03/Volumul 075

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1

---

---

/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01	Probleme generale, financiare și instituționale
02	Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor
03	Agricultură
04	Pescuit
05	Libera circulație a lucrătorilor și politica socială
06	Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii
07	Politica în domeniul transporturilor
08	Politica în domeniul concurenței
09	Impozitare
10	Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor
11	Relații externe
12	Energie
13	Politica industrială și piața internă
14	Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale
15	Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății
16	Știință, informare și cultură
17	Legislația privind întreprinderile
18	Politica externă și de securitate comună
19	Spațiul de libertate, securitate și justiție
20	Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă. În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)	numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

—	Legislație („L”),

—	Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.

---

03/Volumul 75

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

---

32006R1263

---

L 230/6

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 1263/2006 AL COMISIEI

din 23 august 2006

de derogare de la dispozițiile Regulamentelor (CE) nr. 1464/95, (CE) nr. 174/1999, (CE) nr. 800/1999, (CE) nr. 1291/2000, (CE) nr. 1342/2003, (CE) nr. 633/2004, (CE) nr. 1138/2005, (CE) nr. 951/2006 și (CE) nr. 958/2006 în ceea ce privește exporturile de produse agricole cu destinația Liban

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2775/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cărnii de pasăre (1), în special articolul 3 alineatul (2), articolul 8 alineatul (12) și articolul 15, precum și articolele corespunzătoare privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor agricole,

întrucât:

(1)

Dispozițiile comune care reglementează exporturile de produse agricole sunt stabilite de Regulamentul (CE) nr. 800/1999 al Comisiei din 15 aprilie 1999 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de restituire la exportul de produse agricole (2) și de Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 al Comisiei din 9 iunie 2000 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de licențe de import și export și de certificate de fixare în avans pentru produsele agricole (3).

(2)

Circumstanțele excepționale pe care le cunoaște Libanul au cauzat grave prejudicii intereselor economice ale exportatorilor și au creat o situație cu repercusiuni negative asupra posibilităților de export în condițiile stabilite de dispozițiile Regulamentelor (CE) nr. 800/1999 și (CE) nr. 1291/2000.

(3)

Prin urmare, este necesar să se limiteze aceste efecte negative adoptând măsuri speciale care permit regularizarea operațiilor de export care nu au fost încheiate din cauza circumstanțelor menționate mai sus. În special, este necesar să se adopte derogări de la anumite dispoziții aplicabile procedurilor de export, precum cele referitoare la termene prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 800/1999 și (CE) nr. 1291/2000, de Regulamentul (CE) nr. 174/1999 al Comisiei din 26 ianuarie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 804/68 al Consiliului în ceea ce privește licențele de export și restituirile la export în cazul laptelui și produselor lactate (4), de Regulamentul (CE) nr. 1342/2003 al Comisiei din 28 iulie 2003 de stabilire a normelor speciale de aplicare a regimului licențelor de import și de export în sectorul cerealelor și al orezului (5) și de Regulamentul (CE) nr. 633/2004 al Comisiei din 30 martie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a regimului licențelor de export în sectorul cărnii de pasăre (6).

(4)

În ceea ce privește produsele din sectorul zahărului, este necesar să se prevadă derogări de la Regulamentul (CE) nr. 1464/95 al Comisiei din 27 iunie 1995 privind normele speciale de aplicare a sistemului de licențe de import și de export în sectorul zahărului (7), pentru cererile de licențe prezentate înainte de 1 iulie 2006, de la Regulamentul (CE) nr. 1138/2005 al Comisiei din 15 iulie 2005 al Comisiei din 15 iulie 2005 privind invitația permanentă de participare la licitație pentru anul de comercializare 2005/2006 pentru stabilirea taxelor și/sau restituirilor la exportul de zahăr alb (8), de la Regulamentul (CE) nr. 951/2006 al Comisiei din 30 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 318/2006 al Consiliului în ceea ce privește comerțul cu țările terțe în sectorul zahărului (9), pentru cererile de licențe prezentate începând cu 1 iulie 2006, și de la Regulamentul (CE) nr. 958/2006 al Comisiei din 28 iunie 2006 privind invitația permanentă de participare la licitație în vederea stabilirii restituirilor la exportul de zahăr alb pentru anul de comercializare 2006/2007 (10).

(5)

Este necesar să fie autorizați să beneficieze de derogări numai operatorii care sunt în măsură să dovedească, pe baza documentelor de export sau a documentelor prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 4045/89 al Consiliului din 21 decembrie 1989 privind controalele efectuate de către statele membre cu privire la operațiunile care fac parte din sistemul de finanțare prin Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă, secțiunea „Garantare”, și de abrogare a Directivei 77/435/CEE (11), că produsele erau destinate să fie exportate către Liban.

(6)	Pentru a putea compensa efectele negative pe care le-au suferit toți operatorii ce au fost afectați de circumstanțele excepționale pe care le cunoaște Libanul, este necesar ca prezentul regulament să se aplice de la 1 iulie 2006.

(7)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetelor de gestionare respective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Prin derogare de la articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1464/95, de la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 174/1999, de la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1342/2003, de la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 633/2004, de la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1138/2005, de la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 951/2006 și de la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 958/2006, perioada de valabilitate a licențelor de export eliberate în temeiul regulamentelor menționate ca urmare a cererilor introduse până la 20 iulie 2006 se prelungește la cererea titularilor acestora:

(a)	cu trei luni în cazul licențelor a căror perioadă de valabilitate expiră în cursul lunii iulie;

(b)	cu două luni în cazul licențelor a căror perioadă de valabilitate expiră în cursul lunii august;

(c)	cu o lună în cazul licențelor a căror perioadă de valabilitate expiră în cursul lunii septembrie.

(2)   Prin derogare de la articolul 32 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 și de la articolele 7 alineatul (1) și 34 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999, termenul maxim de 60 de zile se prelungește, la cererea exportatorului, la 150 de zile, în cazul produselor pentru care s-au îndeplinit formalitățile vamale la export sau care au făcut obiectul unuia dintre regimurile menționate la articolele 4 și 5 din Regulamentul (CEE) nr. 565/80 al Consiliului (12), și aceasta până la 20 iulie 2006.

(3)   Majorările de 10 % și 15 % menționate la articolul 25 alineatul (1) și la articolul 35 alineatul (1) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 800/1999, precum și reducerea de 20 % menționată la articolul 18 alineatul (3) din regulamentul respectiv nu se aplică exporturilor efectuate în cadrul licențelor emise ca urmare a cererilor introduse până la 20 iulie 2006.

În cazul pierderii dreptului la restituire din cauza circumstanțelor excepționale pe care le cunoaște Libanul, sancțiunea prevăzută la articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 nu se aplică.

Articolul 2

Articolul 1 se aplică produselor menționate la secțiunile 1, 2, 3, 4, 7, 9, 13 și 14 din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 3846/87 (13), cu condiția ca exportatorul în cauză să fie în măsură să dovedească, la cererea autorităților competente, că produsele în cauză erau destinate Libanului.

Autoritățile competente se bazează în evaluarea lor pe licența de export, declarația de export sau documentele comerciale menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 4045/89.

Articolul 3

Comisiei îi sunt notificate de către statele membre, până la 31 ianuarie 2007, cantitățile de produse respective pentru fiecare din măsurile prevăzute la articolul 1, precizând numărul și data emiterii licenței, cantitatea produselor în funcție de codul nomenclaturii restituirilor la export, perioada de valabilitate inițială și perioada de valabilitate după prelungire.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 iulie 2006.

---

(1)  JO L 282, 1.11.1975, p. 77. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 679/2006 (JO L 119, 4.5.2006, p. 1).

(2)  JO L 102, 17.4.1999, p. 11. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 671/2004 (JO L 105, 14.4.2004, p. 5).

(3)  JO L 152, 24.6.2000, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 410/2006 (JO L 71, 10.3.2006, p. 7).

(4)  JO L 20, 27.1.1999, p. 8. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 508/2006 (JO L 92, 30.3.2006, p. 10).

(5)  JO L 189, 29.7.2003, p. 12. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 988/2006 (JO L 176, 30.6.2006, p. 98).

(6)  JO L 100, 6.4.2004, p. 8. Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1498/2004 (JO L 275, 25.5.2004, p. 8).

(7)  JO L 144, 28.6.1995, p. 14. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 96/2004 (JO L 15, 22.1.2004, p. 3).

(8)  JO L 185, 16.7.2005, p. 3.

(9)  JO L 178, 1.7.2006, p. 24.

(10)  JO L 175, 29.6.2006, p. 49.

(11)  JO L 388, 30.12.1989, p. 18. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2154/2002 (JO L 328, 5.12.2002, p. 4).

(12)  JO L 62, 7.3.1980, p. 5.

(13)  JO L 366, 24.12.1987, p. 1.

---

03/Volumul 75

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

5

---

32006R1278

---

L 233/6

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 1278/2006 AL COMISIEI

din 25 august 2006

privind o măsură specială de intervenție pentru ovăz în Finlanda și Suedia pentru anul de comercializare 2006/2007

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cerealelor (1), în special articolul 7,

întrucât:

(1)	Ovăzul face parte din produsele care sunt reglementate prin organizarea comună a piețelor în sectorul cerealelor. Cu toate acestea, ovăzul nu face parte din cerealele de bază prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 pentru care este prevăzută o achiziție la intervenție.

(2)

Ovăzul este o producție importantă și tradițională în Finlanda și Suedia, care se adaptează bine condițiilor climatice din aceste țări. Această producție depășește cu mult nevoile acestor țări, astfel încât acestea sunt obligate să comercializeze excedentele unor țări terțe. Aderarea la Comunitate nu a schimbat cu nimic situația existentă mai înainte.

(3)

O eventuală reducere a culturii de ovăz în Finlanda și Suedia ar fi în favoarea altor cereale care beneficiază de regimul de intervenție, în special orz. Situația orzului se caracterizează printr-o supraproducție atât în aceste două țări, cât și pe ansamblul Comunității. Un transfer al culturii ovăzului către cultura orzului nu ar avea ca rezultat decât agravarea acestei situații excedentare. Prin urmare, este necesar să se garanteze că ovăzul va putea fi exportat în continuare către țările terțe.

(4)

Ovăzul poate face obiectul restituirii prevăzute la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003. Situarea geografică a Finlandei și Suediei plasează aceste țări într-o poziție mai puțin favorabilă exportului decât alte state membre. Stabilirea unei restituiri pe baza articolului 13 respectiv este profitabilă în primul rând pentru exporturile din aceste alte state. Prin urmare, se poate prevedea că producția de ovăz din Finlanda și Suedia va fi înlocuită treptat cu cea a orzului. Prin urmare, este de așteptat ca, în următorii ani de comercializare, să fie plasate în regim de intervenție în Finlanda și Suedia, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003, importante cantități de orz a căror unică posibilitate de vânzare este exportul către țări terțe. Aceste exporturi din stocurile de intervenție sunt mai costisitoare pentru bugetul comunitar decât exporturile directe.

(5)

O măsură specială de intervenție în sensul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 permite să se evite aceste costuri suplimentare. Această intervenție poate să ia forma unei măsuri destinate să relaxeze piața ovăzului din Finlanda și Suedia. Acordarea unei restituiri pe baza unei licitații, aplicabilă numai ovăzului produs și exportat din aceste două țări, constituie măsura cea mai adecvată în acest context.

(6)

Natura și obiectivele măsurii menționate anterior fac oportună aplicarea, mutatis mutandis, a articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003, precum și a regulamentelor adoptate în conformitate cu acesta, în special Regulamentul (CE) nr. 1501/95 al Comisiei din 29 iunie 1995 de stabilire a unor norme de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1766/92 al Consiliului privind acordarea restituirilor la export pentru cereale și măsurile care trebuie luate în cazul dereglării piețelor în sectorul cerealelor (2).

(7)	Regulamentul (CE) nr. 1501/95 prevede, printre angajamentele ofertantului declarat câștigător, obligația de a depune o cerere de certificat de export și de a constitui o garanție. Este necesar să se stabilească valoarea acestei garanții.

(8)

Cerealele respective trebuie să fie efectiv exportate din statele membre pentru care a fost pusă în aplicare o măsură specială de intervenție. Prin urmare, este necesar să se limiteze utilizarea certificatelor de export, pe de o parte, la exporturile din statul membru în care certificatul a fost solicitat, și, pe de altă parte, la ovăzul produs în Finlanda și Suedia.

(9)

Luând în considerare acordurile europene care stabilesc o asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Bulgaria (3) și România (4), este necesar să se excludă aceste țări de pe lista destinațiilor eligibile. De asemenea, luând în considerare modul de calcul al restituirii, bazată pe prețuri de piață privind destinații îndepărtate, este necesar să se excludă destinațiile apropiate care sunt Elveția și Norvegia, pentru care aceste măsuri nu apar justificate din cauza costurilor relativ scăzute de transport inerente proximității lor sau căilor de comunicare disponibile către aceste destinații.

(10)	Pentru a asigura un tratament egal tuturor celor interesați, este necesar să se prevadă ca durata de valabilitate a certificatelor eliberate să fie identică.

(11)	Buna desfășurare a procedurii de licitație în vederea exportului impune să se prevadă o cantitate minimă, precum și termenul și forma de transmitere a ofertelor depuse pe lângă agențiile competente.

(12)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cerealelor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   O măsură specială de intervenție, sub forma unei restituiri la export, se aplică pentru 100 000 de tone de ovăz produs în Finlanda și Suedia și destinat exportului din Finlanda și Suedia către toate țările terțe, cu excepția Bulgariei, Norvegiei, României și Elveției.

Articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003, precum și dispozițiile adoptate în conformitate cu acest articol se aplică mutatis mutandis restituirii respective.

(2)   Agențiile de intervenție finlandeză și suedeză au misiunea de a pune în aplicare măsura prevăzută la alineatul (1).

Articolul 2

(1)   Pentru a determina valoarea restituirii prevăzute la articolul 1 alineatul (1), se procedează la o licitație.

(2)   Licitația se referă la cantitățile de ovăz prevăzute la articolul 1 alineatul (1), care urmează să fie exportate către țările terțe, cu excepția Bulgariei, Norvegiei, României și Elveției.

(3)   Licitația este deschisă până la 28 iunie 2007. Pe durata acesteia, se procedează la licitații săptămânale pentru care datele de depunere a ofertelor sunt stabilite în anunțul de participare la licitație.

Prin derogare de la articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1501/95, termenul de prezentare a ofertelor pentru prima licitație parțială expiră la 14 septembrie 2006.

(4)   Ofertele sunt depuse la agențiile de intervenție finlandeză sau suedeză, la adresele indicate în anunțul de participare la licitație.

(5)   Licitația are loc în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, precum și cu cele ale Regulamentului (CE) nr. 1501/95.

Articolul 3

O ofertă este valabilă în cazul în care:

(a)	se referă la o cantitate de cel puțin 1 000 tone;

(b)	este însoțită de un angajament scris al ofertantului care precizează că aceasta se referă numai la ovăzul produs în Finlanda și Suedia și care va fi exportat din Finlanda sau din Suedia.

În cazul în care angajamentul prevăzut la litera (b) nu este respectat, garanția menționată la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1342/2003 al Comisiei (5) este preluată, cu excepția cazurilor de forță majoră.

Articolul 4

În cadrul licitației prevăzute la articolul 2, cererea și certificatul de export cuprind, în căsuța 20, una dintre următoarele două mențiuni:

—	:	în finlandeză	:	Asetus (EY) N:o 1278/2006 – Todistus on voimassa ainoastaan Suomessa ja Ruotsissa;
—	:	în suedeză	:	Förordning (EG) nr. 1278/2006 – Licensen giltig endast i Finland och Sverige.

Articolul 5

Restituirea nu este valabilă decât pentru exporturile efectuate din Finlanda și Suedia.

Articolul 6

Garanția prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1501/95 este de 12 EUR pe tonă.

Articolul 7

(1)   Prin derogare de la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 al Comisiei (6), certificatele de export eliberate în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1501/95 sunt, pentru stabilirea duratei lor de valabilitate, considerate ca fiind eliberate în ziua depunerii ofertei.

(2)   Certificatele de export eliberate în cadrul licitației prevăzute la articolul 2 sunt valabile de la data eliberării acestora în sensul alineatului (1) din prezentul articol până la sfârșitul celei de-a patra luni următoare.

(3)   Prin derogare de la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, certificatele de export eliberate în cadrul licitației prevăzute la articolul 2 din prezentul regulament nu sunt valabile decât în Finlanda și Suedia.

Articolul 8

Agențiile de intervenție finlandeză și suedeză transmit Comisiei pe cale electronică ofertele depuse, cel târziu cu o oră și jumătate după expirarea termenului pentru depunerea săptămânală a ofertelor, astfel cum este prevăzut în anunțul de participare la licitație, utilizând formularul din anexă.

În cazul în care nu există oferte, agențiile de intervenție finlandeză și suedeză informează Comisia cu privire la aceasta, în același termen ca cel prevăzut la primul paragraf.

Orele fixate pentru depunerea ofertelor sunt orele Belgiei.

Articolul 9

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 270, 21.10.2003, p. 78. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1154/2005 al Comisiei (JO L 187, 19.7.2005, p. 11).

(2)  JO L 147, 30.6.1995, p. 7. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 777/2004 (JO L 123, 27.4.2004, p. 50).

(3)  Decizia 2003/286/CE a Consiliului din 8 aprilie 2003 (JO L 102, 24.4.2003, p. 60), adaptată prin Decizia 2005/430/CE, Euratom a Consiliului și a Comisiei din 18 aprilie 2005 (JO L 155, 17.6.2005, p. 1).

(4)  Decizia 2003/18/CE a Consiliului din 19 decembrie 2002 (JO L 8, 14.1.2003, p. 18), adaptată prin Decizia 2005/431/CE, Euratom a Consiliului și a Comisiei din 18 aprilie 2005 (JO L 155, 17.6.2005, p. 26).

(5)  JO L 189, 29.7.2003, p. 12.

(6)  JO L 152, 24.6.2000, p. 1.

---

ANEXĂ

Licitarea restituirii la export pentru ovăzul exportat din Finlanda și Suedia către țările terțe, cu excepția Bulgariei, Norvegiei, României și Elveției

Formular (1)

[Regulamentul (CE) nr. 1278/2006]

(Expirarea termenului de prezentare a ofertelor)

1	2	3
Numerotarea ofertanților	Cantitate (în tone)	Valoarea restituirii la export (EUR/tonă)
1
2
3
etc.

---

(1)  A se transmite la DG AGRI (D.2).

---

03/Volumul 75

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

9

---

32006R1282

---

L 234/4

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 1282/2006 AL COMISIEI

din 17 august 2006

de stabilire a normelor speciale de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului în ceea ce privește certificatele de export și restituirile la export în sectorul laptelui și produselor lactate

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și produselor lactate (1), în special articolul 26 alineatul (3), articolul 30 alineatul (1) și articolul 31 alineatul (14),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 stabilește în special normele generale referitoare la acordarea restituirilor la export în sectorul laptelui și produselor lactate pentru a se permite îndeosebi supravegherea limitelor, în valoare și volum, ale restituirilor. Normele de aplicare a acestor reguli generale sunt stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 174/1999 al Comisiei din 26 ianuarie 1999 de stabilire a normelor speciale de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 804/68 al Consiliului în ceea ce privește certificatele de export și restituirile la export în sectorul laptelui și produselor lactate (2).

(2)	Regulamentul (CE) nr. 174/1999 a fost substanțial modificat în mai multe rânduri. Dat fiind că este necesară operarea de modificări suplimentare, din motive de claritate și de eficiență, este necesar ca acest regulament să fie abrogat și înlocuit cu un nou regulament.

(3)

În temeiul acordului agricol (3), încheiat cu ocazia negocierilor comerciale ale GATT în cadrul Rundei Uruguay și aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului (4) (denumit în continuare „acordul agricol”), acordarea de restituiri la exportul produselor agricole, inclusiv al produselor lactate, este supusă unor limite exprimate în cantități și în valoare pentru fiecare perioadă de douăsprezece luni, cu începere de la 1 iulie 1995. Pentru a asigura respectarea acestor limite, este necesar să se asigure controlul emiterii certificatelor de export și să se adopte proceduri pentru alocarea cantităților care pot da dreptul la restituiri în momentul exportului acestora.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 al Comisiei din 9 iunie 2000 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de certificate de import și export și de fixare în avans pentru produsele agricole (5) enumeră la articolul 5 operațiuni bine precizate pentru care nu se solicită nici un certificat de export. Regulamentul menționează, de asemenea, anumite cantități sub care nu se solicită nici un certificat de export. Este necesar în acest sens să se adopte dispoziții speciale pentru sectorul laptelui și produselor lactate.

(5)

Este necesar să se reducă nivelul de toleranță admis de regulamentul menționat anterior în ceea ce privește cantitatea de produse exportate în raport cu cea indicată pe certificat și să se precizeze, pentru a se asigura un control corespunzător al limitelor, că nu s-a plătit nici o restituire pentru cantitățile care depășesc cantitatea indicată pe certificat. Valoarea garanțiilor care trebuie constituite în momentul prezentării cererilor de certificat ar trebui fixată la un nivel suficient de mare pentru a descuraja cererile speculative.

(6)	Este necesar să se fixeze durata de valabilitate a certificatelor de export.

(7)	Pentru a se asigura un control precis al produselor exportate și a reduce la minimum riscul unor acțiuni speculative, este necesar să se limiteze posibilitatea de a schimba produsul pentru care s-a emis certificatul.

(8)

Regulamentul (CE) nr. 800/1999 al Comisiei din 15 aprilie 1999 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de restituire la exportul de produse agricole (6) prevede la articolul 4 alineatul (2) norme de utilizare a certificatelor de export care cuprind fixarea în avans a restituirii pentru exportul produselor care intră sub incidența unui cod cu douăsprezece cifre, altul decât cel menționat în rubrica 16 din certificat. Această dispoziție nu devine aplicabilă unui sector specific decât în cazul în care au fost definite categoriile de produse în sensul articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 și grupele de produse în sensul articolului 4 alineatul (2) primul paragraf a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 800/1999.

(9)

Pentru sectorul laptelui și produselor lactate, au fost deja definite categorii de produse prin trimitere la categoriile stabilite de acordul agricol. În scopul unei bune gestionări, este necesar să se rețină această utilizare a categoriilor și să nu se aplice dispozițiile articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 decât pe baza definirii grupelor de produse.

(10)

În sectorul laptelui, stabilirea restituirilor se caracterizează printr-o diferențiere foarte detaliată a ratelor de restituiri, în special în funcție de conținutul de grăsimi din produse. Pentru a face astfel încât acest regim să nu fie repus în discuție, este necesar să fie definite strâns grupele de produse, respectând în același timp obiectivul fixat la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999. În scopul armonizării, este necesar ca această dispoziție să se aplice tuturor produselor lactate și să se definească în consecință grupe de produse pentru brânză.

(11)

Pentru a asigura armonizarea dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 800/1999 și a condițiilor în care titularul unui certificat este autorizat să exporte un alt produs decât cel menționat în rubrica 16 din certificat, este necesar să se elimine obligația pentru titularii de certificate de a depune o cerere de modificare înainte de îndeplinirea formalităților de export. Pentru a evita discriminările între agenții economici care exportă sub regimul care este în prezent în vigoare și cei care exportă în cadrul prezentului regulament, această dispoziție poate fi aplicată retroactiv cererii titularului de certificat.

(12)

Pentru a permite agenților economici să participe la licitații deschise de țările terțe, fără a se pune cu toate acestea în discuție respectarea constrângerilor de volum, este necesar să fie introdus un sistem de certificate provizorii care să dea ofertanților declarați câștigători dreptul la emiterea unui certificat definitiv. Pentru a se garanta o utilizare corectă a acestor certificate, este necesar, în cazul anumitor operațiuni de export cu restituiri, să se definească țara de destinație ca o destinație obligatorie.

(13)

În vederea asigurării unui control eficient al certificatelor emise, bazat pe comunicările pe care statele membre le fac Comisiei, este necesar să se prevadă un termen înainte de emiterea certificatului. Pentru a se asigura funcționarea corespunzătoare a regimului și în special o alocare echitabilă a cantităților disponibile cu respectarea limitelor impuse prin acordul agricol, este necesar să se prevadă diverse măsuri de gestionare și, în special, după caz, posibilitatea de a suspenda emiterea certificatelor și de a aplica un coeficient de alocare cantităților solicitate.

(14)	Este necesar ca exporturile din cadrul acțiunilor de ajutor alimentar să fie scutite de aplicarea unor dispoziții la emiterea certificatelor de export.

(15)

Experiența a demonstrat că numărul de cereri de certificate de export pentru anumite brânzeturi evoluează în mod diferit în funcție de destinații. Pentru a permite aplicarea unor măsuri speciale diferențiate în funcție de destinația indicată în cererile de certificate, este necesar să se stabilească zone de destinație și să se considere obligatorie zona de destinație indicată în certificatele de export pentru produsele care intră sub incidența codului NC 0406.

(16)

Pentru produsele lactate îndulcite ale căror prețuri sunt determinate de prețurile ingredientelor acestora, este necesar să se determine metoda de stabilire a restituirii, care trebuie să fie în funcție de proporțiile respective ale diferitelor ingrediente. Cu toate acestea, pentru a facilita gestionarea restituirilor pentru aceste produse și în special aplicarea măsurilor care vizează asigurarea respectării angajamentelor privind exporturile în cadrul acordului agricol, este necesar să se fixeze o cantitate maximă de zaharoză adăugată pentru care se poate acorda o restituire. Este necesar ca un procent de 43 % în greutate de produs întreg să fie considerat reprezentativ pentru conținutul de zaharoză al acestor produse.

(17)

Regulamentul (CE) nr. 800/1999 prevede la articolul 11 alineatul (6) posibilitatea de a se acorda restituiri pentru ingredientele de origine comunitară ale brânzei topite fabricate sub regimul perfecționării active. Este necesar să se prevadă anumite norme speciale pentru a se asigura funcționarea corespunzătoare și controlul eficient al acestei măsuri specifice.

(18)

În cadrul acordului dintre Comunitatea Europeană și Canada (7), aprobat prin Decizia 95/591/CE a Consiliului (8), prezentarea unui certificat de export emis de Comunitate este obligatorie pentru brânzeturile care beneficiază de condiții preferențiale la importul în Canada. Este necesar să se stabilească normele de emitere a certificatului respectiv. Pentru a se garanta că întreaga cantitate de brânză care beneficiază de contingentul de import în Canada corespunde celei pentru care s-a emis un certificat, este necesar să se prevadă ca certificatele vizate de autoritățile canadiene să fie returnate organismelor competente ale statelor membre și ca statele membre să transmită Comisiei datele privind exporturile. Ar trebui stabilită în mod clar necesitatea unei garanții minime, chiar în cazul în care nici o restituire nu este solicitată în temeiul regimului.

(19)

Comunitatea are posibilitatea de a desemna agenții economici autorizați să importe brânzeturi comunitare în Statele Unite ale Americii în cadrul contingentului suplimentar prevăzut de acordul agricol. Pentru a permite Comunității să maximizeze valoarea contingentului, este necesar, prin urmare, să se stabilească o procedură de desemnare a importatorilor pe baza atribuirii certificatelor la export pentru produsele în cauză.

(20)

Memorandumul încheiat între Comunitatea Europeană și Republica Dominicană privind protecția la importul de lapte praf în Republica Dominicană (9), aprobată prin Decizia 98/486/CE a Consiliului (10), prevede gestionarea de către Comunitate a părții sale de contingent tarifar printr-un mecanism de certificate de export. Prin urmare, este necesar să se stabilească procedura de acordare a certificatelor respective. Pentru a se garanta că produsele importate în Republica Dominicană sunt incluse în contingent și a stabili o legătură între produsele importate și cele care sunt menționate pe certificatul de import, este necesar ca exportatorii să prezinte, în momentul importului, o copie certificată a declarației de export care trebuie să cuprindă un anumit număr de informații.

(21)

Regulamentul (CEE) nr. 896/84 al Comisiei (11) stabilește dispoziții suplimentare în ceea ce privește acordarea restituirilor la export în momentul trecerii de la un an de comercializare a produselor lactate la altul atunci când prețurile de intervenție au fost modificate. Aceste dispoziții prevăd posibilitatea de a fixa rate de restituire diferite în funcție de data de fabricație a produselor. Procedura obligatorie de prezentare a dovezii privind data de fabricație și controalele care vizează verificarea conformității conturilor și documentelor corespunzătoare s-au dovedit a fi greoaie și foarte complicate în ceea ce privește punerea lor în aplicare. Realizarea aceluiași obiectiv este posibilă prin adaptarea perioadei de valabilitate a certificatelor de export. Prin urmare, Regulamentul (CEE) nr. 896/84 ar trebui abrogat.

(22)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a laptelui și produselor lactate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII PRELIMINARE

Articolul 1

Prezentul regulament stabilește:

(a)	dispozițiile generale aplicabile certificatelor și restituirilor referitoare la exporturile din Comunitate ale produselor a căror listă figurează la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999;

(b)	dispozițiile speciale aplicabile exporturilor produselor respective din Comunitate către anumite țări terțe.

Articolul 2

Se aplică Regulamentele (CE) nr. 800/1999 și 1291/2000, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament.

CAPITOLUL II

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 3

(1)   Cu excepția cazurilor menționate de Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, articolul 5 alineatul (1) primul paragraf prima și a patra liniuță, prezentarea unui certificat de export este obligatorie pentru orice export în afara Comunității de produse menționate la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 pentru care se solicită o restituire.

Prin derogare de la articolul 5 alineatul (1) prima liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, se autorizează utilizarea unui certificat de export cu fixarea în avans a restituirii pentru acordarea unei restituiri privind exporturile de produse lactate menționate la articolul 36 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999.

(2)   Pentru a putea beneficia de o restituire, produsele menționate la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 trebuie să fie conforme cu dispozițiile aplicabile ale Regulamentului (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (12), precum și ale Regulamentului (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (13) și în special trebuie să fi fost preparate într-o unitate desemnată și să îndeplinească cerințele privind marcajul de identificare enunțate în secțiunea I din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

Articolul 4

(1)   Valoarea restituirii este aceea care se aplică în ziua în care se depune cererea de certificat de export sau, după caz, de certificat provizoriu.

(2)   Cererile de certificat cu fixarea în avans a restituirii pentru produsele menționate la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului, a căror zi de depunere, în sensul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 al Comisiei, este miercurea sau joia următoare încheierii fiecărei perioade de licitație menționate la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 581/2004 al Comisiei (14) și la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 582/2004 al Comisiei (15), sunt considerate a fi fost depuse în prima zi lucrătoare următoare acestei zile de joi.

(3)   Cererea de certificat și certificatul menționează în rubrica 7 țara de destinație, precum și codul țării sau al teritoriului de destinație, astfel cum figurează în nomenclatura țărilor și teritoriilor pentru statisticile comerțului exterior al Comunității și comerțului între statele membre ale acesteia, stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 750/2005 al Comisiei (16).

(4)   În sensul articolului 5 alineatul (1) primul paragraf a patra liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, în cazul în care o declarație de export cuprinde mai multe coduri distincte ale nomenclaturii restituirilor, stabilită prin Regulamentul (CEE) nr. 3846/87 al Comisiei (17) (denumită în continuare „nomenclatura restituirilor”), sau ale Nomenclaturii Combinate, datele referitoare la fiecare din aceste coduri sunt considerate ca reprezentând o declarație separată.

Articolul 5

Nici o restituire nu se acordă în cadrul unui export de brânză al cărui preț franco frontieră, înaintea aplicării restituirii în statul membru de export, este mai mic de 230 EUR/100 kg. Prin „preț franco frontieră” se înțelege prețul de fabrică majorat cu o sumă forfetară de 3 EUR/100 kg.

În cazul în care se solicită o restituire, cererea și certificatul cuprind în rubrica 22 mențiunea: „preț franco frontieră minim, menționat la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1282/2006, respectat”.

La cererea autorităților competente, solicitantul furnizează toate informațiile și dovezile suplimentare pe care acestea le consideră necesare pentru a se asigura de respectarea prețului franco frontieră în momentul îndeplinirii formalităților vamale și acceptă, după caz, orice control al contabilități efectuat de autoritățile respective, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 4045/89 al Consiliului (18).

Articolul 6

(1)   Categoriile de produse menționate în acordul privind agricultura, încheiat în cadrul Rundei Uruguay a negocierilor comerciale ale GATT (denumit în continuare „acordul agricol”) sunt cele a căror listă figurează în anexa I la prezentul regulament.

(2)   Grupele de produse menționate la articolul 4 alineatul (2) primul paragraf a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 sunt cele a căror listă figurează în anexa II la prezentul regulament.

Articolul 7

(1)   În rubrica 16 din cererea de certificat și din certificat figurează codul cu douăsprezece cifre al produsului din nomenclatura restituirilor, în cazul în care se solicită o restituire, sau codul cu opt cifre al produsului din Nomenclatura Combinată, în cazul în care nu se solicită nici o restituire. Certificatul nu este valabil decât pentru produsul astfel desemnat, cu excepția cazurilor definite la alineatele (2) și (3).

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), un certificat de export este valabil și pentru exportul unui produs care intră sub incidența codului cu douăsprezece cifre, altul decât cel indicat în rubrica 16 în cazul în care cele două produse beneficiază de restituiri pentru aceeași valoare și aparțin aceleiași categorii de produse printre cele a căror listă figurează în anexa I.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1), o licență de export este valabilă și pentru exportul unui produs care intră sub incidența unui cod cu douăsprezece cifre, altul decât cel indicat în rubrica 16, în cazul în care cele două produse aparțin aceleași grupe de produse printre cele a căror listă figurează în anexa II.

În cazurile citate, valoarea restituirilor se calculează în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 800/1999.

Articolul 8

Certificatul de export este valabil de la data emiterii acestuia în sensul articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 și până la:

(a)	sfârșitul celei de a patra luni următoare emiterii pentru produsele care intră sub incidența codului NC 0402 10;

(b)	sfârșitul celei de a patra luni următoare emiterii pentru produsele care intră sub incidența codului NC 0405;

(c)	sfârșitul celei de a patra luni următoare emiterii pentru produsele care intră sub incidența codului NC 0406;

(d)	sfârșitul celei de a patra luni următoare emiterii pentru celelalte produse menționate la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999;

(e)	data la care obligațiile care decurg dintr-o licitație prevăzută la articolul 9 alineatul (1) din prezentul regulament trebuie îndeplinite și până la sfârșitul celei de a opta luni următoare emiterii certificatului definitiv menționat la articolul 9 alineatul (3) din prezentul regulament.

Articolul 9

(1)   În cazul unei licitații deschise de un organism public într-o țară terță în conformitate cu dispozițiile articolului 49 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, cu excepția licitațiilor privind produsele care intră sub incidența codului NC 0406, agenții economici în cauză pot solicita un certificat de export provizoriu pentru cantitatea care face obiectul ofertei acestora, prin constituirea unei garanții.

Garanția referitoare la certificatele provizorii este egală cu 75 % din valoarea calculată în conformitate cu articolul 10 din prezentul regulament și nu poate fi mai mică de 5 EUR/100 kg.

Comerciantul în cauză aduce dovada caracterului public sau de drept public al organismului care deschide procedura de licitație.

(2)   Certificatele provizorii sunt emise în a cincea zi lucrătoare următoare datei depunerii cererii, cu condiția să nu fi fost luate măsurile menționate la articolul 11 alineatul (2).

(3)   Prin derogare de la articolul 49 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, termenul pentru comunicarea informațiilor menționate la alineatul respectiv este de șaizeci de zile.

Înainte de expirarea acestui termen, comerciantul solicită certificatul de export definitiv, care îi este emis imediat la prezentarea unei dovezi a calității sale de ofertant declarat câștigător.

La prezentarea unei dovezi potrivit căreia oferta a fost respinsă sau cantitatea adjudecată este mai mică decât cantitatea indicată pe certificatul provizoriu, garanția este eliberată în întregime sau parțial, după caz.

(4)   Cererile de certificat menționate la alineatele (2) și (3) sunt depuse în conformitate cu dispozițiile articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000.

(5)   Dispozițiile prezentului capitol, cu excepția dispozițiilor articolului 11, se aplică certificatelor de export definitive.

(6)   Țara de destinație menționată la articolul 4 alineatul (3) este o destinație obligatorie în sensul articolului 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 pentru certificatele emise în conformitate cu prezentul articol.

(7)   Dispozițiile articolului 49 alineatul (9) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 nu se aplică.

Articolul 10

(1)   Valoarea garanției menționate la articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 este egală cu procentul indicat în continuare din valoarea restituirii, fixată pentru fiecare cod de produs și valabilă în ziua depunerii cererii certificatului de export:

(a)	15 % pentru produsele care intră sub incidența codului NC 0405;

(b)	15 % pentru produsele care intră sub incidența codului NC 0402 10;

(c)	15 % pentru produsele care intră sub incidența codului NC 0406;

(d)	15 % pentru celelalte produse menționate la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999.

Cu toate acestea, valoarea garanției nu poate fi mai mică de 5 EUR/100 kg.

Valoarea restituirii menționate la primul paragraf este aceea care se calculează pentru cantitatea totală a produsului în cauză, cu excepția produselor lactate îndulcite.

Pentru produsele lactate îndulcite, valoarea restituirii menționate la primul paragraf este egală cu cantitatea totală a produsului întreg în cauză, înmulțită cu rata de restituire aplicabilă pe kilogram de produs lactat.

(2)   Articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 nu se aplică certificatelor emise în temeiul prezentului regulament.

Articolul 11

(1)   Certificatele de export cu fixarea în avans a restituirii sunt emise în a cincea zi lucrătoare următoare datei depunerii cererii, cu condiția ca toată cantitatea pentru care au fost solicitate certificate să fi fost comunicată, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 562/2005 al Comisiei (19), și ca măsurile menționate la alineatul (2) literele (a) și (b) să nu fi fost luate.

(2)   În cazul în care eliberarea unor certificate de export ar conduce sau ar risca să conducă la depășirea sumelor bugetare disponibile sau la epuizarea cantităților maxime care pot fi exportate cu restituire pentru respectiva perioadă de douăsprezece luni sau pentru o perioadă mai scurtă, definită în conformitate cu articolul 12 din prezentul regulament, având în vedere articolul 31 alineatul (13) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999, sau nu ar permite să se asigure continuitatea exporturilor pentru restul perioadei respective, Comisia poate:

(a)	aplica un coeficient de alocare cantităților solicitate;

(b)	respinge toate cererile sau o parte din cereri în instanță pentru care nu au fost încă eliberate certificatele de export;

(c)	suspenda depunerea cererilor de certificate pentru cel mult cinci zile lucrătoare. Această suspendare poate fi prelungită în conformitate cu procedura menționată la articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999.

În cazul în care coeficientul menționat la primul paragraf litera (a) este mai mic de 0,4, cel interesat poate solicita în termen de trei zile lucrătoare de la publicarea deciziei de fixare a coeficientului anularea cererii sale de certificat și eliberarea garanției.

În cazul menționat la primul paragraf litera (c), cererile de certificate de export prezentate în perioada de suspendare sunt inadmisibile.

Măsurile prevăzute la primul paragraf literele (a), (b) și (c) pot fi puse în aplicare sau adaptate pe categorie de produse și destinație sau grup de destinații.

În sensul primului paragraf, se ține seama, pentru produsul în cauză, de caracterul sezonier al comerțului, de situația pieței și în special de evoluția prețurilor pieței, precum și de condițiile de export care rezultă din acestea.

(3)   Măsurile menționate la alineatul (2) pot fi, de asemenea, luate în cazul în care cererile de certificate de export vizează cantități care depășesc sau ar putea depăși cantitățile disponibile în mod normal pentru o destinație sau un grup de destinații și în care emiterea certificatelor solicitate comportă un risc de speculație, de denaturare a concurenței între agenți economici sau de perturbare a comerțului respectiv sau a pieței comunitare.

(4)   În cazul respingerii cererilor de certificate sau reducerii cantităților solicitate, garanția este eliberată imediat pentru orice cantitate pentru care cererea nu a fost acceptată.

Articolul 12

În cazul în care cantitățile totale care fac obiectul unor cereri de certificate sunt de așa natură încât există riscul unei epuizări premature a cantităților maxime care pot fi exportate cu restituire în perioada de douăsprezece luni în cauză, se poate decide, în conformitate cu procedura menționată la articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999, repartizarea respectivelor cantități maxime pe perioade care urmează să fie stabilite.

Articolul 13

(1)   În cazul în care cantitatea exportată depășește cantitatea indicată în certificat, excedentul nu dă dreptul la plata unei restituiri.

În acest scop, certificatul cuprinde la rubrica 22 următoarea mențiune: „Plata restituirii limitată la cantitatea menționată la rubricile 17 și 18”.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 8 alineatul (5) și articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 privind toleranțele prevăzute pentru cantitățile exportate, se aplică următoarele procente:

(a)	procentul prevăzut la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 este de 2 %;

(b)	procentul prevăzut la articolul 35 alineatul (2) primul paragraf și paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 este de 98 %;

(c)	procentul prevăzut la articolul 35 alineatul (2) paragraful al treilea este de 2 %.

Articolul 14

Articolul 11 nu se aplică emiterii certificatelor de export solicitate pentru livrări în cadrul ajutorului alimentar în sensul articolului 10 alineatul (4) din acordul agricol.

Articolul 15

(1)   În cazul certificatelor emise pentru produsele care intră sub incidența codului NC 0406, cererea de certificat și certificatul cuprind la rubrica 20 următoarea mențiune:

(2)   În sensul alineatului (1), zonele sunt definite după cum urmează:

(a)	zona I: codul de destinații AL, BA, XK, MK, XM și XS;

(b)	zona II: codul de destinație US;

(c)	zona III: toate celelalte coduri de destinație.

(3)   Zona indicată la rubrica 20 a cererilor și certificatelor, astfel cum este menționată la alineatul (1), este o destinație obligatorie.

Zona indicată, printre cele care sunt definite la alineatul (2) din prezentul articol, este cea căreia îi aparține țara de destinație indicată la rubrica 7 din cererea de certificat și din certificat.

În cazul în care țara de destinație efectivă se situează într-o altă zonă decât cea indicată în cererea de certificat și în certificat, nu se acordă nici o restituire. Articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 nu se aplică.

Articolul 16

(1)   În cazul produselor lactate îndulcite, restituirea acordată este egală cu suma următoarelor elemente:

(a)	un element legat de cantitatea produselor lactate;

(b)	un element legat de cantitatea de zaharoză adăugată, până la 43 % în greutate din produsul întreg.

(2)   Elementul menționat la alineatul (1) litera (a) se calculează înmulțind valoarea de bază a restituirii cu conținutul de produse lactate al produsului întreg.

Valoarea de bază menționată la primul paragraf este restituirea care trebuie fixată pentru un kilogram de produse lactate conținute în produsul întreg.

(3)   Elementul menționat la alineatul (1) litera (b) se calculează înmulțind conținutul de zaharoză al produsului întreg, până la 43 %, cu valoarea de bază a restituirii aplicabile în ziua depunerii cererii de certificat pentru produsele menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului (20).

Cu toate acestea, elementul zaharoză nu este luat în considerare în cazul în care valoarea de bază a restituirii pentru conținutul de produs lactat menționată la alineatul (2) din prezentul articol este zero sau nu a fost fixată.

Articolul 17

(1)   Cererile de certificate de export pentru lapte și produsele lactate exportate sub forma unor produse care intră sub incidența codului NC 0406 30, menționate la articolul 11 alineatul (6) a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 800/1999, sunt însoțite de un exemplar al autorizației acordate pentru a se recurge la regimul vamal corespunzător.

(2)   O trimitere la prezentul articol este inserată la rubrica 20 din cererile de certificate și certificatele de export privind laptele și produsele lactate menționate la alineatul (1).

(3)   Statele membre iau măsurile necesare în cadrul regimului menționat la alineatul (1) în scopul identificării, precum și al controlului calitativ și cantitativ al produselor menționate la alineatul respectiv pentru care se solicită o restituire, precum și în scopul aplicării dispozițiilor care reglementează dreptul la restituire.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII SPECIALE

SECȚIUNEA 1

Exporturi cu destinația Canada

Articolul 18

(1)   Exporturile de brânzeturi în Canada în cadrul contingentului menționat în acordul încheiat între Comunitatea Europeană și Canada și aprobat prin Decizia 95/591/CE sunt condiționate de prezentarea unui certificat de export.

(2)   Cererile de certificate nu sunt admisibile decât cu condiția ca solicitantul:

(a)	să declare în scris că toate substanțele care intră sub incidența capitolului 4 din Nomenclatura Combinată, utilizate la fabricarea produselor pentru care se prezintă cererea, au fost integral obținute în Comunitate;

(b)

se angajează în scris să furnizeze, la cererea autorităților competente, orice dovadă suplimentară pe care acestea o consideră necesară în vederea emiterii certificatelor, și să accepte, după caz, orice control efectuat de către autoritățile respective privind datele contabile și împrejurările aferente fabricării produselor în cauză.

Articolul 19

Cererile de certificat și certificatul cuprind:

(a)	la rubrica 7, mențiunea „CANADA – CA”;

(b)

la rubrica 15, codul de denumire a mărfurilor în Nomenclatura Combinată cu șase cifre pentru produsele care intră sub incidența codurilor NC 0406 10, 0406 20, 0406 30 și 0406 40 și cu opt cifre pentru produsele care intră sub incidența codului NC 0406 90. Cererea de certificat și certificatul nu pot cuprinde la rubrica 15 decât șase coduri de produse astfel denumite;

(c)	la rubrica 16, codul Nomenclaturii Combinate cu opt cifre, precum și cantitatea, exprimată în kilograme, ale fiecăruia dintre produsele indicate la rubrica 15. Certificatul nu este valabil decât pentru produsele și cantitățile astfel denumite;

(d)	la rubricile 17 și 18, cantitatea totală a produselor indicate la rubrica 16;

(e)

la rubrica 20, una din următoarele mențiuni, după caz: — „Brânzeturi pentru export direct în Canada. Articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1282/2006. Contingent pentru anul…” sau — „Brânzeturi pentru export direct în Canada/via New York. Articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1282/2006. Contingent pentru anul…”. În cazul în care brânza este transportată spre Canada prin țări terțe, numele acestora din urmă trebuie să figureze în locul indicației „New York” sau să fie însoțit de această indicație;

(f)	la rubrica 22, mențiunea „fără restituire la export”.

Articolul 20

(1)   Certificatul este emis imediat după depunerea unei cereri admisibile. La cererea celui interesat, se emite o copie certificată a certificatului.

(2)   Certificatul este valabil de la data emiterii, în sensul articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, și până la 31 decembrie următor acestei date.

Cu toate acestea, certificatele emise între 20 decembrie inclusiv și 31 decembrie inclusiv sunt valabile de la 1 ianuarie la 31 decembrie din anul următor. În acest caz, anul respectiv trebuie indicat la rubrica 20 din cererile de certificate și certificate, în conformitate cu articolul 19e.

Articolul 21

(1)   Un certificat de export prezentat pentru imputare și atestat autorității competente, în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, nu poate fi utilizat decât pentru o singură declarație de export. Din momentul prezentării declarației de export, certificatul este expirat.

(2)   Titularul certificatului de export se asigură că o copie certificată a acestui certificat este prezentată autorității competente canadiene în momentul solicitării certificatului de import.

(3)   Prin derogare de la articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, certificatele nu sunt transmisibile.

(4)   Comisiei i se comunică de către autoritatea competentă a statului membru, printr-un formular prezentat în anexa III, numărul de certificate emise și cantitatea de brânză în cauză, până la 31 iulie pentru semestrul precedent și până la 31 ianuarie pentru exercițiul contingentar precedent.

Articolul 22

(1)   Dispozițiile capitolului II nu se aplică.

(2)   Comunicarea de informații menționată la articolul 21 alineatul (4) se efectuează de către statele membre potrivit unei proceduri electronice care le este indicată de către Comisie.

SECȚIUNEA 2

Exporturi cu destinația Statele Unite ale Americii

Articolul 23

În conformitate cu procedura menționată la articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999, se poate decide exportul produselor care intră sub incidența codului NC 0406 către Statele Unite ale Americii în cadrul următoarelor contingente:

(a)	contingentul suplimentar în temeiul acordului agricol;

(b)	contingentele tarifare care decurg inițial din Runda Tokyo și acordate de Statele Unite Austriei, Finlandei și Suediei în lista XX din Runda Uruguay;

(c)	contingentele tarifare care decurg inițial din Runda Uruguay și sunt acordate de Statele Unite Republicii Cehe, Ungariei, Poloniei și Slovaciei în lista XX din Runda Uruguay.

Articolul 24

(1)   Orice export de brânză în Statele Unite în cadrul contingentelor menționate la articolul 23 este condiționat de prezentarea unui certificat de export, în conformitate cu prezenta secțiune.

La rubrica 16 din cererea de certificat și din certificat figurează codul cu opt cifre al produsului din Nomenclatura Combinată.

(2)   Într-un termen care urmează să fie stabilit în decizia menționată la articolul 23, agenții economici în cauză pot solicita un certificat valabil pentru exportul produselor menționate în acest articol în cursul anului calendaristic următor, prin constituirea unei garanții în conformitate cu dispozițiile articolului 10.

(3)   Solicitanții de certificate de export pentru grupele de produse și contingentele identificate prin codurile 16-Tokyo, 16-, 17-, 18-, 20- și 21-Uruguay, 25-Tokyo și 25-Uruguay în decizia menționată la articolul 23 furnizează dovada că au exportat produsele în cauză către Statele Unite în cursul cel puțin al unuia din cei trei ani precedenți și că importatorul desemnat este o filială a solicitantului.

(4)   Orice cerere de certificat de export cuprinde următoarele elemente:

(a)	denumirea grupului de produse reglementate prin contingentul Statelor Unite potrivit notelor suplimentare de la 16 la 23 și 25 din capitolul 4 din „Harmonized Tariff Schedule of the United States of America”;

(b)	denumirea produselor în „Harmonized Tariff Schedule of the United States”;

(c)	numele și adresa importatorului desemnat de solicitant în Statele Unite.

(5)   Cererea trebuie să fie însoțită de un certificat al importatorului desemnat care să certifice faptul că este eligibil în temeiul normelor în vigoare în Statele Unite pentru eliberarea certificatelor de import referitoare la produsele menționate la articolul 23.

Articolul 25

(1)   În cazul în care cererile de certificate pentru un grup de produse sau unul dintre contingentele menționate la articolul 23 depășesc cantitatea disponibilă pentru anul în cauză, Comisia aplică un coeficient de alocare uniformă cantităților la care se referă cererea.

Garanția este eliberată în întregime sau parțial pentru cererile respinse sau pentru cantitățile care depășesc cantitățile alocate.

(2)   În cazul în care aplicarea coeficientului de alocare implică atribuirea certificatelor pentru mai puțin de zece tone pe cerere, statul membru respectiv acordă cantitățile disponibile corespunzătoare prin tragere la sorți pentru fiecare contingent. Statul membru procedează astfel la o tragere la sorți pentru a atribui certificate provizorii pentru zece tone fiecare solicitanților cărora li s-ar fi acordat mai puțin de zece tone în cazul aplicării coeficientului de alocare.

Cantitățile mai mici de zece tone care rămân de alocat după constituirea loturilor sunt repartizate în mod egal, înainte de tragerea la sorți, între loturile de zece tone.

În cazul în care, după aplicarea coeficientului de alocare, rămâne o cantitate mai mică de zece tone, aceasta este considerată a fi un lot.

Garanțiile referitoare la cererile care nu sunt reținute în cadrul alocării prin tragere la sorți sunt imediat eliberate.

(3)   În cazul în care cantitățile de produse care fac obiectul cererilor de certificate nu depășesc contingentele menționate la articolul 23 pentru anul în cauză, Comisia poate repartiza cantitățile rămase între solicitanți, proporțional cu cantitățile menționate în cererile acestora și prin aplicarea unui coeficient de alocare.

În acest caz, comercianții în cauză informează autoritatea competentă cu privire la cantitățile suplimentare pe care le acceptă, în termen de o săptămână de la data publicării coeficientului de alocare revizuit. Suma depusă cu titlu de garanție se majorează în consecință.

Articolul 26

(1)   Numele importatorilor desemnați menționați la articolul 24 alineatul (4) litera (c) sunt comunicate de Comisie autorităților competente din Statele Unite.

(2)   În cazul în care certificatul de import pentru cantitățile respective nu se atribuie importatorului desemnat, în împrejurări care nu pun în discuție buna-credință a comerciantului semnatar al atestării menționate la articolul 24 alineatul (5), acesta poate fi autorizat de statul membru să desemneze un alt importator cu condiția ca acesta din urmă să figureze în lista transmisă autorităților competente din Statele Unite ale Americii, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.

Statul informează Comisia în cel mai scurt timp despre schimbarea care afectează importatorul desemnat, iar Comisia notifică acest lucru autorităților competente din Statele Unite.

Articolul 27

Certificatele de export sunt emise până la 15 decembrie din anul anterior exercițiului contingentar pentru cantitățile corespunzătoare.

Certificatele sunt valabile de la 1 ianuarie la 31 decembrie din exercițiul contingentar.

Cererea de certificat și certificatul cuprind la rubrica 20 următoarea mențiune:

Certificatele emise în conformitate cu prezentul articol nu sunt valabile decât pentru exporturile menționate la articolul 23.

Articolul 28

Se aplică dispozițiile capitolului II, cu excepția celor care figurează la articolele 8 și 11.

SECȚIUNEA 3

Exporturi cu destinația Republica Dominicană

Articolul 29

(1)   Pentru orice export de lapte praf către Republica Dominicană în cadrul contingentului prevăzut de memorandumul de înțelegere încheiat între Comunitatea Europeană și Republica Dominicană și aprobat prin Decizia 98/486/CE a Consiliului, este necesar să se prezinte autorităților competente ale Republicii Dominicane, pentru fiecare lot, o copie certificată a certificatului de export emis în conformitate cu prezenta secțiune, precum și o copie adnotată corespunzător a declarației de export.

(2)   Certificatele de export sunt emise cu prioritate pentru laptele praf care intră sub incidența următoarelor coduri din nomenclatura restituirilor la export:

—	0402 10 11 9000;

—	0402 10 19 9000;

—	0402 21 11 9900;

—	0402 21 19 9900;

—	0402 21 91 9200;

—	0402 21 99 9200.

Produsele respective trebuie să fi fost integral fabricate în Comunitate. Solicitantul furnizează, la cererea autorităților competente, orice dovadă suplimentară pe care acestea o consideră necesară în vederea emiterii certificatelor și acceptă, după caz, orice control efectuat de către autoritățile respective privind datele contabile și împrejurările aferente fabricării produselor în cauză.

Articolul 30

(1)   Contingentul menționat la articolul 29 alineatul (1) se ridică la 22 400 tone pe o perioadă de douăsprezece luni care începe la 1 iulie. Acest contingent se subdivide în două părți:

(a)

prima, egală cu 80 % din total (adică 17 920 tone) este repartizată între exportatorii din Comunitate care sunt în măsură să dovedească faptul că au exportat produse menționate la articolul 29 alineatul (2) către Republica Dominicană în cursul a trei ani, cel puțin, din cei patru ani calendaristici care precedă perioada de depunere a cererilor;

(b)

a doua, egală cu 20 % din total (adică 4 480 tone) este rezervată solicitanților, alții decât cei menționați la litera (a), care sunt în măsură să dovedească, în momentul depunerii cererii lor, că practică de cel puțin douăsprezece luni schimburi comerciale cu țări terțe de produse lactate care figurează la capitolul 4 din Nomenclatura Combinată și sunt înscriși în registrul TVA al unui stat membru.

(2)   Cererile de certificate de export se pot referi cel mult, pentru fiecare solicitant:

(a)

în ceea ce privește partea menționată la alineatul (1) litera (a), la o cantitate egală cu 110 % din cantitatea totală de produse menționate la articolul 29 alineatul (2), exportată către Republica Dominicană în cursul unuia din cei trei ani calendaristici care preced perioada de depunere a cererilor;

(b)	în ceea ce privește partea menționată la alineatul (1) litera (b), la o cantitate totală de cel mult 600 tone.

Orice cerere care depășește plafoanele fixate la literele (a) și (b) este respinsă.

(3)   Pentru a fi admisă, nu poate fi prezentată decât o singură cerere de certificat de export pe cod al nomenclaturii restituirii, iar toate cererile trebuie depuse în același timp pe lângă autoritatea competentă a unui singur stat membru.

Cererile de certificate nu sunt admisibile decât cu condiția ca solicitantul, în momentul depunerii cererilor:

(a)	să depună o garanție de 15 EUR per 100 kg;

(b)

pentru partea menționată la alineatul (1) litera (a), să indice cantitatea de produse menționate la articolul 29 alineatul (2) pe care a exportat-o către Republica Dominicană în cursul unuia din cei trei ani calendaristici care preced perioada menționată la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol și să demonstreze acest lucru la cererea autorității competente din statul membru respectiv. În această privință, este considerat exportator comerciantul al cărui nume figurează pe respectiva declarație de export;

(c)	pentru partea menționată la alineatul (1) litera (b), să demonstreze la cererea autorității competente din statul membru respectiv că îndeplinește condițiile aferente.

Articolul 31

Depunerea cererilor de certificate are loc de la 1 la 10 aprilie în fiecare an pentru contingentul referitor la perioada 1 iulie-30 iunie din anul următor.

În sensul articolului 4 alineatul (1), toate cererile depuse în termenele stabilite sunt considerate a fi fost depuse în prima zi a perioadei de depunere a cererilor de certificate.

Articolul 32

Cererile de certificate și certificatele cuprind:

(a)	la rubrica 7, mențiunea „Republica Dominicană – DO”;

(b)	la rubricile 17 și 18, indicarea cantității pentru care se solicită certificatul;

(c)	la rubrica 20, una dintre mențiunile a căror listă figurează în anexa IV.

Eliberarea unui certificat în conformitate cu prezenta secțiune determină obligația de a exporta produsele respective către Republica Dominicană.

Articolul 33

(1)   Statele membre transmit Comisiei, până în a cincea zi lucrătoare următoare perioadei de solicitare a certificatelor, o comunicare stabilită în conformitate cu modelul din anexa V și care indică, pentru fiecare dintre cele două părți ale contingentului și pentru fiecare cod de produse din nomenclatura restituirilor, cantitățile pentru care au fost solicitate certificate sau, după caz, absența cererilor.

Înainte de emiterea certificatelor, statele membre verifică în special exactitatea informațiilor menționate la articolul 29 alineatul (2) și la articolul 30 alineatele (1) și (2).

În cazul în care se constată că s-a emis un certificat unui comerciant care a furnizat informații incorecte, certificatul este anulat, iar garanția este executată.

(2)   Comisia decide, în cel mai scurt termen, în ce măsură se poate da curs cererilor depuse și informează statele membre cu privire la decizia sa.

În cazul în care totalul cantităților pentru care au fost solicitate certificate pentru una dintre cele două părți ale contingentului depășește cantitățile menționate la articolul 30 alineatul (1), Comisia fixează un coeficient de alocare. În cazul în care aplicarea acestui coeficient conduce la alocarea, pentru fiecare solicitant, a unei cantități mai mici de 20 de tone, solicitantul poate renunța la cererea sa de certificat. În acest caz, el informează cu privire la aceasta autoritatea competentă în trei zile lucrătoare de la data publicării deciziei Comisiei. Garanția este eliberată imediat. Comisiei i se comunică de către autoritatea competentă, în opt zile lucrătoare de la publicarea deciziei Comisiei, cantitățile la care solicitanții au renunțat și pentru care au fost eliberate garanțiile.

În cazul în care cantitatea totală care face obiectul cererilor de certificate este mai mică decât cantitatea disponibilă pentru perioada în cauză, Comisia procedează la atribuirea cantității rămase pe baza unor criterii obiective, luând în considerare în special cererile de certificate pentru toate produsele care intră sub incidența codurilor NC 0402 10, 0402 21 și 0402 29.

Articolul 34

(1)   Certificatele sunt emise la cererea comerciantului între 1 iunie inclusiv și 15 februarie inclusiv. Acestea nu sunt emise decât comercianților ale căror cereri de certificate au fost comunicate în conformitate cu articolul 33 alineatul (1).

Până la sfârșitul lunii februarie, Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre, prin utilizarea formularului prezentat în anexa VI și pentru fiecare dintre cele două părți ale contingentului, cantitățile pentru care nu s-au emis certificate.

(2)   Certificatele emise în conformitate cu prezenta secțiune sunt valabile de la data emiterii efective, în sensul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, și până la 30 iunie din exercițiul contingentar pentru care au fost solicitate.

(3)   Garanția nu este eliberată decât în unul dintre următoarele cazuri:

(a)	la prezentarea dovezii menționate la articolul 35 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000;

(b)	pentru cantitățile solicitate pentru care nu a putut fi emis un certificat.

Garanțiile pentru cantitățile neexportate sunt executate.

(4)   Prin derogare de la articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, certificatele nu sunt transmisibile.

(5)   Până la data de 31 august a fiecărui an, Comisiei i se comunică de către autoritatea competentă din statul membru, pentru precedenta perioadă de douăsprezece luni definită la articolul 30 alineatul (1), cantitățile a căror listă urmează. Acestea sunt indicate printr-un formular tip prezentat în anexa VII și defalcate pe cod de produs din nomenclatura restituirilor. Este vorba despre:

—	cantitățile alocate;

—	cantitățile pentru care au fost emise certificate;

—	cantitățile exportate.

Articolul 35

(1)   Se aplică dispozițiile capitolului II, cu excepția celor care figurează la articolele 8, 10 și 11.

(2)   Prin derogare de la articolul 7 alineatul (1), titularul unui certificat poate obține, la cerere, înlocuirea codului indicat la rubrica 16 din certificatul de export printr-un alt cod menționat la articolul 29 alineatul (2), cu condiția ca rata restituirii să fie identică.

Cererea este făcută înaintea zilei de export în sensul articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999.

În cele două zile lucrătoare care urmează oricărei schimbări de cod de produs, Comisiei îi sunt notificate de către autoritățile competente din statul membru:

(a)	numele și adresa titularului certificatului;

(b)	numărul de serie al certificatului sau extrasului de certificat, precum și data eliberării;

(c)	codul produsului inițial;

(d)	codul produsului final.

(3)   Statele membre efectuează comunicările de informații prevăzute în prezenta secțiune potrivit unei proceduri electronice care le este indicată de Comisie.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 36

Regulamentele (CE) nr. 174/1999 și (CEE) nr. 896/84 se abrogă.

Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 174/1999 se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VIII.

Regulamentul (CE) nr. 174/1999 continuă să se aplice certificatelor eliberate înainte de data aplicării prezentului regulament.

Articolul 37

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică cererilor de certificate de export depuse începând de la 1 septembrie 2006.

La cererea depusă de comerciantul în cauză în cele trei luni următoare datei publicării prezentului regulament, articolul 7 alineatul (2) se aplică certificatelor emise înainte de 1 septembrie 2006.

---

(1)  JO L 160, 26.6.1999, p. 48. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1913/2005 (JO L 307, 25.11.2005, p. 2).

(2)  JO L 20, 27.1.1999, p. 8. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 508/2006 (JO L 92, 30.3.2006, p. 10).

(3)  JO L 336, 23.12.1994, p. 22.

(4)  JO L 336, 23.12.1994, p. 1.

(5)  JO L 152, 24.6.2000, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 410/2006 (JO L 71, 10.3.2006, p. 7).

(6)  JO L 102, 17.4.1999, p. 11. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 671/2004 (JO L 205, 14.4.2004, p. 5).

(7)  JO L 334, 30.12.1995, p. 33.

(8)  JO L 334, 30.12.1995, p. 25.

(9)  JO L 218, 6.8.1998, p. 46.

(10)  JO L 218, 6.8.1998, p. 45.

(11)  JO L 91, 1.4.1984, p. 71. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 222/88 (JO L 28, 1.2.1988, p. 1).

(12)  JO L 139, 30.4.2004, p. 1; rectificat în

JO L 226, 25.6.2004, p. 3.

(13)  JO L 139, 30.4.2004, p. 55; rectificat în

JO L 226, 25.6.2004, p. 22.

(14)  JO L 90, 27.3.2004, p. 64.

(15)  JO L 90, 27.3.2004, p. 67.

(16)  JO L 126, 19.5.2005, p. 12.

(17)  JO L 366, 24.12.1987, p. 1.

(18)  JO L 388, 30.12.1989, p. 18.

(19)  JO L 95, 14.4.2005, p. 11.

(20)  JO L 58, 28.2.2006, p. 1.

---

ANEXA I

Categorii de produse menționate la articolul 6 alineatul (1)

Număr	Denumire	Cod NC
I	Unt și alte grăsimi din lapte; paste lactate tartinabile	0405 10 0405 20 90 0405 90
II	Lapte praf degresat	0402 10
III	Brânză și caș	0406
IV	Alte produse lactate	0401 0402 21 0402 29 0402 91 0402 99 0403 10 11 to 0403 10 39 0403 90 11 to 0403 90 69 0404 90 2309 10 15 2309 10 19 2309 10 39 2309 10 59 2309 10 70 2309 90 35 2309 90 39 2309 90 49 2309 90 59 2309 90 70

---

ANEXA II

Grupe de produse menționate la articolul 6 alineatul (2)

Numărului grupei	Codul nomenclaturii produselor lactate (nomenclatura restituirilor)
1	0401 30 31 9100 0401 30 31 9400 0401 30 31 9700 0401 30 91 9100
2	0401 30 39 9100 0401 30 39 9400 0401 30 39 9700 0401 30 99 9100 0401 30 99 9500
3	0402 21 11 9200 0402 21 11 9300 0402 21 11 9500 0402 21 11 9900 0402 21 91 9100 0402 21 91 9200 0402 21 91 9350 0402 21 91 9500
4	0402 21 17 9000 0402 21 19 9300 0402 21 19 9500 0402 21 19 9900 0402 21 99 9100 0402 21 99 9200 0402 21 99 9300 0402 21 99 9400 0402 21 99 9500 0402 21 99 9600 0402 21 99 9700 0402 21 99 9900
5	0402 29 15 9200 0402 29 15 9300 0402 29 15 9500 0402 29 15 9900 0402 29 91 9000
6	0402 29 19 9300 0402 29 19 9500 0402 29 19 9900 0402 29 99 9100 0402 29 99 9500
7	0402 91 11 9370 0402 91 31 9300
8	0402 91 19 9370 0402 91 39 9300
9	0402 99 11 9350 0402 99 31 9150 0402 99 31 9300
10	0402 99 19 9350 0402 99 39 9150
11	0403 90 11 9000 0403 90 13 9200 0403 90 13 9300 0403 90 13 9500 0403 90 13 9900 0403 90 19 9000
12	0403 90 33 9400 0403 90 33 9900
13	0403 90 59 9310 0403 90 59 9340 0403 90 59 9370 0403 90 59 9510
14	0404 90 21 9120 0404 90 21 9160 0404 90 23 9120 0404 90 23 9130 0404 90 23 9140 0404 90 23 9150
15	0404 90 29 9110 0404 90 29 9115 0404 90 29 9125 0404 90 29 9140
16	0404 90 81 9100 0404 90 83 9110 0404 90 83 9130 0404 90 83 9150 0404 90 83 9170
17	0405 10 11 9500 0405 10 11 9700 0405 10 19 9500 0405 10 19 9700 0405 10 30 9100 0405 10 30 9300 0405 10 30 9700 0405 10 50 9300 0405 10 50 9500 0405 10 50 9700 0405 10 90 9000 0405 20 90 9500 0405 20 90 9700 0405 90 10 9000 0405 90 90 9000
18	0406 10 20 9640 0406 10 20 9650
19	0406 10 20 9830 0406 10 20 9850
20	0406 20 90 9913 0406 20 90 9915 0406 20 90 9917 0406 20 90 9919
21	0406 30 31 9930 0406 30 31 9950
22	0406 30 39 9500 0406 30 39 9700
23	0406 30 39 9930 0406 30 39 9950
24	0406 90 76 9300 0406 90 76 9400 0406 90 76 9500
25	0406 90 78 9100 0406 90 78 9300 0406 90 78 9500
26	0406 90 85 9930 0406 90 85 9970
27	0406 90 86 9400 0406 90 86 9900
28	0406 90 87 9300 0406 90 87 9400

---

ANEXA III

CANADA

Indicații necesare în conformitate cu articolul 21 alineatul (4)

Statul membru: …

Date referitoare la perioada: …

Denumirea și adresa comerciantului	Codul produsului în Nomenclatura Combinată (în conformitate cu articolul 19)	Certificate emise
		Numărul de certificate	Cantități (în tone)
	Total

---

ANEXA IV

Mențiuni prevăzute la articolul 32 litera (c)

—	:	în limba spaniolă	:	Capítulo III, sección 3, del Reglamento (CE) no 1282/2006: contingente arancelario de leche en polvo del año 1.7.…-30.6.… fijado en el Memorándum de acuerdo celebrado entre la Comunidad Europea y la República Dominicana y aprobado por la Decisión 98/486/CE del Consejo.
—	:	în limba cehă	:	kapitola III oddíl 3 nařízení (ES) č. 1282/2006: Celní kvóta pro období od 1.7.… do 30.6.… pro sušené mléko v rámci memoranda o porozumění uzavřeného mezi Evropským společenstvím a Dominikánskou republikou a schváleného rozhodnutím Rady 98/486/ES.
—	:	în limba daneză	:	kapitel III, afdeling 3, i forordning (EF) nr. 1282/2006: toldkontingent for perioden 1.7.… til 30.6.… for mælkepulver i henhold til den aftale, som blev indgået mellem Det Europæiske Fællesskab og Den Dominikanske Republik og godkendt ved Rådets afgørelse 98/486/EF.
—	:	în limba germană	:	Kapitel III Abschnitt 3 der Verordnung (EG) Nr. 1282/2006: Milchpulverkontingent für den Zeitraum 1.7.…—30.6.… gemäß der mit dem Beschluss 98/486/EG des Rates genehmigten Vereinbarung zwischen der Europäischen Gemeinschaft und der Dominikanischen Republik.
—	:	în limba estonă	:	määruse (EÜ) nr 1282/2006 III peatüki 3. jaos: Piimapulbri tariifikvoot 1.7.…–30.6.… vastastikuse mõistmise memorandumi alusel, mis on sõlmitud Euroopa Ühenduse ja Dominikaani Vabariigi vahel ning heaks kiidetud nõukogu otsusega 98/486/EÜ.
—	:	în limba greacă	:	κεφάλαιο III, τμήμα 3 του κανονισμού (ΕΚ) αριθ. 1282/2006: δασμολογική ποσόστωση, για το έτος 1.7.…-30.6.…, γάλακτος σε σκόνη δυνάμει του μνημονίου συμφωνίας που συνήφθη μεταξύ της Ευρωπαϊκής Κοινότητας και της Δομινικανής Δημοκρατίας και εγκρίθηκε από την απόφαση 98/486/ΕΚ του Συμβουλίου.
—	:	în limba engleză	:	Chapter III, Section 3 of Regulation (EC) No 1282/2006: tariff quota for 1.7.…-30.6.…, for milk powder under the Memorandum of Understanding concluded between the European Community and the Dominican Republic and approved by Council Decision 98/486/EC.
—	:	în limba franceză	:	chapitre III, section 3, du règlement (CE) no 1282/2006: contingent tarifaire, pour l'année 1.7.…-30.6.…, de lait en poudre au titre du mémorandum d'accord conclu entre la Communauté européenne et la République dominicaine et approuvé par la décision 98/486/CE du Conseil.
—	:	în limba italiană	:	capo III, sezione 3, del regolamento (CE) n. 1282/2006: contingente tariffario per l'anno 1.7.…-30.6.…, di latte in polvere a titolo del memorandum d'intesa concluso tra la Comunità europea e la Repubblica dominicana e approvato con la decisione 98/486/CE del Consiglio.
—	:	în limba letonă	:	Regulas (EK) Nr. 1282/2006 III nodalas 3 iedaļā: Tarifa kvota no … gada 1. jūlija līdz … gada 30. jūnijam sausajam pienam (piena pulverim) saskaņā ar Saprašanās memorandu, kas noslēgts starp Eiropas Kopienu un Dominikānas Republiku un apstiprināts ar Padomes Lēmumu 98/486/EK.
—	:	în limba lituaniană	:	Reglamento (EB) Nr. 1282/2006 III skyriaus 3 skirsnyje: tarifinė kvota nuo … metų liepos 1 dienos iki … metų birželio 30 dienos pieno milteliams, numatyta Europos bendrijos ir Dominikos Respublikos susitarimo memorandume ir patvirtinta Tarybos sprendimu 98/486/EB.
—	:	în limba maghiară	:	Az 1282/2006/EK rendelet III. fejezetének 3 szakasza: A 98/486/EK tanácsi határozat által jóváhagyott, az Európai Közösség és a Dominikai Köztársaság között megkötött egyetértési megállapodás értelmében a tejporra […] július 1-től […] június 30-ig vonatkozó vámkontingens.
—	:	în limba malteză	:	Kapitolu III, Taqsima 3 tar-Regolament (KE) Nru 1282/2006: Quota ta' tariffa għal 1.7.…–30.6.… għall-ħalib tat-trab taħt il-Memorandum ta' Ftehim konkluż bejn il-Komunità Ewropea u r-Repubblika Dominikana u approvat permezz tad-Deċiżjoni tal-Kunsill 98/486/KE.
—	:	în limba olandeză	:	Hoofdstuk III, afdeling 3, van Verordening (EG) nr. 1282/2006: Tariefcontingent melkpoeder voor het jaar van 1.7.… t/m 30.6.… krachtens het memorandum van overeenstemming tussen de Europese Gemeenschap en de Dominicaanse Republiek, goedgekeurd bij Besluit 98/486/EG van de Raad.
—	:	în limba polonă	:	rozdział III, sekcja 3 rozporządzenia (WE) nr 1282/2006: Kontyngent taryfowy na okres od 1.7.… do 30.6.… na mleko w proszku zgodnie z Protokołem ustaleń zawartym między Wspólnotą Europejską a Republiką Dominikańską i przyjętym decyzją Rady 98/486/WE.
—	:	în limba portugheză	:	Secção 3 do capítulo III do Regulamento (CE) n.o 1282/2006: Contingente pautal do ano 1.7.…-30.6.…, de leite em pó ao abrigo do memorando de acordo concluído entre a Comunidade Europeia e a República Dominicana e aprovado pela Decisão 98/486/CE do Conselho.
—	:	în limba slovacă	:	kapitola III, oddiel 3 nariadenia (ES) č. 1282/2006: Tarifná kvóta pre obdobie od 1.7.… do 30.6.… pre sušené mlieko podľa Memoranda o vzájomnom porozumení uzatvorenom medzi Európskym spoločenstvom a Dominikánskou republikou a schváleným rozhodnutím Rady 98/486/ES.
—	:	în limba slovenă	:	poglavje III oddelka 3 Uredbe (ES) št. 1282/2006: Tarifna kvota za obdobje 1.7.…– 30.6…. za mleko v prahu v skladu z Memorandumom o soglasju, sklenjenim med Evropsko skupnostjo in Dominikansko republiko in potrjenim z Odločbo Sveta 98/486/ES.
—	:	în limba finlandeză	:	asetuksen (EY) N:o 1282/2006 III luvun 3 jaksossa: neuvoston päätöksellä 98/486/EY hyväksytyn Euroopan yhteisön ja Dominikaanisen tasavallan yhteisymmärryspöytäkirjan mukainen maitojauheen tariffikiintiö 1.7.… ja 30.6.… välisenä aikana.
—	:	în limba suedeză	:	avsnitt 3 i kapitel III i förordning (EG) nr 1282/2006: tullkvot för året 1.7.…–30.6.…, för mjölkpulver enligt avtalsmemorandumet mellan Europeiska gemenskapen och Dominikanska republiken, godkänt genom rådets beslut 98/486/EG.

---

ANEXA V

Republica Dominicană

Indicații necesare în conformitate cu articolul 33 alineatul (1)

Statul membru: …

Date referitoare la perioada 1 iulie …-30 iunie …

Contingentul menționat la articolul 30 alineatul (1) litera (a)

Denumirea și adresa solicitantului	Date de referință Exporturi cu destinația Republica Dominicană			Cereri
	Codul produsului în nomenclatura restituirilor	Cantități exportate (t)	Anul exportului	Codul produsului în nomenclatura restituirilor	Cantitatea maximă = 110 % din (3) (t)
(1)	(2)	(3)	(4)	(5)	(6)
Total			Total

Contingentul menționat la articolul 30 alineatul (1) litera (b)

Denumirea și adresa solicitantului	Codul produsului în nomenclatura restituirilor	Cantitatea solicitată (t)
Total

---

ANEXA VI

Republica Dominicană

Indicații necesare în conformitate cu articolul 34 alineatul (1)

Statul membru:…

Date referitoare la perioada 1 iulie …-30 iunie …

Contingentul menționat la articolul 30 alineatul (1) litera (a)

Denumirea și adresa exportatorului	Codul nomenclaturii restituirilor	Cantitățile atribuite pentru care nu s-au emis certificate (t)
Total

Contingentul menționat la articolul 30 alineatul (1) litera (b)

Denumirea și adresa exportatorului	Codul nomenclaturii restituirilor	Cantitățile atribuite pentru care nu s-au emis certificate (t)
Total

---

ANEXA VII

Republica Dominicană

Indicații necesare în conformitate cu articolul 34 alineatul (5)

Statul membru: …

Date referitoare la perioada 1 iulie …-30 iunie …

Contingentul menționat la articolul 30 alineatul (1) litera (a)

Codul nomenclaturii restituirilor	Cantități pentru care au fost alocate certificate (t)	Cantități pentru care au fost emise certificate (t)	Cantități exportate (t)
Total

Contingentul menționat la articolul 30 alineatul (1) litera (b)

Codul nomenclaturii restituirilor	Cantități pentru care au fost alocate certificate (t)	Cantități pentru care au fost emise certificate (t)	Cantități exportate (t)
Total

---

ANEXA VIII

Tabel de corespondență

Regulamentul (CE) nr. 174/1999	Prezentul regulament
—	Articolul 1
Articolul 21	Articolul 2
Articolul 1 alineatul (1) și articolul 2	Articolul 3 alineatul (1)
Articolul 1 alineatul (4)	Articolul 3 alineatul (2)
Articolul 1 alineatul (1)	Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 1 alineatul (3)	Articolul 4 alineatul (2)
Articolul 1 alineatul (2)	Articolul 4 alineatul (3)
Articolul 2	Articolul 4 alineatul (4)
Articolul 3	Articolul 5
Articolul 4	Articolul 6
Articolul 5	Articolul 7
Articolul 6	Articolul 8
Articolul 7	-
Articolul 8	Articolul 9 alineatele (1)-(5)
Articolul 14	Articolul 9 alineatul (6)
Articolul 12 alineatul (2)	Articolul 9 alineatul (7)
Articolul 9	Articolul 10
Articolul 10	Articolul 11
Articolul 11	Articolul 12
Articolul 12	Articolul 13
Articolul 13	Articolul 14
Articolul 15	Articolul 15
Articolul 16	Articolul 16
Articolul 17	Articolul 17
Articolul 18 alineatul (1)	Articolul 18 alineatul (1)
Articolul 18 alineatul (3)	Articolul 18 alineatul (2)
Articolul 18 alineatul (2)	Articolul 19
Articolul 18 alineatul (4)	Articolul 20 alineatul (1)
Articolul 18 alineatul (5)	Articolul 20 alineatul (2)
Articolul 18 alineatul (6)	Articolul 21 alineatele (1) și (2)
Articolul 18 alineatul (7)	Articolul 21 alineatul (3)
Articolul 18 alineatul (8)	Articolul 21 alineatul (4)
Articolul 18 alineatul (9)	Articolul 22
Articolul 19	—
Articolul 20 alineatul (1)	Articolul 23
Articolul 20 alineatul (2)	Articolul 24
Articolul 20 alineatele (3) și (9)	Articolul 25 alineatul (1)
Articolul 20 alineatul (4)	Articolul 25 alineatul (2)
Articolul 20 alineatul (5)	Articolul 25 alineatul (3)
Articolul 20 alineatul (6)	—
Articolul 20 alineatul (7)	Articolul 26 alineatul (1)
Articolul 20 alineatul (8)	Articolul 26 alineatul (2)
Articolul 20 alineatul (10)	Articolul 27
Articolul 20 alineatul (11)	Articolul 28
Articolul 20a alineatele (1) și (2)	Articolul 29 alineatul (1)
Articolul 20a alineatul (3)	Articolul 29 alineatul (2)
Articolul 20a alineatul (4)	Articolul 30 alineatul (1)
Articolul 20a alineatul (5)	Articolul 30 alineatul (2)
Articolul 20a alineatul (6)	Articolul 30 alineatul (3)
Articolul 20a alineatul (7)	Articolul 31
Articolul 20a alineatul (9)	Articolul 32
Articolul 20a alineatul (10)	Articolul 33 alineatul (1)
Articolul 20a alineatul (11)	Articolul 33 alineatul (2)
Articolul 20a alineatul (12)	Articolul 34 alineatul (1)
Articolul 20a alineatul (13)	Articolul 34 alineatul (2)
Articolul 20a alineatul (14)	Articolul 34 alineatul (3)
Articolul 20a alineatul (15)	Articolul 34 alineatul (4)
Articolul 20a alineatul (16)	Articolul 34 alineatul (5)
Articolul 20a alineatul (17)	Articolul 35 alineatul (1)
Articolul 20a alineatul (18)	Articolul 35 alineatul (2)
Articolul 22	Articolul 36
Articolul 23	Articolul 37
Anexa I	Anexa I
Anexa II	Anexa II
Anexa IV	Anexa III
Articolul 20a alineatul (9)	Anexa IV
Anexa V	Anexa V
Anexa VI	Anexa VI
Anexa VII	Anexa VII
—	Anexa VIII

---

03/Volumul 75

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

34

---

32006R1284

---

L 235/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 1284/2006 AL COMISIEI

din 29 august 2006

privind autorizarea permanentă a anumitor aditivi din hrana animalelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/524/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1970 privind aditivii din hrana animalelor (1), în special articolul 3 și articolul 9 D alineatul (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (2), în special articolul 25,

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor pentru utilizarea în hrana animalelor.

(2)	Articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 stabilește măsuri tranzitorii aplicabile cererilor de autorizare a aditivilor pentru hrana animalelor, prezentate în conformitate cu Directiva 70/524/CEE înainte de data de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003.

(3)	Cererile de autorizare a aditivilor enumerați în anexele la prezentul regulament au fost prezentate înainte de data de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003.

(4)

Astfel cum este prevăzut la articolul 4 alineatul (4) din Directiva 70/524/CEE, Comisiei i-au fost transmise observații inițiale privind cererile menționate anterior înainte de data de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003. Prin urmare, aceste cereri trebuie tratate în continuare în conformitate cu articolul 4 din Directiva 70/524/CEE.

(5)

Utilizarea preparatului enzimatic de endo-1,3(4)-beta-glucanază produsă de Trichoderma longibrachiatum (ATCC 2106), endo-1,4-beta-xilanază produsă de Trichoderma longibrachiatum (ATCC 2105) și alfa-amilază produsă de Bacillus amyloliquefaciens (DSM 9553) a fost autorizată pentru prima dată, cu titlu provizoriu, pentru purceii înțărcați, prin Regulamentul (CE) nr. 2690/1999 al Comisiei (3). Au fost prezentate noi date în sprijinul unei cereri de autorizare fără limită de timp a preparatului enzimatic menționat anterior. Din evaluarea acestei cereri reiese că sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 3 A din Directiva 70/524/CEE pentru o astfel de autorizație. Este necesar, prin urmare, să se autorizeze fără limită de timp utilizarea preparatului enzimatic menționat anterior, astfel cum se prevede în anexa I la prezentul regulament.

(6)

Utilizarea preparatului enzimatic de endo-1,3(4)-beta-glucanază produsă de Aspergillus aculeatus (CBS 589.94), endo-1,4-beta-glucanază produsă de Trichoderma longibrachiatum (CBS 592.94), alfa-amilază produsă de Bacillus amyloliquefaciens (DSM 9553) și endo-1,4-beta-xilanază produsă de Trichoderma viride (NIBH FERM BP 4842) a fost autorizată pentru prima dată, cu titlu provizoriu, pentru curcile la îngrășat prin Regulamentul (CE) nr. 2013/2001 al Comisiei (4). Au fost prezentate noi date în sprijinul unei cereri de autorizare fără limită de timp a preparatului enzimatic menționat anterior. Din evaluarea acestei cereri reiese că sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 3 A din Directiva 70/524/CEE pentru o astfel de autorizație. Este necesar, prin urmare, să se autorizeze fără limită de timp utilizarea preparatului enzimatic menționat anterior, astfel cum se prevede în anexa II la prezentul regulament.

(7)

Utilizarea preparatului enzimatic de endo-1,4-beta-xilanază produsă de Trichoderma longibrachiatum (ATCC 2105) a fost autorizată pentru prima dată, cu titlu provizoriu, pentru porcii la îngrășat prin Regulamentul (CE) nr. 1411/1999 al Comisiei (5). Au fost prezentate noi date în sprijinul unei cereri de autorizare fără limită de timp a preparatului enzimatic menționat anterior. Din evaluarea acestei cereri reiese că sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 3 A din Directiva 70/524/CEE pentru o astfel de autorizație. Este necesar, prin urmare, să se autorizeze fără limită de timp utilizarea preparatului enzimatic menționat anterior, astfel cum se prevede în anexa III la prezentul regulament.

(8)

Evaluarea acestor cereri arată că este necesar să se prevadă anumite proceduri destinate să protejeze lucrătorii împotriva expunerii la aditivii enumerați în anexe. Această protecție trebuie asigurată prin aplicarea Directivei 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (6).

(9)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Preparatul care aparține grupului „Enzime”, astfel cum este prevăzut la anexa I, este autorizat fără limită de timp în calitate de aditiv în hrana animalelor, în condițiile stabilite la anexa menționată anterior.

Articolul 2

Preparatul care aparține grupului „Enzime”, astfel cum este prevăzut la anexa II, este autorizat fără limită de timp în calitate de aditiv în hrana animalelor, în condițiile stabilite la anexa menționată anterior.

Articolul 3

Preparatul care aparține grupului „Enzime”, astfel cum este prevăzut la anexa III, este autorizat fără limită de timp în calitate de aditiv în hrana animalelor, în condițiile stabilite la anexa menționată anterior.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 270, 14.12.1970, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1800/2004 al Comisiei (JO L 317, 16.10.2004, p. 37).

(2)  JO L 268, 18.10.2003, p. 29. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 378/2005 al Comisiei (JO L 59, 5.3.2005, p. 8).

(3)  JO L 326, 18.12.1999, p. 33.

(4)  JO L 272, 13.10.2001, p. 24.

(5)  JO L 164, 30.6.1999, p. 56.

(6)  JO L 183, 29.6.1989, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

---

ANEXA I

Nr. CE	Aditiv	Denumire chimică, descriere	Specie sau categorie de animale	Vârstă maximă	Conținut minim	Conținut maxim	Alte dispoziții	Sfârșitul perioadei de autorizare
					Unități de activitate/kg de furaj complet
Enzime
E 1638	Endo-1,3(4)-beta-glucanază EC 3.2.1.6 Endo-1,4-beta-xilanază EC 3.2.1.8 Alfa-amilază EC 3.2.1.1	Preparat de endo-1,3(4)-beta-glucanază produsă de Trichoderma longibrachiatum (ATCC 2106), endo-1,4-beta-xilanază produsă de Trichoderma longibrachiatum (ATCC 2105) și alfa-amilază produsă de Bacillus amyloliquefaciens (DSM 9553), cu o activitate minimă de: endo-1,3(4)-beta-glucanază: 250 U (1)/g endo-1,4-beta-xilanază: 400 U (2)/g alfa-amilază: 1 000 U (3)/g	Purcei (înțărcați)	—	Endo-1,3(4)-beta-glucanază: 250 U	—	1. În instrucțiunile de utilizare a aditivului și a preamestecului, se precizează temperatura de depozitare, durata conservării și stabilitatea la granulare. 2. Doză recomandată pe kg de furaj complet: — endo-1,3(4)-beta-glucanază: 250 U — endo-1,4-beta-xilanază: 400 U — alfa-amilază: 1 000 U. 3. Se utilizează în furajele combinate care conțin cereale bogate în polizaharide amilacee și nonamilacee (în special arabinoxilani și beta-glucani), de exemplu, conținând mai mult de 50 % orz. 4. Pentru purceii înțărcați până la aproximativ 35 kg.	Fără limită de timp
					Endo-1,4-beta-xilanază: 400 U	—
					Alfa-amilază: 1 000 U	—

---

(1)  1 U este cantitatea de enzimă care eliberează 1 micromol de zaharuri reductoare (măsurate în echivalenți glucoză) pe minut din beta-glucan de orz, la pH 5,0 și la 30 °C.

(2)  1 U este cantitatea de enzimă care eliberează 1 micromol de zaharuri reductoare (măsurate în echivalenți xiloză) pe minut din xilan de tărâțe de ovăz, la pH 5,3 și la 50 °C.

(3)  1 U este cantitatea de enzimă care hidrolizează 1 micromol de legături glucozidice pe minut dintr-un substrat de polimer amilaceu reticulat și insolubil în apă, la pH 6,5 și la 37 °C.

---

ANEXA II

Nr. CE	Aditiv	Denumire chimică, descriere	Specie sau categorie de animale	Vârstă maximă	Conținut minim	Conținut maxim	Alte dispoziții	Sfârșitul perioadei de autorizare
					Unități de activitate/kg de furaj complet
Enzime
E 1621	Endo-1,3(4)-beta-glucanază EC 3.2.1.6 Endo-1,4-beta-glucanază EC 3.2.1.4 Alfa-amilază EC 3.2.1.1 Endo-1,4-beta-xilanază EC 3.2.1.8	Preparat de endo-1,3(4) beta-glucanază produsă de Aspergillus aculeatus (CBS 589.94), endo-1,4-beta-glucanază produsă de Trichoderma longibrachiatum (CBS 592.94), alfa-amilază produsă de Bacillus amyloliquefaciens (DSM 9553) și endo-1,4-beta-xilanază produsă de Trichoderma viride (NIBH FERM BP 4842), cu o activitate minimă de: endo-1,3(4)-beta-glucanază: 10 000 U (1)/g endo-1,4-beta-glucanază: 120 000 U (2)/g alfa-amilază: 400 U (3)/g endo-1,4-beta-xilanază: 210 000 U (4)/g	Curcani la îngrășat	—	Endo-1,3(4)-beta-glucanază: 500 U	—	1. În instrucțiunile de Utilizare a aditivului și a preamestecului, se precizează temperatura de depozitare, durata conservării și stabilitatea la granulare. 2. Doză recomandată pe kg de furaj complet: — endo-1,3(4)-beta-glucanază: 1 000-1 500 U — endo-1,4-beta-glucanază: 12 000-18 000 U — alfa-amilază: 40-60 U — endo-1,4-beta-xilanază: 21 000-31 500 U. 3. Se Utilizează în furajele combinate bogate în polizaharide nonamilacee (în special beta-glucani și arabinoxilani), de exemplu, care conțin mai mult de 30 % grâu.	Fără limită de timp
					Endo-1,4-beta-glucanază: 6 000	—
					Alfa-amilază: 20	—
					Endo-1,4-beta-xilanază: 10 500	—

---

(1)  1 U este cantitatea de enzimă care eliberează 0,0056 micromol de zaharuri reductoare (măsurate în echivalenți glucoză) pe minut din beta-glucan de orz, la pH 7,5 și la 30 °C.

(2)  1 U este cantitatea de enzimă care eliberează 0,0056 micromol de zaharuri reductoare (măsurate în echivalenți glucoză) pe minut din carboxilmetilceluloză, la pH 4,8 și la 50 °C.

(3)  1 U este cantitatea de enzimă care eliberează 1 micromol de glucoză pe minut dintr-un polimer amilaceu reticulat, la pH 7,5 și la 37 °C.

(4)  1 U este cantitatea de enzimă care eliberează 0,0067 micromol de zaharuri reductoare (măsurate în echivalenți xiloză) pe minut din xilan de lemn de mesteacăn, la pH 5,3 și la 50 °C.

---

ANEXA III

Nr. CE	Aditiv	Denumire chimică, descriere	Specie sau categorie de animale	Vârstă maximă	Conținut minim	Conținut maxim	Alte dispoziții	Sfârșitul perioadei de autorizare
					Unități de activitate/kg de furaj complet
Enzime
E 1628	Endo-1,4-beta-xilanază EC 3.2.1.8	Preparat de endo-1,4-beta-xilanază produsă de Trichoderma longibrachiatum (ATCC 2105), cu o activitate minimă de: praf: endo-1,4-beta-xilanază: 8 000 U (1)/g lichid: endo-1,4-beta-xilanază: 8 000 U/ml	Porci la îngrășat	—	Endo-1,4-beta-xilanază: 1 000 U	—	1. În instrucțiunile de utilizare a aditivului și a preamestecului, se precizează temperatura de depozitare, durata conservării și stabilitatea la granulare. 2. Doză recomandată pe kg de furaj complet: — endo-1,4-beta-xilanază: 1 000-4 000 U. 3. Se utilizează în furajele combinate bogate în polizaharide nonamilacee (în special arabinoxilani), de exemplu, care conțin mai mult de 35 % grâu.	Fără limită de timp

---

(1)  1 U este cantitatea de enzimă care eliberează 1 micromol de zaharuri reductoare (măsurate în echivalenți xiloză) pe minut din xilan de tărâțe de ovăz, la pH 5,3 și la 50 °C.

---

03/Volumul 75

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

39

---

32006R1285

---

L 235/8

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 1285/2006 AL COMISIEI

din 29 august 2006

privind deschiderea procedurii de atribuire a licențelor de export pentru brânzeturile care urmează a fi exportate în Statele Unite ale Americii în 2007 în cadrul anumitor contingente ale GATT

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul laptelui și produselor lactate (1), în special articolul 30,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1282/2006 al Comisiei din 17 august 2006 de stabilire a normelor speciale de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului în ceea ce privește licențe le de export și restituirile la export în sectorul laptelui și produselor lactate (2) prevede în capitolul III secțiunea 2 că licențele de export referitoare la brânzeturile exportate în Statele Unite ale Americii, în cadrul contingentelor care decurg din acordurile încheiate în cadrul negocierilor comerciale multilaterale, pot fi atribuite în conformitate cu o procedură specială prevăzută la articolul respectiv.

(2)	Este necesar să se deschidă această procedură pentru exporturile din cursul anului 2007 și să se stabilească modalitățile suplimentare aferente.

(3)

În gestionarea importurilor, autoritățile competente din Statele Unite ale Americii fac o distincție între contingentul suplimentar acordat Comunității Europene în cadrul Rundei Uruguay și contingentele care decurg din Runda Tokyo. Este necesar ca licențele de export să fie atribuite, luând în considerare eligibilitatea produselor respective, contingentului american corespunzător în conformitate cu nomenclatura tarifară armonizată a Statelor Unite ale Americii.

(4)	Pentru a permite exportul cantităților maxime din cadrul cotelor care suscită un interes moderat, este necesar să se autorizeze cererile privind cantitățile totale disponibile în cadrul unui anumit contingent.

(5)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a laptelui și produselor lactate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Licențele de export referitoare la produsele care intră sub incidența codului NC 0406 și enumerate în anexa I la prezentul regulament, care urmează a fi exportate în Statele Unite ale Americii în 2007 în cadrul contingentelor menționate la articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1282/2006, sunt emise în conformitate cu capitolul III secțiunea 2 din regulamentul respectiv și cu dispozițiile prezentului regulament.

Articolul 2

(1)   Cererile de licențe menționate la articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 1282/2006 (denumite în continuare „cereri”) se depun la autoritățile competente, între 1 și 7 septembrie 2006.

(2)   Cererile nu sunt admisibile decât în cazul în care conțin toate informațiile menționate la articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 1282/2006 și sunt însoțite de documentele menționate la articolul respectiv.

În cazul în care, pentru aceeași grupă de produse, menționată în coloana 2 din anexa I la prezentul regulament, cantitatea disponibilă este repartizată între contingentul Rundei Uruguay și contingentul Rundei Tokyo, cererile de licență nu pot viza decât unul dintre aceste contingente și menționează contingentul respectiv precizând identificarea grupei și a contingentului, indicată în coloana 3 din anexa respectivă.

Informațiile menționate la articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 1282/2006 sunt prezentate în conformitate cu modelul din anexa II la prezentul regulament.

(3)   În ceea ce privește contingentele identificate în anexa I coloana 3, la codurile „22-Tokyo” și „22-Uruguay”, cererile vizează cel puțin zece tone fără a depăși, cu toate acestea, cantitățile disponibile în cadrul contingentului respectiv, care sunt indicate în coloana 4 din aceeași anexă.

În ceea ce privește celelalte contingente enumerate în anexa I coloana 3, cererile vizează cel puțin zece tone fără a depăși, cu toate acestea, 40 % din cantitățile disponibile în cadrul contingentului respectiv, care sunt indicate în coloana 4 din aceeași anexă.

(4)   O cerere nu este admisibilă decât în cazul în care autorul său declară în scris că nu a prezentat și nu s-a angajat să prezinte alte cereri privind aceeași grupă de produse și același contingent.

În cazul în care partea interesată prezintă mai multe cereri în unul sau mai multe state membre privind aceeași grupă de produse și același contingent, toate cererile sale sunt considerate inadmisibile.

Articolul 3

(1)   Comisiei i se comunică de către statele membre, în termen de cinci zile lucrătoare de la încheierea perioadei de depunere, cererile prezentate pentru fiecare din grupele de produse și, după caz, din contingentele indicate în anexa I.

Toate comunicările, inclusiv comunicările „nici unul”, se efectuează prin fax sau e-mail, în conformitate cu modelul din anexa III.

(2)   Comunicările trebuie, pentru fiecare grupă și, după caz, pentru fiecare contingent:

(a)	să furnizeze lista solicitanților;

(b)	să specifice cantitățile solicitate de fiecare, defalcate în funcție de codurile de produse din Nomenclatura Combinată, precum și de cele care le sunt atribuite în nomenclatura tarifară armonizată a Statelor Unite ale Americii (2006);

(c)	să indice dacă solicitantul a exportat produsele respective în Statele Unite ale Americii cel puțin în cursul unuia din cei trei ani anteriori;

(d)	să menționeze numele și adresa importatorului desemnat de solicitant și să confirme că importatorul este o filială a solicitantului.

Articolul 4

Comisia, în conformitate cu dispozițiile articolului 25 din Regulamentul (CE) nr. 1282/2006, stabilește atribuirea licențelor în cel mai scurt timp și informează statele membre cu privire la aceasta până la 31 octombrie 2006.

În termen de cinci zile lucrătoare de la data publicării coeficienților de alocare, Comisiei i se comunică de către statele membre, pentru fiecare grupă și, după caz, pentru fiecare contingent, cantitățile care au fost alocate fiecărui solicitant, în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 1282/2006.

Această comunicare se efectuează prin fax sau e-mail pe un formular al cărui model figurează în anexa IV la prezentul regulament.

Articolul 5

Înaintea emiterii licențelor și până la 15 decembrie 2006, statele membre verifică informațiile comunicate în temeiul articolului 3 din prezentul regulament și articolului 24 din Regulamentul (CE) nr. 1282/2006.

În cazul în care se dovedește că informații inexacte au fost furnizate de un operator căruia i-a fost emis o licență, licența respectivă este anulată, iar garanția executată. Statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 6

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 160, 26.6.1999, p. 48. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1913/2005 (JO L 307, 25.11.2005, p. 2).

(2)  JO L 234, 29.8.2006, p. 4.

---

ANEXA I

Brânzeturi care urmează a fi exportate în Statele Unite ale Americii în 2007 în cadrul anumitor contingente GATT

Capitolul III secțiunea 2 din Regulamentul (CE) nr. 1282/2006 și din Regulamentul (CE) nr. 1285/2006

Identificarea grupei în conformitate cu notele complementare care figurează la capitolul 4 din nomenclatura tarifară armonizată a Statelor Unite ale Americii		Identificarea grupei și contingentului	Cantități disponibile pentru 2007
Notă	Grupă		Tone
(1)	(2)	(3)	(4)
16	Not specifically provided for (NSPF)	16 – Tokyo	908,877
		16 – Uruguay	3 446,000
17	Blue Mould	17	350,000
18	Cheddar	18	1 050,000
20	Edam/Gouda	20	1 100,000
21	Italian type	21	2 025,000
22	Swiss or Emmenthaler cheese other than with eye formation	22 – Tokyo	393,006
		22 – Uruguay	380,000
25	Swiss or Emmenthaler cheese with eye formation	25 – Tokyo	4 003,172
		25 – Uruguay	2 420,000

---

ANEXA II

Prezentarea informațiilor care trebuie comunicate în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 1282/2006

---

ANEXA III

Prezentarea informațiilor care trebuie comunicate în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 1282/2006

[a se trimite la numărul (32-2) 295 33 10 sau la adresa AGRI-MILK-USA@ec.europa.eu]

---

ANEXA IV

Prezentarea licențelor acordate în temeiul articolului 25 din Regulamentul (CE) nr. 1282/2006

[a se trimite la numărul (32-2) 295 33 10 sau la adresa AGRI-MILK-USA@ec.europa.eu]

---

03/Volumul 75

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

45

---

32006L0074

---

L 235/17

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 2006/74/CE A COMISIEI

din 21 august 2006

de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în vederea înscrierii substanțelor active diclorprop-P, metconazol, pirimetanil și triclopir

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (1), în special articolul 6 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (2) și (CE) nr. 703/2001 (3) ale Comisiei stabilesc normele de aplicare a celei de a doua faze din programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, precum și o listă cu substanțele active care urmează a fi evaluate în vederea unei eventuale înscrieri a acestora în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Lista în cauză cuprinde substanțele diclorprop-P, metconazol, pirimetanil și triclopir.

(2)

Efectele acestor substanțe active asupra sănătății oamenilor și asupra mediului au fost evaluate în conformitate cu dispozițiile regulamentelor (CE) nr. 451/2000 și (CE) nr. 703/2001 pentru o serie de utilizări propuse de autorii notificărilor. Regulamentele în cauză desemnează, printre altele, statele membre raportoare însărcinate să prezinte Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) rapoartele de evaluare și recomandările aferente substanțelor active în cauză, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 451/2000. Pentru diclorprop-P, statul membru raportor a fost Danemarca și toate informațiile pertinente au fost prezentate la 5 noiembrie 2003. Pentru metconazol, statul membru raportor a fost Belgia și toate informațiile pertinente au fost prezentate la 27 ianuarie 2004. Pentru pirimetanil, statul membru raportor a fost Austria și toate informațiile pertinente au fost prezentate la 15 aprilie 2004. Pentru triclopir, statul membru raportor a fost Irlanda și toate informațiile pertinente au fost prezentate la 21 noiembrie 2003.

(3)

Rapoartele de evaluare au făcut obiectul unei evaluări între egali de către statele membre și EFSA și au fost prezentate Comisiei sub forma unor rapoarte științifice (4) la 14 decembrie 2005 pentru triclopir și la 13 ianuarie 2006 pentru diclorprop-P, metconazol și pirimetanil. Rapoartele în cauză au fost examinate de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate de Comisie la 23 mai 2006 sub forma unor rapoarte de examinare a diclorprop-P-ului, metconazolului, pirimetanilului și a triclopirului.

(4)

Diversele examinări efectuate au arătat faptul că produsele fitosanitare care conțin substanțele active diclorprop-P, metconazol, pirimetanil și triclopir pot îndeplini, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările examinate și precizate în rapoartele de examinare ale Comisiei. Prin urmare, aceste substanțe active ar trebui înscrise în anexa I pentru a garanta faptul că autorizațiile pentru produsele fitosanitare care conțin aceste substanțe active vor putea fi acordate în toate statele membre, în conformitate cu dispozițiile directivei.

(5)

Fără a aduce atingere acestei concluzii, ar trebui obținute informații suplimentare asupra anumitor elemente specifice referitoare la diclorprop-P, pirimetanil și triclopir. Directiva 91/414/CEE prevede la articolul 6 alineatul (1) că înscrierea unei substanțe în anexa I poate fi supusă anumitor condiții. Prin urmare, ar trebui să se ceară ca substanțele diclorprop-P, pirimetanil și triclopir să facă obiectul unor teste suplimentare pentru a confirma evaluarea riscurilor asupra anumitor aspecte și ca aceste studii să fie prezentate de autorii notificărilor.

(6)	Înainte de înscrierea unei substanțe în anexa I, ar trebui prevăzut un termen rezonabil pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru a îndeplini noile cerințe generate de acest lucru.

(7)

Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute de Directiva 91/414/CEE în cazul înscrierii unei substanțe active în anexa I, statele membre trebuie să dispună de un termen de șase luni după înscriere pentru a reexamina autorizațiile existente pentru produsele fitosanitare care conțin diclorprop-P, metconazol, pirimetanil sau triclopir, pentru a asigura respectarea dispozițiilor Directivei 91/414/CEE, în special ale articolului 13, și a condițiilor aplicabile stabilite în anexa I. Statele membre pot, după caz, să modifice, să înlocuiască sau să retragă autorizațiile existente în conformitate cu dispozițiile Directivei 91/414/CEE. Prin derogare de la termenul prevăzut, ar trebui prevăzut un termen mai lung pentru prezentarea și evaluarea dosarului complet, prevăzut în anexa III, pentru fiecare produs fitosanitar, pentru fiecare utilizare preconizată, în conformitate cu principiile uniforme prevăzute de Directiva 91/414/CEE.

(8)

Experiența dobândită în urma înscrierilor anterioare în anexa I la Directiva 91/414/CEE ale unor substanțe active evaluate în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei (5) a arătat că pot interveni dificultăți în interpretarea obligațiilor care se aplică titularilor de autorizații existente în ceea ce privește accesul la informații. Prin urmare, pentru a evita orice alte dificultăți, este necesar să se precizeze obligațiile statelor membre, în special obligația de a controla că orice titular al unei autorizații demonstrează că are acces la un dosar care îndeplinește condițiile din anexa II la directiva în cauză. Totuși, această clarificare nu impune nici o nouă obligație statelor membre sau titularilor de autorizații față de directivele adoptate până în prezent pentru modificarea anexei I.

(9)	Prin urmare, Directiva 91/414/CEE trebuie modificată în consecință.

(10)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa I la Directiva 91/414/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre adoptă și publică, până la 30 noiembrie 2007, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă.

Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 decembrie 2007.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 3

(1)   Statele membre modifică sau retrag, după caz, în conformitate cu Directiva 91/414/CEE, autorizațiile existente pentru produsele fitosanitare care conțin ca substanță activă diclorprop-P, metconazol, pirimetanil sau triclopir, până la 30 noiembrie 2007.

Până la această dată, statele membre verifică, în special, dacă sunt respectate condițiile prevăzute în anexa I la directiva în cauză privind substanțele diclorprop-P, metconazol, pirimetanil și triclopir, cu excepția celor menționate în partea B a înscrierilor privind aceste substanțe active și dacă titularul autorizației are un dosar sau acces la un dosar care să respecte condițiile prevăzute în anexa II la directiva în cauză, în conformitate cu dispozițiile articolului 13 din aceasta.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), orice produs fitosanitar autorizat care conține diclorprop-P, metconazol, pirimetanil sau triclopir ca substanță activă unică sau asociată cu alte substanțe active care sunt înscrise în anexa I la Directiva 91/414/CEE până la 31 mai 2007 face obiectul unei reevaluări de către statele membre în conformitate cu principiile uniforme menționate în anexa VI la Directiva 91/414/CEE, pe baza unui dosar care îndeplinește condițiile prevăzute în anexa III la directiva în cauză și ținând seama de partea B a textului din anexa I la directiva în cauză privind substanțele diclorprop-P, metconazol, pirimetanil și, respectiv, triclopir. În funcție de această evaluare, statele membre stabilesc dacă produsul îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (e) din Directiva 91/414/CEE.

După ce s-au asigurat de respectarea acestor condiții, statele membre:

(a)	în cazul unui produs care conține ca substanță activă unică diclorprop-P, metconazol, pirimetanil sau triclopir, modifică sau retrag autorizația, după caz, până la 31 mai 2011 sau

(b)

în cazul unui produs care conține diclorprop-P, metconazol, pirimetanil sau triclopir asociat cu alte substanțe active, modifică sau retrag autorizația, după caz, până la 31 mai 2011 sau la o dată stabilită pentru a efectua această modificare sau retragere de directiva sau directivele care au adăugat substanța sau substanțele în cauză în anexa I la Directiva 91/414/CEE, dacă această dată este ulterioară.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare la 1 iunie 2007.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 230, 19.8.1991, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/64/CE a Comisiei (JO L 206, 27.7.2006, p. 107).

(2)  JO L 55, 29.2.2000, p. 25. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1044/2003 (JO L 151, 19.6.2003, p. 32).

(3)  JO L 98, 7.4.2001, p. 6.

(4)  EFSA Scientific Report (2006) 52, 1-67, Conclusion regarding the peer review of the pesticide risk assessment of the active substance dichlorprop-P (data finalizării: 13 ianuarie 2006).

EFSA Scientific Report (2006) 64, 1-71, Conclusion regarding the peer review of the pesticide risk assessment of the active substance metconazole (data finalizării: 13 ianuarie 2006).

EFSA Scientific Report (2006) 61, 1-70, Conclusion regarding the peer review of the pesticide risk assessment of the active substance pyrimethanil (data finalizării: 13 ianuarie 2006).

EFSA Scientific Report (2005) 56, 1-103, Conclusion regarding the peer review of the pesticide risk assessment of the active substance triclopyr (data finalizării: 14 decembrie 2005).

(5)  JO L 366, 15.12.1992, p. 10. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2266/2000 (JO L 259, 13.10.2000, p. 27).

---

ANEXĂ

Substanțe active care trebuie adăugate la sfârșitul tabelului din anexa I la Directiva 91/414/CEE:

---

(1)  În raportul de evaluare se fac precizări privind identitatea și specificația substanțelor active.

---

03/Volumul 75

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

51

---

32006R1291

---

L 236/20

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 1291/2006 AL COMISIEI

din 30 august 2006

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 795/2004 privind normele de aplicare a schemei de plăți unice prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (1), în special articolul 145 literele (c) și (d),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 795/2004 al Comisiei (2) introduce normele de aplicare a schemei de plăți unice începând cu 2005.

(2)	Experiența punerii în aplicare administrativă și operațională a schemei menționate anterior la nivel național a demonstrat că, pentru unele aspecte, sunt necesare norme de aplicare suplimentare, iar, pentru alte aspecte, normele în vigoare trebuie clarificate și adaptate.

(3)	În vederea facilitării transferului drepturilor la plăți agricultorilor, este necesar să se prevadă crearea de fracțiuni de drepturi fără terenuri și transferul acestora.

(4)

În cazul în care drepturile la plăți a căror valoare unitară a fost majorată cu peste 20 % prin sume de referință rezultate din rezerva națională nu au fost utilizate în conformitate cu articolul 42 alineatul (8) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, numai majorarea valorii se reportează de îndată la rezerva națională.

(5)	Drepturile care sunt alocate în cadrul rezervei naționale în temeiul unor acte administrative sau decizii judecătorești pentru indemnizarea agricultorilor nu intră sub incidența restricțiilor prevăzute la articolul 42 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(6)	Pentru facilitarea circulației drepturilor la plăți, agricultorii pot ceda în mod voluntar drepturi rezervei naționale.

(7)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 795/2004 trebuie modificat.

(8)	Dat fiind că aceste cazuri prevăzute la articolul 1 alineatele (2) și (4) au putut fi prezentate de la 1 ianuarie 2005 și, respectiv, 1 ianuarie 2006, este necesar să se prevadă ca dispozițiile de la aceste alineate să se aplice retroactiv începând cu aceste date.

(9)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a plăților directe,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 795/2004 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 3 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3)   În cazul în care dimensiunea unei parcele care este transferată cu un drept în conformitate cu articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 reprezintă o fracțiune de hectar, agricultorul poate transfera partea dreptului în cauză cu terenurile la o valoare calculată proporțional. Partea rămasă a dreptului rămâne la dispoziția agricultorului, la o valoare calculată proporțional. Fără a aduce atingere articolului 46 alineatul (2) din regulamentul menționat anterior, în cazul în care un agricultor transferă o fracțiune a unui drept fără pământuri, valoarea celor două fracțiuni se calculează proporțional.”; (b) alineatul (4) se elimină.

2.

La articolul 6 alineatul (3), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 42 alineatul (8) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se aplică drepturilor la plată a căror valoare unitară a fost majorată cu peste 20 % în conformitate cu al doilea paragraf din prezentul alineat. Articolul 42 alineatul (8) al doilea paragraf din regulamentul menționat anterior se aplică până la valoarea majorată a drepturilor la plată a cărui valoare unitară a fost majorată cu peste 20 %, în conformitate cu al doilea paragraf.”

3.	La articolul 23a se adaugă următoarea teză: „Articolul 42 alineatul (8) din regulamentul menționat anterior nu se aplică drepturilor la plată alocate în cadrul prezentului articol.”

4.	La articolul 24, se adaugă următorul alineat: „(3)   Agricultorul poate ceda în mod voluntar drepturile la plată rezervei naționale, cu excepția drepturilor de scoatere temporară din circuitul agricol.”

5.

Articolul 50 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 50 (1)   În fiecare an, statele membre comunică Comisiei pe cale electronică, următoarele date: (a) până la 15 septembrie a primului an de aplicare a schemei de plăți unice și până la 1 septembrie a anilor următori, numărul total de solicitări din cadrul schemei de plăți unice pentru anul în curs, însoțită de valoarea totală a drepturilor pe care părțile interesate le-au evidențiat, de numărul total de hectare eligibile corespunzătoare și de suma totală a valorilor păstrate în rezerva națională; (b) până la 1 septembrie, datele definitive privind numărul total de cereri din cadrul schemei de plăți unice care au fost acceptate în anul precedent și valoarea totală corespunzătoare a ajutoarelor care au fost alocate, după aplicarea, după caz, a măsurilor prevăzute la articolele 6, 10, 11, 24 și 25 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, precum și suma totală a valorilor păstrate în rezerva națională la 31 decembrie a anului precedent. (2)   În cazul punerii în aplicare regionale a schemei de plăți unice prevăzute la articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre comunică, până la 15 septembrie a primului an de aplicare, partea corespunzătoare plafonului stabilit în conformitate cu alineatul (3) din articolul menționat anterior. În ceea ce privește primul an de aplicare a schemei de plăți unice, informațiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) se bazează pe drepturile la plată provizorii. Aceleași informații, bazate pe drepturile la plată definitive, sunt comunicate înainte de 1 martie a anului următor. (3)   În cazul aplicării măsurilor prevăzute la articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre comunică, până la 1 septembrie, numărul total de solicitări pentru anul în curs, însoțit de suma totală pentru fiecare din sectoarele în cauză privind păstrarea prevăzută la articolul menționat anterior. Până la 1 septembrie, datele definitive privind numărul total de solicitări în sensul articolului 69 din regulamentul menționat anterior care au fost acceptate în anul precedent și numărul total corespunzător ajutoarelor care au fost alocate pentru fiecare dintre sectoarele în cauză privind păstrarea prevăzută la articolul menționat anterior.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la data intrării în vigoare, cu excepția articolului 1 alineatul (2), care se aplică de la 1 ianuarie 2005, și a articolului 1 alineatul (4), care se aplică de la 1 ianuarie 2006.

---

(1)  JO L 270, 21.10.2003, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 953/2006 (JO L 175, 29.6.2006, p. 1).

(2)  JO L 141, 30.4.2004, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1134/2006 (JO L 203, 26.7.2006, p. 4).

---

03/Volumul 75

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

53

---

32006D0586

---

L 236/31

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA COMISIEI

din 25 august 2006

de recunoaștere în principiu a conformității dosarelor transmise pentru examinarea detaliată în vederea eventualei înscrieri a cromafenozidei, halosulfuronului, tembotrionei, valiphenalului și virusului mozaicului galben al dovlecelului (sușă benignă) în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului

[notificată cu numărul C(2006) 3820]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2006/586/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (1), în special articolul 6 alineatul (3),

întrucât:

(1)	Directiva 91/414/CEE prevede stabilirea unei liste comunitare de substanțe active a căror încorporare în produsele fitosanitare este autorizată.

(2)

Calliope SAS a prezentat autorităților ungare, la 12 decembrie 2004, un dosar pentru substanța activă cromafenozidă, în vederea obținerii înscrierii sale în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Nissan Chemical Europe SARL a prezentat autorităților italiene, la 19 mai 2005, un dosar pentru halosulfuron, în vederea obținerii înscrierii sale în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Bayer CropScience AG a prezentat autorităților austriece, la 25 noiembrie 2005, un dosar pentru tembotrionă, în vederea obținerii înscrierii sale în anexa I la Directiva 91/414/CEE. ISAGRO SpA a prezentat autorităților ungare, la 2 septembrie 2005, un dosar pentru valiphenal, în vederea obținerii înscrierii sale în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Central Science Laboratory a prezentat autorităților britanice, la 16 martie 2005, un dosar pentru virusul mozaicului galben al dovlecelului (sușă benignă), în vederea obținerii înscrierii sale în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

(3)

Autoritățile britanice, austriece, italiene și ungare au informat Comisia că s-a constatat, în urma unei prime examinări, că dosarele prezentate pentru substanțele active respective îndeplinesc cerințele în ceea ce privește datele și informațiile menționate în anexa II la Directiva 91/414/CEE. Aceste dosare îndeplinesc, de asemenea, cerințele referitoare la datele și informațiile menționate în anexa III la Directiva 91/414/CEE, în ceea ce privește un produs fitosanitar care conține substanța activă respectivă. În conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, dosarele au fost ulterior trimise de către solicitanții respectivi Comisiei și celorlalte state membre, apoi Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.

(4)

Prezenta decizie își propune să confirme formal, la nivel comunitar, că dosarele sunt considerate ca îndeplinind în principiu cerințele în ceea ce privește datele și informațiile prevăzute în anexa II la Directiva 91/414/CEE și, pentru cel puțin un produs fitosanitar care conține substanța activă respectivă, cerințele din anexa III la directiva menționată.

(5)	Prezenta decizie nu aduce atingere dreptului Comisiei de a invita solicitantul să transmită date sau informații suplimentare în scopul clarificării anumitor puncte din dosar.

(6)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (4) din Directiva 91/414/CEE, dosarele privind substanțele active care figurează în anexa la prezenta decizie, care au fost transmise Comisiei și statelor membre în vederea înscrierii acestor substanțe în anexa I la directiva menționată, îndeplinesc în principiu cerințele în ceea ce privește datele și informațiile prevăzute în anexa II la respectiva directivă.

Aceste dosare îndeplinesc, de asemenea, cerințele referitoare la datele și informațiile prevăzute în anexa III la respectiva directivă, în ceea ce privește un produs fitosanitar care conține substanța activă în cauză, luând în considerare utilizările propuse.

Articolul 2

Statele membre raportoare continuă examinarea detaliată a dosarelor respective și transmit Comisiei Europene concluziile acestei examinări, însoțite de recomandări referitoare la înscrierea sau nu a substanței active în cauză în anexa I la Directiva 91/414/CEE, precum și la condițiile aferente, în cel mai scurt timp și cel mai târziu în termen de un an de la data publicării prezentei decizii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 230, 19.8.1991, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/41/CE a Comisiei (JO L 187, 8.7.2006, p. 24).

---

ANEXĂ

SUBSTANȚE ACTIVE VIZATE DE PREZENTA DECIZIE

Nr.	Nume curent, număr de identificare CIPAC	Autorul cererii	Data cererii	Statul membru raportor
1	Cromafenozidă Nr. CIPAC încă neatribuit	Calliope SAS	12 decembrie 2004	HU
2	Halosulfuron Nr. CIPAC încă neatribuit	Nissan Chemical Europe SARL	19 mai 2005	IT
3	Tembotrionă Nr. CIPAC încă neatribuit	Bayer CropScience AG	25 noiembrie 2005	AT
4	Valiphenal Nr. CIPAC încă neatribuit	ISAGRO SpA	2 septembrie 2005	HU
5	Virusul mozaicului galben al dovlecelului (sușă benignă) Nr. CIPAC: fără obiect	Central Science Laboratory	16 martie 2005	UK

---

03/Volumul 75

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

56

---

32006D0437

---

L 237/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA COMISIEI

din 4 august 2006

de aprobare a unui manual de diagnostic pentru influența aviară în conformitate cu Directiva 2005/94/CE a Consiliului

[notificată cu numărul C(2006) 3477]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2006/437/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Directiva 2005/94/CE a Consiliului din 20 decembrie 2005 privind măsurile comunitare de combatere a influenței aviare și de abrogare a Directivei 92/40/CEE (1), în special articolul 50 alineatul (1) al doilea paragraf,

întrucât:

(1)	Directiva 2005/94/CE prevede anumite măsuri preventive privind supravegherea și detecția precoce a influenței aviare, precum și un minimum de măsuri de combatere care să fie aplicate în cazul apariției unui focar de boală la păsările de curte sau la alte păsări captive.

(2)	Este necesar să se stabilească, la nivel comunitar, proceduri de diagnosticare, metode de prelevare de eșantioane și criterii de evaluare a rezultatelor testelor de laborator, în scopul confirmării prezenței unui focar de influență aviară.

(3)

Anexa VII la Directiva 2005/94/CE definește funcțiile și sarcinile laboratorului comunitar de referință pentru influența aviară în vederea coordonării, în colaborare cu Comisia, a metodelor folosite în statele membre pentru diagnosticarea bolii menționate. Funcțiile și sarcinile respective cuprind organizarea de teste comparative periodice și furnizarea reactivilor standard la nivel comunitar.

(4)	Recent, s-au pus la punct teste de laborator pentru a asigura o diagnosticare rapidă a influenței aviare.

(5)	Experiența acumulată în ultimii ani în combaterea influenței aviare a permis identificarea procedurilor de prelevare de eșantioane și a criteriilor de evaluare a rezultatelor testelor de laborator celor mai potrivite pentru diagnosticul corect al bolii în situații diferite.

(6)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se aprobă manualul de diagnostic prevăzut de Directiva 2005/94/CE și descris în anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Statele membre aplică manualul de diagnostic de la data transpunerii Directivei 2005/94/CE sau de la 1 iulie 2007, în cazul în care ultima dată menționată este anterioară.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 10, 14.1.2006, p. 16.

---

ANEXĂ

MANUAL DE DIAGNOSTIC PENTRU INFLUENȚA AVIARĂ

CAPITOLUL I

Introducere, obiective și definiții

1.

Pentru a asigura uniformitatea procedurilor utilizate pentru diagnosticul influenței aviare (IA) în Comunitate, prezentul manual de diagnostic stabilește: (a) orientările și cerințele minime privind procedurile de diagnosticare, metodele de prelevare de eșantioane și criteriile de evaluare a rezultatelor testelor de laborator, în scopul diagnosticării corecte a IA; (b) testele de laborator care trebuie efectuate pentru diagnosticarea IA și tehnicile de laborator folosite pentru tipizarea genetică a izolaților de virus IA; (c) cerințele de biosecuritate și standardele minime de calitate care trebuie respectate de laboratoarele de diagnostic și la transportul eșantioanelor.

2.	Prezentul manual de diagnostic se adresează autorităților responsabile de combaterea IA. Prin urmare, manualul se referă în special la principiile și aplicațiile testelor de laborator și la evaluarea rezultatelor testelor, precum și la tehnicile de laborator.

3.

În sensul prezentului manual de diagnostic, pe lângă definițiile care figurează la articolul 2 din Directiva 2005/94/CE, se înțelege prin:   „eșantion de diagnostic”: orice materie animală, inclusiv un cadavru întreg, transportată pentru diagnosticare sau cercetare, cu excepția animalelor vii infectate.

4.

Confirmarea IA la păsările de curte și la alte păsări captive trebuie să se efectueze în conformitate cu procedurile, metodele de prelevare de eșantioane și criteriile de evaluare a rezultatelor testelor de laborator stabilite în prezentul manual de diagnostic și să se bazeze pe unul sau mai multe criterii menționate la literele (a), (b) și (c): (a) detectarea virusului infecțios, a antigenului sau a materialului genetic specific, în eșantioane de țesuturi, de organe, de sânge sau de materii fecale de la păsările de curte sau de la alte păsări; (b) detectarea, la păsări, a semnelor clinice și a leziunilor post mortem ale bolii; (c) demonstrarea formării de anticorpi specifici în eșantioane de sânge de la păsările respective.

5.

Confirmarea infectării mamiferelor cu un virus influența A de origine aviară înalt patogen sau, în cazul în care este slab patogen, care aparține subtipurilor H5 și H7, trebuie să se bazeze pe unul sau mai multe criterii dintre cele menționate la literele (a) și (b); (a) detectarea virusului infecțios al IA, a antigenului sau a materialului genetic specific în eșantioane de țesuturi, organe, sânge sau materii fecale de la mamifere; (b) demonstrarea formării de anticorpi specifici în eșantioane de sânge de la mamiferele respective;

6.

Procedurile, metodele de prelevare a eșantioanelor și criteriile de evaluare a rezultatelor testelor de laborator trebuie să fie: (a) cele descrise în prezentul manual de diagnostic sau (b) cele autorizate de autoritatea competentă, sub rezerva următoarelor condiții: (i) în cazul în care s-a stabilit, în urma unui test comparativ organizat de laboratorul comunitar de referință pentru influența aviară („laborator comunitar de referință”), că sensibilitatea și specificitatea testelor de laborator autorizate sunt adecvate; sau (ii) atunci când laboratorul comunitar de referință nu a organizat nici o evaluare de acest gen pentru un anumit tip de test de laborator, sensibilitatea și specificitatea testului de laborator autorizat au fost validate de laboratorul național de referință, astfel încât testul de laborator este adaptat scopului în care este efectuat; rezultatele validării trebuie să fie prezentate laboratorului comunitar de referință pentru examinare.

CAPITOLUL II

Descrierea IA cu accent pe diagnosticul diferențial

1.   Etiologie și virulență

IA este o infecție virală foarte contagioasă cauzată de viruși din familia Orthomyxoviride, genul Influenzavirus A. Virusurile influența A sunt singurele din familia Orthomyxovirus a căror capacitate de a infecta păsările a fost stabilită. S-a demonstrat că numeroase specii de păsări erau sensibile la infecția cu virusul influența A; în cazul în care păsările acvatice constituie primul rezervor al virusului respectiv, o majoritate covârșitoare a izolaților erau slab patogeni la pui și la curcani, principalele păsări cu importanță economică atinse de maladie.

Virusurile influența A au nucleoproteine înrudite antigenic și proteine matriciale înrudite antigenic, dar sunt clasificate în subtipuri în funcție de caracterele antigenice ale glicoproteinelor de suprafață, hemaglutinină (HA) și neuraminidază (NA). Până în prezent au fost identificate șaisprezece subtipuri de HA (H1-H16) și nouă subtipuri de NA (N1-N9). Fiecare virus influența A conține un antigen HA și un antigen NA, aparent combinate în toate modurile posibile.

Virusurile influența A se împart în două grupe, în funcție de capacitatea lor de a provoca boala la păsările de curte sensibile:

(a)	virusurile influenței aviare înalt patogene (HPAI), care provoacă o boală extrem de gravă caracterizată printr-o infecție generalizată a păsărilor de curte contaminate și o mortalitate foarte ridicată (putând merge până la 100 %) în cadrul efectivului;

(b)	virusurile influenței aviare slab patogene (LPAI), care provoacă la păsările de curte o afecțiune benignă, în principal respiratorie, exceptând cazurile în care este exacerbată de alte coinfecții sau de alți factori.

Păsările sălbatice, în special păsările de apă migratoare, joacă un rol foarte important în calitate de rezervoare ale virusului influența A, astfel cum a arătat izolarea a aproape tuturor combinațiilor posibile ale subtipurilor HA și NA la păsările sălbatice. În general, la păsările sălbatice sunt detectate numai virusurile LPAI, cu excepția cazurilor răspândirii HPAI de către păsările de curte infectate.

Introducerea inițială a virusului IA în exploatațiile avicole rezultă cel mai probabil dintr-un contact direct sau indirect cu păsări sălbatice.

E posibil ca virusurile LPAI introduse de un rezervor sălbatic să poată circula la păsările domestice fără să fie detectate, dat fiind faptul că semnele clinice sunt adesea discrete, chiar absente.

O dată introduse la păsările de curte, sușele de virus LPAI aparținând subtipurilor H5 și H7 pot suferi mutații pentru a produce sușe HPAI. Până în prezent s-a stabilit că doar virusurile din subtipurile H5 și H7 provoacă HPAI.

Deși se pare că la transformarea virusului LPAI în virus HPAI intervin mai multe mecanisme, factorii care stau la originea acestui mecanism sunt necunoscuți. În anumite cazuri, mutația pare să se fi produs rapid, la situl inițial, după transmiterea prin păsări sălbatice, în timp ce în alte cazuri virusul LPAI a circulat la păsările de curte timp de câteva luni înainte de a suferi mutații. Prin urmare, este imposibil să se prevadă dacă și când va surveni o astfel de mutație. Cu toate acestea, se poate presupune pe drept că riscul de mutație la virusul HPAI este cu atât mai mare cu cât circulația virusului LPAI la păsările de curte este mai mare.

Perioada de incubație este dificil de estimat și probabil variază în funcție de sușa virusului și de gazdă. În general, se citează o cifră de cinci – șase zile; cu toate acestea, limita pentru diferitele păsări variază de la câteva ore până la aproximativ șapte zile.

2.   Semne clinice la păsările infectate cu un virus HPAI

Semnele clinice sunt foarte diferite și sunt influențate de factori, precum virulența virusului care se află la originea infecției, specia afectată, vârstă, sex, prezența altor boli și mediul înconjurător.

Semnele precoce pot fi următoarele: anorexie, diminuarea cantității de apă ingerată și mortalitate relativ scăzută. Cu toate acestea, este posibil și ca boala să apară subit la un efectiv și să provoace moartea unui număr mare de păsări care nu prezentau nici un semn premonitoriu sau prezentau semne minime, spre exemplu depresie, anorexie, pene zburlite și febră. În general, cu cât păsările supraviețuiesc mai mult, cu atât semnele clinice sunt mai clare. Termenul de apariție a semnelor depinde de virus, de gazdă și de doza infectantă inițială, precum și de sistemul de creștere. Virusul se răspândește mai lent la găinile ouătoare din baterii sau la păsările care trăiesc în aer liber, decât la cele din cotețele pentru îngrășare.

La început, găinile infectate cu virusul HPAI pot face ouă cu coaja moale, dar apoi se opresc de îndată din ouat. Păsările bolnave sunt adesea într-o stare de semicomă, stând așezate sau în picioare, cu capul atingând solul. Crestele și carunculele lor sunt cianozate și edematoase și pot prezenta, la extremități, hemoragii cu peteșii sau cu echimoze. Apare adesea o diaree apoasă abundentă și păsărilor le este extrem de sete. Respirația poate fi dificilă și se poate observa o lăcrimare excesivă. Se pot constata hemoragii în zonele cutanate fără pene. Ratele de mortalitate în cadrul efectivului variază de la 50 la 100 %.

La puii de carne, semnele HPAI sunt adesea mai puțin evidente decât la alte păsări de curte și constau, în general, într-o depresie severă și în anorexie; creșterea clară a mortalității poate fi prima anomalie observată. De asemenea, se mai poate constata un edem la cap și la gât, precum și semne neurologice, cum ar fi torticolis și ataxia.

HPAI la curcani este asemănătoare cu cea observată la păsările domestice, dar anumite virusuri HPAI par mai virulente la curcani, iar altele mai puțin virulente.

La gâștele infectate cu virusul HPAI, semnele de depresie, de anorexie și de diaree sunt comparabile cu semnele observate la găinile ouătoare, dar sunt adesea însoțite de o umflare a sinusurilor. Păsările tinere pot prezenta semne neurologice.

Rațele infectate cu un virus HPAI pot să nu prezinte nici un semn clinic. Cu toate acestea, s-a semnalat faptul că anumite sușe induc la rațe semne comparabile cu cele observate la gâște, însoțite de o anumită mortalitate.

În ceea ce privește infecția struților africani cu un virus HPAI sau LPAI, semnele clinice pot lipsi. În cazul focarelor de HPAI cum au fost cele apărute în Italia în 1999/2000, s-a arătat că bibilicile și prepelițele japoneze erau sensibile la infecții, iar semnele prezente și mortalitatea erau asemănătoare cu felul în care se manifesta boala la pui sau la curcani. Cu toate acestea, studiile experimentale au stabilit că prepelițele sunt rezistente la anumite sușe HPAI. Pentru toate păsările, prezența anticorpilor dirijați împotriva aceluiași subtip H, indiferent dacă este consecința unei vaccinări sau a unei infectări naturale, poate însemna că infecția cu virusul HPAI nu determină semne clinice evidente.

3.   Leziuni post mortem la păsările infectate cu virusul HPAI

Păsările care mor în faza foarte acută pot prezenta leziuni macroscopice minime, care constau în deshidratare și congestie viscerală și musculară.

La păsările care mor după o evoluție clinică prelungită, sunt prezente pe tot corpul hemoragii cu peteșii sau cu echimoze, în special în laringe, trahee, proventricul și în țesutul adipos al epicardului, precum și pe suprafețele seroase adiacente sternului. Se observă un important edem subcutanat, în special în jurul capului și al jaretelor. Cadavrul poate fi deshidratat. În splină, ficat, rinichi și plămâni pot fi prezente focare necrotice galbene. Sacul alveolar poate conține un exsudat. Splina poate prezenta o creștere a volumului și poate fi hemoragică.

Din punct de vedre histologic, IA se caracterizează prin tulburări vasculare care duc la formarea unui edem, hemoragii și infiltrație perivasculară, în special în miocard, splină, plămâni, creier, pancreas și caruncule. Se observă focare necrotice în plămâni, ficat și rinichi. În creier se pot observa glioză, proliferare vasculară și degenerare neuronală.

4.   Diagnostic diferențial

În diagnosticul diferențial al HPAI trebuie să se ia în considerare, în special, următoarele boli:

(a)	alte boli care provoacă o puternică mortalitate subită: (i) boala Newcastle; (ii) laringotraheita infecțioasă; (iii) pesta rațelor; (iv) intoxicații acute;

(b)	alte boli care provoacă o umflare a crestelor și a carunculelor, precum: (i) holera aviară (forma acută) și alte maladii septicemice; (ii) celulita bacteriană a crestei și a carunculelor.

5.   Semne clinice la păsările infectate cu un virus LPAI

Gravitatea bolii induse de virusul LPAI este mult influențată de:

(a)	sușa virusului;

(b)	specia și vârsta gazdei;

(c)	starea imunitară a gazdei față de virus, în special, prezența altor agenți infecțioși, precum: (i) Pasteurella spp.; (ii) virusul bolii Newcastle (inclusiv sușe vaccinale); (iii) pneumovirusul aviar, virusul bronșitei infecțioase; (iv) E. coli; (v) Mycoplasma ssp.;

(d)	patologii imunodeficitare:

(e)	factori de mediu (precum excesul de amoniac, praf, temperaturi crescute sau scăzute).

Pe de o parte, semnele clinice ale bolii pot fi invizibile sau discrete, luând numai forma unor semne respiratorii puțin grave sau a unor aspecte de producție de ouă la păsările de curte ouătoare. Pe de altă parte, infecțiile cu virusul LPAI se pot potrivi cu semne clinice severe ale bolii, în special la curcani, constând în general în raluri, tuse și o umflare a sinusurilor infraorbitare însoțite de o stare febrilă asociată cu pierdere de apetit și mortalitate ridicată.

LPAI se poate confunda cu numeroase maladii care provoacă semne respiratorii sau intestinale sau poate fi complicată de maladiile respective. Trebuie să se suspecteze prezența IA de fiecare dată când păsările sunt atinse de o boală care nu dispare în ciuda aplicării măsurilor preventive și terapeutice adaptate la alte boli.

6.   Semne clinice la păsările captive

Gama semnelor clinice poate fi foarte largă și, precum în cazul păsărilor de curte, poate varia de la semne invizibile la semne severe ale bolii, însoțite de o mortalitate ridicată.

În general, infecția se răspândește mai lent într-un grup de păsări captive din cauza diversității speciilor prezente: sensibilitățile lor sunt diferite, nivelul de excreție al virusului este eterogen, iar transmiterea se face adesea relativ lent din cauza unui contact redus și a densităților reduse ale populațiilor.

CAPITOLUL III

Orientări de luat în considerare în cazul suspiciunii de IA într-o exploatație

Variabilitatea semnelor clinice, atât pentru HPAI, cât și pentru LPAI este atât de mare încât este imposibil să se stabilească orientări bine definite pentru focarele suspectate. O mortalitate ridicată, bruscă, la păsările de curte, însoțită sau nu de semnele clinice descrise la capitolul II, trebuie să facă obiectul unei anchete constând, în special, din trimiterea de eșantioane pentru efectuarea cercetărilor de laborator. În schimb, în absența unei mortalități ridicate, este mai dificil să se suspecteze sau să se excludă prezența IA.

Dat fiind faptul că un diagnostic rapid al HPAI sau al LPAI cauzat de subtipurile H5 și H7 prezintă o importanță capitală pentru combaterea și eradicarea rapidă a bolii, IA trebuie luată mereu în considerare în diagnosticul diferențial al problemelor respiratorii, al problemelor privind producția de ouă și al creșterii mortalității la păsările de curte și trebuie prezentate eșantioane potrivite pentru cercetările de laborator.

Figură

Privire de ansamblu schematică asupra etapelor de diagnosticare ce duc la confirmarea IA

CAPITOLUL IV

Proceduri generale pentru prelevarea și transportul eșantioanelor

1.   Directiva 2005/94/CE și manualul de diagnostic

Atunci când Directiva 2005/94/CE face trimitere la manualul de diagnostic, trebuie să se efectueze cercetări și să se preleveze eșantioane și totodată trebuie să se aplice procedurile de supraveghere în conformitate cu prezentul capitol din manualul de diagnostic.

2.   Proceduri de urmat în cazul suspectării unor focare de IA

În cazul în care medicul veterinar oficial are o suspiciune clinică privind existența unui focar de IA sau atunci când rezultatele unui test de laborator pentru boala menționată nu sunt negative, autoritatea competentă trebuie să se asigure că se va efectua o anchetă care să respecte procedurile descrise în prezentul capitol din manualul de diagnostic, în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2005/94/CE și că ancheta respectivă va fi dusă la bun sfârșit înainte de a exclude prezența bolii.

3.   Interpretarea testelor virologice

Autoritatea competentă poate considera că prezența virusului IA poate fi exclusă atunci când un număr corespunzător de păsări bolnave sau moarte și de tampoane traheale/orofaringeale sau cloacale au fost supuse, în conformitate cu prezentul capitol, detectării virusului respectiv sau a genomului său, iar rezultatele testelor realizate în conformitate cu una dintre metodele de detectare a virusului menționate la capitolul V sau VI sau autorizate de către autoritatea competentă în conformitate cu punctul 6 litera (b) din capitolul I au fost negative.

4.   Ansamblu standard de eșantioane pentru testele virologice sau serologice în laborator

Pentru ancheta privind o exploatație suspectată de infecția cu virusul IA, trebuie prelevate și trimise direct eșantioanele menționate la literele (a) și (b), care alcătuiesc ansamblul standard pentru testele virologice sau serologice („eșantioane standard”) în vederea efectuării testelor virologice și serologice în laborator.

(a)

Ansamblul standard de eșantioane pentru testele virologice este alcătuit din următoarele: (i) cel puțin cinci păsări bolnave/moarte, în cazul în care există și/sau (ii) cel puțin douăzeci de tampoane traheale/orofaringeale și douăzeci de tampoane cloacale. Cadavrele trebuie să provină de la păsări moarte cu puțin timp înainte și care erau grav bolnave sau muribunde și au fost eutanasiate. Tampoanele trebuie prelevate de la un număr de păsări identic cu cel menționat la litera (a) sau de la toate păsările din exploatația suspectată, în cazul în care sunt mai puține. Eșantioanele trebuie să fie prelevate mai întâi de la păsările care prezintă semne clinice ale bolii. Tampoanele cloacale trebuie să fie acoperite de excremente (cantitate optimă: 1 g.). În cazul în care, dintr-un motiv oarecare, nu se pot preleva tampoane cloacale de la păsările vii, o altă soluție o pot reprezenta eșantioanele de excremente proaspete colectate cu grijă. Adesea este mai practic să se preleveze tampoane traheale/orofaringeale din cavitatea bucală. De îndată ce se cunosc caracteristicile de creștere a virusului, autoritatea competentă poate decide să preleveze un singur tip de tampoane fie traheale/orofaringeale, fie cloacale, în loc de două, în funcție de locul în care replicarea virusului este mai importantă – în căile respiratorii sau în cele gastrointestinale – și, de asemenea, în funcție de specia implicată.

(b)

Ansamblul standard de eșantioane pentru testele serologice este alcătuit din cel puțin douăzeci de eșantioane de sânge. Eșantioanele trebuie prelevate de la un număr de păsări identic cu cel menționat la litera (b) sau de la toate păsările din exploatația suspectată, în cazul în care sunt într-un număr mai mic. Eșantioanele trebuie să fie prelevate de la păsările care par bolnave sau de la cele care aparent s-au recuperat de curând. Autoritatea competentă poate decide că nu este necesară prelevarea unei serii complete de eșantioane standard, ci numai a unui subansamblu din eșantioanele respective.

5.   Transportul eșantioanelor

O atenție specială se va acorda conservării și transportului eșantioanelor către laborator în vederea analizelor.

Tampoanele trebuie refrigerate de îndată în gheață sau cu blocuri de răcire și trimise la laborator cât mai repede posibil. Cu excepția cazurilor de necesitate absolută, eșantioanele nu trebuie congelate. În cazul în care nu pot fi duse la laborator în termen de douăzeci și patru de ore, eșantioanele trebuie congelate de îndată, depozitate și apoi transportate în zăpadă carbonică.

În plus – și nu în loc de – refrigerare, tampoanele trebuie depozitate într-un mediu antibiotic sau într-un mediu de transport viral specific la 4 °C, astfel încât să fie complet imersate. În lipsa unui astfel de mediu, tampoanele trebuie reașezate în învelișul lor și trimise uscate la laborator în vederea analizelor.

Stocarea și transportul eșantioanelor pot fi influențate de diverși factori. Prin urmare, metoda de transport trebuie adaptată ca atare.

6.   Mediu antibiotic

Mediul antibiotic menționat la punctul 5 trebuie să aibă la bază o soluție salină tamponată cu fosfat cu valoarea pH-ului cuprinsă între 7,0 și 7,4 (se controlează după adăugarea antibioticelor).

Mediile pe bază de proteine, precum lichidul cord-creier sau lichidul triptoză tamponat cu tri, pot conferi virusului o mai mare sensibilitate, în special în timpul transportului. Antibioticele folosite și concentrațiile acestora se pot modifica în funcție de condițiile locale și de disponibilități.

Pentru eșantioanele fecale pot fi necesare cantități foarte mari de antibiotice. Cantitățile potrivite sunt următoarele: 10 000 UI/ml penicilină, 10 mg/ml streptomicină, 0,25 mg/ml gentamicină și 5 000 UI/ml nistatină. Cantitățile menționate pot fi cu de până la cinci ori mai reduse pentru țesuturile și eșantioanele traheale.

În cazul în care se dorește neutralizarea Chlamydophilei, trebuie să se adauge 0,05 – 0,1 mg/ml oxitetraciclină.

7.   Mediu lichid cord-creier

Soluția trebuie preparată în apă și trebuie să conțină 15 % p/v pudră de lichid cord-creier înainte de sterilizare (cu autoclavă la 121°C/15 minute).

După sterilizare, antibioticele trebuie adăugate după cum urmează: 10 000 UI/ml penicilină G, 20 μg amfotericină Β și 1 000 μg/ml gentamicină. Mediile se pot conserva la 4 °C timp de maximum două luni.

8.   Proceduri care trebuie aplicate în ceea ce privește dispozițiile corespunzătoare ale Directivei 2005/94/CE

8.A.   Focare suspecte

8.1.   Articolul 7 alineatul (1) – Măsuri care trebuie aplicate în exploatațiile în care sunt suspectate focare

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează o exploatație unde este suspectat un focar, măsurile care trebuie aplicate sunt următoarele:

(a)

controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației, în cazul în care există astfel de registre. Informațiile referitoare la mortalitatea zilnică și datele zilnice privind producția de ouă, precum și cantitățile de alimente și/sau de apă ingerate în perioada care începe cu o săptămână înainte de data apariției semnelor clinice ale IA și se încheie în ziua inspectării exploatației de către medicul veterinar oficial trebuie documentate în raportul de inspecție întocmit de medicul veterinar oficial;

(b)	realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor de curte sau a altor păsări captive, în special a celor care par bolnave;

(c)	eșantioanele standard trebuie prelevate din fiecare unitate de producție, cu excepția cazurilor în care autoritatea competentă a putut stabili că un focar suspectat poate fi exclus pe baza inspecției clinice realizate în conformitate cu literele (a) și (b);

(d)	în mod independent de rezultatele negative la testele efectuate pe eșantioane standard și în funcție de factorii locali, trebuie să se efectueze o inspecție clinică a păsărilor de curte în fiecare unitate de producție înainte de a putea ridica supravegherea oficială.

8.2.   Articolul 10 alineatul (3) – Măsuri suplimentare justificate printr-o anchetă epidemiologică

În fiecare unitate de producție trebuie prelevate eșantioane standard de la păsările de curte sau de la alte păsări captive ucise.

8.B.   Influența aviară înalt patogenă (HPAI)

8.3.   Articolul 11 alineatul (4) – Măsuri care trebuie aplicate referitor la păsările de curte provenite din ouă recoltate în exploatații în care au fost confirmate focare

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează o exploatație care deține păsări de curte deja ieșite din ouă recoltate pe parcursul perioadei de incubație într-o exploatație în care a fost confirmată prezența HPAI, măsurile care trebuie aplicate sunt următoarele:

(a)

controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației. Informațiile referitoare la mortalitatea zilnică și, în cazul în care sunt disponibile, datele zilnice privind cantitățile de alimente și/sau de apă ingerate în perioada care începe cu o săptămână înainte de data apariției semnelor clinice ale HPAI și se încheie în ziua inspectării exploatației de către medicul veterinar oficial trebuie documentate în raportul de inspecție întocmit de către medicul veterinar oficial;

(b)	realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție și a unei examinări clinice a păsărilor de curte, în special a celor care par bolnave sau care nu cresc astfel cum s-a estimat;

(c)	eșantioanele standard trebuie prelevate de la păsări de curte cu vârsta de două-trei săptămâni;

(d)	măsurile de supraveghere oficială a exploatării pot fi ridicate după examinarea clinică a păsărilor mai mari de douăzeci și una de zile și după obținerea unor rezultate negative la testele efectuate pe eșantioane standard.

8.4.   Articolul 13 alineatul (2) litera (b) – Derogări privind anumite exploatații

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează o exploatație care a primit autorizația de derogare de la articolul 11 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2005/94/CE, măsurile care trebuie aplicate sunt următoarele:

(a)	controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației, în cazul în care există astfel de registre;

(b)	realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor de curte sau a păsărilor captive, în special a celor care par bolnave;

(c)

în locul eșantioanelor standard, eșantioanele care trebuie prelevate din fiecare unitate de producție în vederea efectuării testelor de laborator, la douăzeci și una de zile după data ultimului rezultat pozitiv care atestă prezența HPAI și apoi la intervale de douăzeci și una de zile, sunt următoarele: (i) eșantioane prelevate de la toate păsările de curte sau de la alte păsări captive moarte care au fost prezente în momentul prelevării eșantioanelor; (ii) atunci când se poate, tampoane traheale/orofaringeale și cloacale prelevate de la cel puțin șaizeci de păsări de curte sau păsări captive sau de la toate păsările de curte sau captive în cazul în care exploatația are mai puțin de șaizeci de păsări; sau, în cazul în care este vorba de mici păsări exotice care nu sunt obișnuite să fie manipulate sau a căror manipulare ar fi periculoasă pentru oameni, eșantioane de excremente proaspete. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate acorda derogări în ceea ce privește mărimea eșantionului menționat la punctele (i) și (ii), pe baza rezultatelor unei evaluări a riscurilor;

(d)	prelevarea eșantioanelor menționate la litera (c) și analiza în laborator a eșantioanelor respective trebuie să continue până când se vor obține două rezultate de laborator negative consecutive, la un interval de cel puțin douăzeci și una de zile.

8.5.   Articolul 15 alineatele (1) și (3) – Măsuri care trebuie aplicate în exploatațiile de contact

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează o exploatație de contact, măsurile care trebuie aplicate sunt următoarele:

(a)

controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației, în cazul în care există astfel de registre. În cazul în care sunt disponibile, datele privind mortalitatea zilnică și datele zilnice privind cantitățile de alimente și/sau de apă ingerate în perioada care începe cu o săptămână înainte de data contactului cu efectivul suspectat de a fi infectat cu IA și se încheie în ziua inspectării exploatației de către medicul veterinar oficial trebuie documentate în raportul de inspecție întocmit de medicul veterinar oficial;

(b)	realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor de curte sau a păsărilor captive, în special a celor care par bolnave;

(c)

în cazul prezenței la păsările de curte sau la alte păsări captive a unor semne clinice sau a unor elemente care indică o creștere a mortalității zilnice (nivel de mortalitate a efectivului de peste trei ori mai ridicat) sau o scădere a producției zilnice de ouă (>5 %) sau o diminuare a cantităților de elemente și/sau de apă ingerate zilnic (> 5 %), trebuie să se preleveze de îndată eșantioanele standard din fiecare unitate de producție;

(d)	în absența semnelor menționate la literele (b) și (c), eșantioanele standard trebuie prelevate la douăzeci și una de zile după data ultimului contact suspectat cu o exploatație infectată sau în momentul uciderii păsărilor de curte sau a altor păsări captive.

8.6.   Articolul 18 literele (b) și (c) – Recensământ, inspecții efectuate de medicul veterinar oficial și supravegherea exploatațiilor situate în zona de protecție

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează o exploatație comercială, măsurile care trebuie aplicate sunt următoarele:

(a)

controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației. În cazul existenței unor elemente care indică o creștere a mortalității zilnice (nivel de mortalitate normal al efectivului de peste trei ori mai ridicat) sau o scădere a producției zilnice de ouă (>5 %) sau o diminuare a cantităților de elemente și/sau de apă ingerate zilnic (> 5 %), trebuie să se preleveze eșantioanele standard din fiecare unitate de producție;

(b)	realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor de curte și a altor păsări captive, în special a celor care par bolnave;

(c)

atunci când este posibil ca speciile de păsări de curte sau captive să nu prezinte în mod clar semnele clinice ale bolii sau în cazul păsărilor vaccinate, autoritatea competentă poate hotărî, pe baza rezultatelor unei evaluări a riscurilor, că trebuie prelevate eșantioane standard din fiecare unitate de producție;

(d)

în funcție de rezultatele evaluării riscurilor, autoritatea competentă trebuie să hotărască dacă trebuie luate măsuri suplimentare de supraveghere oficială pentru exploatații, sectoare de creștere sau tipuri țintă de producție, sub forma inspecțiilor clinice și a prelevării de eșantioane în vederea efectuării testelor de laborator.

8.7.   Articolul 19 litera (f) – Măsuri care trebuie aplicate în exploatațiile situate în zonele de protecție

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează o exploatație în care s-a semnalat o creștere a morbidității sau a mortalității sau o modificare a datelor de producție, măsurile care trebuie aplicate sunt următoarele:

(a)

controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației. În cazul existenței unor elemente care indică o creștere a mortalității zilnice (nivel de mortalitate normal al efectivului de peste trei ori mai ridicat) sau o scădere a producției zilnice de ouă (>5 %) sau o diminuare a cantităților de elemente și/sau de apă ingerate zilnic (> 5 %), trebuie să se preleveze eșantioanele standard din fiecare unitate de producție;

(b)	realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor de curte sau a păsărilor captive, în special a celor care par bolnave;

8.8.   Articolul 23 litera (b) – Derogări pentru transportul direct al păsărilor de curte în vederea abatorizării imediate

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează o exploatație care a primit autorizația de derogare de la articolul 22 din Directiva 2005/94/CE, măsurile care trebuie aplicate sunt următoarele:

(a)	controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației;

(b)	realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor de curte, în special a celor care par bolnave, cu mai puțin de douăzeci și patru de ore înainte de ora plecării;

(c)

pe baza rezultatelor evaluării riscurilor efectuate de către autoritatea competentă, trebuie să se preleveze din fiecare unitate de producție, în locul eșantioanelor standard, cel puțin șaizeci de tampoane traheale/orofaringeale și/sau șaizeci de tampoane cloacale de la păsările destinate abatorizării, cu mai puțin de patruzeci și opt de ore înainte de ora plecării.

8.9.   Articolul 25 litera (b) – Derogări pentru transportul direct al păsărilor de curte pregătite de ouat

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează o exploatație care a primit autorizația de derogare de la articolul 22, măsurile care trebuie aplicate înainte de transportul direct al păsărilor pregătite pentru ouat sunt următoarele:

(a)	controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației;

(b)	realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor de curte, în special a celor care par bolnave, cu mai puțin de douăzeci și patru de ore înainte de ora plecării;

(c)

pe baza rezultatelor evaluării riscurilor efectuate de autoritatea competentă, trebuie să se preleveze din fiecare unitate de producție, în locul eșantioanelor standard, cel puțin șaizeci de tampoane traheale/orofaringeale și/sau șaizeci de tampoane cloacale de la păsările din fiecare unitate de producție destinate transportului, cu mai puțin de patruzeci și opt de ore înainte de ora plecării.

8.10.   Articolul 26 alineatul (1) litera (a) – Derogare pentru transportul direct al ouălor destinate incubației și al ouălor pentru consum

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează o exploatație de efective de reproducție care a primit autorizația de derogare de la articolul 22, măsurile care trebuie aplicate înainte de transportul direct al ouălor destinate incubației sunt următoarele:

(a)	controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației;

(b)	realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție o dată la fiecare cincisprezece zile;

(c)	trebuie prelevate eșantioane standard din fiecare unitate de producție.

8.11.   Articolul 29 alineatul (1) – Durata măsurilor

Măsurile care se aplică în zona de protecție în conformitate cu secțiunea 3 capitolul IV din Directiva 2005/94/CE pot fi ridicate cel mai devreme la douăzeci și una de zile după data încheierii operațiunilor preliminare de curățare și de dezinfectare a exploatațiilor infectate, cu respectarea următoarelor condiții:

(a)	toate exploatațiile comerciale situate în zona de protecție au fost inspectate de un medic veterinar oficial și toate controalele, inspecțiile clinice și testele de laborator menționate la punctul 8.6 literele (a), (b) și (c), precum și la punctul 8.7 au avut rezultate negative;

(b)	toate exploatațiile necomerciale identificate situate în zona de protecție au fost inspectate de un medic veterinar oficial și nici examinarea clinică, nici rezultatele testelor de laborator efectuate nu au condus la o suspiciune de infecție cu IA;

(c)	eventuala supravegherea oficială suplimentară efectuată în conformitate cu punctul 8.6 litera (d) a avut rezultate negative.

8.12.   Articolul 30 litera (g) – Măsurile care trebuie aplicate în zona de supraveghere

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează o exploatație în care s-a semnalat o creștere a morbidității sau a mortalității sau o modificare a datelor de producție, măsurile care trebuie aplicate sunt următoarele:

(a)	controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației;

(b)	realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor de curte sau captive, în special a celor care par bolnave;

(c)	trebuie prelevate eșantioane standard din fiecare unitate de producție.

8.13.   Articolul 35 – Anchetă asupra suspiciunii prezenței HPAI în abatoare și mijloace de transport

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează exploatația de origine a păsărilor de curte prezente într-un abator sau într-un mijloc de transport, măsurile care trebuie aplicate sunt următoarele:

(a)	controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației, în cazul în care astfel de registre există;

(b)

realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor de curte sau a altor păsări captive și va fi realizată în colaborare cu medicul veterinar oficial al abatorului, care trebuie să comunice eventualele date de la inspecțiile anterioare și rezultatele examinărilor ante mortem și post mortem;

(c)	trebuie prelevate eșantioane standard din fiecare unitate de producție, cu excepția cazurilor în care autoritatea competentă a putut stabili că prezența suspectată a HPAI poate fi exclusă pe baza anchetei veterinare efectuate în conformitate cu literele (a) și (b);

(d)	pe lângă eșantioanele standard, trebuie trimise la laborator pentru efectuarea testelor eșantioane prelevate de la cel puțin cinci păsări bolnave, moarte sau abatorizate prezente în abator și la care se observă semne patologice.

8.14.   Articolul 36 alineatul (1) – Măsurile care trebuie aplicate în abatoare

După încheierea anchetei menționate la punctul 8.13, supravegherea oficială poate fi ridicată cu condiția ca rezultatele testelor de laborator să fie negative și să nu existe suspiciune clinică a prezenței HPAI în exploatația de origine și în abator.

8.15.   Articolul 37 alineatele (1) și (2) – Măsurile care trebuie aplicate în punctele de control la frontieră și în mijloacele de transport

8.15.1.

Atunci când un medic veterinar oficial examinează păsările de curte sau alte păsări captive ținute în izolare, care erau prezente într-un punct de control la frontieră sau într-un mijloc de transport și au fost transportate în altă parte din cauza unei suspiciuni sau a unei confirmări a prezenței HPAI, măsurile care trebuie aplicate sunt următoarele: (a) controlul documentelor și al registrelor corespunzătoare, în cazul în care astfel de documente sau registre există; (b) examinarea clinică a păsărilor de curte sau a altor păsări captive ținute în izolare și inspecția clinică a celorlalte păsări de curte sau captive, în special a celor care par bolnave; (c) trebuie prelevate eșantioane standard de la păsări de curte sau de la alte păsări captive alese din diferite baterii sau lăzi de transport.

8.15.2.

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează o exploatație de origine identificată în cazul abatorizării păsărilor de curte sau a altor păsări captive, măsurile care trebuie aplicate sunt următoarele: (a) controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației, în cazul în care există astfel de registre; (b) realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor de curte sau a altor păsări captive și va fi realizată în colaborare cu medicul veterinar oficial al abatorului, care trebuie să comunice eventualele date de la inspecțiile anterioare și rezultatele examinărilor ante mortem și post mortem; (c) trebuie prelevate eșantioane standard din fiecare unitate de producție, cu excepția cazurilor în care autoritatea competentă a putut stabili că prezența suspectată a HPAI poate fi exclusă pe baza anchetei veterinare efectuate în conformitate cu literele (a) și (b); (d) pe lângă eșantioanele standard menționate la litera (c), trebuie trimise la laborator pentru efectuarea testelor eșantioane prelevate de la cel puțin cinci păsări bolnave, moarte sau abatorizate prezente în abator și la care se observă semne patologice; (e) supravegherea oficială poate fi ridicată cu condiția ca rezultatele testelor de laborator efectuate pe eșantioanele menționate la literele (c) și (d) să fie negative și să nu existe suspiciune clinică a prezenței HPAI în exploatația de origine și în laborator.

8.C.   Influența aviară slab patogenă (LPAI)

8.16.   Articolul 39 alineatul (6) literele (b) și (h) – Măsurile care trebuie aplicate în exploatațiile în care este confirmată prezența LPAI

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează o exploatație înainte de transportarea păsărilor de curte către abator sau o exploatație care deține păsări de curte ieșite deja din ouăle recoltate în timpul perioadei de incubație, măsurile care trebuie aplicate sunt următoarele:

(a)	controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației;

(b)	realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor de curte sau a altor păsări captive;

(c)	trebuie prelevate eșantioane standard din fiecare unitate de producție de la păsări destinate abatorizării cu mai puțin de patruzeci și opt de ore înainte de ora plecării;

(d)	trebuie prelevate eșantioane standard din fiecare unitate de producție de la păsări ieșite deja din ouăle recoltate în timpul perioadei de incubație.

8.17.   Articolul 40 alineatul (2) litera (b) – Derogări acordate anumitor exploatații cu privire la măsurile care trebuie aplicate în cazul unor focare confirmate

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează o exploatație care a primit autorizația de derogare de la articolul 39 alineatul (2) și de la articolul 39 alineatul (5) litera (b) din Directiva 2005/94/CE, măsurile care trebuie aplicate sunt următoarele:

(a)	controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației, în cazul în care există astfel de registre;

(b)	realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție la intervale regulate; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor de curte sau a altor păsări captive, în special a celor care par bolnave;

(c)

în locul eșantioanelor standard, eșantioanele care trebuie prelevate din fiecare unitate de producție în vederea efectuării testelor de laborator, la douăzeci și una de zile după data ultimului rezultat pozitiv care atestă prezența LPAI și apoi la intervale de douăzeci și una de zile, sunt următoarele: (i) eșantioane prelevate de la păsările de curte sau de la alte păsări captive moarte care au fost prezente în momentul prelevării eșantioanelor; (ii) tampoane traheale/orofaringeale și cloacale prelevate de la șaizeci de păsări de curte și alte păsări captive sau de la toate păsările de curte și alte păsări captive în cazul în care exploatația are mai puțin de șaizeci de păsări; sau, în cazul în care este vorba de păsări de curte sau de alte păsări captive de talie mică, exotice și care nu sunt obișnuite să fie manipulate sau a căror manipulare ar fi periculoasă pentru oameni, eșantioane de excremente proaspete. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate acorda derogări în ceea ce privește mărimea eșantionului menționat la punctele (i) și (ii), pe baza rezultatelor evaluării riscurilor;

(d)	prelevarea eșantioanelor menționate la litera (c) și analiza în laborator a eșantioanelor respective trebuie să continue până când se vor obține două rezultate de laborator negative consecutive, la un interval de cel puțin douăzeci și una de zile.

8.18.   Articolul 42 alineatele (1) și (3) – Măsuri care trebuie aplicate în exploatațiile de contact

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează o exploatație de contact, măsurile care trebuie aplicate sunt următoarele:

(a)	controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației de contact, în cazul în care există astfel de registre;

(b)	realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor de curte sau a păsărilor captive, în special a celor care par bolnave;

(c)	trebuie prelevate eșantioane standard din fiecare unitate de producție sau în momentul uciderii păsărilor de curte sau a altor păsări captive.

8.19.   Articolul 44 alineatul (1) litera (b) – Măsuri care trebuie aplicate în zonele de restricție

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează o exploatație comercială într-o zonă de restricție, măsurile care trebuie aplicate sunt următoarele:

(a)	controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației;

(b)	realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor de curte sau a altor păsări captive, în special a celor care par bolnave;

(c)	trebuie prelevate eșantioane standard din fiecare unitate de producție;

(d)

în funcție de rezultatele evaluării riscurilor, autoritatea competentă trebuie să hotărască dacă trebuie luate măsuri suplimentare de supraveghere oficială pentru exploatații, sectoare de creștere sau tipuri țintă de producție, sub forma inspecțiilor clinice și a prelevării de eșantioane în vederea efectuării testelor de laborator.

8.20.   Articolul 45 literele (a) și (b) – Durata măsurilor

Măsurile care se aplică în zona de restricție în conformitate cu secțiunea 3 capitolul V din Directiva 2005/94/CE pot fi ridicate cel mai devreme la douăzeci și una de zile după data încheierii operațiunilor preliminare de curățare și de dezinfectare a exploatațiilor infectate după depopularea exploatației sau cel mai devreme la patruzeci și două de zile de la data confirmării prezenței LPAI, cu respectarea următoarelor condiții:

(a)	toate exploatațiile comerciale situate în zona de restricție au fost inspectate de către un medic veterinar oficial și au fost efectuate toate testele de laborator pe eșantioanele menționate la punctul 8.13 literele (c) și (d), rezultatele fiind disponibile;

(b)	rezultatele eventualelor inspecții clinice și ale testelor de laborator suplimentare care pot avea ca obiect exploatațiile necomerciale în scopul de a determina riscul de răspândire a LPAI sunt disponibile;

(c)

autoritatea competentă a putut stabili, pe baza rezultatelor evaluării riscurilor, ținând seama de situația epidemiologică și de rezultatele testelor de laborator menționate la literele (a) și (b) că riscul răspândirii LPAI este neglijabil; o astfel de evaluare poate conduce la posibilitatea de a ridica restricțiile în cazul unor rezultate serologice pozitive și a unor rezultate virologice negative.

8.D.   Măsuri care au în vedere evitarea răspândirii virusului influența de origine aviară la alte specii

8.21.   Articolul 47 alineatele (1) și (6) – Teste de laborator și alte măsuri care se aplică în cazul porcilor și al altor animale

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează o exploatație care deține porci după confirmarea prezenței unui focar de IA, măsurile care trebuie aplicate sunt următoarele:

(a)	controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației, în cazul în care există astfel de registre;

(b)	realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a porcilor, în special a celor care par bolnavi;

(c)

trebuie prelevate tampoane nazale/orofaringeale de la cel puțin șaizeci de porci din fiecare unitate de producție sau de la toți porcii atunci când unitatea de producție are mai puțin de șaizeci de porci; prelevările în cauză trebuie efectuate înainte sau în ziua uciderii păsărilor de curte sau a altor păsări captive infectate. Trebuie prelevate cel puțin șaizeci de eșantioane de sânge de la porci, la două - patru săptămâni de la data sacrificării. Eșantioanele trebuie prelevate astfel încât să se obțină cel puțin un eșantion pentru fiecare dintre grupele de porci care sunt în contact direct unii cu alții;

(d)

se poate aproba transferul porcilor către alte exploatații în cazul în care au dat rezultate negative cel puțin șaizeci de tampoane nazale/orofaringeale și șaizeci de eșantioane de sânge prelevate de la porci din fiecare unitate de producție la paisprezece zile după data rezultatului pozitiv care atesta prezența IA. Transferul porcilor către un abator se poate autoriza în cazul în care au dat rezultate negative cel puțin șaizeci de tampoane nazale/orofaringeale prelevate de la porci din fiecare unitate de producție la paisprezece zile de la data rezultatului pozitiv care atesta prezența IA. În cazul în care rezultatele de laborator nu sunt concludente sau sunt pozitive, trebuie să se efectueze toate cercetările suplimentare necesare pentru a exclude infectarea porcilor cu IA sau transmiterea IA prin intermediul porcilor;

(e)

atunci când medicul veterinar oficial bănuiește că și alte mamifere domestice prezente în exploatație, în special cele a căror sensibilitate la infecția cu virusul IA de subtipurile H5 și H7 a fost dovedită, ar fi putut intra în contact cu păsările de curte sau cu alte păsări captive infectate, trebuie prelevate eșantioane în vederea efectuării testelor de laborator.

8.E.   Repopulare

8.22.   Articolul 49 alineatul (3) literele (b) și (c) – Repopularea exploatațiilor

Atunci când un medic veterinar oficial inspectează o exploatație comercială care a făcut obiectul unei repopulări, măsurile care trebuie aplicate sunt următoarele:

(a)	controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației;

(b)	realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor de curte sau a altor păsări captive, în special a celor care par bolnave;

(c)

eșantioanele care trebuie prelevate din fiecare unitate de producție în locul eșantioanelor standard sunt următoarele: (i) cel puțin douăzeci de eșantioane de sânge prelevate de îndată ce păsările au fost plasate în exploatație cu excepția cazurilor puilor de o zi; atunci când un astfel de lucru este justificat, prelevarea eșantioanelor se poate efectua în exploatația de origine a păsărilor, înainte de transferul către exploatația care va fi repopulată; (ii) eșantioane de la păsările moarte sau tampoane prelevate de la cadavrele păsărilor respective, de la maximum zece păsări moarte pe săptămână, pentru o perioadă de douăzeci și una de zile de la data repopulării;

(d)

atunci când exploatația a mai fost infectată anterior cu virusul HPAI, trebuie, de asemenea, prelevate douăzeci de tampoane traheale/orofaringeale și douăzeci de tampoane cloacale de la păsările acvatice (rațe/gâște) din fiecare unitate de producție, după caz, în timpul ultimei săptămâni din perioada de douăzeci și una de zile următoare zilei de repopulare;

(e)	atunci când exploatația a fost deja infectată anterior cu LPAI trebuie, de asemenea, prelevate douăzeci de tampoane traheale/orofaringeale și douăzeci de tampoane cloacale, precum și douăzeci de eșantioane de sânge din fiecare unitate de producție.

8.F.   Vaccinare

8.23.   Articolul 56 alineatul (2) litera (i) – Vaccinarea preventivă a păsărilor de curte sau a altor păsări captive

Testele de laborator prevăzute la capitolul IX din Directiva 2005/94/CE trebuie efectuate pe păsări de curte sau pe alte păsări captive vaccinate prin intermediul testelor DIVA aprobate, atunci când se cunoaște virusul sălbatic.

Atunci când se folosesc păsări santinelă, păsările respective trebuie să fie prezente în cadrul fiecărui efectiv vaccinat și să facă obiectul unei inspecții clinice, precum și al unei operațiuni de depistare realizate prin intermediul unui test de inhibare a hemaglutinării (IH). În acest scop, trebuie prelevate douăzeci de eșantioane de sânge cel puțin o dată la șaizeci de zile de la păsările santinelă nevaccinate, în cadrul fiecărei exploatații în care s-a practicat vaccinarea.

8.24.   Anexa IX – Dispoziții care se aplică deplasărilor de păsări de curte sau de alte păsări captive și deplasărilor de produse avicole în cazul vaccinării de urgență

Trebuie aplicate măsuri stricte de urmărire în cazul deplasărilor de păsări de curte și de alte păsări captive vii, precum și în cazul deplasărilor de ouă provenite de la păsările menționate, pentru a reduce atât cât este posibil riscul unei noi răspândiri a infecției cu IA.

În acest scop, trebuie aplicate aceleași măsuri de urmărire la începutul unei campanii de vaccinare de urgență în ceea ce privește deplasările păsărilor de curte și ale altor păsări captive vii, precum și în cazul deplasărilor ouălor provenite de la păsările menționate, pentru a reduce atât cât este posibil riscul unei noi răspândiri a infecției cu IA atât în interiorul, cât și în afara zonei de vaccinare.

(a)

Înainte de prima deplasare a ouălor destinate incubației și a ouălor pentru consum în interiorul și în afara zonei de vaccinare și ulterior cel puțin o dată la treizeci de zile, medicul veterinar oficial trebuie să aplice următoarele măsuri: (i) realizarea unei inspecții clinice asupra păsărilor de reproducție sau ouătoare nevaccinate din fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor de curte, în special a celor care par bolnave; trebuie prelevate eșantioane standard de la păsările din fiecare unitate de producție sau (ii) realizarea unei inspecții clinice asupra păsărilor de reproducție sau ouătoare vaccinate din fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor santinelă din efectivul respectiv; de la păsările santinelă respective trebuie prelevate eșantioane standard.

(b)

Pentru deplasarea păsărilor de curte sau al altor păsări captive vaccinate vii către alte exploatații sau pentru deplasarea păsărilor de curte vaccinate vii în interiorul și în afara zonei de vaccinare, medicul veterinar oficial trebuie să aplice următoarele măsuri: (i) controlul registrelor de producție și al registrelor sanitare ale exploatației; (ii) realizarea unei inspecții clinice în fiecare unitate de producție; inspecția va cuprinde o evaluare a istoricului clinic al unității respective și o examinare clinică a păsărilor de curte sau a altor păsări captive, în cele șaizeci și două de ore înainte de plecare, acordându-se o atenție specială păsărilor santinelă; (iii) atunci când rezultatele controalelor, inspecțiilor și examinărilor menționate la punctele (i) și (ii) nu sunt satisfăcătoare, trebuie prelevate eșantioane standard de la păsările santinelă; în schimb, în cazul în care rezultatele sunt satisfăcătoare, trebuie să se preleveze următoarele eșantioane de la: — păsările de curte sau de la alte păsări captive vaccinate: cel puțin douăzeci de tampoane traheale/orofaringeale și douăzeci de tampoane cloacale, precum și douăzeci de eșantioane de sânge, pentru a realiza un test DIVA adecvat în cele șaizeci și două de ore înainte de plecare și — păsările santinelă: douăzeci de tampoane traheale/orofaringeale și douăzeci de tampoane cloacale, precum și douăzeci de eșantioane de sânge, pentru a efectua examinări serologice cu ajutorul testului IH înainte de ora plecării.

CAPITOLUL V

Teste de diagnostic virologic și evaluarea rezultatelor

1.

Până la descoperirea și dezvoltarea testelor de biologie moleculară, izolarea virusului prin inocularea în ouă de găină embrionate era considerată de departe ca fiind testul de diagnosticare a IA de departe cel mai sensibil, esențial pentru identificarea și caracterizarea ulterioară a virusului aflat la originea infecției. Etapele esențiale ale metodei respective sunt expuse în prezentul capitol.

2.   Tratamentul eșantioanelor

În cazul în care sunt trimise uscate, eșantioanele trebuie așezate într-o cantitate de mediu antibiotic suficientă pentru a le asigura imersia totală. Eșantioanele pot fi grupate în grupuri de cinci atâta vreme cât provin de la aceeași specie, de la aceeași unitate epidemiologică și au fost prelevate la aceeași dată.

Cadavrele aduse la laborator trebuie să fie autopsiate și trebuie prelevate eșantioane din următoarele organe și din conținutul organelor: excremente sau conținut intestinal, țesuturi cerebrale, trahee, plămâni, ficat, splină și alte organe vizibil afectate. Organele și țesuturile menționate pot fi grupate, dar materiile fecale trebuie în mod imperativ tratate separat.

Eșantioanele de excremente și de organe trebuie omogenizate (cu un malaxor închis sau un pistil cu mortar și cu nisip steril) într-un mediu antibiotic până la obținerea suspensiilor de 10-20 % p/v în mediu.

Tampoanele imersate și suspensiile trebuie lăsate să se liniștească timp de circa două ore la temperatura mediului înconjurător (sau un timp mai îndelungat la 4 °C), apoi se limpezesc prin centrifugare (de exemplu, 800-1 000 × g timp de zece minute).

3.   Izolarea virusului în ouă de găină embrionate

Se inoculează 0,1-0,2 ml de lichid limpezit de la suprafață în cavitatea alantoidiană a cel puțin patru ouă de găină embrionate, puse la incubat timp de nouă – unsprezece zile. În principiu, ouăle respective trebuie să provină de la un efectiv lipsit de agenți patogeni specifici, dar, în cazul în care acest lucru este imposibil, este permisă folosirea ouălor provenite de la un efectiv recunoscut ca fiind lipsit de anticorpi anti-IA (seronegativ).

Ouăle inoculate sunt păstrate la 37 °C și zilnic se efectuează mirajul. Treptat, ouăle care conțin embrioni morți sau muribunzi și toate ouăle care rămân după șase zile de inoculare trebuie refrigerate la 4 °C, iar lichidul lor alantoidian/amniotic trebuie testat prin hemaglutinare. În absența hemaglutinării, procedura prezentată trebuie repetată folosind ca inoculum lichidul alantoidian/amniotic nediluat. Atunci când există hemaglutinare, prezența bacteriilor trebuie exclusă prin cultură. În cazul în care sunt evidențiate bacterii, se acceptă trecerea lichidului printr-un filtru cu membrană cu pori de 450 nm, adăugarea unui complement de antibiotice și inocularea lichidului respectiv în ouăle embrionate în conformitate cu indicațiile anterioare.

Pentru a accelera diagnosticul, anumite laboratoare au realizat două treceri de trei zile sau o trecere de două zile, apoi o trecere de patru zile și au semnalat rezultate comparabile cu cele obținute în cazul a două treceri de șase zile, dar echivalența nu a fost încă evaluată pe deplin.

Lichidele pozitive trebuie să facă obiectul unui test care să excludă prezența bacteriilor. În cazul în care se detectează bacterii, lichidele pot fi trecute printr-un filtru cu membrană (450 nm) sau pot fi centrifugate pentru a le debarasa de bacterii și a le inocula din nou în ouă după ce s-au adăugat antibiotice.

4.   Diagnostic diferențial

(a)

Diferențiere preliminară Deoarece este important ca măsurile de combatere care vizează limitarea răspândirii virusului IA să fie aplicate cât mai repede posibil, fiecare laborator național de referință care a izolat un virus hemaglutinant trebuie să fie în măsură să identifice virusul respectiv ca fiind un virus gripal influența A de subtipul H5 sau H7 sau un virus al bolii Newcastle. Lichidele hemaglutinante trebuie folosite în teste de inhibare a hemaglutinării, astfel cum se descrie la capitolul IX. O inhibare pozitivă, de exemplu un titru de 2-3 log2, a unui control pozitiv, cu antiseruri policlonale specifice pentru subtipurile H5 sau H7 ale influenței aviare de tip A, poate servi ca identificare preliminară și poate permite aplicarea măsurilor provizorii de combatere.

(b)

Confirmarea identificării Având în vedere că există șaisprezece subtipuri de hemaglutinină și nouă subtipuri de neuraminidază ale virusurilor gripale și fiecare dintre subtipurile menționate prezintă variații, nu este nici posibil, nici rentabil pentru laboratoarele naționale de referință să conserve antiseruri care ar permite o identificare completă a subtipurilor izolaților gripei. Cu toate acestea, fiecare laborator național de referință trebuie cel puțin: (i) să confirme faptul că izolatul este un virus al influenței A, printr-o dublă imunodifuzie care să permită detectarea antigenelor de grupă; (ii) să stabilească dacă izolatul este sau nu de subtip H5 sau H7, o identificare pozitivă necesitând aplicarea măsurilor de combatere a LPAI de subtipurile H5 și H7; (iii) să trimită de îndată toți izolații virusului LPAI și toți izolații subtipurilor H5 și H7 la laboratorul comunitar de referință în vederea confirmării și a caracterizării complete, în cazul în care nu s-a acordat derogare în conformitate cu litera (d). De asemenea, este de dorit ca laboratoarele care dețin echipamente adecvate: (iv) să efectueze un test de cercetare a indicelui patogenicității intravenoase la puii de 6 săptămâni, în conformitate cu metoda descrisă la capitolul VII. Indicii patogenicității intravenoase mai mari de 1,2 indică prezența virusului și necesită aplicarea integrală a măsurilor de combatere a HPAI. Laboratoarele naționale de referință trebuie, de asemenea, să aibă în vedere dotarea cu competențele specifice și cu echipamentele necesare pentru secvențierea nucleotidelor genei hemaglutininei și determinarea prezenței sau absenței aminoacizilor bazici multipli la nivelul situs-ului de clivaj al proteinei precursoare hemaglutininei, pentru orice virus LPAI H5 sau H7. Cu toate că laboratorul comunitar de referință procedează mai întâi la determinarea indicelui patogenicității în cadrul misiunilor definite în anexa VII punctul 2 litera (b) din Directiva 2005/94/CE, o astfel de caracterizare a virusului la nivel național ar diminua substanțial timpul necesar diagnosticului și, în cazul unui diagnostic pozitiv, timpul necesar pentru aplicarea integrală a măsurilor de combatere a influenței aviare înalt patogene.

(c)

Urmărirea tipizării și caracterizarea izolaților Laboratorul comunitar de referință trebuie să primească toate virusurile hemaglutinante de la laboratoarele naționale de referință pentru completarea studiilor antigenice și genetice care să permită o mai bună înțelegere a epizootiologiei bolii sau bolilor care afectează Comunitatea, în conformitate cu funcțiile și cu misiunile laboratorului comunitar de referință definite în anexa VII la Directiva 2005/94/CE. Pe lângă funcțiile și misiunile menționate, laboratorul comunitar de referință va efectua tipizarea antigenică completă a tuturor virusurilor influența pe care le primește. Pentru virusurile H5 și H7 cu un indice al patogenicității intravenoase care nu depășește 1,2 trebuie, de asemenea, să se efectueze de îndată secvențierea nucleotidelor genei hemaglutininei pentru a determina prezența sau absența aminoacizilor bazici multipli la nivelul situs-ului de clivaj al proteinei înainte de hemaglutinină și pentru a informa laboratorul național de referință, precum și autoritatea competentă din țara de origine de îndată ce rezultatele sunt disponibile, pentru a se putea aplica pe deplin toate măsurile de combatere a HPAI.

(d)

Dată fiind situația epidemiologică schimbătoare asociată cu HPAI/LPAI, este posibil, cu acordul Comisiei și al laboratorului comunitar de referință, să se acorde o derogare laboratoarelor care dețin toate capacitățile de caracterizare rapidă a virusurilor, pentru ca laboratoarele respective să prezinte un subgrup din virusurile respective după examinarea informațiilor, iar laboratorul comunitar de referință să fie lăsat să efectueze o selecție pertinentă. Această derogare nu este permisă în cazul în care informațiile pot fi generate rapid de laboratorul național de referință și comunicate și laboratorului comunitar de referință.

CAPITOLUL VI

Teste moleculare și evaluarea rezultatelor

Definiția actuală a influenței aviare înalt patogene (HPAI) permite identificarea moleculară a factorilor de virulență și validează folosirea tehnicilor moleculare pentru stabilirea diagnosticului IA. În ultimul timp, s-a înregistrat o evoluție în aplicarea tehnicilor respective pentru detectarea și caracterizarea virusului IA plecând direct de la eșantioane clinice prelevate de la păsări infectate. În cazul în care primerii sunt corect definiți, tehnicile convenționale PT-PCR aplicate eșantioanelor clinice ar putea conduce la o detectare și la o identificare rapidă a subtipului (cel puțin de H5 și H7), precum și la un amplimer care ar putea fi folosit pentru secvențierea nucleotidelor; de asemenea, s-a mai demonstrat că tehnicile respective ar putea servi la identificarea rapidă a focarelor ulterioare, după detectarea primelor instalații atinse și caracterizarea virusului. Într-o singură etapă în „timp real”, folosind sisteme de sonde fluorogenice/primeri (rRT-PCR), RT-PCR permit un diagnostic și mai rapid și mai sensibil cu detectarea virusurilor IA și determinarea subtipului H5 sau H7 în eșantioanele clinice.

Cu toate acestea, un aspect important legat de tehnicile RT-PCR și rRT-PCR, întrucât, în prezent, diversele laboratoare au pus la punct sisteme diferite care, deși sunt perfect valabile, nu au fost validate sau testate pe un număr mare de eșantioane în laboratoare diferite. Laboratorul comunitar de referință și anumite laboratoare naționale de referință s-au ocupat de problema menționată în cadrul unui proiect finanțat de Comunitate (EU AVIFLU), în vederea stabilirii unor protocoale ratificate pentru tehnicile convenționale RT-PCR și rRT-PCR pe care le-ar putea adopta și alte laboratoare naționale de referință. În cazul în care parametrii de test, precum durata ciclului și timpul de rampă, sunt diferiți de cei recomandați în protocoalele specificate, trebuie ca înainte de orice utilizare să se demonstreze că parametrii respectivi sunt adecvați, în conformitate cu capitolul I punctul 6 din prezentul manual de diagnostic.

Protocoalele standard și evaluarea testelelor moleculare menționate, astfel cum sunt aplicate de laboratorul comunitar de referință, sunt disponibile pe următorul site:

http://www.defra.gov.uk/corporate/vla/science/science-viral-ai-reflab.htm

CAPITOLUL VII

Test de patogenicitate in vivo și evaluarea rezultatelor

Virulența, pentru pui, a virusurilor influența A izolate pe păsări trebuie evaluată cu ajutorul unui test de indice al patogenicității intravenoase (IPIV) care se efectuează după cum urmează:

(a)	Într-o soluție fiziologică sterilă se diluează la 1/10 lichid alantoidian infectat proaspăt, cu un titru hemaglutinant > 1/16 (> 24 sau > log2, reciproca 4), de la cel mai scăzut nivel de trecere disponibil și, de preferință, de la izolarea inițială, fără selecție prealabilă.

(b)	Se injectează pe cale intravenoasă 0,1 ml de virus diluat la zece pui în vârstă de 6 săptămâni, lipsiți de agenți patogeni specifici sau seronegativi.

(c)

Se examinează subiectele la un interval de douăzeci și patru de ore timp de zece zile. La fiecare observare, fiecărei păsări i se atribuie un coeficient: 0 = normal, 1 = bolnav, 2 = grav bolnav, 3 = mort. Aprecierea „bolnav” sau „grav bolnav” constituie o evaluare clinică subiectivă. În principiu, păsările „bolnave” prezintă numai unul dintre simptomele următoare, iar păsările „grav bolnave” mai multe: tulburări respiratorii, depresie, diaree, cianoză a pielii expuse sau a carunculelor, edem facial și/sau al capului, tulburări nervoase. Păsărilor moarte li se atribuie coeficientul 3 la fiecare dintre celelalte observări zilnice după constatarea morții. Din motive de bunăstare, păsările prea bolnave pentru a mânca sau pentru a bea trebuie eutanasiate și înregistrate ca „moarte” la următoarea observare, deoarece ar fi murit și fără intervenție în următoarele douăzeci și patru de ore. Această metodă de a proceda este considerată acceptabilă de către autoritățile de aprobare.

(d)

IPIV corespunde coeficientului mediu per pasăre și per observare pentru o perioadă de zece zile. Un indice de 3,00 însemnă că toate păsările sunt moarte în douăzeci și patru de ore; un indice de 0,00 însemnă că nici o pasăre nu a prezentat semne clinice pe parcursul perioadei de observare de zece zile.

Exemplul prezentat în continuare arată o metodă simplă de înregistrare a rezultatelor și de calculare a indicilor:

Semne clinice	Zile după inoculare										Coeficient total
	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10
Normal	10	2	0	0	0	0	0	0	0	0	12 × 0 = 0
Bolnav	0	4	2	0	0	0	0	0	0	0	6 × 1 = 6
Grav bolnav	0	2	2	2	0	0	0	0	0	0	6 × 2 = 12
Mort	0	2	6	8	10	10	10	10	10	10	76 × 3 = 228
											Total = 246

Note:

Zece păsări observate timp de zece zile = o sută de observări.

Indice = coeficient mediu per animal și per observare = 246/100 = 2,46.

Orice virus gripal de tip A, independent de subtipul său, care obține o valoare mai mare a 1,2 la testul IPIV este considerat virus al influenței aviare înalt patogene.

CAPITOLUL VIII

Teste serologice și evaluarea rezultatelor

Pentru a demonstra prezența unui virus al influenței A, se folosește în general metoda care constă în a evidenția prezența antigenilor nucleoproteinici sau matriciali comuni tuturor virusurilor gripale de tip A.

În acest scop, se poate utiliza dubla imunodifuzie, care implică fie preparate de virus concentrat, fie extracte de membrane corioalantoidiene infectate.

Metodele de predilecție în ceea ce privește testele serologice pentru evidențierea anticorpilor virusului IA sunt hemaglutinarea (HA) și inhibarea hemaglutinării (IH).

Capitolul 2.7.12 din manualul testelor de diagnostic și al vaccinurilor pentru animalele terestre al Oficiului Internațional de Epizootii (OIE) conțin informații detaliate referitoare la tehnicile de laborator și la evaluarea rezultatelor.

Protocoalele standard și evaluarea rezultatelor testelelor serologice menționate, astfel cum sunt aplicate de laboratorul comunitar de referință, sunt disponibile pe următorul sit de Internet:

http://www.defra.gov.uk/corporate/vla/science/science-viral-ai-reflab.htm

CAPITOLUL IX

Sisteme de urmărire asociate vaccinării

1.   Directiva 2005/94/CE și manualul de diagnostic

Secțiunile 2 și 3 din capitolul IX din Directiva 2005/94/CE permit să se recurgă la o vaccinare de urgență și preventivă cu respectarea anumitor condiții. Una dintre condiții este să se folosească o strategie „DIVA” (diferențierea animalelor infectate și a animalelor vaccinate).

Vaccinarea trebuie să ajute la prevenirea infecției și a răspândirii ulterioare a virusului de la un efectiv la altul. S-a demonstrat în mod incontestabil că vaccinarea crește cantitatea de virus necesară pentru infectarea păsărilor și diminuează cantitatea de virus excretat. Cu toate acestea, în cazul în care păsările vaccinate nu mai prezintă semne clinice, ele pot încă răspândi virusul în cazul în care organismul lor este infectat cu virusul respectiv. În consecință, virusurile de HPAI, subtipurile H5 și H7 ar putea circula pentru o anumită perioadă fără a fi observate în cadrul unui efectiv al cărui nivel de imunitate nu este cel mai bun, exact ca și virusul de LPAI în cadrul unui efectiv nevaccinat. Prin urmare, este necesar să se poată recunoaște efectivele vaccinate purtătoare ale virusului sălbatic pentru a putea pune în aplicare alte măsuri de combatere, precum abatorizarea sanitară.

2.   Utilizarea santinelelor pentru supravegherea infecției

În cadrul efectivului, o metodă simplă constă în a controla cu regularitate păsările santinelă nevaccinate din cadrul efectivelor vaccinate, dar metoda prezintă unele chestiuni de organizare, în special referitoare la recunoașterea santinelelor, mai ales în efectivele mari. Trebuie asigurat contactul dintre păsările santinelă și păsările vaccinate.

3.   Teste de laborator DIVA pentru controlul infecției

În locul sau ca o completare la metoda respectivă, se poate stabili dacă păsările vaccinate au suferit o expunere naturală utilizând teste de laborator DIVA. În ultimii ani au fost puse la punct mai multe sisteme de teste, care permit și detectarea unei infectări naturale la păsările vaccinate. Metoda care s-a dovedit utilizabilă constă în folosirea unui vaccin care conține un virus de același subtip hemaglutinant (H) ca și virusul sălbatic observat, dar purtător al unei neuraminidaze (N) diferite. Anticorpii dezvoltați împotriva neuraminidazei virusului sălbatic acționează ca markeri naturali ai infecției.

Sistemul menționat a fost folosit în Italia în urma reapariției unui virus LPAI H7N1 în 2000. Pentru a completa măsurile de combatere directă, s-a pus în aplicare o strategie DIVA care utilizează un vaccin alcătuit din H7N3 pentru a combate o infecție sălbatică de tipul H7N1. Păsările vaccinate au fost diferențiate de păsările expuse în mod natural printr-un test serologic care permite decelarea anticorpilor specifici anti–N1. Aceeași tehnică a fost folosită în Italia în 2002-2003 pentru a controla un virus LPAI provocat de H7N3, prin intermediul unui vaccin H7N1 și al unui test serologic care detecta anticorpii anti-N3. În ambele cazuri, vaccinarea însoțită de o abatorizare sanitară pe baza strategiei DIVA a permis eradicarea virusului sălbatic.

Tehnica menționată este pusă în dificultate în cazul în care apare un virus sălbatic cu același antigen N ca virusul sălbatic observat, dar cu un subtip H diferit de H5 sau H7 sau în cazul în care subtipuri care prezintă aceiași antigeni N circulă deja pe teren. Rațele, în special, sunt cunoscute ca purtătoare ale mai multor subtipuri. De asemenea, era necesar să se pună la punct un test adaptat pentru depistarea sistematică a prezenței anticorpilor antineuraminidază în cadrul efectivelor. Italia a dezvoltat și a aplicat un test serologic ad-hoc bazat pe un test de imunofluorescență indirectă care folosea, ca antigen N, proteine exprimate de baculovirusuri recombinante. Testele respective vor beneficia poate de o aplicare mai extinsă și mai relaxată atunci când se va dezvolta un test ELISA.

Faptul de a recurge la vaccinuri care conțin numai substanța HA, precum vaccinurile cu vector recombinant, permite utilizarea testelor AGID clasice sau a testelor ELISA bazate pe o nucleoproteină, o proteină nestructurală sau proteine matriciale, pentru a detecta contaminarea păsărilor vaccinate.

Pentru vaccinurile inactivate, s-a descris un test care permite detectarea anticorpilor împotriva proteinei nestructurale a virusurilor, produși numai în momentul infectării naturale. O astfel de tehnică trebuie încă validată pe teren, dar este limitată de faptul că o infectare naturală a unui efectiv cu un virus gripal, indiferent de subtip, antrenează producția de anticorpi dirijați împotriva proteinei nestructurale.

Elaborarea metodelor rapide și sensibile de detectare a virusurilor, în special a celor care pot fi automatizate, precum RT-PCR în timp real, dovedește că ar fi posibil ca metodele respective să se folosească pentru a efectua teste simple, generalizate și regulate pe păsări vaccinate, pentru a detecta prezența virusurilor sălbatice. Cu toate acestea, detectarea agentului vizat nu va fi posibilă decât pentru o perioadă scurtă în faza acută a infecției și nu va putea duce la concluzia că un efectiv nu a fost expus virusului în trecut. Metoda respectivă este bine adaptată în special pentru efectuarea testelor asupra păsărilor vaccinate, înainte de deplasare, pentru a dovedi că nu sunt infectate.

Numărul de eșantioane care trebuie analizate prin metodele reținute va permite excluderea unei prevalențe a virusului IA în cadrul unui efectiv mai mare de 15 %, cu un nivel de încredere de 95 %.

CAPITOLUL X

Strategii de diagnostic a IA

În conformitate cu anexa IV la Directiva 2005/94/CE, decizia de a aplica măsuri în anumite zone sau exploatații de contact, precum și severitatea măsurilor respective poate varia foarte mult în funcție de amploarea riscurilor. De asemenea, confirmarea solicitată a diagnosticului va depinde, probabil, de situația din teren, de amploarea pericolului și de nivelul de risc. Bazându-se pe elementele diagnosticului, autoritățile veterinare trebuie să adopte decizii care să pună în balanță controlul și eradicarea rapidă a bolii, pe de o parte, și potențialele consecințe ale unui diagnostic greșit, pe de altă parte. Aceste aprecieri trebuie să se sprijine pe numeroși factori existenți, dar unele situații pot fi prevăzute.

Situația zoosanitară	Problemă eventuală	Criterii diagnostice
Nu există semne particulare, nu există suspiciune oficială	Exploatație izolată	Detectare rapidă prin tehnica RT-PCR gena M. După caz, diagnostic diferențial.
Focar primar suspectat	Exploatație izolată	Teste complete de diagnostic, izolare și caracterizare a virusului.
Focar primar suspectat	Exploatație situată într-o zonă cu o densitate mare de păsări de curte	Teste complete de diagnostic, izolare și caracterizare a virusului, dar cu predilecție pentru metodele rapide de detectare și de caracterizare, în special cele bazate pe RT-PCR și secvențiere (1).
Focare secundare și ulteriore suspectate	Exploatații izolate, legate din punct de vedere epidemiologic de un focar primar suspectat	Predilecție pentru metodele rapide de detectare și de caracterizare, în special cele bazate pe RT-PCR și secvențiere (1).
Focare secundare și ulteriore suspectate	Exploatații situate în zone cu o densitate mare de păsări de curte și care au numeroase legături epidemiologice	Metode rapide de detectare care demonstrează cel mai rapid prezența unui virus IA (1).
Focare multiple suspectate sau răspândirea rapidă a bolii și supraveghere	Răspândirea va deveni incontrolabilă în absența unei intervenții rapide	Metode rapide de detectare care demonstrează cel mai rapid prezența unui virus IA sau aprecierea semnelor clinice (1).

CAPITOLUL XI

Diagnosticul unei infecții cu un virus IA la porc și la alte mamifere

1.   IA la porc

Porcii sunt vulnerabili la virusul IA și, deși replicarea este relativ limitată în majoritatea cazurilor, porcii infectați ar putea transmite boala păsărilor de curte și altor animale cu predispoziție. În prezent, nu există nici o dovadă concretă că porcii infectați transmit virusul IA subtipurile H5 și H7.

Experiența acumulată în cursul epidemiei care a afectat Țările de Jos în 2003 arată că porcii contaminați cu H7N7 nu prezintă nici un semn clinic care ar putea fi atribuit unei infecții cu H7N5. De asemenea, până în prezent, nu s-a semnalat nici un porc contaminat cu ocazia epidemiei de H5N1 care a afectat Asia și alte regiuni.

Prin urmare, nu ne putem baza pe semne clinice pentru a stabili dacă porcii sunt infectați, deși odată ce virusul s-a adaptat la gazdă pot apărea simptome clinice datorate contaminării porcilor cu alți viruși gripali de origine aviară. Diagnosticul unei infecții provocate de virusul IA la porci este, în ansamblu, similar cu diagnosticul pentru speciile aviare: se bazează pe izolarea virusului, pe tehnicile moleculare și pe detectarea anticorpilor specifici cu ajutorul testelor de inhibare a hemaglutinării. Cu toate acestea, există anumite diferențe și nici unul dintre teste nu este total validat pentru a permite confirmarea contaminării porcilor cu un virus IA.

2.   Eșantioane folosite pentru izolarea virusului

Infecțiile porcilor cu virusul IA se limitează, în general, la aparatul respirator; prin urmare, eșantioanele trebuie să se compună din țesuturi ale aparatului respirator și, după caz, tampoane orofaringeale sau nazale, de preferință prelevate de la porci care prezintă simptome ale bolii. Eșantioanele și tampoanele respective pot fi tratate în vederea izolării sau a detectării moleculare a virusului, prin aceleași tehnici ca și cele descrise anterior în cazul păsărilor. Cu toate acestea, în cazul utilizării tehnicilor PCR, trebuie să se efectueze controale adecvate pentru a garanta că amplificarea nu este inhibată de substanțe prezente în eșantioanele prelevate de la porci.

3.   Inocularea și incubarea ouălor

Pentru a izola virusul influenței al mamiferelor în ouă de găină embrionate în vârstă de 9-11 zile, se obișnuiește să se inoculeze fiecare ou prin cavitatea alantoidiană și în cavitatea amniotică. Cu toate acestea, cu ocazia testelor de detectare efectuate pe porci care au fost în contact cu virusul IA, inocularea prin cavitatea alantoidiană este probabil suficientă atunci când virusul a avut puțin timp să se adapteze.

În același fel, temperatura recomandată, în general, pentru incubarea ouălor în vederea izolării virusului influenței de tip A al mamiferelor este de 35 °C, dar, din nou, pentru virusurile puțin adaptate la porci, o temperatură de 37 °C nu ar împiedica izolarea.

4.   Detectarea anticorpilor specifici cu ocazia testelor IH

Izolarea virusului sau detectarea moleculară constituie probabil metodele cele mai sensibile de determinare a prezenței unei infecții provocate de virusul IA la porc. Cu toate acestea, s-au decelat răspunsuri serologice la porci fără să se fi izolat sau detectat vreun virus. Testele IH care folosesc seruri provenite de la porci necesită anumite modificări față de testul folosit pentru serurile păsărilor, menționat la capitolul VIII.

Serurile de porci sunt cunoscute pentru proprietatea lor de inhibare nespecifică în momentul testelor IH și, prin urmare, fiecare eșantion de ser trebuie tratat cu o enzimă care distruge receptorul, pentru a evita fenomenul menționat. Trebuie folosită următoarea metodă:

(a)	se adaugă 400 μl enzimă pentru distrugerea receptorului (diluție de lucru predeterminată) la 100 μl antiser de porc și se amestecă atent;

(b)	se lasă la incubat la 37 °C timp de o oră;

(c)	se lasă apoi la incubat timp de treizeci de minute la 56 °C;

(d)	eșantioanele se lasă să se răcească la 4 °C timp de cel puțin cincisprezece minute;

(e)	se adaugă 10 μl globule roșii de pui la 30 % (v/v de concentrat globular) și se amestecă energic;

(f)	se lasă la incubat la 4 °C până a doua zi. În cazul în care eșantioanele trebuie folosite neapărat în aceeași zi, se lasă la incubat la 37 °C timp de o oră și se centrifughează la 300 × g timp de cinci minute.

Serul tratat astfel poate fi folosit în testele IH la fel ca pentru serurile de păsări, în conformitate cu alineatul […], diluția inițială fiind de 1:10. Pentru a evalua specificitatea testului IH pentru sușa virală care trebuie folosită (vezi utilizarea pentru serologie a unei sușe virale care provine din focare în sensul serologiei, capitolul VIII), trebuie să se folosească o serie de seruri de porci seronegativi pentru influența aviară. Cu ocazia episodului din 2003 din Țările de Jos, până la 2,6 % din reacțiile nespecifice au fost detectate prin testul IH care a folosit seruri de porci prelevate în mod independent de epidemie.

5.   Prelevarea eșantioanelor de la porci

În special, în cazul exploatațiilor care cresc porci și păsări de curte, indiferent dacă o fac în ferme comune sau separate, porcii riscă să fie infectați cu IA, în mod direct sau indirect, intrând în contact cu păsările de curte sau cu produsele avicole. Pentru a exclude posibilitatea unei astfel de contaminări, trebuie prelevate tampoane orofaringeale sau nazale și eșantioane de sânge, în conformitate cu procedurile descrise la punctul 8.21 din capitolul IV. Eșantioanele respective trebuie să provină de la porci care prezintă semne clinice ale bolii. Cu toate acestea, în cazul în care porcii nu prezintă semne clinice, eșantioanele se pot preleva la întâmplare din toate zonele fermei. Tampoanele trebuie supuse testelor moleculare rapide și/sau procedurii de izolare a virusului, în măsura în care laboratorul este dotat în acest sens. RT-PCR trebuie să fi fost validate într-un mod corespunzător și să aibă o sensibilitate cel puțin echivalentă la izolarea virusului în ouă pentru virusurile gripale de tip A.

Între două și patru săptămâni după abatorizarea sanitară a păsărilor de curte infectate cu IA trebuie prelevate cel puțin șaizeci de eșantioane de sânge de la porci, astfel încât cel puțin o parte dintre eșantioane să provină de la grupe de porci în contact direct unii cu alții. Eșantioanele trebuie supuse unui test IH cu un virus provenit din focarul aviar. Eșantioanele prelevate în faza acută și în faza de convalescență trebuie testate în același timp. Eșantioanele pozitive pot face obiectul unei confirmări prin intermediul testului de neutralizare virală și/sau Western Blot.

În cazul unui rezultat pozitiv pentru unul dintre eșantioane, va trebui efectuată o anchetă epidemiologică în toate crescătoriile de porci situate în zona de protecție, indiferent dacă sunt sau nu de tip mixt (ferme comune sau nu).

6.   Virusul IA la alte mamifere decât porcul

Pe lângă porc, trebuie să se examineze și alte mamifere sensibile la IA, inclusiv pisicile. Fiind vorba de HPAI H5N1, pentru examinarea pisicilor trebuie îndeplinite următoarele modalități:

Deoarece leziunile patologice grave, însoțite de o replicare virală, se manifestă în mod esențial la nivelul plămânilor și al ficatului, este de preferat ca eșantioanele care trebuie folosite la examenele virologice să fie prelevate din aceste organe, la animale moarte. Pentru animalele vii, se va prefera prelevarea de eșantioane traheale/orofaringeale pentru detectarea virusului. De asemenea, se mai pot preleva separat tampoane fecale.

Eșantioanele de sânge care trebuie supuse testelor IH trebuie tratate termic la 56 °C timp de treizeci de minute; nu este necesar tratamentul cu enzime pentru distrugerea receptorilor.

CAPITOLUL XII

Cerințe minime de securitate pentru transportul eșantioanelor

1.

Transportul eșantioanelor care conțin germeni patogeni sau care sunt suspectați că ar conține germeni patogeni este supus unui regulament național și internațional strict care trebuie respectat în permanență. Izolații virusului nu sunt clasificați ca eșantioane diagnostice, dar trebuie condiționate în conformitate cu standardele internaționale. Instrucțiunile formulate în prezentul capitol se referă la transportul aerian, dar o ambalare similară trebuie adoptată pentru transportul terestru sau maritim al eșantioanelor.

2.   Ambalarea eșantioanelor de diagnostic în vederea transportului

Eșantioanele de diagnostic transportate în conformitate cu reglementările Asociației Transportului Aerian Internațional (IATA) primesc numărul de identificare ONU 2814, 2900 sau 3373, după caz.

Expeditorul, și nu compania de transport, este responsabil pentru colet până la sosirea la destinație.

3.   Ambalajul principal

(a)	Recipientele primare trebuie să fie etanșe: de exemplu, capacele filetate trebuie sigilate cu Parafilm® sau adeziv sau trebuie adoptate măsuri similare de protecție.

(b)	Diversele recipiente primare trebuie ambalate individual pentru a evita spargerea.

(c)	Înainte de a stabili volumul eșantioanelor de diagnostic care trebuie expediate, trebuie luat în considerare mediul de transport viral.

(d)	Recipientele primare nu pot conține mai mult de 500 ml sau 500 g.

Recipientul primar conține numai eșantionul pentru analize.

4.   Ambalajul secundar

(a)	Recipientul secundar trebuie să conțină material absorbant suficient pentru a absorbi tot conținutul recipientelor primare în caz de scurgere sau de deteriorare.

(b)

Ambalajul secundar trebuie să respecte prescripțiile IATA în ceea ce privește ambalarea eșantioanelor de diagnostic, inclusiv procedura de testare în caz de cădere de la o înălțime de 1,2 m (3,9 picioare). Cerințele privind ambalarea materiilor infecțioase (instrucțiuni de ambalare 602 ale IATA) sunt mai severe decât cele privind ambalarea eșantioanelor de diagnostic și pot servi ca referință.

(c)	Ambalajul unei materii infecțioase trebuie să poarte marcajul specific cerut („UN” încercuit), de exemplu: „UN 4G/CLASS 6.2/99/GB/2450”

(d)	Ambalajul secundar trebuie să fie etanș. Trebuie respectate instrucțiunile de ambalare ale fabricantului ambalajului sau ale oricărei părți abilitate, incluse în al doilea ambalaj.

(e)	Dimensiunea externă globală minimă a ambalajului secundar trebuie să fie de cel puțin 100 mm (patru inci).

(f)	Ambalajul secundar trebuie să fie suficient de mare pentru a cuprinde documente, precum o scrisoare de transport aerian.

5.   Ambalajul exterior

(a)	Ambalajul exterior nu trebuie să conțină mai mult de 4 l sau 4 kg.

(b)

La nevoie, în afara ambalajului secundar se va așeza gheață carbonică sau gheață. În cazul în care se folosește gheață carbonică, ambalajul trebuie să permită evacuarea gazului carbonic și să nu permită acumularea presiunii care ar poate face ambalajul să cedeze. În cazul în care se folosește gheață, ambalajul trebuie să fie etanș. Fiecare ambalaj, precum și scrisorile de transport aerian trebuie să poarte următoarea mențiune exactă: „UN 3373 DIAGNOSTIC SPECIMEN PACKED IN COMPLIANCE WITH IATA PACKING INSTRUCTION 650”

(c)	Între ambalajul secundar și ambalajul exterior trebuie așezată o listă detaliată a conținutului.

(d)	Ambalajul exterior trebuie așezat într-un sac de plastic sigilat pentru a fi protejat de umiditate.

(e)	Nu este necesar să se anexeze o declarație de marfă periculoasă.

CAPITOLUL XIII

Expedierea virusului și a eșantioanelor la laboratorul comunitar de referință

1.

Eșantioanele care trebuie trimise la laboratorul comunitar de referință trebuie să respecte recomandările privind transportul agenților patogeni periculoși în interiorul Comunității, precum și regulamentele și legislația în vigoare în Regatul Unit. Trebuie respectate instrucțiunile furnizate în prezentul capitol.

2.   Expedierea virusului sau a altor materiale biologice la laboratorul comunitar de referință

(a)	Toate materialele trebuie ambalate în conformitate cu instrucțiunile furnizate în prezentul capitol.

(b)	Ambalajul exterior va purta următoarea mențiune: „ANIMAL PATHOGEN – PACKAGE ONLY TO BE OPENED AT THE AVIAN VIROLOGY SECTION, VLA, WEYBRIDGE. IMPORTATION AUTHORISED BY LICENCE NUMBER ….* ….ISSUED UNDER THE IMPORTATION OF ANIMAL PATHOGENS ORDER.”

(c)

Trebuie să se menționeze unul dintre următoarele numere de licență: (i) pentru virusurile IA: „AHZ/2232/2002/5*” (ii) pentru țesuturi și alte materiale: „AHZ/2074C/2004/3*” Deoarece numerele de licență se modifică din când în când, laboratoarele care trimit eșantioanele se vor asigura că folosesc numerele de licență actualizate.

(d)	Coletul trebuie expediat la următoarea adresă: Avian Virology VLA Weybridge, New Haw, Addlestone, Surrey KT15 3NB United Kingdom

(e)	Coletul trebuie însoțit de o scrisoare care să conțină cât mai multe informații posibile cu privire la izolați, precum specia vizată, vârsta, zona/țara de izolare, orice antecedent clinic etc.

(f)

Coletele vor fi expediate cu poșta aeriană sau cu un transport aerian. În cazul în care coletele sunt expediate cu un transport aerian, numărul scrisorii de transport aerian trebuie comunicat prin fax, telefon sau poștă electronică laboratorului comunitar de referință înainte de sosirea materialelor. Coletele expediate cu un transport aerian por avea marcate clar următoarele etichete: „CARE OF TRANSGLOBAL”, pentru a le asigura o preluare rapidă la aeroport. Persoane de contact la laboratorul comunitar de referință Ian H. Brown, Director al laboratorului de referință Tel.: (44-1932) 37 73 39; Fax: (44-1932) 35 72 39; E-mail: i.h.brown@vla.defra.gsi.gov.uk Ruth Manvell, responsabil al laboratorului de referință Tel.: (44-1932) 35 77 36 sau (44-1932) 35 77 08 Fax: (44-1932) 35 78 56 E-mail: r.manvell@vla.defra.gsi.gov.uk

CAPITOLUL XIV

Condiții minime de securitate pentru laboratoarele de diagnostic IA

1.

Prescripțiile de securitate în laboratoarele de diagnostic care lucrează cu virusul IA trebuie să aibă în vedere atât izolarea virusului, ca amenințare pentru sănătatea animală, cât și protecția personalului care lucrează în laborator (și a persoanelor din exterior) împotriva oricărui risc zoonotic. În Comunitate, cerințele minime în materie de securitate pentru laboratoare sunt stabilite prin mai multe directive. De asemenea, aspectele practice sunt descrise și stabilite în standarde europene subiacente (EN). Pentru exploatarea laboratoarelor în vederea stabilirii diagnosticelor, se aplică și alte reglementări (EN), precum bunele practici de laborator.

2.   Directive comunitare referitoare la laboratoare

Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO L 183, 29.6.1989, p. 1).

Directiva 90/679/CEE a Consiliului din 26 noiembrie 1990 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici la locul de muncă (a șaptea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE) (JO L 374, 31.12.1990, p. 1).

În cazul în care se pune un diagnostic prin PCR și are loc clonarea produselor PCR într-o plasmidă bacteriană pentru răspândire, de exemplu în scopul secvențierii ADN-ului, se aplică următoarea directivă și standardele europene (EN), pe lângă cele două directive menționate anterior:

Directiva 90/219/CEE a Consiliului din 23 aprilie 1990 privind utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic (JO L 117, 8.5.1990, p. 1).

3.

Pe lângă directivele comunitare, trebuie, de asemenea, să se țină seama de următoarele standarde europene (EN):   EN 12128 Biotehnologie. Laboratoare de cercetare, dezvoltare și analiză. Niveluri de izolare a laboratoarelor de microbiologie, zone cu risc, situațiile și cerințele fizice de securitate.   EN 12738 Biotehnologie. Laboratoare de cercetare, dezvoltare și analiză. Ghid pentru izolarea animalelor inoculate cu microorganisme folosite în scopuri experimentale.   EN 12740 Biotehnologie. Laboratoare de cercetare, dezvoltare și analiză. Ghid pentru manipularea, inactivarea și controlul deșeurilor.   EN 12741 Biotehnologie. Laboratoare de cercetare, dezvoltare și analiză. Ghid pentru operațiunile din laboratoarele biotehnologice. Pentru exploatarea/administrarea unui laborator trebuie respectate următoarele condiții:

4.   Condiții care trebuie respectate de laboratoare (niveluri de izolare de la 1 la 4)

Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici la locul de muncă (a șaptea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE) (JO L 262, 17.10.2000, p. 21), Directiva 90/219/CEE și standardele europene EN 12128, EN 12740 și EN 12741.

Măsuri de izolare	Nivel de izolare
	1	2	3	4
Laborator: izolat	nu	da	da	da
Laboratoare separate prin uși	nu	da	da	da
Prezența unei ferestre de observare sau a unui dispozitiv similar pentru ca ocupanții să poată fi văzuți	facultativ	facultativ	facultativ	da
Instalații pentru spălarea mâinilor	da	da	da	da
Instalații pentru dezinfectarea mâinilor	facultativ	da	da	da
Acces limitat	nu	da	da	da
Măsuri specifice pentru a controla răspândirea de aerosoli	nu	da minimizare	da prevenire	da prevenire
Semn de pericol biologic pe ușă	nu	da	da	da
Duș	nu	nu	facultativ	da
Dispozitiv pentru clătirea ochilor	da	da	da	da
Laborator: închis ermetic pentru fumigație	nu	nu	da	da
Suprafețe rezistente la apă, acizi, alcali, solvenți, dezinfectanți, agenți de decontaminare și ușor de curățat	da (plan de lucru)	da (plan de lucru)	da (plan de lucru și sol)	da (plan de lucru și sol)
Intrare în laborator printr-un sas	nu	nu	facultativ	da
Presiune negativă față de presiunea mediului înconjurător imediat	nu	nu	facultativ	da
Aerul care intră și iese din laborator trebuie filtrat printr-un filtru HEPA	nu	nu	da (filtrarea aerului care iese)	da
Autoclavă	sit	clădire	sala de lângă laborator	laborator, cu intrare dublă
Îmbrăcăminte de protecție	Îmbrăcăminte de protecție adecvată	Îmbrăcăminte de protecție adecvată	Îmbrăcăminte de protecție adecvată (încălțăminte adecvată facultativă)	Îmbrăcămintea este schimbată complet
Mănuși	nu	facultativ	da	da
Control eficient al vectorilor (de exemplu rozătoare și insecte)	facultativ	da	da	da
Siguranța depozitării agenților biologici	da	da	da	da
Laboratorul trebuie să aibă propriul echipament	nu	nu	Recomandat	da

Mai există și alte standarde europene care se ocupă de administrarea și de organizarea laboratoarelor.

De asemenea, există alte reglementări și recomandări naționale și internaționale care trebuie respectate. OMS a publicat Manualul de securitate biologică în laborator, a treia ediție, pe următorul sit de Internet:

http://www.who.int/csr/resources/publications/biosafety/WHO_CDS_CSR_LYO_2004_11/en/

5.   Izolarea în relație cu sănătatea animală

Autoritățile veterinare ale fiecărui stat membru trebuie să pună în aplicare normele referitoare la izolarea virusului IA, în special HPAI, dar și pentru toate virusurile AI subtipurile H5 și H7. Oficiul Internațional de Epizootii (OIE) furnizează sfaturi la capitolul 1.4.5. din Codul sanitar pentru animalele terestre 2005, iar influența aviară declarată în mod obligatoriu înalt patogenă este considerată un agent patogen clasificat în grupa 4 de izolare a OIE.

Dispozițiile care reglementează manipularea virusului IA vor fi aplicate de către autoritățile veterinare din statele membre.

Condițiile minime de securitate aplicate de către laboratorul comunitar de referință, care sunt și normele naționale ale Regatului Unit, pot fi consultate la următoarea adresă:

http://www.defra.gov.uk/corporate/vla/science/science-viral-ai-reflab.htm

6.   Izolarea în relație cu sănătatea umană

Laboratoarele care manipulează virusuri IA trebuie să fie mereu atente la faptul că virusurile respective constituie, cel puțin potențial, agenți patogeni pentru om, și să își organizeze activitatea astfel încât să evite infectarea personalului și răspândirea virusului în exterior.

Instrucțiuni pentru manipularea eșantioanelor suspectate că ar conține un virus IA se găsesc pe situl web al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS):

http://www.who.int/csr/disease/avian_influenza/guidelines/handlingspecimens/en/

---

(1)  Pentru acest lucru, trebuie efectuată o eșantionare completă, iar eșantioanele trebuie conservate pentru o evaluare ulterioară.

---