1.

Vehiculele trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să fie suficient de robuste pentru a rezista la utilizarea prevăzută pe durata normală de funcționare, luând în considerare lucrările de întreținere periodice și planificate și reglajele specifice ale echipamentelor stabilite în mod clar și neechivoc în manualul de utilizare furnizat cu vehiculul. Producătorul vehiculului trebuie să prezinte o declarație semnată în acest sens.

2.

Asamblarea și construcția vehiculului în cadrul fabricilor de asamblare, în special procesele legate de cadrul, șasiul, caroseria și transmisia vehiculului, sunt reglementate de un sistem de asigurare a calității pentru a se garanta că principalele conexiuni mecanice, cum ar fi sudurile și racordurile filetate, precum și alte caracteristici materiale relevante, sunt verificate și revizuite după caz.

3.

Autoritatea de omologare trebuie să verifice sistemul de asigurare a calității ca făcând parte din măsurile privind conformitatea producției menționate la articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

4.

Autoritatea de omologare de tip trebuie să se asigure că, în caz de rechemare în fabrică cauzată de un risc grav în materie de siguranță, se va pune imediat la dispoziția autorității de omologare și a Comisiei Europene, la cerere, analiza specifică a structurilor, componentelor și/sau pieselor vehiculului prin calcule de inginerie, metode de încercare virtuală și/sau structurală.

5.

Omologarea de tip a vehiculului nu este acordată dacă există motive pentru a pune la îndoială faptul că producătorul vehiculului poate pune la dispoziție analiza menționată la punctul 4. Această îndoială ar putea să se refere fie la accesibilitatea, fie la existența unei astfel de analize (de exemplu, cererea de omologare de tip a unui lot limitat de vehicule de la un producător nestabilit reprezentat de către o parte care este puțin probabil să aibă un acces semnificativ la o astfel de analiză).

1.1

„Regulator de viteză” înseamnă un dispozitiv utilizat pentru a măsura și a regla viteza motorului și/sau a vehiculului.

1.2

„Grup motopropulsor” înseamnă un grup de componente care generează energie și o transmit până la suprafața de rulare, acest grup incluzând motorul, transmisia, arborii de transmisie, diferențialele și roțile motrice sau șenilele.

1.3

„Intervenție” înseamnă modificări neautorizate care pot prejudicia siguranța funcțională, în special prin mărirea performanțelor vehiculului, și care pot dăuna mediului.

1.4

„Dispozitiv de limitare a vitezei” înseamnă un dispozitiv a cărui funcție principală este de a regla alimentarea motorului cu combustibil, în scopul limitării vitezei vehiculului la valoarea specificată.

2.1.

Pentru încercările de omologare, viteza medie se măsoară pe o pistă rectilinie, pe care tractorul o parcurge în ambele sensuri de la un punct de plecare în care acesta se află în mișcare. Terenul pistei trebuie să fie stabilizat; pista trebuie să fie plană și să aibă o lungime de cel puțin 100 de metri; cu toate acestea, ea poate avea porțiuni cu înclinații de cel mult 1,5 %.

2.2.

În timpul încercării, tractorul este gol și în stare de funcționare, fără contragreutăți de echilibrare sau echipamente speciale, iar presiunea pneurilor este cea prevăzută pentru circulația pe drumuri.

2.3.

Pe durata încercării, tractorul este echipat cu pneuri noi având cea mai mare rază de rulare prevăzută de producător pentru tractor, exprimată prin indicele de viteză al razei.

2.4.

Raportul de transmisie al mecanismului de direcție utilizat în timpul încercării este cel care generează viteza maximă a vehiculului, iar clapeta de accelerație trebuie să fie deschisă complet.

2.5.

Pentru a ține seama de diferite erori inevitabile cauzate, în special, de tehnica de măsurare și de mărirea turației motorului cu sarcină parțială, pentru încercarea de omologare de tip este acceptabil ca viteza măsurată să depășească valoarea stabilită pentru viteza maximă prin construcție cu 3 km/h. Trebuie să se permită o toleranță suplimentară de 5 % pentru a se lua în considerare variațiile datorate dimensiunii pneului.

2.6.

În scopul de a permite autorităților de omologare să calculeze viteza maximă teoretică a tractoarelor, producătorul precizează cu titlu informativ raportul de transmisie, înaintarea reală a roților motrice pentru o rotație completă și numărul de turații ale motorului la puterea maximă cu clapeta de accelerație deschisă complet și cu regulatorul de viteză, dacă există, reglat conform cerințelor producătorului. Viteza teoretică maximă se calculează fără toleranțele menționate la punctul 2.5.

3.1.

Dacă regulatorul de viteză este montat de către producător ca echipament standard, el trebuie instalat și proiectat astfel încât tractorul să corespundă dispozițiilor de la punctul 2 de mai sus cu privire la viteza maximă prevăzută prin construcție.

4.1.1.

Dispozitivele reglabile de limitare a vitezei trebuie să respecte cerințele pentru vehiculele din categoriile N2 și N3 prevăzute la punctele 1 și 2, partea II punctul 13.2, partea III punctele 21.2 și 21.3, anexa 5 punctul 1 și anexa 6 la Regulamentul CEE-ONU nr. 89, astfel cum este menționat în anexa I.

4.3.1.

Producătorul asigură primirea de către autoritatea de omologare și de către serviciul tehnic a informațiilor necesare și, dacă este cazul, a vehiculelor, sistemelor de propulsie, componentelor și unităților tehnice separate necesare pentru a le permite acestora să verifice conformitatea cu cerințele din prezenta anexă.

4.3.2.

În cererea de omologare de tip, producătorul se angajează să nu comercializeze componente interschimbabile care ar putea implica creșterea performanței sistemului de propulsie față de nivelul aplicabil variantei în cauză.

4.4.1.

Pentru vehiculele echipate cu (un) dispozitiv(e) electronic(e) care îi limitează performanța sistemului de propulsie, producătorul vehiculului oferă date și dovezi serviciilor tehnice în scopul de a demonstra că modificarea sau deconectarea acestor dispozitive sau a cablajelor acestora nu va crește performanța sistemului de propulsie.

4.4.2.

Orice vehicul echipat cu comandă electronică include caracteristici pentru prevenirea modificărilor, cu excepția celor permise de producător. Producătorul aprobă modificări numai în situația în care acestea sunt necesare pentru diagnosticarea, întreținerea, revizia tehnică, adaptarea sau repararea autovehiculului.

4.4.3.

Toate codurile informatice și toți parametrii funcționali reprogramabili trebuie protejați împotriva modificărilor neautorizate.

4.4.4.

Parametrii de funcționare ai propulsiei codificați cu ajutorul calculatorului nu pot fi modificați fără utilizarea unor instrumente și proceduri speciale, de exemplu, componente de calculator lipite sau încastrate și carcase de calculator sigilate sau lipite.

4.4.5.

Toate cipurile de memorie amovibile care servesc la etalonarea sistemului trebuie să fie încastrate, închise într-o incintă sigilată sau protejate prin algoritmi electronici și nu trebuie să poată fi înlocuite fără instrumente și proceduri speciale.

4.4.6.

Producătorii care utilizează sisteme cu coduri informatice programabile (de exemplu, de tip EEPROM: memorie programabilă numai pentru citit, cu ștergere electrică) trebuie să prevină reprogramarea neautorizată. Aceștia pun în aplicare strategii îmbunătățite de protecție împotriva modificărilor neautorizate și utilizează protecții împotriva suprascrierii care necesită acces electronic la un calculator extern administrat de producător, la care operatorii independenți au acces protejat.

4.4.7.

Codurile de diagnosticare a anomaliilor la bord stocate în sistemul de propulsie sau în unitatea (unitățile) de control al(e) motorului, adică coduri de identificare numerice sau alfanumerice care identifică sau etichetează o defecțiune la acestea, nu pot fi șterse prin deconectarea calculatorului de bord al vehiculului de la sursa de alimentare cu energie sau prin deconectarea sau defectarea bateriei sau a masei vehiculului.

1.

Cerințele prevăzute în secțiunile 2, 5 și 6 și în anexele 4 și 6 la Regulamentul CEE-ONU nr. 79, astfel cum este menționat în anexa I, cu privire la direcția autovehiculelor se aplică vehiculelor din categoriile Tb și Cb cu viteza maximă prin construcție mai mare de 60 km/h.

1.1

Cerințele din standardul ISO 10998: 2008, Amendamentul 1 2014 se aplică direcției vehiculelor aparținând categoriilor Tb și Cb cu viteza maximă prin construcție mai mare de 40 km/h, dar care nu depășește 60 km/h.

1.2

Direcția tractoarelor din categoria Cb este în conformitate cu punctul 3.9 din anexa XXXIII.

2.

Cerințele privind efortul de acționare a direcției pentru autovehiculele menționate la punctul 1 trebuie să fie aceleași cu cerințele pentru vehiculele din categoria N2 prevăzute în secțiunea 6 din Regulamentul CEE-ONU nr. 79, astfel cum este menționat în anexa I.

În cazul unui vehicul echipat cu un scaun de tip șa și cu ghidon, același efort de acționare a direcției trebuie să se aplice la mijlocul suprafeței de prindere.

1.1.

„Echipament de direcție” înseamnă echipamentul complet care are funcția de a modifica direcția de mers a tractorului.

Se poate considera că echipamentul de direcție conține dispozitivul de comandă a direcției, mecanismul de direcție, roțile directoare, și, dacă este cazul, un dispozitiv special pentru producerea energiei auxiliare sau a energiei independente.

1.2.

„Mecanism de direcție” înseamnă ansamblul elementelor cuprinse între dispozitivul de comandă a direcției și roțile directoare, cu excepția dispozitivelor speciale definite la punctul 1.3. Mecanismul de direcție poate fi mecanic, hidraulic, pneumatic, electric sau o combinație a acestor caracteristici.

1.3.

„Echipament special” înseamnă partea echipamentului de direcție cu ajutorul căreia se produce energia auxiliară sau independentă. Energia auxiliară sau energia independentă pot fi produse de un sistem mecanic, hidraulic, pneumatic, electric sau combinat (de exemplu, de o pompă cu ulei, o pompă cu aer, un acumulator etc.).

1.4.

„Echipament de direcție asistată” înseamnă echipamentul în care puterea pentru bracarea roților directoare este furnizată atât de energia musculară a conducătorului, cât și de dispozitivele speciale; acesta include echipamentele de direcție la care, în condiții normale, energia este furnizată numai de echipamentele speciale, dar care, în caz de defectare a acestor echipamente speciale, permit utilizarea energiei musculare a conducătorului pentru acționa direcția.

1.5.

„Echipament de servodirecție” înseamnă echipamentul în care puterea pentru bracarea roților directoare este furnizată doar de echipamentul special.

1.6.

„Direcție diferențială” înseamnă o metodă de direcție pe roți sau pe șenile, în cazul în care orientarea tractorului se realizează prin crearea unei viteze de rotație diferite între roțile din stânga și cele din dreapta sau între ansamblurile de șenile.

1.7.

„Roți directoare” înseamnă una dintre următoarele:

2.1.

Echipamentul de direcție trebuie să garanteze o conducere ușoară și sigură a tractorului și să îndeplinească cerințele detaliate menționate la punctul 3.

2.2.

Direcția tractoarelor din categoria C trebuie să fie în conformitate cu punctul 3.9 din anexa XXXIII.

2.3.

Cerințele formulate la punctul 2.2 nu se aplică pentru tractoarele din categoria C cu șenile de oțel echipate cu mecanism de direcție cu diferențial. Diferența dintre vitezele de rotație, astfel cum se specifică la punctul 1.6, este realizată fie printr-o combinație de componente mecanice, cum ar fi frânele și un diferențial, fie printr-o transmisie separată spre stânga și dreapta, precum transmisiile hidrostatice separate. În cazul în care sistemul de direcție este combinat cu sistemul de frânare, se aplică cerințele stabilite în temeiul articolului 17 alineatul (2) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

3.1.1.

Dispozitivul de comandă a direcției trebuie să fie ușor de manevrat și accesibil pentru o gamă largă de operatori adulți în ceea ce privește variațiile legate de statură și forță. Acesta trebuie să fie conceput astfel încât să permită o bracare progresivă. Sensul mișcării dispozitivului de comandă trebuie să corespundă cu schimbarea dorită a direcției tractorului.

3.1.2.

Efortul asupra dispozitivului de comandă necesar pentru a descrie în momentul bracării un cerc cu o rază de 12 m, începând de la poziția orientată în direcția înainte, nu trebuie să depășească 25 daN. La mecanismele cu direcție asistată care nu sunt conectate la alte dispozitive, în caz de nefuncționare a energiei auxiliare, efortul asupra dispozitivului de comandă nu trebuie să depășească 60 daN.

3.1.3.

Pentru a verifica conformitatea cu punctul 3.1.2, se descrie o spirală cu tractorul la viteza de 10 kilometri la oră, pe un drum uscat, plan și cu o bună aderență, în direcția înainte. Se notează efortul asupra comenzii până în momentul în care comanda trece prin poziția care corespunde înscrierii tractorului într-un cerc cu o rază de 12 m. Durata manevrei (timpul ce se scurge între momentul în care comanda începe să fie acționată și cel în care ea atinge poziția de măsurare) nu trebuie să depășească 5 secunde în cazurile normale și 8 secunde în cazul defectării echipamentului special. Trebuie efectuată o manevră la dreapta și una la stânga.

În timpul acestei încercări, tractorul trebuie să fie încărcat la masa sa maximă tehnic admisă; repartiția acestei mase între axuri și presiunea pneurilor trebuie să corespundă indicațiilor furnizate de producător. În special, presiunea pneurilor nu trebuie să depășească valoarea prevăzută la punctul 3.3 din anexa XXXIII.

3.2.1.

Echipamentul de direcție nu trebuie să includă nici mecanisme de direcție electrice, nici mecanisme de direcție pur pneumatice.

3.2.2.

Mecanismul de direcție trebuie să fie conceput astfel încât să respecte toate cerințele în materie de funcționare. El trebuie să fie ușor accesibil pentru întreținere și control.

3.2.3.

Când nu este vorba de un mecanism de direcție pur hidraulic, conducerea tractorului trebuie să poată fi asigurată chiar în caz de defectare a componentelor hidraulice sau pneumatice ale mecanismului de direcție.

3.2.4.

Mecanismul de direcție cu organe de transmisie pur hidraulice și echipamentul special trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

3.3.1.

Toate roțile pot fi roți directoare.

3.4.1.

Echipamentul special, care se utilizează în tipurile de echipament de direcție, se admite în următoarele condiții:

1.1

„Presiune normală de rulare” înseamnă presiunea de umflare la rece specificată de producătorul vehiculului, plus 0,2 bari.

1.2

„Vitezometru” înseamnă acea parte a echipamentului care îi indică conducătorului viteza instantanee a vehiculului său;

2.1.

Toate tractoarele cu o viteză maximă prin construcție mai mare de 30 km/h trebuie să fie echipate cu un vitezometru, în conformitate cu cerințele prevăzute în prezenta anexă.

2.2.

Dacă vitezometrul cuprinde o scală și nu un afișaj digital, gradația trebuie să fie clar lizibilă.

2.3.

Precizia vitezometrului se determină conform procedurii de mai jos:

2.4.

1.

ISO 5721-1: 2013 cu privire la câmpul vizual frontal și la ștergătoarele de parbriz;

2.

Partea privind câmpul vizual de lângă tractor, în ISO 5721-2: 2014 cu privire la câmpul vizual lateral și posterior al tractoarelor agricole.

1.1

„Punctul de referință al ochilor conducătorului”: poziția stabilită prin convenție a razelor vizuale ale ochilor conducătorului tractorului, care se întâlnesc în mod imaginar într-un punct. Acest punct de referință se situează în planul paralel cu planul median longitudinal al tractorului, care trece prin mijlocul scaunului, la 700 mm pe verticală deasupra liniei de intersecție a acestui plan cu suprafața scaunului și la 270 mm în direcția de sprijin a bazinului față de planul vertical tangent la bord în fața suprafeței scaunului și perpendicular pe planul median longitudinal al tractorului (figura 1). Punctul de referință astfel determinat este valabil pentru scaunul neocupat, în poziția de reglaj medie indicată de producătorul tractorului.

1.2

„Geamuri de tip securit situate în câmpul posterior de vizibilitate al conducătorului” înseamnă toate geamurile prin care conducătorul are vizibilitate atunci când conduce sau manevrează vehiculul, amplasate în spatele unui plan care trece prin punctul de referință al ochilor conducătorului și care este perpendicular pe planul longitudinal median al vehiculului;

2.4.4.1.

Factorul de transmisie a luminii nu trebuie să fie mai mic de 70 %.

2.4.4.2.

Parbrizul trebuie să fie corect instalat față de punctul de referință al ochilor conducătorului

2.4.4.3.

Vehiculele din categoriile T și C, cu viteza maximă prin construcție care nu depășește 40 km/h, trebuie să fie echipate cu unul dintre tipurile de material pentru geamuri de tip securit specificate în anexa 4, anexa 5, anexa 6, anexa 8 sau anexa 10 la Regulamentul CEE-ONU nr. 43, astfel cum este menționat în anexa I.

2.4.4.4.

Vehiculele din categoriile T și C, cu viteza maximă prin construcție care depășește 40 km/h, trebuie să fie echipate cu unul dintre tipurile de material pentru geamuri de tip securit specificate la punctul 2.4.4.3 cu excepția anexei 5 la Regulamentul CEE-ONU nr. 43, astfel cum este menționat în anexa I.

2.4.5.1.

Geamul de tip securit trebuie să aibă un factor de transmisie normală a luminii de cel puțin 70 %.

2.4.5.2.

Geamurile de tip securit din plastic situate în câmpul posterior de vizibilitate al conducătorului trebuie să poarte un simbol A/L sau B/L, astfel cum se specifică la punctele 5.5.5 și 5.5.7 din Regulamentul CEE-ONU nr. 43, astfel cum este menționat în anexa I, pe lângă marca de omologare de tip pentru componente specificată la punctul 2.4.3.

2.4.5.3.

Geamurile de tip securit care nu sunt necesare pentru câmpul posterior de vizibilitate al conducătorului sau pentru vizibilitatea laterală a acestuia trebuie să poarte simbolul V specificat la punctul 5.5.2 din Regulamentul CEE-ONU nr. 43, astfel cum este menționat în anexa I, pe lângă marca de omologare de tip pentru componente specificată la punctul 2.4.3, dacă factorul de transmisie normală a luminii este mai mic de 70 %.

2.4.5.4.

Geamurile de tip securit din plastic care nu sunt necesare pentru câmpul posterior sau frontal de vizibilitate al conducătorului trebuie să poarte unul dintre simbolurile specificate la punctele 5.5.5, 5.5.6 și 5.5.7 din Regulamentul CEE-ONU nr. 43, astfel cum este menționat în anexa I, pe lângă marca de omologare de tip pentru componente specificată la punctul 2.4.3.

2.4.5.5.

În cazul geamurilor de tip securit din plastic, dispozițiile privind rezistența la abraziune menționate la punctul 2.4.5.2 nu se aplică trapelor și geamurilor amplasate pe plafonul unui vehicul. Nu sunt necesare încercări de rezistență la abraziune sau marcarea cu simboluri indicând rezistența la abraziune.

2.1.

Oglinzile retrovizoare interioare sunt grupate în clasa I. Oglinzile retrovizoare exterioare sunt grupate în clasa II. Tractoarele trebuie să fie echipate cu două oglinzi retrovizoare din clasa II și, opțional, cu o oglindă retrovizoare din clasa I, care poartă marca de omologare de tip din Regulamentul CEE-ONU nr. 46, astfel cum este menționat în anexa I, în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și cu anexa XX la prezentul regulament.

2.2.

Oglinzile retrovizoare trebuie să fie fixate în așa fel încât să rămână stabile în condiții normale de conducere a tractorului.

2.3.

Vehiculele echipate cu un scaun de tip șa și cu ghidon trebuie să respecte cerințele stabilite în Regulamentul CEE-ONU nr. 81, astfel cum este menționat în anexa I, în locul cerințelor prevăzute la punctele 2.1 și 2.2, precum și la punctele 3-6.

2.4.

Oglinzile suplimentare și oglinzile retrovizoare suplimentare proiectate pentru supravegherea echipamentelor în timpul lucrului pe câmp nu se supun neapărat omologării de tip a componentelor, însă trebuie amplasate în conformitate cu cerințele de amplasare de la punctele 3.1-3.5.

3.1.

Oglinda retrovizoare exterioară din clasa II trebuie să fie plasată astfel încât să permită conducătorului, care este așezat pe scaun în poziție normală de condus, să aibă o bună vizibilitate asupra porțiunii de drum precizate la punctul 5.

3.2.

Oglinda retrovizoare exterioară trebuie să fie vizibilă prin partea de parbriz baleiată de ștergător sau prin geamurile laterale, dacă tractorul este prevăzut cu asemenea geamuri.

3.3.

Depășirea gabaritului exterior al tractorului singur sau al ansamblului tractor-remorcă de către oglinda retrovizoare exterioară nu trebuie să fie mai mare decât depășirea necesară pentru a respecta câmpurile vizuale menționate la punctul 5.

3.4.

Când partea inferioară a oglinzii retrovizoare exterioare este situată la o înălțime mai mică de 2 m față de sol, iar tractorul este încărcat, aceasta nu trebuie să depășească extremitățile cu mai mult de 0,20 m în raport cu lățimea exterioară a tractorului singur sau a ansamblului tractor-remorcă măsurat fără oglinzi retrovizoare.

3.5.

Sub rezerva cerințelor de la punctele 3.3 și 3.4, lățimea maximă autorizată a tractoarelor poate fi depășită de oglinzile retrovizoare.

4.1.

Oglinda retrovizoare interioară trebuie să poată fi reglată de către conducător din poziția de condus.

4.2.

Oglinda retrovizoare exterioară trebuie să poată fi reglată de conducător fără ca acesta să părăsească postul de conducere. Blocarea oglinzii în poziție poate fi făcută totuși din exterior.

4.3.

Nu se aplică prevederile de la punctul 4.2 oglinzilor retrovizoare exterioare care, după ce au fost rabatate prin împingere, revin imediat automat la poziția inițială sau pot fi readuse la această poziție fără folosirea de unelte.

5.1.

Câmpul de vizibilitate al oglinzii retrovizoare exterioare din stânga sau din dreapta trebuie să permită conducătorului să vadă în spate cel puțin acea parte plană a drumului,până la linia orizontului, care este la stânga și, respectiv, la dreapta față de planul paralel cu planul median longitudinal vertical și care trece prin punctul cel mai din stânga sau cel mai din dreapta al lățimii totale a tractorului sau a ansamblului tractor-remorcă.

5.2.

Producătorii pot alege să aplice fie cerințele prevăzute la punctul 5.1, fie cerințele prevăzute în standardul ISO 5721-2: 2014.

1.1.

„Terminale virtuale” înseamnă sistemele electronice de informare de la bord cu ecrane de afișaj care oferă operatorului informații vizuale privind performanța vehiculului și sistemele acestuia și care permit operatorului să monitorizeze și să controleze diverse funcții prin intermediul unui ecran tactil sau al unei tastaturi.

1.2.

Comenzile operatorului asociate cu terminalele virtuale trebuie să fie conforme cu ISO 15077:2008 (anexa B).

1.3.

Sistemele de informare a conducătorului trebuie să fie proiectate astfel încât să reducă distragerea atenției conducătorului în timp ce acestea furnizează informațiile necesare.

1.

Dispozitivele de iluminat și de semnalizare luminoasă, dacă sunt montate pe vehicule din categoriile T și C, trebuie să respecte toate cerințele relevante stabilite în regulamentele CEE-ONU aplicabile vehiculelor respective, menționate în anexa I.

2.

Lămpile cu incandescență, lămpile cu descărcare în gaze și lămpile cu LED pentru dispozitivele de iluminat și de semnalizare luminoasă montate pe vehicule din categoria R trebuie să respecte toate cerințele relevante stabilite în Regulamentele CEE-ONU nr. 37, 99 și, respectiv, 128, astfel cum se menționează în anexa I.

3.

Dispozitivele de iluminat și de semnalizare luminoasă, dacă sunt montate pe vehicule din categoriile R și S, trebuie să respecte toate cerințele relevante stabilite în regulamentele CEE-ONU aplicabile vehiculelor din categoria O, menționate în anexa I.

1.1.

„Plan transversal” înseamnă un plan vertical perpendicular pe planul longitudinal median al vehiculului;

1.2.

„Lămpi independente” înseamnă lămpile care au dispersoare distincte, surse de lumină distincte și carcase distincte;

1.3.

„Lămpi grupate” înseamnă lămpile care au dispersoare și surse de lumină distincte, dar aceeași carcasă;

1.4.

„Lămpi combinate” înseamnă lămpile care au dispersoare distincte, dar aceeași sursă de lumină și aceeași carcasă;

1.5.

„Lămpi încorporate reciproc” înseamnă lămpile care au surse de lumină distincte (sau o sursă de lumină unică funcționând în condiții diferite), dispersoare în întregime sau parțial comune și aceeași carcasă;

1.6.

„Lămpi cu poziție variabilă” înseamnă lămpi instalate pe vehicul și care se pot deplasa față de vehicul fără a fi detașate;

1.7.

„Far cu lumină de drum (fază lungă)” înseamnă lampa care servește la iluminarea drumului pe o distanță mare în fața vehiculului;

1.8.

„Far cu lumină de întâlnire (fază scurtă)” înseamnă lampa care servește la iluminarea drumului în fața vehiculului, fără a-i orbi sau a-i jena pe conducătorii auto ce vin din sens invers sau pe ceilalți utilizatori ai drumului;

1.9.

„Lampă mascată” înseamnă un far care poate fi mascat parțial sau total atunci când nu este utilizat. Acest rezultat se poate obține fie printr-un capac mobil, fie prin deplasarea farului, fie prin orice alt mijloc adecvat. Termenul „retractabil” se utilizează în special pentru a descrie o lampă mascată a cărei deplasare permite inserarea sa în interiorul caroseriei;

1.10.

„Lampă de ceață față” înseamnă lampa utilizată la îmbunătățirea iluminării drumului în condiții de ceață, ninsoare, furtună sau nori de praf;

1.11.

„Lampă de mers înapoi” înseamnă lampa care servește la iluminarea drumului către înapoi a vehiculului și la avertizarea celorlalți utilizatori ai drumului că vehiculul efectuează mers înapoi sau este pe punctul de a efectua mers înapoi;

1.12.

„Lampă indicatoare de direcție” înseamnă lampa utilizată pentru a indica celorlalți participanți la trafic intenția conducătorului de a schimba direcția la dreapta sau la stânga;

1.13.

„Semnal de avarie” înseamnă dispozitivul care permite funcționarea simultană a tuturor lămpilor indicatoare de direcție, destinat să semnaleze pericolul deosebit pe care îl reprezintă vehiculul în acel moment pentru alți participanți la trafic;

1.14.

„Lampă de stop” înseamnă lampa care indică pentru alți participanți la trafic care se găsesc în spatele vehiculului faptul că deplasarea longitudinală a vehiculului este întârziată în mod deliberat;

1.15.

„Lampă de iluminare a plăcii de înmatriculare spate” înseamnă dispozitivul folosit pentru iluminarea amplasamentului destinat plăcii de înmatriculare spate; acesta poate fi compus din mai multe elemente optice;

1.16.

„Lampă de poziție față” înseamnă lampa care servește la indicarea prezenței și lățimii vehiculului văzut din față;

1.17.

„Lampă de poziție spate” înseamnă lampa care servește la indicarea prezenței și lățimii vehiculului văzut din spate.

1.18.

„Lampă de ceață spate” înseamnă lampa utilizată pentru a mări vizibilitatea tractorului observat din spate în condiții de ceață deasă;

1.19.

„Lampă de stop” înseamnă lampa care semnalează prezența vehiculului staționat pe o suprafață construită. În aceste situații, lampa înlocuiește lămpile de poziție față și spate;

1.20.

„Lampă de gabarit” reprezintă lampa montată pe extremitatea lățimii totale a vehiculului și cât mai aproape de cel mai înalt punct al său și destinată să indice în mod clar lățimea totală a vehiculului. Acest semnal este destinat să completeze, la anumite vehicule, lămpile de poziție față și spate ale vehiculului, atrăgând în mod special atenția asupra conturului său;

1.21.

„Proiector de lucru” înseamnă un dispozitiv destinat să ilumineze o zonă de lucru sau un proces de muncă;

1.22.

„Catadioptru” înseamnă un dispozitiv care servește la indicarea prezenței unui vehicul prin reflectarea luminii emise de o sursă de lumină independentă de vehiculul în cauză, observatorul aflându-se aproape de respectiva sursă de lumină. În sensul prezentei anexe, nu sunt considerate catadioptri:

1.23.

„Lampă de poziție laterală” înseamnă o lampă utilizată pentru a indica prezența vehiculului atunci când acesta este văzut dintr-o parte;

1.24.

„Lampă cu lumină de zi” înseamnă o lampă orientată spre față utilizată pentru ca vehiculul să fie mai ușor vizibil în timpul utilizării acestuia în timpul zilei;

1.25.

„Lampă de viraj” înseamnă o lampă utilizată pentru iluminarea suplimentară a acelei părți a drumului situate lângă colțul frontal al vehiculului pe partea spre care vehiculul urmează să-și schimbe direcția;

1.26.

„Lampă exterioară de curtoazie” înseamnă o lampă utilizată pentru furnizarea de iluminare suplimentară pentru asistare la intrarea sau ieșirea conducătorului și a pasagerilor în/din vehicul sau în cursul operațiunilor de încărcare;

1.27.

„Lampă de manevră” înseamnă o lampă utilizată pentru iluminarea suplimentară laterală a vehiculului, pentru a asista în timpul manevrelor lente.

1.28.

„Sistem de faruri adaptive” înseamnă un dispozitiv de iluminat omologat de tip în conformitate cu Regulamentul CEE-ONU nr. 123, astfel cum este menționat în anexa I, prevăzut cu fascicule de lumini cu caracteristici diferite pentru adaptarea automată la condiții variabile de utilizare a fazei scurte (lumină de întâlnire) și, dacă se aplică, a fazei lungi (lumina de drum).

1.29.

„Suprafața iluminantă” înseamnă proiecția ortogonală a deschiderii totale a reflectorului, în cazul unui far de fază lungă cu reflector, al unui far de fază scurtă cu reflector, al unei lămpi de ceață față cu reflector, sau, în cazul farurilor cu reflector elipsoidal, proiecția lentilei de proiecție pe un plan transversal. Dacă suprafața emițătoare de lumină a lămpii se întinde doar peste o parte din deschiderea totală a reflectorului, atunci se ia în considerare numai proiecția acestei părți.

În cazul unui far cu lumină de întâlnire, suprafața iluminantă este limitată de urma aparentă a marginii de separație pe lentilă. Dacă reflectorul și lentila sunt reglabile între ele, se folosește poziția medie de reglare.

1.30.

„Suprafața iluminantă” înseamnă proiecția ortogonală a lămpii într-un plan perpendicular pe axa sa de referință și în contact cu suprafața emițătoare de lumină exterioară a lămpii, această proiecție fiind mărginită de laturile ecranelor situate în acest plan, fiecare permițând doar unui procent de 98 % din totalul intensității luminoase să treacă în direcția axei de referință în cazul lămpilor de poziție spate, lămpilor de staționare, al farurilor cu lumină de drum, farurilor cu lumină de întâlnire și al lămpilor de ceață față fără reflector.

În cazul unui dispozitiv de semnalizare luminoasă a cărui suprafață iluminantă înglobează fie total, fie parțial suprafața iluminantă a unei alte funcții sau înglobează o suprafață neiluminată, suprafața iluminantă poate fi considerată a fi chiar suprafața emițătoare de lumină.

1.31.

„Suprafața iluminantă” a unui catadioptru sau a unui panou de semnalizare sau a unei benzi de semnalizare înseamnă, în conformitate cu declarația solicitantului în cadrul procedurii de omologare a componentelor pentru catadioptri, proiecția ortogonală a unui catadioptru pe un plan perpendicular cu axa sa de referință și delimitată de plane contigue cu părțile externe extreme declarate ale sistemului optic al catadioptrului și paralele cu această axă. Pentru a determina marginea inferioară, pe cea superioară și pe cele laterale ale dispozitivului, se iau în considerare numai planele verticale și orizontale.

1.32.

„Suprafață exterioară emițătoare de lumină” înseamnă acea parte a suprafeței exterioare a lentilei transparente care încorporează dispozitivul de iluminat sau de semnalizare luminoasă și permite emiterea luminii de către acestea.

1.33.

„Suprafață aparentă” într-o direcție de observare stabilită înseamnă proiecția ortogonală fie a marginii suprafeței luminoase proiectate pe suprafața exterioară a lentilei, fie suprafața luminoasă pe un plan perpendicular pe direcția de observare și tangent la punctul cel mai exterior al lentilei.

1.34.

„Axă de referință” înseamnă axa caracteristică a semnalului luminos, stabilită de producătorul lămpii pentru a servi ca direcție de referință (H = 0 °, V = 0 °) la măsurările fotometrice și la montarea lămpii pe vehicul.

1.35.

„Centru de referință” înseamnă intersecția axei de referință cu suprafața emițătoare de lumină exterioară a lămpii, specificată de către producătorul lămpii.

1.36.

„Unghiuri de vizibilitate geometrică” înseamnă unghiurile care determină câmpul unghiului solid minim în care suprafața aparentă a lămpii este vizibilă. Acest câmp al unghiului solid este determinat de segmentele sferei al cărei centru coincide cu centrul de referință al lămpii și al cărei ecuator este paralel cu solul. Aceste segmente sunt determinate în raport cu axa de referință. Unghiurile orizontale β corespund longitudinii, iar cele verticale α latitudinii.

1.37.

„Extremitate de gabarit” de fiecare parte a vehiculului înseamnă planul paralel cu planul longitudinal median al vehiculului și tangent la marginea exterioară laterală a acestuia, fără a ține cont de proiecțiile:

1.38.

„Lățime totală” înseamnă distanța dintre două plane verticale definite în cadrul definiției extremității de gabarit de mai sus;

1.39.

„Lampă unică” înseamnă:

1.40.

„Două lămpi” înseamnă o suprafață unică emițătoare de lumină având forma unei benzi sau fâșii atunci când această bandă sau fâșie este situată simetric în raport cu planul longitudinal median al vehiculului, se întinde, pe fiecare din cele două părți, până la cel puțin 0,4 m de extremitatea de gabarit a vehiculului și are o lungime de cel puțin 0,8 m; iluminarea acestei suprafețe emițătoare de lumină este asigurată de cel puțin două surse de lumină plasate cât mai aproape posibil de extremitățile sale; suprafața emițătoare de lumină poate fi constituită dintr-un număr de elemente juxtapuse cu condiția ca proiecțiile diferitelor suprafețe emițătoare de lumină individuale pe un plan transversal să ocupe cel puțin 60 % din suprafața celui mai mic dreptunghi care circumscrie proiecțiile suprafețelor emițătoare de lumină individuale menționate anterior.

1.41.

„Distanța dintre două lămpi”, orientate în aceeași direcție, înseamnă distanța dintre proiecțiile ortogonale, pe un plan perpendicular pe direcția respectivă, ale contururilor celor două suprafețe luminoase.

1.42.

„Opțional” înseamnă că instalarea unui dispozitiv de semnalizare luminoasă este lăsată la latitudinea producătorului.

1.43.

„Indicator de funcționare” înseamnă un semnal vizual sau auditiv (sau orice semnal echivalent) care arată dacă un dispozitiv care este pornit funcționează corect sau nu.

1.44.

„Culoarea luminii emise de dispozitiv” înseamnă culoarea luminii emise, astfel cum se specifică în Regulamentul CEE-ONU nr. 48, astfel cum este menționat în anexa I.

1.45.

„Marcaj de vizibilitate” înseamnă un dispozitiv destinat să intensifice vizibilitatea unui vehicul, văzut din poziție laterală sau din spate (sau, în cazul remorcilor, și din față), prin reflexia luminii emanate de o sursă de lumină care nu este legată de acel vehicul, observatorul aflându-se în apropierea sursei.

1.46.

„Indicator de funcționare cu circuit închis” înseamnă un indicator care arată că un dispozitiv a fost acționat, fără a indica dacă acesta funcționează corect sau nu.

1.47.

„Placă de identificare spate pentru vehicule lente” înseamnă o plăcuță triunghiulară cu colțuri tăiate, cu un model specific, acoperită cu materiale sau dispozitive retroreflectorizante și fluorescente (clasa 1) sau doar cu materiale sau dispozitive retroreflectorizante (clasa 2) (a se vedea, de exemplu, Regulamentul CEE-ONU nr. 69, astfel cum este menționat în anexa I).

1.48.

„Pereche” înseamnă setul de lămpi cu aceleași funcții de partea stângă și respectiv, de partea dreaptă a vehiculului.

1.49.

„Planul H” înseamnă planul orizontal care conține centrul de referință al lămpii.

1.50.

„Funcție de iluminare” înseamnă lumina emisă de un dispozitiv pentru a ilumina drumul și obiectele în direcția deplasării vehiculului.

1.51.

„Funcție de semnalizare luminoasă” înseamnă lumina emisă sau reflectată de un dispozitiv pentru a le oferi celorlalți participanți la trafic informații vizuale cu privire la prezența, identificarea și/sau schimbarea deplasării vehiculului.

1.52.

„Sursă de lumină” înseamnă unul sau mai multe elemente pentru radiație vizibilă, care pot fi asamblate cu una sau mai multe înfășurători transparente și cu o bază pentru o legătură mecanică și electrică.

O sursă de lumină poate de asemenea fi constituită din borna de ieșire extremă a unui ghid de lumină, în cadrul unui sistem de iluminat sau de semnalizare luminoasă distribuit care nu dispune de o lentilă externă integrată.

1.53.

„Suprafața emițătoare de lumină” a unui dispozitiv de iluminat, a unui dispozitiv de semnalizare luminoasă sau a unui catadioptru înseamnă suprafața acestora, în conformitate cu declarația din cererea de omologare depusă de producătorul dispozitivului de pe schiță.

2.1.

O descriere a tipului de vehicul în ceea ce privește dimensiunile și forma sa exterioară, precum și numărul și poziționarea dispozitivelor de iluminat și de semnalizare luminoasă; trebuie specificat tipul de vehicul, identificat în mod adecvat.

2.2.

O listă a dispozitivelor prevăzute de producător pentru a constitui sistemul de iluminat și de semnalizare luminoasă. Lista poate include, pentru fiecare funcție, mai multe tipuri de dispozitive. În plus, lista poate include, pentru fiecare funcție, mențiunea suplimentară „sau dispozitive echivalente”.

2.3.

O diagramă de ansamblu a instalației de iluminat și de semnalizare luminoasă, cu indicarea amplasării pe vehicul a diferitelor dispozitive.

2.4.

O schiță sau schițele fiecărui lămpi, cu indicarea suprafeței iluminante a lămpii sau a unui dispozitiv de iluminat sau a unei lămpi de semnalizare, alta decât un catadioptru.

Suprafața emițătoare de lumină a unui dispozitiv de iluminat și de semnalizare luminoasă sau a unui catadioptru trebuie declarată cu respectarea uneia dintre următoarele condiții:

2.5.

Un vehicul gol, prevăzut cu un echipament complet de iluminat și de semnalizare luminoasă reprezentativ pentru tipul de vehicul care urmează să fie omologat, trebuie prezentat serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor în vederea omologării.

5.6.1.

să fie montate simetric față de planul longitudinal median;

5.6.2.

să fie simetrice una față de cealaltă în raport cu planul longitudinal median;

5.6.3.

să îndeplinească aceleași cerințe colorimetrice și

5.6.4.

să aibă caracteristici fotometrice sensibil identice.

5.8.1.1

Cerințele fotometrice și colorimetrice aplicabile unei lămpi trebuie îndeplinite atunci când toate celelalte funcții cu care lampa este grupată, combinată sau încorporată reciproc sunt dezactivate.

Cu toate acestea, când o lampă de poziție față sau spate este încorporată reciproc cu una sau mai multe funcții care pot fi activate împreună cu acestea, cerințele privind culoarea fiecăreia dintre aceste alte funcții trebuie să fie îndeplinite atunci când funcția (funcțiile) încorporată (încorporate) reciproc și lămpile de poziție față sau spate sunt aprinse.

5.8.1.2

Nu este permisă încorporarea reciprocă a lămpilor de stop sau a lămpilor indicatoare de direcție.

5.8.1.3

În cazul în care lămpile de stop și lămpile indicatoare de direcție sunt grupate, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:

5.8.2.1

fie suprafața totală a proiecției părților distincte pe un plan tangențial cu suprafața exterioară a lentilei exterioare și perpendicular pe axa de referință ocupă cel puțin 60 % din cel mai mic patrulater care circumscrie proiecția menționată anterior, fie distanța dintre două părți distincte adiacente/tangențiale nu depășește 15 mm atunci când se măsoară perpendicular pe axa de referință. Această cerință nu se aplică catadioptrilor.

5.8.2.2

În cazul lămpilor interdependente, distanța dintre suprafețele aparente adiacente în direcția axei de referință nu este mai mare de 75 mm, măsurată perpendicular pe axa de referință.

5.11.1.

pentru vizibilitatea luminii roșii în fața vehiculului, cu excepția celei mai din spate lămpi laterale roșii, suprafața aparentă a unei lămpi roșii pentru un observator care se deplasează în interiorul zonei 1, după cum este specificat în apendicele 1.

5.11.2.

pentru vizibilitatea luminii albe spre spatele vehiculului, cu excepția lămpilor pentru mersul înapoi și a marcajelor de vizibilitate albe în spate montate pe lateralele vehiculului, suprafața aparentă a unei lămpi albe nu trebuie să fie vizibilă direct pentru un observator care se deplasează în zona 2 într-un plan transversal situat la o distanță de 25 m în spatele vehiculului (a se vedea apendicele 1);

5.11.3.

zonele 1 și 2 sunt delimitate în planele lor respective, așa cum sunt văzute de observator:

5.12.1.

în cazul în care lămpile de poziție față și spate, precum și lămpile de poziție laterale, atunci când sunt combinate sau reciproc încorporate cu aceste lămpi, utilizate pe post de lămpi de staționare, sunt aprinse;

5.12.2.

lămpilor de poziție față, când funcția lor este îndeplinită de alte lămpi, în conformitate cu prevederile de la punctul 5.13.1.

5.13.1.1

conexiunile lor electrice să fie astfel proiectate încât, în cazul unei disfuncții a oricăruia dintre aceste sisteme de iluminare, lămpile de poziție față să fie automat reactivate; și

5.13.1.2

lampa/funcția de substituire îndeplinește, pentru lampa de poziție corespunzătoare, cerințele prevăzute la punctele 6.8.1-6.8.6; și

5.13.1.3

să se furnizeze în rapoartele de încercare pentru lampa de substituire dovezi adecvate privind conformitatea cu cerințele indicate la punctul 5.13.1.2.

5.15.1.

far cu lumină de drum: alb;

5.15.2.

far cu lumină de întâlnire: alb;

5.15.3.

lampă de ceață față: alb sau galben selectiv;

5.15.4.

lampă de mers înapoi: alb;

5.15.5.

lampă indicatoare de direcție: galben auto;

5.15.6.

semnal de avarie: galben auto;

5.15.7.

lampă de stop: roșu;

5.15.8.

lampă de iluminare a plăcii de înmatriculare spate: alb;

5.15.9.

lampă de poziție față: alb;

5.15.10.

lampă de ceață spate: roșu;

5.15.11.

lampă de ceață spate: roșu;

5.15.12.

lampă de staționare: albă în față, roșie în spate, galben auto dacă este încorporată reciproc în lămpile laterale indicatoare de direcție sau în lămpile de poziție laterale;

5.15.13.

lampă de poziție laterală: galben auto; cu toate acestea, cea mai din spate lampă de poziție laterală poate fi roșie dacă este grupată sau combinată sau încorporată reciproc cu lampa de poziție spate, cu lampa de gabarit spate, cu lampa de ceață spate, cu lampa de stop sau dacă este grupată sau are o parte a suprafeței emițătoare de lumină comună cu catadioptrul spate;

5.15.14.

lampă de gabarit: albă în față, roșie în spate;

5.15.15.

lampă cu lumină de zi: alb;

5.15.16.

catadioptru spate, netriunghiular: roșu;

5.15.17.

catadioptru spate, triunghiular: roșu;

5.15.18.

catadioptru față, netriunghiular: alb sau incolor;

5.15.19.

catadioptru lateral, netriunghiular: galben auto; cu toate acestea, cel mai din spate catadioptru lateral poate fi roșu dacă este grupat sau are o parte a suprafeței emițătoare de lumină comună cu lampa de poziție spate, lampa de gabarit spate, lampa de ceață spate, lampa de stop, cu cea mai din spate lampă de poziție laterală roșie sau cu catadioptrul spate, netriunghiular;

5.15.20.

lampă de viraj: alb;

5.15.21.

marcaj de vizibilitate: alb sau galben pe lateral; roșu sau galben în spate;

5.15.22.

lampă exterioară de curtoazie: alb;

5.15.23.

lampă de manevră: alb.

5.16.2.1.

Absența forței motrice pentru manevrarea lămpii;

5.16.2.2.

întreruperea involuntară a circuitului, obstacol, scurt-circuit la masă în circuitele electrice, imperfecțiune în conductele hidraulice sau pneumatice, racorduri flexibile, solenoizi sau alte piese care comandă sau transmit forța destinată să acționeze dispozitivul de mascare.

5.17.1.1

aceste lămpi să rămână atașate de vehicul, chiar dacă poziția lor se modifică;

5.17.1.2

aceste lămpi să poată fi blocate în poziția impusă de condițiile de trafic. Blocarea trebuie să fie automată.

pentru a determina marginea inferioară, cea superioară și cele laterale ale suprafeței iluminante, se utilizează numai ecrane cu margini orizontale sau verticale pentru a verifica distanța spre marginile extreme ale vehiculului și înălțimea deasupra solului.

pentru alte aplicații ale suprafeței iluminante, de exemplu, distanța dintre două lămpi sau funcții, se utilizează forma periferiei acestei suprafețe iluminante. Ecranele rămân paralele, dar este permisă utilizarea altor orientări.

6.1.4.1

Lățime: marginile exterioare ale suprafeței iluminante nu trebuie în niciun caz să se afle situate mai aproape de extremitatea marginii exterioare a vehiculului decât marginile exterioare ale suprafeței iluminante a luminii de întâlnire.

6.1.4.2

În înălțime: Nu sunt prevăzute specificații individuale.

6.1.4.3

În lungime: în fața vehiculului. Această condiție este considerată ca fiind îndeplinită dacă lumina emisă nu jenează conducătorul, nici direct, nici indirect prin intermediul oglinzilor retrovizoare și/sau al altor suprafețe reflectorizante ale vehiculului.

6.1.9.1.

Intensitatea maximă agregată a farurilor cu lumină de drum care pot fi puse în funcțiune simultan nu depășește 430 000 cd, ceea ce corespunde unei valori de referință de 100.

6.1.9.2.

Această intensitate maximă se obține prin adunarea marcajelor de referință maximă individuale care sunt indicate pe diferitele faruri. Marcajul de referință "10" se alocă fiecăruia dintre farurile marcate cu "R" sau "CR".

6.2.4.1.

Lățime: Nu sunt prevăzute specificații individuale.

6.2.4.2.

În înălțime:

6.2.4.3.

În lungime: într-un punct cât mai în față pe tractor; cu toate acestea, lumina emisă nu trebuie în nici un caz să-l jeneze pe conducător, nici direct, nici indirect, prin intermediul oglinzilor retrovizoare și/sau al altor suprafețe reflectorizante ale vehiculului.

Vizibilitatea geometrică

:

definită de unghiurile de vizibilitate geometrică α și β.

α= 15 ° în sus și 10 ° în jos,

β= 45 ° spre exterior și 5 ° spre interior.

6.2.6.1.1.

Atunci când înălțimea farurilor cu lumină de întâlnire este mai mare ca sau egală cu 500 mm și mai mică sau egală cu 1 500 mm, se poate efectua rabatarea fasciculului de lumină de întâlnire cu 0,5 până la 6 %;

6.2.6.1.2.

Farurile cu lumină de întâlnire trebuie să fie orientate astfel încât, măsurată la 15 m de lampă, linia orizontală care separă zona luminată de zona neluminată să se situeze la o înălțime echivalentă numai cu jumătatea distanței dintre sol și centrul lămpii.

6.2.6.2.1.

Dispozitivul de reglare a farurilor poate fi reglabil manual sau automat.

6.2.6.2.2.

Dispozitivele cu reglaj manual, atât cele de tip continuu, cât și cele de tip necontinuu, trebuie să fie prevăzute cu o poziție de oprire la care lămpile pot fi aduse la înclinația inițială prin intermediul unor șuruburi de reglaj obișnuite sau prin alte mijloace similare.

Aceste dispozitive cu reglaj manual trebuie să poată fi acționate de pe locul conducătorului.

Pe dispozitivele cu reglaj continuu trebuie să fie aplicate marcaje de referință care să indice stările de încărcare care necesită reglarea luminii de întâlnire.

6.2.6.2.3.

Farul cu lumină de întâlnire nu poate fi reglat într-o poziție în care fasciculul este mai mic decât în poziția inițială.

6.3.4.1

Lățime: Nu sunt prevăzute specificații individuale.

6.3.4.2

În înălțime: Cel puțin 250 mm deasupra solului. Niciun punct al suprafeței iluminante nu trebuie să se găsească deasupra celui mai de sus punct al suprafeței iluminante a farurilor cu lumină de întâlnire.

6.3.4.3

În lungime: într-un punct cât mai în față pe tractor; cu toate acestea, lumina emisă nu trebuie în nici un caz să-l jeneze pe conducător, nici direct, nici indirect, prin intermediul oglinzilor retrovizoare și/sau al altor suprafețe reflectorizante ale vehiculului.

Vizibilitatea geometrică

:

definită de unghiurile de vizibilitate geometrică α și β.

α= 5 ° în sus și în jos;

β= 45 ° spre exterior și 5 ° spre interior.

6.4.4.1.

Lățime: Nu sunt prevăzute specificații individuale.

6.4.4.2.

În înălțime: Minimum 250 mm și maximum 1 200 mm deasupra solului.

Cu toate acestea, în cazul în care forma, structura, construcția sau condițiile de exploatare ale vehiculului nu permit menținerea lămpii la mai puțin de 1 200 mm, este permisă creșterea înălțimii până la 4 000 mm.

În acest din urmă caz, lampa trebuie să fie instalată cu o înclinație în jos de cel puțin 3 ° pentru o înălțime de montare mai mare de 2 000 mm și mai mică de 3 000 mm și de cel puțin 6 ° pentru o înălțime de montare mai mare de 3 000 mm și mai mică de 4 000 mm.

Nu este nevoie de nicio înclinație pentru o înălțime de montare de până la 2 000 mm.

6.4.4.3.

În lungime: în spatele vehiculului.

Vizibilitatea geometrică

:

definită de unghiurile de vizibilitate geometrică α și β.

α= 15 ° în sus și 5 ° în jos;

β= 45 ° la dreapta și la stânga în cazul în care este montată numai o lampă;

β= 45 ° spre exterior și 30 ° spre exterior, dacă există două lămpi.

—

fie motorul este pornit,

—

fie unul dintre dispozitivele care controlează pornirea și oprirea motorului este într-o poziție în care este posibilă funcționarea motorului.

6.5.3.1

Lămpile indicatoare de direcție față și repetitoare laterale pot fi independente, grupate sau combinate.

6.5.3.2

Pentru remorci și utilaje remorcate:

două lămpi indicatoare de direcție spate (categoria 2).

6.5.4.1

Lățime: Cu excepția cazului lămpilor indicatoare de direcție din categoria 1 care corespund schemei „C” și a lămpilor indicatoare de direcție suplimentare, latura suprafeței luminoase cea mai îndepărtată de planul longitudinal median al tractorului nu trebuie să se găsească la mai mult de 400 mm de extremitatea de gabarit a tractorului. Distanța minimă între laturile interioare ale celor două suprafețe iluminante ale unei perechi de lămpi trebuie să fie de cel puțin 500 mm.

Atunci când distanța verticală între lampa indicatoare de direcție spate și lampa de poziție spate corespunzătoare este mai mică sau egală cu 300 mm, distanța între extremitatea de gabarit a vehiculului și latura exterioară a lămpii indicatoare de direcție spate nu trebuie să depășească cu mai mult de 50 mm distanța dintre extremitatea de gabarit a vehiculului și latura exterioară a lămpii de poziție spate corespunzătoare.

Pentru lămpile indicatoare de direcție față, suprafața iluminantă trebuie să fie la cel puțin 40 mm de suprafața iluminantă a farurilor cu lumină de întâlnire sau a farurilor de ceață, dacă acestea există.

Se admite o distanță mai mică dacă intensitatea luminoasă pe axa de referință a lămpii indicatoare de direcție este cel puțin egală cu 400 cd.

6.5.4.2

În înălțime: Deasupra solului, la cel puțin 400 mm și la cel mult 2 500 mm, respectiv cel mult 4 000 mm pentru lămpile indicatoare de direcție suplimentare.

În cazul vehiculelor cu o lățime maximă care nu depășește 1 300 mm, la cel puțin 350 mm deasupra solului.

6.5.4.3

În lungime: În mod normal, distanța dintre centrul de referință al suprafeței luminoase a lămpilor indicatoare de direcție din categoria 1 (schema B), respectiv a lămpilor indicatoare de direcție din categoria 5 (schemele B și C) și planul transversal care marchează limita anterioară a lungimii totale a tractorului nu trebuie să depășească 1 800 mm. Dacă structura tractorului nu permite menținerea unghiurilor minime de vizibilitate, această distanță poate fi mărită la 2 600 mm.

Vizibilitatea geometrică

:

Unghiurile orizontale: a se vedea apendicele 2.

Unghiurile verticale: 15 ° deasupra și sub orizontală.

S1 sau S2 din dispozitivele descrise în Regulamentul CEE-ONU nr. 7: tractoarele și vehiculele din categoriile R și S trebuie să fie echipate cu astfel de lămpi de stop.

S3 sau S4 din dispozitivele descrise în Regulamentul CEE-ONU nr. 7: tractoarele și vehiculele din categoriile R și S trebuie să fie echipate cu astfel de lămpi de stop.

6.7.2.1.

Cu excepția cazului în care este instalat un dispozitiv din categoria S3 sau S4, pe vehicule pot fi instalate două dispozitive opționale din categoria S1 sau S2.

6.7.2.2.

Numai în cazul în care planul longitudinal median al vehiculului nu este situat pe un panou fix al caroseriei, ci separă una sau două părți mobile ale vehiculului (de exemplu, uși) și nu dispune de suficient spațiu pentru a se putea instala un singur dispozitiv din categoria S3 sau S4 pe planul longitudinal median deasupra acestor părți mobile,

6.7.4.1.

Lățime:

În cazul în care se permite, în conformitate cu punctul 6.7.2, instalarea unui dispozitiv din categoria S3 sau S4 cu un decalaj față de planul longitudinal median, acest decalaj nu trebuie să depășească 150 mm între planul longitudinal median și centrul de referință al lămpii.

6.7.4.2.

În înălțime:

Vehiculele pot fi echipate cu două dispozitive suplimentare din categoria S1 sau S2:

deasupra solului, la cel puțin 400 mm și la cel mult 4 000 mm.

6.7.4.3.

În lungime:

Vizibilitatea geometrică

:

Unghiul orizontal: 45 ° spre exterior și spre interior.

Unghiul vertical: 15 ° deasupra și sub orizontală.

6.8.4.1.

Lățime: Acel punct de pe suprafața luminoasă situat la cea mai mare distanță de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se afle la mai mult de 400 mm de extremitatea de gabarit a vehiculului. Distanța dintre marginile interioare respective ale celor două suprafețe luminoase trebuie să fie de minimum 500 mm.

6.8.4.2.

În înălțime: deasupra solului, la cel puțin 400 mm și la cel mult 2 500 mm.

În cazul vehiculelor concepute pentru montarea de dispozitive portabile în partea frontală, care pot masca lămpile de poziție față obligatorii, se pot instala două lămpi de poziție față suplimentare la o înălțime care nu depășește 4 000 mm.

6.8.4.3.

În lungime: Nu există cerințe, cu condiția ca lămpile să fie orientate spre față și ca unghiurile de vizibilitate geometrică să corespundă dispozițiilor specificate la punctul 6.8.5.

Vizibilitatea geometrică

:

Unghiul orizontal: Pentru cele două lămpi de poziție față: 10 ° spre interior și 80 ° spre exterior. Totuși, în mod excepțional, unghiul de 10 ° spre interior se poate reduce până la 5 °, dacă forma caroseriei nu permite respectarea celor 10 °. Pentru tractoarele a căror lățime maximă nu depășește 1 400 mm, dacă forma caroseriei nu permite formarea unui unghi de 10 °, acest unghi se poate reduce la 3 °.

Unghiul vertical: 15 ° deasupra și sub orizontală. Unghiul vertical de dedesubtul orizontalei se poate reduce la 10 °, dacă înălțimea lămpii deasupra solului este mai mică de 1 900 mm, respectiv la 5 °, dacă această înălțime este mai mică de 750 mm.

6.9.4.1.

Lățime: Sub rezerva dispozițiilor de la punctul 6.9.5.1, acel punct de pe suprafața luminoasă situat la cea mai mare distanță de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se afle la mai mult de 400 mm de extremitatea de gabarit a vehiculului.

Distanța dintre marginile interioare ale celor două suprafețe luminoase nu trebuie să fie mai mică de 500 mm. Această distanță poate fi redusă la 400 mm, dacă lățimea maximă a vehiculului este mai mică de 1 400 mm.

6.9.4.2.

În înălțime: Sub rezerva dispozițiilor de la punctul 6.9.5.1, deasupra solului, cel puțin 400 mm și cel mult 2 500 mm.

În cazul vehiculelor cu o lățime maximă care nu depășește 1 300 mm, la cel puțin 250 mm deasupra solului.

6.9.4.3.

În lungime: în spatele vehiculului. Cel mult 1 000 mm față de punctul cel mai din spate al vehiculului.

Părțile vehiculului care depășesc cel mai din spate punct al suprafeței luminoase a lămpilor de poziție spate cu mai mult de 1 000 mm trebuie prevăzute cu o lampă de poziție spate suplimentară.

Vizibilitatea geometrică

:

Unghiul orizontal: Pentru cele două lămpi de poziție spate: fie 45 ° înspre interior și 80 ° spre exterior, fie 80 ° spre interior și 45 ° spre exterior.

Unghiul vertical: 15 ° deasupra orizontalei și sub aceasta. Unghiul de dedesubtul orizontalei se poate reduce la 10 ° dacă înălțimea lămpii deasupra solului este mai mică de 1 900 mm și la 5 ° dacă această înălțime este mai mică de 750 mm.

6.9.5.1.

Dacă nu este posibil să se respecte cerințele de amplasament și de vizibilitate menționate anterior, se pot instala patru lămpi de poziție spate conform următoarelor reguli de instalare:

6.10.4.1.

Lățime: Dacă există o singură lampă de ceață spate, ea trebuie situată de cealaltă parte în raport cu planul longitudinal median al vehiculului față de direcția de mers prevăzută în țara de înmatriculare. În toate cazurile, distanța între lampa de ceață spate și lampa de stop trebuie să fie de peste 100 mm.

6.10.4.2.

În înălțime: Deasupra solului: minimum 400 mm, maximum 1 900 mm sau 2 500 mm, dacă forma caroseriei nu permite respectarea celor 1 900 mm.

6.10.4.3.

În lungime: în spatele vehiculului.

Vizibilitatea geometrică

:

Unghiul orizontal: 25 ° spre interior și spre exterior.

Unghiul vertical: 5 ° deasupra orizontalei și sub aceasta.

6.11.4.1.

Lățime: acel punct de pe suprafața iluminantă situat la cea mai mare distanță de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se afle la mai mult de 400 mm de extremitatea de gabarit a vehiculului. În plus, dacă există o pereche de lămpi, ele trebuie să se afle pe părțile laterale ale vehiculului.

6.11.4.2.

În înălțime: deasupra solului, la cel puțin 400 mm și la cel mult 2 500 mm.

6.11.4.3.

În lungime: Nu sunt prevăzute specificații individuale.

Vizibilitatea geometrică

:

Unghiul orizontal: 45 ° înspre exterior, spre față și spre spate.

Unghiul vertical: 15 ° deasupra orizontalei și sub aceasta. Unghiul vertical de dedesubtul orizontalei se poate reduce la 10 °, dacă lampa este situată deasupra solului la o înălțime mai mică de 1 500 mm, respectiv la 5 ° dacă această înălțime este mai mică de 750 mm.

6.12.4.1.

Lățime: Cât mai aproape posibil de extremitatea de gabarit a vehiculului.

6.12.4.2.

În înălțime: La cea mai mare înălțime posibilă compatibilă cu poziția prescrisă în lățime și cu simetria lămpilor.

6.12.4.3.

În lungime: Nu sunt prevăzute specificații individuale.

Vizibilitatea geometrică

:

Unghiul orizontal: 80 ° spre exterior.

Unghiul vertical: 5 ° deasupra orizontalei și 20 ° sub orizontală.

6.14.4.1.

Lățime: Sub rezerva dispozițiilor de la punctul 6.14.5.1, punctul de pe suprafața iluminantă situat la cea mai mare distanță de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se afle la mai mult de 400 mm de extremitatea de gabarit a vehiculului. Distanța dintre marginile interioare ale catadioptrilor este de cel puțin 600 mm. Această distanță poate fi micșorată la 400 mm în cazul în care lățimea totală a vehiculului este mai mică de 1 300 mm.

6.14.4.2.

În înălțime: Sub rezerva dispozițiilor de la punctul 6.14.5.1, minimum 400 mm și maximum 900 mm deasupra solului.

În cazul vehiculelor cu o lățime maximă care nu depășește 1 300 mm la cel puțin 250 mm deasupra solului.

Limita maximă se poate totuși mări până la 1 200 mm atunci când nu este posibilă respectarea înălțimii de 900 mm fără a se recurge la echipamente de montaj care riscă să fie deteriorate sau deformate cu ușurință.

6.14.4.3.

În lungime: Nu sunt prevăzute specificații individuale.

Vizibilitatea geometrică

:

Unghiul orizontal: 30 ° spre interior și spre exterior.

Unghiul vertical: 15 ° deasupra orizontalei și sub aceasta. Unghiul vertical de sub orizontală se poate reduce la 5 ° dacă înălțimea catadioptrului este mai mică de 750 mm.

6.14.5.1

Dacă nu este posibil să se respecte cerințele de amplasament și de vizibilitate menționate anterior, se pot instala patru catadioptri care să îndeplinească următoarelor reguli de instalare:

6.15.4.1.

Lățime: Nu sunt prevăzute specificații individuale.

6.15.4.2.

În înălțime: Minimum 400 mm și maximum 900 mm deasupra solului.

Limita maximă se poate totuși mări până la 1 500 mm atunci când nu este posibilă respectarea înălțimii de 900 mm fără a se recurge la echipamente de montaj care riscă să fie deteriorate sau deformate cu ușurință.

6.15.4.3.

În lungime: Un catadioptru trebuie să fie situat la maximum 3 m de punctul cel mai avansat al vehiculului și, fie același catadioptru, fie un altul, nu trebuie să fie situat la mai mult de 3 m de punctul situat cel mai în spate al vehiculului. Distanța dintre doi catadioptri situați pe aceeași parte a vehiculului nu trebuie să depășească 6 m.

Vizibilitatea geometrică

:

Unghiul orizontal: 20 ° spre exterior și spre spate.

Unghiul vertical: 10 ° deasupra și sub orizontală. Unghiul vertical de dedesubtul orizontalei se poate reduce la 5 ° dacă lungimea catadioptrului este mai mică de 750 mm.

6.17.4.1

Lățime: Acel punct de pe suprafața iluminantă situat la cea mai mare distanță de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se afle la mai mult de 400 mm de extremitatea de gabarit a vehiculului. La vehiculele din categoriile R și S, această distanță nu trebuie să fie mai mare de 150 mm.

Distanța dintre marginile interioare ale celor două suprafețe aparente în direcția axei de referință nu trebuie să fie mai mică de 600 mm. Această distanță poate fi redusă la 400 mm, dacă lățimea maximă a vehiculului este mai mică de 1 300 mm.

6.17.4.2

În înălțime: Deasupra solului, cel puțin 300 mm și cel mult 1 500 mm. În cazul în care acest lucru nu este posibil din cauza modului în care au fost proiectați, catadioptrii față se plasează cât mai jos posibil.

6.17.4.3

În lungime: în fața vehiculului.

Vizibilitatea geometrică

:

Unghiul orizontal: 30 ° spre interior și spre exterior.

Unghiul vertical: 10 ° deasupra orizontalei și sub aceasta. Unghiul vertical de sub orizontală poate fi redus la 5 ° în cazul unui catadioptru care se află la mai puțin de 750 mm deasupra solului.

6.17.5.1.

Dacă nu este posibil să se respecte cerințele de amplasament și de vizibilitate menționate anterior, se pot instala patru catadioptri care să respecte următoarele reguli de instalare:

6.18.4.1

Lățime: Nu sunt prevăzute specificații individuale.

6.18.4.2

În înălțime: cel puțin 250 mm și cel mult 2 500 mm deasupra solului.

6.18.4.3

În lungime: cel puțin o lampă de gabarit laterală trebuie montată pe treimea mijlocie a vehiculului, iar lampa de gabarit laterală cea mai din față nu trebuie amplasată la mai mult de 3 m de partea frontală. Distanța dintre două lămpi de gabarit laterale adiacente nu trebuie să depășească 3 m. În cazul în care structura, construcția sau modul de utilizare a vehiculului nu permit satisfacerea acestei cerințe, această distanță poate fi mărită la 4 m.

Vizibilitate geometrică

Unghiul orizontal: 45 ° spre interior și spre exterior; cu toate acestea, această valoare poate fi redusă la 30 °.

Unghiul vertical: 10 ° deasupra orizontalei și sub aceasta. Unghiul vertical de sub orizontală poate fi redus la 5 ° dacă lampa de gabarit laterală se află la mai puțin de 750 mm deasupra solului.

Orizontal

:

20 ° spre exterior și 20 ° spre interior.

Vertical

:

în sus 10 ° și în jos 10 °.

Orizontal

:

30 ° - 60 ° spre exterior.

Vertical

:

10 ° în sus și în jos.

6.20.7.1

Lampa de viraj de pe una din părțile vehiculului poate fi pusă automat în funcțiune numai când lămpile indicatoarele de direcție de pe aceeași parte a vehiculului sunt puse în funcțiune și/sau unghiul de direcție este schimbat din poziția drept înainte înspre aceeași parte a vehiculului.

Lampa de viraj este oprită automat în momentul în care se stinge lampa indicatoare de direcție și/sau unghiul de direcție a revenit în poziția drept înainte.

6.20.7.2

Atunci când lampa de mers înapoi este pusă în funcțiune, ambele lămpi de viraj pot fi puse simultan în funcțiune, independent de poziția volanului sau de poziția lămpii indicatoare de direcție. În acest caz, lămpile de viraj trebuie oprite atunci când lampa de mers înapoi este oprită.

6.23.9.1

motorul este oprit;

6.23.9.2

o portieră a șoferului sau a pasagerilor este deschisă;

6.23.9.3

o ușă a compartimentului de mărfuri este deschisă.

(a)

înainte de punerea în mișcare a vehiculului pentru prima oară înainte de fiecare activare manuală a sistemului de propulsie; sau

(b)

treapta de viteză pentru mersul înapoi este activată; sau

(c)

un sistem video de asistență la manevrele de parcare este activat.

6.25.4.1.

Lățime: Sub rezerva dispozițiilor de la punctul 6.25.5.1, acel punct de pe suprafața luminoasă situat la cea mai mare distanță de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se afle la mai mult de 400 mm de extremitatea de gabarit a vehiculului. Distanța dintre marginile interioare ale catadioptrilor este de cel puțin 600 mm. Această distanță poate fi micșorată la 400 mm în cazul în care lățimea totală a vehiculului este mai mică de 1 300 mm.

6.25.4.2.

În înălțime: Minimum 400 mm și maximum 1 500 mm deasupra solului, cu respectarea dispozițiilor de la punctul 6.25.5.1.

6.25.4.3.

În lungime: Nu sunt prevăzute specificații individuale.

Vizibilitatea geometrică

:

Unghiul orizontal: 30 ° spre interior și spre exterior.

Unghiul vertical: 15 ° deasupra orizontalei și sub aceasta. Unghiul vertical de sub orizontală se poate reduce la 5 ° dacă înălțimea catadioptrului este mai mică de 750 mm.

6.25.5.1

Dacă nu este posibil să se respecte cerințele de amplasament și de vizibilitate menționate anterior, se pot instala patru catadioptri care să îndeplinească următoarelor reguli de instalare:

Obligatorii la vehiculele din categoria S cu o lățime totală de peste 2,55 m.

Facultative la vehiculele din categoria S cu o lățime totală de maxim 2,55 m.

Lățime:

Acel punct de pe suprafața iluminantă situat la cea mai mare distanță de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se afle la mai mult de 100 mm de extremitatea de gabarit a vehiculului. Această valoare poate fi mărită dacă forma caroseriei nu permite respectarea celor 100 mm.

În înălțime:

Nu sunt prevăzute specificații individuale.

În lungime:

Nu sunt prevăzute specificații individuale.

1.1.

„amenajări interioare” înseamnă părțile interioare ale habitaclului, altele decât oglinda sau oglinzile retrovizoare interioare și includ

1.2.

„nivelul tabloului de bord” înseamnă linia definită de punctele de contact ale verticalelor tangente la tabloul de bord.

1.3.

„geamuri acționate electric” înseamnă geamuri care sunt închise prin acționare electrică, fiind alimentate de sursa de energie electrică a vehiculului.

1.4.

„deschidere” reprezintă o deschizătură maximă neobstrucționată între muchia superioară sau muchia anterioară, depinzând de direcția de închidere a unui geam sau a unui sistem despărțitor sau a unei trape de aerisire acționate electric și structura vehiculului care formează marginea ferestrei, a sistemului despărțitor sau a trapei de aerisire, atunci când se privește din interiorul vehiculului sau, în cazul unui sistem despărțitor, atunci când se privește din partea din spate a compartimentului pentru pasageri.

1.1.1.1

În zona A a distanței de securitate deasupra PIS a scaunului conducătorului și situate în fața acestuia, astfel cum este stabilit în figura 1, nu trebuie să existe asperități periculoase sau margini ascuțite care pot crește riscul de rănire gravă a ocupanților. Dacă părțile aflate în zona A a distanței de securitate deasupra PIS, în fața acestuia, îndeplinesc cerințele de la punctele 1.1.2-1.1.6, se consideră că și ele respectă această cerință.

Figura 1

1.1.1.2

În zona A a distanței de securitate, al cărui centru se află la 670 mm deasupra centrului marginii frontale a părții frontale a scaunului pasagerului, dacă este montat, și situat în fața acestuia, astfel cum este stabilit în figura 2, nu trebuie să existe asperități periculoase sau margini ascuțite care pot crește riscul de rănire gravă a ocupanților. Dacă părțile aflate în zona A a distanței de securitate deasupra PIS, în fața acestuia, îndeplinesc cerințele de la punctele 1.1.2-1.1.6, se consideră că și ele respectă această cerință.

Figura 2

1.1.1.3

În cazul vehiculelor echipate cu volan și banchete sau scaune cu cupe dispuse pe mai multe rânduri, mediul scaunelor pentru pasageri din spate, dacă sunt montate pe vehicul, este conform cu cerințele din anexa XVII la Regulamentul (UE) nr. 3/2014 (1).

1.1.3.1

Suporturile metalice nu trebuie să aibă margini proeminente.

1.1.3.2

Părțile care pot intra în contact cu o emisferă cu un diametru de 165 mm, conform descrierii de la punctul 3.2.1, atunci când se apropie de pe raza zonei A în figura 1, trebuie să fie rotunjite la o rază de curbură de cel puțin 2,5 mm.

1.1.3.3

Manetele de acționare a geamurilor, dacă sunt prezente, pot avea proeminențe de 35 mm de la suprafața panoului.

1.1.3.4

Dispozițiile de la punctele 1.1.3.1, 1.1.3.2 și 1.1.3.3 nu se aplică la componentele situate dincolo de volan, măsurat de la vârful unui con, această zonă fiind centrul punctului A din figura 1, și marginea volanului fiind generatoarea acestui con.

1.1.4.1

Marginea inferioară a tabloului de bord trebuie să fie rotunjită la o rază de curbură de cel puțin 19 mm.

1.1.4.2

Comutatoarele, mânerele acționate prin tragere etc, confecționate din material rigid și care, măsurate conform metodei descrise la punctul 3, au o proeminență de la 3,2 mm la 9,5 mm față de tabloul de bord, trebuie să aibă o secțiune transversală de cel puțin 2 cm2, măsurată la 2,5 mm de la punctul cel mai proeminent, și trebuie să aibă margini rotunjite cu o rază de curbură de cel puțin 2,5 mm.

1.1.4.3

În cazul în care aceste componente au o proeminență mai mare de 9,5 mm față de suprafața tabloului de bord, acestea trebuie proiectate și construite cu o secțiune transversală cu o suprafață de cel puțin 6,50 cm2 situată la cel mult 6,5 mm de la punctul de proeminență maximă.

1.1.4.4.

Componentele montate pe plafon, dacă există, dar care nu fac parte din structura plafonului, precum mânerele de susținere, luminile și trapele de aerisire etc, au o rază de curbură de cel puțin 3,2 mm și, în plus, lățimea părților proeminente are cel puțin valoarea proeminenței lor în jos.

1.1.4.5.

În cazul unei proeminențe constând într-un element dintr-un material care nu este rigid, având o duritate mai mică de 60 Shore A, montat pe suport rigid, cerințele de la punctele 1.1.4.2-1.1.4.4 se aplică doar suportului rigid.

1.1.4.6

Cerințele prevăzute în prezenta secțiune se aplică amenajărilor care nu sunt menționate la punctele 1.1.2-1.1.6 care, în conformitate cu cerințele prevăzute la punctele 1.1.1 și 1.1.6 și în funcție de amplasarea acestora în vehicul, pot veni în contact cu ocupanții. În cazul în care aceste componente sunt confecționate dintr-un material cu o duritate mai mică de 60 Shore A și sunt montate pe unul sau mai multe suporturi rigide, cerințele în cauză se aplică numai acestor suporturi rigide.

2.1.1.

Cererea pentru omologarea UE de tip pentru componente trebuie însoțită de următoarele eșantioane care trebuie să fie prezentate serviciului tehnic responsabil cu încercările de omologare de tip pentru componente:

2.1.2.

la alegerea producătorului, fie un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul care urmează să fie omologat, fie partea (părțile) vehiculului considerată (considerate) esențială (esențiale) pentru efectuarea controalelor și încercărilor stabilite în prezentul regulament; și

2.1.3.

la cererea acestui serviciu tehnic, anumite piese și anumite eșantioane din materialele utilizate

3.2.1.

Aparatul de măsură a proeminențelor se compune dintr-un cap fals emisferic cu diametrul de 165 mm, în care există un piston culisant cu diametrul de 50 de mm.

3.2.2.

Pozițiile relative ale capătului plat al pistonului și marginea capului fals se indică pe o scală pe care un indicator mobil înregistrează valoarea maximă măsurată care se obține atunci când aparatul este îndepărtat de elementul încercat. Distanța minimă măsurabilă este 30 mm; scala se gradează din jumătate în jumătate de milimetru pentru a face posibilă măsurarea proeminențelor în cauză.

3.2.3.

Procedura de etalonare:

3.2.4.

Aparatul de măsurare a proeminențelor este ilustrat în figura 3.

3.3.1.

Prin retragerea pistonului se formează o cavitate în interiorul capului fals, iar indicatorul mobil se poziționează lângă piston.

3.3.2.

Aparatul se aplică pe proeminența de măsurat astfel încât capul fals să intre în contact cu o suprafață maximă a zonei înconjurătoare, cu o forță care nu depășește 2 daN.

3.3.3.

Pistonul se împinge spre înainte până când vine în contact cu proeminența de măsurat, iar valoarea proeminenței se observă pe scală.

3.3.4.

Capul fals se ajustează pentru a se putea obține valoarea maximă a proeminenței. Această valoare a proeminenței se înregistrează.

3.3.5.

Dacă două sau mai multe comenzi sunt situate suficient de aproape încât pistonul sau capul fals să vină simultan în contact cu ele, se procedează în felul următor:

—

planul XX' rămâne paralel cu planul longitudinal median al vehiculului

—

axa X se poate roti deasupra orizontalei și sub orizontală formând un unghi de maxim 30 °.

La efectuarea încercărilor prevăzute la acest punct, se îndepărtează toate materialele cu o duritate mai mică de 60 Shore A.

1.1.

„Suprafață exterioară” înseamnă exteriorul vehiculului, inclusiv roțile, șenilele, ușile, barele de protecție, capota, mijloacele de acces, rezervoarele.

1.2.

„Rază de curbură” înseamnă raza arcului de cerc care se apropie cel mai mult de forma rotunjită a elementului în cauză menționat.

1.3

„Extremitate de gabarit” a vehiculului înseamnă, în raport cu părțile laterale, planul paralel cu planul longitudinal median al vehiculului tangent la muchia sa exterioară laterală și, în raport cu părțile din față și spate, planul transversal perpendicular al vehiculului tangent la muchiile sale exterioare din față și din spate, neluând în considerare proeminențele:

2.1

Prezenta anexă nu se aplică acelor părți ale suprafeței exterioare care, atunci când vehiculul este încărcat, echipat cu pneurile cu cel mai mare diametru sau cu un set de șenile de cea mai mare dimensiune pe verticală pentru care este omologat, cu toate ușile, ferestrele și capacele de acces etc. în poziție închisă, se găsesc:

2.2.

Scopul acestor specificații este de a reduce riscul și gravitatea vătămărilor corporale care pot fi provocate în cazul în care o persoană este lovită de caroserie sau atinge caroseria în caz de coliziune. Această dispoziție este valabilă atât pentru vehiculul oprit, cât și pentru vehiculul în mișcare.

2.3.

Prezenta anexă nu se aplică oglinzilor retrovizoare exterioare.

2.4.

Prezenta anexă nu se aplică șenilelor metalice ale vehiculelor din categoria C.

3.1.

Suprafața exterioară a vehiculelor nu trebuie să conțină părți ascuțite sau tăioase, suprafețe rugoase sau proeminențe îndreptate spre exterior care, din cauza formei, a dimensiunilor, a orientării sau durității lor, pot spori riscul sau gravitatea vătămărilor corporale cauzate unei persoane lovite sau atinse de caroserie în caz de coliziune.

3.2.

Suprafața exterioară a fiecărei părți laterale a vehiculului nu trebuie să prezinte părți orientate spre exterior care să poată acroșa pietoni, cicliști sau motocicliști.

3.3.

Nicio parte proeminentă a suprafeței exterioare nu trebuie să aibă o rază de curbură mai mică de 2,5 mm. Această cerință nu se aplică părților suprafeței exterioare a căror proeminență e mai mică de 5 mm; unghiurile acestor părți orientate spre exterior trebuie, cu toate acestea, să fie netezite, cu excepția cazului în care proeminențele care rezultă sunt mai mici de 1,5 mm.

3.4.

Părțile proeminente de pe suprafața exterioară, alcătuite dintr-un material a cărui duritate nu depășește 60 Shore A, pot avea o rază de curbură mai mică de 2,5 mm. Măsurarea durității prin metoda Shore A poate fi înlocuită cu o declarație a valorii durității din partea producătorului componentei.

3.5.

Vehiculele echipate cu suspensii hidropneumatice, hidraulice sau pneumatice sau cu un dispozitiv de echilibrare automată în funcție de încărcătură trebuie supuse încercărilor în cele mai defavorabile condiții de rulare normală specificate de producător.

3.6.

Uneltele expuse pentru lucratul solului sau al culturilor și dispozitivele de distribuție a materialelor pe vehiculele din categoriile R și S care au margini ascuțite sau dinți atunci când sunt pliate în modul de transport rutier și care sunt deja reglementate de Directiva 2006/42/CE sunt scutite de la conformitatea cu punctele 3.1-3.5. Pentru zonele expuse ale oricărei alte părți a vehiculelor din categoriile R și S, se aplică punctele 3.1-3.5.

1.

„Compatibilitate electromagnetică” înseamnă capacitatea unui vehicul sau a unei (unor) componente sau unități tehnice electrice/electronice separate de a funcționa în mod satisfăcător în mediul său (lor) electromagnetic fără a introduce interferențe electromagnetice intolerabile pentru orice obiect situat în mediul respectiv;

2.

„Interferență electromagnetică” înseamnă orice fenomen electromagnetic care poate reduce randamentul unui vehicul sau al unei (unor) componente sau unități tehnice separate. O interferență electromagnetică poate fi zgomotul electromagnetic, un semnal nedorit sau o modificare a mediului de propagare;

3.

„Imunitate electromagnetică” înseamnă capacitatea unui vehicul sau a unei (unor) componente sau unități tehnice de a funcționa fără scăderea performanțelor sale (lor) în prezența unor interferențe electromagnetice date.

4.

„Mediu electromagnetic” înseamnă totalitatea fenomenelor electromagnetice existente într-un anumit loc;

5.

„Limită de referință” înseamnă nivelul nominal la care se raportează valorile limită ale omologării de tip și ale conformității producției.

6.

„Antenă de referință” pentru gama de frecvență 20-80 MHz înseamnă un dipol simetric rezonant, adică un dipol rezonant în semiundă, la 80 MHz, iar pentru gama de frecvență de peste 80 Mhz înseamnă un dipol semiundă echilibrat, acordat pe frecvența măsurată;

7.

„Emisie de bandă largă” înseamnă o emisie care are o lățime de bandă mai mare decât cea a unui anumit aparat de măsură sau receptor;

8.

„Emisie de bandă îngustă” înseamnă o emisie care are o lățime de bandă mai mică decât cea a unui anumit aparat de măsură sau receptor;

9.

„Sistem electric/electronic” înseamnă (un) dispozitiv(e) electric(e) și/sau electronic(e) sau (un) ansamblu(ri) de dispozitive electrice și/sau electronice, împreună cu orice conexiuni electrice aferente, care fac(e) parte din vehicul, dar căruia (cărora) nu urmează să i (li) se acorde omologarea de tip în mod separat față de vehicul;

10.

„Subansamblu electric/electronic” (SAE) înseamnă un dispozitiv sau un ansamblu de dispozitive electrice și/sau electronice destinate să facă parte dintr-un vehicul, împreună cu orice conexiuni și cablaje electrice asociate, și care îndeplinește una sau mai multe funcții specializate;

11.

„Tip de SAE”, din punct de vedere al compatibilității electromagnetice, înseamnă subansambluri electrice/electronice între care nu există diferențe în ceea ce privește funcția îndeplinită sau dispunerea generală a componentelor electrice și/sau electronice, după caz.

1.1.1.

Cererea de omologare a unui tip de vehicul din punctul de vedere al compatibilității sale electromagnetice în temeiul articolelor 22, 24 și 26 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 trebuie să fie depusă de producătorul vehiculului.

1.1.2.

Producătorul vehiculului trebuie să prezinte fișa de informații, al cărei model este prevăzut la articolul 68 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

1.1.3.

Producătorul vehiculului trebuie să prezinte programul de fabricație care să descrie toate combinațiile proiectate ale sistemelor electrice/electronice sau SAE relevante, tipurile de caroserie (1), variantele de material de construcție al caroseriei (2), dispunerea generală a cablajului, variante de motorizare, versiuni pentru conducerea pe partea stângă/dreaptă și versiuni de ampatament. Sistemele electrice/electronice sau SAE relevante sunt cele care pot emite radiații semnificative de bandă largă sau de bandă îngustă, precum și cele care sunt implicate în comanda directă a vehiculului de către conducătorul auto (a se vedea punctul 3.4.2.3).

1.1.4.

Se selectează un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul care urmează a fi omologat din acest program de fabricație, de comun acord între producător și autoritatea de omologare. Acest vehicul reprezintă tipul de vehicul specificat în fișa de informații prevăzută la articolul 68 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013. Alegerea vehiculului se face pe baza sistemelor electrice/electronice oferite de producător. Din programul de fabricație se mai poate alege un vehicul în vederea efectuării încercării, dacă producătorul și autoritatea competentă stabilesc de comun acord că el cuprinde sisteme electrice/electronice diferite care pot avea un efect semnificativ asupra compatibilității electromagnetice a vehiculului în comparație cu primul vehicul reprezentativ ales.

1.1.5.

Alegerea vehiculului (vehiculelor) în conformitate cu punctul 1.1.4 este limitată la combinațiile de vehicule/sisteme electrice/electronice destinate producției curente.

1.1.6.

Producătorul poate anexa la cerere un raport al încercărilor efectuate. Orice astfel de date furnizate pot fi folosite de autoritatea de omologare în scopul întocmirii certificatului de omologare UE de tip.

1.1.7.

Un vehicul reprezentativ pentru tipul care urmează să fie omologat, în conformitate cu punctul 1.1.4, trebuie să fie furnizat serviciului tehnic care efectuează încercarea propriu-zisă.

1.2.1.

Cererea de omologare a unui tip de SAE din punctul de vedere al compatibilității sale electromagnetice în temeiul articolelor 22, 24 și 26 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 trebuie prezentată de către producătorul vehiculului sau de către producătorul SAE. Un SAE poate fi omologat la cererea unui producător fie ca o „componentă”, fie ca o „unitate tehnică separată (UTS)”.

1.2.2.

Producătorul vehiculului trebuie să prezinte fișa de informații, al cărei model este prevăzut la articolul 68 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

1.2.3.

Producătorul poate anexa la cerere un raport al încercărilor efectuate. Orice astfel de date furnizate pot fi folosite de autoritatea de omologare în scopul întocmirii certificatului de omologare UE de tip.

1.2.4.

Un eșantion de SAE reprezentativ pentru tipul care urmează a fi omologat este pus la dispoziția serviciului tehnic care efectuează încercările, dacă este necesar, după discuții cu producătorul în ceea ce privește, de exemplu, variantele posibile ale dispunerii, numărul componentelor și numărul senzorilor. Dacă serviciul tehnic consideră necesar, se poate selecta încă un eșantion.

1.2.5.

Denumirea comercială sau marca producătorului, precum și denumirea tipului trebuie să fie indicate în mod clar și de neșters pe eșantion (eșantioane).

1.2.6.

Dacă este cazul, trebuie să fie identificată orice restricție de folosire. Toate aceste restricții de folosire trebuie să fie incluse în fișa de informații prevăzută la articolul 68 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și/sau în certificatul de omologare UE de tip menționat la articolul 68 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

2.1.

Fiecare SAE care este conform cu un tip omologat în temeiul prezentului regulament trebuie să poarte o marcă de omologare UE de tip în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 și cu anexa XX la prezentul regulament.

2.2.

Nu este necesară marcarea sistemelor electrice/electronice incluse în tipurile de vehicule omologate în temeiul prezentului regulament.

2.3.

Nu este necesar ca marcajele de pe SAE conforme cu punctele 2.1 și 2.2 să fie vizibile când SAE este instalat pe un vehicul.

3.1.1.

Un vehicul [și sistemul (sistemele) său(sale) electric(e)/electronic(e) sau SAE] trebuie să fie proiectat, fabricat și echipat în așa fel încât să permită vehiculului, în condiții normale de utilizare, să fie în conformitate cu prezentul regulament.

3.2.2.1

Dacă măsurătorile se fac prin metoda descrisă în partea 3, pentru o distanță de la vehicul la antenă de 10,0 ± 0,2 m, limitele de referință pentru radiații sunt de 34 dB microvolți/m (50 microvolți/m) în banda de frecvență de 30-75 MHz și de 34-45 dB microvolți/m (50-180 microvolți/m) în banda de frecvență de 75-400 MHz, această limită crescând logaritmic (linear) cu frecvențe de peste 75 MHz, astfel cum este indicat la punctul 5. În banda de frecvență 400-1 000 MHz limita rămâne constantă la 45 dB microvolți/m (180 microvolți/m).

3.2.2.2

Dacă măsurătorile se fac prin metoda descrisă în partea 3, pentru o distanță de la vehicul la antenă de 3,0 ± 0,05 m, limitele de referință pentru radiații sunt de 44 dB microvolți/m (160 microvolți/m) în banda de frecvență de 30-75 MHz și de 44-55 dB microvolți/m (160-562 microvolți/m) în banda de frecvență de 75-400 MHz, această limită crescând logaritmic (linear) cu frecvențe de peste 75 MHz, astfel cum este indicat la punctul 6. În banda de frecvență 400-1 000 MHz, limita rămâne constantă la 55 dB microvolți/m (562 microvolți/m).

3.2.2.3

În cazul unui vehicul reprezentativ pentru tipul său, valorile măsurate, exprimate în dB microvolți/m (microvolți/m), trebuie să fie cu cel puțin 2,0 dB (20 %) sub limitele de referință.

3.3.2.1

Dacă măsurătorile se fac prin metoda descrisă în partea 4, pentru o distanță de la vehicul la antenă de 10,0 ± 0,2 m, limitele de referință pentru radiații sunt de 24 dB microvolți/m (16 microvolți/m) în banda de frecvență de 30-75 MHz și de 24-35 dB microvolți/m (16-56 microvolți/m) în banda de frecvență de 75-400 MHz, această limită crescând logaritmic (linear) cu frecvențe de peste 75 MHz, astfel cum este indicat la punctul 7. În banda de frecvență 400-1 000 MHz, limita rămâne constantă la 35 dB microvolți/m (56 microvolți/m).

3.3.2.2

Dacă măsurătorile se fac prin metoda descrisă în partea 4, pentru o distanță de la vehicul la antenă de 3,0 ± 0,05 m, limitele de referință pentru radiații sunt de 34 dB microvolți/m (50 microvolți/m) în banda de frecvență de 30-75 MHz și de 34-45 dB microvolți/m (50-180 microvolți/m) în banda de frecvență de 75-400 MHz, această limită crescând logaritmic (linear) cu frecvențe de peste 75 MHz, astfel cum este indicat la punctul 8. În banda de frecvență 400-1 000 MHz, limita rămâne constantă la 45 dB microvolți/m (180 microvolți/m).

3.3.2.3.

În cazul unui vehicul prezentat spre omologare, valorile măsurate, exprimate în dB microvolți/m (microvolți/m), trebuie să fie cu cel puțin 2,0 dB (20 %) sub limitele de referință.

3.3.2.4

Fără a aduce atingere limitelor definite la punctele 5.3.2.1, 5.3.2.2 și 5.3.2.3, dacă, în timpul fazei inițiale descrise la punctul 1.3 din partea 4, amplitudinea semnalului măsurată la baza antenei radio a vehiculului este mai mică de 20 dB microvolți/m (10 microvolți/m) în banda de frecvență de 88-108 MHz, atunci se consideră că vehiculul este conform cu specificațiile referitoare la limitele interferențelor electromagnetice de bandă îngustă și nu mai este necesar să fie supus unor încercări suplimentare.

3.4.2.1.

Dacă măsurătorile se fac utilizând metoda descrisă în partea 5, limita de referință a intensității câmpului este de 24 V/m ef (valoare efectivă) în peste 90 % din banda de frecvență de 20-1 000 MHz și 20 V/m ef în întreaga bandă de frecvență de 20-1 000 MHz.

3.4.2.2.

Vehiculul reprezentativ pentru tipul său se consideră conform cu cerințele de imunitate dacă, în cursul încercărilor efectuate în conformitate cu partea 5, cu un nivel de câmp, exprimat în V/m, cu 25 % peste nivelul de referință, nu se constată nicio schimbare anormală a vitezei roților motrice ale vehiculului, nicio scădere a performanței care ar putea crea confuzie în rândul altor participanți la trafic și nicio alterare a comenzii directe a conducătorului auto asupra vehiculului, care ar putea fi observată de conducătorul auto sau de un alt participant la trafic.

3.4.2.3.

Comanda directă a conducătorului auto asupra vehiculului este exercitată prin sistemul de direcție, sistemul de frânare sau sistemul de comandă a turației motorului.

3.5.2.1.

Dacă măsurătorile se fac prin metoda descrisă în partea 6, limitele de referință pentru radiații sunt de 64-54 dB microvolți/m (1 600-500 microvolți/m) în banda de frecvență de 30-75 MHz, această limită descrescând logaritmic (linear) la frecvențe de peste 30 MHz, respectiv de 54-65 dB microvolți/m (500-1 800 microvolți/m) în banda de frecvență de 75-400 MHz, această limită crescând logaritmic (linear) la frecvențe de peste 75 MHz, așa cum este indicat la punctul 9 din prezenta parte. În banda de frecvență 400-1 000 MHz, limita rămâne constantă la 65 dB microvolți/m (1 800 microvolți/m).

3.5.2.2.

În cazul unui SAE reprezentativ pentru tipul său, valorile măsurate, exprimate în dB microvolți/m (microvolți/m), trebuie să fie cu cel puțin 2,0 dB (20 %) sub limitele de referință.

3.6.2.1

Dacă măsurătorile se fac prin metoda descrisă în partea 7, limitele de referință pentru radiații sunt de 54-44 dB microvolți/m (500-160 microvolți/m) în banda de frecvență de 30-75 MHz, această limită descrescând logaritmic (linear) la frecvențe de peste 30 MHz, respectiv de 44-55 dB microvolți/m (160-560 microvolți/m) în banda de frecvență de 75-400 MHz, această limită crescând logaritmic (linear) la frecvențe de peste 75 MHz, așa cum este indicat la punctul 10 din prezenta parte. În banda de frecvență 400-1 000 MHz, limita rămâne constantă la 55 dB microvolți/m (1 800 microvolți/m).

3.6.2.2.

La un SAE reprezentativ pentru tipul său, valorile măsurate, exprimate în dB microvolți/m (microvolți/m), trebuie să fie cu cel puțin 2,0 dB (20 %) sub limitele de referință.

3.7.2.1

Dacă încercările sunt efectuate folosind metodele descrise în partea 8, nivelurile de referință pentru imunitate sunt de 48 V/m pentru metoda de încercare cu ghid de unde tip bandă de 150 mm, 12 V/m pentru metoda de încercare cu ghid de unde tip bandă de 800 mm, 60 V/m pentru metoda de încercare cu celulă TEM (Transverse Electromagnetic Mode), 48 mA pentru metoda de încercare cu injecție de curent în fascicul (ICF) și 24 V/m pentru metoda de încercare în câmp liber.

3.7.2.2

În cazul unui SAE reprezentativ pentru tipul său, la un nivel al câmpului sau al curentului, exprimat în unități lineare corespunzătoare, cu 25 % mai mare decât limita de referință, SAE nu trebuie să prezinte disfuncționalități care ar produce o scădere a performanțelor ce ar putea crea confuzie în rândul altor participanți la trafic sau o degradare a comenzii directe a conducătorului auto asupra vehiculului pe care este instalat sistemul.

6.1.1.

Limitele se aplică în toată gama de frecvențe cuprinse între 30 și 1 000 MHz.

6.1.2.

Măsurătorile pot fi efectuate fie cu detectoare de valori de semivârf, fie cu detectoare de valori de vârf. Limitele indicate la punctele 3.2 și 3.5 din partea 2 sunt pentru detectorul de semivârf. Dacă se utilizează un detector de vârf, se adaugă 38dB pentru lățimea de bandă de 1 MHz sau se scad 22 dB pentru lățimea de bandă de 1kHz.

1.3.1.

Această încercare este destinată măsurării interferențelor electromagnetice de bandă îngustă, cum sunt cele generate de un sistem cu microprocesor sau de o altă sursă de bandă îngustă.

1.3.2.

Într-o primă etapă, se măsoară nivelurile de emisii în banda de frecvență FM (între 88 și 108 MHz) la antena radio a vehiculului, cu un echipament ca acela definit la punctul 1.2. Dacă nu se depășește nivelul specificat la punctul 3.3.2.4 din partea 2, vehiculul este considerat ca respectând limitele privind interferențele electromagnetice prevăzute de prezenta parte și nu este necesar să fie efectuată încercarea completă.

1.3.3.

În cadrul procedurii de încercare completă sunt permise două distanțe alternative de la antenă: 10 m sau 3 m față de vehicul. În fiecare dintre cazuri, trebuie să fie respectate cerințele de la punctul 3.

4.1.

Toate sistemele electronice ale vehiculului trebuie să fie în stare de funcționare normală iar vehiculul trebuie să fie staționar.

4.2.

Aprinderea trebuie pornită. Motorul trebuie să fie oprit.

4.3.

Încercarea nu se efectuează pe timp de ploaie sau în timpul altor precipitații sau la mai puțin de 10 minute după încetarea acestor precipitații.

4.1.

Vehiculul trebuie să fie neîncărcat, cu excepția echipamentului de încercare necesar.

4.1.1.

În mod normal, motorul trebuie să angreneze roțile motrice la o viteză constantă echivalentă cu trei pătrimi din viteza maximă a vehiculului, în afara cazului în care există un motiv tehnic pentru care producătorul preferă o altă viteză. Motorul vehiculului trebuie supus unui cuplu adecvat. În cazul în care este necesar, arborii de transmisie pot fi decuplați (de exemplu în cazul vehiculelor cu mai mult de două axuri), cu condiția să nu antreneze o componentă care produce interferențe.

4.1.2.

Lămpile trebuie să fie reglate la lumina de întâlnire.

4.1.3.

Indicatorul de direcție (stânga sau dreapta) trebuie să fie în funcțiune.

4.1.4.

Toate celelalte sisteme care influențează controlul conducătorului auto asupra vehiculului trebuie să fie în starea lor normală de funcționare.

4.1.5.

Vehiculul nu trebuie să fie conectat electric la zona de încercare și nu trebuie să existe nicio conexiune între vehicul și orice echipament, cu excepția cerințelor prevăzute la punctul 4.1.1 sau 4.2. Contactul anvelopei cu solul suprafeței de încercare nu este considerat a fi o conexiune electrică.

4.2.

Dacă există sisteme electrice/electronice care constituie o parte integrantă din sistemul de comandă directă a vehiculului, care nu funcționează în condițiile descrise la punctul 4.1, producătorul poate furniza autorității responsabile cu încercarea un raport de încercare sau dovezi suplimentare care să demonstreze că sistemul electric/electronic îndeplinește cerințele prezentului regulament. Aceste dovezi se atașează documentației de omologare de tip.

4.3.

În timpul monitorizării vehiculului se utilizează numai echipamente care nu produc perturbații. Se monitorizează exteriorul vehiculului și habitaclul pentru a determina dacă sunt respectate cerințele prezentei părți [de exemplu, cu ajutorul unei (unor) camere video].

4.4.

În mod normal, vehiculul este poziționat în fața unei antene fixe. Totuși, dacă unitățile de comandă electronică și cablajul corespunzător sunt plasate cu precădere în partea din spate a vehiculului, încercarea va fi în mod normal efectuată cu partea posterioară a vehiculului orientată spre antenă. În cazul vehiculelor lungi (adică cu excepția autoturismelor și a vehiculelor utilitare ușoare), care au unități de comandă electronică și cablajul corespunzător plasate cu precădere în partea de mijloc a vehiculului, se poate stabili un punct de referință (a se vedea punctul 5.4), situat fie în partea dreaptă, fie în partea stângă a vehiculului. Acest punct de referință trebuie să fie situat la jumătatea axei longitudinale a vehiculului sau într-un punct de-a lungul părții laterale a vehiculului, ales de producător împreună cu autoritatea competentă, după luarea în considerare a distribuției sistemelor electronice și a schemei de cablare.

Aceste încercări pot fi efectuate numai în cazul în care construcția fizică a camerei de încercare permite acest lucru. Poziția antenei trebuie să fie menționată în raportul de încercare.

5.1.1.

Tipul (tipurile) dispozitivului generator de câmp electromagnetic trebuie să fie ales astfel încât să se obțină intensitatea de câmp electromagnetic dorită în punctul de referință (a se vedea punctul 5.4), la frecvențele corespunzătoare.

5.1.2.

Dispozitivul (dispozitivele) generator (generatoare) de câmp electromagnetic poate (pot) fi o antenă (antene) sau un sistem de linii de transmisie (SLT).

5.1.3.

Construcția și orientarea oricărui dispozitiv generator de câmp electromagnetic trebuie să se facă astfel încât câmpul generat să fie polarizat de la 20 la 1 000 MHz, orizontal sau vertical.

5.2.1.1.

Centrul de fază al antenei trebuie să nu fie situat la mai puțin de 1,5 m deasupra planului pe care este așezat vehiculul sau la nu mai puțin de 2,0 m deasupra planului pe care este așezat vehiculul, dacă plafonul vehiculului are o înălțime mai mare de 3 m.

5.2.1.2.

Nicio parte a elementelor radiante ale antenei nu trebuie să se afle la o distanță mai mică de 0,25 m față de planul pe care este așezat vehiculul.

5.2.2.1.

Condițiile de exploatare reale pot fi simulate cel mai bine plasând dispozitivul generator de câmp electromagnetic suficient de departe de vehicul. Distanța trebuie să fie cuprinsă între 1 și 5 m.

5.2.2.2.

Dacă încercarea este efectuată într-un spațiu închis, elementele radiante ale dispozitivului generator de câmp electromagnetic nu trebuie să fie situate la o distanță mai mică de 1,0 m față de orice material radio-absorbant și la o distanță mai mică de 1,5 m față de peretele camerei închise în care se efectuează încercarea. Între antena de transmisie și vehiculul supus încercării nu trebuie să existe material absorbant.

5.3.1.

Elementele radiante ale dispozitivului generator de câmp electromagnetic nu trebuie să fie situate la mai puțin de 0,5 m față de suprafața exterioară a vehiculului.

5.3.2.

Dispozitivul generator de câmp electromagnetic trebuie să fie poziționat pe axa centrală a vehiculului (planul de simetrie longitudinală).

5.3.3.

Nicio parte a unui SLT, cu excepția planului pe care este așezat vehiculul, nu trebuie să fie situată la o distanță mai mică de 0,5 m față de orice parte a vehiculului.

5.3.4.

Dispozitivul generator de câmp electromagnetic care este plasat deasupra vehiculului trebuie să se extindă pe cel puțin 75 % din lungimea vehiculului și să fie poziționat central.

5.4.1.

În sensul prezentei anexe, punctul de referință este considerat punctul în care se stabilește intensitatea câmpului electromagnetic și se definește după cum urmează:

6.1.1.

Pentru a confirma faptul că vehiculul satisface cerințele prezentei părți, vehiculul trebuie să fie încercat la cel mult 14 frecvențe preselectate din gama respectivă, de exemplu:

27, 45, 65, 90, 120, 150, 190, 230, 280, 380, 450, 600, 750 și 900 MHz.

Trebuie să fie luat în considerare timpul de răspuns al echipamentului supus încercării, iar timpul de acționare trebuie să fie suficient de mare pentru a permite echipamentului supus încercării să reacționeze în condiții normale. În orice caz, el nu trebuie să fie mai mic de două secunde.

6.1.2.

Pentru fiecare frecvență se utilizează un singur mod de polarizare-a se vedea punctul 5.1.3.

6.1.3.

Toți ceilalți parametri de încercare sunt cei definiți în prezenta parte.

6.1.4.

Dacă un vehicul este respins la încercarea definită la punctul 6.1.1, serviciul tehnic trebuie să se verifice faptul că respingerea se datorează condițiilor de încercare impuse, nu generării de câmpuri electromagnetice necontrolate.

7.2.1.

În timpul fazei de etalonare din cadrul metodei substituției (înainte de introducerea vehiculului în zona de încercare), intensitatea câmpului electromagnetic în cel puțin 80 % din treptele de etalonare trebuie să nu fie mai mică de 50 % din valoarea nominală a intensității câmpului electromagnetic, în următoarele locuri:

m

=