Această hotărâre a stabilit un principiu general1 al dreptului Comunității (în prezent UE): prevalența (denumită și „preeminența” sau „supremația”) dreptului UE, care garantează superioritatea acestuia în raport cu legile naționale ale statelor membre.
Principiul prevalenței garantează faptul că dreptul UE protejează în mod uniform cetățenii din întreaga UE.
Spre deosebire de tratatele internaționale obișnuite, Tratatul CEE a creat un sistem juridic european care constituie parte integrantă a sistemelor juridice ale statelor membre și are un caracter obligatoriu pentru acestea.
Odată cu crearea CEE, statele membre au transferat drepturile și obligațiile ce decurg din tratat de la sistemul lor juridic intern către cel al CEE, și-au limitat suveranitatea și au creat un corpus legislativ cu caracter obligatoriu atât pentru cetățenii lor, cât și pentru ele însele.
Prin urmare, statele membre nu pot adopta legi naționale care contrazic legislația UE fără a pune sub semnul întrebării însuși temeiul juridic al UE. Dacă totuși fac acest lucru, legislația UE ar trebui să prevaleze asupra legilor naționale (adică să aibă întâietate în raport cu acestea) în instanțele naționale ale țării în cauză.
Evoluții anterioare și ulterioare hotărârii
Într-un alt caz de referință, în 1963, Curtea de Justiție stabilise deja un principiu general la fel de important și complementar al dreptului UE: principiul efectului direct.
Ulterior, Curtea a clarificat în jurisprudența3 sa domeniul de aplicare a principiului supremației.
indiferent de natura lor (acte, regulamente, decizii, ordonanțe, circulare etc.) sau dacă sunt emise de puterea executivă sau legislativă a unui stat membru;
Într-o declarație referitoare la prevalență, anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, conferința:
a reamintit principiul supremației dreptului UE în raport cu dreptul intern;
a subliniat că acesta este un principiu fundamental al dreptului UE, în pofida faptului că nu este inclus în tratat.
TERMENI-CHEIE
Principii generale. Denumite colectiv și „drept suplimentar”, principiile generale sunt elaborate în principal de către CJUE și se numără printre izvoarele nescrise ale dreptului UE, spre deosebire de dreptul primar și dreptul derivat.
Decizie preliminară. O hotărâre a CJUE ca răspuns la o întrebare a unei instanțe naționale cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului UE, contribuind astfel la aplicarea uniformă a dreptului UE.
Jurisprudență. Legislația, astfel cum a fost stabilită de rezultatul unor cauze anterioare.
DOCUMENTUL PRINCIPAL
Hotărârea Curții din data de , Flaminio Costa împotriva E.N.E.L., Cauza 6-64 (ediție specială în limba engleză 1964 00585).
DOCUMENTE CONEXE
Conferința care a adoptat Tratatul de la Lisabona semnat la – A. Declarațiile cu privire la dispozițiile tratatelor – 17. Declarația cu privire la supremație (JO C 115, , p. 344).
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene din – versiune consolidată (JO C 202, , pp. 47-360).
Hotărârea Curții (camera întâi) din data de , Wünsche Handelsgesellschaft GmbH & Co. împotriva Republicii Federale Germania. Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare: Verwaltungsgericht Frankfurt am Main – Germania. Măsuri de salvgardare. Cauza 345/82 (rapoartele Curții Europene 1984 01995).
Hotărârea Curții din data de , Amministrazione delle Finanze dello Stato împotriva Simmenthal SpA. Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare: Pretura di Susa – Italia. Neaplicarea de către instanța națională a unei legi contrare dreptului comunitar. Cauza 106/77 (rapoartele Curții Europene 1978 00629).
Hotărârea Curții din data de , Internationale Handelsgesellschaft mbH împotriva Einfuhr- und Vorratsstelle für Getreide und Futtermittel. Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare: Verwaltungsgericht Frankfurt am Main – Germania. Cauza 11-70 (rapoartele Curții Europene 1970 01125).