(1)

Regulamentele delegate (UE) 2015/2205 (2), (UE) 2016/592 (3) și (UE) 2016/1178 (4) ale Comisiei indică, printre altele, datele intrării în vigoare a obligației de compensare pentru contractele care aparțin claselor de instrumente financiare derivate extrabursiere enumerate în anexele la aceste regulamente. Regulamentele respective au stabilit date de aplicare amânate în cazul obligației de compensare pentru contractele derivate extrabursiere încheiate între contrapărți care fac parte din același grup și în cazul cărora o contraparte este stabilită într-o țară terță, iar cealaltă contraparte este stabilită în Uniune. Respectivele date amânate au fost necesare pentru a se asigura că aceste contracte derivate extrabursiere nu fac obiectul obligației de compensare înainte de adoptarea unui act de punere în aplicare în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(2)

Din 2018, în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 nu a fost adoptat niciun act de punere în aplicare în legătură cu obligația de compensare. Aplicarea obligației de compensare în cazul contractelor derivate extrabursiere încheiate între contrapărți care fac parte din același grup și în cazul cărora o contraparte este stabilită într-o țară terță, iar cealaltă contraparte este stabilită în Uniune a fost, prin urmare, amânată prin Regulamentul delegat (UE) 2019/667 al Comisiei (5), fie până la 21 decembrie 2020, fie până la adoptarea respectivelor acte de punere în aplicare. În pofida eforturilor depuse pentru a analiza jurisdicțiile țărilor terțe în legătură cu care un astfel de act de punere în aplicare poate fi justificat, încă nu a fost adoptat niciun act de punere în aplicare în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 în ceea ce privește obligația de compensare. Prin urmare, aplicarea obligației de compensare în cazul contractelor respective ar trebui amânată în continuare pentru a se evita impactul economic negativ nedorit pe care expirarea exceptării respective l-ar avea asupra firmelor din Uniune.

(3)

Regatul Unit a devenit țară terță la 1 februarie 2020, iar dreptul Uniunii va înceta să se aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia la 31 decembrie 2020. Obligația de compensare prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 nu ia însă în considerare eventualitatea retragerii din Uniune a unui stat membru. Regulamentele delegate (UE) 2015/2205, (UE) 2016/592 și (UE) 2016/1178 indică datele de la care obligația de compensare produce efecte pentru contractele care aparțin anumitor clase de instrumente financiare derivate extrabursiere. În plus, regulamentele respective prevăd date diferite în funcție de categoria din care fac parte contrapărțile la aceste contracte. Contrapărțile nu pot să prevadă care va fi statutul unei contrapărți stabilite în Regatul Unit sau în ce măsură ar putea această contraparte să furnizeze, în continuare, anumite servicii contrapărților stabilite în Uniune. Prin urmare, problemele cu care se confruntă părțile la un contract derivat extrabursier ale cărui contrapărți sunt stabilite în Regatul Unit reprezintă o consecință directă a unui eveniment aflat în afara controlului lor și le pot dezavantaja în comparație cu alte contrapărți din Uniune.

(4)

Pentru a remedia această situație, contrapărțile ar putea dori să noveze contractul prin înlocuirea contrapărții stabilite în Regatul Unit cu o contraparte dintr-un stat membru. În cazul în care, din cauza retragerii Regatului Unit din Uniune, se decide înlocuirea contrapărții stabilite în Regatul Unit cu o nouă contraparte stabilită în Uniune, înlocuirea ar putea declanșa obligația de compensare dacă are loc la data sau după data de la care obligația de compensare produce efecte pentru tipul de contract respectiv. Prin urmare, părțile ar putea fi nevoite să compenseze contractul printr-o contraparte centrală autorizată sau recunoscută. Întrucât contractele compensate la nivel central sunt supuse unui alt regim de garanție decât contractele care nu sunt compensate la nivel central, declanșarea obligației de compensare ar putea obliga anumite contrapărți să își sisteze tranzacțiile, anumite riscuri rămânând astfel neacoperite. Pentru a se asigura buna funcționare a pieței și condiții de concurență echitabile între contrapărțile stabilite în Uniune, contrapărțile ar trebui să poată înlocui contrapărțile stabilite în Regatul Unit cu contrapărți stabilite într-un stat membru fără a declanșa obligația de compensare.

(5)

În plus, contrapărților ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a-și înlocui contrapărțile stabilite în Regatul Unit. Prin urmare, data de la care obligația de compensare poate fi declanșată pentru novația contractelor respective ar trebui amânată.

(6)

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/834 al Parlamentului European și al Consiliului (6). Prin această modificare s-a eliminat obligația de a compensa anumite contracte derivate extrabursiere încheiate înainte de intrarea în vigoare a obligației de compensare. De asemenea, se elimină obligația de a indica scadențele minime rămase ale contractelor derivate extrabursiere menționate la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Prin urmare, Regulamentele delegate (UE) 2015/2205, (UE) 2016/592 și (UE) 2016/1178 nu ar trebui să mai indice scadențe minime rămase.

(7)

Regulamentele delegate (UE) 2015/2205, (UE) 2016/592 și (UE) 2016/1178 ar trebui modificate în mod corespunzător.

(8)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare prezentat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.

(9)

Modificările aduse Regulamentelor delegate (UE) 2015/2205, (UE) 2016/592 și (UE) 2016/1178 constituie adaptări limitate ale cadrului de reglementare existent. Având în vedere domeniul de aplicare limitat al modificărilor și caracterul urgent al acestei chestiuni, ar fi foarte disproporționat ca ESMA să organizeze consultări publice deschise sau să analizeze eventualele costuri și beneficii aferente. Din aceleași motive, ESMA nu a consultat Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor instituit în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (7), care a fost informat în consecință.

(10)

Este necesar să se asigure cât mai curând posibil securitatea juridică pentru participanții la piață, astfel încât aceștia să se poată pregăti în mod adecvat pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 648/2012, a căror aplicare va fi afectată de prezentul regulament, în special în ceea ce privește cerințele pentru care termenul actual aplicabil se apropie rapid. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență,

1.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 4 se elimină.

1.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 4 se elimină.

1.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 4 se elimină.