru a se evita orice răspândire a eventualelor maladii;

(ii)	transportul să se realizeze în recipiente și/sau cu vehicule închise etanș care trebuie să fie curățate și dezinfectate imediat după fiecare utilizare și

(iii)

statele membre să comunice Comisiei cazurile în care se acordă derogare.

(b)

Este interzis să se deplaseze părul de porc provenit din regiunile în care pesta porcină africană este endemică, cu excepția părului de porc care:

(i)	este opărit, vopsit sau decolorat sau

(ii)

a fost supus altui tip de tratament care asigură eliminarea totală a agenților patogeni, cu condiția prezentării unui certificat emis de medicul veterinar responsabil de locul de origine, care să ateste aplicarea tratamentului respectiv. Spălarea în fabrică nu poate fi considerată o formă de tratament în sensul prezentei dispoziții.”

(d)

În capitolul IX, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

1. Produsele apicole destinate exclusiv utilizării în apicultură trebuie:

(a)

să nu provină dintr-o zonă care face obiectul unei interdicții legată de apariția:

(i)	maladiei loca americană, cu excepția cazului în care autoritatea competentă estimă că riscul este neglijabil, emite o autorizație specifică de utilizare exclusivă în statul membru respectiv și ia toate măsurile necesare pentru a evita răspândirea maladiei în cauză sau

(ii)	acariozei, cu excepția cazului în care zona de destinație obține garanții suplimentare în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Directiva 92/65/CEE (3) și

(b)	îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 8 litera (a) din Directiva 92/65/CEE.

În anexa IX, se adaugă următorul punct 2a:

2a. Cadavrele întregi ale animalelor sunt manipulate ca materiile din categoria 2 în timpul colectării și transportului, fără să se aducă atingere cerințelor privind ridicarea materiilor cu riscuri specificate pentru eliminare ulterioară, înainte ca restul cadavrului să poată fi utilizat în producția de furaje conform dispozițiilor din articolul 23.”

(1) JO L 26, 31.1.1977, p. 85.

(2) JO L 62, 15.3.1993, p. 49.”

(3) Directiva 92/65/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 de stabilire a cerințelor privind sănătatea animală care reglementează comerțul și importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu se supun cerințelor de sănătate animală prevăzute de normele comunitare specifice menționate la anexa A capitolul I la Directiva 90/425/CEE (JO L 268, 14.9.1992, p. 54). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/298/CE a Comisiei (JO L 102, 12.4.2001, p. 63).”

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R0811

L 117/14

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 811/2003 AL COMISIEI

din 12 mai 2003

de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește interzicerea reutilizării peștelui în interiorul speciei, îngroparea și incinerarea subproduselor animaliere și anumite măsuri tranzitorii

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a regulilor sanitare privind produsele secundare animale care nu sunt destinate consumului uman (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 808/2003 al Comisiei (2), în special articolul 22 alineatul (2), articolul 24 alineatul (6) și articolul 32 alineatul (1),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 prevede interzicerea utilizării, pentru alimentația animalelor, a proteinelor animale prelucrate provenite din animale din aceeași specie. Se pot acorda derogări în cazul peștelui, după consultarea comitetului științific corespunzător.

(2)

La 17 septembrie 1999, Comitetul științific director adoptă un aviz cu privire la riscurile de răspândire a EST la alte animale decât rumegătoarele legate de reutilizarea în interiorul speciei a subproduselor animaliere sub formă de hrană pentru animale. De asemenea, acesta a prezentat un aviz la 6 și 7 martie 2003 cu privire la utilizarea făinii de pești sălbatici pentru alimentația peștilor de crescătorie și la reutilizarea peștelui în ceea ce privește riscul de EST. Comitetul științific pentru sănătatea și bunăstarea animalelor adoptă, la 26 februarie 2003, un aviz cu privire la utilizarea subproduselor de pește în acvacultură. În conformitate cu aceste avize științifice, riscul potențial legat de reutilizarea peștelui poate fi redus prin respectarea unui anumit număr de condiții.

(3)

Prin urmare, ar trebui acordată o derogare de la interdicția privind reutilizarea peștelui în interiorul speciei în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002. Pentru a evita orice risc pentru sănătatea publică și animală, această derogare trebuie să fie acordată cu condiția respectării anumitor condiții.

(4)	Trebuie adoptate măsuri tranzitorii pentru a lăsa industriei un termen adecvat de adaptare la noile cerințe.

(5)	La 16 și 17 ianuarie 2003, Comitetul științific director a emis un aviz cu privire la siguranța, din punctul de vedere al EST, a îngropării și a incinerării materiilor animale potențial infectate cu EST.

(6)	Pentru a ține cont de acest aviz, este necesar să se stabilească dispoziții de aplicare, în conformitate cu articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, pentru a stabili modalitățile de îngropare și de incinerare a subproduselor animaliere.

(7)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Măsuri tranzitorii privind interzicerea reutilizării peștelui în interiorul speciei

În conformitate cu articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, statele membre pot să continue, până la 31 decembrie 2003, aplicarea standardelor și normelor actuale în materie de alimentație a peștelui, prin derogare de la interdicția prevăzută la articolul 22 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat în ceea ce privește peștele.

Articolul 2

Derogare de la interdicția de reutilizare a anumitor pești în interiorul speciei

(1) În conformitate cu articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, se acordă statelor membre o derogare cu privire la utilizarea, în alimentația peștilor, a proteinelor animale prelucrate provenite din cadavre sau din părți de cadavre ale animalelor din aceeași specie.

(2) Cu toate acestea, derogarea prevăzută la alineatul (1) nu se aplică utilizării, pentru hrana peștilor de crescătorie, a proteinelor animale prelucrate provenite din pești de crescătorie din aceeași specie.

Articolul 3

Subproduse derivate din pești sălbatici

Peștii sălbatici și subprodusele din pești sălbatici capturați în largul mării sau în lacuri pot fi:

(a)	utilizați în producerea de hrană pentru pește și

(b)	utilizați ca hrană pentru pește.

Articolul 4

Cerințe privind hrana pentru peștii de crescătorie

Peștii sau subprodusele din pește și produsele obținute din pește, destinați utilizării ca hrană pentru peștii de crescătorie, în conformitate cu articolul 2, trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de anexa I.

Articolul 5

Măsuri de control

Autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru a controla:

(a)	prelucrarea și utilizarea corespunzătoare a alimentelor pentru animale care conțin proteine animale prelucrate provenite din cadavre sau din părți de cadavre de animale din aceeași specie;

(b)	animalele hrănite cu alimentele pentru animale menționate la litera (a), inclusiv monitorizarea strictă a stării de sănătate a animalelor;

(c)	respectarea cerințelor prevăzute de anexa I.

Articolul 6

Eliminarea subproduselor animaliere în cazul apariției unei boli

(1) În cazul în care autoritatea competentă refuză transportarea subproduselor animaliere către cea mai apropiată unitate de incinerare sau de prelucrare, în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, autoritatea competentă poate să autorizeze eliminarea acestor subproduse animaliere:

(a)	ca deșeuri, prin incinerare sau îngropare în situl de origine al acestora;

(b)	într-o rampă de gunoi autorizată în conformitate cu Directiva 1999/31/CE sau

(c)

ca deșeuri, prin incinerare sau îngropare într-un sit care să reducă la minimum riscurile pentru sănătatea animală, pentru sănătatea publică și pentru mediu, cu condiția ca acel sit să fie situat la o distanță suficientă pentru a permite autorității competente să asigure prevenirea riscurilor pentru sănătatea animală, sănătatea umană și mediu.

(2) Incinerarea și îngroparea în siturile menționate la alineatul (1) literele (a) și (c) respectă legislația și orientările comunitare și naționale în domeniul mediului și al sănătății publice.

(3) Autoritatea competentă monitorizează incinerarea și îngroparea subproduselor animaliere și ia măsurile necesare pentru a garanta respectarea cerințelor prevăzute de anexa II.

(4) În sensul prezentului regulament, se aplică definiția „incinerării sau a îngropării la fața locului” care figurează în anexa II partea A.

Articolul 7

Monitorizarea regiunilor îndepărtate utilizate pentru incinerarea și îngroparea subproduselor animaliere

În cazul eliminării subproduselor animaliere provenite din regiuni îndepărtate, în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, autoritatea competentă asigură monitorizarea periodică a regiunilor clasificate ca regiuni îndepărtate, pentru a garanta respectarea cerințelor anexei II la prezentul regulament.

Articolul 8

Incinerarea și îngroparea albinelor și a produselor apicole

În ceea ce privește albinele și produsele apicole care intră sub incidența articolului 5 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, autoritatea competentă poate decide, dacă este cazul, ca acestea să poată fi eliminate ca deșeuri prin îngropare sau incinerare la fața locului, cu condiția să fie luate toate măsurile necesare pentru a garanta că îngroparea sau incinerarea albinelor sau a produselor apicole nu reprezintă un pericol pentru sănătatea animală sau umană și pentru mediu, ținând cont de legislația și orientările comunitare și naționale în domeniul mediului și al sănătății publice.

Articolul 9

Registre

În cazul incinerării sau al îngropării în conformitate cu articolele 6, 7 și 8, persoana responsabilă pentru incinerare sau îngropare consemnează într-un registru:

(a)	cantitățile, categoriile și speciile de subproduse animaliere îngropate sau incinerate;

(b)	datele și locurile de îngropare și de incinerare.

Articolul 10

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 mai 2003.

Cu toate acestea, articolele 2-5 nu se aplică înainte de 1 ianuarie 2004.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 mai 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 273, 10.10.2002, p. 1.

(2) JO L 117, 13.5.2003, p. 1.

ANEXA I

Cerințe privind hrana pentru animale și registrele ținute de unitățile de prelucrare și de unitățile producătoare de hrană pentru animale implicate în prelucrarea subproduselor din pește și a produselor derivate din acestea destinate alimentației peștilor

A. Cerințe privind peștii și subprodusele animaliere destinate alimentației peștilor

Peștii, subprodusele din pește și produsele derivate din acestea, destinate utilizării ca hrană pentru pești, trebuie să respecte următoarele cerințe:

(a)	să fie manipulate și prelucrate separat de materiile care nu sunt autorizate în acest scop;

(b)	să provină din pești sălbatici sau din alte animale marine, cu excepția mamiferelor, capturate în largul mării sau în lacuri, în scopul producerii făinii, sau din subproduse proaspete din pești sălbatici prelucrate de unitățile producătoare care obțin produse din pește destinate consumului uman;

(c)	să fi fost prelucrate într-una din unitățile de prelucrare autorizate în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 în conformitate cu un standard care garantează siguranța produsului din punct de vedere microbiologic;

(d)	să fie ambalate, după tratare și înainte de distribuție, în ambalaje inscripționate clar și lizibil cu denumirea și adresa unității de producție a alimentelor pentru animale, precum și cu mențiunea: „Se poate utiliza pentru alimentația peștilor”.

B. Registrele care trebuie ținute de unitățile de prelucrare și de unitățile producătoare de hrană pentru animale implicate în prelucrarea subproduselor din pește și fabricarea produselor derivate din acestea, destinate alimentației peștilor

Unitățile de prelucrare și unitățile producătoare de hrană pentru animale trebuie să consemneze următoarele informații cu privire la subprodusele animaliere și produsele derivate din acestea:

(a)	originea, cantitatea și data sosirii fiecărui transport de subproduse animaliere sau de făină de pește;

(b)	evidența zilnică a cantităților de făină de pește sau de hrană pentru animale produse și expediate.

ANEXA II

Dispoziții de aplicare în conformitate cu articolul 24 alineatul (6) de derogare de la interdicția de eliminare a subproduselor animaliere

A. Definiție

În sensul prezentului regulament, prin „incinerarea sau îngroparea la fața locului” se înțelege incinerarea sau îngroparea în situl de origine a subproduselor animaliere sau, în cazul în care se iau măsuri corespunzătoare de biosecuritate pentru prevenirea răspândirii bolilor în timpul transportului subproduselor animaliere, într-o rampă de gunoi autorizată în conformitate cu Directiva 1999/31/CE sau într-un sit care reduce la minimum riscurile pentru sănătatea animală, pentru sănătatea publică și pentru mediu, situat la o distanță care să permită autorității competente să asigure monitorizarea permanentă și să prevină riscul de răspândire, ținând cont de legislația și de orientările comunitare și naționale în domeniul mediului și al sănătății publice.

B. Eliminarea subproduselor animaliere în cazul apariției unei boli

Autoritatea competentă trebuie să monitorizeze incinerarea subproduselor animaliere și să ia măsurile necesare pentru a garanta incinerarea acestora:

(a)	pe ruguri amenajate corespunzător, care să asigure reducerea subproduselor animaliere în stare de cenușă și

(b)	fără a periclita sănătatea oamenilor;

(c)

fără a utiliza procedee sau metode care ar putea prejudicia mediul, ținând cont de legislația și de orientările comunitare și naționale în domeniul mediului și al sănătății publice, în vederea reducerii la minimum, într-o măsură compatibilă cu ordinea publică:

(i)	a riscurilor pentru apă, aer, sol, faună și floră;

(ii)	a disconfortului sonor sau olfactiv și

(iii)

a daunelor aduse punctelor de interes și peisajelor.

Autoritatea competentă trebuie să monitorizeze îngroparea subproduselor animaliere și să ia măsurile necesare pentru garantarea îngropării acestora:

(a)	într-un mod care să împiedice accesul animalelor carnivore la acestea și

(b)

în:

(i)	o rampă de gunoi autorizată în conformitate cu Directiva 1999/31/CE sau

(ii)	un alt spațiu care nu periclitează sănătatea umană.

În cazul îngropării într-un alt sit decât rampa de gunoi autorizată, autoritatea competentă trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura îngroparea subproduselor animaliere fără utilizarea de procedee sau metode care ar putea prejudicia mediul, ținând cont de legislația și de orientările comunitare și naționale în domeniul mediului și al sănătății publice, în vederea reducerii la minimum, într-o măsură compatibilă cu ordinea publică:

(a)	a riscurilor pentru apă, aer, sol, faună și floră;

(b)	a disconfortului sonor sau olfactiv și

(c)	a daunelor aduse punctelor de interes și peisajelor.

În cazul în care subprodusele animaliere trebuie mutate din situl de origine, autoritatea competentă trebuie să se asigure că:

(a)	subprodusele animaliere sunt transportate în containere sau în vehicule sigure și etanșe;

(b)	încărcarea și descărcarea subproduselor animaliere este supravegheată de autoritatea competentă;

(c)	roțile vehiculelor sunt dezinfectate, la părăsirea sitului de origine, cu ajutorul unui dezinfectant autorizat de autoritatea competentă;

(d)	containerele și vehiculele care servesc la transportul subproduselor animaliere sunt perfect curățate și dezinfectate, după descărcarea subproduselor animaliere, cu ajutorul unui dezinfectant autorizat de autoritatea competentă și

(e)	sunt asigurate escorte pentru vehicule, teste de etanșeitate și acoperiri duble adecvate.

C. Eliminarea subproduselor animaliere în regiunile îndepărtate

În cazul eliminării subproduselor animaliere în regiuni îndepărtate, în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002:

(a)	autoritatea competentă monitorizează periodic regiunile clasificate ca regiuni îndepărtate în vederea garantării unui control adecvat al acestor zone și al operațiunilor de eliminare prevăzute la articolul 24 alineatul (1) litera (b);

(b)

incinerarea sau îngroparea țin cont de legislația și orientările comunitare și naționale în domeniul mediului și al sănătății publice, în vederea reducerii la minimum, într-o măsură compatibilă cu ordinea publică:

(i)	a riscurilor pentru apă, aer, sol, faună și floră;

(ii)	a disconfortului sonor sau olfactiv și

(iii)

a daunelor aduse punctelor de interes și peisajelor.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R0828

L 120/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 828/2003 AL COMISIEI

din 14 mai 2003

de modificare a caietului de sarcini pentru șaisprezece denumiri din anexa Regulamentului (CE) nr. 1107/96 privind înregistrarea indicațiilor geografice și a denumirilor de origine în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (Danablu, Monti Iblei, Lesbos, Beaufort, Salers, Reblochon sau Reblochon de Savoie, Laguiole, Mont d'Or sau Vacherin du Haut-Doubs, Comté, Roquefort, Époisses de Bourgogne, Brocciu corse sau Brocciu, Sainte-Maure de Touraine, Ossau-Iraty, Dinde de Bresse, Huile essentielle de lavande de Haute-Provence)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 692/2003 al Consiliului (2), în special articolul 9,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Danemarca a cerut pentru denumirea „Danablu”, înregistrată ca indicație geografică protejată de Regulamentul (CE) nr. 1107/96 al Comisiei din 12 iunie 1996 privind înregistrarea indicațiilor geografice și a denumirilor de origine în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului (3), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 692/2003, modificarea metodei de fabricație.

(2)	În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Italia a cerut pentru denumirea „Monti Iblei”, înregistrată ca denumire de origine protejată de Regulamentul (CE) nr. 1107/96, modificarea descrierii și a modului de fabricație a produsului.

(3)	În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Grecia a cerut pentru denumirea „Lesbos”, înregistrată ca indicație geografică protejată de Regulamentul (CE) nr. 1107/96, modificarea denumirii produsului.

(4)	În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Franța a cerut pentru denumirea „Beaufort” înregistrată ca denumire de origine protejată de Regulamentul (CE) nr. 1107/96, modificarea metodei de fabricație, a etichetării și a cerinței naționale a produsului.

(5)

În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Franța a cerut pentru denumirea „Salers”, înregistrată ca denumire de origine protejată de Regulamentul (CE) nr. 1107/96, modificarea descrierii, a ariei geografice, a metodei de fabricație, a etichetării și a cerinței naționale a produsului.

(6)

În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Franța a cerut pentru denumirea „Reblochon” sau „Reblochon de Savoie”, înregistrată ca denumire de origine protejată de Regulamentul (CE) nr. 1107/96, modificarea ariei geografice, a metodei de fabricație, a etichetării și a cerinței naționale a produsului.

(7)

În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Franța a cerut pentru denumirea „Laguiole”, înregistrată ca denumire de origine protejată de Regulamentul (CE) nr. 1107/96, modificarea descrierii, a ariei geografice, a metodei de fabricație, a etichetării și a cerinței naționale a produsului.

(8)

În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Franța a cerut pentru denumirea „Mont d'Or” sau „Vacherin du Haut-Doubs”, înregistrată ca denumire de origine protejată de Regulamentul (CE) nr. 1107/96, modificarea descrierii, a metodei de fabricație, a etichetării și a cerinței naționale a produsului.

(9)	În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Franța a cerut pentru denumirea „Comté”, înregistrată ca denumire de origine protejată de Regulamentul (CE) nr. 1107/96, modificarea descrierii, a ariei geografice, a metodei de fabricație și a cerinței naționale a produsului.

(10)	În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Franța a cerut pentru denumirea „Roquefort”, înregistrată ca denumire de origine protejată de Regulamentul (CE) nr. 1107/96, modificarea descrierii, a metodei de fabricație, a etichetării și a cerinței naționale a produsului.

(11)	În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Franța a cerut pentru denumirea „Époisses de Bourgogne”, înregistrată ca denumire de origine protejată de Regulamentul (CE) nr. 1107/96, modificarea denumirii, a etichetării și a cerinței naționale a produsului.

(12)

În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Franța a cerut pentru denumirea „Brocciu corse” sau „Brocciu”, înregistrată ca denumire de origine protejată de Regulamentul (CE) nr. 1107/96, modificarea descrierii, a metodei de fabricație, a etichetării și a cerinței naționale a produsului.

(13)	În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Franța a cerut pentru denumirea „Sainte-Maure de Touraine”, înregistrată ca denumire de origine protejată de Regulamentul (CE) nr. 1107/96, modificarea descrierii, a etichetării și a cerinței naționale a produsului.

(14)	În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Franța a cerut pentru denumirea „Ossau-Iraty”, înregistrată ca denumire de origine protejată de Regulamentul (CE) nr. 1107/96, modificarea ariei geografice a produsului.

(15)	În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Franța a cerut pentru denumirea „Dinde de Bresse”, înregistrată ca denumire de origine protejată de Regulamentul (CE) nr. 1107/96, modificarea metodei de fabricație, a etichetării și a cerinței naționale a produsului.

(16)

În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Franța a cerut pentru denumirea „Huile essentielle de lavande de Haute-Provence”, înregistrată ca denumire de origine protejată de Regulamentul (CE) nr. 1107/96, modificarea descrierii, a dovezii de origine și a cerinței naționale a produsului.

(17)	În urma examinării celor șaisprezece cereri de modificare, s-a considerat că este vorba despre modificări care nu sunt minore.

(18)	În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 și fiind vorba de modificări care nu sunt minore, procedura prevăzută la articolul 6 se aplică mutatis mutandis.

(19)

S-a considerat că în aceste cazuri este vorba de modificări conforme cu Regulamentul (CEE) nr. 2081/92. Nu a fost transmisă Comisiei nici o declarație de opoziție, în sensul articolul 7 din regulamentul menționat, în urma publicării denumirilor respective în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (4).

(20)	În consecință, aceste modificări trebuie înregistrate și fac obiectul publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificările din anexa prezentului regulament sunt înregistrate și publicate în conformitate cu articolul 6 alineatul 4 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 14 mai 2003.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 208, 24.7.1992, p. 1.

(2) JO L 99, 17.4.2003, p. 1.

(3) JO L 148, 21.6.1996, p. 1.

(4) JO C 151, 25.6.2002, p. 9 (Danablu).

JO C 151, 25.6.2002, p. 11 (Monti Iblei).

JO C 254, 13.9.2001, p. 19 (Lesbos).

JO C 45, 19.2.2002, p. 6 (Beaufort).

JO C 296, 23.10.2001, p. 17 (Salers).

JO C 296, 23.10.2001, p. 14 (Reblochon sau Reblochon de Savoie).

JO C 296, 23.10.2001, p. 11 (Laguiole).

JO C 296, 23.10.2001, p. 13 (Mont d'Or sau Vacherin du Haut-Doubs).

JO C 296, 23.10.2001, p. 8 (Comté).

JO C 135, 6.6.2002, p. 7 (Roquefort).

JO C 296, 23.10.2001, p. 16 (Époisses de Bourgogne).

JO C 296, 23.10.2001, p. 7 (Brocciu corse sau Brocciu).

JO C 252, 12.9.2001, p. 17 (Sainte-Maure de Touraine).

JO C 151, 25.6.2002, p. 10 (Ossau-Iraty).

JO C 296, 23.10.2001, p. 10 (Dinde de Bresse).

JO C 252, 12.9.2001, p. 15 (Huile essentielle de lavande de Haute-Provence).

ANEXĂ

DANEMARCA

Danablu

—

Metodă de fabricație:

în loc de:

„Laptele de vacă crud danez este tratat în vederea standardizării conținutului de grăsime, omogenizat, tratat termic, apoi i se adaugă fermenți dintr-o cultură favorabilă dezvoltării mucegaiului și cheag (după acidifiere). Când a atins consistența dorită, cașul se taie cu cuțitul. Atunci se poate agita ușor în cuvă. Apoi cașul este pus în forme, scurs, sărat, perforat și depozitat.”,

se citește:

„Laptele de vacă crud danez este tratat în vederea standardizării conținutului de grăsime, omogenizat, pasteurizat sau tratat termic, apoi i se adăugă fermenți dintr-o cultură favorabilă dezvoltării mucegaiului și cheag (după acidifiere). Când a atins consistența dorită, cașul se taie cu cuțitul. Atunci se poate agita ușor în cuvă. Apoi cașul este pus în forme, scurs, sărat, perforat și depozitat.”

ITALIA

Monti Iblei

—

Descriere:

Se adaugă textul:

—

În momentul introducerii pe piață, uleiul de măsline extra virgin Monti Iblei trebuie să aibă următoarele valori:

—	K 232 ≤ 2,20 K 270 ≤ 0,18

—	Metodă de fabricație: Uleiul de măsline extra virgin Monti Iblei provine din măsline sănătoase, recoltate la începutul formării drupelor (în loc de: la data de 20 septembrie) până la data de 15 ianuarie a fiecărui an.

GRECIA

Ulei de Lesbos

—

Denumire:

în loc de:	„Lesbos (IGP)”,
se citește:	„Lesvos (IGP) sau Mitilini (IGP)”

(a se folosi una sau cealaltă denumire, după caz).

În toate cazurile în care denumirea „Lesbos” figurează în caietul de sarcini, se citește „Lesvos” sau „Mitilini”.

FRANȚA

Beaufort

—

Metodă de fabricație:

Se precizează anumite elemente ale metodei de fabricație pentru „Beaufort”. Precizările privesc conservarea laptelui, laptele folosit, faptul că pentru încălzirea cașului cuva folosită este în mod tradițional din cupru și faptul că se interzice comercializarea sub această denumire a formei rase.

—	Etichetare: Identificarea brânzeturilor „chalet d'alpage” este asigurată de o placă suplimentară de cazeină.

—

Cerințe naționale:

în loc de:	„Decretul din 12 august 1993”,
se citește:	„Decretul privind denumirea de origine controlată «Beaufort»”.

FRANȚA

Salers

—	Descriere: Greutatea brânzei „Salers” variază între 30 și 50 kg (în loc de: 35 și 50 kg). Conține cel puțin 44 g de materie grasă (în loc de: 45 g).

—	Arie geografică: Limitarea ariei geografice, în scopul unei recentrări a ariei pe centrul de denumire și pe locurile tradiționale de maturare, la o parte a districtului Cantal și la câteva cantoane și comune din districtele vecine.

—

Metodă de fabricație:

Elementele principale ale metodei de fabricație pentru „Salers” se precizează în punctele următoare:

—	producția este autorizată între 15 aprilie și 15 noiembrie (în loc de: 1 mai și 31 octombrie), când animalele sunt la pășunat,

—

fabricarea brânzei este definită de un număr de operațiuni și de parametri tehnologici privind: laptele (lapte produs în exploatații agricole, când animalele sunt la pășunat), punerea cheagului în lapte (la o temperatură între 30 și 34 °C), prinderea, tăierea cașului, primele presări progresive, sfărâmarea, o fază de acidifiere urmată de o fază de maturare, sărarea în masă, punerea în formă, presările definitive,

—	maturarea se face la temperatura adaptată la durata maturării, cuprinsă între 6 și 14 °C (în loc de: cel mult 12 °C), la o umiditate relativă a aerului de peste 95 %. Brânzeturile sunt întoarse și șterse cu regularitate în timpul maturării.

—

Etichetare:

Se adaugă:

„Identificarea brânzeturilor se asigură și prin marcare în relief pe o față a brânzei, denumirea apărând de două ori. În afară de aceasta, toate brânzeturile pot prezenta un marcaj în relief cu inscripția «Ferma de la …» pe o față a brânzei.

Brânzeturile provenind din prelucrarea laptelui produs de turme formate exclusiv din vaci de rasă Salers prezintă, în afară de aceasta, un marcaj în relief care cuprinde mențiunea «tradiție Salers», precum și reprezentări de capete de vaci Salers pe laturile calupului.”

—

Cerințe naționale:

în loc de:	„Decretul din 29 decembrie 1986”,
se citește:	„Decretul privind denumirea de origine controlată «Salers»”.

FRANȚA

Reblochon sau Reblochon de Savoie

—

Arie geografică:

Amenajări limitate ale ariei geografice, prin scoaterea a două comune situate în arondismentul Saint-Jean de Maurienne, încorporarea întregului teritoriu al unei comune, până atunci cuprinsă în parte, încorporarea unei părți din două comune și luarea în considerare a unei modificări formale rezultând din separarea fostelor comune până atunci fuzionate.

—

Metodă de fabricație:

Elementele principale ale metodei de fabricație pentru „Reblochon” sau „Reblochon de Savoie” se precizează în următoarele puncte:

—	cu o excepție limitată la 25 % din nevoile anuale ale cirezii de lapte, alimentația vacilor este asigurată de furajele ariei geografice: iarbă de pășune vara și fân corect conservat iarna; sunt interzise însilozările în exploatațiile care produc lapte pentru Reblochon,

—

fabricarea brânzei se face în ateliere special amenajate, se adaugă parametri tehnologici privind colectarea, stocarea și recepția laptelui, introducerea cheagului (în termen de cel mult 24 de ore după prima mulgere, la o temperatură cuprinsă între 30 și 35 °C), adăugarea de fermenți lactici, prinderea, punerea în forme (forme perforate cu diametrul de 14 centimetri și cu înălțimea de 6 - 8 centimetri), presarea, sărarea, prematurarea după scoaterea din forme (cu o durată de cel puțin patru zile), spălarea și maturarea (la temperatura de 12 - 14 °C),

—	cu derogare, maturarea se poate face în două comune limitrofe situate în afara ariei geografice până la 1 ianuarie 2015 (în loc de: fără dată limită),

—	ambalarea în bucăți întregi (obligatorie pentru brânzeturile fabricate în fermă) sau în jumătăți se face în aria geografică.

Se fac precizări privind fabricația de fermă.

—	Etichetare: O placă de cazeină, aplicată în timpul fabricației, indică numărul de identificare al atelierului. Mențiunea „de fermă” se poate folosi în anumite condiții.

—

Cerințe naționale:

în loc de:	„Decretul din 29 decembrie 1986”,
se citește:	„Decretul privind denumirea de origine controlată «Reblochon»”.

FRANȚA

Laguiole

—	Descriere: „Laguiole” este o brânză cu greutatea de 25-50 kg (în loc de: 30-50 kg). Este interzisă comercializarea „Laguiole” rasă.

—	Arie geografică: Extinderea ariei geografice la un număr limitat de comune: nouăsprezece în districtele Aveyron și Lozère și una în Cantal, prezentând aceleași caracteristici ca nucleul denumirii de origine, cu respectarea factorilor naturali și umani.

—

Metodă de fabricație:

Principalele elemente ale metodei de fabricație pentru „Laguiole” se precizează la punctele următoare:

—	începând de la 1 ianuarie 2004, nu sunt autorizate decât rasele bovine Simmenthal franceză și Aubrac,

—

alimentația vacilor se asigură, în afară de excepțiile climaterice, prin producții de furaj din aria geografică: iarbă de pășune cel puțin 120 de zile vara, fân în proporție de cel puțin 30 % iarna și însilozare de iarbă preuscată; începând de la 1 ianuarie 2004, se interzice prezența însilozării de porumb în rația vacilor de lapte,

—	producția medie de lapte pe vacă din exploatație nu poate depăși 6 000 litri pe an,

—

diferitele etape ale fabricării brânzei: recepția laptelui, prelucrarea laptelui, introducerea cheagului în cel mult 48 de ore de la prima mulgere, la o temperatură între 30 și 35 °C, adăugarea de fermenți lactici, prindere, prima presare, maturare, sfărâmare, sărare în masă, maturare la sare, punerea în formă, a doua presare,

—	sunt autorizate în anumite condiții mențiunile „stână” și „fermă”.

—	Etichetare: Se asigură etichetarea brânzei printr-un marcaj în relief, aplicat pe brânză, reproducând taurul din Laguiole și cuvântul „Laguiole”.

—

Cerințe naționale:

în loc de:	„Decretul din 29 decembrie 1986”,
se citește:	„Decretul privind denumirea de origine controlată Laguiole”.

FRANȚA

Mont d'Or sau Vacherin du Haut-Doubs

—

Descriere:

Brânza „Mont d'Or” sau „Vacherin du Haut-Doubs”, care cântărește, inclusiv cutia, fie între 480 g și 1,3 kg (în loc de: 400 g și 1 kg fără cutie), fie între 2 kg și 3,2 kg (în loc de: 1,8 și 3 kg), se comercializează întreagă în cutie. Nu poate fi congelată.

Umiditatea în brânza degresată este de cel mult 75 % (în loc de: conținutul de materie uscată este de cel puțin 45 g la 100 g de brânză).

—

Metodă de fabricație:

Elementele principale ale metodei de fabricație pentru „Mont d'Or” sau „Vacherin du Haut-Doubs” se precizează în punctele următoare:

—	alimentația vacilor se asigură pe o suprafață de cel puțin un hectar de iarbă pe cap de animal,

—	fabricarea brânzei se face în perioada 15 august - 15 martie (în loc de: 15 august - 31 martie); comercializarea nu se poate face decât între 10 septembrie - 10 mai; se adaugă anumiți parametri tehnologici privind răcirea laptelui și introducerea de cheag,

—	maturarea: umiditatea pivnițelor este de cel puțin 92 %.

—	Etichetare: Mențiunile de etichetare, care cuprind denumirea, mențiunea „Appellation d'origine contrôlée” (Denumire de origine controlată), logo-ul, precum și numele atelierului de fabricație scris clar, trebuie să figureze pe partea exterioară a cutiei.

—

Cerințe naționale:

în loc de:	„Decretul din 29 decembrie 1986”,
se citește:	„Decret privind denumirea de origine controlată «Mont d'Or» sau «Vacherin du Haut-Doubs»”.

FRANȚA

Comté

—

Descriere:

Brânza are greutatea de 30 - 48 kg (în loc de: 35 - 55 kg), diametrul de 50 - 75 cm (în loc de: 40 - 70 cm), înălțimea de 8 - 13 cm (în loc de: 9 - 13 cm). Grosimea roții în centrul ei nu trebuie să depășească înălțimea marginii exterioare înmulțită cu coeficientul 1,4. Conținutul de sare nu trebuie să fie mai mic de 0,6 g de clorură de sodiu pentru 100 de g de brânză. Umiditatea brânzei degresate nu trebuie să depășească 54 %.

Brânza se poate prezenta, de asemenea, sub formă de bucăți ambalate.

—	Arie geografică: Reducerea ariei geografice prin scoaterea a 90 de comune.

—

Metodă de fabricație:

Principalele elemente ale metodei de fabricație pentru „Comté” se precizează în punctele următoare:

—	alimentația cirezii de lapte se asigură, în afară de condiții excepționale, cu furaje provenind din aria geografică cu o suprafață de cel puțin un hectar pe vacă; pentru toată cireada de lapte sunt interzise însilozările și alte furaje fermentate,

—	laptele se colectează într-o arie circulară cu un diametru de cel mult 25 km în care se situează locul de prelucrare; se pot acorda amenajări limitate și derogări,

—	laptele provenit din cel mult două mulgeri consecutive se răcește, eventual se smântânește parțial; se adaugă cheag natural la cel mult 24 de ore după prima mulgere, precum și fermenți lactici selecționați; cașul se încălzește în cuvă de cupru și se păstrează la 53 °C cel puțin 30 de minute,

—	presarea se menține la cel puțin 150g/cm2 timp de minimum șase ore,

—

maturarea se desfășoară în două părți: o primă fază de prematurare (temperatură cuprinsă între 10 și 15 °C și umiditate de peste 90 %), care durează cel puțin 21 de zile; a doua fază efectuată, fie în pivniță caldă (temperatură cuprinsă între 14 și 19 °C), fie în pivniță rece (temperatură sub 14 °C). Periodic roțile sunt întoarse, sărate cu sare de mare și frecate la suprafață. Maturarea se face obligatoriu pe scândură de molid, timp de cel puțin 120 de zile (în loc de: nouăzeci de zile), în interiorul ariei geografice,

—

preambalarea trebuie să se facă în aria geografică (în loc de: fără limite) cu excepția acordării unei derogări pe o perioadă de cinci ani; tranșarea nu se referă decât la roțile triate în funcție de criterii privind structura pastei și a cojii și trebuie făcută în cincisprezece zile de la ieșirea din pivnița de maturare (în loc de: fără condiții).

—

Cerințe naționale:

în loc de:	„Decretul din 29 decembrie 1986”,
se citește:	„Decretul privind denumirea de origine controlată «Comté»”.

FRANȚA

Roquefort

—	Descriere: Brânza are înălțimea de 8,5 - 11,5 cm (în loc de: 8,5 - 10,5 cm) și greutatea de 2,5 - 3 kg (în loc de: 2,5 - 2,9 kg). Conținutul de materie uscată nu trebuie să fie mai mic de 55 g la 100 g de brânză maturată (în loc de: 56 g la 100 g).

—

Metoda de fabricație:

Se precizează rasa de oi din turmele de lapte (rasa „Lacaune” și oi „negre” provenite din exemplare corespunzătoare standardului rasei „Lacaune”), cu un termen de cinci ani pentru conformarea la acest standard. Se fac precizări privind alimentația (provenind, cu excepția derogărilor, de pe cel puțin trei sferturi din zonă; pășunat zilnic obligatoriu, imediat ce permit condițiile climaterice).

Se fac precizări privind laptele, depozitarea, introducerea cheagului (realizată la temperaturi cuprinse între 28 °C și 34 °C), cașul (întârzierea este interzisă), formarea cașului (efectuată după prescurgere), scurgerea (realizată fără presare), marcarea, însămânțarea și perforarea brânzei; termenul de perforare și recepția în pivnița de maturare este de cel mult două zile, iar în anumite condiții de patru zile. Fabricarea brânzei se face în ateliere special amenajate.

Maturarea durează cel puțin 90 de zile începând cu ziua de fabricație. În această perioadă se prelucrează, apoi se maturează la temperatură controlată. Brânza se depune descoperită în pivniță o perioadă necesară pentru ca Penicillium Roqueforti să se dezvolte bine. Perioada nu poate fi în nici un caz mai mică de două săptămâni. Maturarea este lentă, sub ambalaj de protecție continuă în pivniță sau în săli cu temperatură controlată unde sunt depuse brânzeturile. Punerea în ambalajele protectoare se aplică numai în pivniță.

Operațiunile de maturare, stocare, decupare, condiționare, preambalare și ambalare a brânzeturilor se efectuează exclusiv în comuna Roquefort-sur-Soulzon.

—	Etichetare: Cu excepția mărcii confederale „Brebis Rouge”, precum și a altor mărci de fabrică sau de comerț particulare sau a denumirilor de întreprinderi sau a firmelor, este interzisă adăugarea la denumirea „Roquefort” a oricărui calificativ sau a oricărei alte mențiuni.

—

Cerințe naționale:

în loc de:	„Decretul din 29 decembrie 1986”,
se citește:	„Decret privind denumirea de origine controlată «Roquefort»”.

FRANȚA

Époisses de Bourgogne

—

Nume și etichetare:

în loc de:	„Époisses de Bourgogne”,
se citește:	„Époisses”.

—

Cerințe naționale:

în loc de:	„Decretul din 14 mai 1991”,
se citește:	„Decretul privind denumirea de origine controlată «Époisses»”.

FRANȚA

Brocciu corse sau Brocciu

—	Descriere: Greutatea „Brocciu corse” sau „Brocciu” este cuprinsă între 250 g și 3 kg (în loc de: 500 g și 1 500 g), după patru tipuri de forme stabilite la 3 kg, 1 kg, 500 g și 250 g. Tipul „passu” conține cel puțin 35 g de materie uscată la 100 g de brânză.

—

Metode de fabricație:

Principalele elemente de fabricație pentru „Brocciu corse” sau „Brocciu” se precizează la punctele următoare:

—	începând din iulie 2006, sunt autorizate numai rasa ovină corsicană și rasa caprină corsicană,

—

zerul proaspăt provenit din tăierea laptelui cu cheag se utilizează cel mult două ore după obținere. În timpul încălzirii zerului, se adaugă lapte proaspăt integral și crud în proporție de cel mult 25 % din volumul zerului (în loc de: 35 %), precum și apă potabilă în proporție de cel mult 15 % (în loc de: fără limită); se interzice folosirea laptelui și a zerului congelate, praf sau sub orice altă formă de conservare,

—	masa obținută se așează manual și ușor de mai multe ori în forme tronconice cu dimensiuni adecvate,

—	„Brocciu corse” sau „Brocciu” de tip „passu” se sărează cu sare uscată și se maturează timp de 21 de zile (în loc de: 15 zile).

—

Etichetare:

Etichetarea cuprinde denumirea și mențiunea „Appellation d'origine contrôlée” (Denumire de origine controlată sau DOC) de dimensiuni cel puțin egale cu două treimi din cele ale celor mai mari caractere înscrise pe etichetare.

Brânza proaspătă trebuie să poarte mențiunea „frais” (proaspătă). Data de fabricație trebuie menționată obligatoriu.

Brânza prelucrată trebuie să poarte mențiunea „passu” (în loc de: „sec” sau „passu”).

—

Cerință națională:

în loc de:	„Decretul din 10 iunie 1983”,
se citește:	„Decretul privind denumirea de origine controlată «Brocciu corse» sau «Brocciu»”.

FRANȚA

Sainte-Maure de Touraine

—	Descriere: Brânzeturile sunt pudrate la suprafață cu praf de cărbune de lemn. Un pai de cereală se introduce în interiorul pastei în sensul lungimii (în loc de: dispoziție neobligatorie).

—	Etichetare: Se aplică pe pai un dispozitiv de etichetare.

—

Cerințe naționale:

în loc de:	„Decretul din 29 iunie 1990”,
se citește:	„Decret privind denumirea de origine controlată «Sainte-Maure de Touraine»”.

FRANȚA

Ossau-Iraty

—

Arie geografică:

În districtul Pyrénées-Atlantiques, aria este restrânsă la comunele sau părțile de comune ale districtului situate pe malul stâng al râului Ousse, apoi al râului Gave de Pau, al râurilor Gaves reunite, apoi al râului Adour, după confluența lor, precum și la o parte a comunei Lons, situată pe malul drept al râului Gave de Pau.

Au fost așadar excluse 176 de comune din Pyrénées-Atlantiques.

FRANȚA

Dinde de Bresse

—

Metodă de fabricație:

Elementele principale ale metodei de fabricație a „Dinde de Bresse” (curcan de Bresse) se precizează în punctele următoare:

—

creșterea animalelor: puii trebuie să se nască înainte de 1 iunie (în loc de: 1 iulie); cârdurile cuprind cel mult 1 500 de indivizi (în loc de: fără limită); perioada de creștere în libertate trebuie să fie de cel puțin 15 săptămâni (în loc de: 14 săptămâni); densitatea curcanilor în perioada finală trebuie să fie de cel mult 5/m2; crescătorii nu pot crește în exploatația lor decât curcani ce respectă condițiile de producție ale denumirii de origine,

—	alimentația provine din aria geografică (în loc de: fără precizări),

—	nu se pot administra medicamente veterinare în ultimele trei săptămâni dinaintea sacrificării (în loc de: două săptămâni),

—	sacrificarea, jumulirea și pregătirea curcanilor se fac în cea mai mare parte manual.

—	Etichetarea: Instrumentele de identificare sunt: inelul crescătorului pe labă, sigiliul cu panglică la baza gâtului și eticheta asociației de crescători.

—

Cerințe naționale:

în loc de:	„Decretul din 22 decembrie 1976”,
se citește:	„Decretul privind denumirea de origine controlată «Dinde de Bresse»”.

FRANȚA

Huile essentielle de lavande de Haute-Provence

—	Descriere: Adăugarea de criterii analitice în măsură să caracterizeze mai exact produsul care beneficiază de denumirea de origine.

—

Dovada originii:

Se fac precizări privind folosirea produsului cu denumire de origine în produsele fabricate, ținând seama de specificitatea produsului utilizat în parfumerie: baza care constituie parfumul nu trebuie să conțină alte materii sau substanțe naturale sau sintetice cu un miros similar celui al uleiului esențial.

—

Cerințe naționale:

în loc de:	„Decretul din 14 decembrie 1981”,
se citește:	„Decretul privind denumirea de origine controlată «Huile essentielle de lavande de Haute-Provence»”.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

107

32003R0836

L 121/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 836/2003 AL COMISIEI

din 15 mai 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2103/2002 de aprobare a operațiunilor de control al conformității cu standardele de comercializare aplicabile fructelor și legumelor proaspete efectuate în Africa de Sud înainte de importul în Comunitate

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2103/2002 al Comisiei (3) conține la anexa II un model de certificat în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1148/2001 din 12 iunie 2001 al Comisiei privind controalele de conformitate cu standardele de comercializare aplicabile în sectorul fructelor și legumelor proaspete (4), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 408/2003 (5).

(2)	Autoritățile din Africa de Sud au informat Comisia că certificatul pe care acestea îl utilizează a fost modificat.

(3)	Regulamentul (CE) nr. 2103/2002 trebuie, prin urmare, modificat în consecință.

(4)	În scopul evitării dificultăților de ordin practic și comercial, ar trebui să existe posibilitatea utilizării modelului de certificat existent până la 30 iunie 2003.

(5)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de gestionare a fructelor și legumelor proaspete,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa II la Regulamentul (CE) nr. 2103/2002 se înlocuiește cu textul din anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 iunie 2003. Cu toate acestea, certificatele întocmite pe baza modelului prevăzut de anexa II la Regulamentul (CE) nr. 2103/2002, în versiunea din 28 noiembrie 2002, pot fi utilizate până la 30 iunie 2003.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 15 mai 2003.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 297, 21.11.1996, p. 1.

(2) JO L 7, 11.1.2003, p. 64.

(3) JO L 324, 29.11.2002, p. 11.

(4) JO L 156, 13.6.2001, p. 9.

(5) JO L 62, 6.3.2003, p. 8.

ANEXĂ

„ANEXA II

MODELUL DE CERTIFICAT PREVĂZUT LA ARTICOLUL 7 ALINEATUL (3) DIN REGULAMENTUL (CE) NR. 1148/2001

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

109

32003R0851

L 123/7

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 851/2003 AL COMISIEI

din 16 mai 2003

de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3444/90 de stabilire a normelor de acordare a ajutorului pentru depozitarea în regim privat a cărnii de porc

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2759/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 de organizare comună a pieței în sectorul cărnii de porc (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1365/2000 (2), în special articolul 7 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Articolul 7 din Regulamentul (CEE) nr. 3444/90 (3) al Comisiei, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 3533/93 (4), stabilește normele care se aplică limitei de timp pentru prezentarea dovezilor pentru plata ajutorului, dar nu prevede dispoziții pentru cazurile în care nu se prezintă dovezi. Prin urmare, ar trebui adoptate dispoziții corespunzătoare.

(2)

Articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 3444/90 prevede posibilitatea de a reduce perioada de depozitare în cazul exportului de produse prevăzute de contract, indiferent dacă acestea beneficiază sau nu de restituiri la export. În cazul în care produsele beneficiază de restituiri la export, se face dovada exportului cu documentele prevăzute la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 800/1990 al Comisiei din 15 aprilie 1999 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produse agricole (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 444/2003 (6). În vederea simplificării operațiunilor de monitorizare ar trebui introdusă o procedură similară pentru furnizarea de dovezi atunci când se exportă produse fără restituire.

(3)

Pentru a asigura administrarea corectă a ajutorului pentru depozitarea în regim privat introdus în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2179/2002 al Comisiei din 6 decembrie 2002 privind condițiile speciale de acordare a ajutorului de depozitare în regim privat în sectorul cărnii de porc (7), modificările propuse ar trebui să se aplice imediat contractelor încheiate în temeiul regulamentului menționat anterior.

(4)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cărnii de porc,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CEE) nr. 3444/90 se modifică după cum urmează:

1.	La articolul 7 se adaugă următorul alineat: „(3) În cazul în care nu se respectă cerințele prevăzute la alineatul (1), nu se plătește nici un fel de ajutor pentru contractul în cauză și se reține toată garanția aferentă contractului.”

La articolul 9 alineatul (4), al patrulea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În sensul prezentului paragraf, dovada exportului se furnizează în conformitate cu articolele 7 și 8 din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 în cazul în care produsele sunt eligibile pentru restituire.

În cazul produselor care nu sunt eligibile pentru restituire, dovada exportului se furnizează în cazurile prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 prin prezentarea originalului exemplarului de control T5, în conformitate cu articolele 912a, 912b, 912c, 912c, 912e și 912g din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93. Atunci când se întocmește exemplarul de control, în căsuța 107 trebuie să apară una din următoarele mențiuni:

—	Reglamento (CEE) no 3444/90

—	Forordning (EØF) nr. 3444/90

—	Verordnung (EWG) Nr. 3444/90

—	Κανονισμός (ΕΟΚ) αριθ. 3444/90

—	Regulation (EEC) No 3444/90

—	Règlement (CEE) no 3444/90

—	Regolamento (CEE) n. 3444/90

—	Verordening (EEG) nr. 3444/90

—	Regulamento (CEE) n.o 3444/90

—	Asetus (ETY) N:o 3444/90

—	Förordning (EEG) nr 3444/90”.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică tuturor ajutoarelor noi pentru depozitare în regim privat și contractelor încheiate conform Regulamentului (CE) nr. 2179/2002.

Cu toate acestea, articolul 1 alineatul (2) se aplică numai exporturilor ce au loc la data sau după data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 mai 2003.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 282, 1.11.1975, p. 1.

(2) JO L 156, 29.6.2000, p. 5.

(3) JO L 333, 30.11.1990, p. 22.

(4) JO L 321, 23.12.1993, p. 9.

(5) JO L 102, 17.4.1999, p. 11.

(6) JO L 67, 12.3.2003, p. 3.

(7) JO L 331, 7.12.2002, p. 11.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

111

32003R0852

L 123/9

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 852/2003 AL COMISIEI

din 16 mai 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1445/95 de stabilire a normelor de aplicare a regimului licențelor de import și de export în sectorul cărnii de vită și de mânzat

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)	În conformitate cu articolul 29 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, orice export în afara Comunității de produse prevăzute la articolul 1 alineatul (1) literele (a) și (b) poate fi condiționat de prezentarea unei licențe de export.

(2)

Negocierile privind adoptarea unor concesii suplimentare, purtate în cadrul acordurilor europene între Comunitatea Europeană și țările asociate din Europa Centrală și de Est, urmăresc în special liberalizarea comerțului cu produse care țin de organizarea comună a piețelor în sectorul cărnii de vită și de mânzat.

(3)

Pentru a beneficia de aceste concesii, s-a convenit, în cadrul acestor negocieri, că produsele din sectorul cărnii de vită și de mânzat reglementate de unele din aceste acorduri și exportate din Comunitate către aceste țări trebuie însoțite de o copie conformă a licenței de export care să poarte mențiunea „Fără restituire”. În acest context, trebuie prevăzut ca statele membre să elibereze celor interesați, la cerere, conform unor dispoziții simplificate, licențe de export pentru produsele reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 pentru care, în prezent, nu este necesar o licență și care sunt destinate exportului către țările asociate din Europa Centrală și de Est.

(4)

Dat fiind faptul că licențele menționate mai sus urmăresc doar să ateste că produsele exportate nu au beneficiat de restituire la export, eliberarea acestor licențe nu face obiectul aplicării articolului 29 alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, în temeiul căruia eliberarea licențelor de export este condiționată de constituirea unei garanții care să asigure exportul produselor pe perioada de valabilitate a licenței. Din motive de claritate, este necesar să se precizeze că articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 al Comisiei din 9 iunie 2000 de stabilire a modalităților comune de aplicare a regimului de licențe de import și export și de certificate de fixare în avans pentru produsele agricole (3), modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 325/2003 (4), nu se aplică în cazul licențelor menționate.

(5)	Regulamentul (CE) nr. 1445/95 al Comisiei (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 118/2003 (6), trebuie modificat în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de gestionare a cărnii de vită și de mânzat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În Regulamentul (CE) nr. 1445/95, se inserează articolul 7a:

„Articolul 7a

(1) La cererea părții interesate, statele membre eliberează, fără întârziere, licențe de export pentru produsele din carne de vită și mânzat aferente codurilor NC 0206 10 91, 0206 10 99, 0206 21 00, 0206 22 00, 0206 29 99, 0210 99 59 și ex 1502 00 90, destinate exportului în țările asociate din Europa Centrală și de Est.

(2) Durata valabilității acestor licențe se stabilește la șaizeci de zile și acestea conțin, la rubrica 20, mențiunea:

«Fără restituire».

(3) Prin derogare de la articolul 8 alineatul (3), aceste licențe conțin, la rubrica 16, codul NC de opt cifre.

(4) Dispozițiile articolelor 9 și 13 nu se aplică licențelor emise în cadrul prezentului articol.

(5) Articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 nu se aplică în cazul licențelor prevăzute la alineatul (1).”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 mai 2003.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 160, 26.6.1999, p. 21.

(2) JO L 315, 1.12.2001, p. 29.

(3) JO L 152, 24.6.2000, p. 1.

(4) JO L 47, 21.2.2003, p. 21.

(5) JO L 143, 27.6.1995, p. 35.

(6) JO L 20, 24.1.2003, p. 3.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

113

32003R0865

L 124/17

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 865/2003 AL COMISIEI

din 19 mai 2003

de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 (Cítricos Valencianos sau Cítrics Valencians)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)	În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Spania a transmis Comisiei o cerere de înregistrare ca indicație geografică protejată pentru denumirea „Cítricos Valencianos” sau „Cítrics Valencians”.

(2)	S-a constatat că, în conformitate cu articolul 6 alineatul 1 din regulamentul menționat, cererea este conformă cu acest regulament și în special că ea cuprinde toate elementele prevăzute la articolul 4.

(3)	Nu a fost transmisă Comisiei nici o declarație de opoziție, în sensul articolului 7 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, în urma publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (3) a denumirii care figurează în anexa la prezentul regulament.

(4)	În consecință, această denumire poate fi înscrisă în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate” și deci poate fi protejată pe plan comunitar ca indicație geografică protejată.

(5)	Anexa la prezentul regulament completează anexa la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 (4) al Comisiei, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 617/2003 (5),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 se completează cu denumirea care figurează în anexa la prezentul regulament și această denumire se înscrie în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate” ca indicație geografică protejată (IGP), în conformitate cu articolul 6 alineatul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 mai 2003.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 208, 24.7.1992, p. 1.

(2) JO L 99, 17.4.2003, p. 1.

(3) JO C 204, 28.8.2002, p. 6 (Cítricos Valencianos sau Cítrics Valencians).

(4) JO L 327, 18.12.1996, p. 11.

(5) JO L 89, 5.4.2003, p. 3.

ANEXĂ

PRODUSELE DIN ANEXA I LA TRATAT DESTINATE CONSUMULUI UMAN

Fructe, legume și cereale

SPANIA

Cítricos Valencianos sau Cítrics Valencians (IGP).

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

115

32003L0039

L 124/30

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2003/39/CE A COMISIEI

din 15 mai 2003

de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în vederea includerii substanțelor active propineb și propizamid

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/31/CE a Comisiei (2), în special articolul 6 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei etape a programului de lucru prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2266/2000 (4), stabilește o listă a substanțelor active ce urmează a fi evaluate în vederea includerii lor eventuale în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Această listă include propinebul și propizamidul.

(2)

Efectele acestor substanțe asupra sănătății umane și asupra mediului au fost evaluate în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul (CEE) nr. 3600/92 pentru o serie de utilizări propuse de către solicitanți. În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 933/94 al Comisiei din 27 aprilie 1994 de stabilire a listei substanțelor active din produsele fitosanitare și de desemnare a statelor membre raportoare pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2230/95 (6), au fost desemnate următoarele state membre raportoare și acestea au prezentat Comisiei rapoartele de evaluare și recomandările prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 3600/92. În ceea ce privește propinebul, statul membru raportor este Italia și toate informațiile relevante au fost prezentate la 17 iulie 1996. În ceea ce privește propizamidul, statul membru raportor este Suedia și toate informațiile relevenate au fost prezentate la 19 mai 1998.

(3)	Rapoartele de evaluare au fost studiate de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.

(4)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva 91/414/CEE și ținând seama de o posibilă decizie nefavorabilă în ceea ce privește propinebul, Comisia a organizat o reuniune tripartită, la 4 decembrie 1997, cu principalul furnizor de date și statul membru raportor. Principalul furnizor de date a oferit informații suplimentare, ca răspuns la preocupările inițiale.

(5)	Studierea tuturor substanțelor active s-a încheiat la 26 februarie 2003 și a luat forma unor rapoarte de examinare ale Comisiei privind propinebul și propizamidul.

(6)	Studierea propizamidului nu a scos la iveală nici o chestiune rămasă neclară și nici preocupări care să facă necesară consultarea Comitetului științific pentru plante.

(7)

Raportul asupra propinebului, precum și informațiile suplimentare au fost supuse atenției Comitetului științific pentru plante, în vederea unei consultări separate. Comitetului științific i s-a cerut să formuleze un aviz în privința evaluării expunerii prelungite a păsărilor și a modelului animal adecvat de utilizat pentru determinarea dozei zilnice admise (DZA) și a nivelului admis de expunere a operatorului (NAEO). În avizul său (7), Comitetul a identificat un anumit număr de aspecte în privința cărora riscurile propinebului pentru păsări și ale propinebului și ale metabolitului PTU pentru mamiferele sălbatice nu au fost suficient abordate și a indicat modalități prin care evaluarea riscurilor poate fi îmbunătățită. În plus, Comitetul a subliniat necesitatea exprimării și a justificării clare a tuturor punctelor cruciale, a datelor, a ipotezelor și a raționamentelor pe care se bazează evaluarea riscurilor. Comitetul a considerat cobaiul ca fiind specia potrivită pentru a determina DZA și NAEO. Recomandările Comitetului au fost luate în considerare în cursul studierii substanțelor și la redactarea prezentei directive și a raportului de examinare corespunzător. În urma comunicării informațiilor care lipseau de către autorul principal al notificării și a evaluării acestora de către statul membru raportor, statele membre, în cadrul Comitetului permanent, au estimat că riscul pentru păsări și pentru mamiferele sălbatice este acceptabil dacă se aplică măsurile necesare pentru reducerea riscurilor.

(8)

Diferitele studii efectuate au arătat că se poate considera, în general, că produsele fitosanitare care conțin propineb sau propizamid îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) și la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările studiate și precizate în raportul de examinare al Comisiei. Este necesară așadar includerea acestor substanțe active în anexa I pentru a putea garanta faptul că, în toate statele membre, autorizarea produselor care conțin una dintre aceste substanțe active poate fi acordată în conformitate cu dispozițiile directivei menționate.

(9)

Raportul de revizuire al Comisiei este necesar pentru punerea în aplicare adecvată, de către statele membre, a mai multor secțiuni din principiile uniforme definite în cadrul Directivei 91/414/CEE. Este necesar, prin urmare, să se prevadă ca, o dată terminat, raportul de examinare, cu excepția informațiilor confidențiale, să se afle sau să fie pus la dispoziția statelor membre în vederea consultării de către toate părțile interesate.

(10)	Este necesar să se prevadă un termen rezonabil înainte de includerea unei substanțe active în anexa I, pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru a putea îndeplini noile cerințe care decurg din această includere.

(11)

După includere, este necesar să se acorde statelor membre un termen rezonabil pentru punerea în aplicare a dispozițiilor din Directiva 91/414/CEE în ceea ce privește produsele fitosanitare care conțin propineb sau propizamid, în special în vederea revizuirii autorizațiilor existente, pentru a garanta respectarea condițiilor aplicabile acestor substanțe active, stabilite de anexa I la Directiva 91/414/CEE. Este necesar să se prevadă un termen extins pentru prezentarea și evaluarea a câte unui dosar complet pentru fiecare produs fitosanitar, în conformitate cu principiile uniforme enunțate în Directiva 91/414/CEE.

(12)	Este necesară, așadar, modificarea în consecință a Directivei 91/414/CEE.

(13)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa I la Directiva 91/414/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre adoptă și publică, până la 30 septembrie 2004, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Ele pun în aplicare aceste dispoziții începând cu data de 1 octombrie 2004.

Articolul 3

(1) Statele membre revizuiesc autorizația acordată pentru fiecare dintre produsele fitosanitare care conțin propineb sau propizamid, pentru a garanta respectarea condițiilor aplicabile acestor substanțe active, stabilite la anexa I la Directiva 91/414/CEE. Autorizațiile trebuie modificate sau retrase, după caz, până la 30 septembrie 2004.

(2) Orice produs fitosanitar care conține propineb sau propizamid ca substanță activă unică sau asociată altor substanțe active incluse în anexa I la Directiva 91/414/CEE până la 31 martie 2004 face obiectul unei reevaluări de către statele membre, conform principiilor uniforme menționate la anexa VI la Directiva 91/414/CEE, pe baza unui dosar care îndeplinește cerințele de la anexa III la directiva menționată. În funcție de această evaluare, statele membre determină dacă produsul respectă condițiile specificate la articolul 4 alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (e) din Directiva 91/414/CEE. Autorizațiile trebuie modificate sau retrase, după caz, până la 31 martie 2008.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare la 1 aprilie 2004.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 15 mai 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(2) JO L 101, 23.4.2003, p. 3.

(3) JO L 366, 15.12.1992, p. 10.

(4) JO L 259, 13.10.2000, p. 27.

(5) JO L 107, 28.4.1994, p. 8.

(6) JO L 225, 22.9.1995, p. 1.

(7) Avizul Comitetului științific pentru plante privind anumite întrebări specifice ale Comisiei cu privire la evaluarea propinebului în cadrul Directivei 91/414/CEE a Consiliului (CSP/PROPINEB/002 final, adoptat la 8 noiembrie 2001).

ANEXĂ

Următoarele rubrici se adaugă la sfârșitul tabelului din anexa I la Directiva 91/414/CEE

„Număr

Nume comun, numere de identificare

Denumire IUPAC

Puritate (1)

Intrarea în vigoare

Expirarea includerii

Dispoziții specifice

Propineb

Număr CAS:

12071-83-9 (monomer),

9016-72-2 (homopolimer)

Număr CIPAC:

177

Zinc 1,2-propilen-bis (ditiocarbamat) polimeric

Substanța tehnică activă trebuie să fie conformă cu specificația FAO

1 aprilie 2004

31 martie 2014

Se autorizează numai utilizarea ca fungicid.

Pentru aplicarea principiilor uniforme prevăzute la anexa VI, se ține seama de concluziile raportului de revizuire asupra propinebului, în special de anexele I și II la acesta, finalizate de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală la 26 februarie 2003. În cursul evaluării generale:

—	statele membre trebuie să acorde în mod special atenție potențialului de contaminare a apelor subterane, atunci când substanța activă este aplicată în regiuni cu un sol sensibil și/sau cu condiții climaterice extreme;

—	statele membre trebuie să acorde în mod special atenție protejării micilor mamifere, a organismelor acvatice și a artropodelor nețintă. Autorizarea este condiționată, după caz, de adoptarea de măsuri în vederea reducerii riscurilor;

—	statele membre observă cazurile de expunere acută de origine alimentară a consumatorilor, în vederea unei revizuiri viitoare a limitelor maxime ale reziduurilor

Propizamid

Număr CAS:

23950-58-5

Număr CIPAC:

315

3,5-dicloro-N-(1,1-dimetil-prop-2-inil) benzamidă

920 g/kg

1 aprilie 2004

31 martie 2014

Se autorizează numai utilizarea ca erbicid.

Pentru aplicarea principiilor uniforme prevăzute de anexa VI, se ține seama de concluziile raportului de revizuire asupra propizamidului, în special de anexele I și II la acesta, finalizate de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală la 26 februarie 2003. În cursul evaluării generale, statele membre trebuie:

—	să acorde în mod special atenție protejării operatorilor și să vegheze ca autorizarea să fie condiționată, dacă este cazul, de adoptarea de măsuri în vederea reducerii riscurilor;

—	să acorde în mod special atenție protejării păsărilor și a mamiferelor sălbatice, în special dacă substanța se aplică în perioada de reproducere a acestora. Autorizarea este condiționată, dacă este cazul, de adoptarea de măsuri în vederea reducerii riscurilor

(1) În raportul de examinare se furnizează detalii suplimentare privind identitatea și specificația substanței active.”

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

118

32003R0871

L 125/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 871/2003 AL COMISIEI

din 20 mai 2003

de autorizare permanentă a unui nou aditiv, oxidul manganomanganic, în hrana animalelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)	Directiva 70/524/CEE prevede că se pot autoriza noi aditivi în urma examinării cererii întocmite în conformitate cu articolul 4 din directivă.

(2)	A fost prezentată o cerere pentru autorizarea aditivului „oxid manganomanganic” ca sursă de mangan, care aparține grupei de oligoelemente menționate în partea I din anexa C la Directiva 70/524/CEE.

(3)	La 6 februarie 2002 Comitetul științific pentru nutriția animalelor (CSHA) a emis un aviz privind utilizarea aditivului menționat în furaje, care precizează că oxidul manganomanganic nu prezintă nici un risc pentru sănătatea animală, sănătatea umană sau pentru mediu.

(4)

Din examinarea cererii prezentate pentru autorizarea oxidului manganomanganic se constată că aditivul respectiv, menționat la articolul 2 litera (aaaa), îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 3a din Directiva 70/524/CEE, în condițiile stabilite de anexa la prezentul regulament. Prin urmare, acest aditiv ar trebui să fie autorizat pe termen nelimitat.

(5)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se autorizează utilizarea oxidului manganomanganic care aparține grupei „oligoelemente”, specificate în anexa la prezentul regulament, ca aditiv pentru furaje, în condițiile stabilite de anexă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 mai 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

ANEXĂ

Oligoelemente

Nr. CE	Element	Aditiv	Formula chimică	Conținut maxim de element în mg/kg de furaj complet	Alte dispoziții	Perioada de autorizare
E5	Mangan – Mn	Oxid manganomanganic	MnO Mn2O3	150 (total)

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

120

32003R0877

L 126/24

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 877/2003 AL COMISIEI

din 21 mai 2003

de autorizare temporară a utilizării regulatorului de aciditate „acid benzoic” în hrana animalelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)	Directiva 70/524/CEE prevede că nici un aditiv nu poate fi pus în circulație dacă nu a fost acordată o autorizare comunitară.

(2)

În cazul aditivilor menționați în partea II din anexa C la Directiva 70/524/CEE care conțin regulatori de aciditate, se poate acorda autorizarea temporară a unui aditiv nou pentru utilizare în hrana animalelor dacă sunt satisfăcute condițiile stabilite de directiva menționată și dacă este întemeiat să se presupună, având în vedere rezultatele disponibile, că în cazul utilizării în nutriția animalelor aditivul are unul dintre efectele menționate la articolul 2 litera (a) din directiva menționată. Autorizarea temporară poate fi acordată pentru o perioadă maximă de patru ani.

(3)	Din examinarea cererii prezentate pentru autorizarea preparatului regulator de aciditate „acid benzoic” se constată că produsul respectiv satisface condițiile menționate de Directiva 70/524/CEE.

(4)	Prin urmare, preparatul „acid benzoic” ar trebui să fie autorizat temporar pentru o perioadă de patru ani.

(5)	Comitetul științific pentru nutriția animalelor a emis, în anumite condiții, un aviz favorabil privind siguranța preparatului care aparține grupei „regulatori de aciditate”, pentru porci pentru îngrășare.

(6)

Din examinarea cererii se constată că sunt necesare anumite proceduri pentru protecția lucrătorilor împotriva expunerii la aditivul „acid benzoic”. Cu toate acestea, protecția poate fi asigurată prin aplicarea Directivei 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea măsurilor de natură să promoveze ameliorarea siguranței și a sănătății lucrătorilor la locul de muncă (3).

(7)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se autorizează utilizarea aditivului „acid benzoic” care aparține grupei „regulatori de aciditate”, specificate în anexă, ca aditiv în furaje, în condițiile stabilite de anexă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 21 mai 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(3) JO L 183, 29.6.1989, p. 1.

ANEXĂ

Nr. (sau nr. CE)	Aditiv	Formula chimică, descrierea	Specia sau categoria de animale	Vârsta maximă	Conținut minim	Conținut maxim	Alte dispoziții	Sfârșitul perioadei de autorizare
					mg/kg de furaj complet
Regulatori de aciditate
E 210	Acid benzoic	C7H6O2	Porci pentru îngrășare		5 000	10 000		25.5.2007

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

122

32003D0369

L 127/48

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 16 mai 2003

de modificare a Deciziei 85/377/CEE de stabilire a unei tipologii comunitare pentru exploatațiile agricole

[notificată cu numărul C(2003) 1557]

(2003/369/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul nr. 79/65/CEE al Consiliului din 15 iunie 1965 de creare a unei rețele de informații contabile agricole privind veniturile și activitățile economice ale exploatațiilor agricole în Comunitatea Economică Europeană (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1256/97 (2), în special articolul 4 alineatul (4) și articolul 7 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Decizia 85/377/CEE a Comisiei (3), modificată ultima dată de Decizia 1999/725/CE (4), reprezintă baza clasificării exploatațiilor agricole în funcție de tipul de activitate agricolă și de dimensiunea economică, atât în scopul anchetelor asupra structurii exploatațiilor agricole, cât și pentru rețeaua de informații contabile agricole (RICA). Rezultatele anchetelor privind structura exploatațiilor, clasificate în unități de dimensiune europeană și în funcție de tipul de activitate agricolă, servesc drept bază pentru selecția și ponderarea eșantionului exploatațiilor pentru RICA.

(2)

Regulamentul (CEE) nr. 2237/77 al Comisiei din 23 septembrie 1977 privind fișa exploatației care trebuie utilizată pentru constatarea veniturilor în exploatațiile agricole (5), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1837/2001 (6), definește natura datelor contabile pe care le conține fișa exploatației.

(3)

Regulamentul (CEE) nr. 571/88 al Consiliului din 29 februarie 1988 privind organizarea anchetelor comunitare asupra structurii exploatațiilor agricole (7), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 143/2002 al Comisiei (8), prevede caracteristicile care trebuie înregistrate în cadrul anchetelor asupra structurii exploatațiilor agricole.

(4)	Structura și conținutul fișei exploatației, precum și lista caracteristicilor care trebuie înregistrate în cadrul anchetelor din 2003, 2005 și 2007, au fost modificate de regulamentele menționate anterior.

(5)	Decizia 85/377/CEE trebuie modificată în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului comunitar al rețelei de informații contabile agricole,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexele I și II la Decizia 85/377/CEE se înlocuiesc cu textul din anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 16 mai 2003.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO 109, 23.6.1965, p. 1859/65.

(2) JO L 174, 2.7.1997, p. 7.

(3) JO L 220, 17.8.1985, p. 1.

(4) JO L 291, 13.11.1999, p. 28.

(5) JO L 263, 17.10.1977, p. 1.

(6) JO L 255, 24.9.2001, p. 1.

(7) JO L 56, 2.3.1998, p. 1.

(8) JO L 24, 26.1.2002, p. 16.

ANEXĂ

Decizia 85/377/CEE se modifică după cum urmează:

în anexa I, punctul 1 litera (f) 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2. Unități monetare și rotunjiri

Elementele de bază pentru determinarea marjelor brute standard (MBS), precum și MBS-urile se stabilesc în euro. Pentru statele membre care nu au aderat la Uniunea economică și monetară, MBS-urile se convertesc în euro, utilizându-se ratele de schimb medii pentru perioada de referință prevăzută la punctul 1 litera (e) din prezenta anexă. Comisia comunică statelor membre respectivele rate.

MBS-urile pot fi rotunjite, dacă este cazul, la cel mai apropiat multiplu de cinci euro.”;

anexa II se modifică după cum urmează:

(a)

Partea B se modifică după cum urmează:

(i)

punctul (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) Natura operațiunilor în cauză

Aceste operațiuni se referă la lista caracteristicilor examinate în cadrul anchetelor asupra structurii exploatațiilor agricole din 2003, 2005 și 2007; ele sunt desemnate prin codul menționat în anexa I la Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 571/88 (1) sau printr-un cod care cuprinde mai multe asemenea caracteristici menționate în partea C din anexa II (2).

(ii)

în tabelul intitulat „Exploatații specializate – culturi”, rândurile care corespund punctului 1 („Exploatații specializate în culturi în câmp”) se înlocuiesc cu următorul text:

Exploatații specializate – culturi

Tip general de activitate agricolă

Tip principal de activitate agricolă

Tip special de activitate agricolă

Subdiviziuni ale tipului special de activitate agricolă

Definiție

Codul caracteristicilor și praguri /plafoane

(referință: partea C din prezenta anexă)

„1.	Exploatații specializate în culturi în câmp

Culturi generale (adică cereale, culturi proteaginoase pentru producția de semințe, cartofi, sfeclă de zahăr, rădăcinoase și tuberculi furajeri, plante industriale, legume proaspete, pepeni, căpșuni - în câmp deschis, plante furajere, semințe și răsaduri în teren arabil, alte culturi în teren arabil, culturi succesive secundare nefurajere și terenuri scoase din circuitul agricol subvenționate) >2/3

P1 > 2/3

13.	Exploatații specializate în culturi de cereale și de plante oleaginoase și proteaginoase

Cereale, semințe oleaginoase, culturi proteaginoase și pârloage subvenționate (inclusiv pârloage verzi) > 2/3

P11 + P12 + D/9 + D/22 > 2/3

131.	Exploatații specializate în culturi de cereale (altele decât orezul) și de plante oleaginoase și proteaginoase

Cereale, cu excepția orezului, semințe oleaginoase, culturi proteaginoase și pârloage subvenționate (inclusiv pârloage verzi) > 2/3

P111 + P12 + D/9 + D/22 > 2/3

132.	Exploatații specializate în culturi de orez

Orez > 2/3

D/7 > 2/3

133.	Exploatații care combină culturi de cereale, de orez și de plante oleaginoase și proteaginoase

Exploatații din clasa 13, cu excepția celor din clasele 131 și 132

14.	Culturi generale de câmp

Culturi în câmp > 2/3; cereale, semințe oleaginoase, culturi proteaginoase și pârloage (inclusiv pârloage verzi) subvenționate ≤ 2/3

P1 > 2/3;

P11 + P12 + D/9 + D/22 ≤ 2/3

141.	Exploatații specializate în culturi de rădăcinoase

Cartofi, sfeclă de zahăr și rădăcinoase și tuberculi furajeri > 2/3

P121 > 2/3

142.	Exploatații care combină culturi de cereale și de rădăcinoase

Cereale, semințe oleaginoase, culturi proteaginoase și terenuri scoase din circuitul agricol subvenționate (inclusiv pârloagele verzi) > 1/3; rădăcinoase > 1/3

P11 + P12 + D/9 + D/22 > 1/3;

P121 > 1/3

143.	Exploatații specializate în culturi de legume proaspete pe câmp deschis

Legume proaspete, pepeni și căpșuni pe câmp deschis > 2/3

D/14a > 2/3

144.	Exploatații de culturi generale diverse

Exploatații de culturi din clasa 14, cu excepția celor din clasele 141, 142 și 143

1441.

Exploatații specializate în culturi de tutun

Tutun > 2/3

D/23 > 2/3

1442.

Exploatații specializate în culturi de bumbac

Bumbac > 2/3

D/25 > 2/3

1443.

Exploatații care combină diferite culturi generale

Exploatații din clasa 144, cu excepția celor din subdiviziunile 1441 și 1442”

(b)

Partea C se modifică după cum urmează:

(i)

punctul I se înlocuiește cu următorul text:

„I. Coduri care regrupează mai multe caracteristici incluse în anchetele asupra structurilor agricole din 2003, 2005 și 2007

P1	Exploatații specializate în culturi în câmp = D/1 (grâu comun și grâu spelt) + D2 (grâu dur) + D/3 (secară) + D/4 (orz) + D/5 (ovăz) + D/6 (porumb boabe) + D/7 (orez) + D/8 (alte cereale) + D/9 (plante proteaginoase) + D/10 (cartofi) + D/11 (sfeclă de zahăr) + D/12 (rădăcinoase și tuberculi furajeri) + D/23 (tutun) + D/24 (hamei) + D/25 (bumbac) + D/26 (colză și rapiță) + D/27 (floarea-soarelui) + D/28 (soia) + D/29 (in pentru ulei) + D/30 (alte semințe oleaginoase) + D/31 (in textil) + D/32 (cânepă) + D/33 (alte plante textile) + D/34 (plante aromatice, medicinale și condimente) + D/35 (plante industriale nemenționate în altă parte) + D/14a (legume proaspete, pepeni, căpșuni pe câmp deschis) + D/18 (plante furajere) + D/19 (semințe și răsaduri de teren arabil) + D/20 (alte culturi de teren arabil) + D/22 (pârloage prin programe de ajutor) + I/1 (culturi succesive secundare) (3).
P2	Horticultură = D/14b (legume proaspete, pepeni, căpșuni, culturi de grădină pentru comercializare) + D/15 (legume proaspete, pepeni, căpșuni de seră) + D/16 (flori și plante ornamentale cultivate pe câmp deschis) + D/17 (flori și plante ornamentale de seră) + I/2 (ciuperci).
P3	Culturi permanente = G/1 (plantații de arbori fructiferi și cu bace) + G/2 (plantații de citrice) + G/3 (plantații de măslini) + G/4 (vii) + G/5 (pepiniere) + G/6 (alte culturi permanente) + G/7 (culturi permanente de seră).
P4	Pășuni și animale erbivore = F/1 (pășuni permanente și pajiști, cu excepția pășunilor sărace) + F/2 (pășuni sărace) + J/1 (ecvidee) + J/2 (bovine de mai puțin de un an) + J/3 (tăurași între 1 și 2 ani) + J/4 (vițele între 1 și 2 ani) + J/5 (tăurași de minimum 2 ani) + J/6 (juninci) + J/7 (vaci de lapte) + J/8 (alte vaci) + J/9 (ovine) + J/10 (caprine).
P5	Granivore = J/11 (purcei cu o greutate vie de până la 20 kg) + J/12 (scroafe de reproducție de minimum 50 kg) + J/13 (alți porci) + J/14 (pui de carne) + J/15 (găini ouătoare) + J/16 (alte păsări de curte) + J/17 (iepuri - femele de reproducție).
P11	Cereale = D/1 (grâu comun și grâu spelt) + D/2 (grâu dur) + D/3 (secară) + D/4 (orz) + D/5 (ovăz) + D/6 (porumb boabe) + D/7 (orez) + D/8 (alte cereale).
P12	Semințe oleaginoase = D/26 (colză și rapiță) + D/27 (floarea soarelui) + D/28 (soia) + D/29 (in pentru ulei) + D/30 (alte semințe oleaginoase).
P41	Bovine de lapte = J/2 (bovine de mai puțin de un an) + J/4 (vițele între 1 și 2 ani) + J/6 (juninci) + J/7 (vaci de lapte)
P42	Bovine = J/2 (bovine de mai puțin de un an) + J/3 (tăurași între 1 și 2 ani) + J/4 (vițele între 1 și 2 ani) + J/5 (tăurași de minimum 2 ani) + J/6 (juninci) + J/7 (vaci de lapte) + J/8 (alte vaci).
P 51	Porci = J/11 (purcei cu o greutate vie de mai puțin de 20 kg) + J/12 (scroafe de reproducție de minimum 50 kg) + J/13 (alți porci).
P52	Păsări de curte = J/14 (pui de carne) + J/15 (găini ouătoare) + J/16 (alte păsări de curte).
P111	Cereale, cu excepția orezului = D/1 (grâu comun și grâu spelt) + D/2 (grâu dur) + D/3 (secară) + D/4 (orz) + D/5 (ovăz) + D/6 (porumb boabe) + D/8 (alte cereale).
P121	Plante furajere = D/10 (cartofi) + D/11 (sfeclă de zahăr) + D/12 (rădăcinoase și tuberculi furajeri).

(ii)

punctul II se înlocuiește cu următorul text:

„II. Tabel de corespondențe între rubricile anchetelor asupra structurii exploatațiilor agricole și rubricile din fișa exploatației, prevăzută în cadrul rețelei de informații contabile agricole (RICA)

Rubricile echivalente pentru aplicarea marjelor brute standard

Anchetele comunitare privind structurile agricole din 2003, 2005 și 2007

Regulamentul (CEE) nr. 571/88

Fișa exploatației tip RICA

Regulamentul (CEE) nr. 2237/77

Culturi

D/1	Grâu comun și grâu spelt

120.	Grâu comun și grâu spelt

D/2

Grâu dur

121.

Grâu dur

D/3

Secară

122.	Secară (inclusiv borceag)

D/4

Orz

123.

Orz

D/5

Ovăz

124.

Ovăz

125.	Amestec de cereale de vară

D/6	Porumb boabe

126.	Porumb boabe (inclusiv porumb boabe umed)

D/7

Orez

127.

Orez

D/8	Alte cereale

128.	Alte cereale

D/9	Plante proteaginoase cultivate pentru semințele lor, inclusiv semințe și amestecuri de semințe de leguminoase și cereale

129.	Plante proteaginoase

dintre care:

D/9e	Mazăre, bob, bob mic și lupin dulce

360.	Mazăre, bob, bob mic și lupin dulce

D/9f	Linte, năut și măzăriche

361.	Linte, năut și măzăriche

D/9g	Alte proteaginoase recoltate uscate

330.	Alte proteaginoase

D/10	Cartofi (inclusiv cartofi timpurii și de sămânță)

130.	Cartofi (inclusiv cartofi timpurii și de sămânță)

D/11	Sfeclă de zahăr (cu excepția semințelor)

131.	Sfeclă de zahăr (cu excepția semințelor)

D/12	Rădăcinoase și tuberculi furajeri (cu excepția semințelor)

144.	Rădăcinoase și tuberculi furajeri (cu excepția semințelor)

Plante industriale:

Tutun

134.

Tutun

Hamei

133.

Hamei

Bumbac

347.

Bumbac

D/26	Colză sau rapiță

331.

Colză

D/27	Floarea-soarelui

332.	Floarea-soarelui

D/28

Soia

333.

Soia

D/29	In pentru ulei

364.	In, altul decât fibrele de in

D/30	Alte semințe oleaginoase

D/31

373.

D/32

Cânepă

374.

Cânepă

D/33	Alte plante textile

D/34	Plante aromatice, medicinale sau condimente

345.	Plante medicinale, plante aromatice și condimente, inclusiv ceai, cafea, cicoare pentru cafea

D/35	Plante industriale nemenționate în altă parte

346.	Trestie-de-zahăr

348.	Alte plante industriale

Legume proaspete, pepeni, căpșuni

D/14	cultivate pe câmp deschis sau în spații protejate joase (neaccesibile)

dintre care:

D/14a

culturi pe câmp deschis

136.	Legume proaspete, pepeni și căpșuni pe câmp deschis

D/14b

culturi de grădină pentru comercializare

137.	Legume proaspete, pepeni și căpșuni, culturi de grădină pentru comercializare

D/15	cultivate în seră sau în alte spații protejate (accesibile)

138.	Legume proaspete, pepeni și căpșuni cultivate în spații protejate

Flori și plante ornamentale (cu excepția pepinierelor)

D/16	cultivate pe câmp deschis sau în spații protejate joase (neaccesibile)

140.	Flori și plante ornamentale pe câmp deschis (cu excepția pepinierelor)

D/17	cultivate în seră sau în alte spații protejate (accesibile)

141.	Flori și plante ornamentale în spații protejate

D/18	Culturi furajere

D/18a

pășuni temporare

147.	Pășuni temporare

D/18	balte culturi furajere

145.	Alte plante furajere

dintre care:

(i)	porumb furajer (pentru siloz)

326.	Porumb furajer

(iii)

balte plante furajere

327.	Alte cereale pentru siloz

328.	Alte plante furajere

D/19	Semințe și răsaduri de teren arabil (în afară de cereale, semințe de leguminoase, cartofi și plante oleaginoase)

142.	Semințe de graminee

143.	Alte semințe

D/20	Alte culturi arabile

148.	Alte culturi arabile care nu sunt cuprinse în rubricile 120-147

149.	Terenuri date în arendă, gata de însămânțare, inclusiv terenurile puse la dispoziția personalului cu titlu de beneficiu în natură

D/21	Pârloage nesubvenționate

146.

Terenuri scoase din circuitul agricol

–

Cod 0

pârloage (cu excepția terenurilor scoase din circuitul agricol)

D/22	Terenuri scoase din circuitul agricol subvenționate

146.

–

Cod 8

terenuri necultivate în cadrul unor programe de scoatere obligatorie din circuitul agricol [în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1251/1999 al Consiliului (4)]

F/1	Pajiști și pășuni, cu excepția pășunilor sărace

150.	Pășuni și pajiști permanente

F/2	Pășuni sărace

151.	Pășuni sărace

G/1	Plantații de arbori fructiferi și cu bace

152.	Plantații de arbori fructiferi și cu bace

G/1a	fructe proaspete și bace din specii originare din zone cu climă temperată

349.	Fructe semințoase

350.	Fructe sâmburoase

352.	Fructe mici și bace

G/1b	fructe și bace din specii de origine subtropicală

353.	Fructe tropicale și subtropicale

G/1c	fructe cu coajă lignificată

351.	Fructe cu coajă lignificată

G/2	Plantații de citrice

153.	Plantații de citrice

G/3	Plantații de măslini

154.	Plantații de măslini

G/3a	care produc în mod normal măsline de masă

281.	Măsline de masă

G/3b	care produc în mod normal măsline pentru ulei

282.	Măsline destinate producerii de ulei

283.	Ulei de măsline

G/4

Vii

155.

Vii

care în mod normal produc:

G/4	avinuri de calitate

286.	Struguri pentru vin de calitate

289.	Vinuri de calitate

G/4	balte vinuri

287.	Struguri pentru vin de masă și alte vinuri (altele decât cele de calitate)

288.	Diverse produse de viticultură: must, suc, rachiu, oțet și altele, obținute în cadrul exploatației

290.	Vinuri de masă și alte vinuri (altele decât cele de calitate)

G/4c	struguri de masă

285.	Struguri de masă

G/4d

struguri

291.

Stafide

G/5

Pepiniere

157.

Pepiniere

G/6	Alte culturi permanente

158.	Alte culturi permanente

G/7	Culturi permanente de seră

156.	Culturi permanente în spații protejate

I/1	Culturi succesive secundare (cu excepția culturilor de zarzavaturi și a culturilor de seră)

Cod de cultură «3» sau «7»

I/2

Ciuperci

139.

Ciuperci

E	Grădini familiale

II.

Șeptel

J/1

Ecvidee

22.	Ecvidee (indiferent de vârstă)

J/2	Tăurași sau vițele de mai puțin de un an

23.	Viței pentru îngrășat

24.	Alte bovine de mai puțin de un an

J/3	Tăurași între 1 și 2 ani

25.	Bovine între 1 și 2 ani, masculi

J/4	Vițele între 1 și 2 ani

26.	Bovine între 1 și 2 ani, femele

J/5	Tăurași de minimum doi ani

27.	Bovine de minimum doi ani, masculi

J/6	Juninci de minimum doi ani

28.	Juninci pentru crescătorie

29.	Juninci pentru îngrășat

J/7	Vaci de lapte

30.	Vaci de lapte

31.	Vaci de lapte reformate

J/8

Alte vaci

32.

Alte vaci

1.	Vițele (inclusiv cele de mai puțin de doi ani) care au fătat și care sunt păstrate exclusiv sau în principal pentru producerea de viței

2.	Vaci pentru muncă

3.	Vaci reformate, altele decât cele de lapte

J/9	Ovine (indiferent de vârstă)

a)	ovine, femele de reproducție

40.	Miei de minimum un an

b)	alte ovine

41.	Alte ovine

J/10	Caprine (indiferent de vârstă)

a)	caprine, femele de reproducție

38.	Caprine, femele de reproducție

b)	alte caprine

39.	Alte caprine

J/11	Purcei cu o greutate vie de mai puțin de 20 kg

43.	Purcei cu o greutate vie de mai puțin de 20 kg

J/12	Scroafe de reproducție de minimum 50 kg

44.	Scroafe de reproducție de minimum 50 kg

J/13	Alți porci

45.	Porci pentru îngrășat

46.	Alți porci

J/14	Pui de carne

47.	Pui de carne

J/15	Găini ouătoare

48.	Găini ouătoare

J/16	Alte păsări de curte

49.	Alte păsări de curte

J/16a

Curcani

J/16b

Rațe

J/16c

Gâște

J/16d

Alte păsări de curte nemenționate în altă parte

J/17	Iepuri, femele de reproducție

34.	Iepuri, femele de reproducție

J/18

Albine

33.

Albine

(1) JO L 56, 2.3.1988, p. 1.

(2) Caracteristicile D12 (rădăcinoase și tuberculi furajeri), D18 (plante furajere), D21 (pârloage nesubvenționate), E (grădini familiale), F1 (pășuni permanente și pajiști, cu excepția pășunilor sărace), F2 (pășuni sărace) și J11 (purcei cu o greutate vie de maximum 20 kg) sunt luate în considerare numai în anumite condiții (vezi punctul 5 din anexa I la prezenta decizie).”;

(3) Culturile succesive secundare (I/1) fac parte din culturile de câmp (P1) și marjele brute standard ale acestora sunt aceleași cu cele ale culturilor de câmp corespunzătoare.”

(4) JO L 160, 26.6.1999, p. 1.”

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

132

32003D0370

L 127/58

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 21 mai 2003

de autorizare a statelor membre să prelungească autorizațiile provizorii pentru noile substanțe active iodosulfuron-metil-sodiu, indoxacarb, S-metolaclor, virusul poliedrozei nucleare Spodoptera exigua, tepraloxidim și dimetenamidă-P

[notificată cu numărul C(2003) 1583]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/370/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/31/CE a Comisiei (2), în special articolul 8 alineatul (1) al patrulea paragraf,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, Germania a primit de la AgrEvo GmbH (în prezent Bayer CropScience), în decembrie 1998, o cerere de înscriere a substanței active iodosulfuron-metil-sodiu în anexa I la directiva menționată anterior. Decizia 1999/392/CE a Comisiei (3) a confirmat că dosarul era complet, adică respecta în principiu cerințele privind datele și informațiile din anexele II și III la directiva în cauză.

(2)	Țările de Jos au primit de la Du Pont de Nemours, în octombrie 1997, o cerere similară pentru substanța activă indoxacarb. Acest dosar a fost declarat complet prin Decizia 98/398/CE a Comisiei (4).

(3)	Belgia a primit de la Novartis NV (în prezent Syngenta), în august 1997, o cerere similară pentru substanța activă S-metolaclor. Acest dosar a fost declarat complet prin Decizia 98/512/CE a Comisiei (5).

(4)	Țările de Jos au primit de la Biosys, în iulie 1996, o cerere similară pentru virusul poliedrozei nucleare Spodoptera exigua. Acest dosar a fost declarat complet prin Decizia 97/865/CE a Comisiei (6).

(5)	Spania a primit de la BASF AG, în septembrie 1997, o cerere similară pentru substanța activă tepraloxidim. Acest dosar a fost declarat complet prin Decizia 98/512/CE.

(6)	Germania a primit de la BASF AG, în aprilie 1999, o cerere similară pentru substanța activă dimetenamidă-P. Acest dosar a fost declarat complet prin Decizia 1999/555/CE a Comisiei (7).

(7)

Confirmarea caracterului complet al dosarelor este necesară pentru a permite examinarea detaliată a acestora și pentru a permite statelor membre să acorde autorizații provizorii cu o durată maximă de trei ani pentru produsele fitosanitare care conțin substanțele active în cauză, cu respectarea condițiilor stabilite la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 91/414/CEE, în special a celei referitoare la evaluarea detaliată a substanței active și a produsului fitosanitar în ceea ce privește cerințele stabilite de directiva în cauză.

(8)

În ceea ce privește substanțele active, efectele lor asupra sănătății umane și a mediului au fost evaluate, în conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/414/CEE, pentru utilizările propuse de solicitanții în cauză. Statele membre raportoare au prezentat Comisiei proiectele lor de rapoarte de evaluare la 30 mai 2000 pentru iodosulfuron-metil-sodiu, la 7 februarie 2000 pentru indoxacarb, la 3 mai 1999 pentru S-metolaclor, la 9 noiembrie 1999 pentru virusul poliedrozei nucleare Spodoptera exigua, la 21 ianuarie 2001 pentru tepraloxidim și la 26 septembrie 2000 pentru dimetenamidă-P.

(9)	Examinarea dosarelor, care urmează după prezentarea proiectelor de rapoarte de evaluare de către statele membre raportoare, este încă în curs și nu este posibil ca evaluarea dosarelor să se încheie în termenele stabilite de Directiva 91/414/CEE.

(10)

Deoarece evaluarea nu a evidențiat până în prezent nici un motiv de îngrijorare imediată, este oportun să se permită statelor membre să prelungească autorizațiile provizorii acordate pentru produsele fitosanitare care conțin substanțele active în cauză pentru o perioadă de douăzeci și patru de luni, în conformitate cu dispozițiile articolului 8 din Directiva 91/414/CEE, pentru a permite continuarea examinării dosarelor. Este prevăzut ca evaluarea și procesul de adoptare a deciziilor privind o eventuală înscriere în anexa I a fiecăreia dintre substanțele active în cauză să se încheie în termen de douăzeci și patru de luni.

(11)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Statele membre pot să prelungească autorizațiile provizorii pentru produsele fitosanitare care conțin substanțele active iodosulfuron-metil-sodiu, indoxacarb, S-metaloclor, virusul poliedrozei nucleare Spodoptera exigua, tepraloxidim și dimetenamidă-P pentru o perioadă care nu depășește douăzeci și patru de luni de la data adoptării prezentei decizii.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 21 mai 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(2) JO L 101, 23.4.2003, p. 3.

(3) JO L 148, 15.6.1999, p. 44.

(4) JO L 176, 20.6.1998, p. 34.

(5) JO L 228, 15.8.1998, p. 35.

(6) JO L 351, 23.12.1997, p. 67.

(7) JO L 210, 10.8.1999, p. 22.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

134

32003D0380

L 131/18

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 22 mai 2003

de acordare Suediei a unei derogări de la Directiva 64/433/CEE a Consiliului și de stabilire a problemelor de sănătate echivalente care trebuie respectate în ceea ce privește tranșarea cărnii proaspete

[notificată cu numărul C(2003) 1635]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/380/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 64/433/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de sănătate în domeniul schimburilor intracomunitare de cărnuri proaspete (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 95/23/CE (2), în special articolul 13,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din Directiva 72/462/CEE a Consiliului (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul CE nr. 1452/2001 (4), la 28 ianuarie 1991 s-a adoptat o decizie de autorizare a tranșării la cald a carcaselor de bovine și de porcine în condiții speciale în unele unități din Suedia.

(2)	Suedia a aderat la Comunitatea Europeană la data de 1 ianuarie 1995. În consecință, Directiva 72/462/CEE nu mai este baza juridică corespunzătoare pentru o decizie care autorizează tranșarea la cald. Este deci necesar să se adopte o nouă decizie în conformitate cu Directiva 64/433/CEE.

(3)

Prin scrisoarea din data de 15 iulie 2002, autoritățile suedeze au prezentat Comisiei o cerere de derogare de la alineatul (46) litera (d) din anexa I la Directiva 64/433/CEE pentru tranșarea cărnii proaspete de bovine și de porcine. Această cerere propune condiții de sănătate cel puțin echivalente cu cele stabilite de prezentul alineat.

(4)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Fără a aduce atingere alineatului (46) litera (d) din anexa I la Directiva 64/433/CEE, Suedia poate autoriza tranșarea cărnii proaspete de bovine și de porcine în condițiile prevăzute de anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 22 mai 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO 121, 29.7.1964, p. 2012/64.

(2) JO L 243, 11.10.1995, p. 7.

(3) JO L 302, 31.12.1972, p. 28.

(4) JO L 198, 21.7.2001, p. 11.

ANEXĂ

Condiții speciale de tranșare a carcaselor de bovine și de porcine

După refrigerare în camere de răcire funcționând cu o temperatură a aerului care iese din evaporatoare care ar permite răcirea carcaselor până la o temperatură internă de 7 °C timp de patruzeci și opt de ore pentru carcasele de bovine și douăzeci de ore pentru carcasele de porcine, carcasele sunt transportate în sala de tranșare unde temperatura ambiantă nu depășește 12 °C, situată în același grup de clădiri în care se află și camerele de răcire.

2.	Carnea este transferată printr-o singură operațiune.

Carcasele sunt introduse în sala de tranșare și dezosate înainte ca temperatura lor internă să fi atins 7 °C, în cazul în care tranșarea se efectuează în termen de patruzeci și opt de ore după terminarea operațiunilor de sacrificare pentru carcasele de bovine și de douăzeci de ore pentru carcasele de porcine.

4.	Intervalul de timp între intrarea cărnii în sala de tranșare și răcirea ei suplimentară nu depășește șaizeci de minute.

5.	Imediat după tranșare și ambalare, carnea este transportată în camere de răcire corespunzătoare.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

136

32003R0940

L 133/61

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 940/2003 AL COMISIEI

din 28 mai 2003

privind cererile de licență de import pentru orezul originar din Egipt și provenind din această țară, în cadrul contingentului tarifar prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 196/97

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 3072/95 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind organizarea comună a piețelor în sectorul orezului (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 411/2002 al Comisiei (2),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2184/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind importurile în Comunitate de orez originar din Egipt și provenind din această țară (3),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 196/97 al Comisiei din 31 ianuarie 1997 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2184/96 al Consiliului privind importurile în Comunitate de orez originar din Egipt și provenind din această țară (4), în special articolul 4 alineatul (3) paragraful al doilea,

întrucât:

(1)

În temeiul articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 196/97, Comisia stabilește un procent unic de reducere a cantităților solicitate în cazul în care cererile de licențe de import depășesc cantitățile care pot fi angajate. Potrivit aceluiași articol, Comisia comunică această decizie statelor membre în termen de zece zile lucrătoare de la data depunerii cererilor de licență.

(2)	Cererile de licență de import pentru orezul de la codul NC 1006, depuse între 1 septembrie 2001 și 19 mai 2003, se referă la o cantitate de 32 065 de tone, în condițiile în care cantitatea maximă care poate fi angajată este de 32 000 de tone de orez de la codul NC 1006.

(3)	Este necesar, prin urmare, să se stabilească procentul de reducere, prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 196/97, pentru cererile de licență de import depuse la 19 mai 2003 și care beneficiază de reducerea taxei vamale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2184/96.

(4)	Este, de asemenea, necesar să nu se mai elibereze licențe de import care să permită obținerea unei reduceri a taxei vamale pentru actualul an de comercializare.

(5)	Ținând seama de obiectul acestora, dispozițiile prezentului regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Cererile de licență de import pentru orezul de la codul NC 1006, care beneficiază de reducerea taxei vamale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2184/96, depuse la 19 mai 2003 și comunicate Comisiei, determină eliberarea licențelor pentru cantitățile solicitate, cărora li se aplică procentul de reducere de 24,475.

Articolul 2

Cererile de licențe de import pentru orezul de la codul NC, prezentate de la 20 mai 2003, nu mai determină eliberarea unor licențe de import în cadrul Regulamentului (CE) nr. 2184/96.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 mai 2003.

Pentru Comisie

J. M. SILVA RODRÍGUEZ

Director general pentru agricultură

(1) JO L 329, 30.12.1995, p. 18.

(2) JO L 62, 5.3.2002, p. 27.

(3) JO L 292, 15.11.1996, p. 1.

(4) JO L 31, 1.2.1997, p. 53.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

137

32003D0385

L 133/87

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 28 mai 2003

de modificare pentru a doua oară a Deciziei 2003/56/CE în ceea ce privește certificatele de sănătate animală pentru importul de animale vii și de produse de origine animală din Noua Zeelandă

[notificată cu numărul C(2003) 1788]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/385/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Decizia 97/132/CE a Consiliului din 17 decembrie 1996 privind încheierea Acordului între Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind măsurile sanitare aplicabile în comerțul cu animale vii și produse de origine animală (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 1999/837/CE (2), în special articolul 4,

având în vedere Directiva 72/462/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1972 privind problemele de sănătate și inspecție veterinară care apar cu ocazia importurilor de animale din speciile bovină și porcină, respectiv de carne proaspătă provenind din țări terțe (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1452/2001 al Consiliului (4), în special articolul 11 alineatul (2) și articolul 22 alineatul (2), precum și dispozițiile corespunzătoare din celelalte directive privind cerințele sanitare și modelele de certificate care se aplică la importul de animale vii și de produse de origine animală din țări terțe,

întrucât:

(1)

Decizia 2003/56/CE a Comisiei din 24 ianuarie 2003 privind certificatele de sănătate animală pentru importul de animale vii și de produse de origine animală din Noua Zeelandă (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2003/331/CE (6), stabilește cerințele în materie de certificare și modelele de certificate oficiale de sănătate animală care se aplică la importul de animale vii și de produse de origine animală provenind din Noua Zeelandă.

(2)

Pentru a facilita trecerea la noile certificate oficiale de sănătate animală, Decizia 2003/56/CE prevede o perioadă interimară maximă de nouăzeci de zile. Această perioadă interimară a fost prelungită cu încă treizeci de zile pentru a permite punerea în aplicare a recomandărilor formulate de comitetul mixt împuternicit cu gestionarea acordului la reuniunea din 27 și 28 februarie 2003, în ceea ce privește unele modificări ale anexelor la acord.

(3)	Discuții sunt în curs de desfășurare între părțile la acord în ceea ce privește domeniul de aplicare a recomandărilor comitetului. Trebuie, de asemenea, precizată procedura care să permită modificarea anexelor la acord.

(4)	Trebuie deci prelungită perioada interimară prevăzută de Decizia 2003/56/CE până la data de 30 septembrie 2003.

(5)	Decizia 2003/56/CE trebuie deci modificată în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Articolul 4 din Decizia 2003/56/CE se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Pe durata perioadei interimare care expiră la data de 30 septembrie 2003, statele membre autorizează importul de animale vii și de produse de origine animală prevăzute de anexa I pe baza modelelor de certificate utilizate anterior.”

Articolul 2

Prezenta decizie se aplică de la data de 1 iunie 2003.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 28 mai 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 57, 26.2.1997, p. 4.

(2) JO L 332, 23.12.1999, p. 1.

(3) JO L 302, 31.12.1972, p. 24.

(4) JO L 198, 21.7.2001, p. 11.

(5) JO L 22, 25.1.2003, p. 38.

(6) JO L 116, 13.5.2003, p. 24.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

139

32003D0390

L 135/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 23 mai 2003

de stabilire a condițiilor speciale de introducere pe piață a unor specii de animale de acvacultură considerate ca nefiind susceptibile la anumite boli, precum și a produselor derivate din acestea

[notificată cu numărul C(2003) 1641]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/390/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/67/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează introducerea pe piață a animalelor și a produselor de acvacultură (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/45/CE (2), în special articolul 10 alineatul (3), articolul 14 alineatele (1) și (3) și articolul 14 alineatul (4) paragraful al doilea,

întrucât:

(1)

Directiva 91/67/CEE stabilește cerințele și dispozițiile care reglementează stabilirea condițiilor adecvate pentru introducerea pe piață, în zone sau în exploatații care beneficiază de un program sau de un statut autorizat, a peștilor, moluștelor sau crustaceelor de crescătorie vii, care nu aparțin speciilor susceptibile menționate în lista II, coloana 2 din anexa A la directiva respectivă, precum și a icrelor sau a gameților acestora.

(2)

Directiva 91/67/CEE prevede o derogare de la cerințele respective pentru speciile care nu constituie vector al bolilor în cauză, mai exact în cazul în care s-a demonstrat că nu se produce o transmitere pasivă a bolilor menționate cu ocazia transportării animalelor de acvacultură care nu aparțin speciilor susceptibile, a icrelor sau a gameților acestora, dintr-o zonă neautorizată către o zonă autorizată. Această directivă prevede totodată stabilirea unei liste a animalelor de acvacultură cărora li se aplică această derogare.

(3)	Există dovezi suficiente care indică faptul că anumite specii de moluște nu sunt susceptibile la bonamioză (Bonamia ostreae) și la marteilioză (Marteilia refringens) și nu sunt nici vectori pasivi ai acestor boli. Este, așadar, necesară includerea lor în lista menționată.

(4)

Directiva 91/67/CEE prevede că peștii și moluștele de crescătorie vii trebuie să fie însoțiți de documente de transport atunci când sunt introduși în zone sau în exploatații care beneficiază de un statut sau de un program autorizat. Modelele acestor documente de transport sunt stabilite prin Decizia 93/22/CEE a Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a modelelor de documente de transport prevăzute la articolul 14 din Directiva 91/67/CEE a Consiliului (3). Din motive de claritate, este necesară actualizarea modelelor de documente de transport respective și, în consecință, înlocuirea Deciziei 93/22/CEE cu prezenta decizie.

(5)

Directiva 91/67/CEE prevede că introducerea pe piață a moluștelor menționate în anexa A coloana 2, lista II, trebuie să se facă sub rezerva unor garanții suplimentare referitoare, în special, la originea moluștelor. Punerea în aplicare a garanțiilor respective a cauzat dificultăți în aprovizionarea cu moluște. Decizia 93/55/CEE a Comisiei (4), astfel cum a fost modificată prin Decizia 93/169/CEE (5), modifică așadar, garanțiile referitoare la introducerea de moluște în zonele care beneficiază de un program autorizat privind Bonamia ostreae și Marteilia refringens. Este necesară actualizarea dispozițiilor Deciziei 93/55/CEE și, din motive de claritate, înlocuirea acestora cu dispozițiile prezentei decizii.

(6)	Prezenta decizie ține seama de noile date științifice și de recomandările Oficiului Internațional de Epizootii (OIE).

(7)	Prezenta decizie nu afectează cerințele de certificare în materie de sănătate publică; modelul de document pe care îl prezintă, nu ar trebui deci să fie solicitat în cazul în care animalele de acvacultură, ouăle și gameții acestora sunt introduse pe piață direct pentru consumul uman.

(8)	Este necesar să se prevadă un termen suficient pentru aplicarea noilor dispoziții privind autorizarea.

(9)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1) Prezenta decizie stabilește:

(a)

cerințele privind sănătatea animală care reglementează introducerea pe piață a animalelor de acvacultură, a icrelor și a gameților acestora, în cazul în care nu sunt susceptibile la bolile menționate la lista II coloana 1 din anexa A la Directiva 91/67/CEE, în zonele și exploatațiile care beneficiază de un program sau de un statut autorizat;

(b)	modelul de document de transport menționat la articolul 14 alineatele (1) și (3) din Directiva 91/67/CEE și

(c)	lista speciilor de animale de acvacultură cărora li se aplică derogarea prevăzută la articolul 14 alineatul (4) primul paragraf din directiva menționată.

(2) Prezenta decizie nu se aplică animalelor de acvacultură, icrelor sau gameților acestora, menționate la alineatul (1), în cazul în care sunt introduse pe piață direct pentru consumul uman.

Articolul 2

În sensul prezentei decizii, se aplică definițiile enunțate la articolul 2 din Directiva 91/67/CEE, la articolul 2 din Directiva 93/53/CEE a Consiliului din 24 iunie 1993 de introducere a unor măsuri comunitare minime pentru controlul anumitor boli ale peștilor (6), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/288/CE a Comisiei (7), și la articolul 2 din Directiva 95/70/CE a Consiliului din 22 decembrie 1995 privind introducerea unor măsuri comunitare minime de control a anumitor boli ale moluștelor bivalve (8), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 83/2003/CE (9).

Articolul 3

Documente de transport

Pentru a fi introduse într-o zonă sau o exploatație care beneficiază de un program sau de un statut autorizat, toate animalele de acvacultură menționate în prezenta decizie, precum și icrele sau gameții acestora, trebuie să fie însoțite de un document de transport în conformitate cu modelul indicat în anexa I, ținând seama de notele explicative incluse în anexa II, și să îndeplinească cerințele stabilite în documentul respectiv.

Articolul 4

Specii care nu constituie vector al bolilor

În conformitate cu articolul 14 alineatul (4) paragraful al doilea din Directiva 91/67/CEE, anexa III la prezenta decizie cuprinde lista speciilor de animale de acvacultură cărora li se aplică derogarea menționată la primul paragraf din alineatul respectiv.

Articolul 5

Abrogare

Deciziile 93/22/CEE și 93/55/CEE se abrogă. Trimiterile la deciziile abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta decizie.

Articolul 6

Aplicabilitate

Prezenta decizie se aplică de la 2 august 2003.

Articolul 7

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 23 mai 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 46, 19.2.1991, p. 1.

(2) JO L 189, 3.7.1998, p. 12.

(3) JO L 16, 25.1.1993, p. 8.

(4) JO L 14, 22.1.1993, p. 24.

(5) JO L 71, 24.3.1993, p. 16.

(6) JO L 175, 19.7.1993, p. 23.

(7) JO L 99, 10.4.2001, p. 11.

(8) JO L 332, 30.12.1995, p. 33.

(9) JO L 32, 7.2.2003, p. 13.

ANEXA I

ANEXA II

Note explicative pentru documentele de transport și etichete

(a)	Documentele de transport sunt produse de către autoritățile competente ale statului membru de origine pe baza modelului prezentat în anexa I la prezenta decizie și ținând seama de specificitățile lotului, precum și de statutul locului de destinație.

(b)

Originalul fiecărui document de transport este constituit dintr-o pagină simplă, față-verso. În cazul în care sunt necesare mai multe pagini, acestea trebuie să fie legate într-un ansamblu integrat și indivizibil.

Fiecare pagină din document trebuie să poarte, în partea dreaptă sus, mențiunea „original” însoțită de un cod specific eliberat de autoritatea competentă. Toate paginile documentului de transport sunt numerotate după următorul format:

„(număr de pagină) din (număr total de pagini)”.

(c)	Originalul documentului de transport și etichetele menționate în modelul de document de transport sunt redactate în cel puțin o limbă oficială a statului membru de destinație. Rămâne totuși la latitudinea statelor membre să autorizeze alte limbi, dacă este cazul, însoțite de o traducere oficială.

(d)

Originalul documentului de transport trebuie să fie completat în ziua încărcării lotului, ștampilat oficial și semnat de un inspector oficial desemnat de autoritatea competentă. În acest fel, autoritatea competentă a statului membru de origine se asigură de aplicarea unor reguli de certificare echivalente cu cele stabilite prin Directiva 96/93/CE a Consiliului (JO L 13, 16.1.1997, p. 28).

Semnătura și ștampila (cu excepția cazului în care este vorba de un timbru sec) trebuie să fie de o culoare diferită de cea a textului imprimat.

(e)	Dacă descrierea conținutului lotului impune utilizarea unor foi suplimentare în documentul de transport, acestea sunt considerate ca fiind un element constitutiv al originalului și trebuie să fie sistematic prevăzute cu ștampila și semnătura inspectorului oficial însărcinat cu certificarea lui.

(f)	Originalul documentului de transport trebuie să însoțească lotul până la locul de destinație.

(g)	O dată emis, documentul de transport este valabil timp de zece zile. În cazul transportului pe vapor, perioada de valabilitate a documentului se prelungește cu durata deținerii la bord.

(h)	Animalele acvatice, icrele și gameții lor nu trebuie să fie transportate împreună cu alte animale acvatice care au un statut sanitar inferior sau cu icrele sau gameții lor. De asemenea, nu trebuie în nici un caz să fie transportate în alte condiții susceptibile de a le modifica statutul sanitar.

ANEXA III

lista speciilor de animale de acvacultură considerate ca nefiind sensibile la anumite boli și nesusceptibile a le transmite

Boli ale moluștelor

(agenți patogeni)

Specii de moluște

Bonamioză (Bonamia ostreae)

Stridie de Pacific (Crassostrea gigas)

Midiile din speciile Mytilus edulis și M. galloprovincialis

Scoică europeană (Ruditapes decussatus)

Scoică japoneză (Ruditapes philippinarum)

Marteilioză (Marteilia refringens)

Stridie de Pacific (Crassostrea gigas)

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

146

32003D0391

L 135/25

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 23 mai 2003

de modificare a Deciziei 92/452/CEE de stabilire a listei echipelor de recoltare de embrioni și a echipelor de producție de embrioni autorizate, în țările terțe, pentru exportul de embrioni de animale din specia bovină către Comunitate, în ceea ce privește Statele Unite ale Americii

[notificată cu numărul C(2003) 1643]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/391/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/556/CEE a Consiliului din 25 septembrie 1989 de stabilire a condițiilor de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile de embrioni de animale domestice din specia bovină provenind din țări terțe (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special articolul 8,

întrucât:

(1)

Decizia 92/452/CEE a Comisiei (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2003/151/CE (4), prevede că statele membre nu pot importa embrioni provenind din țări terțe decât în cazul în care aceștia au fost recoltați, prelucrați și depozitați de către o echipă de recoltare de embrioni menționată de lista anexată la decizia de mai sus. Statele Unite ale Americii au solicitat operarea unor modificări în listă în ceea ce privește mențiunile pentru această țară.

(2)	Statele Unite ale Americii au furnizat garanții privind respectarea normelor relevante stabilite de Directiva 89/556/CEE, iar echipele de recoltare respective au fost autorizate oficial pentru exporturile către Comunitate de către serviciile sanitar-veterinare competente din această țară.

(3)	Decizia 92/452/CEE trebuie modificată în consecință.

(4)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa la Decizia 92/452/CEE se modifică după cum urmează:

Rândul următor referitor la echipele din Statele Unite ale Americii se elimină:

„US

96NY089

E1062

Toole Veterinary Clinic

388 Erieville Road Erieville NY

Dr. Robert Toole”

Rândul următor referitor la echipele din Statele Unite ale Americii se adaugă:

„US

02CA106

E752

Lander Veterinary Clinic

2930 Lander Ave. Turlock, CA 95380

Dr. Larry Lanzon”

Articolul 2

Prezenta decizie se aplică începând cu data de 6 iunie 2003.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 23 mai 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 302, 19.10.1989, p. 1.

(3) JO L 250, 29.8.1992, p. 40.

(4) JO L 59, 4.3.2003, p. 26.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

148

32003D0394

L 136/8

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 23 mai 2003

de modificare a Deciziei 2002/677/CE în ceea ce privește programele de combatere a salmonelei zoonotice

[notificată cu numărul C(2003) 1640]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/394/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Decizia 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind cheltuielile în domeniul sanitar-veterinar (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special articolul 24 alineatul (11),

întrucât:

(1)

Decizia 2002/677/CE a Comisiei din 22 august 2002 de stabilire a cerințelor comune aplicabile rapoartelor privind programele de eradicare și de supraveghere a bolilor animale cofinanțate de Comunitate și de abrogare a Deciziei 2000/322/CE (3) nu reglementează programele de combatere a salmonelei zoonotice cofinanțate de Comunitate.

(2)	Decizia 90/424/CEE prevede că, odată cu punerea în aplicare a unei norme comunitare de control al zoonozelor, statele membre pot, în cadrul unui plan național aprobat de Comisie, să solicite contribuția financiară a Comunității la planul lor de control.

(3)

Directiva 92/117/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 privind măsurile de protecție împotriva anumitor zoonoze și agenți zoonotici la animale și în produsele de origine animală, în scopul prevenirii focarelor de toxiinfecții alimentare și intoxicații (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003, stabilește o normă comunitară de control a salmonelei zoonotice la păsările de curte. După adoptarea acestei directive, Comisia a aprobat mai multe planuri naționale de combatere a salmonelei înaintate de statele membre. S-a acordat o cofinanțare comunitară anumitor planuri naționale aprobate.

(4)	Este necesar să fie pus în aplicare un sistem de întocmire a rapoartelor pentru a evalua progresele realizate în cursul aplicării programelor naționale de combatere a salmonelei cofinanțate de Comunitate. Acest sistem trebuie armonizat în vederea culegerii de informații utile și comparabile.

(5)	Acest sistem de întocmire a rapoartelor trebuie să se bazeze pe prevederile Deciziei 2002/677/CE. Cu toate acestea, este necesar să se adopte un anumit număr de prevederi specifice aplicabile acestor rapoarte pentru salmonela zoonotică.

(6)	Decizia 2002/677/CE trebuie modificată în consecință.

(7)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Decizia 2002/677/CE se modifică după cum urmează:

1.	La articolul 4 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf: „În ceea ce privește salmonela zoonotică, raporturile intermediare conțin cel puțin informațiile prevăzute de anexa Va.”

2.	La articolul 5 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf: „În ceea ce privește salmonela zoonotică, raporturile finale conțin cel puțin informațiile prevăzute de anexele Va, VI și VII.”

3.	Anexa I se înlocuiește cu textul anexei I la prezenta decizie.

4.	Anexele VI și VII se înlocuiesc cu textul anexei II la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 23 mai 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 224, 18.8.1990, p. 19.

(3) JO L 229, 27.8.2002, p. 24.

(4) JO L 62, 15.3.1993, p. 38.

ANEXA I

„ANEXA I

ANEXA II

„

ANEXA Va

ANEXA VI

ANEXA VII

”

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

154

32003L0045

L 138/40

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2003/45/CE A COMISIEI

din 28 mai 2003

de modificare a Directivei 2002/57/CE a Consiliului privind comercializarea semințelor de plante oleaginoase și de plante pentru fibre

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2002/57/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de plante oleaginoase și de plante pentru fibre (1), modificată de Directiva 2002/68/CE (2), în special articolul 2 alineatul (3a) și articolul 24,

întrucât:

(1)

Directiva 2002/57/CE stabilește dispozițiile comunitare privind comercializarea semințelor de plante oleaginoase și de plante pentru fibre în cadrul Comunității. Această directivă nu include, în cadrul definiției categoriei „semințe de bază”, semințele de hibrizi, altele decât de floarea soarelui; de asemenea, directiva nu stabilește condițiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească semințele de rapiță și de bumbac.

(2)

Decizia 95/232/CE a Comisiei din 27 iunie 1995 privind organizarea unui experiment temporar în conformitate cu dispozițiile Directivei 69/208/CEE a Consiliului în vederea stabilirii condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească semințele de hibrizi și combinațiile de varietăți de rapiță și napi (3), modificată ultima dată de Directiva 2002/68/CE, are drept scop, inter alia, stabilirea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească semințele de hibrizi de rapiță în vederea certificării și comercializării în conformitate cu legislația comunitară.

(3)	Rezultatele experimentului temporar, prevăzute de Decizia 95/232/CE au confirmat necesitatea stabilirii unor condiții specifice pentru semințele de hibrizi de rapiță. În consecință, este necesar ca Directiva 2002/57/CE să fie modificată în vederea includerii acestor condiții specifice.

(4)

OCDE a stabilit reglementări privind semințele hibrizilor de bumbac intra și interspecifici (Gossypium hirsutum și Gossypium barbadense). Pentru asigurarea coerenței dintre OCDE și Uniunea Europeană în acest domeniu, este necesar ca Directiva 2002/57/CE să fie modificată în scopul includerii unor reglementări echivalente cu cele ale OCDE.

(5)

Combinațiile de varietăți de plante oleaginoase și pentru fibre fac parte din sfera de aplicare a Directivei 2002/57/CE. Cu toate acestea, dispozițiile referitoare la etichetare din directiva respectivă nu pot fi aplicate în mod adecvat etichetării semințelor combinațiilor de varietăți. În consecință, în scopul reglementării etichetării specifice a combinațiilor de varietăți, este necesar ca Directiva 2002/57/CE să fie modificată prin includerea unor cerințelor de etichetare adecvate pentru combinațiile de varietăți.

(6)	Directiva 2002/57/CE trebuie, așadar, să fie modificată în mod corespunzător.

(7)	Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent privind semințele și materialul săditor pentru agricultură, horticultură și silvicultură,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 2002/57/CE se modifică după cum urmează:

La articolul 2, alineatul (1) litera (c), fraza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(c)	semințe de bază: (varietăți, altele decât hibrizi) înseamnă semințe”.

La articolul 2, alineatul (1) litera (d), fraza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(d)	semințe de bază (hibrizi)”.

3.	Anexele I, II și IV se modifică în conformitate cu textul menționat în anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 2003.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 28 mai 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 193, 20.7.2002, p. 74.

(2) JO L 195, 24.7.2002, p. 32.

(3) JO L 154, 5.7.1995, p. 22.

ANEXĂ

Anexele I, II și IV la Directiva 2002/57/CE se modifică după cum urmează:

Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)	la punctul 1 se adaugă următorul paragraf: „În cazul hibrizilor de rapiță, cultura va fi realizată pe un lot de producție pe care nu s-au cultivat plante Crucifera timp de cinci ani.”;

(b)

la punctul 2, tabelul se înlocuiește cu următorul tabel:

Cultura

Distanța minimă

„Brassica spp. alta decât Brassica napus; Cannabis sativa alta decât cânepa monoecius; Carthamus tinctorius; Carum carvi; Gossypium spp. alta decât hibrizii de Gossypium hirsutum și/sau Gossypium barbadense; Sinapis alba:

–	pentru producerea de semințe de bază

400 m

–	pentru producerea de semințe certificate

200 m

Brassica napus:

–	pentru producerea de semințe de bază de varietăți altele decât hibrizi

200 m

–	pentru producerea de semințe de bază de hibrizi

500 m

–	pentru producerea de semințe certificate de varietăți altele decât hibrizi

100 m

–	pentru producerea de semințe certificate de hibrizi

300 m

Cannabis sativa, cânepă monoecius:

–	pentru producerea de semințe de bază

5 000 m

–	pentru producerea de semințe certificate

1 000 m

Helianthus annuus:

–	pentru producerea de semințe de bază de hibrizi

1 500 m

–	pentru producerea de semințe de bază de varietăți altele decât hibrizi

750 m

–	pentru producerea de semințe certificate

500 m

Gossypium hirsutum și/sau Gossypium barbadense:

–	pentru producerea de semințe de bază ale liniilor parentale de Gossypium hirsutum

600 m

–	pentru producerea de semințe de bază ale liniilor parentale de Gossypium barbadense

800 m

–	pentru producerea de semințe certificate ale hibrizilor intraspecifici de Gossypium hirsutum

200 m

–	pentru producerea de semințe certificate ale hibrizilor intraspecifici de Gossypium barbadense

600 m

–	pentru producerea de semințe certificate ale hibrizilor intraspecifici de Gossypium hirsutum și Gossypium barbadense

600 m”

(c)

punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

3. cultura trebuie să aibă o suficientă identitate și puritate varietală sau, în cazul unei culturi cu o descendență încrucișată, caracteristici cu suficientă identitate și puritate.

Pentru producerea de semințe de varietăți hibride, dispozițiile menționate se aplică și caracteristicilor componentelor, inclusiv sterilitatea masculină sau restabilirea fertilității.

În special, culturile de Brassica juncea, Brassica negra, Cannabis sativa, Carthamus tinctorius, Carum carvi, Gossypium spp. și hibrizii de Helianthus annuus și Brassica napus trebuie să fie în conformitate cu următoarele standarde sau alte condiții:

Brassica juncea, Brassica nigra, Cannabis sativa, Carthamus tinctorius, Carum carvi și Gossypium spp., altele decât hibrizi:

numărul de plante din soiurile culturii care pot fi recunoscute în mod evident ca neconforme cu varietatea nu trebuie să fie mai mare de:

—	una la 30 m2 pentru producerea de semințe de bază;

—	una la 10 m2 pentru producerea de semințe certificate;

hibrizi de Helianthus annuus:

(a)

numărul procentual de plante care pot fi recunoscute în mod evident ca neconforme cu descendența încrucișată sau cu componenta nu trebuie să fie mai mare de:

(aa)

pentru producerea de semințe de bază:

(i)	descendențe încrucișate

0,2 %

(ii)

hibrizi simpli:

–	părinte mascul, plante care au emis polen, în timp ce 2 % sau mai mult din plantele femele au flori receptoare

0,2 %

–	părinte femelă

0,5 %

(bb)

pentru producerea de semințe certificate:

–	componentă mascul, plante care au emis polen, în timp ce 5 % sau mai mult din plantele femelă au flori receptoare

0,5 %

–	componentă femelă

1,0 %

(b)

pentru producerea de semințe de varietăți de hibrizi, care trebuie să respecte următoarele norme sau alte condiții:

(aa)	plantele componentei mascul emit suficient polen, în timp ce plantele componentei femelă sunt înflorite;

(bb)	dacă plantele cu componentă femelă au stigmate receptoare, numărul procentual de plante cu componentă femelă care au emis sau emit polen nu trebuie să fie mai mare de 0,5 %;

(cc)	pentru producerea de semințe de bază, numărul procentual total de plante cu componentă femelă care sunt recunoscute în mod evident ca neconforme cu componenta și care au emis sau emit polen nu trebuie să fie mai mare de 0,5 %;

(dd)

când condiția prevăzută în anexa II (I) (2) nu poate fi îndeplinită, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: pentru producerea de semințe certificate se utilizează o componentă mascul sterilă, utilizându-se o componentă mascul care conține una sau multe descendențe de restabilire specifică, astfel încât cel puțin o treime din plantele derivate din hibridul rezultat să producă polen aparent normal din toate punctele de vedere;

hibrizi de Brassica napus, produși prin utilizarea sterilității masculine:

(a)

numărul procentual de plante care pot fi recunoscute în mod evident ca neconforme cu descendența încrucișată sau cu componenta trebuie să fie mai mare de:

(aa)

pentru producerea de semințe de bază

(i)	descendențe încrucișate

0,1 %

(ii)

hibrizi simpli

–	componentă mascul

0,1 %

–	componentă femelă

0,2 %

(bb)

pentru producerea de semințe certificate

–	componentă mascul

0,3 %

–	componentă femelă

1,0 %

(b)	sterilitatea masculină trebuie să fie de cel puțin 99 % pentru producerea de semințe de bază și de 98 % pentru producerea de semințe certificate. Nivelul de sterilitate masculină este evaluat prin examinarea florilor, în scopul verificării absenței anterelor fertile;

hibrizi de Gossypium hirsutum și Gossypium barbadense:

(a)

la culturile destinate producerii de semințe de bază din descendențe parentale de Gossypium hirsutum și Gossypium barbadense, puritatea varietală minimă atât a descendenței parentale femelă, cât și mascul este de 99,8 % dacă 5 % sau mai mult din plantele purtătoare de semințe au flori receptoare. Nivelul sterilității masculine a descendenței parentale purtătoare de semințe este evaluat prin examinarea florilor, în scopul verificării prezenței anterelor sterile și nu trebuie să fie mai mic de 99,9 %;

(b)

la culturile destinate producerii de semințe certificate de varietăți hibride de Gossypium hirsutum și Gossypium barbadense, puritatea varietală minimă atât a părintelui purtător de semințe, cât și a descendenței parentale cu polen este de 99,5 % dacă 5 % sau mai mult din plantele purtătoare de semințe au flori receptoare. Nivelul sterilității masculine a descendenței parentale purtătoare de semințe este evaluat prin examinarea florilor, în scopul verificării prezenței anterelor sterile și nu trebuie să fie mai mic de 99,7 %”;

(d)

la punctul 5, litera (B) se înlocuiește cu următorul text:

B. în cazuri altele decât culturile de hibrizi de Helianthus annuus, Brassica napus, Gossypium hirsutum și Gossypium barbadense, se efectuează cel puțin o inspecție.

În cazul hibrizilor de Helianthus annuus se efectuează cel puțin două inspecții.

În cazul hibrizilor de Brassica napus se efectuează cel puțin trei inspecții: prima înainte de stadiul de înflorire, cea de-a doua la începutul stadiului de înflorire și cea de-a treia la sfârșitul stadiului de înflorire.

În cazul hibrizilor de Gossypium hirsutum și/sau Gossypium barbadense se efectuează cel puțin trei inspecții: prima la începutul stadiului de înflorire, cea de-a doua înainte de sfârșitul stadiului de înflorire și cea de-a treia la sfârșitul stadiului de înflorire, după îndepărtarea, după caz, a plantelor parentale cu polen.”

Anexa II 1 se modifică după cum urmează:

(a)	la punctul 1 cuvintele „altele decât hibrizi” se inserează după cuvintele „Brassica napus”;

(b)

după punctul 1 se inserează următorul punct 1a:

1a. În cazul hibrizilor de Brassica napus produși prin utilizarea sterilității masculine, semințele trebuie să fie în conformitate cu condițiile și normele prevăzute la punctele (a)-(d).

(a)	semințele au suficientă identitate și puritate în ceea ce privește caracteristicile varietale ale componentelor, inclusiv sterilitatea masculină sau restabilirea fertilității.

(b)

puritatea varietală minimă a semințelor este următoarea:

–	semințe de bază, componentă femelă

99,0 %;

–	semințe de bază, componentă mascul

99,9 %;

–	semințe certificate

90,0 %;

(c)

semințele nu pot fi certificate ca semințe certificate decât pe baza rezultatelor testelor oficiale post-control pe teren, efectuate pe eșantioane de semințe de bază, prelevate în mod oficial și executate în timpul sezonului de creștere a semințelor introduse în scopul certificării ca semințe certificate. Acest control este destinat verificării dacă semințele de bază îndeplinesc cerințele stabilite pentru semințele de bază, în ceea ce privește identitatea caracteristicilor componentelor, inclusiv sterilitatea masculină, și dacă normele stabilite pentru semințele corespund în privința purității varietale minime prevăzute la punctul (b).

În cazul semințelor de bază de hibrizi, puritatea varietală poate fi evaluată prin metode biochimice adecvate.

(d)	normele referitoare la puritatea varietală minimă prevăzute la punctul (b) cu privire la semințele certificate de hibrizi sunt monitorizate prin teste oficiale post-control, efectuate pe un număr adecvat de eșantioane prelevate în mod oficial. Se pot utiliza metode biochimice adecvate.”

La anexa IV litera (A), după punctul (a) se inserează următorul punct (aa):

„(aa)

pentru semințele certificate de combinație de varietăți:

informațiile necesare în conformitate cu secțiunea (a), cu excepția faptului că în locul denumirii varietății se trece denumirea combinației de varietăți (informația «combinație de varietăți» și denumirea acesteia) și se indică procentajul în funcție de ponderea diferitelor componente, prezentate pe varietăți; este suficient să se menționeze denumirea combinației de varietăți, dacă procentajul în funcție de pondere a fost notificat în scris cumpărătorului, la cererea acestuia, și a fost înregistrată în mod oficial.”

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

159

32003L0046

L 138/45

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2003/46/CE A COMISIEI

din 4 iunie 2003

de modificare a Directivei 2001/32/CE în ceea ce privește anumite zone comunitare protejate expuse unor pericole fitosanitare

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor și produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/22/CE a Comisiei (2), în special articolul 2 alineatul (1) litera (h) primul paragraf,

având în vedere cererea înaintată de Grecia,

întrucât:

(1)

Din 1993, prin Directiva 92/76/CEE a Comisiei (3), apoi prin Directiva 2001/32/CE a Comisiei din 8 mai 2001 de identificare a zonelor comunitare protejate expuse unor pericole fitosanitare deosebite și de abrogare a Directivei 92/76/CEE (4), astfel cum a fost modificată ultima dată de Directiva 2003/21/CE (5), Grecia este recunoscută drept zonă protejată pentru Gonipterus scutellatus Gyll.

(2)

Din cauza unei greșeli de scriere în elaborarea Directivei 2003/21/CE a Comisiei de modificare a Directivei 2001/32/CE, textul modificat nu menționează Grecia în legătură cu Gonipterus scutellatus Gyll. Or, motivele care au determinat recunoașterea Greciei drept zonă protejată pentru Gonipterus scutellatus Gyll subzistă.

(3)	Este necesară, așadar, modificarea Directivei 2001/32/CE.

(4)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent fitosanitar,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa la Directiva 2001/32/CE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre adoptă și publică, până la 15 iunie 2003, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Ele pun în aplicare aceste dispoziții începând cu data de 16 iunie 2003.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 4 iunie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(3) JO L 305, 21.10.1992, p. 12.

(4) JO L 127, 9.5.2001, p. 38.

(5) JO L 78, 25.3.2003, p. 8.

ANEXĂ

La litera (a) punctul 7 din anexa la Directiva 2001/32/CE, textul coloanei din dreapta se înlocuiește cu textul următor:

„Grecia, Portugalia (Azore)”.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

161

32003L0047

L 138/47

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2003/47/CE A COMISIEI

din 4 iunie 2003

de modificare a anexelor II, IV și V la Directiva 2000/29/CE a Consiliului privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor și produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere că statul membru în cauză și-a exprimat acordul,

întrucât:

(1)	Din informațiile comunicate de Portugalia, pe baza unor studii actualizate, reiese că este necesară modificarea zonei protejate împotriva Gonipterus scutellatus Gyll. și limitarea acesteia la Azore.

(2)

Din cauza unei greșeli de scriere în elaborarea Directivei 2002/36/CE a Comisiei de modificare a unor anexe la Directiva 2000/29/CE (3), o parte dintre noile dispoziții cu privire la terenurile și mediile de cultură, atașate sau asociate plantelor, originare din Cipru și din Malta, au fost adoptate greșit.

(3)	Din cauza unei greșeli de scriere în elaborarea Directivei 2002/36/CE a Comisiei, textul care apare la anexa V partea B secțiunea I punctul 2 la Directiva 2000/29/CE a fost înlocuit fără a se menționa produsele din plante în cauză.

(4)	Este necesară, așadar, modificarea în consecință a anexelor corespunzătoare la Directiva 2000/29/CE.

(5)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent fitosanitar,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexele II, IV și V la Directiva 2000/29/CE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Statele membre adoptă și publică până la 15 iunie 2003 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Ele pun în aplicare aceste dispoziții începând cu data de 16 iunie 2003.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. Comisia informează celelalte state membre cu privirea la aceasta.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 4 iunie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(3) JO L 116, 3.5.2002, p. 16.

ANEXĂ

Anexele la Directiva 2000/29/CE se modifică după cum urmează:

La anexa II partea B litera (a) punctul 5, textul din coloana din dreapta se înlocuiește cu următorul text:

„EL, P (Azore)”.

La anexa IV:

(a)	la partea A capitolul I punctul 34, în coloana din stânga, cuvintele „Cipru, Malta” se elimină;

(b)

la partea B punctul 19, textul coloanei din dreapta se înlocuiește cu textul următor:

„EL, P (Azore)”.

La anexa V partea B secțiunea I:

(a)

la punctul 2 textul se înlocuiește cu textul următor:

„Părți de plante, altele decât fructele și semințele, de:

—	Castanea Mill., Dendranthema (DC) Des. Moul., Dianthus L., Gypsophila L., Pelargonium l'Herit. ex Ait, Phoenix spp., Populus L., Quercus L., Solidago L. și flori tăiate din familia Orchidaceae;

—	conifere (Coniferales);

—	Acer saccharum Marsh., originare din țările Americii de Nord;

—	Prunus L., originar din țări din afara Europei;

—	flori tăiate de Aster spp., Eryngium L., Hypericum L., Lisianthus L., Rosa L. și Trachelium L., originare din țări din afara Europei;

—	legume cu frunze de Apium graveolens L. și Ocimum L.”;

(b)	la punctul 7 litera (b), cuvintele „Cipru, Malta” se elimină.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

163

32003D0403

L 141/23

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 26 mai 2003

de modificare a Deciziei 2003/17/CE privind echivalența inspecțiilor pe teren efectuate în țări terțe pentru culturile producătoare de semințe și privind echivalența semințelor produse în țări terțe

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/403/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 66/401/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea semințelor de plante furajere (1), în special articolul 16 alineatul (1),

având în vedere Directiva 66/402/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea semințelor de cereale (2), în special articolul 16 alineatul (1),

având în vedere Directiva 2002/57/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de plante oleaginoase și de plante pentru fibre (3), în special articolul 20 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

În Decizia sa 2003/17/CE (4), Consiliul a stabilit că inspecțiile pe teren efectuate în anumite țări terțe cu privire la culturile producătoare de semințe din anumite specii și semințele produse în anumite țări terțe respectă condițiile stabilite în Directivele 66/401/CEE, 66/402/CEE, 2002/57/CE și în Directiva 2002/54/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de sfeclă (5).

(2)	Între timp s-a stabilit că în Lituania există de asemenea norme privind controlul semințelor pentru o serie de specii de plante, care prevăd efectuarea de inspecții oficiale pe teren în timpul perioadei de producere a semințelor.

(3)

Normele respective stabilesc, în principiu, că semințele pot fi certificate în mod oficial și pachetele cu semințe pot fi sigilate în mod oficial în conformitate cu sistemele OCDE de certificare a varietăților de semințe comercializate pe plan internațional. De asemenea, aceste norme prevăd prelevarea de eșantioane și testarea semințelor în conformitate cu metodele Asociației Internaționale privind Testarea Semințelor (ISTA).

(4)

Examinarea acestor norme și a modului lor de aplicare în Lituania a demonstrat că inspecțiile pe teren privind culturile producătoare de semințe respectă condițiile stabilite în Directivele 66/401/CEE, 66/402/CEE și 2002/57/CE. Dispozițiile naționale de reglementare a semințelor recoltate și controlate în Lituania oferă aceleași garanții privind caracteristicile semințelor și modul de verificare a acestora, în scopul asigurării identificării semințelor, marcării și controlului acestora, având în vedere dispozițiile aplicabile semințelor recoltate și controlate pe teritoriul Comunității, sub rezerva respectării unor condiții suplimentare privind culturile producătoare de semințe și semințele produse, în special cu privire la marcarea ambalajelor.

(5)	Lituaniei trebuie așadar să i se acorde echivalența pentru anumite specii.

(6)	În consecință, Decizia 2003/17/CE trebuie să fie modificată în mod corespunzător,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În anexa I la Decizia 2003/17/CE se inserează următoarea poziție după poziția referitoare la Letonia:

„Lituania

Ministerul Agriculturii,

Vilnius

66/401/CEE

66/402/CEE

2002/57/CE”.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 26 mai 2003.

Pentru Consiliu

Președintele

G. DRYS

(1) JO 125, 11.7.1966, p. 2298/66. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/64/CE (JO L 234, 1.9.2001, p. 60).

(2) JO 125, 11.7.1966, p. 2309/66. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/64/CE.

(3) JO 193, 20.7.2002, p. 74. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/68/CE (JO L 195, 24.7.2002, p. 32).

(4) JO L 8, 14.1.2003, p. 10.

(5) JO L 193, 20.7.2002, p. 12.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

165

32003L0043

L 143/23

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2003/43/CE A CONSILIULUI

din 26 mai 2003

de modificare a Directivei 88/407/CEE de stabilire a cerințelor de sănătate animală aplicabile în comerțul intracomunitar și la importul de material seminal de animale domestice din specia bovină

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (3),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

întrucât:

(1)	Directiva 88/407/CEE (4) stabilește cerințele de sănătate animală aplicabile comerțului intracomunitar și importului de material seminal de la animale domestice din specia bovină.

(2)

În conformitate cu noile date științifice disponibile, este necesară modificarea condițiilor de sănătate animală aplicabile pentru acceptarea taurilor în centrele de inseminare artificială (IA), în special în ce privește rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă (IBR/IPV) și boala mucoaselor/diareea virotică bovină (MD-BVD).

(3)	Trebuie să se aplice aceleași cerințe în ceea ce privește depozitarea tuturor unităților, indiferent dacă sunt asociate sau nu unei unități de producție.

(4)	Trebuie simplificată procedura aplicabilă pentru actualizarea listei centrelor de colectare sau de depozitare a materialului seminal din țările terțe din care este autorizat importul de material seminal.

(5)	Ar trebui să fie adoptate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Directivei 88/407/CEE în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a modalităților de exercitare a competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (5),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 88/407/CEE se modifică după cum urmează:

1.	La articolul 1 se adaugă următorul paragraf: „Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor zootehnice comunitare și/sau de drept intern care reglementează organizarea inseminării artificiale, în general, și distribuția materialului seminal, în special.”

Litera (b) de la articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

—	«centru de colectare a materialului seminal»: o unitate autorizată oficial și controlată oficial, situată pe teritoriul unui stat membru sau al unei țări terțe, în care se produce material seminal destinat inseminării artificiale;

—	«centru de depozitare a materialului seminal»: o unitate autorizată oficial și controlată oficial, situată pe teritoriul unui stat membru sau al unei țări terțe, în care se depozitează material seminal destinat inseminării artificiale;”.

Litera (a) de la articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„(a)	a fost colectat și tratat și/sau depozitat, după caz, într-un centru (în centre) de colectare sau de depozitare autorizat(e) în acest scop, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1), în vederea inseminării artificiale și a comerțului intracomunitar;”.

4.	La articolul 4 se elimină alineatele (1) și (2).

5.	La articolul 5 și la articolul 9 alineatele (2) și (3), cuvintele „centru(e) de colectare a materialului seminal” se înlocuiesc cu: „centru(e) de colectare sau de depozitare a materialului seminal”.

Articolul 9 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Listele centrelor de colectare și de depozitare a materialului seminal din care statele membre autorizează importul de material seminal provenind din țări terțe se întocmesc și se actualizează în conformitate cu prezentul articol.

O unitate poate figura pe o asemenea listă numai în cazul în care autoritatea competentă din țara terță de origine garantează respectarea condițiilor menționate la alineatul (2) și la alineatul (3) literele (b)-(e).

Autoritățile competente din țările terțe care figurează pe liste întocmite și actualizate în conformitate cu articolul 8 garantează că listele centrelor de colectare și de depozitare a materialului seminal din care se poate expedia material seminal către Comunitate sunt întocmite, actualizate și comunicate Comisiei.

Comisia adresează periodic punctelor de contact desemnate de statele membre notificări privind listele noi sau actualizate pe care le primește de la autoritățile competente din țările terțe în conformitate cu al treilea paragraf.

În cazul în care, în decurs de 20 de zile lucrătoare de la notificarea Comisiei, nici un stat membru nu prezintă obiecții la lista nouă sau actualizată, sunt autorizate importurile din unitățile care figurează pe această listă după 10 zile lucrătoare de la data la care Comisia a făcut-o publică.

De fiecare dată când cel puțin un stat membru prezintă observații în scris Comisiei sau atunci când aceasta consideră că este necesar să modifice o listă pentru a ține seama de informații pertinente, cum ar fi rapoartele de inspecție comunitare sau rezultatele controalelor efectuate în temeiul articolului 12, Comisia informează toate statele membre și include problema pe ordinea de zi aferentă sectorului competent a următoarei întâlniri a Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, pentru a hotărî în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (2).

Comisia se asigură că sunt accesibile publicului versiunile actualizate ale tuturor listelor.”

Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 17

Anexa A se modifică de către Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată cu privire la propunerea Comisiei, în special în vederea adaptării sale la progresele tehnologice.

Anexele B, C și D se modifică în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2).”

Articolul 18 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 18

(1) Comisia este asistată de către Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală înființat prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (6).

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul paragraf, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE (7).

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

9.	Articolul 19 se elimină.

10.	La articolele 5, 8 și 10, cuvintele „procedura prevăzută în articolul 18” se înlocuiesc cu „procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2)”.

11.	La articolele 8, 11 și 16, cuvintele „procedura prevăzută în articolul 19” se înlocuiesc cu „procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2)”.

12.	Anexele A, B, C și D la Directiva 88/407/CEE se înlocuiesc cu textul din anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iulie 2004. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Cu toate acestea, până la 31 decembrie 2004, statele membre autorizează comerțul intracomunitar și importul de material seminal colectat, tratat și depozitat în conformitate cu vechile dispoziții ale Directivei 88/407/CEE și însoțit de vechiul model de certificat.

După data respectivă, statele membre nu autorizează comerțul intracomunitar și importul de material seminal în conformitate cu aceste vechi dispoziții decât cu condiția ca acesta să fi fost colectat, tratat și depozitat înainte de 31 decembrie 2004.

(3) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 26 mai 2003.

Pentru Consiliu

Președintele

G. DRYS

(1) JO C 20 E, 28.1.2003, p. 46.

(2) Aviz prezentat la 8 aprilie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) Aviz prezentat la 11 decembrie 2002 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4) JO L 194, 22.7.1988, p. 10, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.

(5) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(6) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

(7) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.”

ANEXĂ

„

ANEXA A

CAPITOLUL I CONDIȚII DE AUTORIZARE OFICIALĂ A CENTRELOR

Centrele de colectare a materialului seminal trebuie:

(a)	să se afle în permanență sub supravegherea unui medic veterinar al centrului, abilitat de autoritatea competentă;

(b)

să dispună cel puțin:

(i)	de unități care să permită adăpostirea și izolarea animalelor;

(ii)	de unități pentru colectarea materialului seminal, inclusiv de un spațiu separat pentru curățarea și dezinfectarea sau sterilizarea echipamentelor;

(iii)

de o unitate de tratare a materialului seminal, care nu trebuie să se situeze neapărat în același loc;

(iv)	de o unitate de depozitare a materialului seminal, care nu trebuie să se situeze neapărat în același loc;

(c)	să fie construite sau izolate astfel încât să se împiedice orice contact cu animale care se află în exterior;

(d)	să fie construite astfel încât unitățile folosite pentru adăpostirea animalelor, precum și pentru colectarea, tratarea și depozitarea materialului seminal, să poată fi curățate și dezinfectate cu ușurință;

(e)	să dispună, pentru adăpostirea animalelor care trebuie izolate, de unități care să nu comunice direct cu unitățile obișnuite;

(f)	să fie concepute astfel încât zona de adăpostire a animalelor să fie separată fizic de spațiul de tratare a materialului seminal și ambele să fie separate de spațiul de depozitare a materialului seminal.

Centrele de depozitare a materialului seminal trebuie:

(a)	să se afle în permanență sub supravegherea unui medic veterinar al centrului, abilitat de autoritatea competentă;

(b)	să fie construite sau izolate astfel încât să se împiedice orice contact cu animale care se află în exterior;

(c)	să fie construite astfel încât unitățile folosite pentru depozitarea materialului seminal să poată fi curățate și dezinfectate cu ușurință.

CAPITOLUL II CONDIȚII PRIVIND SUPRAVEGHEREA OFICIALĂ A CENTRELOR

Centrele de colectare trebuie:

(a)

să fie supravegheate astfel încât în ele să nu poată staționa decât animale din specia de la care trebuie colectat materialul seminal. Cu toate acestea, pot fi acceptate și alte animale domestice care sunt absolut necesare pentru funcționarea normală a centrului de colectare, cu condiția să nu prezinte nici un risc de infecție pentru animalele din speciile al căror material seminal trebuie colectat și să îndeplinească condițiile stabilite de medicul veterinar al centrului;

(b)

să fie supravegheate astfel încât să se poată întocmi un registru privind toate bovinele prezente în unitate și care furnizează informații cu privire la rasa, data nașterii și identificarea fiecărui animal, precum și un registru privind toate controalele pentru depistarea bolilor și toate vaccinările efectuate pe fiecare animal;

(c)	să fie supuse unor inspecții periodice efectuate cel puțin de două ori pe an de către un medic veterinar oficial, în cadrul controlului permanent al condițiilor de autorizare și de supraveghere;

(d)	să beneficieze de supraveghere care să împiedice accesul persoanelor neautorizate. De asemenea, accesul vizitatorilor autorizați trebuie admis în conformitate cu condițiile stabilite de medicul veterinar al centrului;

(e)	să dețină personal tehnic competent, pregătit corespunzător în ceea ce privește procedurile de dezinfectare și tehnicile de igienă de natură să prevină răspândirea bolilor;

(f)

să fie supravegheate astfel încât să se garanteze următoarele condiții:

(i)

în centrele autorizate se tratează și se depozitează numai material seminal colectat într-un centru autorizat, fără a intra în contact cu alte loturi de material seminal. Cu toate acestea, în centrele de colectare autorizate se poate trata și material seminal care nu a fost colectat într-un centru autorizat, cu condiția ca:

—	acest material seminal să fie obținut de la bovine care îndeplinesc condițiile prevăzute de anexa B capitolul I alineatul (1) litera (d);

—	tratarea să se efectueze cu echipamente separate sau în alt moment decât cel în care se tratează materialul seminal destinat comerțului intracomunitar; în cazul din urmă, echipamentele trebuie curățate și sterilizate după utilizare;

—	acest material seminal să nu poată face obiectul comerțului intracomunitar și să nu poată intra nici un moment în contact sau să fie depozitat împreună cu materialul seminal destinat comerțului intracomunitar;

—	acest material seminal să poată fi identificat prin aplicarea unui marcaj diferit de marcajul prevăzut la punctul (vii).

În centrele autorizate pot fi depozitați, de asemenea, embrioni congelați rapid, cu condiția ca:

—	această depozitare să fie autorizată de autoritatea competentă;

—	embrionii să fie în conformitate cu cerințele Directivei 89/556/CEE a Consiliului din 25 septembrie 1989 de stabilire a condițiilor de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile din țările terțe de embrioni de animale domestice din specia bovină (1);

—	embrionii să fie depozitați în recipiente separate, în spațiile prevăzute pentru depozitarea materialului seminal autorizat;

(ii)	colectarea, tratarea și depozitarea materialului seminal se efectuează exclusiv în spațiile rezervate în acest scop și în cele mai riguroase condiții de igienă;

(iii)

toate instrumentele care intră în contact cu materialul seminal sau cu animalul donator în timpul colectării și al tratării se dezinfectează sau se sterilizează în mod corespunzător înainte de fiecare utilizare, cu excepția instrumentelor de unică folosință;

(iv)	produsele de origine animală utilizate pentru tratarea materialului seminal – inclusiv aditivii sau diluantul – provin din surse care nu prezintă nici un risc pentru sănătate, sau au fost supuse unui tratament prealabil de natură să îndepărteze acest risc;

(v)	recipientele utilizate pentru depozitare și transport se dezinfectează sau se sterilizează în mod corespunzător înainte de începerea oricărei operațiuni de umplere, cu excepția recipientelor de unică folosință;

(vi)	agentul criogen utilizat nu a fost folosit anterior pentru alte produse de origine animală;

(vii)

fiecare doză individuală de material seminal este prevăzută cu un marcaj vizibil care permite să se stabilească cu ușurință data colectării materialului seminal, precum și rasa și identificarea animalului donator și numărul autorizației centrului; Comisiei și celorlalte state membre le sunt comunicate de către fiecare stat membru caracteristicile și forma sub care se prezintă marcajul utilizat pe teritoriul său;

(viii)

unitatea de depozitare trebuie să îndeplinească condițiile specifice privind supravegherea centrelor de depozitare a materialului seminal prevăzute la punctul 2.

Centrele de depozitare trebuie:

(a)

să fie supravegheate astfel încât să fie înregistrate toate mișcările materialului seminal (fie că este vorba de intrări în centru sau de ieșiri), precum și starea de sănătate a taurilor donatori al căror material seminal este depozitat și care trebuie să fie în conformitate cu cerințele prevăzute de prezenta directivă;

(b)	să fie supuse unor inspecții periodice, efectuate cel puțin de două ori pe an de către un medic veterinar oficial, în cadrul controlului permanent al condițiilor de autorizare și de supraveghere;

(c)	să beneficieze de supraveghere astfel încât să se împiedice accesul persoanelor neautorizate. De asemenea, accesul vizitatorilor autorizați trebuie admis în conformitate cu condițiile stabilite de medicul veterinar al centrului;

(d)	să aibă personal tehnic competent, pregătit corespunzător în ceea ce privește procedurile de dezinfectare și tehnicile de igienă de natură să prevină răspândirea bolilor;

(e)

să fie supravegheate astfel încât să se garanteze următoarele condiții:

(i)

în centrele de depozitare autorizate se depozitează numai material seminal colectat într-un centru autorizat în conformitate cu prezenta directivă, fără a intra în contact cu alte loturi de material seminal.

De asemenea, într-un centru de depozitare autorizat poate fi introdus numai materialul seminal care provine dintr-un centru de colectare sau de depozitare autorizat și care este transportat în condiții care să ofere toate garanțiile sanitare, fără a intra în contact cu alte loturi de material seminal.

În centrele autorizate pot fi depozitați, de asemenea, embrioni congelați, cu condiția ca:

—	această depozitare să fie autorizată de autoritatea competentă;

—	embrionii să fie în conformitate cu cerințele Directivei 89/556/CEE a Consiliului din 25 septembrie 1989 de stabilire a condițiilor de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile din țările terțe de embrioni de animale domestice din specia bovină;

—	embrionii să fie depozitați în recipiente separate, în spațiile prevăzute pentru depozitarea materialului seminal autorizat;

(ii)	depozitarea materialului seminal se efectuează exclusiv în spațiile rezervate în acest scop și în cele mai riguroase condiții de igienă;

(iii)

toate instrumentele care intră în contact cu materialul seminal se dezinfectează sau se sterilizează în mod corespunzător înainte de fiecare utilizare, cu excepția instrumentelor de unică folosință;

(iv)	recipientele utilizate pentru depozitare și transport se dezinfectează sau se sterilizează în mod corespunzător înainte de începerea oricărei operațiuni de umplere, cu excepția recipientelor de unică folosință;

(v)	agentul criogen utilizat nu a fost folosit anterior pentru alte produse de origine animală;

(vi)

fiecare doză individuală de material seminal este prevăzută cu un marcaj vizibil care permite să se stabilească cu ușurință data colectării materialului seminal, precum și rasa și identificarea animalului donator și numărul autorizației centrului de colectare; Comisiei și celorlalte state membre le sunt comunicate de către fiecare stat membru caracteristicile și forma sub care se prezintă marcajul utilizat pe teritoriul său.

ANEXA B

CAPITOLUL I CONDIȚII APLICABILE PENTRU ACCEPTAREA ANIMALELOR ÎN CENTRELE AUTORIZATE DE COLECTARE A MATERIALULUI SEMINAL

Următoarele cerințe se aplică tuturor bovinelor acceptate într-un centru de colectare a materialului seminal. Acestea trebuie:

(a)	să fi fost supuse unei perioade de carantină de cel puțin 28 de zile în unități special autorizate în acest scop de către autoritatea competentă din statul membru și în care se găsesc numai animale biongulate care au cel puțin același statut sanitar;

(b)	să fi fost selectate, înainte de a intra în unitățile de carantină prevăzute la litera (a), dintr-un efectiv indemn oficial de tuberculoză și de bruceloză în conformitate cu Directiva 64/432/CEE. Animalele nu s-au aflat anterior în alt efectiv cu un statut sanitar inferior;

(c)

să provină dintr-un efectiv indemn oficial de leucoză enzootică bovină în temeiul Directivei 64/432/CEE sau să fi fost născute de o femelă care a fost supusă unui test, cu rezultat negativ, efectuat în conformitate cu anexa D (capitolul II) la Directiva 64/432/CEE, după separarea animalelor de «mamă». În cazul animalelor care provin dintr-un transfer de embrioni, prin «mamă» se înțelege receptoarea embrionului.

În cazul în care nu poate fi îndeplinită această cerință, materialul seminal nu poate fi acceptat pentru comerț până când donatorul nu a împlinit vârsta de 2 ani și nu a fost testat în conformitate cu capitolul II alineatul (1) litera (c), cu rezultat negativ;

(d)

să fi fost supuse, în intervalul de 28 de zile anterior perioadei de carantină menționate la litera (a), cu rezultate negative, la următoarele teste, cu excepția testului de depistare a anticorpilor împotriva BVD/MD menționat la punctul (v):

(i)	pentru tuberculoza bovină, un test de intradermotuberculinare efectuat în conformitate cu procedura stabilită în anexa B la Directiva 64/432/CEE;

(ii)	pentru bruceloza bovină, un test serologic efectuat în conformitate cu procedura stabilită în anexa C la Directiva 64/432/CEE;

(iii)

pentru leucoza enzootică bovină, un test serologic efectuat în conformitate cu procedura stabilită în anexa D (capitolul II) la Directiva 64/432/CEE;

(iv)	pentru IBR/IPV, un test serologic (virus întreg) efectuat pe o probă de sânge, în cazul în care animalul nu provine dintr-un efectiv indemn de IBR/IPV în temeiul articolului 2.3.5.3 din Codul Zoosanitar Internațional;

(v)

pentru BVD/MD:

—	un test de izolare a virusului sau un test de depistare a antigenilor virusului și

—	un test serologic pentru stabilirea prezenței sau a absenței anticorpilor.

Autoritatea competentă poate autoriza efectuarea testelor menționate la litera (d) pe probe recoltate în unitatea de carantină. În acest caz, perioada de carantină menționată la litera (a) nu poate începe înainte de data prelevării probelor. Cu toate acestea, în cazul în care unul din testele enumerate la litera (a) este pozitiv, animalul în cauză va fi retras imediat din unitatea de izolare. În cazul izolării în grup, perioada de carantină menționată la litera (a) nu poate începe pentru animalele care rămân decât după retragerea animalului care a reacționat pozitiv;

(e)

să fi fost supuse, pe parcursul perioadei de carantină menționate la litera (a) și după 21 de zile de la acceptarea lor în carantină (cel puțin șapte zile de la acceptarea lor în carantină pentru depistarea Campylobacter fetus ssp. venerealis și Trichomonas foetus), cu rezultate negative, la următoarele teste, cu excepția testului de depistare a anticorpilor împotriva BVD/MD [vezi punctul (iii)]:

(i)	pentru bruceloza bovină, un test serologic, efectuat în conformitate cu procedura stabilită în anexa C la Directiva 64/432/CEE;

(ii)

pentru IBR/IPV, un test serologic (virus întreg) efectuat pe o probă de sânge;

În cazul în care unul din testele enumerate mai sus are rezultat pozitiv, animalul trebuie retras imediat din unitatea de carantină, iar celelalte animale din același grup trebuie să rămână în carantină și să fie supuse unui nou test, care să înregistreze rezultate negative, în termen de cel puțin douăzeci și unu de zile de la retragerea animalului (animalelor) pozitiv(e);

(iii)

pentru BVD/MD:

—	un test de izolare a virusului sau un test de depistare a antigenilor virusului și

—	un test serologic pentru stabilirea prezenței sau a absenței anticorpilor.

Un animal (seronegativ sau seropozitiv) poate fi acceptat în unitățile de colectare a materialului seminal numai dacă nu survine nici o seroconversie la animalele care au testat seronegativ înainte de acceptarea lor în unitatea de carantină.

În cazul în care se produce seroconversia, toate animalele care au rămas seronegative trebuie să rămână în carantină pe o perioadă prelungită, până în momentul în care nu mai survine nici o seroconversie în grupul respectiv timp de trei săptămâni. Animalele pozitive din punct de vedere serologic pot fi acceptate în unitățile de colectare a materialului seminal;

(iv)

pentru Campylobacter fetus ssp. venerealis:

—	în cazul animalelor cu vârsta mai mică de șase luni sau ținute de la acea vârstă într-un singur grup de același sex înainte să fie puse sub carantină, un test unic pe o probă de material colectat dintr-o spălătură vaginală artificială sau din prepuț;

—	în cazul animalelor cu vârsta de cel puțin șase luni care ar putea să fi intrat în contact cu femele înainte de a fi puse sub carantină, un test efectuat de trei ori, la intervale de o săptămână, pe o probă de material colectat dintr-o spălătură vaginală artificială sau din prepuț;

(v)

pentru Trichomonas foetus:

—	în cazul animalelor cu vârsta mai mică de șase luni sau ținute de la acea vârstă într-un singur grup de același sex înainte să fie puse sub carantină, un test unic pe o probă de material colectat din prepuț;

—	în cazul animalelor cu o vârstă de cel puțin șase luni care ar putea să fi intrat în contact cu femele înainte de a fi puse sub carantină, un test efectuat de trei ori, la intervale de o săptămână, pe o probă de material colectat din prepuț.

În cazul în care unul din testele enumerate anterior are rezultate pozitive, animalul trebuie retras imediat din unitatea de izolare. În cazul izolării în grup, autoritatea competentă ia toate măsurile necesare pentru a le permite animalelor rămase să fie acceptate în centrul de colectare în conformitate cu prezenta anexă;

(f)

înainte de expedierea inițială a materialului seminal de la tauri depistați pozitiv din punct de vedere serologic la testul pentru depistarea BVD/MD, trebuie supusă unui test de izolare a virusului sau unui test ELISA de depistare a antigenilor BVD/MD o probă de material seminal de la fiecare animal. În cazul unui rezultat pozitiv, taurul trebuie retras din centru și întregul său material seminal trebuie distrus.

2.	Toate testele se efectuează într-un laborator autorizat de statul membru.

3.	Animalele sunt acceptate în centrul de colectare a materialului seminal numai cu aprobarea expresă a medicului veterinar al centrului. Se înregistrează toate mișcările animalelor, respectiv toate intrările sau ieșirile acestora.

Animalele acceptate în centrul de colectare a materialului seminal nu trebuie să prezinte nici un simptom clinic de boală în ziua intrării. Fără a aduce atingere alineatului (5), toate animalele provin dintr-o unitate de izolare menționată la alineatul (1) litera (a), care îndeplinește în mod oficial, în ziua expedierii, următoarele condiții:

(a)	este situată în centrul unei zone cu o rază de 10 kilometri în care nu a fost înregistrat nici un caz de febră aftoasă cel puțin în ultimele 30 de zile;

(b)	este indemnă, de cel puțin trei luni, de febră aftoasă și de bruceloză;

(c)	este indemnă, de cel puțin 30 de zile, de bolile bovine cu declarare obligatorie în conformitate cu anexa E la Directiva 64/432/CEE.

În măsura în care condițiile prevăzute la alineatul (4) sunt îndeplinite și testele de rutină prevăzute la capitolul II au fost efectuate în cursul celor 12 luni precedente, animalele pot fi transferate dintr-un centru autorizat de colectare a materialului seminal în altul cu un nivel sanitar echivalent, fără să fie supuse unei perioade de izolare și testelor, cu condiția ca transferul să se efectueze direct. Animalele în cauză nu trebuie să intre în contact direct sau indirect cu animale biongulate având un nivel sanitar inferior, iar mijlocul de transport utilizat trebuie să fi fost dezinfectat în prealabil. În cazul în care transferul de la un centru de colectare a materialului seminal la altul are loc între state membre, acesta se efectuează în conformitate cu Directiva 64/432/CEE.

CAPITOLUL II TESTE DE RUTINĂ OBLIGATORII PENTRU TOATE BOVINELE CARE STAȚIONEAZĂ ÎNTR-UN CENTRU AUTORIZAT DE COLECTARE A MATERIALULUI SEMINAL

1. Toate bovinele care staționează într-un centru de colectare a materialului seminal trebuie să fie supuse, cel puțin o dată pe an, următoarelor teste, cu rezultate negative:

(a)	pentru tuberculoza bovină, un test de intradermotuberculinare efectuat în conformitate cu procedura stabilită în anexa B la Directiva 64/432/CEE;

(b)	pentru bruceloza bovină, un test serologic efectuat în conformitate cu procedura stabilită în anexa C la Directiva 64/432/CEE;

(c)	pentru leucoza enzootică bovină, un test serologic efectuat în conformitate cu procedura stabilită în capitolul II din anexa D la Directiva 64/432/CEE;

(d)	pentru IBR/IPV, un test serologic (virus întreg) efectuat pe o probă de sânge;

(e)

pentru BVD/MD, un test serologic de depistare a anticorpilor împotriva BVD/MD, efectuat numai pe animale seronegative.

În cazul în care un animal devine pozitiv din punct de vedere serologic, orice ejaculat colectat de la acest animal de la ultimul test cu rezultate negative trebuie să fie distrus sau retestat în vederea depistării virusului și să obțină rezultate negative;

(f)

pentru Campylobacter fetus ssp. venerealis, un test pe o probă de material colectat din prepuț. Trebuie testați numai taurii utilizați pentru obținerea de material seminal sau cei care intră în contact cu taurii utilizați pentru obținerea de material seminal. Taurii readuși pentru colectare după o pauză de mai mult de șase luni trebuie testați cu cel mult 30 de zile înainte de reluarea producției;

(g)

pentru Trichomonas foetus, un test pe o probă de material colectat din prepuț. Trebuie testați numai taurii utilizați pentru obținerea de material seminal sau care intră în contact cu tauri utilizați pentru obținerea de material seminal. Taurii readuși pentru colectare după o pauză de mai mult de șase luni trebuie testați cu cel mult 30 de zile înainte de reluarea producției.

2. Toate testele se efectuează într-un laborator autorizat de statul membru.

3. În cazul în care unul din testele enumerate anterior are un rezultat pozitiv, animalul trebuie izolat, iar materialul seminal colectat de la data ultimului test cu rezultat negativ nu poate face obiectul comerțului intracomunitar, cu excepția, în cazul BVD/MD, a materialului seminal obținut din fiecare ejaculat care a fost testat, cu rezultate negative, pentru virusul BVD/MD.

Materialul seminal colectat de la toate celelalte animale aflate în centru de la data la care a fost efectuat testul cu rezultat pozitiv este depozitat separat și nu poate face obiectul comerțului intracomunitar până la reacordarea statutului sanitar al centrului.

ANEXA C

CONDIȚII CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE DE MATERIALUL SEMINAL DESTINAT COMERȚULUI INTRACOMUNITAR SAU IMPORTAT ÎN COMUNITATE

1. Materialul seminal trebuie să provină de la animale care:

(a)	nu prezintă nici un simptom clinic de boală la data colectării materialului seminal;

(b)

(i)	nu au fost vaccinate împotriva febrei aftoase în intervalul de 12 luni care precedă colectarea sau

(ii)	au fost vaccinate împotriva febrei aftoase în intervalul de 12 luni care precedă colectarea. În acest caz, 5 % din materialul seminal provenit din fiecare colectare (cu un minimum de 5 lamele) este supus unui test de izolare a virusului pentru depistarea febrei aftoase, cu rezultate negative;

(c)	nu au fost vaccinate împotriva febrei aftoase în intervalul de 30 de zile imediat anterior colectării;

(d)	au staționat într-un centru autorizat de colectare a materialului seminal pe parcursul unei perioade neîntrerupte de cel puțin 30 de zile imediat anterioare colectării materialului seminal, în cazul colectării de material seminal proaspăt;

(e)	nu sunt autorizate pentru montă naturală;

(f)

se află în centre de colectare a materialului seminal care au fost indemne de febră aftoasă pe o perioadă de cel puțin trei luni anterioare colectării și pe o perioadă de 30 de zile ulterioare colectării, sau, în cazul materialului seminal proaspăt, până la data expedierii, aceste centre fiind situate în centrul unei zone cu o rază de 10 kilometri în care nu s-a înregistrat nici un caz de febră aftoasă pe o perioadă de cel puțin 30 de zile;

(g)

au staționat în centre de colectare a materialului seminal care, pe parcursul perioadei care începe cu 30 de zile înainte de colectare și se încheie la 30 de zile după colectare, sau, în cazul materialului seminal proaspăt, până la data expedierii, au fost indemne de bolile bovine cu declarare obligatorie, în conformitate cu secțiunea I din anexa E la Directiva 64/432/CEE.

2. Antibioticele enumerate în continuare trebuie adăugate pentru a se obține următoarele concentrații în materialul seminal, după diluția finală:

cel puțin:

—	500 μg de streptomicină pe mililitru de diluție finală;

—	500 ui de penicilină pe mililitru de diluție finală;

—	150 μg de lincomicină pe mililitru de diluție finală;

—	300 μg de spectinomicină pe mililitru de diluție finală.

Se pot utiliza și alte combinații diferite de antibiotice cu un efect echivalent împotriva campilobacterilor, leptospirelor și micoplasmelor.

Imediat după adăugarea antibioticelor, materialul seminal diluat trebuie păstrat la o temperatură de cel puțin 5 °C timp de cel puțin 45 de minute.

3. Materialul seminal destinat comerțului intracomunitar trebuie:

(a)	să fie depozitat în condiții autorizate timp de cel puțin 30 de zile înainte de expediere. Această condiție nu se aplică în cazul materialului seminal proaspăt;

(b)	să fie transportat către statul membru de destinație în flacoane care au fost curățate, dezinfectate sau sterilizate înainte de utilizare și care au fost sigilate și numerotate înainte de a părăsi spațiul de depozitare autorizat.

ANEXA D

”

(1) JO L 302, 19.10.1989, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 94/113/CE a Comisiei (JO L 53, 24.2.1994, p. 23).

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

175

32003D0422

L 143/35

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 26 mai 2003

de aprobare a manualului de diagnostic al pestei porcine africane

[notificată cu numărul C(2003) 1696]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/422/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2002/60/CE a Consiliului din 27 iunie 2002 de stabilire a dispozițiilor specifice de combatere a pestei porcine africane și de modificare a Directivei 92/119/CEE referitoare la boala Teschen și la pesta porcină africană (1), în special articolul 18 alineatul (3),

întrucât:

(1)	Este necesar, în conformitate cu Directiva 2002/60/CE, să se stabilească procedurile de diagnostic, metodele de prelevare a probelor și criteriile uniforme pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator destinate să confirme pesta porcină africană.

(2)

În conformitate cu această directivă, laboratorul comunitar de referință pentru pesta porcină africană are sarcina să coordoneze, cu consultarea Comisiei, metodele utilizate în statele membre pentru diagnosticarea bolii, în special prin organizarea de teste comparative periodice și furnizarea de reactive tip la scară comunitară.

(3)	Virusul pestei porcine africane nu este considerat periculos pentru sănătatea umană.

(4)	Au fost elaborate teste de laborator pentru a asigura un diagnostic rapid al pestei porcine africane.

(5)

Experiența dobândită în ultimii ani în combaterea pestei porcine africane a condus la identificarea procedurilor și a criteriilor de prelevare a probelor celor mai potrivite pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, în măsură să permită diagnosticarea corectă a bolii în diferite situații.

(6)	În consecință, este necesar să se aprobe manualul de stabilire a acestor proceduri și criterii.

(7)	Este necesar ca laboratoarele naționale de diagnostic să fie autorizate să modifice testele de laborator aprobate sau să utilizeze teste diferite, cu condiția să se demonstreze o sensibilitate și o specificitate echivalente.

(8)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) Se aprobă manualul de diagnostic al pestei porcine africane prevăzut de anexă.

(2) Statele membre se asigură ca pesta porcină africană să fie confirmată în conformitate cu procedurile, metodele de prelevare a probelor și criteriile de evaluare a rezultatelor testelor de laborator descrise în manual și care se bazează pe:

(a)	detectarea semnelor clinice și ale leziunilor post-mortem ale bolii;

(b)	detectarea virusului, a antigenului sau a genomului în probele de țesuturi, organe, sânge sau materii fecale ale porcilor;

(c)	demonstrarea unui răspuns de anticorpi specifici în probele de sânge.

(3) Prin derogare de la alineatul (2), laboratoarele naționale de diagnostic prevăzute de anexa IV la Directiva 2002/60/CE pot aduce modificări testelor de laborator menționate în manual sau să utilizeze teste diferite, cu condiția să se demonstreze o sensibilitate și o specificitate echivalente.

În caz de utilizare a testelor modificate sau diferite, sensibilitatea și specificitatea acestora trebuie evaluate în teste comparative periodice, organizate de laboratorul comunitar de referință pentru pesta porcină africană.

Articolul 2

Prezenta decizie se aplică de la data de 1 iulie 2003.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 26 mai 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 192, 20.7.2002, p. 27.

ANEXĂ

MANUAL DE DIAGNOSTIC AL PESTEI PORCINE AFRICANE

Capitolul I Introducere, obiective și definiții

1. Pentru a garanta aplicarea procedurilor uniforme de diagnostic al pestei porcine africane, prezentul manual:

(a)

enunță orientările și cerințele minime privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare a probelor și criteriile care trebuie aplicate la evaluarea rezultatelor examenelor clinice sau post mortem, precum și a testelor de laborator, în vederea stabilirii unui diagnostic corect al pestei porcine africane (1);

(b)	stabilește cerințele minime privind siguranța biologică și standardele de calitate pe care trebuie să le respecte laboratoarele de diagnosticare a pestei porcine africane și pentru transportul probelor;

(c)	definește testele de laborator care trebuie efectuate pentru diagnosticarea pestei porcine africane și tehnicile de laborator care trebuie utilizate pentru tipizarea genetică a izolatelor de viruși ai pestei porcine africane.

2. Prezentul manual se adresează, în principal, autorităților competente în combaterea pestei porcine africane. De aceea, se pune accentul pe principiile și aplicarea testelor de laborator și evaluarea rezultatelor acestora, mai degrabă decât pe detalierea tehnicilor de laborator.

3. În conformitate cu prezentul manual, cu excepția definițiilor prevăzute la articolul 2 din Directiva 2002/60/CE, se înțelege prin:

(a)	„exploatație suspectă”: orice exploatație care numără unul sau mai mulți porci suspecți de a fi infectați cu virusul pestei porcine africane sau o exploatație care a avut contacte în înțelesul articolului 2 litera (k) din Directiva 2002/60/CE;

(b)

„subunitate epidemiologică” sau „subunitate”: clădirea, locul sau terenul limitrof în care grupurile de porci dintr-o exploatație sunt deținute astfel încât să intre frecvent în contact direct sau indirect unii cu ceilalți, fiind în același timp separați de ceilalți porci deținuți în aceeași exploatație;

(c)	„porci în contact”: porcii dintr-o exploatație, deținuți timp de 21 de zile, în contact direct sau cu unul sau mai mulți porci suspecți de a fi infectați cu virusul pestei porcine africane.

Capitolul II Descrierea pestei porcine africane cu accent pe diagnosticul diferenȚIAL

A. INTRODUCERE

1. Pesta porcină africană este provocată de un virus ADN cu anvelopă, aparținând genului Asfivirus din familia Asfarviridae. Virulența virusului pestei porcine africane variază în funcție de sușe, deși nu se pot identifica serotipuri diferite.

2. Virusul pestei porcine africane este foarte stabil în excrețiile porcilor infectați, în carcasele de porc, în carnea proaspătă de porc și în anumite produse din carne de porc. Trebuie folosiți dezinfectanți corespunzători pentru a asigura neutralizarea în mediu.

3. În Europa, principala cale naturală de infectare a porcilor este de tip oro-nazal, prin contact direct sau indirect cu porci infectați sau prin administrarea animalelor de alimente contaminate cu virus. Cu toate acestea, în regiunile în care există vectori (2), transmiterea prin aceștia din urmă are un rol foarte important în persistența și răspândirea virusului. Pesta porcină africană se poate răspândi, de asemenea, prin contact indirect cu materii contaminate și prin insecte înțepătoare, vectori ai virusului pestei porcine africane. Boala se poate transmite, de asemenea, prin material seminal provenind de la vieri infectați.

4. Perioada de incubație la indivizi este cuprinsă între 5 și 15 zile, dar în condiții reale simptomele clinice pot să nu apară într-o exploatație decât după mai multe săptămâni de la introducerea virusului și chiar mai mult, în cazul în care sușa virală este atenuată.

5. Pesta porcină africană prezintă forme acute, subacute și cronice, diferența constând, în principal, în virulența virusului.

6 Viremia persistă între 40 și 60 de zile la porcii convalescenți după infecție, care devin vectori ai virusului. Virusul pestei porcine africane a fost izolat pe porci infectați până la șase luni după infectare.

B. FORMA ACUTĂ

1. Apariția febrei mari (peste 40 °C) este, în general, primul semn clinic al bolii, care este însoțită de următoarele simptome: depresie, inapetență, respirație rapidă și dificilă, scurgeri nazale și oculare. Porcii prezintă tulburări de coordonare a mișcărilor și se înghesuie unii într-alții. Scroafele prezintă risc de avort în orice stadiu de gestație. Unii porci suferă de vărsături sau constipație, iar alții de diaree cu sânge. În special la extremități și la urechi apar zone congestionate sau hemoragice subcutanate. Coma, care survine între una și șapte zile de la apariția semnelor clinice, poate preceda moartea animalului. Rata de morbiditate și de mortalitate într-o exploatație poate atinge 100 %.

Examenele post-mortem indică un sindrom hemoragic tipic, cu congestie generalizată a carcasei, lichide sângerânde în torax și cavitățile abdominale, splină neagră și dilatată, hemoragie în ganglionii limfatici (în special în ganglionii limfatici renali și gastrohepatici) care seamănă cu cheagurile de sânge, hemoragii eruptive în rinichi (cortex, substanță medulară și bazinet), pe membranele seroase abdominale, pe mucoasele gastrice și intestinale, în inimă (epicard și endocard), precum și hidrotorax și hemoragii eruptive ale pleurei.

2. În general, forma acută a pestei porcine clasice prezintă un tablou clinic și patologic foarte apropiat de cel al pestei porcine africane. Atunci când se manifestă, hemoragiile pielii și urechilor sunt ușor de depistat și anunță pesta porcină clasică sau africană acută. Puține alte boli cauzează leziuni similare.

Prezența pestei porcine africane acute trebuie luată, de asemenea, în considerare în caz de suspiciune de erizipel, de sindrom disgenezic și respirator porcin (SDRP), de otrăvire cu cumarină, de erupție hemoragică, de sindrom cașectic multisistemic după sevraj, de sindrom dermic și nefropatic, de infecție cu Salmonella sau Pasteurella sau de orice alt sindrom enteric sau respirator însoțit de febră, care nu reacționează la tratamentul cu antibiotice.

C. FORME SUBACUTE

Formele subacute ale bolii se întâlnesc mai des în regiunile în care aceasta este endemică. Infecția subacută se caracterizează prin următoarele simptome: acces de febră variabilă, depresie și pneumonie. Insuficiența cardiacă poate conduce la moartea animalului. În forma subacută a bolii, leziunile sunt similare cu cele care se observă în forma acută, dar sunt atenuate. Este vorba, în principal, de hemoragii importante în ganglionii limfatici, rinichi și splină, de congestie pulmonară și de edem pulmonar și, în anumite cazuri, de pneumonie interstițială.

D. FORME CRONICE

Formele cronice ale bolii sunt rare. În cazul în care apar, se pot observa infecții bacteriene secundare. Deoarece semnele clinice ale pestei porcine africane cronice nu sunt specifice, pot fi luate în calcul multe alte boli pentru stabilirea diagnosticului diferențial. Nu toate animalele prezintă în mod necesar creșterea temperaturii corporale, dar cel puțin o parte dintre porcii unei exploatații contaminate au febră.

Simptomele clinice ale pestei porcine africane pot include probleme respiratorii, avorturi, artrită, ulcere dermice sau necroze cronice, care nu seamănă cu simptomele clinice tipice ale infecțiilor cauzate de virusul pestei porcine africane. Leziunile pot fi minime, chiar absente. Observațiile histopatologice se caracterizează prin dilatarea ganglionilor limfatici și a splinei, pleurită și pericardită fibrinoasă, precum și prin infiltrație pneumonică. Se menționează, de asemenea, necroza cavernoasă focală și mineralizarea plămânilor.

Capitolul III Orientări privind principalele criterii care trebuie reținute pentru a considera o exploatație suspectă de a fi atinsă de pesta porcină africană

1. O exploatație este considerată suspectă pe baza următoarelor constatări, criterii și motive:

(a)

indici clinici și patologici la porci. Principalii indici clinici și patologici care trebuie reținuți sunt următorii:

—	febră, însoțită de morbiditate și mortalitate la porcii de toate vârstele;

—	febră însoțită de sindrom hemoragic; peteșii și hemoragii echimotice, în special în ganglionii limfatici, rinichi și splină (care este dilatată și neagră, în special în forma acută a bolii), precum și în vezică, și ulcerații ale vezicii biliare;

(b)

indici epidemiologici. Principalii indici epidemiologici care trebuie reținuți sunt următorii:

—	porci care au avut contacte directe sau indirecte cu o exploatație de creștere a porcilor în care s-a demonstrat contaminarea cu pesta porcină africană;

—	exploatație care a livrat porcine, ce s-au dovedit apoi contaminate cu virusul pestei porcine africane;

—	scroafe care au fost inseminate artificial cu material seminal de proveniență suspectă;

—	porci care au avut contacte indirecte sau directe cu porci sălbatici dintr-o populație în care s-au semnalat cazuri de pestă porcină africană;

—	porci deținuți în aer liber într-o zonă în care porcii sălbatici sunt contaminați cu pesta porcină africană;

—	porci hrăniți cu ape murdare despre care se poate presupune că nu au fost tratate astfel încât să neutralizeze virusul pestei porcine africane;

—	eventuala expunere datorată, în special, intrării în exploatație sau în mijlocul de transport a unor persoane venind din exploatații suspecte de a fi infectate sau infectate cu virusul pestei porcine africane;

—	vectori prezenți pe teritoriul exploatației.

2. În orice caz, o exploatație trebuie să fie considerată suspectă în cazul în care există suspiciunea pestei porcine clasice în exploatație, datorită rezultatelor clinice sau patologice, dar unde nici o investigație clinică, epidemiologică sau de laborator nu a condus la confirmarea bolii sau la identificarea altor surse sau agenți ai bolii în exploatația respectivă.

Capitolul IV Proceduri de control și prelevare a probelor

A. ORIENTĂRI ȘI PROCEDURI PRIVIND EXAMENUL CLINIC ȘI PRELEVAREA PROBELOR DE LA PORCI ÎNTR-O EXPLOATAȚIE SUSPECTĂ

1. Statele membre se asigură că se va efectua un examen clinic, o prelevare a probelor și investigații de laborator corespunzătoare în exploatațiile suspecte, pentru a confirma sau a înlătura prezența pestei porcine africane, în conformitate cu orientările și procedurile prevăzute la punctele 2-6.

Independent de adoptarea măsurilor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2002/60/CE în exploatația respectivă, aceste orientări și proceduri se aplică, de asemenea, la toate patologiile pentru care diagnosticul diferențial ia în considerare eventualitatea pestei porcine africane. Acestea se referă, de asemenea, la cazurile în care semnele clinice și tabloul epidemiologic al bolii observate la porci sugerează o foarte mică probabilitate a prezenței pestei porcine.

În toate celelalte cazuri de suspiciune de contaminare cu virusul pestei porcine africane la unul sau mai mulți porci, măsurile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2002/60/CE vor fi adoptate în exploatația suspectă respectivă.

În cazul în care se suspectează prezența pestei porcine africane la porcii din abator sau din mijloacele de transport, orientările și procedurile prevăzute la punctele 2-6 se aplică mutatis mutandis.

2. În cazul în care un medic veterinar oficial vizitează o exploatație suspectă pentru a confirma sau exclude prezența pestei porcine africane, el procedează:

—	la verificarea registrelor de producție și a situației sanitare a exploatației, în cazul în care sunt disponibile, la inspectarea fiecărei subunități a exploatației pentru a selecționa porcii care urmează a fi supuși examenului clinic.

Examenul clinic cuprinde măsurarea temperaturii corporale și se referă, în primul rând, la porcii sau următoarele categorii de porci:

—	porci bolnavi sau anorexici;

—	porci introduși de curând și provenind din focare confirmate sau din alte surse suspecte;

—	porci deținuți în subunități recent vizitate de vizitatori externi, care au intrat de curând în contact strâns cu porci suspecți sau infectați cu pestă porcină africană sau care au fost recunoscuți că au avut contacte deosebit de riscante cu o sursă potențială de virus de pestă africană;

—	porci deja supuși prelevării de probe și testelor serologice de depistare a pestei porcine africane, în cazul în care rezultatele testelor nu permit excluderea prezenței pestei porcine africane, precum și porcii în contact;

—	porci care s-au vindecat de curând.

În cazul în care inspectarea exploatației suspecte nu a dovedit prezența nici unui porc sau a nici unei categorii de porci enumerate anterior, autoritatea competentă procedează astfel încât, fără să aducă atingere altor măsuri care pot fi aplicate în exploatația în cauză, în conformitate cu Directiva 2002/60/CE și ținând seama de situația epidemiologică:

—	să se efectueze alte investigații în exploatația respectivă, în conformitate cu punctul 3, sau

—	să fie prelevate probe de sânge de la porcii din exploatație, în vederea testelor de laborator. În acest caz, procedurile de prelevare a probelor prevăzute la punctul 5 și la punctul 2 din partea F se aplică orientativ, sau

—	să se adopte ori să se mențină măsurile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2002/60/CE, în așteptarea investigațiilor suplimentare care urmează a fi efectuate în exploatația respectivă, sau

—	să fie înlăturată suspiciunea de pestă porcină africană.

3. Atunci când se face trimitere la prezentul punct, examenul clinic care urmează să fie efectuat în exploatația respectivă trebuie să vizeze porci aleși la întâmplare în subunitățile în care riscul de introducere a virusului pestei porcine africane a fost constatat sau în cele în care se suspectează prezența virusului.

Numărul minim de porci care urmează a fi examinați trebuie să permită detectarea, în subunități, a unei prevalențe a bolii de 10 % și, după caz, cu un nivel al încrederii de 95 %.

4. În cazul în care într-o exploatație suspectă se constată că sunt porci morți sau muribunzi, se procedează la examene post-mortem, de preferință la cel puțin cinci porci și în special la porcii care:

—	prezentau semne foarte clare ale bolii înainte de moarte;

—	aveau temperatură foarte ridicată;

—	au murit de curând.

În cazul în care aceste examene nu au pus în evidență leziuni care să sugereze apariția pestei porcine africane, dar datorită situației epidemiologice se consideră că este necesară efectuarea de investigații suplimentare, se procedează:

—	în subunitatea în care erau deținuți porcii morți sau muribunzi, la un examen clinic, în conformitate cu prevederile punctului 3 și la prelevarea de probe de sânge, în conformitate cu prevederile punctului 5 și

—	la un examen post-mortem a trei sau patru porci în contact, în special în cazul în care porcii prezintă semne clinice.

Independent de prezența sau absența leziunilor care sugerează apariția pestei porcine africane, trebuie prelevate probe de organe sau de țesuturi de la porcii care au făcut obiectul examenului post-mortem, pentru a le supune testelor virologice, în conformitate cu capitolul V partea B punctul 1. De preferință, probele se prelevează de la porci morți de curând.

În cursul examenelor post-mortem, autoritatea competentă trebuie să procedeze astfel încât:

—	să se ia precauțiile și măsurile de igienă necesare pentru a evita răspândirea bolii și

—	în cazul porcilor muribunzi sacrificarea să se facă în mod uman, în conformitate cu Directiva 93/119/CE a Consiliului din 22 decembrie 1993 privind protecția animalelor în momentul sacrificării sau uciderii (3), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (4).

5. În cazul în care, într-o exploatație suspectă, se constată alte semne clinice sau leziuni care ar putea să sugereze apariția pestei porcine africane, dar pe care autoritatea competentă le consideră insuficiente pentru a confirma existența unui focar de pestă porcină africană și, în consecință, sunt necesare teste de laborator, probele de sânge destinate acestor teste trebuie să fie prelevate de la porci suspecți sau de la alți porci, în fiecare dintre subunitățile în care sunt deținuți porcii suspecți, în conformitate cu procedurile următoare:

(a)	numărul minim de probe care urmează să fie prelevate în vederea testelor serologice trebuie să permită detectarea, în subunitățile respective, a unei seroprevalențe de 10 % cu un nivel al încrederii de 95 %;

(b)	numărul de probe care urmează să fie prelevate în vederea testelor virologice va fi conform cu instrucțiunile autorității competente, care vor ține seama de gama de teste ce pot fi efectuate, de sensibilitatea testelor de laborator utilizate și de situația epidemiologică.

6. În cazul în care, după examenele efectuate într-o exploatație suspectă, nu se depistează nici semne clinice, nici leziuni de natură să sugereze apariția pestei porcine africane, dar autoritatea competentă consideră că este necesară efectuarea unor teste de laborator suplimentare pentru a înlătura orice probabilitate de pestă porcină africană, procedurile de prelevare a probelor stabilite anterior la punctul 5 se vor aplica orientativ.

B. PROCEDURI DE PRELEVARE A PROBELOR ÎN EXPLOATAȚII, ÎN CAZUL SACRIFICĂRII PORCILOR, CA URMARE A CONFIRMĂRII BOLII

1. În vederea stabilirii împrejurărilor în care a fost introdus virusul pestei porcine africane într-o exploatație infectată și a perioadei care a trecut de la introducere, la sacrificarea porcilor într-o exploatație, după confirmarea focarului, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2002/60/CE, probele de sânge destinate testelor serologice se prelevează, în mod aleatoriu, de la porci în momentul sacrificării.

2. Numărul minim de porci supuși prelevării de probe trebuie să permită detectarea unei seroprevalențe de 10 % cu un nivel al încrederii de 95 % pentru porcii din fiecare subunitate a exploatației (5).

De asemenea, se vor preleva probe în vederea testelor virologice, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente, care vor ține seama de gama de teste care pot fi efectuate, de sensibilitatea testelor de laborator utilizate și de situația epidemiologică.

În cazurile în care prezența vectorilor infectați cu virusul pestei porcine africane a fost demonstrată anterior, trebuie prelevate, de asemenea, probele adecvate de argaside, în vederea testelor virologice, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente și cu anexa III la Directiva 2002/60/CE.

3. Cu toate acestea, în cazul apariției de focare secundare, autoritatea competentă poate să decidă derogarea de la dispozițiile punctelor 1 și 2 și să stabilească alte proceduri de prelevare a probelor, ținând seama de informația epidemiologică deja disponibilă referitoare la sursă și la căile de introducere a virusului în exploatație și de răspândirea potențială a bolii pornind din exploatație.

C. PROCEDURI DE PRELEVARE A PROBELOR LA SACRIFICAREA PORCILOR CA MĂSURĂ PREVENTIVĂ ÎNTR-O EXPLOATAȚIE SUSPECTĂ

1. Pentru a confirma sau a înlătura posibilitatea prezenței pestei porcine africane și pentru a obține informații epidemiologice suplimentare, la sacrificarea porcilor dintr-o exploatație suspectă, ca măsură preventivă, în conformitate cu dispozițiile articolului 4 alineatul (3) litera (a) sau ale articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2002/60/CE, probele de sânge destinate testelor serologice și virologice trebuie prelevate în conformitate cu procedura stabilită la punctul 2.

2. Prelevarea probelor se referă cu prioritate la:

—	porcii care prezintă semne sau leziuni post-mortem, care sugerează apariția pestei porcine africane, precum și porcii în contact;

—

alți porci care ar fi putut avea contacte de risc cu porci infectați sau suspecți sau porci suspecți de a fi fost contaminați de virusul pestei porcine africane. Prelevarea probelor de la porci trebuie efectuată în conformitate cu instrucțiunile autorității competente, care vor ține seama de situația epidemiologică.

De asemenea, porcii provenind din fiecare subunitate a exploatației trebuie să facă obiectul unei prelevări aleatorii a probelor (6). În acest caz, numărul minim de probe care urmează a fi prelevate în vederea testelor serologice trebuie să permită detectarea unei seroprevalențe de 10 % cu un nivel al încrederii de 95 % în subunitatea respectivă.

Tipul de probe care urmează a fi prelevate în vederea testelor virologice și testele care urmează a fi utilizate vor fi în conformitate cu instrucțiunile autorității competente care va ține seama de gama de teste care pot fi efectuate, de sensibilitatea testelor și de situația epidemiologică.

D. PROCEDURI DE CONTROL ȘI DE PRELEVARE A PROBELOR CARE TREBUIE PUSE ÎN APLICARE ÎNAINTE DE ELIBERAREA AUTORIZAȚIEI DE DEPLASARE A PORCILOR DIN EXPLOATAȚIILE SITUATE ÎN ZONELE DE PROTECȚIE SAU DE SUPRAVEGHERE ȘI ÎN CAZUL SACRIFICĂRII SAU UCIDERII ACESTOR PORCI (ARTICOLELE 10 ȘI 11 DIN DIRECTIVA 2002/60/CE)

1. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 11 alineatul (1) litera (f) paragraful al doilea din Directiva 2002/60/CE, pentru a permite eliberarea autorizației de deplasare a porcilor dintr-o exploatație situată într-o zonă de protecție sau de supraveghere, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din directiva respectivă, examenul clinic care urmează a fi efectuat de un veterinar oficial trebuie:

—	să fie efectuat în cele 24 de ore care preced deplasarea porcilor;

—	să fie conform cu dispozițiile stabilite de partea A punctul 2.

2. În cazul în care porcii se transportă spre o altă exploatație, în afară de investigațiile necesare, în conformitate cu dispozițiile de la punctul 1, trebuie să se efectueze un examen clinic al porcilor, inclusiv măsurarea temperaturii unui anumit număr dintre aceștia, în fiecare subunitate de exploatație în care sunt deținuți porcii care urmează a fi transportați.

Numărul minim de porci care urmează a fi controlați trebuie să permită detectarea unei prevalențe a bolii de 10 %, după caz, cu un nivel al încrederii de 95 % în subunitățile respective.

3. În cazul în care porcii se transportă la un abator, la o unitate de transformare sau în alte locuri pentru a fi sacrificați sau uciși, în afară de investigațiile necesare, în conformitate cu dispozițiile punctului 1, trebuie să se efectueze un examen clinic al porcilor din fiecare subunitate în care sunt deținuți porcii care urmează a fi transportați. În cazul în care porcii au depășit vârsta de trei sau patru luni, examenul trebuie să cuprindă măsurarea temperaturii unui anumit număr de porci.

Numărul minim de porci care urmează a fi controlați trebuie să permită detectarea, în subunitatea respectivă, a unei prevalențe a bolii de 20 %, după caz, cu un nivel al încrederii de 95 %.

4. La sacrificarea sau uciderea porcilor menționați la punctul 3, trebuie să se preleveze, de la porcii provenind din fiecare subunitate din care au fost transportați porcii, probe de sânge, în vederea testelor serologice, sau probe de sânge sau organe, cum ar fi amigdalele, splina sau ganglionii limfatici, în vederea testelor virologice.

Numărul minim de probe care urmează a fi prelevate trebuie să permită detectarea unei seroprevalențe sau unei prevalențe a virusului de 10 % cu un nivel al încrederii de 95 % în fiecare subunitate.

Tipul de probe care urmează a fi prelevate și testele care urmează a fi utilizate sunt conforme cu instrucțiunile autorității competente, care vor ține seama de gama de teste ce pot fi efectuate, de sensibilitatea testelor și de situația epidemiologică.

5. Cu toate acestea, în cazul în care în momentul sacrificării sau uciderii porcilor se detectează semne clinice sau leziuni post-mortem care sugerează prezența pestei porcine africane, prin derogare de la dispozițiile punctului 4, se aplică dispozițiile referitoare la prelevarea probelor, stabilite la partea C.

6. Derogarea prevăzută la articolul 10 alineatul (5) și la articolul 11 alineatul (4) din Directiva 2002/60/CE se poate acorda, cu condiția ca autoritățile competente să se asigure ca un program intensiv de prelevări de probe și de teste să se aplice și la categoriile de porci menționate anterior la punctele 2, 3 și 4, care trebuie să facă obiectul controalelor sau de la care trebuie prelevate probe. În cadrul acestui program, numărul minim de probe de sânge care urmează a fi prelevate trebuie să permită detectarea unei seroprevalențe de 5 % cu un nivel al încrederii de 95 % din grupul respectiv de porci.

E. PROCEDURI DE CONTROL ȘI DE PRELEVARE A PROBELOR ÎNTR-O EXPLOATAȚIE, ÎN CADRUL REPOPULĂRII

1. În cazul reintroducerii porcilor într-o exploatație în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din Directiva 2002/60/CE, trebuie să se aplice următoarea procedură de prelevare a probelor:

—	probele de sânge trebuie să fie prelevate cel mai devreme la 45 de zile după reintroducerea porcilor;

—	în cazul reintroducerii porcilor santinele, probele de sânge destinate testelor serologice trebuie să fie prelevate în mod aleatoriu, de la un număr de porci care să permită detectarea unei seroprevalențe de 10 % cu un nivel al încrederii de 95 % în fiecare subunitate a exploatației;

—	în cazul repopulării complete, probele de sânge destinate testelor serologice trebuie să fie prelevate în mod aleatoriu, de la un număr de porci care să permită detectarea unei seroprevalențe de 20 % cu un nivel al încrederii de 95 % în fiecare subunitate a exploatației.

2. În cazul reintroducerii porcilor într-o exploatație în conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Directiva 2002/60/CE, se aplică următoarea procedură de prelevare a probelor:

—	probele de sânge trebuie să fie prelevate cel mai devreme la 45 de zile de la reintroducerea porcilor;

—	în cazul reintroducerii porcilor santinele, probele de sânge destinate testelor serologice trebuie să fie prelevate în mod aleatoriu, de la un număr de porci care să permită detectarea unei seroprevalențe de 5 % cu un nivel al încrederii de 95 % în fiecare subunitate a exploatației;

—	în cazul repopulării complete, probele de sânge destinate testelor serologice trebuie să fie prelevate în mod aleatoriu, de la un număr de porci care să permită detectarea unei seroprevalențe de 10 % cu un nivel al încrederii de 95 % în fiecare subunitate a exploatației.

Procedura prevăzută la liniuța a treia se repetă, apoi, cel mai devreme la 60 de zile de la repopularea completă.

3. După reintroducerea porcilor, autoritatea competentă procedează astfel încât, în cazul apariției unei boli sau al decesului din cauză necunoscută a porcilor din exploatație, porcii respectivi să facă de îndată obiectul depistării pestei porcine africane.

Aceste dispoziții se aplică atât timp cât restricțiile prevăzute la articolul 13 alineatul (3) literele (a) și (b) și la articolul 13 alineatul (4) din Directiva 2002/60/CE nu sunt ridicate în exploatația în cauză.

F. PROCEDURI DE PRELEVARE A PROBELOR ÎN EXPLOATAȚIILE SITUATE ÎN ZONA DE PROTECȚIE ÎNAINTE DE RIDICAREA RESTRICȚIILOR

1. Pentru a permite ridicarea măsurilor prevăzute la articolul 10 din Directiva 2002/60/CE într-o zonă de protecție se efectuează în toate exploatațiile din zonă:

—	un examen clinic, în conformitate cu procedurile definite la partea A punctele 2 și 3;

—	prelevarea de probe de sânge destinate testelor serologice, în conformitate cu punctul 2 de mai jos.

2. Numărul minim de probe de sânge care urmează a fi prelevate trebuie să permită detectarea unei seroprevalențe de 10 % cu un nivel al încrederii de 95 % la porcii din fiecare subunitate a exploatației.

Cu toate acestea, derogarea prevăzută la articolul 10 alineatul (5) și la articolul 11 alineatul (4) din Directiva 2002/60/CE nu se acordă decât în cazul în care autoritatea competentă se asigură ca numărul de probe prelevate să permită detectarea unei seroprelevanțe de 5 % cu un nivel al încrederii de 95 % în subunitatea respectivă.

G. PROCEDURI DE PRELEVARE A PROBELOR ÎN EXPLOATAȚIILE SITUATE ÎN ZONA DE PROTECȚIE ÎNAINTE DE RIDICAREA RESTRICȚIILOR

1. Pentru a permite ridicarea restricțiilor prevăzute la articolul 11 din Directiva 2002/60/CE, într-o zonă de supraveghere, se efectuează în toate exploatațiile din zonă un examen clinic, în conformitate cu procedurile prevăzute la partea A punctul 2.

De asemenea, se prelevează de la porci probe de sânge destinate testelor serologice:

—	în orice altă exploatație în care prelevarea probelor este considerată necesară de autoritatea competentă;

—	în toate centrele de colectare a materialului seminal.

2. În toate situațiile în care prelevările de probe de sânge destinate testelor serologice se efectuează în exploatații situate în zona de supraveghere, numărul de probe care urmează a fi prelevate trebuie să fie conform cu dispozițiile părții F punctul 2 prima teză.

Cu toate acestea, derogarea prevăzută la articolul 10 alineatul (5) și la articolul 11 alineatul (4) din Directiva 2002/60/CE nu se poate acorda decât în cazul în care autoritatea competentă se asigură ca probele de sânge să fie prelevate în vederea testelor serologice, în fiecare exploatație situată în zona respectivă. Numărul minim de probe de sânge care urmează a fi prelevate trebuie să permită detectarea unei seroprevalențe de 5 % cu un nivel al încrederii de 95 % la porcii din fiecare subunitate a exploatației.

H. PROCEDURI DE SEROSUPRAVEGHERE ȘI DE PRELEVARE A PROBELOR ÎN ZONELE ÎN CARE SE SUSPECTEAZĂ SAU A FOST CONFIRMATĂ PREZENȚA PESTEI PORCINE AFRICANE LA PORCII SĂLBATICI

1. În cazul serosupravegherii porcilor sălbatici dintr-o zonă în care prezența pestei porcine africane este suspectată sau a fost confirmată, dimensiunea și aria geografică a populației țintă care urmează a fi supusă prelevării de probe trebuie stabilite dinainte, pentru a determina numărul de probe care urmează a fi prelevate. Dimensiunea eșantionului se stabilește în funcție de numărul estimat de animale vii, și nu în funcție de numărul de animale omorâte la vânătoare.

2. În cazul în care datele privind densitatea și dimensiunea populației nu sunt disponibile, aria geografică ce urmează să facă obiectul prelevării de probe trebuie să fie delimitată ținând seama de prezența constantă a porcilor sălbatici și de existența barierelor naturale sau artificiale eficace pentru a împiedica mari mișcări continue de animale. În cazul în care situația nu se prezintă în acest fel sau în cazul în care suprafețele sunt întinse, se recomandă delimitarea unor arii de prelevare a probelor de circa 200 km2, în măsură să adăpostească, în general, o populație de aproximativ 400 până la 1 000 de porci sălbatici.

3. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 15 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2002/60/CE, numărul minim de porci care urmează a fi supus prelevării de probe în interiorul ariei de prelevare a probelor delimitate trebuie să permită detectarea unei seroprevalențe de 5 % cu un nivel al încrederii de 95 %. În acest scop, se supun prelevării de probe cel puțin 56 de animale în fiecare suprafață delimitată.

4. Prelevarea probelor destinate testelor virologice de la porcii sălbatici uciși la vânătoare sau găsiți morți se efectuează în conformitate cu dispozițiile capitolului V partea B punctul 1.

În cazul în care se consideră necesară supravegherea virusologică a porcilor sălbatici uciși la vânătoare, aceasta se efectuează cu prioritate la animalele în vârstă de sub un an.

5. Toate probele care urmează a fi trimise la laborator trebuie să fie însoțite de chestionarul menționat la articolul 16 alineatul (3) litera (h) din Directiva 2002/60/CE.

Capitolul V Proceduri și criterii generale privind prelevarea și transportul probelor

A. PROCEDURI ȘI CRITERII GENERALE

1. Înainte de a efectua prelevarea de probe într-o exploatație suspectă, este necesar să se stabilească o hartă a exploatației și să se delimiteze subunitățile epidemiologice.

2. În orice situație în care se consideră necesară o a doua prelevare de probe, toți porcii supuși prelevării de probe trebuie să fie marcați cu un semn specific, astfel încât să poată fi supuși cu ușurință unei noi prelevări.

3. Toate probele trimise laboratorului trebuie să fie însoțite de formulare corespunzătoare, în conformitate cu prevederile stabilite de autoritatea competentă. Formularele vor menționa detaliile referitoare la antecedentele porcilor supuși prelevării de probe, precum și semnele clinice sau leziunile post-mortem observate.

În cazul porcilor deținuți într-o exploatație, se precizează informații clare privind vârsta, categoria și exploatația de origine a porcilor supuși prelevării de probe. Se recomandă ca localizarea fiecărui porc supus prelevării de probe în exploatație să fie înregistrată în același timp cu marca sa specifică de identificare.

B. PRELEVAREA DE PROBE DESTINATE TESTELOR VIROLOGICE

1. Țesuturile provenind din amigdale, din ganglionii limfatici (gastrohepatici, renali, submaxilari și retrofaringieni), din splină, din rinichi și din plămânii porcilor morți sau eutanasiați constituie probele cele mai adecvate pentru a detecta virusul, antigenul sau genomul pestei porcine africane (7). În cazul în care carcasele sunt autolizate, un os lung întreg sau sternul este proba ideală.

2. Probele de sânge anticoagulat și/sau coagulat trebuie să fie prelevate de la porcii care prezintă semne de febră sau alte semne de boală, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente.

C. TRANSPORTUL PROBELOR

1. Se recomandă ca toate probele:

—	să fie corect identificate;

—	să fie transportate și depozitate în recipiente etanșe;

—

să fie conservate la rece, la temperatura de refrigerare. Cu toate acestea, în cazul în care se prevede că sunt necesare mai mult de 48 de ore pentru ca probele să ajungă la laborator, se contactează laboratorul pentru a furniza instrucțiuni privind condițiile de temperatură cele mai potrivite pentru transport;

—	să fie livrate cât mai repede la laborator;

—	să fie conservate în ambalaje cu saci de gheață sau zăpadă carbonică pentru a asigura refrigerarea;

—

de țesuturi sau de organe să fie puse în containere individuale din plastic, închise ermetic și etichetate corespunzător. Acestea vor fi apoi puse în containere mai mari și învelite într-o cantitate de material absorbant suficientă pentru a le proteja de orice vătămare și pentru a absorbi scurgerile;

—	pe cât posibil, să fie transportate direct la laborator de către o persoană competentă, astfel încât să se asigure un transport rapid și fiabil.

2. Pe partea exterioară a ambalajului se menționează adresa laboratorului de destinație și se afișează foarte vizibil următoarele indicații:

„Material patologic de origine animală, perisabil, fragil, a nu se deschide în afara unui laborator competent pentru pesta porcină africană”.

3. Persoana competentă din laboratorul de destinație a probelor trebuie să fie informată în timp util despre sosirea probelor.

4. În cazul în care probele sunt expediate pe calea aerului la laboratorul comunitar de referință pentru pesta porcină africană (8), ambalajul se etichetează în conformitate cu regulamentele Asociației de Transport Aerian Internațional (AITA).

Capitolul VI Principii și utilizări ale testelor virologice și evaluarea rezultatelor

A. DETECTAREA ANTIGENULUI VIRUSULUI

1. Test de imunofluorescență directă

Principiul testului este detectarea microscopică de antigeni virali pe frotiuri de amprentă sau pe lamele fine criogenice de material organic provenind de la porci suspecți de a fi infectați cu virusul pestei porcine africane. Antigenii intracelulari se detectează cu ajutorul unui anticorp specific conjugat FIT (9). În citoplasma celulelor infectate apar incluziuni celulare sau granule fluorescente.

Organele adecvate sunt rinichii, splina, precum și mai mulți ganglioni limfatici. Pentru porcii sălbatici, se poate folosi, de asemenea, un frotiu de măduvă osoasă, în cazul în care organele nu sunt disponibile sau sunt autolizate.

Testul se poate efectua pe parcursul a două ore. Deoarece probele de organe nu pot fi prelevate decât de la animale moarte, utilizarea lor în vederea depistării este limitată.

Este un test extrem de sensibil pentru a fi utilizat în cazurile de pestă porcină africană în formă acută. În ceea ce privește formele subacute sau cronice, sensibilitatea testului de imunofluorescență directă nu este decât de aproximativ 40 %, probabil datorită prezenței de complexe antigeni-anticorpi care blochează reacția cu anticorpul conjugat al pestei porcine africane. Gradul de încredere al rezultatelor poate fi limitat de colorații îndoielnice, mai ales în cazul în care experiența dobândită în materie de execuție a testului nu este mare sau în cazul în care organele examinate sunt autolizate.

2. ELISA pentru detectarea antigenului

Antigenul viral poate fi de asemenea detectat cu ajutorul tehnicilor ELISA, dar acest test nu se recomandă decât pentru formele acute ale bolii, din cauza slabei sensibilități în prezența complexelor antigeni-anticorpi. Sensibilitatea antigenului ELISA ar trebui să fie suficientă pentru a obține un rezultat pozitiv la animalele care prezintă semne clinice ale formei acute a pestei porcine africane. În orice situație, se recomandă utilizarea acestui test doar ca „test de efectiv de animale” și utilizarea în relație cu alte teste virologice.

B. IZOLAREA ȘI IDENTIFICAREA VIRUSULUI PRIN TESTUL DE HEMADSORBȚIE

1. Izolarea virusului se bazează pe inocularea materialului din probă pe culturi celulare primare și sensibile de origine porcină, precum și pe celule monocite și macrofage. Cele mai bune probe pentru tehnica de izolare a virusului pestei porcine africane sunt leucocitele și sângele integral prelevate de pe probe de sânge necoagulat sau organele menționate la partea A punctul 1. În cazul în care virusul pestei porcine africane este prezent în probă, el se va reproduce în celule, iar în celulele infectate se va produce un efect citopatic caracteristic.

2. Testul de hemadsorbție se recomandă pentru identificarea izolatelor de viruși ai pestei porcine africane, datorită sensibilității și specificității ridicate. Testul de hemadsorbție se bazează pe capacitatea virusului pestei porcine africane de a se reproduce în macrofagele de porc și de a induce hemadsorbția în prezența eritrocitelor de porc. În jurul macrofagelor infectate se dezvoltă o rozetă de eritrocite caracteristică. Cu toate acestea, un număr mic de sușe virale și sălbatice de pestă porcină africană nu poate induce hemadsorbția, dar poate produce un efect citopatic. Sușele pot fi identificate în mod specific cu ajutorul testului de imunofluorescență directă asupra sedimentelor de culturi celulare sau prin amplificarea în lanț cu polimerază (PCR).

3. Izolarea virusului este o tehnică mai adaptată la analiza probelor provenind de la un număr mic de animale decât la aplicarea unei supravegheri în masă. Această tehnică necesită un aport important de mână de lucru, iar rezultatele nu se cunosc decât mai târziu, de la una la trei zile. Alte două culturi celulare se pot dovedi necesare pentru depistarea unei mici cantități de virus în probă. De aici poate rezulta o durată a investigației care poate ajunge până la 10 zile pentru obținerea rezultatului final. Probele autolizate pot fi citotoxice pentru cultură, fiind astfel de o utilitate limitată.

4. Izolarea virusului și identificarea lui prin testul hemadsorbției se recomandă ca test de referință pentru confirmarea rezultatelor pozitive ale ELISA, ale PCR sau ale testului anterior de imunofluorescență directă. Se recomandă, de asemenea, în cazul în care pesta porcină africană a fost deja confirmată prin alte metode, în special în caz de focar primar sau în caz de pestă porcină africană.

Virușii izolați în macrofage de porci pot servi la caracterizarea virusului și la epidemiologia moleculară.

5. Toate izolatele de virus de pestă porcină africană provenind din toate focarele primare, din cazurile primare la porcii sălbatici sau din cazurile constatate la abator sau în mijloacele de transport trebuie să facă obiectul unei caracterizări de către un laborator național de referință în statele membre, de către orice alt laborator autorizat de statul membru interesat sau de laboratorul comunitar de referință, în conformitate cu partea E.

În orice caz, izolatele de viruși trebuie să fie trimise de îndată laboratorului comunitar de referință pentru a fi integrate în colecția de viruși.

C. DETECTAREA GENOMULUI VIRUSULUI

1. Reacția în lanț a polimerazei (PCR) servește la detectarea genomului virusului în probele de sânge, de ser, de țesut sau de organe. Fragmentele mici de ADN viral se amplifică de către PCR în cantități detectabile. Se poate detecta o gamă largă de izolate aparținând tuturor genotipurilor de viruși cunoscuți, atât viruși nehemadsorbanți, cât și izolate de slabă virulență, prin utilizarea amorselor dintr-o zonă a genomului bine conservată. Deoarece acest test nu detectează decât o secvență a genomului virusului, PCR poate da un rezultat pozitiv chiar în cazul în care virusul infecțios nu este detectat prin izolare (de exemplu, în țesuturile autolizate sau în probele de la porcii convalescenți care s-au vindecat și au devenit normali pe plan clinic).

2. PCR se poate utiliza pe un număr mic de probe atent selecționate de la animale suspecte. Metoda se recomandă pentru probele de organe care sunt citotoxice, la care izolarea virusului este imposibilă (în special probe de la porci sălbatici).

3. Materialul care este adecvat pentru PCR este compus din probe ale organelor menționate pentru izolarea virusului sau din ser. Pot fi de asemenea analizate cu PCR omogenatele de căpușe.

4. Testul se poate efectua pe parcursul unei zile. Acesta necesită echipament de laborator adecvat, spații separate și personal calificat. Unul dintre avantaje constă în faptul că virusul infecțios nu trebuie să fie reprodus în laborator. PCR este foarte sensibil, dar se poate produce cu ușurință contaminarea, ceea ce conduce la rezultate fals pozitive. Este deci indispensabilă punerea în aplicare a procedurilor stricte de control al calității.

D. TESTE VIROLOGICE RECOMANDATE ȘI EVALUAREA REZULTATELOR

Testele virologice sunt indispensabile pentru a confirma prezența pestei porcine africane.

Izolarea virusului și testul de hemadsorbție trebuie să fie considerate teste virologice de referință și trebuie să fie utilizate ca teste de confirmare, după caz. Utilizarea lor se recomandă în special în cazul în care rezultatele pozitive ale testelor de imunofluorescență directă sau de amplificare în lanț prin polimerază nu se asociază cu detectarea semnelor clinice sau cu leziunile bolii, precum și în alte cazuri îndoielnice.

Cu toate acestea, se poate confirma un focar secundar de pestă porcină africană în cazul în care se detectează semne clinice sau leziuni ale bolii la porcii respectivi și pe probe și în cazul în care cel puțin două teste diferite de detectare a antigenului, a genomului sau a anticorpului au dat un rezultat pozitiv pe probe prelevate de la aceiași porci suspecți.

Un focar secundar de pestă porcină africană poate fi confirmat în cazul în care, în afară de legătura epidemiologică cu un focar sau cu un caz confirmat, au fost detectate semne clinice sau leziuni ale bolii la porcii respectivi și în cazul în care un test de detectare a antigenului, a genomului sau a anticorpului a dat un rezultat pozitiv.

Apariția unui caz primar de pestă porcină africană la porcii sălbatici se poate confirma după izolarea virusului sau în cazul în care cel puțin două teste de detectare a antigenului, a genomului sau a anticorpului au dat un rezultat pozitiv. Alte cazuri de pestă porcină africană la porcii sălbatici, pentru care s-a stabilit o legătură epidemiologică cu cazuri confirmate anterior, se pot confirma în cazul în care un test de detectare a antigenului, a genomului sau a anticorpului a dat un rezultat pozitiv.

E. CARACTERIZAREA GENETICĂ A IZOLATELOR VIRUSULUI PESTEI PORCINE AFRICANE

1. Caracterizarea genetică a izolatelor virusului pestei porcine africane se obține prin determinarea profilurilor de restricție enzimatică și a secvențelor nucleotide de părți ale genomului virusului. Similaritatea între aceste profiluri de restricții sau aceste secvențe și cele deja obținute pornind de la izolatele anterioare ale virusului poate indica dacă focarele bolii sunt cauzate de viruși care urmează un model molecular european sau african.

Caracterizarea genetică a izolatelor virusului pestei porcine africane este extrem de importantă, dat fiind faptul că aceasta va îmbunătăți cunoștințele actuale privind epidemiologia moleculară a pestei porcine africane și variația genetică a virușilor. Datele moleculare permit clasificarea noilor izolate și furnizează informații despre originea lor posibilă.

2. În cazul în care caracterizarea moleculară a virusului nu se poate efectua într-un laborator național sau în orice alt laborator autorizat să diagnosticheze pesta porcină africană în scurt timp, proba originală a izolatului de virus trebuie transmisă laboratorului comunitar de referință, pentru a se face caracterizarea cât mai repede.

Datele privind analiza restricției enzimatice și secvențierea izolatelor de viruși ai pestei porcine africane de care dispun laboratoarele autorizate să diagnosticheze pesta porcină africană trebuie transmise laboratoarelor comunitare de referință în vederea introducerii informațiilor în baza de date a laboratorului.

Informațiile cuprinse în baza de date se pun la dispoziția tuturor laboratoarelor naționale de referință din statele membre. Cu toate acestea, în cazul publicării în reviste științifice, la cererea laboratorului respectiv, laboratorul comunitar de referință garantează confidențialitatea datelor, până la publicarea lor.

Capitolul VII Principiile și utilizarea testelor serologice și evaluarea rezultatelor

A. PRINCIPII FUNDAMENTALE ȘI VALOARE DIAGNOSTICĂ

1. Detectarea anticorpilor specifici pestei porcine africane se recomandă pentru forma subacută și forma cronică a bolii, precum și pentru testele la scară mare și pentru programele de eradicare a pestei porcine africane, din mai multe motive:

(i)	anticorpii se produc rapid în porcii infectați. În aceștia, anticorpii sunt în general detectabili în probele de ser prelevate între 7 și 10 zile de la infectare;

(ii)	nu există nici un vaccin împotriva pestei porcine africane. Aceasta înseamnă că anticorpii specifici pestei porcine africane nu se produc decât după infectarea cu virusul pestei porcine africane, și

(iii)

persistența anticorpilor. La porcii vindecați pot fi detectați anticorpi specifici la un nivel ridicat timp de mai multe luni, iar la unii dintre aceștia, toată viața.

Anticorpii specifici pestei porcine africane de origine maternă se pot detecta în primele 10 săptămâni de viață a purceilor. Supraviețuirea anticorpilor materni la purcei este de aproximativ trei săptămâni. În cazul în care sunt detectați la purcei de peste trei luni, este puțin probabil ca anticorpii pestei porcine africane să fie de origine maternă.

2. Detectarea anticorpilor împotriva virusului pestei porcine clasice în exudate de ser sau de plasmă din organe prezentate servește la confirmarea diagnosticului de pestă porcină africană în exploatațiile suspecte, la stabilirea datei de introducere a infecției, în caz de focar confirmat, și la aplicarea măsurilor de monitorizare și de supraveghere.

Localizarea porcilor seropozitivi în exploatație poate furniza informații utile privind modul în care virusul pestei porcine africane a pătruns în exploatație.

Cu toate acestea, este necesar să se evalueze exact rezultatele testelor serologice, ținând seama de toate rezultatele clinice, virologice și epidemiologice, în contextul anchetei care urmează a fi efectuată în caz de suspiciune sau de confirmare a existenței pestei porcine africane, în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2002/60/CE.

B. TESTE SEROLOGICE RECOMANDATE

1. Testul ELISA, testul de imunofluorescență indirectă și testul bazat pe tehnica Western blot sunt cele mai bune teste pentru a obține confirmarea serologică a pestei porcine africane.

Calitatea și eficacitatea diagnosticului serologic efectuat de laboratoarele naționale trebuie să fie controlate cu regularitate în cadrul testului de comparare interlaboratoare, organizat periodic de laboratorul comunitar de referință.

2. Testul ELISA este cel mai fiabil și cel mai util în cadrul studiilor serologice pe scară largă. În acest test, anticorpii contra virusului pestei porcine africane, fixați pe proteinele virale care însoțesc faza solidă, se detectează prin adăugarea unei proteine A, conjugată cu o enzimă care produce o reacție colorată vizibilă, atunci când intră în contact cu substratul corespunzător.

3. Laboratoarele naționale trebuie să efectueze cu regularitate controlul calității privind sensibilitatea și specificitatea tuturor loturilor de reactivi ELISA, utilizând seria de seruri de referință furnizată de laboratorul comunitar de referință. Această serie cuprinde:

—	seruri provenind de la porci care sunt în stadiul inițial de infecție cu virusul pestei porcine africane (până la 17 zile de la infecție);

—	seruri provenind de la porci convalescenți (peste 17 zile de la infecție).

Testele ELISA care urmează a fi utilizate pentru diagnosticul serologic al pestei porcine africane trebuie să detecteze toate serurile de referință provenind de la porci convalescenți. Toate rezultatele obținute cu serurile de referință trebuie să poată fi reproduse. Se recomandă detectarea tuturor serurilor pozitive încă din faza inițială. Rezultatele obținute cu serurile de referință provenind de la porci aflați în faza inițială a infecției oferă o indicație privind sensibilitatea testului ELISA.

4. Testul de imunofluorescență indirectă este o tehnică rapidă care oferă o sensibilitate și o specificitate ridicate pentru detectarea anticorpilor contra virusului pestei porcine africane provenind din seruri sau exudate de țesut. Se bazează pe detectarea anticorpilor contra virusului pestei porcine africane care se leagă de monostratul de celule MS infectate de un virus adaptat al pestei porcine africane. Reacția anticorp-antigen este detectată de o proteină A fluorescentă și etichetată. Probele pozitive prezintă o fluorescență specifică lângă nucleul celulelor infectate.

Testele de imunofluorescență directă și indirectă utilizate în combinație pentru a testa un organ, sânge sau exudate provenind de la animale care prezintă semne clinice ale pestei porcine africane pot conduce la confirmarea rapidă și fiabilă a bolii.

5. Tehnica Western blot este o tehnică foarte specifică și foarte sensibilă, care se bazează pe utilizarea benzilor de nitroceluloză care conțin proteine virale precum antigeni. Reacția anticorp-antigen specifică este detectată prin adăugarea unui conjugat peroxidază de proteină A și a substratului potrivit. Tehnica este foarte utilă pentru a testa serurile la care testul ELISA nu dă rezultate satisfăcătoare.

Capitolul VIII Condiții minime de siguranță obligatorii în laboratoarele competente pentru pesta porcină africană

1. Condițiile prevăzute de tabelul 1 trebuie să fie respectate în orice laborator în care virusul pestei porcine africane se amplifică prin replicare în culturi celulare. Cu toate acestea, examenele post-mortem, pregătirea țesuturilor pentru testul de imunofluorescență directă sau pentru amplificarea în lanț prin polimerază și tehnicile serologice care utilizează un antigen inactivat se pot efectua în conformitate cu unele prescripții mai puțin stricte, în măsura în care se respectă condițiile minime prevăzute de tabelul 1, se aplică normele de igienă de bază și se efectuează operațiuni de dezinfecție la încheierea lucrărilor, cu eliminarea carcaselor, a țesuturilor și a serurilor, în condiții de siguranță.

2. Condițiile prevăzute de tabelul 2 trebuie să fie respectate de orice laborator în care virusul pestei porcine africane se inoculează animalelor.

3. Toate stocurile de viruși ai pestei porcine africane trebuie conservate într-un loc sigur, în stare congelată sau liofilizată. Fiecare fiolă trebuie să fie clar etichetată. Registrele complete trebuie să menționeze stocurile de viruși deținuți, precum și data și rezultatele controalelor de calitate. Este de asemenea necesar să se țină un registru al virușilor adăugați la stoc, cu precizarea sursei, precum și a virușilor furnizați altor laboratoare.

4. Se recomandă completarea unităților de manipulare a virusului pestei porcine africane, concepute în conformitate cu principiile siguranței biologice, cu spații în care virusul este manipulat. Aceste spații ar trebui să servească pregătirii sticlăriei și a mediilor, întreținerii și preparării culturilor de celule neinfectate, tratării serurilor și examenelor serologice (altele decât metodele care utilizează virusul activ al pestei porcine africane) și activităților administrative și de birou.

Tabelul 1

Norme de izolare biologică aplicabile în laboratoarele de diagnostic

	Condiții minime	Condiții suplimentare
Mediu general	Presiune atmosferică normală Spații rezervate, a căror utilizare se limitează la proceduri stabilite	Presiune atmosferică normală. Simplă filtrare HEPA a aerului evacuat Spații rezervate, destinate exclusiv procedurilor de diagnostic al pestei porcine africane Tratarea efluenților susceptibili de a fi contaminați, pentru a neutraliza virusul pestei porcine africane (prin procedee termice sau chimice)
Îmbrăcăminte de laborator	Îmbrăcăminte exterioară specială, care nu se utilizează decât în unitatea rezervată virusului pestei porcine africane Mănuși de unică folosință pentru manipularea materialului infectat Sterilizarea îmbrăcămintei exterioare înaintea ieșirii din unitate sau spălarea la temperatură ridicată în interiorul acesteia	Schimbarea completă a îmbrăcămintei la intrare. Îmbrăcăminte de laborator care nu se utilizează decât în unitatea rezervată virusului pestei porcine africane. Mănuși de unică folosință pentru manipularea materialului infectat Sterilizarea îmbrăcămintei înaintea ieșirii din unitate sau spălarea la temperatură ridicată în interiorul acesteia
Controlul personalului	Acces în unitate rezervat personalului desemnat, instruit corespunzător Spălarea și dezinfectarea mâinilor la ieșirea din unitate Interzicerea intrării personalului în spațiile în care se află porci, mai devreme de 48 de ore de la ieșirea din unitate	Acces în unitate rezervat personalului desemnat, instruit corespunzător Spălarea și dezinfectarea mâinilor la ieșirea din unitate Interzicerea intrării personalului în spațiile în care se află porci, mai devreme de 48 de ore de la ieșirea din unitate
Echipament	Incintă biologică de securitate (clasa I și II) destinată tuturor manipulărilor de viruși activi. Incinta dispune de un dispozitiv cu dublă filtrare HEPA a aerului evacuat Toate echipamentele necesare procedurilor de laborator trebuie să fie disponibile în interiorul spațiilor rezervate laboratorului

Tabelul 2

Condiții de siguranță biologică pentru spațiile rezervate animalelor de laborator

	Condiții
Mediu general	Aerisire controlată prin presiune negativă Filtrare simplă HEPA a aerului evacuat Dispozitiv de fumigație/decontaminare completă la sfârșitul experienței Tratarea tuturor efluenților solizi și lichizi pentru neutralizarea virusului pestei porcine africane (prin procedee termice sau chimice)
Îmbrăcăminte de laborator	Schimbarea completă a îmbrăcămintei la intrare Sterilizarea îmbrăcămintei înainte de ieșirea din unitate sau spălarea la temperatură ridicată în interiorul acesteia
Controlul personalului	Acces în unitate rezervat personalului desemnat, instruit corespunzător Se recomandă lăsarea îmbrăcămintei în interior, înainte de a face duș. Duș integral la ieșirea din unitate Interzicerea intrării personalului în spațiile în care se află porcii, mai devreme de 48 de ore de la ieșirea din unitate
Echipament	Toate echipamentele necesare procedurilor de laborator trebuie să fie disponibile în interiorul unității Sterilizarea întregului material la ieșirea din unitate sau, în cazul probelor de origine animală, ambalarea într-un sac dublu plasat într-un recipient etanș, dezinfectat la suprafață pentru transportul spre laboratorul competent pentru pesta porcină africană
Animale	Sacrificarea tuturor animalelor înainte de ieșirea din unitate, examene post-mortem în spațiile de securitate biologică, incinerarea carcaselor la sfârșitul examenelor

(1) La determinarea numărului de probe care trebuie prelevate pentru testele de laborator, este necesar se țină seama și de sensibilitatea testelor care vor fi efectuate. Numărul animalelor de la care sunt prelevate probele va fi mai ridicat decât cel indicat în prezentul manual, în cazul în care sensibilitatea testului ce urmează a fi efectuat este scăzută.

(2) Definiți la articolul 2 litera (r) din Directiva 2002/60/CE.

(3) JO L 340, 31.12.1993, p. 21.

(4) JO L 122, 16.5.2003, p. 1.

(5) Cu toate acestea, în cazul în care se recurge la derogarea prevăzută la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2002/60/CE, prelevarea de probe trebuie să se refere la subunitățile exploatației ai cărei porci au fost sacrificați, fără a se aduce atingere celorlalte examene și prelevări de probe care urmează a fi practicate la ceilalți porci din exploatație, care vor fi efectuate în conformitate cu instrucțiunile autorității competente.

(6) Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea competentă a limitat operațiunea de sacrificare preventivă numai la partea de exploatație în care erau deținuți porcii suspecți de a fi fost infectați sau contaminați cu virusul pestei porcine africane, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2002/60/CE, prelevarea de probe trebuie să se refere la subunitățile din exploatație în care măsura a fost aplicată, fără a aduce atingere examenelor și eșantionărilor suplimentare ce urmează a fi practicate la porcii rămași în exploatație, care vor fi efectuate în conformitate cu instrucțiunile autorității competente.

(7) Se recomandă, de asemenea, prelevarea probelor de ileon, care pot fi utilizate la diagnosticarea pestei porcine clasice.

(8) Laboratorul comunitar de referință dispune de autorizație nelimitată pentru a primi probe diagnostic și colonii de viruși de pestă porcină africană provenind din orice stat membru. În cazul în care proba provine din afara Uniunii Europene, se poate solicita laboratorului o copie a autorizației de import înainte de transport, care se introduce într-un plic lipit în exteriorul ambalajului.

(9) Izotiocianat de fluoresceină.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

190

32003R0998

L 146/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 998/2003 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 26 mai 2003

privind cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie și de modificare a Directivei 92/65/CEE a Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37 și articolul 152 alineatul (4) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

în urma consultării Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3), având în vedere textul comun aprobat de Comitetul de Conciliere la data de 18 februarie 2003,

întrucât:

(1)	Este necesară armonizarea cerințelor privind sănătatea animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie între statele membre și din țări terțe și numai măsurile adoptate la nivelul Comunității pot permite realizarea acestui obiectiv.

(2)

Regulamentul privește circulația animalelor vii care fac obiectul anexei I la tratat. Unele dintre dispozițiile sale, în special cele referitoare la rabie, au ca obiectiv direct protejarea sănătății publice, în timp ce altele se referă numai la sănătatea animală. Articolul 37 și articolul 152 alineatul (4) litera (b) din tratat reprezintă, prin urmare, baza juridică corespunzătoare.

(3)	În ultimii zece ani, situația cu privire la rabie s-a ameliorat spectaculos în întreaga Comunitate, în urma punerii în aplicare a programelor de vaccinare orală a vulpilor din regiunile afectate de epidemia de rabie care s-a manifestat în nord-estul Europei începând cu anii 1960.

(4)

Acest progres a determinat Regatul Unit și Suedia să abandoneze sistemul carantinei de șase luni pe care l-au aplicat timp de mai multe decenii, în favoarea unui sistem alternativ, mai puțin restrictiv, care oferă un nivel echivalent de siguranță. Prin urmare, trebuie adoptate dispoziții la nivel comunitar vizând aplicarea unui sistem special pentru circulația animalelor de companie spre statele respective pe o perioadă de tranziție de cinci ani și prezentarea în timp util, de către Comisie, în lumina experienței câștigate și a unui aviz științific din partea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, a unui raport conținând propuneri corespunzătoare. De asemenea, trebuie să se prevadă o procedură rapidă pentru a se decide prelungirea temporară a regimului de tranziție menționat anterior, în special dacă evaluarea științifică a experienței acumulate ar face necesare perioade de timp mai lungi decât cele prevăzute în prezent.

(5)

Cazurile de rabie constatate la animalele de companie carnivore din Comunitate afectează în prezent în special animale care provin din țări terțe unde există un tip de rabie urbană endemică. Cerințele de sănătate animală aplicabile în mod general până în prezent de către statele membre în cazul animalelor de companie carnivore aduse din aceste țări terțe trebuie, deci, să fie mai stricte.

(6)	Cu toate acestea, trebuie avute în vedere derogări cu privire la circulația dinspre țări terțe care, din punctul de vedere al sănătății animale, aparțin aceleiași zone geografice ca și Comunitatea.

(7)

Articolul 299 alineatul (6) litera (c) din tratat și Regulamentul (CEE) nr. 706/73 al Consiliului din 12 martie 1973 privind regimul comunitar aplicabil Insulelor Anglo-Normande și Insulei Man pentru comerțul cu produse agricole (4) prevăd ca legislația sanitar-veterinară comunitară să se aplice Insulelor Anglo-Normande și Insulei Man, care, în sensul prezentului regulament, trebuie, așadar, considerate ca fiind parte a Regatului Unit.

(8)

Este, de asemenea, necesară instituirea unui cadru juridic pentru cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a speciilor de animale neafectate de rabie sau fără semnificație epidemiologică în ceea ce privește rabia și alte boli care afectează speciile de animale enumerate la anexa 1.

(9)	Este indicat ca prezentul regulament să se aplice fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor de faună și floră sălbatică prin reglementarea comerțului în acest domeniu (5).

(10)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a atribuțiilor de punere în aplicare conferite Comisiei (6).

(11)

Cerințele comunitare existente în domeniul sănătății animale, în special Directiva 92/65/CEE din 13 iulie 1992 de stabilire a cerințelor de sănătate animală care reglementează comerțul cu animale și importul în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu fac obiectul cerințelor de sănătate animală prevăzute de normele comunitare specifice menționate la anexa A(I) la Directiva 90/425/CEE (7), se aplică, în general, numai comerțului. Pentru a se evita disimularea circulației comerciale ca circulație necomercială a animalelor de companie în sensul prezentului regulament, dispozițiile Directivei 92/65/CEE privind ciruclația animalelor din speciile specificate în anexa I părțile A și B trebuie revizuite în scopul asigurării uniformității acestora cu normele enunțate în prezentul regulament. În același scop, trebuie să se prevadă posibilitatea de a se fixa un număr maxim de animale care pot face obiectul circulației în sensul prezentului regulament, a cărui depășire va antrena aplicarea normelor privind comerțul.

(12)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt menite să asigure un nivel suficient de siguranță cu privire la riscurile de sănătate implicate. Măsurile respective nu constituie obstacole nejustificate pentru circulația din domeniul său de aplicare, deoarece se bazează pe concluziile unor grupuri de experți consultate în această chestiune și, în special, pe un raport al Comitetului Științific Veterinar, publicat la data de 16 septembrie 1997,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

Prezentul regulament stabilește cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie și normele privitoare la controlul acestei circulații.

Articolul 2

Prezentul regulament se aplică ciruclației între statele membre sau din țări terțe a animalelor de companie aparținând speciilor enumerate la anexa I.

Se aplică fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 338/97.

Dispozițiile bazate pe alte considerente decât cele privitoare la sănătatea animală și menite să restricționeze circulația anumitor specii sau rase de animale de companie nu sunt afectate de prezentul regulament.

Articolul 3

În sensul prezentului regulament:

(a)	„animale de companie” înseamnă animalele aparținând speciilor enumerate la anexa I, care își însoțesc proprietarii sau o persoană fizică răspunzătoare de aceste animale în numele proprietarului în timpul circulației și care nu sunt destinate vânzării sau transferului de proprietate;

(b)	„pașaport” înseamnă orice document care permite identificarea clară a animalului de companie, cuprinzând elementele care permit verificarea statutului animalului din punctul de vedere al prezentului regulament, elaborat în conformitate cu articolul 17 al doilea alineat;

(c)	„circulație” înseamnă orice circulație a unui animal de companie între statele membre sau intrarea ori reintrarea sa pe teritoriul Comunității dinspre o țară terță.

Articolul 4

(1) Pe parcursul unei perioade de tranziție de opt ani, cu începere de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, animalele din speciile enumerate la anexa I părțile A și B sunt considerate identificate dacă poartă:

(a)	un tatuaj clar, lizibil sau

(b)	un dispozitiv electronic de identificare (transponder).

În cazul prevăzut la litera (b) de la primul alineat, în cazul în care transponderul nu este conform cu standardul ISO 11784 sau cu anexa A la standardul ISO 11785, proprietarul sau persoana fizică răspunzătoare de animalul de companie în numele proprietarului trebuie să furnizeze mijloacele necesare pentru citirea transponderului la momentul inspecției.

(2) Indiferent de forma sub care se prezintă sistemul de identificare a animalului, trebuie să se prevadă existența unor elemente de identificare a numelui și adresei proprietarului animalului.

(3) Statele membre care impun ca animalele care intră pe teritoriul lor, fără a fi supuse unei carantine, să fie identificate în conformitate cu alineatul (1) litera (b) pot cere în continuare acest lucru în cursul perioadei de tranziție.

(4) După perioada de tranziție, ca mijloc de identificare a unui animal se acceptă numai metoda prevăzută la alineatul (1) litera (b).

CAPITOLUL II

Dispoziții aplicabile circulației între statele membre

Articolul 5

(1) În cazul circulației, animalele de companie din speciiile enumerate la anexa I părțile A și B trebuie, fără a aduce atingere cerințelor prevăzute la articolul 6:

(a)	să fie identificate în conformitate cu articolul 4 și

(b)

să fie însoțite de un pașaport eliberat de un veterinar autorizat de autoritatea competentă, care să certifice valabilitatea vaccinării antirabice sau a revaccinării, după caz, în conformitate cu recomandările laboratorului producător, efectuată animalului în cauză cu un vaccin inactivat de cel puțin o unitate antigenică per doză (standard OMS).

(2) Statele membre pot autoriza circulația animalelor enumerate la anexa I părțile A și B care au o vârstă mai mică de trei luni și care nu sunt vaccinate, dacă sunt însoțite de un pașaport și au fost ținute la locul unde s-au născut, fără să intre în contact cu animale sălbatice susceptibile de a fi fost expuse unei infectări sau dacă sunt însoțite de mamă, de care sunt încă dependente.

Articolul 6

(1) Pe o perioadă de tranziție de cinci ani începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament, intrarea animalelor de companie enumerate la anexa 1 părțile A și B pe teritoriul Irlandei, Suediei și Regatului Unit este permisă sub rezerva respectării următoarelor cerințe:

—	trebuie să fie identificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (b), dacă statul membru de destinație nu recunoaște și identificarea prevăzută la articolul 4 alineatul (1) primul paragraf litera (a) și

—

trebuie să fie însoțite de un pașaport eliberat de un veterinar autorizat de autoritatea competentă, care să certifice, în plus față de condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b), un titru al anticorpilor de protecție de cel puțin 0,5 UI/ml, stabilit de un laborator autorizat, pe baza unei probe prelevate în termenul prevăzut de normele naționale în vigoare la data specificată la articolul 25 al doilea paragraf.

Titrarea anticorpilor nu trebuie repetată în cazul unui animal care, în urma titrării, a fost revaccinat în mod periodic la intervalele prevăzute la articolul 5 alineatul (1), fără întreruperea protocolului de vaccinare impus de laboratorul producător.

Statul membru de destinație poate excepta animalele de companie care circulă între aceste trei state membre de la cerințele de vaccinare și titrare a anticorpilor prevăzute la primul paragral al prezentului alineat, în conformitate cu normele naționale în vigoare la data specificată la articolul 25 alineatul (2).

(2) Cu excepția cazului în care autoritatea competentă acordă derogări pentru anumite cazuri, animalele cu vârsta mai mică de trei luni care aparțin speciilor enumerate la anexa I partea A nu pot circula înainte de a ajunge la vârsta prevăzută pentru vaccinare și, dacă normele prevăd acest lucru, de a fi supuse unei testări, în vederea stabilirii titrului de anticorpi.

(3) Perioada de tranziție prevăzută la alineatul (1) poate fi extinsă de Parlamentul European și de Consiliu, care hotărăsc la propunerea Comisiei, în conformitate cu tratatul.

Articolul 7

Circulația animalelor aparținând speciilor din anexa I partea C între statele membre sau dintr-un teritoriu menționat în lista din anexa II partea B secțiunea 2 nu este condiționată de nici o cerință cu privire la rabie. Dacă este necesar, pot fi elaborate cerințe specifice, inclusiv o posibilă limitare a numărului de animale și se poate elabora un model de certificat care să însoțească animalele respective, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2), cu privire la alte boli.

CAPITOLUL III

Condiții privitoare la circulația dispre țări terțe

Articolul 8

(1) În momentul circulației, animalele de companie aparținând speciilor enumerate la anexa I părțile A și B:

(a)

când vin dintr-o țară terță care figurează pe lista de la anexa II partea B secțiunea 2 și partea C și intră:

(i)	într-unul din statele membre enumerate la anexa II partea B secțiunea 1, trebuie să îndeplinească cerințele de la articolul 5 alineatul (1);

(ii)	într-unul din statele membre enumerate la anexa II partea A, în mod direct sau după tranzitarea unuia din teritoriile enumerate la anexa II partea B, trebuie să îndeplinească cerințele de la articolul 6;

(b)

când vin din altă țară terță și intră:

(i)

în unul dintre statele membre enumerate la anexa II partea B secțiunea 1:

—	trebuie să fie identificate prin sistemul de identificare definit la articolul 4 și

—

să fi fost supuse:

—	vaccinării antirabice în conformitate cu cerințele de la articolul 5 și

—

unei titrări a anticorpilor de protecție, titrul fiind de cel puțin 0,5 UI/ml, realizate pe un eșantion prelevat de un veterinar autorizat la cel puțin 30 de zile de la vaccinare și cu 3 luni înainte de momentul circulației.

Nu este necesară repetarea titrării anticorpilor la un animal de companie care a fost revaccinat la intervalele prevăzute la articolul 5 alineatul (1).

Această perioadă de trei luni nu se aplică în cazul reintrării unui animal de companie al cărui pașaport certifică realizarea titrării, cu rezultat pozitiv, înainte ca animalul să fi părăsit teritoriul Comunității;

(ii)	într-unul din statele membre enumerate la anexa II partea A, în mod direct sau după tranzitarea unui dintre teritoriile enumerate la anexa II partea A, trebuie plasate în carantină dacă nu au fost aduse în conformitate cu cerințele articolului 6 după intrarea în Comunitate.

(2) Animalele de companie trebuie să fie însoțite de un certificat eliberat de un veterinar oficial sau, la reintrare, de un pașaport care să certifice conformitatea cu dispozițiile de la alineatul (1).

(3) Fără a aduce atingere dispozițiilor de mai sus:

(a)

animalele de companie din teritoriile enumerate la anexa II partea B secțiunea 2, pentru care s-a stabilit, conform procedurii prevăzute la articolul 24 alineatul (2), că teritoriile respective aplică norme cel puțin echivalente cu normele comunitare prevăzute de prezentul capitol, trebuie să respecte normele prevăzute la capitolul II;

(b)	circulația animalelor de companie între San Marino, Vatican și Italia, Monaco și Franța, Andorra și Franța sau Spania, și Norvegia și Suedia poate continua în condițiile prevăzute de normele naționale în vigoare la data prevăzută la articolul 25 alineatul (2);

(c)

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2) și în condiții care urmează a fi stabilite, intrarea animalelor de companie nevaccinate cu vârsta mai mică de trei luni, care aparțin speciilor enumerate la anexa I partea A și care vin din țări terțe enumerate la anexa II părțile B și C, poate fi autorizată dacă situația rabiei în țara respectivă permite acest lucru.

(4) Măsurile pentru punerea în aplicare a prezentului articol și în special modelul de certificat se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

Articolul 9

Condițiile care se aplică circulației animalelor aparținând speciilor enumerate la anexa I partea C dinspre țări terțe și modelul de certificat care trebuie să le însoțească se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

Articolul 10

Lista țărilor terțe prevăzută de anexa II partea C se întocmește înainte de data stabilită la articolul 25 al doilea paragraf și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2). Pentru a fi inclusă în lista respectivă, o țară terță trebuie, mai întâi, să-și demonstreze statutul cu privire la rabie, precum și faptul că:

(a)	notificarea suspiciunii de rabie către autorități este obligatorie;

(b)	există de cel puțin doi ani un sistem eficient de monitorizare;

(c)	structura și organizarea serviciilor sale veterinare sunt suficiente pentru a garanta valabilitatea certificatelor;

(d)	au fost puse în aplicare toate măsurile de reglementare în vederea prevenirii și controlului rabiei, inclusiv normele privind importurile;

(e)	sunt în vigoare regulamente privind comercializarea vaccinurilor antirabice (lista de vaccinuri și laboratoare autorizate).

Articolul 11

Statele membre pun la dispoziția publicului informații clare și ușor accesibile privind cerințele sanitare care se aplică în cazul circulației necomerciale a animalelor de companie pe teritoriul Comunității și condițiile în care pot intra sau reintra pe teritoriul comunitar. De asemenea, iau măsuri pentru ca personalul de la punctele de intrare să fie pe deplin informat în legătură cu reglementările respective și să le poată pune în aplicare.

Articolul 12

Statele membre iau măsurile necesare pentru ca animalele de companie aduse pe teritoriul Comunității dintr-o țară terță, alta decât cele care figurează în lista din anexa II partea B secțiunea 2:

(a)	să facă obiectul unor verificări ale documentelor și identității de către autoritățile competente la punctul de intrare a călătorilor pe teritoriul Comunității, dacă sunt cinci animale de companie sau mai puține;

(b)	să fie supuse cerințelor și verificărilor prevăzute de Directiva 92/65/CEE, dacă sunt mai mult de cinci animale de companie.

Statele membre desemnează autoritățile responsabile cu verificările respective și informează imediat Comisia în legătură cu aceasta.

Articolul 13

Fiecare stat membru întocmește lista a punctelor de intrare la care se face referire la articolul 12 și o înaintează celorlalte state membre și Comisiei.

Articolul 14

La data călătoriei, proprietarul sau persoana fizică răspunzătoare pentru animalul de companie trebuie să prezinte autorităților responsabile cu verificările un pașaport sau certitificatul prevăzut la articolul 8 alineatul (2), care să ateste că animalul îndeplinește cerințele stabilite pentru călătoria respectivă.

În mod special, în cazul la care se face referire la articolul 4 alineatul (1) litera (b), dacă transponderul nu este conform cu standardul ISO 11784 sau cu anexa A la standardul ISO 11785, proprietarul sau persoana fizică răspunzătoare de animalul de companie trebuie să asigure mijloacele necesare pentru citirea transponderului în momentul inspecțiilor.

În cazul în care verificările arată că animalul nu îndeplinește cerințele stabilite de prezentul regulament, autoritățile competente hotărăsc prin consultare cu veterinarul oficial:

(a)	să returneze animalul în țara de origine;

(b)	să izoleze animalul sub control oficial atâta timp cât este necesar ca să îndeplinească cerințele de sănătate, pe cheltuiala proprietarului sau a persoanei fizice răspunzătoare de animalul respectiv sau

(c)	în ultimă instanță, să eutanasieze animalul, fără compensație financiară, în cazul în care nu se poate lua în calcul returnarea sau izolarea animalului în carantină.

Statele membre iau măsuri pentru ca animalele care nu pot intra pe teritoriul Comunității să fie adăpostite sub control oficial până la revenirea în țara de origine sau până la orice altă decizie administrativă.

CAPITOLUL IV

Dispoziții comune și finale

Articolul 15

În cazul în care cerințele aplicabile circulației prevăd determinarea titrului de anticorpi pentru rabie, eșantionul trebuie prelevat de un veterinar autorizat, iar testul trebuie realizat de un laborator autorizat în conformitate cu Decizia 2000/258/CE a Consiliului din 20 martie 2000 privind desemnarea unui institut special responsabil pentru stabilirea criteriilor necesare pentru standardizarea testelor serologice în vederea monitorizării eficienței vaccinurilor antirabice. (8)

Articolul 16

Pe o perioadă de tranziție de cinci ani începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament, statele membre care au norme speciale pentru combaterea echinococozei și a căpușelor la data la care prezentul regulament intră în vigoare pot condiționa intrarea pe teritoriul lor a animalelor de companie de respectarea cerințelor respective.

În acest scop, trimit Comisiei un raport asupra situației lor cu privire la boala în cauză, motivând necesitatea unor garanții suplimentare pentru prevenirea riscului introducerii bolii.

Comisia informează statele membre, în cadrul comitetului prevăzut la articolul 24, în legătură cu garanțiile suplimentare respective.

Articolul 17

Pentru animalele aparținând speciilor enumerate la anexa I părțile A și B, cerințele de natură tehnică, altele decât cele stabilite de prezentul regulament, pot fi stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

Modelul pentru pașaportul care trebuie să însoțească animalele aparținând speciilor enumerate la anexa I părțile A și B care fac obiectul circulației se întocmește în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

Articolul 18

Se aplică măsurile de garanție prevăzute de Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în comerțul intracomunitar cu anumite animale vii și produse în scopul finalizării pieței interne (9) și în Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate și de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/CEE (10).

În mod special, la cererea unui stat membru sau la inițiativa Comisiei, în cazul în care situația privitoare la rabie într-un stat membru sau o țară terță justifică acest lucru, se poate hotărî, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 24 alineatul (3), asupra necesității ca animalele care aparțin speciilor enumerate la anexa I părțile A și B și care vin din teritoriul respectiv să respecte condițiile stabilite la articolul 8 alineatul (1) litera (b).

Articolul 19

Partea C din anexa I și părțile B și C din anexa II pot fi modificate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2) pentru a se ține seama de evoluția situației în teritoriul Comunității și în țările terțe cu privire la bolile care afectează speciile de animale care fac obiectul prezentului regulament, în special rabia și, dacă este necesar, pentru a se limita, în sensul prezentului regulament, numărul de animale care pot face obiectul circulației.

Articolul 20

Se adoptă toate măsurile de punere în aplicare de ordin tehnic, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

Articolul 21

Se pot adopta orice dispoziții tranzitorii de punere în aplicare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2), pentru a face posibilă trecerea de la regimul actual la regimul stabilit de prezentul regulament.

Articolul 22

Directiva 92/65/CEE se modifică după cum urmează:

La articolul 10:

(a)	la alineatul (1), cuvântul „dihori domestici” se elimină;

(b)

alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2) Pentru a face obiectul comerțului, câinii, pisicile și dihorii domestici trebuie să îndeplinească cerințele enunțate la articolele 5 și 16 din Regulamentul (CE) nr. 998/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie și de modificare a Directivei 92/65/CEE a Consiliului (11)

Certificatul care însoțește animalele trebuie, de asemenea, să confirme efectuarea, cu 24 de ore înainte de expedierea animalelor, a unui examen clinic de către un veterinar autorizat de autoritatea competentă, care să ateste că animalele sunt sănătoase și apte să suporte transportul la destinația respectivă.

(3) Prin derogare de la alineatul (2), atunci când circulația comercială are loc spre Irlanda, Regatul Unit sau Suedia, câinii, pisicile și dihorii domestici fac obiectul condițiilor enunțate la articolele 6 și 16 din Regulamentul (CE) nr. 998/2003.

(c)	la alineatul (4), după cuvântul „carnivore” se adaugă următorul text: „cu excepția speciilor prevăzute la alineatele (2) și (3)”;

(d)	alineatul (8) se elimină.

La articolul 16 se adaugă următoarele paragrafe:

„Cu privire la pisici, câini și dihori sălbatici, condițiile de import trebuie să fie cel puțin echivalente cu cele de la capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 998/2003.

Articolul 23

Înainte de 1 februarie 2007, Comisia, după primirea avizului Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară cu privire la necesitatea de a menține testul serologic, prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport bazat pe experiența acumulată și pe o evaluare a riscului, împreună cu propuneri corespunzătoare pentru stabilirea regimului care urmează a fi aplicat cu efect de la 1 ianuarie 2008 pentru articolele 6, 8 și 16.

Articolul 24

(1) Comisia este asistată de un comitet.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8.

Perioada menționată la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni.

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile de la articolul 8.

Perioada menționată la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de 15 zile.

(4) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 25

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 3 iulie 2004.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 26 mai 2003.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

G. DRYS

(1) JO C 29 E, 30.1.2001, p. 239 și

JO C 270 E, 25.9.2001, p. 109.

(2) JO C 116, 20.4.2001, p. 54.

(3) Avizul Parlamentului European din 3 mai 2001 (JO C 27 E, 31.1.2002, p. 55), Poziția comună a Consiliului din 27 iunie 2002 (JO C 275 E, 12.11.2002, p. 42) și Decizia Parlamentului European din 22 octombrie 2002 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 10 aprilie 2003 și Decizia Consiliului din 25 aprilie 2003.

(4) JO L 68, 15.3.1973, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1174/86 (JO L 107, 24.4.1986, p. 1).

(5) JO L 61, 3.3.1997, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2476/2001 (JO L 334, 18.12.2001, p. 3).

(6) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(7) JO L 268, 14.9.1992, p. 54. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1282/2002 al Comisiei (JO L 187, 16.7.2002, p. 3).

(8) JO L 79, 30.3.2000, p. 40.

(9) JO L 224, 18.8.1990, p. 29. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 92/118/CEE (JO L 62, 15.3.1993, p. 49).

(10) JO L 268, 24.9.1991, p. 56. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/43/CE (JO L 162, 1.7.1996, p. 1).

(11) JO L 146, 13.6.2003, p. 1.”;

ANEXA I

SPECII DE ANIMALE

PARTEA A

Câini

Pisici

PARTEA B

Dihori domestici

PARTEA C

Nevertebrate (cu excepția albinelor și crustaceelor), pești tropicali ornamentali, amfibieni, reptile.

Păsări: toate speciile [cu excepția păsărilor de curte care fac obiectul Directivelor 90/539/CEE (1) și 92/65/CEE ale Consiliului].

Mamifere: rozătoare și iepuri domestici.

(1) Directiva 90/539/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1990 privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație (JO L 303, 31.10.1990, p. 6). Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/867/CE a Comisiei (JO L 323, 7.12.2001, p. 29).

ANEXA II

LISTA ȚĂRILOR ȘI TERITORIILOR

PARTEA A

Suedia

Irlanda

Regatul Unit

PARTEA B

Secțiunea 1

Alte state membre decât cele enumerate la partea A

Secțiunea 2

Andorra

Islanda

Liechtenstein

Monaco

Norvegia

San Marino

Elveția

Vatican

PARTEA C

Lista țărilor terțe sau părților din teritoriu prevăzute la articolul 10.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

199

32003R1029

L 149/15

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1029/2003 AL COMISIEI

din 16 iunie 2003

de modificare a anexelor I și II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 739/2003 al Comisiei (2), în special articolele 6, 7 și 8,

întrucât:

(1)

(2)

Limitele maxime ale reziduurilor ar trebui să se stabilească numai după examinarea în cadrul Comitetului pentru medicamente de uz veterinar, a tuturor informațiilor referitoare la siguranța pe care o prezintă reziduurile substanțelor în cauză pentru consumatorul de produse alimentare de origine animală și impactul reziduurilor asupra transformării industriale a produselor alimentare.

(3)

La stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală, este necesar să se specifice speciile de animale în care reziduurile pot să fie prezente, nivelurile care pot fi prezente în fiecare dintre țesuturile relevante provenite de la animalul tratat (țesutul țintă), precum și natura reziduului care este relevant pentru controlul reziduurilor (reziduu marcator).

(4)

În vederea monitorizării reziduurilor, în conformitate cu legislația comunitară relevantă, limitele maxime ale reziduurilor ar trebui stabilite, de regulă, pentru țesuturile țintă de ficat sau rinichi. Cu toate acestea, deoarece ficatul și rinichii sunt adesea îndepărtați din carcasele transportate în cadrul comerțului internațional, limitele maxime ale reziduurilor ar trebui să se stabilească întotdeauna pentru țesuturile musculare sau adipoase.

(5)	În cazul medicamentelor destinate a fi administrate păsărilor ouătoare, animalelor aflate în perioada de lactație sau albinelor, limitele maxime ale reziduurilor trebuie stabilite, de asemenea, pentru ouă, lapte sau miere.

(6)	Cipermetrina trebuie adăugată în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90.

(7)	Acidul acetilsalicilic, DL-lizina acid acetilsalicilic, carbasalatul calcic și acetilsalicilatul de sodiu trebuie adăugate în anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90.

(8)

(9)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamente de uz veterinar,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexele I și II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică din a șaizecea zi de la data publicării.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 iunie 2003.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei

(1) JO L 224, 18.8.1990, p. 1.

(2) JO L 106, 29.4.2003, p. 9.

(3) JO L 311, 28.11.2001, p. 1.

ANEXĂ

Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică după cum urmează:

2. Agenți antiparazitari

2.2. Agenți care acționează împotriva ectoparaziților

2.2.3. Piretroizi

„Substanța(substanțele) farmacologic activă(e)	Reziduu marcator	Specii animale	LMR	Țesuturi țintă
Cipermetrină	Cipermetrină (suma izomerilor)	Salmonide	50 μg/kg	Mușchi și piele în proporții naturale”

Anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică după cum urmează:

2. Compuși organici

Substanța(substanțele) farmacologic activă(e)	Specii animale
„Acid acetilsalicilic	Toate speciile de animale de la care se obțin produse alimentare, cu excepția peștelui (1)
DL-lizină acid acetilsalicilic	Toate speciile de animale de la care se obțin produse alimentare, cu excepția peștelui (2)
Carbasalat calcic	Toate speciile de animale de la care se obțin produse alimentare, cu excepția peștelui (3)
Acetilsalicilat de sodiu	Toate speciile de animale de la care se obțin produse alimentare, cu excepția peștelui (4)

(1) A nu se utiliza la animalele care produc lapte sau ouă pentru consum uman.

(2) A nu se utiliza la animalele care produc lapte sau ouă pentru consum uman.

(3) A nu se utiliza la animalele care produc lapte sau ouă pentru consum uman.

(4) A nu se utiliza la animalele care produc lapte sau ouă pentru consum uman.”

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

202

32003R1040

L 151/21

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1040/2003 AL CONSILIULUI

din 11 iunie 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 în ceea ce privește utilizarea punctelor de așteptare

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/628/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 privind protecția animalelor în timpul transportului și de modificare a Directivelor 90/425/CEE și 91/496/CEE (1), în special articolul 13 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (2),

întrucât:

(1)	În conformitate cu Directiva 91/628/CEE, în timpul transportului vitelor, acestea trebuie să fie descărcate, adăpate și hrănite și să beneficieze de o perioadă de odihnă la intervale de timp prestabilite.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1255/97 al Consiliului din 25 iunie 1997 privind criteriile comunitare prevăzute pentru punctele de așteptare și de modificare a planului de itinerar prevăzut în anexa Directivei 91/628/CEE (3) stabilește măsurile de sănătate animală pentru a preveni eventuala transmitere de boli. Regulamentul respectiv stabilește, de asemenea, obligația înregistrării circulației animalelor.

(3)	Anumite focare de febră aftoasă apărute în Comunitate în 2001 au fost cauzate de contactele dintre animale la punctele de așteptare. Investigarea acestor focare a dezvăluit nerespectarea măsurilor sanitare și a obligației de înregistrare a circulației animalelor.

(4)

Decizia 2001/327/CE (4) a Comisiei a suspendat temporar utilizarea punctelor de așteptare, în vederea prevenirii unei eventuale răspândiri a epidemiei de febră aftoasă în interiorul Comunității. Această măsură având un caracter temporar, ea ar trebui înlocuită prin măsuri permanente corespunzătoare.

(5)

Utilizarea punctelor de așteptare poate reprezenta un risc pentru sănătatea animală, în special dacă modul de funcționare a acestora nu este satisfăcător din punct de vedere zoosanitar. În consecință, normele sanitar-veterinare aplicabile punctelor de așteptare trebuie să devină mai stricte, în special în ceea ce privește curățenia și dezinfectarea.

(6)

Ținând cont de experiența dobândită, este necesar, de asemenea, ca prin punctele de așteptare să se permită tranzitarea numai a acelor animale care îndeplinesc cerințele sanitare comunitare pentru speciile pentru care a fost autorizat punctul de așteptare și care, după încheierea unei șederi obligatorii într-o singură exploatație, au tranzitat printr-un singur centru de adunare autorizat.

(7)

În conformitate cu principiul proporționalității, este necesar și adecvat să se stabilească, în vederea atingerii obiectivului fundamental de protecție a situației zoosanitare a Comunității, norme referitoare la modalitățile de utilizare a punctelor de așteptare. Prezentul regulament se limitează la măsurile utile pentru realizarea obiectivelor menționate la articolul 5 alineatul (3) din tratat.

(8)	Evoluția situației zoosanitare a Comunității poate impune adaptarea condițiilor de utilizare a punctelor de așteptare. Ar trebui să se prevadă o procedură care să permită adaptarea dispozițiilor tehnice ale Regulamentului (CE) nr. 1255/97 pentru a ține cont de situația zoosanitară în Comunitate.

(9)	Ar trebui adoptate măsurile necesare punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 în conformitate cu articolul 2 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a modalităților de exercitare a competențelor conferite Comisiei (5).

(10)	Statele membre stabilesc regimul de sancțiuni aplicabile încălcării dispozițiilor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1255/97 și asigură punerea în aplicare a acestor dispoziții. Aceste sancțiuni ar trebui să fie efective, proporționale și disuasive.

(11)	Regulamentul (CE) nr. 1255/97 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1255/97 se modifică după cum urmează:

La articolul 3, alineatul (3) se înlocuiește cu textul următor:

„(3) Autoritatea competentă eliberează un număr de autorizare pentru fiecare punct de așteptare autorizat. Această autorizare poate fi limitată la una sau mai multe specii individuale sau la anumite categorii de animale și de situații sanitare.

Statele membre comunică Comisiei lista punctelor de așteptare autorizate, precum și eventualele actualizări ale acesteia.

Statele membre comunică, de asemenea, Comisiei normele de aplicare a dispozițiilor articolului 4 alineatul (2), în special perioada de utilizare ca puncte de așteptare și dubla utilizare a spațiilor autorizate. Comisia comunică aceste informații statelor membre în cadrul Comitetului veterinar permanent.”

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

(1) Punctele de așteptare trebuie utilizate exclusiv pentru primirea, hrănirea și adăparea, odihna, cazarea, îngrijirea și expedierea animalelor care tranzitează prin acestea.

(2) Cu toate acestea, prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre pot, de asemenea, să autorizeze ca puncte de așteptare toate spațiile centrelor de adunare, definite la articolul 2 litera (o) din Directiva 64/432/CEE și la articolul 2 litera (b) punctul 3 din Directiva 91/68/CEE, cu condiția ca acestea să respecte prevederile alineatului (3) din prezentul articol și ale punctului A.4 din anexa I la prezentul regulament pe toată durata funcționării ca punct de așteptare.

(3) Într-un punct de așteptare pot fi prezente în același timp numai animalele:

(a)	care au același statut sanitar certificat, inclusiv, dacă este cazul, orice garanție suplimentară acordată în conformitate cu legislația comunitară respectivă și

(b)

al căror statut sanitar este certificat:

(i)

în conformitate cu cerințele aplicabile categoriei de animale din specia respectivă, în conformitate cu prevederile legislației veterinare comunitare menționate de anexa A la Directiva 90/425/CEE.

Cu excepția unor dispoziții contrare de sănătate animală, certificarea suplimentară trebuie să garanteze că animalele au rămas într-o singură exploatație timp de cel puțin douăzeci și unu de zile sau în exploatația de origine de la naștere, în cazul animalelor cu vârstă mai mică de douăzeci și unu de zile, înainte de a fi expediate de la această exploatație, direct sau cu tranzitarea unui singur centru de adunare autorizat și, în cazul ovinelor și al caprinelor, că acestea îndeplinesc cerințele articolului 4 b alineatul (4) din Directiva 91/68/CEE sau

(ii)	în cazul bovinelor și porcinelor destinate exportului spre o țară terță, în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Decizia 93/444/CEE (6)

(c)	care aparțin categoriei de animale pentru care a fost autorizat punctul de așteptare.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)	se elimină litera (b);

(b)

litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h)	să comunice autorității competente, în termen de o zi lucrătoare de la plecarea unui lot, informațiile menționate de anexa I punctul (C).7, să țină o evidență sau o bază de date cu aceste informații, să le păstreze și să le mențină la dispoziția autorității competente timp de cel puțin trei ani.”

Se adaugă următoarele articole:

„Articolul 6a

Modificările care trebuie aduse anexei I la prezentul regulament în vederea adaptării acestuia la situația zoosanitară se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 17 din Directiva 91/628/CEE.

Articolul 6b

Statele membre pun în aplicare dispozițiile articolului 18 din Directiva 91/628/CEE pentru sancționarea încălcărilor dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Statele membre comunică aceste dispoziții Comisiei până la 1 mai 2004 și îi comunică în cel mai scurt timp orice modificări ulterioare aferente acestora.”

La secțiunea A din anexa I, se adaugă următorul text:

„5.

Înainte de a accepta animale noi, punctele de așteptare trebuie:

(a)	să înceapă operațiunile de curățare și dezinfectare în termen de 24 ore de la plecarea animalelor pe care le-au adăpostit anterior, în conformitate cu dispozițiile articolului 4 alineatul (3) din prezentul regulament;

(b)	să termine operațiunile de curățare și dezinfectare înainte de sosirea unui lot nou și să nu adăpostească nici un animal până când operațiunile de curățare și dezinfectare nu sunt încheiate în mod satisfăcător din punctul de vedere al medicului veterinar oficial.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 iulie 2004.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 11 iunie 2003.

Pentru Consiliu

Președintele

G. DRYS

(1) JO L 340, 11.12.1991, p. 17. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).

(2) JO C 291, 26.11.2002, p. 179.

(3) JO L 174, 2.7.1997, p. 1.

(4) JO L 115, 25.4.2001, p. 12. Decizie astfel cum a fost modificată ultima dată de Decizia 2002/1004/CE (JO L 349, 24.12.2002, p. 108).

(5) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(6) JO L 208, 19.8.1993, p. 34.”

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

205

32003L0057

L 151/38

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2003/57/CE A COMISIEI

din 17 iunie 2003

de modificare a Directivei 2002/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind substanțele nedorite în furaje

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 mai 2002 privind substanțele nedorite în furaje (1), în special articolul 8 alineatul (1),

întrucât:

(1)	Directiva 1999/29/CE a Consiliului privind substanțele și produsele nedorite în furaje (2), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/102/CE (3), stabilește nivelurile maxime de dioxine pentru câteva materii prime furajere și furaje combinate.

(2)	Directiva 2002/32/CE abrogă și înlocuiește Directiva 1999/29/CE de la data de 1 august 2003.

(3)

Pentru protecția sănătății publice și a sănătății animale, este de importanță majoră ca nivelurile de dioxine stabilite de Directiva 1999/29/CE să rămână în vigoare după 1 august 2003. Prin urmare, Directiva 2003/32/CE ar trebui modificată pentru a include nivelurile maxime de dioxine, stabilite de Directiva 1999/29/CE.

(4)

Pentru a evita orice confuzie ar trebui să se specifice că mineralele se referă la materiile prime furajere în sensul anexei la Directiva 96/25/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind circulația și utilizarea materiilor prime furajere (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5).

(5)

Pentru o mai mare claritate, normele ce reglementează dioxinele ar trebui să fie adunate într-un text unic. Ca urmare, este oportun să se modifice Directiva 2002/32/CE prin inserarea sub formă de anexă la aceasta a dispozițiilor din Regulamentul (CE) nr. 2439/1999 al Comisiei din 17 noiembrie 1999 privind condițiile pentru autorizarea aditivilor care aparțin grupei „lianți, agenți de antiaglomerare și coagulanți” în furaje (6), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 739/2000 (7), care stabilește o limită maximă temporară pentru argilele caolinitice și alți aditivi autorizați pentru utilizare în calitate de lianți, agenți de antiaglomerare și coagulanți. Din cauza absenței sau insuficienței datelor de supraveghere care să demonstreze că nu există o contaminare cu dioxine sau o contaminare sub limita de cuantificare în sulfatul de calciu deshidratat, vermiculită, natrolit-fonolit, aluminați de calciu sintetici și clinoptilolit de origine sedimentară, ar trebui, prin urmare, pentru protecția sănătății animale i umane, să se stabilească pentru aditivii menționați un nivel maximal de dioxine, în afară de nivelul maximal de dioxine în argila caolinitică. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2439/1999 poate fi abrogat.

(5)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa I la Directiva 2002/32/CE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Cu excepția dispozițiilor referitoare la pozițiile (c) și (j) din lista de produse din tabelul anexat la prezenta directivă, statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 iulie 2003. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Statele membre aplică aceste dispoziții începând cu 1 august 2003.

În ceea ce privește dispozițiile referitoare la pozițiile (c) și (j) din lista de produse din tabelul anexat la prezenta directivă, statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 29 februarie 2004. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Statele membre aplică aceste dispoziții începând cu 1 martie 2004.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei i se comunică de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Regulamentul (CE) nr. 2439/1999 al Comisiei din 17 noiembrie 1999 privind condițiile de autorizare a aditivilor care aparțin grupei „lianți, agenți antiaglomerare și coagulanți” în furaje se abrogă de la 1 martie 2004.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 iunie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 140, 30.5.2002, p. 10.

(2) JO L 115, 4.5.1999, p. 32.

(3) JO L 6, 10.1.2002, p. 45.

(4) JO L 125, 23.5.1996, p. 35.

(5) JO L 234, 1.9.2001, p. 55.

(6) JO L 297, 18.11.1999, p. 8.

(7) JO L 87, 8.4.2000, p. 14.

ANEXĂ

Anexa I la Directiva 2002/32/CE se modifică după cum urmează:

(a)

în tabel, punctul 27 se înlocuiește cu următorul text:

Substanțe nedorite

Produse pentru furaje

Conținutul maxim pentru un furaj cu un conținut de umiditate de 12 %

(1)

(2)

(3)

„27.	Dioxină [suma dibenzo-para-dioxinelor policlorurate (PCDD) și a dibenzofuranilor policlorurați (PCDF), exprimată în echivalenți toxici ai Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), utilizând FET-OMS (factori de echivalență toxică, 1997)]

(a)	Toate materiile prime furajere de origine vegetală, inclusiv uleiurile vegetale și produsele secundare

0,75 ng OMS-PCDD/F-TEQ/kg (5) (6)

(b)	Minerale în sensul anexei la Directiva 96/25/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind circulația și utilizarea materiilor prime furajere

1,0 ng OMS-PCDD/F-TEQ/kg (5) (6)

(c)	Argilă caolinitică, vermiculită, natrolit-fonolit, aluminați de calciu sintetici și clinoptilonit de origine sedimentară care aparțin grupei «lianți, agenți antiaglomerare și coagulanți» autorizate în temeiul Directivei 70/524/CEE a Consiliului

0,75 ng OMS-PCDD/F-TEQ/kg (5) (6)

(d)	Grăsime de origine animală, inclusiv grăsime din lapte și grăsime din ou

2,0 ng OMS-PCDD/F-TEQ/kg (5) (6)

(e)	Alte produse de la animale de uscat, inclusiv lapte și produse lactate precum și ouă și produse din ouă

0,75 OMS-PCDD/F-TEQ/kg (5) (6)

(f)	Ulei de pește

6 ng OMS-PCDD/F-TEQ/kg (5) (6)

(g)	Pește, alte animale acvatice, produsele și produsele secundare ale acestora, cu excepția uleiului de pește și a hidrolizatelor proteinice din pește, ce conțin mai mult de 20 % grăsime (7)

1,25 ng OMS-PCDD/F-TEQ/kg (5) (6)

(h)	Furaje combinate, cu excepția furajelor pentru animale cu blană, hranei pentru animale de companie și furajelor pentru pește

0,75 OMS-PCDD/F-TEQ/kg (5) (6)

(i) Furaje pentru pește.

Hrană pentru animale de companie

2,25 ng OMS-PCDD/F-TEQ/kg (5) (6)

(j)	Hidrolizate proteinice din pește, ce conțin mai mult de 20 % grăsime

2,25 ng OMS-PCDD/F-TEQ/kg (5) (6)”

(b)

la sfârșitul anexei I, nota de subsol (5) se elimină și se adaugă următoarele note de subsol:

„(5)	Concentrații superioare: concentrațiile superioare se calculează presupunând că toate valorile pentru diversele elemente de același fel care sunt mai mici decât limita de cuantificare sunt egale cu limita de cuantificare.

(6)

Aceste limite maxime fac obiectul unei prime reexaminări înainte de 31 decembrie 2004, ținând seama de noile date privind prezența dioxinelor și a PCB similari dioxinei, în special în vederea includerii PCB similari dioxinei în nivelurile ce urmează să fie stabilite și vor face obiectul unei reexaminări suplimentare înainte de 31 decembrie 2006 în scopul reducerii semnificative a nivelurilor maxime.

(7)

Peștele proaspăt care se livrează direct și se utilizează fără prelucrare intermediară la producția de furaje pentru animalele cu blană este exceptat de la limita maximă; un nivel maxim de 4,0 ng OMS-PCDD/F-TEQ/kg produs se aplică peștelui proaspăt utilizat pentru hrănirea directă a animalelor de companie, a animalelor de la grădinile zoologice și de la circ. Produsele, proteine de origine animală prelucrate, obținute din animalele menționate (animale cu blană, animale de companie, animale de la grădini zoologice și de la circ) nu pot să intre în lanțul alimentar și se interzice utilizarea acestora pentru hrănirea animalelor de fermă care sunt ținute, îngrășate sau crescute pentru producția de alimente.”

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

209

32003R1053

L 152/8

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1053/2003 AL COMISIEI

din 19 iunie 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește testele rapide

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (1), modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 260/2003 al Comisiei (2), în special articolul 23 primul paragraf,

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește o listă a laboratoarelor naționale de referință pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST) în sensul regulamentului respectiv. Grecia și-a schimbat laboratorul național de referință pentru testele rapide de depistare a EST.

(2)	Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește, de asemenea, o listă a testelor rapide autorizate pentru monitorizarea EST.

(3)	Societatea care comercializează unul dintre testele rapide autorizate pentru monitorizarea EST a informat Comisia cu privire la intenția sa de a comercializa testul sub o nouă denumire comercială.

(4)

În avizul său din 6 și 7 martie, Comitetul științific director a recomandat înscrierea a două teste noi pe lista testelor rapide autorizate pentru monitorizarea encefalopatiei spongiforme bovine (ESB). Producătorii celor două teste au furnizat date care demonstrează că și testele lor pot fi utilizate pentru monitorizarea EST la oi.

(5)	Pentru a garanta menținerea, după obținerea autorizării, a aceluiași nivel de eficacitate a testelor rapide desemnate, ar trebui să se stabilească o procedură pentru efectuarea unor eventuale modificări ale testelor sau ale protocoalelor de test.

(6)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 999/2001 ar trebui modificat în consecință.

(7)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa X la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 iunie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 147, 31.5.2001, p. 1.

(2) JO L 37, 13.2.2003, p. 7.

ANEXĂ

Anexa X se modifică după cum urmează:

(a)

la capitolul A punctul 3, textul referitor la Grecia se înlocuiește cu următorul text:

„Grecia

Ministerul Agriculturii

Laboratorul veterinar din Larisa Șoseaua Larisa-Trikala kilometrul 7

GR-411 10 Larisa

(teste rapide și teste imunologice)

Laboratorul de Patologie

Facultatea de Medicină VeterinarăUniversitatea Aristotel din Salonic

Str. Giannitson & Voutyra

GR-546 27 Salonic

(histopatologie)”

(b)

la capitolul C, punctul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„4. Teste rapide

În vederea executării testelor rapide în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) și cu articolul 6 alineatul (1), se utilizează ca teste rapide următoarele metode:

—	testul bazat pe tehnica Western blot pentru depistarea fracțiunii rezistente la proteze PrPRes (testul Prionics-Check Western),

—	testul ELISA în chimioluminiscență care implică o procedură de extracție și o tehnică ELISA care utilizează un reactiv chimioluminiscent intens (testul Enfer),

—

imunodozarea PrPRes prin metoda imunometrică cu două situri, denumită metoda «sandwich», după etapele de denaturare și concentrare (testul Bio-Rad TeSeE, denumit anterior testul Bio-Rad Platelia). Cu toate acestea, stocurile existente care poartă denumirea de «Bio-Rad Platelia» pot fi utilizate timp de nouă luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament,

—	imunodozare pe microplăci (ELISA) pentru depistarea PrPRes rezistente la proteaze cu anticorpi monoclonali (testul Prionics Check LIA),

—	imunodozare automatizată dependentă de conformație, care compară reactivitatea unui anticorp de depistare cu formele sensibile și rezistente la protează ale PrPSc (anumite fracțiuni ale PrPSc rezistente la protează sunt echivalente cu PrPRes) și cu PrPC (testul InPro – CDI-5).

Producătorul testelor rapide trebuie să aibă un sistem de asigurare a calității aprobat de laboratorul comunitar de referință, care să garanteze eficacitatea constantă a testelor. Producătorul trebuie să furnizeze protocolul de test laboratorului comunitar de referință.

Testul rapid și protocolul de test pot fi modificate numai cu notificarea prealabilă a laboratorului comunitar de referință și numai cu condiția ca acesta să constate că modificările nu reduc sensibilitatea, specificitatea sau fiabilitatea testului rapid. Această constatare trebuie comunicată Comisiei și laboratoarelor naționale de referință.”

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

211

32003L0062

L 154/70

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2003/62/CE A COMISIEI

din 20 iunie 2003

de modificare a Directivelor 86/362/CEE și 90/642/CEE în ceea ce privește stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de hexaconazol, clofentezin, miclobutanil și procloraz

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 86/362/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 de stabilire a conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe cereale (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (4), în special articolul 10,

întrucât:

(1)	Directiva 2002/79/CE a Comisiei (5) a stabilit conținuturi maxime de reziduuri (CMR) pentru anumite combinații de pesticide/produse alimentare.

(2)

Ca urmare a publicării Directivei 2002/79/CE, Comisiei i s-a solicitat, pe baza datelor suplimentare, să revizuiască nivelurile la care fuseseră stabilite CMR pentru anumite combinații de pesticide/produse alimentare în temeiul respectivei directive. Cererile și datele au fost revizuite și, pentru anumite combinații, datele au fost suficiente pentru a justifica stabilirea unui CMR mai mare decât limita de detectare.

(3)

Expunerea acută a consumatorilor la pesticide, pe întreaga durată a vieții, prin intermediul produselor alimentare care pot conține reziduuri ca urmare a utilizării respectivelor pesticide în produse fitosanitare și, după caz, în produsele de uz veterinar, a fost revizuită și evaluată în conformitate cu procedurile și practicile în vigoare în Comunitatea Europeană, ținându-se seama de orientările publicate de Organizația Mondială a Sănătății (6), și s-a concluzionat că CMR propuse de prezenta directivă nu conduc la depășirea dozei zilnice admise și nu prezintă efecte toxice acute.

(4)	Partenerii comerciali ai Comunității urmează să fie consultați de către Organizația Mondială a Comerțului în ceea ce privește nivelurile propuse de prezenta directivă, ținându-se seama de observațiile lor în acest sens.

(5)	S-a ținut seama de avizul Comitetului științific pentru plante, în special de orientările și recomandările privind protecția consumatorilor de produse alimentare tratate cu pesticide și aplicarea metodologiei menționate anterior de către statele membre raportoare (7).

(6)	Dispozițiile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Conținuturile maxime de reziduuri prevăzute de anexa la prezenta directivă le înlocuiesc pe cele prevăzute de anexa II la Directiva 90/642/CEE în ceea ce privește pesticidele respective.

Articolul 2

La anexa II partea A la Directiva 86/362/CEE, următoarele rânduri se înlocuiesc cu textul următor:

Reziduuri de pesticide

Conținut maxim în mg/kg

„Hexaconazol

0,1 Orz și grâu

0,02 (8)Alte cereale

Procloraz (suma dintre procloraz și metaboliții săi care conțin o fracție de 2,4,6-triclorfenol, exprimată în procloraz)

1 Orez, ovăz, orz

0,5 Triticală, grâu, secară

0,05 (8)Alte cereale

Articolul 3

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 iulie 2003. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică aceste dispoziții începând cu 1 august 2003.

Articolul 4

Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 5

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 20 iunie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 350, 14.12.1990, p. 71.

(3) JO L 221, 7.8.1986, p. 37.

(4) JO L 122, 16.5.2003, p. 36.

(5) JO L 291, 28.10.2002, p. 1.

(6) Ghid de estimare a cantităților de reziduuri de pesticide în produse alimentare (revizuit), pregătit de Sistemul mondial de supraveghere continuă a mediului/program alimentar (GEMS/Food Programme) în colaborare cu Comitetul codex pentru reziduuri de pesticide, publicat de Organizația Mondială a Sănătății, 1997 (WHO/FSF/FOS/97.7).

(7) SCP/RESI/021; SCP/RESI/024.

(8) Indică limita de detectare.”

ANEXĂ

Grupe și exemple de produse individuale cărora li se aplică CMR

Reziduuri de pesticide și CMR (mg/kg)

Hexaconazol

Miclobutanil

Clofentezin

Fructe proaspete, deshidratate sau neprelucrate, conservate prin refrigerare, fără adaos de zahăr; nuci

(i)

CITRICE

0,02 (1)

0,5

Grepfrut

Lămâi

Lămâi verzi (lime)

Mandarine (inclusiv clementine și hibrizi similari)

Portocale

Pomelo

Altele

(ii)	NUCI (cu sau fără coajă)

0,05 (1)

Migdale

Nuci de Brazilia

Anacard (nuci caju)

Castane

Nuci de cocos

Alune

Macadamia (nuci de Queensland)

Nuci Pecan

Semințe de pin

Fistic

Nuci comune

Altele

(iii)

FRUCTE SEMINȚOASE

0,5

Mere

0,1

Pere

0,1

Gutui

Altele

0,02 (1)

(iv)	FRUCTE SÂMBUROASE

0,02 (1)

Caise

0,3

Cireșe

Piersici (inclusiv nectarine și hibrizi similari)

0,5

Prune

0,5

0,2

Altele

0,02 (1)

(v)	BACE ȘI FRUCTE MICI

(a)	Struguri de masă și struguri de vin

0,1

Struguri de masă

0,02 (1)

Struguri de vin

(b)	Căpșune (altele decât sălbatice)

0,2

(c)	Fructe de rug (altele decât sălbatice)

0,02 (1)

Mure

Mure de miriște

Loganberry (hibrid între zmeură și mure)

Zmeură

Altele

0,3

(d)	Alte fructe mici și bace (altele decât cele sălbatice)

0,02 (1)

Afine

Răchițele

Coacăze (roșii, negre sau albe)

0,5

Agrișe

Altele

0,02 (1)

(e)	Bace și fructe sălbatice

0,02 (1)

(vi)	FRUCTE DIVERSE

0,02 (1)

Avocado

Banane

0,1

Curmale

Smochine

Kiwi

Kumquat

Litchi

Mango

Măsline

Passiflora

Ananas

Rodii

Altele

0,02 (1)

Legume, proaspete sau neprelucrate, în stare congelată sau uscate

(i)	LEGUME RĂDĂCINOASE ȘI LEGUME CU TUBERCULI

0,02 (1)

Sfeclă

Morcovi

0,2

Țelină

Hrean

Nap porcesc

Păstârnac

Pătrunjel rădăcină

Ridichi

Barba-caprei (salsify)

Cartofi duci (batate)

Rutabaga

Napi

Igname

Altele

0,02 (1)

(ii)	LEGUME BULBOASE

0,02 (1)

Usturoi

Ceapă

Hașmă

Ceapă verde

Altele

(iii)

LEGUME FRUCTOASE

(a)

Solanacee

Tomate

0,1

0,3

Ardei gras

0,5

Vinete

0,3

Altele

0,02 (1)

(b)	Cucurbitacee cu coajă comestibilă

0,02 (1)

0,1

0,02 (1)

Castraveți

Cornișoni

Dovlecei

Altele

(c)	Cucurbitacee cu coajă necomestibilă

0,02 (1)

0,2

Pepene galben

0,1

Dovleac

Pepene verde

Altele

0,02 (1)

(d)	Porumb dulce

0,02 (1)

(iv)	BRASICACEE

0,02 (1)

(a)	Brasicacee fructoase (cu inflorescențe)

Broccoli

Conopidă

Altele

(b)	Brasicacee cu căpățână

Varză de Bruxelles

Varză albă cu căpățână

Altele

(c)	Brasicacee cu frunze

Varză chinezească

Varză fără căpățână

Altele

(d)

Gulii

(v)	LEGUME CU PENTRU FRUNZE ȘI VERDEȚURI PROASPETE

0,02 (1)

(a)	Salată verde și similare

Creson

Fetică

Salată

Scarolă

Altele

(b)	Spanac și similare

Spanac

Frunze de sfeclă

Altele

(c)

Năsturel

(d)

Cicoare

(e)

Verdețuri

Hasmațuchi

Arpagic

Pătrunjel frunze

Țelină frunze

Altele

(vi)	PĂSTĂIOASE (proaspete)

0,02 (1)

Fasole (păstăi)

Fasole (boabe)

Mazăre (păstăi)

Mazăre (boabe)

Altele

(vii)

LEGUME CU TULPINĂ (proaspete)

0,02 (1)

Sparanghel

Cardon

Țelină

Fenicul

Anghinare

0,5

Praz

Revent

Altele

0,02 (1)

(viii)

CIUPERCI

0,02 (1)

(a)	Ciuperci de cultură

(b)	Ciuperci sălbatice

3.	Legume uscate

0,02 (1)

Fasole

Linte

Mazăre

Altele

4.	Semințe oleaginoase

0,05 (1)

Semințe de in

Arahide

Semințe de mac

Semințe de susan

Semințe de floarea-soarelui

Semințe de rapiță

Boabe de soia

Semințe de muștar

Semințe de bumbac

Altele

Cartofi

0,02 (1)

Cartofi de primăvară

Cartofi de toamnă

6.	Ceai (frunze și tulpini uscate, fermentate sau nu, de Camelia sinensis)

0,05 (1)

7.	Hamei (uscat), inclusiv granule de hamei și pulbere neconcentrată de hamei

0,05 (1)

(1) Indică limita de detectare.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

220

32003D0459

L 154/112

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 20 iunie 2003

privind anumite măsuri de protecție împotriva virusului variolei maimuțelor

[notificată cu numărul C(2003) 1953]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/459/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate și de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/CEE (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/43/CE (2), în special articolul 18 alineatul (1),

întrucât:

(1)	S-a confirmat infecția cu variola maimuțelor într-o anumită parte a Statelor Unite ale Americii.

(2)	Contestațiile făcute de autoritățile competente din Statele Unite ale Americii indică posibilitatea ca această contaminare a câinilor de prerie să fie legată de contacte cu rozătoare din specii nedomestice (șobolanul de Gambia) importate din pădurea tropicală africană, unde boala este endemică.

(3)	Purtătorii cunoscuți în zona endemică sunt veverițele și rozătoarele din speciile nedomestice din pădurea tropicală africană. Contrar a ceea ce sugerează numele bolii, maimuțele și primatele se infectează accidental, prin contact direct cu sau prin apropiere de gazde infectate.

(4)	Variola maimuțelor este o zoonoză care nu este prezentă în Uniunea Europeană.

(5)	Este necesară adoptarea de urgență a măsurilor de protecție necesare la nivel comunitar, în ceea ce privește câinii de prerie originari sau provenind din Statele Unite ale Americii.

(6)	Este deci necesar, pentru a evita situația întâlnită în Statele Unite ale Americii, să se suspende importul de specii care constituie purtători provenind din zona endemică.

(7)

Cu toate acestea, statelor membre trebuie să li se dea posibilitatea de a permite importurile în scopuri specifice, în cadrul Directivei 92/65/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 de definire a condițiilor de sănătate animală care reglementează comerțul și importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu se supun, în ceea ce privește condițiile de sănătate animală, reglementărilor comunitare specifice prevăzute de anexa A punctul (I) la Directiva 90/425/CEE (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1282/2002 al Comisiei (4).

(8)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Statele membre interzic importul de câini de prerie (Cynomys sp.) originari sau provenind din Statele Unite ale Americii.

Articolul 2

Statele membre interzic importul de rozătoare din speciile nedomestice și de veverițe originare sau provenind din țările terțe din regiunea Africii subsahariene.

Articolul 3

Autoritățile competente ale unui stat membru pot autoriza derogări de la interdicția prevăzută la articolele 1 și 2, în cadrul importurilor între unități, în înțelesul articolului 2 din Directiva 92/65/CEE.

Articolul 4

Statele membre modifică măsurile pe care le aplică importurilor, astfel încât acestea să fie compatibile cu prezenta decizie. Ele asigură publicarea lor imediată și informează de îndată Comisia în legătură cu aceasta.

Articolul 5

Prezenta decizie va fi reexaminată în funcție de evoluția bolii în Statele Unite ale Americii.

Articolul 6

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 20 iunie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 268, 24.9.1991, p. 56.

(2) JO L 16, 22.1.1996, p. 3.

(3) JO L 268, 14.9.1992, p. 54.

(4) JO L 187, 16.7.2002, p. 3.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

222

32003L0060

L 155/15

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2003/60/CE A COMISIEI

din 18 iunie 2003

de modificare a anexelor la Directivele 76/895/CEE, 86/362/CEE, 86/363/CEE și 90/642/CEE ale Consiliului în ceea ce privește stabilirea conținuturilor maxime pentru anumite reziduuri de pesticide pe și în cereale, produsele alimentare de origine animală și anumite produse de origine vegetală, inclusiv fructele și legumele

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 76/895/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1976 de stabilire a conținuturilor maxime pentru reziduurile de pesticide pe și în fructe și legume (1), modificată ultima dată de Directiva 2002/79/CE a Comisiei (2), în special articolul 5,

având în vedere Directiva 86/362/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 de stabilire a conținuturilor maxime pentru reziduurile de pesticide pe și în cereale (3), modificată ultima dată de Directiva 2002/79/CE, în special articolul 10,

având în vedere Directiva 86/363/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 de stabilire a conținuturilor maxime pentru reziduurile de pesticide pe și în produsele alimentare de origine animală (4), modificată ultima dată de Directiva 2002/79/CE, în special articolul 10,

având în vedere Directiva 90/642/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1990 de stabilire a conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe alimentele de origine vegetală, inclusiv fructe și legume (5), modificată ultima dată de Directiva 2002/100/CE a Comisiei (6), în special articolul 7,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitofarmaceutice (7), modificată ultima dată de Directiva 2003/39/CE a Comisiei (8), în special articolul 4 alineatul (1) litera (f),

întrucât:

(1)	Substanțele active amitrol, diquat, izoproturon și etofumesat au fost înscrise în anexa I la Directiva 91/414/CEE respectiv de Directivele 2001/21/CE (9), 2002/18/CE (10) și 2002/37/CE (11).

(2)

Noile substanțe active fenhexamidă, acibenzolar-S-metil, ciclanilidă, piraflufen-etil, iprovalicarb, prosulfuron, sulfosulfuron, cinidon-etil, cihalofop butil, famoxadonă, florasulam, metalaxil-M, picolinafenă și flumioxazină au fost înscrise în anexa I la Directiva 91/414/CEE respectiv de Directivele 2001/28/CE (12), 2001/87/CE (13), 2002/48/CE (14), 2002/64/CE (15) și 2001/81/CE (16) ale Comisiei.

(3)

Înscrierea în anexa I la Directiva 91/414/CEE a substanțelor active respective a avut loc pe baza evaluării informațiilor furnizate în ceea ce privește utilizările propuse. Informații referitoare la aceste utilizări au fost prezentate de unele state membre în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE. Informațiile disponibile au fost examinate și sunt suficiente pentru a stabili anumite conținuturi maxime de reziduuri (CMR).

(4)	Atunci când nu există CMR comunitar sau provizoriu, statele membre stabilesc, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE, un CMR național provizoriu, înainte ca autorizația să poată fi acordată produselor fitofarmaceutice care conțin aceste substanțe active.

(5)

În ceea ce privește substanțele active clorofenapir, acetat de fentină și hidroxid de fentină, s-a decis să nu fie înscrise în anexa I la Directiva 91/414/CEE prin Deciziile 2001/697/CE (17), 2002/478/CE (18) și 2002/479/CE (19) ale Comisiei. În temeiul acestor decizii, produsele fitofarmaceutice care conțin aceste substanțe active nu mai pot fi utilizate în Comunitate. Din această cauză, este necesar să se adauge toate reziduurile de pesticide provenite din utilizarea acestor produse fitofarmaceutice la anexele Directivelor 86/362/CEE, 86/363/CEE și 90/642/CEE pentru a permite o supraveghere și un control corespunzător al utilizării lor și pentru a-l proteja pe consumator.

(6)

Pentru a satisface așteptările legitime privind utilizarea stocurilor de pesticide existente, deciziile Comisiei care prevăd neincluderea anumitor substanțe au fixat un termen de eliminare progresivă a utilizării acestora și este necesar ca aplicarea conținuturilor maxime în reziduuri bazate pe principiul în conformitate cu care utilizarea substanței în cauză nu este admisă în Comunitate să intre în vigoare numai la expirarea termenului de eliminare progresivă stabilit pentru această substanță.

(7)

CMR comunitare și conținuturile recomandate de Codex alimentarius sunt stabilite și evaluate în conformitate cu proceduri similare. Un număr limitat de CMR a fost stabilit de Codex pentru diquat și fentină (acetat de fentină sau hidroxid de fentină). Aceste conținuturi au fost luate în considerare la stabilirea CMR fixate în prezenta directivă. CMR din Codex a căror retragere va fi recomandată în viitorul apropiat nu au fost luate în considerare. CMR bazate pe cele din Codex au fost evaluate în funcție de riscurile pentru consumatori. Nici un risc nu a fost stabilit în cadrul parametrilor toxicologici bazați pe studiile de care dispune Comunitatea.

(8)

În vederea înscrierii substanțelor active respective în anexa I la Directiva 91/414/CEE sau a radierii lor, evaluările tehnice și științifice corespunzătoare au fost finalizate sub forma unor raporturi de sinteză ale Comisiei. Datele la care au fost finalizate rapoartele de sinteză pentru substanțele active avute în vedere sunt menționate în directivele Comisiei citate în motivele 1 și 2, precum și în deciziile Comisiei citate în motivul 5. Rapoartele respective stabilesc doza zilnică admisibilă (DZA) și, dacă este cazul, doza de referință acută (DRA) pentru substanțele respective. Expunerea, pe toată durata vieții lor, a consumatorilor de produse alimentare tratate cu substanțele active respective a fost estimată și evaluată în conformitate cu procedurile și practicile din Comunitatea Europeană, ținând seama de directivele publicate de Organizația Mondială a Sănătății (20) și de avizul Comitetului științific pentru plante (21) privind metodologia folosită. S-a calculat că CMR propuse pe această bază nu conduc la o depășire a dozei zilnice admisibile sau a dozei de referință acute.

(9)

Pentru a garanta o protecție corespunzătoare a consumatorului împotriva unei expuneri la reziduuri rezultate din utilizarea neautorizată de produse fitosanitare, este important să se stabilească CMR provizorii pentru combinațiile produs și/sau pesticid respective la un nivel care să corespundă pragului de detecție.

(10)

Stabilirea la nivel comunitar de conținuturi maxime de reziduuri provizorii nu împiedică statele membre să fixeze CMR provizorii, aplicabile substanțelor incluse în prezenta directivă în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE și cu anexa VI la această directivă. O perioadă de patru ani este considerată suficientă pentru a determina cea mai mare parte a celorlalte utilizări ale substanțelor active respective. La sfârșitul acestei perioade, conținuturile maxime de reziduuri provizorii trebuie să devină definitive.

(11)

De aceea, este necesar ca toate reziduurile de pesticide generate de utilizarea produselor fitosanitare respective să fie adăugate la anexele la Directivele 86/362/CEE, 86/363/CEE și 90/642/CEE pentru a permite o supraveghere și un control corespunzător al interdicției utilizării lor și pentru a proteja consumatorul. Prin urmare, anexele la Directivele 86/362/CEE, 86/363/CEE și 90/642/CEE trebuie să fie modificate în consecință.

(12)

Pentru a fixa conținuturile maxime de reziduuri de diquat la nivel comunitar, este necesar să fie integrate în Directivele 86/362/CEE, 86/363/CEE și 90/642/CEE anumite dispoziții din Directiva 76/895/CEE, să fie eliminate aceste dispoziții din Directiva 76/895/CEE și să fie modificate unele din aceste dispoziții pentru a ține seama de progresele tehnice și științifice, precum și de evoluția utilizărilor și autorizațiilor la nivel național și comunitar.

(13)	Prezenta directivă este în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătate animală,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

La anexa II la Directiva 76/895/CEE, mențiunile referitoare la diquat se elimină.

Articolul 2

Conținuturile maxime de reziduuri de pesticide incluse în anexa I la prezenta directivă se adaugă la anexa II partea A la Directiva 86/362/CEE.

Articolul 3

Conținuturile maxime de reziduuri de pesticide incluse în anexele II și III la prezenta directivă se adaugă la anexa II părțile A și B la Directiva 86/363/CEE.

Articolul 4

Conținuturile maxime de reziduuri de pesticide incluse în anexa IV la prezenta directivă se adaugă la anexa II la Directiva 90/642/CEE.

Articolul 5

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 iunie 2003 cel târziu, cu excepția dispozițiilor referitoare la hidroxidul de fentină, acetatul de fentină și clorofenapir, al căror termen de aplicare este amânat până la 30 iunie 2004. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 iulie 2003, cu excepția dispozițiilor referitoare la hidroxidul de fentină, acetatul de fentină și clorofenapir, care se aplică de la 1 iulie 2004.

Articolul 6

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 7

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 18 iunie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 340, 9.12.1976, p. 26.

(2) JO L 291, 28.10.2002, p. 1.

(3) JO L 221, 7.8.1986, p. 37.

(4) JO L 221, 7.8.1986, p. 43.

(5) JO L 350, 14.12.1990, p. 71.

(6) JO L 2, 7.1.2003, p. 33.

(7) JO L 230, 19.8.1991, p. 1.

(8) JO L 124, 20.5.2003, p. 30.

(9) JO L 69, 10.3.2001, p. 17.

(10) JO L 55, 26.2.2002, p. 29.

(11) JO L 117, 4.5.2002, p. 10.

(12) JO L 113, 24.4.2001, p. 5.

(13) JO L 276, 19.10.2001, p. 17.

(14) JO L 148, 6.6.2002, p. 19.

(15) JO L 189, 18.7.2002, p. 27.

(16) JO L 276, 12.10.2002, p. 28.

(17) JO L 249, 19.9.2001, p. 19.

(18) JO L 164, 22.6.2002, p. 41.

(19) JO L 164, 22.6.2002, p. 43.

(20) Ghid pentru calculul estimativ al cantităților de reziduuri de pesticide aplicat pentru alimentație (revizuit), întocmit de sistemul mondial de supraveghere continuă a mediului/program alimentar (GEMS/Food programme) în colaborare cu comitetul Codex pentru reziduurile de pesticide și publicat de Organizația Mondială a Sănătății, 1997 (OMS/FSF/FOS/97.7).

(21) Avizul Comitetului științific pentru plante privind problemele referitoare la modificarea anexelor la Directivele 86/362/CEE, 86/363/CEE și 90/642/CEE ale Consiliului (aviz emis de Comitetul științific pentru plante la 14 iulie 1998) (http://europa.eu.int/comm/food/fs/sc/index_en.html).

ANEXA I

Grupe și exemple de produse individuale cărora li se aplică conținuturile maxime de reziduuri	Reziduuri de pesticide și conținuturi maxime de reziduuri (mg/kg)
	Cinidon-etil (sumă de cinidon-etil și de E-isomer)	Cihalofop butil (sumă de cihalofop butil și de acizii săi liberi)	Famoxadonă	Florasulam	Flumioxazină	Metalaxil-M	Picolinafen	Iprovalicarb
CEREALE	0,1 (1) (2)	0,02 (1) (2)	0,02 (1) (2)	0,01 (1)	0,05 (1) (2)	0,02 (1) (2)	0,05 (1) (2)	0,05 (1) (2)
Orz			0,2 (2)
Hrișcă
Porumb			0,02 (1) (2)
Mei
Ovăz
Orez			0,02 (1) (2)
Secară
Sorg
Triticale
Grâu
Alte cereale			0,1 (2)

Grupe și exemple de produse individuale cărora li se aplică conținuturile maxime de reziduuri	Reziduuri de pesticide și conținuturi maxime de reziduuri (mg/kg)
	Prosulfuron	Sulfosulfuron	Fenhexamidă	Acibenzolar-S-metil	Ciclanilidă	Piraflufen-etil	Amitrol	Diquat
CEREALE	0,02 (1) (2)	0,05 (1) (2)	0,05 (1) (2)	0,05 (1) (2)	0,05 (1) (2)	0,02 (1) (2)	0,01 (1) (2)
Orz								10 (2)
Hrișcă
Porumb								1 (2)
Mei								1 (2)
Ovăz								2 (2)
Orez
Secară
Sorg
Triticale
Grâu
Alte cereale								0,05 (1) (2)

Grupe și exemple de produse individuale cărora li se aplică conținuturile maxime de reziduuri	Reziduuri de pesticide și conținuturi maxime de reziduuri (mg/kg)
	Izoproturon	Etofumesat (sumă de etofumesat și de metaboliți 2,3 dihidro-3,3 dimetil 2-oxo-benzofuran-5- il metan sulfonat exprimați în etofumesat)	Clorfenapir	Fentin acetat	Fentin hidroxid
CEREALE	0,05 (1) (2)	0,05 (1) (2)	0,05 (1)	0,05 (1)	0,05 (1)
Orz
Hrișcă
Porumb
Mei
Ovăz
Orez
Secară
Sorg
Triticale
Grâu
Alte cereale

(1) Indică pragul de detecție.

(2) Indică conținutul maxim de reziduuri provizoriu în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE: dacă nu există modificări, acest conținut maxim va deveni definitiv de la 14 iulie 2007.

ANEXA II

Conținuturi maxime în mg/kg (ppm)
Reziduuri de pesticide	În substanța grasă conținută în carne, preparate de carne, organe comestibile și grăsimi animale enumerate în anexa I la codurile NC ex 0201, 0202, 0203, 0204, 0205 00 00, 0206, 0207, ex 0208, 0209 00, 0210, 1601 00 și 1602 (3) (6)	În laptele crud de vacă și în laptele integral de vacă, enumerate în anexa I la codul NC 0401; pentru celelalte produse alimentare de la codurile NC 0401, 0402, 0405 00 și 0406 în conformitate cu (4) (6)	În ouăle proaspete, fără coajă, pentru ouăle de pasăre și gălbenușurile de ou incluse în anexa I la codurile NC 0407 00 și 0408 (5) (6)
Ciclanilidă	0,01 (1) (2)	0,01 (1) (2)	0,01 (1) (2)

(1) Indică pragul de detecție.

(3) Pentru produsele alimentare cu un conținut de grăsimi de cel mult 10 % din greutate, cantitatea de reziduuri se referă la greutatea totală a produsului dezosat. În acest caz, conținutul maxim este de 1/10 din valoarea exprimată în raport cu cantitatea de grăsimi, dar el trebuie să fie cel puțin egal cu 0,01 mg/kg

(4) Pentru a exprima conținutul de reziduuri pentru laptele crud de vacă și laptele integral de vacă, calculul trebuie să se bazeze pe un conținut de grăsimi de 4 % din greutate.

Pentru laptele crud și laptele integral de origine animală, reziduurile sunt exprimate pe baza grăsimilor.

Pentru celelalte produse alimentare enumerate în anexa I la codurile NC 0401, 0402, 0405 00 și 0404:

—	care au un conținut de grăsimi mai mic de 2 % în greutate, conținutul maxim este egal cu jumătate din cel stabilit pentru laptele crud și laptele integral.

—	care au un conținut de grăsimi egal sau mai mare de 2 % din greutate, conținutul este exprimat în mg/kg de grăsimi. În acest caz, conținutul maxim este de 25 de ori cel pentru laptele crud și laptele integral.

(5) Pentru ouă și produsele pe bază de ouă cu un conținut maxim de grăsimi de peste 10 %, conținutul maxim este exprimat în mg/kg de grăsimi. În acest caz, conținutul maxim este de 10 ori cel pentru ouăle proaspete.

(6) Notele 1, 2 și 3 nu se aplică în cazul în care pragul de detecție este indicat.

ANEXA III

Reziduuri de pesticide	Conținuturi maxime în mg/kg (ppm)
Reziduuri de pesticide	În carne, preparate de carne, organe comestibile și grăsimi animale enumerate în anexa I la codurile NC ex 0201, 0202, 0203, 0204, 0205 00 00, 0206, 0207, ex 0208, 0209 00, 0210, 1601 00 și 1602	În laptele și produsele lactate enumerate în anexa I la codurile NC 0401, 0402, 0405 00 și 0406	În ouăle proaspete, fără coajă, în ouăle de pasăre și gălbenușurile de ou incluse în anexa I la codurile NC 0407 00 și 0408
Famoxadonă	0,05 (1) (2)	0,05 (1) (2)	0,05 (1) (2)
Sulfosulfuron	0,05 (1) (2)	0,05 (1) (2)	0,05 (1) (2)
Fenhexamid	0,05 (1) (2)	0,05 (1) (2)	0,05 (1) (2)
Acibenzolar-S-metil	0,02 (1) (2)	0,02 (1) (2)	0,02 (1) (2)
Diquat	0,05 (1) (2)	0,05 (1) (2)	0,05 (1) (2)
Isoproturon	0,05 (1) (2)	0,05 (1) (2)	0,05 (1) (2)
Etofumesat (sumă de etofumesat și de metaboliți 2,3 dihidro-3,3 dimetil 2-oxo-benzofuran-5-il metan sulfonat exprimați în etofumesat)	0,1 (1) (2)	0,1 (1) (2)	0,1 (1) (2)

(1) Indică pragul de detecție.

ANEXA IV

Grupe și exemple de produse individuale la care se aplică conținuturile maxime de reziduuri

Reziduuri de pesticide și conținuturi maxime de reziduuri (mg/kg)

Cinidon-etil (sumă de cinidon-etil și de E-izomer)

Cihalofop butil (sumă de cihalofop și de acizii săi liberi)

Famoxadon

Florasulam

Flumioxazină

Metalaxil-M

Picolinafen

Iprovalicarb

Prosulfuron

Sulfosulfuron

Fenhexamidă

Acibenzolar-S-metil

Ciclanilidă

Piraflufen-etil

Amitrol

Diquat

Izoproturon

Etofumesat (sumă de etofumesat și de metaboliți 2,3 dihidro-3,3 dimetil 2-oxo-benzofuran-5-il-metan sulfonat exprimați în etofumesat)

Clorfenapir

Fentin acetat

Fentin hidroxid

1.	Fructe, proaspete, uscate sau nefierte, conservate prin congelare, fără adaos de zahăr; nuci

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,05 (1)

(i)

CITRICE

0,02 (1) (2)

0,01 (1) (2)

0,5 (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,01 (1) (2)

Grepfrut

Lămâi

Lămâi verzi

Mandarine (inclusiv clementine și hibrizi similari)

Portocale

Pomelo

Altele

(ii)	FRUCTE NUCIFERE (în coajă sau decojite)

0,02 (1) (2)

0,1 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,05 (2)

0,1 (1) (2)

0,01 (1) (2)

Migdale

Nuci de Brazilia

Anacard

Castane

Nuci de cocos

Alune

0,1 (1) (2)

Nuci de Queensland

Nuci Pecan

Semințe de pin dulce

Fistic

Nuci comune

Altele

0,02 (1) (2)

(iii)

FRUCTE SEMINȚOASE

0,02 (1) (2)

0,01 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,01 (1) (2)

Mere

Pere

0,02 (1) (2)

Gutui

Altele

0,02 (1) (2)

(iv)	FRUCTE SÂMBUROASE

0,02 (1) (2)

0,01 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,01 (1) (2)

Caise

Cireșe

5 (2)

Piersici (inclusiv nectarine și hibrizi similari)

Prune

2 (2)

Altele

0,05 (1) (2)

(v)	BACE ȘI FRUCTE MICI

0,01 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,01 (1) (2)

(a)	Struguri de masă și struguri pentru vin

2 (2)

1 (2)

2 (2)

5 (2)

Struguri de masă

Struguri pentru vin

(b)	Căpșuni (altele decât fragii)

0,02 (1) (2)

0,3 (2)

0,05 (1) (2)

5 (2)

(c)	Fructe de rug (altele decât cele sălbatice)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

10 (2)

Dude

Mure

Loganberry (hibrid de zmeură și mure)

Zmeură

Altele

(d)	Alte fructe mici și bace (altele decât sălbatice)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

Afine

5 (2)

Răchițele

Coacăze (albe, roșii sau negre)

5 (2)

Agrișe

5 (2)

Altele

0,05 (1) (2)

(e)	Bace și fructe sălbatice

0,02 (1) (2)

0,02 (2)

0,05 (1) (2)

(vi)	FRUCTE DIVERSE

0,02 (1) (2)

0,01 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

Avocado

Banane

0,1 (2)

Curmale

Smochine

Kiwi

10 (2)

Kumquat

Litchi

Mango

0,5 (2)

Măsline

0,05 (2)

Fructul pasiunii

Ananas

Papaya

Altele

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,01 (1) (2)

2.	Legume, proaspete sau nefierte, congelate sau uscate

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,01 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,01 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,05 (1)

(i)	LEGUME RĂDĂCINOASE ȘI LEGUME CU TUBERCULI

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

Sfeclă

0,1 (2)

Morcovi

0,1 (2)

Țelină

Hrean

Nap porcesc

Păstârnac

Pătrunjel cu rădăcină groasă

Ridichi

Barba-caprei

Cartofi dulci

Gulie furajeră

Napi

Ignami

Altele

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

(ii)	LEGUME BULBOASE

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

Usturoi

Ceapă

Ceapă eșalotă

Ceapă de primăvară

Altele

(iii)

LEGUME FRUCTOASE

0,05 (1) (2)

(a)

Solanacee

Tomate

0,2 (2)

1 (2)

Ardei gras

0,5 (2)

Vinete

0,2 (2)

Altele

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

(b)	Cucurbitacee cu coajă comestibilă

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

Castraveți

0,2 (2)

0,5 (2)

0,1

Cornișoni

0,1

Dovlecei

0,2 (2)

0,1

Altele

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

(c)	Cucurbitacee cu coajă necomestibilă

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

Pepeni galbeni

0,3 (2)

0,05 (2)

0,1

Dovleci

Pepeni verzi

0,05 (2)

0,1

Altele

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

(d)	Porumb dulce

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

(iv)

BRASICEE

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

(a)	Brasicee (cu inflorescență)

Brocoli

0,05 (2)

Conopidă

0,05 (2)

Altele

0,02 (1) (2)

(b)	Brasicee cu căpățână

Varză de Bruxelles

Varză albă cu căpățână

0,05 (2)

Altele

0,02 (1) (2)

(c)	Brasicee (cu frunze)

Varză chinezească

Varză fără căpățână

0,2 (2)

Altele

0,02 (1) (2)

(d)

Gulii

0,02 (1) (2)

(v)	LEGUME CU FRUNZE ȘI VERDEȚURI

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

(a)	Lăptuci și similare

Creson

Fetică

Lăptucă

2 (2)

1 (2)

Andiva cu frunze late

1 (2)

Altele

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

(b)	Spanac și similare

0,05 (1) (2)

Spanac

0,05 (2)

Frunze de sfeclă (chard)

Altele

0,02 (1) (2)

(c)

Năsturel

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

(d)

Cicoare

0,3 (2)(d)

0,05 (1) (2)

(d)

Verdețuri

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

Asmățui

Arpagic

Pătrunjel frunze

Frunze de țelină

Altele

(vi)	PĂSTĂIOASE (proaspete)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

Fasole (cu păstăi)

Fasole (fără păstăi)

Mazăre (cu păstăi)

Mazăre (fără păstăi)

Altele

(vii)

LEGUME CU TULPINĂ (proaspete)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

Sparanghel

Cardon

Țelină

Fenicul

Anghinare

Praz

Revent

Altele

(viii)

CIUPERCI

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

(a)	Ciuperci de cultură

(b)	Ciuperci sălbatice

3.	LEGUMINOASE USCATE

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,01 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,01 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,05 (1)

Fasole

0,2 (2)

Linte

Mazăre

0,2 (2)

Altele

0,05 (1) (2)

4.	SEMINȚE OLEAGINOASE

0,1 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,1 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,1 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,1 (1) (2)

Semințe de in

5 (2)

Arahide

Semințe de mac

Semințe de susan

Semințe de floarea soarelui

Semințe de colza

Boabe de soia

0,5 (2)

Semințe de muștar

Semințe de bumbac

0,2 (2)

Altele

0,05 (1) (2)

0,1 (1) (2)

CARTOFI

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,01 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,01 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,05 (1)

Cartofi timpurii

Cartofi de toamnă

6.	CEAI (frunze și codițe uscate, fermentate sau nu, de Camellia sinensis )

0,1 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,1 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,1 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,1 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,1 (1) (2)

0,1 (1)

7.	HAMEI (uscat), inclusiv granulele de hamei și pulbere neconcentrată

0,1 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,1 (1) (2)

10 (2)

0,1 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,1 (1) (2)

0,05 (1) (2)

0,02 (1) (2)

0,1 (1) (2)

0,1 (1)

(1) Indică pragul de detecție.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

242

32003R1082

L 156/9

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1082/2003 AL COMISIEI

din 23 iunie 2003

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește controalele minime care trebuie efectuate în cadrul sistemului de identificare și de înregistrare a bovinelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și de înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului (1), în special articolul 10 litera (d),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2630/97 al Comisiei din 29 decembrie 1997 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului în ceea ce privește controalele minime care trebuie efectuate în cadrul sistemului de identificare și de înregistrare a bovinelor (2) a fost modificat de mai multe ori și în mod substanțial (3). Din motive de claritate și de raționalitate, trebuie să se procedeze la codificarea regulamentului menționat anterior.

(2)	Trebuie să se definească controalele minime care trebuie efectuate pentru a se asigura buna aplicare a sistemului de identificare și de înregistrare a bovinelor.

(3)	Autoritatea competentă a fiecărui stat membru trebuie să efectueze controale pe baza unei analize de risc. Analiza de risc trebuie să ia în considerare toți factorii pertinenți și îndeosebi considerentele de sănătate publică și de poliție sanitară.

(4)	Controlul trebuie să se efectueze, în principiu, la toate animalele de pe o exploatație. Cu toate acestea, în cazul în care, din motive practice, nu este posibil să se adune animalele din exploatație în 48 de ore, autoritatea competentă poate prevedea un sistem de eșantionare corespunzător.

(5)

Autoritatea competentă a fiecărui stat membru trebuie să efectueze controale la fața locului, de regulă în mod inopinat, conform dispozițiilor din Regulamentul (CEE) nr. 3508/92 al Consiliului din 27 noiembrie 1992 de stabilire a unui sistem integrat de gestionare și de control referitor la unele scheme de ajutoare comunitare (4), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 495/2001 al Comisiei (5).

(6)	Statele membre trebuie să prezinte Comisiei un raport anual care să includă informații detaliate privind punerea în practică a controalelor.

(7)	Comisia trebuie să furnizeze statelor membre un model de raport.

(8)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Controalele prevăzute în cadrul sistemului de identificare și înregistrare a bovinelor se efectuează cel puțin în conformitate cu exigențele minime stabilite în articolele 2-5.

Articolul 2

(1) Autoritatea competentă a fiecărui stat membru efectuează inspecții la fața locului care pot fi desfășurate în comun cu alte inspecții prevăzute de legislația comunitară. Aceste inspecții vizează în fiecare an cel puțin 10 % din exploatațiile situate pe teritoriul fiecărui stat membru. Procentul minim este majorat de îndată ce se constată că nu s-a respectat legislația comunitară în materie de identificare.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), atunci când un stat membru dispune de o bază de date informatizată complet operațională, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000, care prevede controale încrucișate eficiente, se poate prevedea un procent de 5 %.

(3) Selecția exploatațiilor care trebuie inspectate de către autoritatea competentă se efectuează pe baza unei analize de risc.

(4) Analiza de risc pentru fiecare exploatație ia în considerare, în special, următoarele elemente:

(a)	numărul de animale din exploatație, în special informațiile privind toate animalele prezente și animalele identificate în exploatație;

(b)	considerentele privind sănătatea publică și sănătatea animală și îndeosebi existența unor focare de infecție anterioare;

(c)	valoarea primei anuale pentru animalele din specia bovină, solicitată și/sau acordată exploatației, în comparație cu suma acordată în anul precedent;

(d)	modificarea substanțială a situației, comparativ cu anii precedenți;

(e)

rezultatele controalelor efectuate anterior, în special ținerea în mod corespunzător a:

(i)	registrului de animale deținute în exploatație, prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 2629/97 al Comisiei (6);

(ii)	pașapoartelor animalelor prezente în exploatație, prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2629/97;

(f)	comunicarea cu regularitate a datelor către autoritatea competentă;

(g)	alte criterii care se stabilesc de către statele membre.

(5) Fiecare inspecție se consemnează într-un raport standard la nivel național care să prezinte rezultatele controalelor și orice concluzie nesatisfăcătoare, motivul controlului și numele persoanelor prezente. Deținătorul sau reprezentantul acestuia trebuie să aibă posibilitatea de a semna raportul și, dacă este necesar, de a menționa observațiile sale privind conținutul acestuia.

(6) Atunci când semnalează încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1760/2000, copiile rapoartelor menționate în alineatul (5) se trimit de îndată autorităților competente, în vederea aplicării Regulamentului (CE) nr. 2419/2001 al Comisiei (7).

Articolul 3

(1) Controlul vizează totalitatea animalelor din exploatație pentru care identificarea este prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 1760/2000.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care, din motive de ordin practic, nu este posibil să se adune animalele în exploatație în timp de 48 de ore, autoritatea competentă poate prevedea un sistem de eșantionare a animalelor prin care să se asigure fiabilitatea controlului.

Articolul 4

Controalele la fața locului se efectuează, în general, în mod inopinat. Cu toate acestea, se poate da un preaviz care să se limiteze la termenul strict necesar care, în general, nu trebuie să depășească 48 de ore.

Articolul 5

(1) Fiecare stat membru prezintă Comisiei până la data de 1 iulie a fiecărui an un raport anual care să includă informații detaliate cu privire la următoarele elemente:

(a)	numărul de exploatații din statul membru respectiv;

(b)	numărul de inspecții efectuate în conformitate cu articolul 2;

(c)	numărul de animale verificate;

(d)	infracțiunile constatate;

(e)	sancțiunile pronunțate în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000.

(2) Informațiile menționate în alineatul (1) se transmit Comisiei conform modelului din anexa I.

Articolul 6

Regulamentul (CE) nr. 2630/97 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 7

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 iunie 2003.

Pentru Comisie

Președintele

Romano PRODI

(1) JO L 204, 11.8.2000, p. 1.

(2) JO L 354, 30.12.1997, p. 23.

(3) A se vedea anexa II.

(4) JO L 355, 5.12.1992, p. 1.

(5) JO L 72, 14.3.2001, p. 6.

(6) JO L 354, 30.12.1997, p. 19.

(7) JO L 327, 12.12.2001, p. 11.

ANEXA I

Raport privind rezultatele controalelor efectuate în sectorul bovin în cadrul dispozițiilor comunitare în materie de identificare și de înregistrare

Informații referitoare la rezultate, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) literele (a), (b) și (c):

(a)	numărul total de exploatații înregistrate pe teritoriul statului membru la începutul perioadei vizate de raport/perioada de control;

(b)	numărul total de exploatații controlate;

(c)	numărul total de controale efectuate;

(d)	criteriile analizei de risc prevăzute în articolul 2 alineatul (4) pentru selecția exploatațiilor care trebuie controlate, cu trimitere la autoritatea care a efectuat aceste controale și, dacă este posibil, defalcarea acestei selecții în funcție de criteriile analizei de risc;

(e)	numărul total de bovine înregistrate la începutul perioadei vizate de raport/perioada de control;

(f)	numărul total de bovine controlate;

(g)	natura verificărilor efectuate, cu alte cuvinte controlul fizic, controlul documentar, controlul întârzierilor de notificare a deplasărilor.

Informații referitoare la rezultate, conform articolului 5 alineatul (1) literele (d) și (e):

(a)	numărul de infracțiuni constatate și, în special tipurile de discrepanțe observate pentru fiecare operațiune de verificare efectuată în conformitate cu punctul 1 litera (g);

(b)

sancțiunile impuse în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 494/98 al Comisiei (1) (inclusiv natura sancțiunilor și a informațiilor referitoare la monitorizarea acestora), prezentate în funcție de tipul de verificare efectuată, și infracțiunile constatate în temeiul punctului 1 litera (g) și al punctului 2 litera (a).

(1) JO L 60, 28.2.1998, p. 78.

ANEXA II

Regulamentul abrogat cu modificările sale succesive

—	Regulamentul (CE) nr. 2630/97 al Comisiei (JO L 354, 30.12.1997, p. 23);

—	Regulamentul (CE) nr. 132/1999 al Comisiei (JO L 17, 22.1.1999, p. 20);

—	Regulamentul (CE) nr. 1898/2000 al Comisiei (JO L 228, 8.9.2000, p. 22).

ANEXA III

Tabel de corespondență

Regulamentul (CE) nr. 2630/97	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2 alineatul (1)	Articolul 2 alineatul (1)
Articolul 2 alineatul (2)	Articolul 2 alineatul (2)
Articolul 2 alineatul (3)	Articolul 2 alineatul (3)
Articolul 2 alineatul (4) litera (a)	Articolul 2 alineatul (4) litera (a)
Articolul 2 alineatul (4) litera (b)	Articolul 2 alineatul (4) litera (b)
Articolul 2 alineatul (4) litera (c)	Articolul 2 alineatul (4) litera (c)
Articolul 2 alineatul (4) litera (d)	Articolul 2 alineatul (4) litera (d)
Articolul 2 alineatul (4) litera (e) prima liniuță	Articolul 2 alineatul (4) litera (e) punctul (i)
Articolul 2 alineatul (4) litera (e) a doua liniuță	Articolul 2 alineatul (4) litera (e) punctul (ii)
Articolul 2 alineatul (4) litera (f)	Articolul 2 alineatul (4) litera (f)
Articolul 2 alineatul (4) litera (g)	Articolul 2 alineatul (4) litera (g)
Articolul 2 alineatul (5)	Articolul 2 alineatul (5)
Articolul 2 alineatul (6)	Articolul 2 alineatul (6)
Articolul 3	Articolul 3
Articolul 4	Articolul 4
Articolul 5	Articolul 5
-	Articolul 6
Articolul 6	Articolul 7
Anexă	Anexa I
-	Anexa II
-	Anexa III.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

247

32003D0466

L 156/61

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 13 iunie 2003

de stabilire a criteriilor de zonare și a măsurilor de monitorizare oficială care trebuie să fie adoptate ca urmare a suspectării sau confirmării prezenței anemiei infecțioase a somonului (AIS)

[notificată cu numărul C(2003) 1831]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/466/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/67/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează introducerea pe piață a animalelor și a produselor de acvacultură (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special articolul 15,

având în vedere Directiva 93/53/CEE a Consiliului din 24 iunie 1993 de introducere a unor măsuri comunitare minime pentru controlul anumitor boli ale peștilor (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/288/CE a Comisiei (4), în special articolul 5 alineatul (2) și articolul 6,

întrucât:

(1)	Directiva 93/53/CEE stipulează că prelevarea de probe și analiza de laborator destinate depistării prezenței bolilor din listele I și II (care sunt incluse în anexa A la Directiva 91/67/CEE) se efectuează după metodele stabilite în conformitate cu articolul 15 din Directiva 91/67/CEE.

(2)	Planurile de prelevare a probelor și metodele de diagnosticare privind depistarea sau confirmarea bolilor peștilor incluse în lista II, și anume septicemia hemoragică virală (SHV) și necroza hematopoietică infecțioasă (NHI), sunt stabilite prin Decizia 2001/183/CE a Comisiei (5).

(3)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (2) și articolul 6 din Directiva 93/53/CEE, toate exploatațiile situate în același bazin de captație sau în aceeași zonă de coastă cu o exploatație suspectată de a fi infectată cu virusul anemiei infecțioase a somonului (AIS) sau a cărei infectare este confirmată sunt supuse unei monitorizări oficiale. Este necesară stabilirea criteriilor de zonare și a măsurilor de monitorizare oficială care trebuie să fie aplicate.

(4)

Pentru a defini planurile de prelevare a probelor și metodele de diagnosticare pentru depistarea și confirmarea AIS și a pentru a stabili criteriile de zonare și măsurile de monitorizare oficială care trebuie adoptate ca urmare a suspectării sau confirmării AIS, au fost consultați experți în domeniul stării de sănătate a peștilor, precum și experți de laborator. De asemenea, trebuie să se țină seama de indicațiile privind diagnosticarea AIS enunțate în ediția curentă a Manualului privind diagnosticarea bolilor animalelor acvatice al Oficiului Internațional de Epizootii (OIE).

(5)	Este necesar a se prevedea o perioadă suficient de lungă pentru punerea în aplicare a acestor noi cerințe.

(6)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Planurile de prelevare a probelor și metodele de diagnosticare privind depistarea și confirmarea anemiei infecțioase a somonului (AIS), precum și criteriile de zonare și măsurile de monitorizare oficială care trebuie adoptate ca urmare a suspectării sau confirmării AIS sunt stabilite în anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie se aplică de la 23 octombrie 2003.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 13 iunie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 46, 19.2.1991, p. 1.

(3) JO L 175, 19.7.1993, p. 23.

(4) JO L 99, 10.4.2001, p. 11.

(5) JO L 67, 9.3.2001, p. 65.

ANEXĂ

Planuri de prelevare a probelor și metode de diagnosticare pemtru depistarea și confirmarea anemiei infecțioase a somonului (AIS), precum și criterii de zonare și măsuri de monitorizare oficială care trebuie adoptate ca urmare a suspectării sau confirmării AIS

INTRODUCERE ȘI DEFINIȚII

Prezenta anexă:

(a)	prevede orientările și cerințele minime privind planurile de prelevare de probe și metodele de diagnosticare pentru depistarea și confirmarea prezenței AIS;

(b)	încorporează dispozițiile și definițiile incluse în Directivele 91/67/CEE și 93/53/CEE;

(c)	precizează dispozițiile corespunzătoare care trebuie adoptate pentru diagnosticarea, controlul și monitorizarea AIS, în caz de suspectare sau de confirmare a bolii;

(d)

se adresează atât autorităților de control al AIS, cât și personalului de laborator care efectuează testele privind această boală. Se pune accentul pe procedurile de prelevare a probelor, pe principiile și pe aplicarea testelor de laborator și pe evaluarea rezultatelor acestora, precum și pe tehnicile de laborator amănunțite. Cu toate acestea, dacă este necesar, laboratoarele pot să modifice textele descrise în prezenta anexă sau să efectueze teste diferite, cu condiția să poată dovedi că acestea din urmă au o sensibilitate și o specificitate egală sau superioară. De asemenea, sunt stabilite criteriile de zonare și măsurile de monitorizare oficială, ca urmare a suspectării sau confirmării AIS.

În sensul prezentei anexe, se înțelege prin:

„Bazin de captație” semnifică întregul bazin hidrografic, de la izvoarele cursului de apă până la estuar sau o parte dintr-un bazin de hidrografic, de la izvorul cursului de apă până la un baraj natural sau artificial, care împiedică migrarea peștilor dincolo de barajul respectiv;

„Zonă de coastă”: o parte din apele de coastă sau maritime sau un estuar corespunzând unei delimitări geografice precise, care constă dintr-un sistem hidrodinamic omogen sau dintr-o serie de astfel de sisteme.

În partea I se stabilesc principiile generale și criteriile de diagnosticare și confirmare a AIS, precum și criteriile de zonare și măsurile de monitorizare oficială care trebuie adoptate ca urmare a suspectării sau confirmării AIS.

În partea II se indică inspecțiile și prelevările care trebuie efectuate în scopul depistării prezenței AIS.

În partea III se stabilesc metodele examenului virusologic.

În partea IV se descrie procedura de examinare a probelor cu RT-PCR pentru depistarea AIS.

În partea V se descrie protocolul care trebuie urmat pentru examinarea peliculelor de țesut de rinichi cu IFAT (testul de imunofluorescență indirectă), în scopul depistării AIS.

În partea VI se descrie metodologia examenului histologic.

În partea VII este se prezintă lista acronimelor și abrevierilor utilizate.

I. Criteriile de diagnosticare a AIS în scopul stabilirii zonelor și adoptării anumitor măsuri de control și de monitorizare oficială

I.1. Principii generale de diagnosticare a AIS

Partea 1.2 din prezenta anexă indică motivele temeinice de suspectare a infectării peștilor cu virusul AIS. Statele membre se asigură ca, în cazul în care peștii dintr-o exploatație sunt suspectați de a fi infectați cu virusul AIS, să aibă loc o anchetă oficială cât mai repede posibil pentru confirmarea sau excluderea prezenței bolii, anchetă care să se bazeze pe inspecții și examene clinice, pe colectarea și selectarea probelor și pe metodele de laborator prevăzute la părțile III-VI din prezenta anexă. Prezența AIS este confirmată oficial atunci când este îndeplinit unul din cele trei serii de criterii enunțate în partea I.3 din prezenta anexă.

I.2. Suspectarea infectării cu AIS

I.2.1. Este suspectată prezența AIS dacă este îndeplinit cel puțin unul din următoarele criterii:

(a)

stabilirea unor constatări post mortem compatibile cu AIS, cu sau fără semne clinice ale bolii. Constatările post mortem și semnele clinice ale bolii sunt în conformitate cu cele enunțate în ediția curentă a Manualului privind diagnosticarea bolilor animalelor acvatice al Oficiului Internațional de Epizootii (OIE);

(b)	izolarea și identificarea virusului AIS într-o cultură celulară a unei probe unice prelevate de la oricare pește provenit din exploatație, în conformitate cu partea III;

(c)	dovada rezonabilă a prezenței virusului AIS, în două teste de laborator independente, precum testul RT-PCR (partea IV) și testul IFAT (partea V);

(d)	transferul peștilor vii într-o exploatație în care există motive temeinice de suspectare a prezenței AIS în momentul transferului;

(e)	în cazul în care o anchetă descoperă alte legături epidemiologice importante cu exploatații unde se suspectează sau se confirmă prezența AIS.

I.2.2. Suspectarea AIS poate fi exclusă atunci când anchete continue, care presupun cel puțin o inspecție clinică lunară într-un interval de șase luni, nu furnizează nici o altă dovadă semnificativă a prezenței AIS.

I.3. Confirmarea AIS

Se consideră ca prezența AIS este confirmată în cazul în care sunt îndeplinite criteriile descrise la litera (a), (b) sau (c):

(a)

observarea semnelor clinice și constatările post mortem compatibile cu AIS în conformitate cu ediția curentă a Manualului privind diagnosticarea bolilor animalelor acvatice al OIE, inclusiv la peștii morți, debili sau cu un comportament anormal, observarea semnelor de anemie, alte constatări post mortem și modificări patologice; detectarea virusului AIS prin una sau mai multe dintre următoarele metode:

(i)	izolarea și identificarea virusului AIS într-o cultură celulară de cel puțin o probă prelevată de la pești proveniți din exploatație, în conformitate cu prevederile de la partea III;

(ii)	depistarea virusului AIS prin testul RT-PCR în conformitate cu metodele descrise în partea IV;

(iii)

depistarea virusului AIS în țesuturi sau preparate din țesuturi, cu ajutorul unor anticorpi specifici contra virusului AIS (de exemplu, testul IFAT pe pelicule de țesut de rinichi, în conformitate cu descrierea din partea V);

(b)	izolarea și identificarea virusului AIS în două probe prelevate, în momente diferite, de la unul sau mai mulți pești din exploatația controlată, în conformitate cu metoda descrisă la partea III;

(c)

izolarea și identificarea virusului AIS în cel puțin o probă prelevată de la peștii din exploatație în conformitate cu metoda descrisă în partea III, urmate de confirmarea dovezii prezenței virusului respectiv în preparatele tisulare prelevate de la peștii din exploatație prin testul RT-PCR (partea IV) sau testul IFAT (partea V).

I.4. Criteriile de stabilire și de desființare a zonelor de control și de monitorizare oficială ca urmare a suspectării și confirmării AIS

I.4.1. În scopul stabilirii unui program oficial de monitorizare bazat pe factorul de risc, statele membre stabilesc, în apropierea unei exploatații unde contaminarea cu AIS este suspectată sau confirmată oficial, zone corespunzătoare de control și de monitorizare.

I.4.2. Zonele care trebuie stabilite se definesc pe baza unei analize de la caz la caz a riscurilor de răspândire ulterioară a bolii. În conformitate cu situația epizootiologică, bazinul de captație sau zona de coastă respectivă:

—	se definește ca zonă de control sau

—	poate să fie împărțit(ă), în cazul în care este vorba de un bazin de captație sau de o regiune de coastă întinsă, într-o zonă de control și o zonă de monitorizare, cu condiția să nu se compromită prevenirea răspândirii AIS.

De asemenea, se pot stabili, dacă este necesar, zone de monitorizare suplimentare în afara bazinului de captație sau a zonei de coastă.

I.4.3. Principalii factori care trebuie luați în considerare pentru stabilirea zonelor menționate anterior sunt cei care au incidență asupra riscurilor de transmitere a bolii la peștii de crescătorie și la cei din sălbaticie, și anume: numărul, proporția și repartizarea cazurilor de mortalitate a peștilor în cadrul exploatației în care contaminarea cu virusul AIS este suspectată sau confirmată oficial, cauza deceselor în exploatația respectivă, distanța față de exploatațiile învecinate și densitatea acestora din urmă, exploatațiile cu care intră în contact, speciile prezente în exploatații, gestionarea aplicată în exploatațiile infectate și învecinate, condițiile hidrodinamice și alți factori de importanță epidemiologică identificați în cadrul anchetei epizootice efectuate în conformitate cu prevederile articolului 5 alineatul (2) și ale articolului 8 din Directiva 93/53/CEE.

I.4.4. În scopul stabilirii zonelor se aplică următoarele criterii minime:

I.4.4.1. Statul membru stabilește o „zonă de control”, în imediata apropiere a unei exploatații în care este confirmată contaminarea cu virusul AIS, după cum urmează:

—

în zonele de coastă: zona înscrisă într-un cerc cu raza cel puțin egală cu o deplasare a mareei sau de cel puțin 5 km, având ca centru exploatația în care este confirmată contaminarea cu virusul AIS, sau o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare sau

—

în interiorul uscatului: întreaga suprafață a bazinului de captație din exploatația în care este confirmată contaminarea cu virusul AIS; în bazinele de captație întinse, statul membru poate limita extinderea zonei la părți ale bazinului de captație, cu condiția să nu fie compromisă prevenirea răspândirii AIS.

I.4.4.2. În cazul suspectării prezenței AIS, se stabilește o „zonă de control temporar”, în temeiul unor criterii identice cu cele stabilite pentru „zona de control”.

I.4.4.3. Atunci când este necesar, statul membru stabilește o „zonă de monitorizare”, în afara zonei de control, în sectoarele în care o monitorizare mai puțin severă este considerată suficientă; aceasta corespunde:

—

în zonele de coastă: suprafeței care se suprapune, în jurul zonei de control, peste zonele de deplasare a mareei, sau suprafeței din jurul zonei de control înscrise într-un cerc cu o rază de 10 km din centrul zonei de control, sau unei suprafețe echivalente stabilite pe baza datelor hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare sau

—	în interiorul uscatului: dacă este necesar, unei zone întinse situate în exteriorul zonei de control stabilite.

I.5. Vidul sanitar și desființarea zonelor stabilite

I.5.1. Autoritatea competentă a statului membru se asigură ca toate exploatațiile situate în zona de control să fie supuse unei perioade corespunzătoare de vid sanitar, după ce sunt depopulate de pești, și dezinfectate, după caz. Perioada de vid sanitar a exploatațiilor în care este confirmată contaminarea cu virusul AIS este de cel puțin șase luni. În cazul celorlalte exploatații situate în zone de control, această perioadă este stabilită de autoritatea competentă pe baza unei evaluări a riscurilor de la caz la caz. În cazul în care se depopulează toate exploatațiile situate în zona de control, se stabilește un vid sanitar sincronizat de cel puțin șase săptămâni.

De asemenea, autoritatea competentă poate decide instituirea vidului sanitar și în exploatațiile situate în zonele de monitorizare stabilite.

I.5.2. Zonele de control stabilite pot fi desființate și repopulate numai după ce toate exploatațiile din acestea au fost depopulate de pești și dezinfectate, după caz, și după ce au fost supuse unui vid sanitar în conformitate cu partea I.5.1. La repopulare, zonele de control sunt transformate în zone de monitorizare, în conformitate cu partea I.4.4.3.

I.5.3. Zonele de control temporar stabilite pot fi desființate numai după ce s-a exclus suspiciunea de contaminare cu virusul AIS, în conformitate cu partea I.2.2. În cazul confirmării AIS în conformitate cu partea I.3, zona de control temporar este transformată în zonă de control.

I.5.4. Zonele de monitorizare stabilite pot fi desființate numai după doi ani de la desființarea zonei de control.

I.6. Monitorizarea oficială în cazul suspectării sau confirmării AIS

I.6.1. În temeiul articolului 5 alineatul (2) și al articolului 6 din Directiva 93/53/CEE și în scopul stabilirii răspândirii și evoluției bolii, în urma suspectării sau confirmării AIS într-o exploatație, autoritatea competentă sau serviciile sanitare calificate în domeniul stării de sănătate a peștilor, prin consultare cu autoritatea competentă și sub controlul acesteia, trebuie să pună în aplicare un program oficial de monitorizare bazat pe factorul de risc în toate exploatațiile situate în zonele stabilite.

I.6.2. În scopul aplicării acestui program oficial de monitorizare, autoritatea competentă trebuie să identifice, dacă este necesar, printr-o inspecție la fața locului, toate exploatațiile situate în zonele stabilite și să efectueze recensământul oficial al speciilor, al categoriilor și al cantităților de pești crescuți în exploatații, inclusiv al ratei mortalității.

I.6.3. Ca urmare a recensământului oficial inițial, exploatațiile situate în zonele de control temporar stabilite, unde este crescut somonul de Atlantic (Salmo salar) – sau oricare altă specie cunoscută a fi susceptibilă la AIS sau la oricare alt vector potențial al acestei boli, în conformitate cu ultima ediție a Codului Zoosanitar Internațional privind animalele acvatice al OIE, sunt obligate să notifice autorității competente cazurile de mortalitate o dată la paisprezece zile. Creșterea mortalității se notifică pentru fiecare zi și pentru fiecare cușcă în parte. Autoritatea competentă efectuează o anchetă după fiecare creștere sensibilă a mortalității în cadrul unei exploatații.

În cazul în care se confirmă suspiciunea de contaminare, toate exploatațiile din zona de control stabilită notifică săptămânal autorității competente cazurile de mortalitate, pentru fiecare cușcă și fiecare zi în parte.

Exploatațiile situate în zonele de monitorizare notifică autorității competente cazurile de mortalitate o dată la paisprezece zile.

De asemenea, în zonele stabilite se efectuează inspecții la intervale periodice, în tot cursul anului, în conformitate cu frecvența prevăzută la tabelul 1. Cu toate acestea, atunci când condițiile climatice fac imposibile inspecțiile respective pe o anumită perioadă a anului, statele membre pot stabili alte periodicități ale inspecțiilor, în cadrul unui plan de urgență.

Tabelul I

Program de monitorizare oficial

Localizarea exploatațiilor	Numărul minim de inspecții pe an	Numărul minim de inspecții pe an ca urmare a desființării zonei de control
Zonă de control	12
Zonă de monitorizare	6	6
Zonă de control temporar	6

Programul de monitorizare se aplică până la desființarea zonelor.

I.6.4. Inspecțiile precum și selecția, prelevarea, pregătirea și trimiterea probelor se desfășoară în conformitate cu prevederile de la părțile II.1-II.4. Examinarea probelor se face în conformitate cu prevederile părților III-VI.

II. Inspecții și prelevarea de probe

II.1. Inspecția, selecția și prelevarea probelor în cadrul unei exploatații în care se suspectează prezența AIS

II.1.1. Cu ocazia inspecțiilor periodice efectuate în cadrul programului oficial de monitorizare descris în partea I.6, precum și în exploatațiile suspectate de a fi infectate cu AIS, toate echipamentele exploatațiilor (cuști, cuve și bazine) sunt supuse unei inspecții destinate să depisteze prezența peștilor morți, debili sau cu un comportament anormal. În măsura posibilului, peștii morți recent (nedescompuși), debili sau cu un comportament anormal sunt supuși unui examen destinat depistării semnelor clinice ale AIS sau efectuării de constatări post mortem ale bolii, după cum se indică în ediția curentă a Manualului privind diagnosticarea bolilor animalelor acvatice al OIE.

II.1.2. În cazul în care se observă semne clinice recente compatibile cu AIS sau în cazul în care un inspector sau un medic veterinar are motive să suspecteze o posibilă infectare a peștilor, se efectuează o prelevare de la cel puțin zece pești. Atunci când este posibil, eșantionul constă din pești morți recent, debili sau cu un comportament anormal. Dacă nu există suficienți pești care să prezinte semne clinice, eșantionul se completează cu pești sănătoși, prelevați din cuștile, cuvele sau bazinele în care se constată ratele cele mai mari de mortalitate sau cel mai mare număr de pești care prezintă semne clinice ale bolii.

II.1.3. În cazul în care se observă pești morți recent, debili sau cu un comportament anormal, dar ale căror semne clinice și constatări post mortem nu sunt compatibile cu AIS, nu este obligatorie prelevarea de probe, însă pot fi prelevate probe, la cererea inspectorului sau a medicului veterinar, care pot fi necesare pentru emiterea unui diagnostic diferențial.

II.1.4. În cazul în care sunt suspectați peștii dinsălbăticie de o infecție cu AIS, statele membre se asigură că se efectuează o prelevare și examinare a unor probe corespunzătoare, potrivit metodelor clinice și de laborator necesare, în conformitate cu prevederile părților II și III-VI, în scopul excluderii sau confirmării prezenței AIS și al evaluării gradului de pericol pentru peștii de crescătorie.

II.2. Pregătirea probelor de la pești

II.2.1. Probele destinate unei examinări histologice sunt prelevate numai de la peștii sacrificați recent, care prezintă semne clinice sau au făcut obiectul unor constatări post mortem compatibile cu prezența bolii. Se prelevă orice leziune externă sau internă; în toate cazurile, de la fiecare pește se prelevă probe de ficat, de rinichi median, de inimă și de splină, cu ajutorul unui scalpel, care apoi sunt transferate într-o soluție salină tamponată cu 8-10 % (vol/vol) formol. Raportul dintre agentul de fixare și țesut trebuie să fie de cel puțin 20:1, pentru a garanta o conservare satisfăcătoare a țesuturilor.

II.2.2. Țesuturile utilizate pentru examinarea virusologică se prelevă de la toți peștii din eșantion. Pentru confirmare, se prelevă probe duble. De la pești se prelevă fragmente de ficat, de rinichi anterior, de inimă și de splină, cu ajutorul unui instrument steril, care sunt transferate în tuburi de plastic umplute cu 9 ml de soluție de transport, adică într-un mediu de cultură celulară cu antibiotice. Este necesară o combinație de 12,5 μg pe ml–1 de fungizon, 200 UI de polimixină B pe ml–1și 200 μg de canamicină pe ml–1, dar se pot utiliza și alte combinații cu eficacitate confirmată. Într-un tub umplut cu o soluție de transport se pot colecta țesuturi prelevate de la cel mult cinci pești: acestea constituie o probă globală. Greutatea țesutului unei probe este de 1,0 ± 0,5 grame (g).

II.2.3. Peliculele de țesut de rinichi destinate testului IFAT se prelevă de la un pește sacrificat recent, în termen de două ore de la deces. Se prelevă un fragment de rinichi median cu ajutorul unor instrumente sterile. Țesutul este tamponat pe o hârtie absorbantă pentru îndepărtarea excesului de sânge, după care este presat de mai multe ori pe o lamă de sticlă acoperită cu poli-L-lizină. Peliculele rezultate în urma a mai multor presări sunt așezate una lângă cealaltă, fără a se suprapune, astfel încât să formeze un strat unic și continuu de celule. Sângele și lichidul tisular nu sunt indicate pentru efectuarea acestui test. Trebuie să se evite „scurgerea” probei de rinichi pe hârtia absorbantă deoarece aceasta poate duce la coagularea sângelui și depunerea unor cantități mari de proteine serice pe lamă. Peliculele de țesut sunt lăsate să se usuce în aer și apoi sunt conservate la rece, cu excepția cazului în care trebuie să fie fixate imediat. Peliculele sunt fixate în termen de 72 de ore de la prelevare. De asemenea, pot fi congelate după uscarea în aer și apoi depozitate timp de o lună, la o temperatură maximă de –20 °C înainte de fixare.

II.2.4. Peștii care prezintă semne de anemie pot fi asomați; de la aceștia se prelevă imediat probe de sânge heparinat, în vederea unei examen hematologic, precum măsurarea hematocritului.

II.2.5. Se prelevă țesut de la toți peștii din eșantion în vederea examenului RT-PCR. Se prelevă un fragment de rinichi anterior sau median de la pești cu ajutorul unui instrument steril și acesta este transferat într-un microtub umplut cu 1 ml de soluție de conservare a ARN, cu o eficacitate confirmată. Într-un tub cu soluție de conservare se pot colecta țesuturi de la cel mult cinci pești; acesta constituie o probă globală. Greutatea țesutului unei probe este de circa 0,5 g. În cazul în care peștii sunt prea mici pentru a li se preleva probe cu greutatea dorită, se pot preleva fragmente din rinichi, inimă, splină, ficat sau cecurile pilorice, în această ordine, pentru a se obține o greutate de 0,5 g.

II.3. Expedierea probelor de la pești

II.3.1. Probele de sânge și tuburile cu țesuturi de pește destinate examenului virusologic sau analizei RT-PCR sunt amplasate în recipiente izolate (de exemplu, cutii de polistiren cu pereți groși), cu o cantitate suficientă de gheață sau de blocuri refrigerente pentru a asigura refrigerarea probelor pe durata transportului spre laborator. Trebuie să se evite congelarea și recipientul de transport trebuie să conțină încă gheață în momentul recepției sau unul ori mai multe din blocurile refrigerente trebuie să fie încă parțial sau total înghețate. În mod excepțional, probele destinate analizei RT-PCR și cele destinate examenului virusologic pot fi congelate rapid și transportate spre laborator la o temperatură de –20 °C sau mai scăzută.

II.3.2. Lamele pentru testul IFAT sunt expediate în suporturi pentru lame cu o cantitate suficientă de sicativ, astfel încât peliculele de țesut de rinichi să rămână uscate și răcite în conformitate cu indicațiile anterioare.

II.3.3. În cazul în care țesuturile de pești sunt transportate într-un agent de fixare, în vederea examenului histologic, expedierea se face în tuburi etanșe, amplasate în recipiente rezistente la șoc, cum ar fi cutii de polistiren cu pereți groși.

II.3.4. Cu excepția cazului în care eșantioanele au fost congelate, examenul virusologic trebuie să înceapă cât mai repede posibil, în orice caz cel târziu în șaptezeci și două de ore de la colectarea eșantioanelor. Eșantionul destinat analizei de confirmare, se depozitează imediat după sosirea în laborator la o temperatură de –20 °C sau mai scăzută.

II.3.5. Se pot transporta pești întregi către laborator în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de temperatură pe durata transportului prevăzute la partea II.3.1. Peștii întregi sunt înfășurați în hârtie absorbantă și expediați într-un sac de plastic, răcirea făcându-se în conformitate cu indicațiile anterioare.

II.3.6. Se pot expedia și pești vii dar numai sub supravegherea serviciului oficial.

II.3.7. Pentru analiza RT-PCR a țesuturilor conservate ulterior în RNAlater, extragerea ARN se realizează într-un termen care variază în funcție de temperatură. Termenele care trebuie respectate sunt indicate în cele ce urmează:

—

37 °C

o zi,

—

25 °C

o săptămână,

—

4 °C

o lună,

—

–20 °C

fără termen.

II.3.8. Toate operațiunile de ambalare și de etichetare se realizează în conformitate cu reglementările interne și internaționale în vigoare din domeniul transportului, după caz.

II.4. Colectarea materialului de diagnosticare suplimentar

De comun acord cu laboratorul de diagnosticare, se pot colecta și pregăti alte țesuturi de pești, în vederea unui examen suplimentar.

III. EXAMENUL VIRUSOLOGIC

III.1. Pregătirea probelor

III.1.1. Atunci când apar dificultăți practice care nu permit inocularea celulelor în termen de 72 de ore de la colectarea probelor de țesut, se admite congelarea probelor respective la –80 °C timp de cel mult douăzeci și opt de zile. Cu toate acestea, țesuturile nu pot fi congelate și dezghețate decât o singură dată înaintea examinării.

III.1.2. Fiecare probă (amestec de țesuturi într-o soluție de transport) este complet omogeneizată cu un tocător stomacher, mixer sau ansamblu mojar-pistil și centrifugată de la 2 000 până la 4 000 × g timp de 15 minute la 0-6 °C, apoi supernatantul este filtrat (0,45 μm) și incubat cu un volum egal dintr-un amestec diluat corespunzător de antiseruri contra serotipurilor indigene ale virusului NPI. Titrul antiserului trebuie să fie de cel puțin 1:2000, în cadrul unui test de neutralizare pe lamă de 50 %. Amestecul este incubat timp de o oră la 15 °C. Acesta constituie inoculul.

Tratarea tuturor inoculurilor cu un ser antivirus IPN (virus care, în anumite regiuni din Europa, este prezent la 50 % din eșantioanele de pești) are scopul de a preveni apariția, în culturile celulare inoculate, a unui efect citopatic (ECP) care rezultă din virusul NPI. Această tratare permite reducerea duratei examenelor virusologice, precum și a numărului de cazuri în care apariția ECP ar trebui să fie considerată drept un indice potențial al virusului AIS.

În cazul în care probele provin de la unități de producție considerate indemne de NPI, nu este necesară tratarea inoculurilor cu ser antivirus NPI.

III.2. Inocularea culturilor celulare

III.2.1. Se cultivă celule SHK-1 (cu cu un număr de treceri de până la 80) sau celule TO, într-un mediu L-15, care conține 5 % ser fetal bovin, 2 % (v/v) mM de L-glutamină și 0,08 % (v/v) de 2-mercaptoetanol la 50 mM pe lame de cultură cu douăsprezece sau douăzeci și patru de godeuri. Se pot utiliza și alte linii celulare cu o eficacitate și sensibilitate confirmate pentru izolarea virusului AIS, ținând seama de variabilitatea sușei și de capacitatea diverselor sușe de a se reproduce în linii celulare diferite. Se inoculează o suspensie de organe tratată cu antiser în culturi celulare tinere în fază de creștere activă, în scopul obținerii unei diluții finale a materialului tisular într-un mediu de cultură de 1:1 000. La fiecare suspensie de organe, se adaugă 40 μl de inocul la un godeu care conține 2 ml de mediu de cultură. Pentru a reduce la minimum riscul contaminării încrucișate, se recomandă utilizarea unor lame separate, cu douăsprezece sau douăzeci și patru de godeuri, în cazul probelor care provin din situri de acvacultură diferite.

III.2.2. Se păstrează o lamă neinoculată care va servi ca martor negativ. Se inoculează o altă lamă cu un izolat de referință al virusului AIS, care va servi ca martor pozitiv, și se procedează în felul următor: se inoculează 100 μl dintr-un preparat mamă de virus AIS (titru minim: 107 TCID50 pe ml) în primul godeu și se amestecă bine. Se transferă un volum din această materie din primul în al doilea godeu pentru a se obține o diluție de 1:10 și se amestecă bine. Se repetă operațiunea pe întreaga lamă pentru a se obține șase diluții de 1:10. Preparatul mamă de virus AIS poate fi depozitat la –80 °C timp de cel puțin doi ani; cu toate acestea, o dată dezghețat, el trebuie să fie utilizat în termen de trei zile. Trebuie reținut că trebuie prevenită contaminarea încrucișată a lamelor de testare cu materialul martorului pozitiv. Pentru a se evita acest risc, martorii pozitivi și lamele de testare sunt constituite și tratate separat.

III.2.3. Se incubează probele la 14 ± 2 °C timp de cel mult cincisprezece zile.

III.3. Microscopie

Se examinează culturile celulare de două ori la microscop pentru depistarea unui ECP, mai întâi între a cincea și a șaptea zi, apoi între a douăsprezecea și a paisprezecea zi de la inoculare. În cazul în care un amestec prezintă un ECP, se procedează imediat la identificarea virusului (III.6). În cazul în care nu se observă nici un ECP până în a paisprezecea zi, se efectuează un test de hemadsorbție (III.4).

III.4. Hemadsorbție

Reproducerea virusului AIS în culturile celulare nu are întotdeauna drept rezultat apariția unui ECP. În consecință, fiecare godeu este supus unui test de hemadsorbție precum cel descris anterior sau unui test IF (a se vedea partea III.6.1).

III.4.1. Se efectuează o prelevare din mediul de cultură celulară din fiecare godeu, inclusiv din godeurile martorilor pozitivi și negativi, și fiecare probă prelevată se introduce într-un tub steril etichetat. La fiecare godeu se adaugă 500 μl de suspensie 0,2 % (v/v) de globule roșii de iepure sau de cal spălate sau de suspensie de 0,05 % (v/v) de globule roșii de păstrăv curcubeu sau de somon de Atlantic spălate și se lasă să incubeze la temperatura ambiantă timp de 45 de minute. Se îndepărtează globulele roșii și se spală fiecare godeu de două ori cu mediul L-15. Fiecare godeu este examinat la microscop.

III.4.2. Prezența grupelor de globule roșii aderente pe suprafața celulelor SHK-1 sau TO indică infecția presupusă cu un ortomixovirus. În cazul în care testul de hemadsorbție este pozitiv, se efectuează imediat un test de identificare a virusului (III.6).

III.5. Subcultură sau trecere

III.5.1. Între a treisprezecea și a cincisprezecea zi se realizează o subcultură. Se adaugă 225 μl de supernatant de cultură în godeurile care conțin celule SHK-1 în fază activă de creștere pe lame cu douăsprezece godeuri, apoi se lasă să incubeze la 14 ± 2 °C timp de cel mult optsprezece zile. Celulele de cultură se examinează de două ori la microscop pentru a depista un ECP, mai întâi între a cincea și a șaptea zi, apoi între a paisprezecea și a optsprezecea zi de la inoculare. Dacă o probă de celule prezintă un ECP, se efectuează imediat identificarea virusului (III.6). Dacă între a paisprezecea și a optsprezecea zi nu se observă nici un ECP, se efectuează un test de hemadsorbție (III.4).

III.5.2. În cazul în care în curs de șapte zile de la incubație se observă un efect citotoxic, se realizează o subcultură, se lasă celulele la incubat timp de paisprezece până la optsprezece zile, apoi se realizează o nouă subcultură, urmată de o nouă perioadă de incubare de paisprezece până la optsprezece zile. În cazul în care după șapte zile apare efectul citotoxic, se realizează o singură subcultură și celulele se lasă la incubat astfel încât să se ajungă la un număr total de douăzeci și opt până la treizeci și șase de zile de incubare de la inocularea primară.

III.5.3. În cazul contaminării bacteriene a culturii primare, se reia testul, pe un omogenat de țesuturi depozitat la –80 °C. Înainte de inoculare, omogenatul trebuie să fie centrifugat la 4 000 × g timp de 30 de minute, la o temperatură de 0-6 °C și se filtrează supernatantul la 0,22 μm. În cazul în care are loc contaminarea bacteriană în cursul fazei de subcultură, supernatantul se filtrează la 0,22 μm, se inoculează unor celule proaspete și se lasă la incubat o nouă perioadă de paisprezece până la optsprezece zile.

III.6. Teste de identificare a virusului

În cazul depistării unui ECP, indiferent de stadiu, sau în cazul unui test de hemadsorbție pozitiv, se efectuează identificarea virusului. Metodele de identificare a virusului AIS disponibile sunt imunofluorescența (IF) (a se vedea partea III.6.1) și RT-PCR (partea IV). Dacă se suspectează prezenta altor virusuri, este recomandabil să se efectueze teste suplimentare de identificare a virusului. În cazul în care aceste teste nu permit identificarea definitivă a virusului în termen de o săptămână, supernatantul se trimite la un laborator național de referință sau la un laborator de referință din Uniunea Europeană, specializat în bolile peștilor, în scopul identificării imediate a virusului.

III.6.1. IMUNOFLUORESCENȚA

III.6.1.1. Se cultivă celule de rinichi anterior de somon SHK-1 (cu un număr de treceri de până la 80) sau celule TO într-un mediu L-15 care conține 5 % ser fetal bovin, 2 % (v/v) de L-glutamină la 200 mM și 0,08 % (v/v) de 2-mercaptoetanol la 50 mM pe lame cu douăzeci și patru sau nouăzeci și șase de godeuri, cu o densitate care creează o confluență mai mare de 50 %. Se pot utiliza și alte linii celulare sau un mediu de cultură cu o eficacitate confirmată. Se adaugă 225 μl de supernatant de cultură presupusă a fi infectată de virus în fiecare din cele două godeuri, se amestecă și se transferă 225 μl în alte două godeuri, la o diluție de 1:5. Alte două godeuri neinoculate vor servi drept martori. Probele de la diferite exploatații se tratează pe lame separate, la fel ca și martorii. Virusul este controlat pe un izolat de referință de virus AIS.

III.6.1.2. Lamele se incubează la 14 ± 2 °C și sunt examinate la microscop timp de cel mult șapte zile. În cazul în care se observă un ECP prematur sau în cazul în care nu se observă nici un ECP în termen de șapte zile, etapa următoare este fixarea. În acest scop, se spală godeurile cu PBS și se fixează prin incubare cu 80 % acetonă, timp de 20 de minute, la temperatura ambiantă. Lamele sunt lăsate să se usuce în aer și apoi se colorează imediat sau sunt depozitate la o temperatură de 0-6 °C timp de cel mult 24 de ore înainte de colorare.

III.6.1.3. Godeurile duplicate se marchează cu anticorpul monoclonal antivirus AIS 3H6F8 sau cu un alt anticorp monoclonal cu o eficacitate și specificitate confirmate, se diluează în PBS și se lasă la incubat la o temperatură de 37 ± 4 °C, timp de 30 de minute. Se îndepărtează anticorpul monoclonal și se spală lamele de trei ori cu 0,05 % Tween 20 în PBS. Se adaugă un conjugat anti-cobai IgG FITC marcat, diluat în PBS în fiecare godeu, și se incubează la 37 ± 4 °C, timp de 30 de minute. Trebuie reținut că diluțiile diferitelor loturi de anticorp monoclonal și conjugat FITC se optimizează în fiecare laborator. Se îndepărtează anticorpul și se spală lamele de trei ori cu 0,05 % Tween 20 în PBS.

III.6.1.4. Se examinează imediat godeurile la un microscop inversat, echipat pentru fluorescență cu un filtru adaptat pentru excitarea FITC. Un test este considerat pozitiv dacă se observă celule fluorescente. Pentru ca un test să fie valabil, martorii pozitivi trebuie să indice un rezultat pozitiv, iar martorii negativi un rezultat negativ.

IV. Examinarea probelor prin RT-PCR

IV.1. În prezenta secțiune se descriu procedurile necesare amplificării prin PCR a unei părți din segmentul 8 al genomului virusului AIS, care poate fi realizată pe țesuturi de pește sau într-o cultură de virus

IV.1.1. Extragerea ARN

(a)	Din fiecare probă se îndepărtează RNAlater. Se adaugă 1 ml de apă distilată tratată cu DEPC în fiecare tub și se centrifughează tuburile la o viteză de 13 000 rot/min, timp de 5 minute, la o temperatură de 0-6 °C;

(b)

din fiecare probă se îndepărtează supernatantul, apoi se adaugă 800 μl de TRIzol (Invitrogen) sau un alt reactiv cu eficacitate confirmată echivalentă sau superioară, în fiecare probă și într-un tub martor care conține o substanță de control corespunzătoare (400 μl apă distilată sau un omogenat de rinichi prelevat de la pești indemni de organisme patogene). În cazul în care este necesar, țesuturile se separă prin pipetări repetate. Tuburile sunt lăsate la incubat, la temperatura ambiantă, timp de 5 minute. Se adaugă 160 μm de cloroform în fiecare tub și se agită energic tuburile timp de 3 minute, după care sunt supuse unei centrifugări la o viteză de 13 000 rot/min, timp de 15 minute, la o temperatură de 0-6 °C;

(c)

se îndepărtează stratul apos superior, care este transferat într-un microtub marcat, de 1,5 ml, care conține 500 μl de izopropanol; se lasă tuburile la incubat timp de 10 minute, la temperatura ambiantă după care sunt supuse unei centrifugări la o viteză de 6 500 rot/min, timp de 15 minute, la o temperatură de 0-6 °C;

(d)	se îndepărtează supernatantul și se adaugă 1 ml de etanol la 75 % la reziduul de ARN. Tuburile sunt supuse unei centrifugări la o viteză de 6 500 rot/min, timp de 5 minute, la o temperatură de 0-6 °C;

(e)	se îndepărtează supernatantul și se lasă tuburile deschise circa 3 minute, astfel încât etanolul rezidual să se evapore. Se adaugă 15 µl de apă distilată tratată cu DEPC pentru a repune reziduul în suspensie, apoi acesta este supus unei turbionări, dacă este necesar;

(f)	se utilizează un spectrofotometru pentru a calcula concentrația ARN-ului și puritatea probelor. Se măsoară densitățile optice la 260 și 280 nm;

(g)	ARN-ul, care trebuie să fie utilizat imediat (în aceeași zi), poate totuși să fie depozitat provizoriu la o temperatură de 0-6 °C. ARN-ul care nu este utilizat imediat este depozitat la o temperatură de –80 °C.

IV.1.2. TRANSCRIPTAZA INVERSĂ (RT)

(a)

Se diluează 2 μg de ARN în apă distilată tratată cu DEPC în microtuburi de 1,5 ml. În cazul în care concentrația unei probe în ARN este prea mică pentru a se putea utiliza 2 μg în reacția RT, se utilizează cea mai mare cantitate posibilă de ARN. Se lasă ARN-ul diluat la incubat, la o temperatură de 55-60 °C, timp de 10 minute.

(b)	Tuburile cu ARN se pun la gheață și se adaugă reactivii pentru RT, în scopul obținerii unor concentrații finale tampon de 1 ×, 1 mM de dNTP, 100 ng de hexameri aleatorii, douăzeci de unități de inhibitor al RNazei și două sute de unități de MMLV-RT la un volum total de 20 μl.

(c)	Se lasă tuburile la incubat, la o temperatură de 37 °C, timp de o oră.

(d)	Se depozitează ADNc, la o temperatură de 0-6 °C, atât timp cât este necesar și se efectuează un PCR cât mai repede posibil.

IV.1.3. PCR

(a)

Se adaugă 5 µl de ADNc la 45 µl de amestec PCR pentru a se obține concentrații finale tampon 1 ×, 1,5 mM de MgCl2, 0,2 mM din fiecare dNTP, 25 pmol din fiecare amorsă și o unitate de polimerază Taq. Amorsele sunt ISA + (amorsă sens) și ISA- (5′-GCC-AAG-TGT-AAG-TAG-CAC-TCC-3′) (amorsă antisens). Se efectuează controale negative în vederea extracției pentru RT și PCR.

(b)	Se introduc tuburile într-un termociclu programat la 94 °C timp de 5 minute, urmat de treizeci și cinci de cicluri la 94 °C timp de 1 minut, la 55 °C timp de 1 minut și la 72 °C timp de 1 minut, cu o incubație finală la 72 °C timp de 5 minute.

(c)

Rezultatele PCR sunt evaluate după o electroforeză, cu ajutorul unui gel de 2 % agaroză colorat cu bromură de etidiu și care cuprinde marcatori de mărime alături de probe, precum și controale negative pentru etapele RT și PCR. Un singur produs PCR de 155 pb se consideră ca o indicație a prezenței ARN-ului virusului AIS. De asemenea, se consideră că probele care conțin un produs suplimentar de 310 pb conțin ARN-ul virusului AIS. Probele care dau multe produse PCR, inclusiv cel puțin un produs de circa 155 pb, pot conține ARN-ul virusului AIS. Ele pot fi supuse unui examen suplimentar practicat cu sonde ADN sau unei secvențieri nucleotidice.

IV.1.4. Confirmarea prin PCR a virusului AIS izolat într-o cultură tisulară

În cazul în care în cursul examenului virusologic al probelor de țesut din celulele SHK-1 se produce un efect citopatic (ECP) complet, se scot din godeu 400 µl de supernatant, care sunt turnați într-un tub steril de 1,5 ml. Din proba respectivă se extrage ARN-ul, după cum se indică la partea III.1, și se efectuează testul RT-PCR. În cazul utilizării unor culturi în care ECP nu este complet, se îndepărtează supernatantul, se recuperează celulele prin răzuirea suprafeței godeului sau a flaconului, care apoi se introduc într-un tub steril de 1,5 ml, în scopul extragerii ARN-ului și a efectuării testului RT-PCR.

IV.1.5. Confirmarea produselor PCR prin sondă ADN

(a)

Specificitatea unui produs PCR de 155 pb poate fi evaluată prin sondaj cu un oligonucleotid, care se hibridează într-o regiune a produsului PCR, cu excepția regiunilor amorselor. Produsele PCR sunt supuse unei electroforeze, într-un gel de 1 % agaroză, în paralel cu marcatori de mărime și un control pozitiv și un control negativ pentru etapele RT și PCR.

(b)	Se supune ADN-ul unei reacții Southern-blot pe o membrană și se lasă să incubeze oligonucleotidul marcat (5′-GGGAGTTGATCAGACATGCACTGA AGGTG-3′) cu membrana, după etapele prehibridării.

(c)	Sondele nefixate și fixate nespecific se îndepărtează prin spălarea membranei și apoi se vizualizează sonda fixată.

(d)	Sonda fixată pe un fragment de 155 pb (și de 310 pb, dacă este prezentă) constituie o dovadă a specificității PCR-urilor și indică prezența în probă a ARN-ul virusului AIS.

IV.1.6. Secvențierea nucleotidică a produselor PCR

Specificitatea produsului PCR poate fi evaluată printr-un examen al secvenței nucleotidice a produsului PCR de 155 pb.

(a)	Se purifică produsul PCR de gelul de agaroză sau de soluție.

(b)	Fragmentul este secvențializat cu aceleași amorse ca cele utilizate pentru reacția PCR sau cu amorse specifice ale vectorului, în cazul în care fragmentul a fost clonat într-un vector înainte de secvențiere.

(c)	Se compară secvența nucleotidică cu cea a segmentului 8 al virusului AIS disponibil în baza de date a secvenței nucleotidice EMBR (numere de acces Y10404, AJO12285, AJ242016).

(d)	Prezența unei secvențe corespunzătoare celei a segmentului 8 al virusului AIS constituie dovada că proba conține ARN-ul virusului AIS.

V. Examenul peliculelor de țesut de rinichi prin testul IFAT

V.1. Examenul peliculelor de țesut de rinichi prin testul IFAT se desfășoară conform următorului protocol

V.2. Pregătirea și marcarea peliculelor aplicate pe lame

V.2.1. Se fixează lamele în acetonă sau într-un amestec de metanol/acetonă (1:1) timp de 3 minute și se lasă să se usuce în aer. Înainte de a se colora, fiecare lamă este examinată și se încercuiesc zonele corespunzătoare cu un creion ImmEdgeTM sau un creion echivalent și lama este lăsată să se usuce în aer. Apoi lamele se pun într-o soluție de blocare (lapte degresat de 6 % cu PBS cu un conținut de 0,2 % Tween 20) și se lasă la incubat, agitând ușor timp de 30 de minute la temperatura ambiantă. Fiecare lamă se scurge și apoi se amplasează orizontal într-o cutie pentru lame, prevăzută cu hârtie de ștergere umedă pentru menținerea unei atmosfere umede.

V.2.2. Fiecare peliculă se acoperă cu o soluție de anticorp monoclonal 3H6F8 la virusul AIS (sau un alt anticorp cu o specificitate și o eficacitate confirmate), se închide cutia și se lasă la incubat, agitând timp de 60 de minute la temperatura ambiantă. De regulă, anticorpul este diluat între 1:10 și 1:100 în lapte degresat de 1 %, dar trebuie să se determine diluția reală pentru fiecare lot. Lamele se spală de trei ori timp de 2 minute în PBS cu un conținut de 0,1 % Tween 20. Fiecare peliculă se acoperă cu o soluție care conține conjugat de capră antișoarece marcat FITC, diluat în proporție de 1:1 000 în lapte degresat de 1 % și se lasă la incubat într-o atmosferă umedă timp de 60 de minute, la temperatura ambiantă. Lamele se spală de trei ori timp de 2 minute în PBS cu un conținut de 0,1 % Tween 20. Fiecare lamă se acoperă cu o soluție de CitifluorTM [500 µl de CitifluorTM amestecat cu 1,5 ml Tween 20 cu o concentrație de 0,1 % (v/v) în PBS] sau cu un alt mediu de montare adecvat, timp de 10 minute. Lamele se spală de trei ori în PBS cu un conținut de 0,1 % de Tween 20. Dacă este necesară o contracolorare, fiecare peliculă se acoperă cu iodură de propidiu (0,01 mg/ml) în PBS cu un conținut de 0,1 % de Tween 20 și se lasă la incubat timp de 3 minute la temperatura ambiantă. Lamele se spală de trei ori timp de 2 minute în PBS cu un conținut de 0,1 % de Tween 20. Lamele se scurg și apoi sunt montate în CitifluorTM sau într-un alt mediu de montare adecvat. Înainte de a fi examinate la microscop, lamele sunt depozitate la întuneric, la o temperatură de 4 °C.

V.3. Examinarea cu un microscop cu fluorescență

Se examinează fiecare lamă cu un microscop adecvat pentru epi-fluorescență, utilizând un filtru corespunzător, de excitare a FITC, care determină emiterea fluorescenței verzi caracteristice. Se examinează toate câmpurile situate în zonele delimitate cu creionul ImmEdgeTM, cu obiective de × 10 și × 20; se efectuează o nouă examinare a zonelor suspecte (cele care prezintă o fluorescență verde) cu un obiectiv de × 40 și cu un contrast de fază și fluorescență care asigură buna localizare în celulă a fluorescenței. Coordonatele zonelor suspecte sunt înregistrate, în vederea unei confirmări ulterioare a naturii fluorescenței de către un al doilea examinator. După examinarea de către primul examinator, lamele care sunt pozitive sau suspecte sunt reexaminate de un al doilea examinator și rezultatele sunt confirmate.

V.4. Controale

V.4.1. Pentru fiecare lot de lame colorate pentru testul IFAT sunt prevăzute trei tipuri de control:

—	pelicule de țesut de rinichi de la un somon de Atlantic neinfectat (control negativ);

—	cultură celulară SHK-1 neinfectată sau o altă cultură celulară susceptibilă (control negativ);

—	cultură celulară SHK-1 infectată cu virusul AIS sau o altă cultură celulară susceptibilă (control pozitiv).

V.4.2. Atunci când este posibil, se recomandă utilizarea unei pelicule de țesut de rinichi de la un somon de Atlantic infectat cu virusul AIS cu titlul de control pozitiv suplimentar.

V.4.3. În cazul în care controalele negative indică un rezultat pozitiv, testul este considerat invalidat pentru toate lamele din lot. În cazul în care toate lamele dintr-un lot, inclusiv controalele pozitive, sunt negative, testul este considerat invalidat pentru toate lamele din lotul respectiv. În cazul în care eșuarea controalelor invalidează un lot de lame, acestea se distrug și se efectuează un nou test, cu duplicatele peliculelor de țesut de rinichi.

V.5. Examinarea altor țesuturi

Această tehnică poate fi aplicată și altor țesuturi de pește, precum ficatul, splina și inima, cu condiția ca pe lame să se poată depune o cantitate suficientă de celule endoteliale, de leucocite și de limfocite. Procedura de marcare este identică pentru toate țesuturile, chiar dacă pentru unele dintre ele este preferabil să se renunțe la marcarea cu iodură de propidiu și să se utilizeze iluminarea în fază pentru identificarea tipurilor de celule prezente în pelicula de țesut.

VI. HISTOLOGIE

Probele introduse în parafină sunt mai întâi tăiate la 5 μm și apoi colorate cu hematoxilină și eozină. Modificările histologice datorate AIS sunt descrise în ediția curentă a Manualului privind diagnosticarea bolilor animalelor acvatice al OIE.

VII. Acronime și abrevieri

ADNc	Acid dezoxiribonucleic complementar
ECP	Efect citopatic
DEPC	Dietilpirocarbonat
dNTP	Dezoxinucleotid trifosfat
FITC	Izotiocianat de fluoresceină
IF	Imunofluorescență
IFAT	Test de imunofluorescență indirectă
OIE	Oficiul Internațional de Epizootii
NPI (V)	Necroză pancreatică infecțioasă (virus)
AIS (V)	Anemie infecțioasă a somonului (virus)
PBS	Soluție salină tamponată cu fosfat
ARN	Acid ribonucleic
RT-(PCR)	Transcriptază inversă (prin reacția de amplificare în lanț)
SHK-1	Celule de rinichi anterior de somon
TCID50	Doză de infectare 50 % a culturilor tisulare

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

260

32003D0467

L 156/74

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 23 iunie 2003

de stabilire a statutului oficial de indemne de tuberculoză, bruceloză și leucoză enzootică bovină pentru efectivele de bovine din anumite state membre și regiuni din state membre

[notificată cu numărul C(2003) 1925]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2003/467/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1226/2002 al Comisiei (2), în special anexa A capitolul I punctul 4, anexa A capitolul II punctul 7 și anexa D capitolul I punctul E,

întrucât:

(1)	Directiva 64/432/CEE prevede că statele membre sau anumite părți sau regiuni din statele membre pot fi declarate oficial indemne de tuberculoză, bruceloză și leucoză enzootică bovină pentru efectivele de bovine, sub rezerva respectării anumitor condiții enunțate de directiva menționată mai sus.

(2)	Decizia 1999/467/CE a Comisiei (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/26/CE (4), stabilește statutul oficial de indemne de tuberculoză pentru efectivele de bovine din anumite state membre și regiuni din statele membre.

(3)	Decizia 1999/466/CE a Comisiei (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2003/164/CE (6), stabilește statutul oficial de indemne de bruceloză pentru efectivele de bovine din anumite state membre și regiuni din statele membre.

(4)	Decizia 1999/465/CE a Comisiei (7), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2003/177/CE (8), stabilește statutul oficial de indemne de leucoză enzootică bovină pentru anumite state membre sau regiuni din statele membre.

(5)

Belgia, pentru teritoriul său, și Italia, pentru provinciile Ascoli Piceno, Bergamo, Lecco și Sondrio au prezentat Comisiei documente care atestă respectarea tuturor condițiilor prevăzute de Directiva 64/432/CEE pentru ca teritoriul Belgiei și regiunile italiene menționate să poată fi declarate oficial indemne de tuberculoză pentru efectivele de bovine.

(6)

Belgia, pentru teritoriul său, și Italia, pentru regiunea Sardinia și pentru provinciile Ascoli Piceno, Bergamo, Como, Lecco, Mantova, Sondrio, Trento și Varese au prezentat Comisiei documente care atestă respectarea tuturor condițiilor prevăzute de Directiva 64/432/CEE pentru ca teritoriul Belgiei și regiunile italiene menționate să poată fi declarate oficial indemne de bruceloză pentru efectivele de bovine.

(7)

Italia a prezentat Comisiei documente care atestă respectarea tuturor condițiilor prevăzute de Directiva 64/432/CEE în ceea ce privește provinciile Ascoli Piceno, Bergamo, Brescia, Como, Lecco, Mantova, Sondrio și Varese pentru ca aceste regiuni să poată fi declarate oficial indemne de leucoză enzootică bovină.

(8)

Din motive de claritate, listele cu statele membre și regiunile din statele membre declarate oficial indemne de tuberculoză, bruceloză și leucoză enzootică bovină pentru efectivele de bovine trebuie să figureze în același act. În consecință, Deciziile 1999/467/CE, 1999/466/CE și 1999/465/CE trebuie abrogate.

(9)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

State membre și regiuni din statele membre oficial indemne de tuberculoză

(1) Statele membre enumerate la anexa I capitolul 1 sunt declarate oficial indemne de tuberculoză în ceea ce privește efectivele de bovine.

(2) Regiunile din statele membre enumerate la anexa I capitolul 2 sunt declarate oficial indemne de tuberculoză în ceea ce privește efectivele de bovine.

Articolul 2

State membre și regiuni din statele membre oficial indemne de bruceloză

(1) Statele membre enumerate la anexa II capitolul 1 sunt declarate oficial indemne de bruceloză în ceea ce privește efectivele de bovine.

(2) Regiunile din statele membre enumerate la anexa II capitolul 2 sunt declarate oficial indemne de bruceloză în ceea ce privește efectivele de bovine.

Articolul 3

State membre și regiuni din state membre oficial indemne de leucoză enzootică bovină

(1) Statele membre enumerate la anexa III capitolul 1 sunt declarate oficial indemne de leucoză enzootică bovină.

(2) Regiunile din statele membre enumerate la anexa III capitolul 2 sunt declarate oficial indemne de leucoză enzootică bovină.

Articolul 4

Abrogări

Deciziile 1999/465/CE, 1999/466/CE și 1999/467/CE se abrogă.

Articolul 5

Destinatari

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 23 iunie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 121, 29.7.1964, p. 1977/64.

(2) JO L 179, 9.7.2002, p. 13.

(3) JO L 181, 16.7.1999, p. 36.

(4) JO L 6, 11.1.2001, p. 18.

(5) JO L 181, 16.7.1999, p. 34.

(6) JO L 66, 11.3.2003, p. 49.

(7) JO L 181, 16.7.1999, p. 32.

(8) JO L 70, 14.3.2003, p. 50.

ANEXA I

CAPITOLUL 1 State membre oficial indemne de tuberculoză

Belgia

Danemarca

Germania

Franța

Luxemburg

Țările de Jos

Austria

Finlanda

Suedia

CAPITOLUL 2 Regiuni din statele membre oficial indemne de tuberculoză

În Italia:

—	Regiunea Lombardia: provinciile Bergamo, Lecco, Sondrio

—	Regiunea Marche: provincia Ascoli Piceno

—	Regiunea Trentino-Alto Adige: provinciile Bolzano, Trento

ANEXA II

CAPITOLUL 1 State membre oficial indemne de bruceloză

Belgia

Danemarca

Germania

Luxemburg

Țările de Jos

Austria

Finlanda

Suedia

CAPITOLUL 2 Regiuni din statele membre oficial indemne de bruceloză

În Italia:

—	Regiunea Lombardia: provinciile Bergamo, Como, Lecco, Mantova, Sondrio, Varese

—	Regiunea Marche: provincia Ascoli Piceno

—	Regiunea Trentino-Alto Adige: provinciile Bolzano, Trento

—	Regiunea Emilia-Romagna: provinciile Bologna, Ferrara, Forli-Cesena, Modena, Parma, Piacenza, Ravenna, Reggio Emilia, Rimini

—	Regiunea Sardinia: provinciile Cagliari, Nuoro, Oristana, Sassari

În Portugalia:

—	Regiunea autonomă Azore: insulele Pico, Graciosa, Flores, Corvo

În Regatul Unit:

—	Regatul Unit: Anglia, Scoția, Țara Galilor

ANEXA III

CAPITOLUL 1 State membre oficial indemne de leucoză enzootică bovină

Belgia

Danemarca

Germania

Spania

Franța

Irlanda

Luxemburg

Țările de Jos

Austria

Finlanda

Suedia

Regatul Unit

CAPITOLUL 2 Regiuni din statele membre oficial indemne de leucoză enzootică bovină

În Italia:

—	Regiunea Lombardia: provinciile Bergamo, Brescia, Como, Lecco, Mantova, Sondrio, Varese

—	Regiunea Marche: provincia Ascoli Piceno

—	Regiunea Trentino-Alto Adige: provinciile Bolzano, Trento

—	Regiunea Emilia-Romagna: provinciile Bologna, Ferrara, Forli-Cesena, Modena, Parma, Piacenza, Ravenna, Reggio Emilia, Rimini

—	Regiunea Val d'Aosta: provincia Aosta

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

265

32003R1128

L 160/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1128/2003 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 16 iunie 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 999/2001 privind prelungirea perioadei de aplicare a măsurilor tranzitorii

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 152 alineatul (4) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din Tratat (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (4) oferă o bază juridică unică pentru toată legislația referitoare la encefalopatiile spongiforme transmisibile în Comunitate.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește normele pentru determinarea statutului unui stat membru, al unei țări terțe sau al uneia dintre regiunile acestora în ceea ce privește encefalopatia spongiformă bovină (ESB). Acest statut (denumit în continuare „statut ESB”) determină anumite măsuri cu privire la combaterea ESB, precum și la schimburile și importul de anumite animale vii și produse de origine animală. Regulamentul menționat prevede faptul că, înainte de a determina statutul ESB, trebuie adoptate măsuri tranzitorii pe o perioadă maximă de doi ani.

(3)	Regulamentul (CE) nr. 1326/2001 al Comisiei (5) prevede măsuri tranzitorii aplicabile pe o perioadă maximă de doi ani începând de la 1 iulie 2001.

(4)

S-au ridicat anumite probleme legate de aplicarea criteriilor stabilite de Regulamentul (CE) nr. 999/2001 pentru determinarea statutului ESB. Comisia a discutat cu statele membre modificările care ar putea fi aduse acestor criterii pentru a obține o mai bună concordanță între statutul ESB și risc. Rezultatul acestor discuții ar putea fi influențat semnificativ de evoluțiile privind capitolul ESB din codul zoosanitar internațional al Oficiului Internațional de Epizootii.

(5)	Perioada de aplicare a măsurilor tranzitorii ar trebui prelungită pentru a permite încheierea acestor discuții.

(6)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 999/2001 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

La articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 999/2001, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În conformitate cu această procedură, se adoptă măsuri tranzitorii pe o perioadă care expiră la 1 iulie 2005, pentru a permite trecerea de la regimul actual la regimul stabilit prin prezentul regulament.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 16 iunie 2003.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

G. PAPANDREOU

(1) Propunerea din 5 martie 2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(2) Avizul din 14 mai 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) Avizul Parlamentului European din 3 iunie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 11 iunie 2003.

(4) JO L 147, 31.5.2001, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 650/2003 al Comisiei (JO L 95, 11.4.2003, p. 15).

(5) JO L 177, 30.6.2001, p. 60. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 270/2002 al Comisiei (JO L 45, 15.2.2002, p. 4).

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

267

32003R1139

L 160/22

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1139/2003 AL COMISIEI

din 27 iunie 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului privind programele de monitorizare și materialele specificate cu grad ridicat de risc

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor norme pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1053/2003 al Comisiei (2), în special articolul 23,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește normele de monitorizare a encefalopatiilor spongiforme transmisibile (EST) la ovine și caprine, în special cele privind monitorizarea unui eșantion de animale nesacrificate pentru consumul uman. Este necesar să se precizeze definiția grupului de animale respectiv, în scopul evitării unei alegeri inadecvate a eșantioanelor.

(2)	Regulamentul (CE) nr. 999/2001 prevede măsuri de eradicare după confirmarea EST la ovine și caprine. Animalele distruse în cadrul unor astfel de măsuri trebuie să facă obiectul unor teste precise, în scopul culegerii de informații epidemiologice.

(3)

Teoretic este posibil ca ESB să fie prezentă la ovine și caprine. Metodele uzuale nu permit să se distingă, la aceste animale, o infecție cu ESB de o infecție cu scrapie. În cazul acestor două boli, nivelul de infecțiozitate din ileon este semnificativ încă din stadiul precoce al infecției. Ca o măsură de precauție, ileonul ovinelor și caprinelor de toate vârstele trebuie adăugat pe lista materialelor specificate cu grad ridicat de risc.

(4)	În avizul privind distribuția tisulară a infecțiozității EST la erbivore, adoptat la 7 și 8 noiembrie 2002, Comitetul științific director (CSD) a recomandat ca amigdalele bovinelor de toate vârstele să fie considerate ca o sursă de risc de encefalopatie spongiformă bovină (ESB).

(5)	CSD a declarat că, în scopul eliminării riscurilor ESB, la prelevarea cărnii pentru consumul uman de pe capul și limba bovinelor, trebuie evitată contaminarea cu țesuturi ale sistemului nervos central și cu materiale amigdaliene.

(6)	Starea capetelor depinde în primul rând de manipularea atentă a acestora și de închiderea ermetică a orificiului frontal și a celui occipital. În consecință, în abatoarele și secțiile de tranșare special autorizate trebuie să se introducă sisteme de control.

(7)

Normele care se aplică expedierii spre alte state membre a carcaselor, semicarcaselor și sferturilor de carcase care nu conțin alte materiale specificate cu grad ridicat de risc decât coloana vertebrală, fără autorizația prealabilă a statelor respective, trebuie să fie extinse la semicarcasele tranșate în cel mult bucăți pentru vânzare en gros, în scopul luării în considerare a schimburilor reale dintre statele membre.

(8)

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 808/2003 al Comisiei (4), stabilește normele sanitare și de sănătate animală care se aplică în cazul colectării, transportului, depozitării, manipulării, transformării și utilizării sau eliminării tuturor subproduselor de origine animală care nu sunt destinate consumului uman, inclusiv introducerii pe piață și, în anumite cazuri specifice, exportului și tranzitului acestora. În consecință, normele speciale stabilite pentru retragerea și distrugerea acestor produse la anexa XI la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 trebuie să fie abrogate.

(9)	Este prin urmare necesar să se modifice Regulamentul (CE) nr. 999/2001 în consecință.

(10)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexele III și XI la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică începând cu 1 octombrie 2003.

Noua dispoziție de la anexa XI partea A punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) la Regulamentul (CE) nr. 999/2001, după cum figurează la punctul 2 din anexa la prezentul regulament, se aplică animalelor sacrificate începând cu 1 octombrie 2003.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 27 iunie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 147, 31.5.2001, p. 1.

(2) JO L 152, 20.6.2003, p. 8.

(3) JO L 273, 10.10.2002, p. 1.

(4) JO L 117, 13.5.2003, p. 1.

ANEXĂ

Anexele III și XI se modifică după cum urmează:

Anexa III se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA III

SISTEMUL DE MONITORIZARE

CAPITOLUL A

I. MONITORIZAREA BOVINELOR

1. Generalități

Monitorizarea bovinelor se realizează în conformitate cu metodele de analiză de laborator descrise la anexa X capitolul C punctul 3.1 litera (b).

2. Monitorizarea animalelor sacrificate pentru consumul uman

2.1.

Toate bovinele în vârstă de peste douăzeci și patru luni:

—	care fac obiectul unei sacrificări speciale în caz de urgență, în sensul articolului 2 litera (n) din Directiva 64/433/CEE a Consiliului (1) sau

—	sacrificate în conformitate cu anexa I capitolul VI punctul 28 litera (c) la Directiva 64/433/CEE, cu excepția animalelor care nu prezintă semnele clinice ale bolii și sunt sacrificate în cadrul unei campanii de eradicare a bolii,

sunt testate pentru depistarea ESB.

2.2.

Toate bovinele în vârstă de peste 30 de luni:

—	sacrificate în condiții normale pentru consumul uman sau

—	sacrificate în cadrul unei campanii de eradicare a bolii, în conformitate cu anexa I capitolul VI punctul 28 litera (c) la Directiva 64/433/CEE dar care nu prezintă semnele clinice ale bolii,

sunt testate pentru depistarea ESB.

2.3.	Prin derogare de la punctul 2.2 și pentru bovinele născute, crescute și sacrificate pe teritoriul său, Suedia poate decide să examineze numai un eșantion aleatoriu. Acest eșantion cuprinde cel puțin 10 000 de animale pe an.

3. Monitorizarea animalelor care nu sunt sacrificate pentru consumul uman

3.1.

Toate bovinele în vârstă de peste douăzeci și patru de luni, moarte sau sacrificate, dar nu în următoarele cazuri:

—	în vederea distrugerii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 716/96 al Comisiei (2);

—	în cadrul unei epidemii precum febra aftoasă;

—	pentru consumul uman,

se testează pentru depistarea ESB.

3.2.

Statele membre pot decide o derogare de la dispozițiile de la punctul 3.1, în zonele îndepărtate unde densitatea animalelor este redusă și unde nu se asigură o colectare a animalelor moarte. Statele membre care fac recurs la această derogare informează Comisia și transmit lista zonelor respective. Derogarea nu poate acoperi mai mult de 10 % din populația bovină a statului membru.

4. Monitorizarea animalelor achiziționate în vederea distrugerii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 716/96

4.1.	Animalele sacrificate în caz de urgență sau declarate bolnave cu ocazia unei inspecții ante mortem se testează pentru depistarea ESB.

4.2.	Animalele în vârstă de peste patruzeci și două de luni, născute după 1 august 1996, fac obiectul unui test de depistare a ESB.

4.3.	Bovinele dintr-un eșantion aleatoriu cuprinzând cel puțin 10 000 de animale pe an, din animalele care nu sunt vizate la punctul 4.1 sau 4.2, se testează pentru depistarea ESB.

5. Monitorizarea altor animale

În afară de testele menționate la punctele 2 până la 4, statele membre pot decide, în mod facultativ, să efectueze teste pe alte bovine prezente pe teritoriul lor, în special dacă animalele respective provin din țările în care s-au recenzat cazuri indigene de ESB, dacă au consumat hrana potențial contaminată sau dacă au fost născute ori provin din femele infectate cu ESB.

6. Măsurări care urmează testării

6.1.

Dacă un animal sacrificat pentru consumul uman este selecționat în vederea testării pentru depistarea ESB, aplicarea mărcii de sănătate prevăzută la capitolul XI din anexa 1 la Directiva 64/433/CE nu se poate face pe carcasa animalului respectiv până la primirea buletinului de analiză cu rezultat negativ la testul rapid.

6.2.

Statele membre pot face recurs la derogări de la dispozițiile de la punctul 6.1, sub rezerva punerii în aplicare a unui sistem oficial de reglementare a activității abatoarelor care să asigure că nici una din părțile animalului examinat care poartă marca de sănătate nu iese din abator până când nu se obține rezultatul negativ la testul rapid.

6.3.	Toate părțile corpului unui animal testat pentru depistarea ESB, inclusiv pielea, trebuie să rămână sub control oficial, până în momentul primirii buletinului de analiză cu rezultat negativ la testul rapid, afară de cazul în care acestea se distrug în conformitate cu anexa V punctul 3 sau 4.

6.4.	Toate părțile corpului unui animal găsit pozitiv la testul rapid, inclusiv pielea, se distrug în conformitate cu anexa V punctul 3 sau 4, cu excepția materialelor păstrate pentru registre, în conformitate cu capitolul B partea III.

6.5.

Dacă un animal sacrificat pentru consumul uman este găsit pozitiv la testul rapid, carcasa acestuia, cel puțin carcasa ce precedă imediat carcasa animalului pozitiv în urma testului și două carcase care urmează imediat carcasei animalului pozitiv pe aceeași linie de abatorizare se distrug, în conformitate cu dispozițiile de la punctul 6.4.

6.6.	Statele membre pot face derogări de la dispozițiile de la punctul 6.5, dacă abatorul este dotat cu un sistem de prevenire a contaminării carcaselor între ele.

II. MONITORIZAREA OVINELOR ȘI CAPRINELOR

1. Generalități

Monitorizarea ovinelor și caprinelor se realizează în conformitate cu metodele de analiză de laborator descrise la anexa X capitolul C punctul 3.2 litera (b).

2. Monitorizarea animalelor sacrificate pentru consumul uman

Animalele în vârstă de peste optsprezece luni sau care au mai mult de doi incisivi permanenți erupți prin gingie și care sunt sacrificate pentru consumul uman, sunt testate pe un eșantion de mărimea indicată în tabel. Eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru fiecare regiune și pentru fiecare sezon. Selectarea eșantioanelor are drept scop evitarea unei suprareprezentări a grupului în ceea ce privește originea, specia, vârsta, rasa, tipul de producție sau oricare altă caracteristică. Vârsta animalelor se estimează în funcție de dentiție, de semnele manifeste de maturitate sau alte informații sigure. În măsura posibilului, prelevările de probe multiple, în cadrul aceleiași turme, trebuie evitate.

Statul membru	Mărimea minimă a eșantionului anual Animale sacrificate (3)
Belgia	3 750
Danemarca	3 000
Germania	60 000
Grecia	60 000
Spania	60 000
Franța	60 000
Irlanda	60 000
Italia	60 000
Luxemburg	250
Țările de Jos	39 000
Austria	8 200
Portugalia	22 500
Finlanda	1 900
Suedia	5 250
Regatul Unit	60 000

Un stat membru poate testa un număr de animale mai mic decât cel indicat în tabel, dacă din cele mai recente statistici oficiale privind sacrificările reiese că numărul respectiv este echivalent cu 25 % din oile reformate, sacrificate anual în statul membru în cauză.

3. Monitorizarea animalelor care nu sunt sacrificate pentru consumul uman

Animalele în vârstă de peste optsprezece luni și care au mai mult de doi incisivi permanenți erupți prin gingie, moarte sau sacrificate, dar nu în cazurile următoare:

—	în cadrul unei campanii de eradicare a bolii;

—	pentru consumul uman,

se testează pe un eșantion de mărimea indicată în tabel. Eșantionul este reprezentativ pentru fiecare regiune și fiecare sezon. Selectarea eșantioanelor are drept scop evitarea unei suprareprezentări a unui grup în ceea ce privește originea, specia, vârsta, rasa, tipul de producție sau oricare altă caracteristică. Vârsta animalului se estimează în funcție de dentiție, de semnele manifeste de maturitate sau alte informații sigure. În măsura posibilului, prelevările de probe multiple în cadrul aceleiași turme trebuie evitate.

Statele membre pot decide excluderea de la eșantionare a zonelor îndepărtate în care densitatea animalelor este redusă și unde nu se asigură colectarea animalelor moarte. Statele membre care fac recurs la această derogare informează Comisia și transmit lista zonelor respective. Derogarea nu poate să cuprindă mai mult de 10 % din populația ovină și caprină a statului membru în cauză.

Statul membru	Mărimea minimă a eșantionului anual Animale moarte (4)
Belgia	450
Danemarca	400
Germania	6 000
Grecia	6 000
Spania	6 000
Franța	6 000
Irlanda	6 000
Italia	6 000
Luxemburg	30
Țările de Jos	5 000
Austria	1 100
Portugalia	6 000
Finlanda	250
Suedia	800
Regatul Unit	6 000

4. Monitorizarea turmelor infectate

Începând cu 1 octombrie 2003, animalele în vârstă de peste douăsprezece luni sau care au un incisiv permanent erupt prin gingie și care sunt sacrificate în conformitate cu dispozițiile de la anexa VII punctul 2 litera (b) sau punctul 2 litera (c) se testează pe baza unui eșantion aleator simplu, de mărimea indicată în tabel.

Numărul de animale sacrificate în vârstă de peste douăsprezece luni din turmă	Mărimea minimă a eșantionului (5)
70 sau mai puțin	Toate animalele eligibile
80	68
90	73
100	78
120	86
140	92
160	97
180	101
200	105
250	112
300	117
350	121
400	124
450	127
500 sau mai mult	150

5. Monitorizarea altor animale

Pe lângă programele de monitorizare descrise la punctele 2, 3 și 4, statele membre pot efectua, facultativ, și monitorizarea altor animale, în special:

—	animalele utilizate pentru producția de lapte;

—	animalele care provin din țările în care s-au înregistrat cazuri indigene de EST;

—	animalele care au consumat hrană potențial contaminată;

—	animalele născute sau provenite din femele infectate cu EST;

—	animalele provenite din turme infectate cu EST.

6. Măsuri care urmează testării ovinelor și caprinelor

6.1.	Dacă un animal sacrificat pentru consumul uman este selectat pentru a fi testat pentru depistarea EST, marca de sănătate prevăzută la capitolul XI din anexa I la Directiva 64/433/CEE nu se aplică pe carcasa animalului respectiv până când nu a fost obținut un rezultat negativ la testul rapid.

6.2.

6.3.	Toate părțile corpului unui animal testat, inclusiv pielea, trebuie să rămână sub control oficial, până în momentul primirii buletinului de analiză cu rezultat negativ la testul rapid, în afară de cazul în care acestea se distrug în conformitate cu anexa V punctul 3 sau 4.

6.4.	Toate părțile corpului unui animal găsit pozitiv la testul rapid, inclusiv pielea, se distrug în conformitate cu anexa V, punctul 3 sau 4, cu excepția materialelor păstrate pentru registre în conformitate cu capitolul B, partea a III-a.

7. Analiza genotipică

7.1.

Pentru fiecare caz pozitiv de EST la ovine se determină genotipul proteinei prionului. Cazurile de EST decelate la animalele ale căror genotipuri sunt rezistente la boală (ovinele ale căror genotipuri codifică alanina pe cele două alele cu codon 136, arginina pe cele două alele cu codon 154 și arginina pe cele două alele cu codon 171) se semnalează imediat Comisiei. Dacă este posibil, aceste cazuri trebuie să facă obiectul unei identificări a sușei. Dacă această identificare nu este posibilă, turma de origine, precum și toate celelalte turme care au intrat în contact cu animalul sunt supuse unei supravegheri sporite, în scopul depistării altor cazuri de EST pentru identificarea sușei.

7.2.

Pe lângă animalele supuse unei analize genotipice, în conformitate cu dispozițiile de la punctul 7.1, trebuie de asemenea să fie stabilit genotipul proteinei prionului la un subeșantion de ovine ales aleator și supuse testului de depistare în conformitate cu dispozițiile de la capitolul A partea a II-a punctul 2. Acest subeșantion reprezintă cel puțin 1 % din eșantionul total pentru fiecare stat membru și constă din cel puțin 100 de animale pe stat membru. Prin derogare, statele membre pot opta pentru analiza genotipică a unui număr echivalent de animale vii cu vârstă similară.

III. MONITORIZAREA ALTOR SPECII DE ANIMALE

Statele membre pot efectua, în mod facultativ, o monitorizare EST la alte specii de animale decât bovinele, ovinele și caprinele.

CAPITOLUL B

I. INFORMAȚIILE CARE TREBUIE SĂ FIGUREZE ÎN RAPOARTELE STATELOR MEMBRE

1.	Numărul de cazuri suspectate pe specii de animale supuse unor restricții de deplasare, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1).

2.	Numărul de cazuri suspectate pe specii de animale supuse unor examene de laborator, în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) și rezultatele examenelor respective.

3.	Numărul de turme la care au fost semnalate și examinate cazuri suspectate la ovine și caprine, în conformitate cu articolul 12 alineatele (1) și (2).

4.	Mărimea estimată a fiecărei subpopulații menționate la capitolul A partea I punctele 3 și 4.

5.	Numărul de bovine testate în cadrul fiecărei subpopulații în conformitate cu partea I din capitolul A punctele 2-5, metoda de selecție a eșantioanelor și rezultatele testelor.

6.	Mărimea estimată a subpopulațiilor menționate de capitolul A partea a II-a punctele 2 și 3, reținute pentru eșantionare.

7.	Numărul de ovine și caprine și de turme testate, în cadrul fiecărei subpopulații, în conformitate cu partea a II-a din capitolul A punctele 2-5, metoda de selecție a eșantioanelor și rezultatele testelor.

Numărul, distribuția pe vârste și repartiția geografică a cazurilor pozitive de ESB și scrapie. Țara de origine a cazurilor pozitive de ESB și scrapie, dacă nu este vorba de țara notificării. Numărul de turme afectate de scrapie și repartiția lor geografică. Pentru fiecare caz de ESB ar trebui să fie indicate anul și, dacă este posibil, luna nașterii.

9.	Cazurile pozitive de EST confirmate la alte animale decât bovinele, ovinele și caprinele.

10.	Genotipul și, dacă este posibil, rasa fiecărui animal care a făcut obiectul unei prelevări de probe în cadrul fiecărei subpopulații, în conformitate cu partea a II-a de la capitolul A punctele 7.1 și 7.2.

II. INFORMAȚII CARE TREBUIE SĂ FIGUREZE ÎN DOCUMENTUL DE SINTEZĂ AL COMISIEI

Documentul de sinteză se prezintă sub formă de tabele și cuprinde, în cazul fiecărui stat membru, cel puțin informațiile menționate la partea I.

III. REGISTRE

Autoritatea competentă consemnează în registre, păstrate timp de șapte ani, următoarele informații:

—	numărul și tipul animalelor supuse unor restricții de circulație, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1);

—	numărul și rezultatele examenelor clinice și epidemiologice menționate la articolul 12 alineatul (1);

—	numărul și rezultatele examenelor de laborator menționate la articolul 12 alineatul (2);

—	numărul, identitatea și originea animalelor care fac parte din eșantioanele din cadrul programelor de monitorizare menționate la capitolul A și, dacă este posibil, rasa și anamneza;

—	genotipul proteinei prionului, în cazurile pozitive de EST la ovine.

2.	Laboratorul care efectuează examenele păstrează, timp de șapte ani, toate documentele referitoare la teste, în special fișele de laborator și, dacă este cazul, blocurile de parafină și fotografiile imunoamprentelor (Western-Blots).”

Anexa XI, partea A, se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA XI

MĂSURILE TRANZITORII MENȚIONATE LA ARTICOLELE 22 ȘI 23

A. Privind materialele specificate cu grad ridicat de risc, carnea recuperată mecanic și tehnicile de sacrificare

(a)

Următoarele țesuturi sunt desemnate drept materiale specificate cu grad ridicat de risc:

(i)

craniul, cu excepția mandibulei, inclusiv encefalul și ochii, coloana vertebrală, cu excepția vertebrelor coccigiene, apofizele transversale ale vertebrelor lombare și toracice și aripile sacrale dar inclusiv ganglionii rahidieni și măduva spinării provenite de la bovinele în vârstă de peste douăsprezece luni, precum și amigdalele, intestinele, de la duoden la rect și mezenterul provenite de la bovinele de toate vârstele;

(ii)

craniul, inclusiv encefalul și ochii, amigdalele și măduva spinării provenite de la ovinele și caprinele în vârstă de peste douăsprezece luni sau care au un incisiv permanent erupt prin gingie, precum și splina și ileonul provenit de la ovinele și caprinele de toate vârstele.

Vârsta indicată mai sus pentru îndepărtarea coloanei vertebrale poate fi schimbată printr-o modificare a prezentului regulament, luându-se în considerare probabilitatea statistică a apariției ESB la grupele de vârstă respective ale populației bovine comunitare, pe baza rezultatelor monitorizării ESB prevăzute de capitolul A partea I anexa III.

(b)

Pe lângă materialele specificate cu grad ridicat de risc enumerate la punctul (a) sunt desemnate drept materiale specificate cu grad ridicat de risc în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, precum și în Portugalia, cu excepția regiunii autonome Azore, următoarele țesuturi: capul întreg fără limbă, inclusiv creierul, ochii și ganglionii trigemeni; timusul, splina și măduva spinării provenite de la bovinele în vârstă de peste șase luni.

2. Prin derogare de la dispozițiile de la punctul (1) litera (a) subpunctul (i), în conformitate cu procedura menționată la articolul 24 alineatul (2) se poate adopta o decizie de autorizare a utilizării coloanei vertebrale și a ganglionilor rahidieni proveniți de la bovine:

(a)	născute, crescute și sacrificate în state membre în care prin evaluarea științifică s-a constatat că prezența ESB la bovinele indigene este foarte improbabilă sau improbabilă, dar nu exclusă sau

(b)

născute după data aplicării efective a interdicției de hrănire a erbivorelor cu proteine de mamifere și provenite din state membre care au declarat cazuri de ESB la animalele indigene sau în cazul cărora prin evaluarea științifică s-a constatat că prezența ESB la bovinele indigene este probabilă.

Regatul Unit, Portugalia și Suedia pot beneficia de derogarea în cauză, în temeiul probelor prezentate și examinate anterior. Celelalte state membre pot solicita derogarea respectivă dacă prezintă Comisiei dovezi concludente privind punctul (a) sau punctul (b).

Statele membre care beneficiază de această derogare asigură nu numai respectarea dispozițiilor de la anexa III capitolul A partea I, ci și efectuarea unuia din testele rapide autorizate menționate la anexa X capitolul C punctul 4, tuturor bovinelor în vârstă de peste treizeci de luni:

(i)	moarte în exploatație sau în cursul transportului, dar care nu au fost sacrificate pentru consumul uman, cu excepția animalelor moarte în regiuni îndepărtate unde densitatea animalelor respective este redusă și care provin din state membre în care prezența ESB este puțin probabilă;

(ii)	supuse unei sacrificări normale pentru consumul uman.

Derogarea în cauză nu autorizează utilizarea coloanei vertebrale și a ganglionilor rahidieni de la bovinele în vârstă de peste treizeci de luni, care provin din Regatul Unit sau Portugalia, cu excepția regiunii autonome Azore.

Experții Comisiei pot efectua inspecții la fața locului pentru verificarea dovezilor prezentate în conformitate cu articolul 21.

3. Este interzisă utilizarea oaselor de bovine, ovine și caprine pentru producția de carne recuperată mecanic.

4. Nu este permisă lacerarea țesuturilor nervoase centrale cu un instrument alungit sub formă de tijă, introdus în cutia craniană după narcoză, la bovinele, ovinele și caprinele a căror carne este destinată consumului uman sau animal.

5. Este necesar ca materialele specificate cu grad ridicat de risc să fie îndepărtate:

(a)	în abatoare sau după caz în alte locuri de sacrificare;

(b)	în secțiile de tranșare, în ceea ce privește coloana vertebrală a bovinelor;

(c)

după caz, în unitățile intermediare menționate la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (6) sau la utilizatori și în centrele de colectare autorizate și înregistrate, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) litera c subpunctele (iv), (vi) și (vii) din regulamentul respectiv.

Dispozițiile menționate anterior nu se aplică materialelor de categoria I destinate hrănirii păsărilor necrofage, în conformitate cu articolul 23 punctul 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

6. Limba bovinelor de toate vârstele destinate consumului uman sau animal se recoltează în abatoare printr-o secțiune transversală către procesul lingual al osului bazihioid.

7. Carnea de pe capul bovinelor în vârstă de peste douăsprezece luni se recoltează în abatoare în conformitate cu sistemul de control validat de autoritatea competentă, în scopul prevenirii unei posibile contaminări a cărnii capului prin țesuturi ale sistemului nervos central. Acest sistem include cel puțin următoarele dispoziții:

—	recoltările se efectuează într-un loc special prevăzut în acest scop, separat din punct de vedere fizic de celelalte părți ale liniei de abatorizare;

—

atunci când capetele sunt îndepărtate de pe transportor sau din cârlige înainte de recoltarea cărnii capului, orificiul frontal și orificiul occipital se etanșează cu un dop etanș și rezistent. Dacă trunchiul cerebral constituie obiectul unei prelevări de probe, în vederea testării de laborator pentru depistarea ESB, orificiul occipital se etanșează imediat după operațiunea respectivă;

—	carnea capului nu se recoltează de pe capetele ale căror ochi sunt deteriorați sau distruși, înainte sau după sacrificare, sau care au suferit deteriorări care pot duce la contaminarea capetelor respective prin țesuturi ale sistemului nervos central;

—	carnea capului nu se recoltează de pe capetele care nu sunt etanșate adecvat, conform prevederilor de la a doua liniuță;

—

fără a aduce atingere regulilor generale de igienă, se stabilesc instrucțiuni de lucru specifice, în scopul prevenirii contaminării cărnii în cursul recoltării, în special în cazul în care dopul amintit la a doua liniuță este distrus sau în cazul în care ochii sunt deteriorați în cursul operațiunii;

—	se pune în aplicare un plan de prelevare de probe, bazat pe un test de laborator, care să permită depistarea țesuturilor sistemului nervos central, în scopul verificării aplicării eficiente a măsurilor destinate limitării contaminării.

8. Prin derogare de la cerințele de la punctul 7, statele membre pot decide să aplice în abatoare un alt sistem de control al recoltării cărnii de pe capul bovinelor, care are drept consecință reducerea echivalentă a nivelului contaminării cărnii respective prin țesuturi ale sistemului nervos central. Se aplică un plan de prelevare de probe, bazat pe un test de laborator, care să permită verificarea aplicării eficiente a măsurilor destinate limitării contaminării. Statele membre care recurg la această derogare transmit Comisiei și celorlalte state membre, în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, informații privind sistemul lor de control și rezultatele prelevării de probe.

9. Dispozițiile de la punctele 7 și 8 nu se aplică recoltării în abator a limbii în conformitate cu punctul 6 și a cărnii de pe fălci, dacă această operațiune se efectuează fără îndepărtarea capetelor bovinelor de pe transportor sau din cârlige.

10. Prin derogare de la punctele 5 și 7, statele membre pot decide să autorizeze:

(a)	îndepărtarea măduvei spinării de la ovine și caprine, în secțiile de tranșare special autorizate în acest scop;

(b)	îndepărtarea coloanei vertebrale din carcase sau părți din carcase în măcelăriile autorizate în mod specific, controlate și înregistrate în acest scop;

(c)

recoltarea cărnii de pe capul bovinelor în secțiile de tranșare special autorizate în acest scop, în conformitate cu următoarele dispoziții:

Capetele de bovine destinate transportului spre secțiile de tranșare special autorizate pentru recoltarea cărnii capului trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

—	pe durata stocării și a transportului de la abator până la secția de tranșare autorizată în mod specific, capetele se depozitează pe un stelaj;

—

orificiul frontal și orificiul occipital se etanșează adecvat, cu un dop etanș și rezistent, înainte de îndepărtarea capetelor de pe transportor sau din cârlige, în vederea amplasării pe stelaje. Dacă trunchiul cerebral constituie obiectul unei prelevări de probe, în vederea testării de laborator pentru depistarea ESB, orificiul occipital se etanșează imediat după operațiunea respectivă;

—

capetele care nu sunt etanșate adecvat în conformitate cu prevederile de la a doua liniuță sau ale căror ochi sunt deteriorați sau distruși înainte sau după sacrificare sau care au suferit deteriorări care pot duce la contaminarea cărnii capului prin țesuturi ale sistemului nervos central se exclud din transportul către secțiile de tranșare specific autorizate;

—	se pune în aplicare un plan de prelevare de probe, bazat pe un test de laborator, care să permită depistarea țesuturilor sistemului nervos central, în scopul verificării aplicării eficiente a măsurilor destinate limitării contaminării.

Recoltarea cărnii de pe capetele bovinelor, în secții de tranșare specific autorizate în acest scop se efectuează în conformitate cu un sistem de control validat de către autoritatea competentă, în scopul prevenirii unei posibile contaminări a cărnii capului. Sistemul respectiv trebuie să includă cel puțin următoarele măsuri:

—	toate capetele se supun unui control vizual, înainte de prelevarea cărnii, în scopul depistării semnelor contaminării și al verificării etanșeizării lor adecvate;

—

carnea capului nu se prelevează de pe capetele neetanșate adecvat, ale căror ochi sunt deteriorați sau care au suferit deteriorări care por duce la contaminarea cărnii prin țesuturile sistemului nervos central. În plus, dacă se suspectează că există capete de acest fel, carnea nu se prelevează de pe nici un cap;

—	fără a aduce atingere regulilor generale de igienă, se stabilesc instrucțiuni de lucru specifice, în scopul prevenirii contaminării cărnii în cursul transportului și al prelevării, în special dacă dopul este distrus sau dacă ochii sunt deteriorați în cursul operațiunii;

—	se pune în aplicare un plan de prelevare de probe, bazat pe un test de laborator, care să permită depistarea țesuturilor sistemului nervos central, în scopul verificării aplicării eficiente a măsurilor de limitare a contaminării.

11. Este necesar ca toate materialele specificate cu grad ridicat de risc să fie vopsite sau se marcate, după caz, imediat după îndepărtare și apoi se distrug complet, în conformitate cu dispozițiile menționate în Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, în special articolul 4 alineatul (2).

12. Statele membre efectuează frecvent controale oficiale, în scopul verificării aplicării corecte a prezentei anexe și asigură adoptarea de măsuri destinate evitării contaminării, în special în abatoare, secțiile de tranșare sau în alte locuri de unde sunt îndepărtate materialele specificate cu grad ridicat de risc, precum măcelăriile sau unitățile menționate la punctul 5 litera (c).

Statele membre pun în special în aplicare un sistem destinat garantării și verificării că:

(a)	materialele specificate cu grad ridicat de risc utilizate în scopuri autorizate în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) și cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 se utilizează numai pentru uzul autorizat;

(b)	materialele specificate cu grad ridicat de risc se distrug în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

13. Statele membre pot decide autorizarea expedierii către un alt stat membru de capete sau carcase conținând materiale specificate cu grad ridicat de risc, dacă statul membru respectiv acceptă să le primească și aprobă aplicarea condițiilor specifice pentru transporturile respective.

Cu toate acestea, semicarcasele sau semicarcasele tranșate în cel mult trei bucăți pentru vânzare en gros și sferturile care nu conțin alte materiale specificate cu grad ridicat de risc în afară de coloana vertebrală, inclusiv ganglionii rahidieni, pot fi importate sau expediate într-un stat membru fără autorizația prealabilă a acestuia din urmă.

14. Se pune în aplicare un sistem de control pentru îndepărtarea coloanei vertebrale, conform dispozițiilor de la punctul 1 litera (a) subpunctul (i). Sistemul respectiv trebuie să includă cel puțin următoarele măsuri:

(a)	dacă nu se solicită îndepărtarea coloanei vertebrale, carcasele sau bucățile pentru vânzare en gros ale carcaselor de bovine care au coloană vertebrală sunt identificate printr-o dungă albastră aplicată pe eticheta menționată de Regulamentul (CE) nr. 1760/2000;

(b)

numărul de carcase sau de bucăți pentru vânzare en gros ale carcaselor de bovine pentru care se solicită îndepărtarea coloanei vertebrale, precum și numărul celor pentru care nu se solicită îndepărtarea coloanei vertebrale trebuie să fie precizate în mod expres în documentul comercial menționat la articolul 3 alineatul (1) punctul (A) litera (f) din Directiva 64/433/CEE sau, după caz, în documentul menționat în articolul 1 alineatul (2) din Decizia 93/13/CEE a Comisiei (7);

(c)	măcelăriile păstrează timp de cel puțin un an documentele comerciale menționate la punctul (b).

(a)

Produsele de origine animală enumerate în cele ce urmează sunt supuse condițiilor de import în Comunitate stabilite la punctul (b):

—	materialele specificate cu grad ridicat de risc menționate la punctul 1 litera (a);

—	carnea proaspătă: carnea definită în Directiva 64/433/CEE;

—	carnea tocată și preparatele din carne: carnea tocată și preparatele de carne definite în Directiva 94/65/CEE (8);

—	produsele din carne: produsele din carne definite în directiva 77/99/CEE (9);

—	celelalte produse de origine animală: celelalte produse de origine animală stabilite în Directiva 77/99/CEE;

—	grăsimea topită menționată de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002;

—	gelatina menționată de Directiva 92/118/CEE și în Regulamentul (CE) nr. 1774/2002;

—	hrana pentru animale de companie menționată de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002;

—	produsele menționate de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002;

—	proteinele animale transformate menționate de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002;

—	oasele și produsele obținute din oase menționate de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002;

—	materialele de categoria a III-a menționate de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

Orice referire la «produse de origine animală» desemnează produsele de origine animală enumerate la prezentul punct și nu privesc alte produse de origine animală conținute sau derivate din produsele de origine animală respective.

(b)

În cazul în care produsele de origine animală menționate anterior, care conțin materiale provenite de la bovine, ovine sau caprine, se importă în Comunitate din țări terțe sau din regiuni ale țărilor respective, certificatul de sănătate animală necesar trebuie să fie însoțit de o declarație semnată de autoritatea competentă a țării producătoare, formulată după cum urmează:

«Prezentul produs nu conține și nu este derivat:

nici (10)

din materialele specificate cu grad ridicat de risc stabilite de anexa XI partea A din Regulamentul (CE) nr. 999/2001, produse după 31 martie 2001 și nici din carnea recuperată mecanic, obținută de pe oasele bovinelor, ovinelor și caprinelor, produsă după 31 martie 2001. După 31 martie 2001, bovinele, ovinele și caprinele din care derivă produsul nu au fost sacrificate, după narcoză, prin injectarea de gaz în cutia craniană, nici ucise conform cu aceeași metodă și nu au fost sacrificate, după narcoză, prin lacerarea țesutului nervos central cu ajutorul unui instrument alungit, în formă de tijă, introdus în cutia craniană.

Carcasele întregi, semicarcasele și sferturile de carcase importate pot conține coloana vertebrală,

nici (11)

din materiale de bovine, ovine și caprine, altele decât cele provenite de la animale născute, crescute și sacrificate în următoarele țări:

—

Argentina

—

Australia

—

Botswana

—

Brazilia

—

Chile

—	Costa Rica

—	El Salvador

—

Islanda

—

Namibia

—

Nicaragua

—	Noua Zeelandă

—

Panama

—

Paraguay

—

Singapore

—

Swaziland

—

Uruguay

—

Vanuatu.”

(1) JO L 121, 29.7.1964, p. 2012/64.

(2) JO L 99, 20.4.1996, p. 14.

(3) Mărimea eșantionului se calculează astfel încât să se detecteze o prevalență de 0,005 %, cu o certitudine de 95 % la animalele sacrificate în statele membre care sacrifică un număr mare de ovine adulte. În statele membre care sacrifică un număr mic de ovine adulte, mărimea eșantionului se calculează astfel încât să reprezinte 25 % din numărul estimat sau înregistrat de oi reformate, sacrificate în anul 2000.

(4) Mărimea eșantionului se calculează astfel încât să se detecteze o prevalență de 0,05 %, cu o certitudine de 95 %, la animalele sacrificate în statele membre cu o populație ovină numeroasă. În statele membre cu o populație mai mică de ovine, mărimea eșantionului se calculează astfel încât să reprezinte 50 % din numărul de animale moarte estimat (mortalitate estimată: 1 %).

(5) Mărimea eșantionului se calculează astfel încât să se poată detecta cel puțin un caz pozitiv, cu o certitudine de 95 %, dacă boala este prezentă cu o prevalență de cel puțin 2 % în rândul populației testate.

(6) JO L 273, 10.10.2002, p. 1.

(7) JO L 9, 15.1.1993, p. 3.

(8) Directiva 94/65/CE a Consiliului din 14 decembrie 1994 de stabilire a exigențelor care se aplică producției și introducerii pe piață a cărnii tocate și a preparatelor din carne (JO L 368, 31.12.1994, p. 10).

(9) Directiva 77/99/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1976 privind problemele sanitare în domeniul schimburilor intracomunitare de produse de carne (JO L 26, 31.1.1977, p. 85). Directivă astfel cum este modificată ultima dată prin Directiva 97/76/CE a Consiliului (JO L 10, 16.1.1998, p. 25).»

(10) Se marchează după caz.

(11) JO 121, 29.7.1964, p. 2012/64.

03/Volumul 47

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

278

32003R1157

L 162/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1157/2003 AL COMISIEI

din 30 iunie 2003

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2535/2001 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1255/1999 privind regimul importurilor de lapte și produse lactate și deschiderea unor contingente tarifare și de derogare de la respectivul regulament

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (2), în special articolul 29 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 al Comisiei (3), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 787/2003 (4), stabilește, inter alia, normele de aplicare la lapte și produse lactate a regimurilor de import prevăzute în acordurile europene dintre Comunitate și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și anumite țări central și est europene, pe de altă parte. Pentru a pune în aplicare concesiile prevăzute de Decizia 2003/286/CE a Consiliului din 8 aprilie 2003 privind încheierea unui protocol de reglementare a aspectelor comerciale din Acordul european privind instituirea unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Bulgară, pe de altă parte (5), noile contingente tarifare de import trebuie deschise și anumite contingente existente trebuie mărite.

(2)

Decizia 2003/285/CE (6) a Consiliului, care a aprobat protocolul de reglementare a aspectelor comerciale din Acordul european privind instituirea unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Ungară, pe de altă parte, pentru a lua în considerare rezultatele negocierilor dintre părți privind noile concesii agricole reciproce, a abrogat Regulamentul (CE) nr. 1408/2002 al Consiliului (7). Trimiterile la regulamentul menționat din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 ar trebui, prin urmare, înlocuite.

(3)

Decizia 2003/465/CE a Consiliului din 16 iunie 2003 cu privire la încheierea acordului sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei cu privire la anumite produse agricole (8) prevede, inter alia, modificări ale contingentului pentru importurile de brânză în Comunitate. Acordul se referă, de asemenea, la înlocuirea metodei de gestionare a acestor contingente, bazate în prezent pe emiterea de certificate IMA 1 conform capitolului III titlul 2 din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001, prin gestionarea lor numai pe baza unui certificat de import conform capitolului I titlul 2 din regulamentul menționat.

(4)	Detaliile cu privire la organul emitent pentru Canada, stabilite în anexa XII la Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 trebuie actualizate.

(5)	Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 trebuie modificat în consecință.

(6)

Articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 stabilește că solicitările de certificat se pot depune numai în primele zece zile ale fiecărei perioade de șase luni. Pentru a permite punerea în aplicare a prezentului regulament în mod corect și pentru a asigura ca toți importatorii în cauză dispun de zece zile pentru a depune solicitările pentru a doua jumătate a anului 2003, trebuie să se introducă dispoziții de derogare de la articolul menționat.

(7)

Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 stabilește că solicitanții de certificat de import trebuie să fie aprobați în prealabil de către autoritatea competentă a statelor membre în care sunt stabiliți. Trebuie să se introducă dispoziții de derogare de la articolul menționat și de la articolul 11 în cazul importatorilor care doresc, pentru perioada 1 iulie 2003-31 decembrie 2003, să aibă acces la contingentele prevăzute în Acordul cu Norvegia.

(8)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a laptelui și produselor lactate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 se modifică după cum urmează:

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)

litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)	contingentele prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 2475/2000 (9), (CE) nr. 1151/2002 (10), (CE) nr. 1361/2002 (11), (CE) nr. 1362/2002 (12) ale Consiliului și în Deciziile 2003/18/CE (13), 2003/263/CE (14), 2003/285/CE (15), 2003/286/CE (16), 2003/298/CE (17) și 2003/299/CE (18) ale Consiliului;

(b)

se adaugă litera (h) după cum urmează:

„(h)	contingentele prevăzute de Decizia 2003/465/CE a Consiliului (19).

Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Totuși, în cazul contingentelor menționate la articolul 5 literele (c), (d), (e), (g) și (h), solicitările de certificat se referă la cel puțin 10 tone și cel mult la cantitatea stabilită pentru fiecare perioadă în conformitate cu articolul 6.”

Articolul 19 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)

prima parte a tezei se înlocuiește cu următorul text:„Rata redusă a taxei se aplică numai la prezentarea declarației de punere în liberă circulație însoțită de certificatul de import și, în cazul importurilor menționate în continuare, respectiv a dovezii de origine emise conform următoarelor instrumente:”

(b)

se adaugă litera (h) după cum urmează:

„(h)	normele prevăzute la punctul 10 din Acordul cu Norvegia.”

Articolul 24 se modifică după cum urmează:

(a)	alineatul (1) litera (b) se elimină;

(b)	alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2) Anexa III la prezentul regulament stabilește taxele de aplicat și, în cazul importurilor menționate în alineatul (1) litera (a), cantitățile maxime care urmează să se importe în fiecare an și anul de import.”

Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)	în partea I.B, punctul 6 se înlocuiește cu textul din anexa I la prezentul regulament;

(b)	textul din anexa II la prezentul regulament se adaugă ca partea H.

6.	În anexa III, partea B se elimină.

7.	În anexa XI, G și H se elimină.

Anexa XII se modifică după cum urmează:

(a)

detaliile cu privire la locul aferent din Canada se înlocuiesc cu următorul text:

„Building 55, NCC DrivewayCentral Experimental Farm

960 Carling Avenue Ottawa, Ontario K1A 0Z2

Téléphone: 1 (613) 792-2000

Fax: 1 (613) 792-2009;”

(b)	detaliile cu privire la locul aferent din Norvegia se elimină.

Articolul 2

(1) Prin derogare de la articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001, în cazul contingentelor deschise la 1 iulie 2003 menționate în anexa I partea B punctul 6 și în anexa I partea H, solicitările de certificat de import se prezintă în termen de zece zile de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(2) Prin derogare de la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001, aprobarea prevăzută nu se cere pentru perioada 1 iulie-31 decembrie 2003 în cazul contingentelor deschise la 1 iulie 2003 menționate în anexa I partea H la prezentul regulament.

(3) Pentru perioada menționată la alineatul (2), prin derogare de la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001, solicitările de certificat pentru contingentele menționate la alineatul (2) menționat se depun în statul membru în care sunt stabiliți solicitanții.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 iulie 2003.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 iunie 2003.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO 160, 26.6.1999, p. 48.