18.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 123/1

(1)

În temeiul articolului 382 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, tranzacțiile între o instituție, pe de o parte, și o contraparte nefinanciară astfel cum este definită la articolul 2 punctul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (2), pe de altă parte, care nu depășesc pragul de compensare prevăzut la articolul 10 alineatul (3) și la articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sunt excluse de la cerințele de fonduri proprii pentru riscul de ajustare a evaluării creditului (CVA), indiferent dacă respectiva contraparte nefinanciară este stabilită în Uniune sau într-o țară terță.

(2)

La articolul 2 punctul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 „contrapartea nefinanciară” este definită ca o întreprindere stabilită în Uniune. Ca urmare, pragul de compensare prevăzut la articolul 10 alineatul (1) din respectivul regulament nu se aplică contrapărților nefinanciare stabilite într-o țară terță.

(3)

Articolul 382 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu face distincție între contrapărțile nefinanciare stabilite în Uniune și contrapărțile nefinanciare stabilite într-o țară terță. Pentru a asigura condiții de concurență echitabile, ar trebui să se aplice aceleași norme atât în cazul contrapărților nefinanciare stabilite în Uniune, cât și al contrapărților nefinanciare stabilite într-o țară terță.

(4)

Articolul 11 din Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013 al Comisiei (3) stabilește valorile pragurilor de compensare pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere, astfel cum prevede articolul 10 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Considerentul 25 din Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013 precizează că „depășirea uneia dintre aceste valori stabilite pentru o clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere ar trebui să declanșeze depășirea pragului de compensare pentru toate clasele”.

(5)

Pentru ca un contract să beneficieze de exceptare până la data scadenței acestuia, astfel cum se prevede la articolul 382 alineatul (4) ultimul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ar trebui să fie suficient ca cerințele regulamentului respectiv să fie îndeplinite la începerea contractului. Cu toate acestea, în unele cazuri, o instituție ar putea încheia foarte frecvent tranzacții cu o anumită contraparte nefinanciară, iar în unele cazuri tranzacțiile ar putea fi încheiate zilnic. Verificarea faptului că statutul de contraparte nefinanciară stabilită într-o țară terță se reflectă cu precizie în cerințele de fonduri proprii ale instituției pentru riscul CVA, ar putea impune instituției o sarcină disproporționată în aceste cazuri. Prin urmare, este oportun să se prevadă o alternativă sub forma unei verificări anuale a statutului de contraparte nefinanciară stabilită într-o țară terță. Verificarea ar trebui însă să fie efectuată mai des, și anume cu o frecvență trimestrială, atunci când valoarea noțională brută a tranzacțiilor pentru o clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere ale unei contrapărți nefinanciare este aproape de depășirea pragului de compensare pentru clasa respectivă. Acest lucru ar trebui să permită o monitorizare mai frecventă a depășirii pragului de compensare, având în vedere probabilitatea mai mare a producerii acestei situații.

(6)

Articolul 382 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prevede că tranzacțiile cu contrapărți nefinanciare care nu depășesc pragul de compensare menționat la articolul 10 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sunt excluse de la cerințele de fonduri proprii pentru riscul CVA. Prin urmare, atunci când, în urma evaluării prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o instituție constată că una dintre contrapărțile stabilite într-o țară terță nu se califică drept contraparte nefinanciară sau atunci când tranzacțiile în cauză depășesc pragul de compensare, conform prevederilor regulamentului, instituția are obligația să calculeze cerințele de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu titlul VI din regulamentul menționat pentru toate instrumentele financiare derivate extrabursiere cu acea contraparte care intră în domeniul de aplicare al articolului 382 alineatul (1) din regulamentul menționat.

(7)

Prezentul regulament are la bază proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate în cooperare cu Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe și prezentate Comisiei de Autoritatea Bancară Europeană.

(8)

Autoritatea Bancară Europeană a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale implicate și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 (4),

(a)

contrapărțile care sunt stabilite într-o țară terță;

(b)

contrapărțile care ar fi considerate drept contrapărți nefinanciare în sensul articolului 2 punctul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 dacă ar fi stabilite în Uniune.

(a)

la inițierea tranzacției, atunci când efectuează tranzacții cu o contraparte nouă;

(b)

în fiecare an, în cazul contrapărților existente;

(c)

atunci când există motive să se creadă că o contraparte nu mai este o contraparte nefinanciară stabilită într-o țară terță.

(a)

la inițierea fiecărui noi tranzacții cu respectiva contraparte;

(b)

periodic.

(a)

în fiecare an;

(b)

trimestrial, atunci când pentru oricare dintre clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere valoarea noțională brută a tranzacțiilor cu instrumente derivate extrabursiere ale contrapărții nefinanciare stabilite într-o țară terță este mai mare de 75 % din valoarea pragului de compensare pentru respectiva clasă menționată la articolul 11 din Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013.