Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Oportunități de transformare digitală pentru întreprinderile de comerț cu amănuntul și avantajele sale pentru consumatorii europeni”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 152/01)

Raportor:

domnul Felipe MEDINA MARTÍN

Decizia Adunării Plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	18.11.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	9.12.2021
Sesiunea plenară nr.	565
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	190/1/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută faptul că sectorul comerțului cu amănuntul este considerat un ecosistem strategic pentru redresarea europeană în cadrul revizuirii strategiei industriale europene prezentate recent de Comisia Europeană (CE). CESE consideră că abordarea ecosistemică oferă un cadru adecvat, care reflectă, pe de o parte, interconexiunile complexe dintre sectoare și întreprinderi pe piața unică în cadrul unor lanțuri valorice date și, pe de altă parte, necesitatea de a le sprijini în vederea adoptării cu succes a tranziției digitale și a tranziției către durabilitate și a contribuției la strategia de redresare. CESE remarcă importanța, diversitatea și amploarea inițiativelor luate de întreprinderile de comerț cu amănuntul pentru a sprijini tranziția verde și cea digitală, investind în noi tehnologii pentru a răspunde noilor cereri din partea consumatorilor, precum și nevoilor acestora.

1.2.

Sectorul european al comerțului cu amănuntul, în calitate de cel mai mare angajator privat din Europa, se află în mijlocul unei transformări digitale care a fost accelerată drastic de pandemia de COVID-19. Transformarea digitală modifică în mod fundamental modelele de afaceri cu amănuntul, dar și interacțiunile cu clienții, iar cele mai de succes întreprinderi integrează fără probleme mediul online și offline în platforme de distribuție omnicanal. CESE a observat că două treimi dintre comercianții cu amănuntul nu au desfășurat operațiuni online înainte de COVID-19 și că pandemia a arătat cât de importante sunt strategiile omnicanal pentru supraviețuirea multor întreprinderi, în special – dar nu numai – pentru IMM-uri.

1.3.

CESE subliniază că una dintre principalele provocări cu care se confruntă sectorul comerțului cu amănuntul este lipsa unor condiții de concurență echitabile online cu comercianții din țări terțe; acest lucru creează o concurență neloială pentru comercianții cu sediul în UE care respectă normele UE care impun ca produsele vândute consumatorilor să fie sigure și drepturile consumatorilor să fie respectate.

1.4.

CESE este de acord că în Europa este necesară o politică digitală solidă și ambițioasă pentru sectorul comerțului cu amănuntul, pentru a profita de oportunitățile pe care le oferă inovarea digitală pentru consolidarea competitivității Europei. Luarea în considerare a tranziției verzi oferă sectorului comerțului cu amănuntul o oportunitate de a-i ajuta pe consumatori să facă în același timp alegeri mai durabile în ceea ce privește consumul lor. CESE subliniază că o piață unică reală și o legislație transfrontalieră eficientă și eficace vor permite sectorului comerțului cu amănuntul și cu ridicata să răspundă cererilor consumatorilor și să concureze într-un mediu digital mai competitiv la nivel mondial.

1.5.

CESE sprijină declarația comună din Pactul european pentru comerț în Europa, emisă de partenerii sociali din sectorul comerțului cu amănuntul și cu ridicata, pentru ca UE să ajute sectorul să își îmbunătățească reziliența pe termen lung prin introducerea unor măsuri de sprijin specifice și prin accelerarea tranziției digitale și verzi și recunoaște rolul magazinelor cu amănuntul în menținerea în viață a centrelor urbane și a comunităților rurale. CESE solicită Comisiei să reflecteze asupra modalităților de a crea o strategie industrială și de redresare integrată, bazată pe planuri de redresare, care să reflecte rolul care de consolidare reciprocă al serviciilor și al industriei prelucrătoare în stimularea creșterii economice și a funcționării eficiente a economiei UE și în sprijinirea digitalizării comerțului cu amănuntul, cu un accent special pe IMM-uri.

1.6.

CESE îndeamnă instituțiile UE și statele membre să redefinească măsurile de sprijinire a ocupării forței de muncă și a competențelor și să investească în seturile de competențe ale viitorilor lucrători din sectorul comerțului cu amănuntul, prin îmbunătățirea formării profesionale și educaționale, prin sprijinirea învățării individuale și a sectorului economiei sociale, orientate către noi locuri de muncă, sprijinind întreprinderile astfel încât acestea să își poată păstra o mare parte din forța de muncă prin formarea lor în vederea utilizării tehnologiilor digitale; recalificarea poate permite altor persoane să aibă acces la oportunități de angajare în alte sectoare. CESE este de acord că inteligența artificială (IA) și robotica vor extinde și amplifica impactul digitalizării economiei asupra piețelor forței de muncă și că pot contribui la progresul economic și social.

2.   Introducere

2.1.

Sectorul comerțului cu amănuntul, care acoperă magazinele cu amănuntul (B2C) și societățile de comerț cu ridicata (B2B), este cel mai mare angajator privat din Europa, oferind unul din șapte locuri de muncă cu una din patru întreprinderi aparținând acestui sector. Comercianții cu amănuntul și angrosiștii reprezintă legătura dintre producători și fabricanți și cei 450 de milioane de consumatori din Uniunea Europeană (UE).

2.2.

Comerțul cu amănuntul este un sector bazat pe cerere. Este un sector divers de magazine online și de magazine tradiționale care vând produse alimentare și nealimentare consumatorilor, care se integrează rapid într-un model de afaceri omnicanal pentru consumatori. 99 % dintre întreprinderile din acest sector sunt IMM-uri care încearcă să își găsească drumul pe piața unică, supraviețuind pe o piață extrem de competitivă, oferind flexibilitate pentru inovare și experimentare și făcând tot ce le stă în putință în efortul lor de a-și deservi clienții.

2.3.

Sectorul european al comerțului cu amănuntul este în plină transformare digitală. Aceasta a fost accelerată drastic de pandemia de COVID-19. Numeroși consumatori au fost nevoiți să își cumpere produsele nealimentare online, deoarece magazinele au fost închise. Magazinele alimentare au fost adesea în măsură să rămână deschise, dar au fost supuse unor restricții stricte, generând costuri ridicate din cauza necesității de a menține siguranța consumatorilor și a angajaților. Mulți comercianți cu amănuntul care nu dispuneau anterior de un magazin online au fost nevoiți să înceapă să își ofere produsele online pentru a putea ajunge din nou la clienții aflați în izolare. Adesea, piețele online au fost singura modalitate prin care IMM-urile se pot lansa online rapid și se preconizează că această tendință va continua în viitorul apropiat.

2.4.

În același timp, tranziția verde reprezintă o oportunitate pentru comerțul cu amănuntul, deoarece permite sectorului să regândească modelele de afaceri, să ofere produse alternative și să sprijine oamenii și să orienteze oamenii spre un stil de viață mai durabil. Este o abordare care răspunde schimbării sociale, dar o și induce în același timp. Pe lângă faptul că se creează o cerere crescândă de alternative mai durabile din partea consumatorilor și autorităților de reglementare, tranziția verde reprezintă o oportunitate de a regândi modul în care societatea produce, vinde, utilizează și aruncă produse.

3.   Transformarea digitală

3.1.

Transformarea digitală modifică în mod fundamental modelele de afaceri cu amănuntul, schimbând interacțiunea cu clienții, marketingul, lanțul de aprovizionare în sine, informațiile care trec prin lanțul de aprovizionare și multe altele. În mod tradițional, acest sector se bazează pe revânzarea de produse, dar devine din ce în ce mai mult un amestec de servicii de sprijin în ceea ce privește revânzarea, un generator și un procesator de date de prim rang și un utilizator important de IA. Acest lucru este esențial pentru a răspunde cererii consumatorilor și pentru a furniza oferte personalizate mai relevante.

3.2.

În timp ce în societate continuă discuțiile despre canalele de vânzare online și offline, cele mai de succes întreprinderi integrează fără probleme mediul online și offline în omnicanale, oferind astfel consumatorilor o experiență unică. Acest lucru contribuie la creșterea concurenței între diferitele modele de afaceri și generează mai multe posibilități de alegere și transparență pentru consumatori, locuri de muncă și creștere economică.

3.3.

Una dintre principalele provocări cu care se confruntă sectorul comerțului cu amănuntul este lipsa unor condiții de concurență echitabile online cu comercianții din țări terțe. Unele dintre aceste aspecte sunt deja abordate prin diferite inițiative ale Comisiei. Există rapoarte periodice în mass-media potrivit cărora produsele din afara UE, vândute online de către comercianți din țări terțe, nu respectă normele UE sau sunt chiar produse nesigure sau periculoase. Acest lucru creează o concurență neloială pentru comercianții cu sediul în UE care respectă normele UE care impun ca produsele vândute consumatorilor să fie sigure și ca drepturile consumatorilor să fie respectate. Problema este agravată de eșecul supravegherii pieței și al controalelor vamale, la care se adaugă costurile ridicate de asigurare a conformității pentru comercianții care respectă legea. Pentru consumatori, este dificil să reziste tentației prețurilor mai mici. Un studiu din 2020 sugerează că aproape 70 % din consumatorii din UE care cumpără produse transfrontaliere au achiziționat produse vândute din China – în 2014, această cifră a fost de aproximativ 15 % (1).

3.4.

Comercianții cu amănuntul și angrosiștii inovează, se adaptează și experimentează pentru a explora noi produse, servicii și modele de afaceri, astfel încât să țină pasul cu cererea clienților. Mai mult de doi din trei comercianți cu amănuntul nu au desfășurat operațiuni online înainte de COVID-19, iar pandemia a demonstrat importanța omnicanalelor pentru supraviețuirea multor întreprinderi, în special – dar nu numai – a IMM-urilor cu amănuntul și cu ridicata.

3.5.

Inovarea digitală sporește competitivitatea Europei la nivel mondial. Unul din doi clienți europeni face deja cumpărături online, cheltuind 424 de miliarde EUR/an (2), dar cota de achiziții online variază considerabil în funcție de tipul de produs; în prezent, doar 15 % dintre clienți fac cumpărături transfrontaliere și doar 7 % dintre IMM-uri își vând produsele în afara țării lor. O politică digitală solidă și ambițioasă pentru acest sector este necesară în Europa pentru a profita de aceste oportunități și pentru a se asigura că toate întreprinderile sunt incluse în proces, că condițiile de muncă ale lucrătorilor lor sunt îmbunătățite și că consumatorii percep un beneficiu clar de pe urma procesului de digitalizare a comerțului cu amănuntul în întreaga Europă, menținând un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în toate canalele de vânzare.

4.   Tranziția verde

4.1.

Criza provocată de pandemia de COVID-19 a scos la iveală creșterea cererii consumatorilor pentru produse durabile și pentru un mod durabil de desfășurare a activităților comerciale. Comercianții cu amănuntul și angrosiștii au acționat ca o interfață vitală cu consumatorii finali, jucând un rol esențial în anticiparea și încurajarea cererii de produse și ambalaje mai durabile, reciclabile și/sau reutilizabile. Comercianții cu amănuntul și angrosiștii sunt activi de mulți ani în ceea ce privește încurajarea consumului durabil și reducerea emisiilor de CO2 în cadrul operațiunilor lor și al lanțurilor lor de aprovizionare. Însă ei s-au confruntat cu provocări în ceea ce privește impulsionarea acestei tranziții într-un sector cu costuri fixe ridicate și marje de câștig scăzute.

4.2.

Sectorul comerțului cu amănuntul contribuie în mod semnificativ la colectarea și reciclarea deșeurilor. Sistemele de răspundere extinsă a producătorilor (REP) se bazează pe volumul unui anumit flux de deșeuri pe care o întreprindere îl introduce pe piața pe care sunt prezente. Această responsabilitate nu este la fel de clară în cazul în care comercianții care nu sunt stabiliți fizic în UE introduc produse pe piața UE sau în cazul în care consumatorii fac acest lucru prin importuri directe. În aceste cazuri, deșeurile produselor care intră în fluxul de deșeuri sunt reciclate sau eliminate pe cheltuiala comercianților cu amănuntul europeni, inclusiv deșeurile generate de operatorii din țări terțe, care nu plătesc nimic. Este necesară o cooperare sporită între sistemele DEEE (deșeuri de echipamente electrice și electronice) și vânzătorii online stabiliți în afara UE, precum și măsurile de sensibilizare a acestor întreprinderi cu privire la obligațiile care le revin în cadrul sistemelor de răspundere extinsă a producătorilor. Sensibilizarea consumatorilor cu privire la procesele și costurile de reciclare este, de asemenea, esențială pentru a face mai transparente efectele cumpărăturilor online.

5.   Competențe

5.1.

CESE sprijină declarația comună din 8 aprilie (3) în favoarea unui Pact european pentru comerț, emisă de partenerii sociali din sectorul comerțului cu amănuntul și cu ridicata: UNI-Europa și EuroCommerce. Declarația a evidențiat impactul fără precedent al crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra viabilității comercianților cu amănuntul și a comercianților cu ridicata și asupra rezilienței forței lor de muncă. Tradiția parteneriatului social și prevalența modalităților de lucru adaptate în acest sector, adesea prin contracte colective, au permis întreprinderilor să facă față în mod eficient adaptării bruște și radicale la „noua normalitate”. Partenerii sociali au propus un „Pact european pentru comerț” pentru ca UE și autoritățile guvernamentale să ajute sectorul să își îmbunătățească reziliența pe termen lung prin măsuri de sprijin specifice și prin accelerarea tranziției digitale și verzi.

5.2.

Potrivit unui raport recent al McKinsey Global Institute (4), COVID-19 și automatizarea combinate pun în pericol peste 5 milioane de locuri de muncă în comerțul cu amănuntul și cu ridicata. Acest lucru ar putea afecta în special numărul mare de femei și tineri angajați în aceste sectoare. Pe lângă stabilizarea economiei, UE și statele membre trebuie să investească în seturile de competențe ale acestor lucrători, de exemplu prin îmbunătățirea formării profesionale și educaționale, prin introducerea conturilor individuale de învățare și recalificare. Perfecționarea specifică a competențelor ar permite sectorului să păstreze o parte mai mare a forței sale de muncă prin formarea acesteia în vederea utilizării tehnologiilor digitale, în timp ce recalificarea ar putea permite altor persoane să aibă acces la oportunități de angajare în alte sectoare.

5.3.

Prin urmare, măsurile UE de sprijinire a ocupării forței de muncă și a competențelor trebuie să fie reconcepute pentru a permite accesul ușor și rapid la finanțare pentru restructurarea acestui sector și pentru a face față nevoilor în schimbare în materie de competențe determinate de accelerarea schimbărilor pieței cauzate de COVID-19. Planurile de redresare trebuie utilizate pentru a îmbunătăți competențele lucrătorilor cu amănuntul și cu ridicata în același mod ca și pentru lucrătorii din sectorul public.

6.   Strategia industrială – ecosistemul comerțului cu amănuntul

6.1.

Strategia industrială actualizată prezentată recent de Comisie (5) pune un nou accent pe ecosistemele esențiale, inclusiv pe comerțul cu amănuntul și pe sectorul agroalimentar. Comercianții cu amănuntul și angrosiștii joacă un rol vital în economia europeană și în funcționarea multor alte ecosisteme, cum ar fi sectorul logistic. Tranziția digitală și tranziția verde trebuie să contribuie la redresarea post-COVID-19, iar comercianții cu amănuntul și angrosiștii trebuie să fie recunoscuți ca o parte importantă a numeroaselor ecosisteme, de exemplu a comerțului online și a logisticii. Logistica este un element industrial indispensabil pentru comerțul online, simbiotic, deoarece niciunul dintre cele două subsisteme nu își poate desfășura activitatea fără contribuția celuilalt. Din acest motiv, este în interesul general ca sectorul logistic să crească respectând cerințele lucrătorilor, ale consumatorilor, precum și mediul înconjurător.

6.2.

Comisia a recunoscut că ecosistemul comerțului cu amănuntul și cu ridicata este unul dintre sectoarele cele mai afectate, aflat pe locul al doilea în ceea ce privește nevoile de sprijin pentru investiții. Comercianții cu amănuntul și angrosiștii își desfășoară activitatea cu o cifră de afaceri ridicată, costuri fixe mari și marje scăzute (1-3 %), ceea ce înseamnă că sunt deosebit de vulnerabili la deficitele de lichidități. În mai 2020, pierderile estimate legate de primul val al pandemiei au atins 16-20 % din cifra de afaceri anuală (250-320 de miliarde EUR) în comerțul cu amănuntul nealimentar. Un număr mare de întreprinderi din ecosistemul comerțului cu amănuntul și cu ridicata au fost afectate drastic de restricțiile impuse de guvern, în mod direct sau indirect, de exemplu, ca urmare a faptului că clienții lor au fost izolați sau supuși altor restricții de mobilitate. Cei care desfășoară operațiuni online au reușit să atenueze o parte din pierderi, dar numai într-o măsură foarte limitată. Vânzările online au crescut semnificativ și se preconizează că vor continua să crească pe măsură ce consumatorii dobândesc experiență în ceea ce privește achizițiile online.

6.3.

Abordarea ecosistemică oferă un cadru adecvat care reflectă atât interconexiunile complexe dintre sectoare și întreprinderi în cadrul pieței unice în cadrul anumitor lanțuri valorice, cât și necesitatea de a le sprijini pentru a adopta cu succes tranziția digitală și tranziția către durabilitate și pentru a contribui la strategia de redresare. Având în vedere că consumul privat reprezintă peste 50 % din PIB-ul UE, comercianții cu amănuntul și angrosiștii asigură accesul producătorilor la piețele de consum și la piețele profesionale; clienții pot cumpăra ceea ce au nevoie, creându-se un lanț de aprovizionare continuu și vital.

7.   Rolul comerțului cu amănuntul în menținerea vivacității centrelor orașelor și comunităților rurale

7.1.

Comercianții cu amănuntul și-au consolidat încrederea față de consumatorii europeni de-a lungul multor ani și le oferă acestora produse de înaltă calitate la prețuri competitive, căutând în mod constant să creeze și să transmită noi modele de eficiență pentru a ajuta puterea de cumpărare a consumatorilor. Comercianții cu amănuntul creează produse ecologice care contribuie la un consum durabil, dar sunt necesare eforturi suplimentare.

7.2.

Magazinele de vânzare cu amănuntul sunt, de asemenea, esențiale pentru menținerea în viață a centrelor orașelor și comunităților rurale. Acest lucru arată, de asemenea, cât de relevante sunt și vor fi pentru societate magazinele tradiționale. Comercianții cu amănuntul pot servi drept oficiu poștal, bancă și farmacie și pot ajuta comunitățile locale să rămână dinamice. Spațiile de vânzare cu amănuntul goale de pe străzile comerciale condamnă în mod inexorabil orașele la un declin lent către vandalism și criminalitate, iar un magazin sătesc poate face diferența între o comunitate rurală vie și o comunitate care își pierde populația.

7.3.

Comercianții cu amănuntul europeni trebuie să fie în măsură să își sporească și să își accelereze investițiile în automatizare, în interfața cu consumatorii și în IA pentru a rămâne competitivi. Sprijinul pentru astfel de investiții și pentru extinderea vânzărilor online și, în special, sprijinul acordat IMM-urilor cu amănuntul și micilor magazine din centrele urbane ar avea un efect transformator atât asupra comunităților lor locale, cât și asupra supraviețuirii și rezilienței multor întreprinderi de comerț cu amănuntul care se confruntă cu o concurență intensă și din ce în ce mai globală.

8.   Condiții de concurență echitabile pentru comerțul cu amănuntul în Europa

8.1.

UE, cu 450 de milioane de consumatori, are un potențial imens de piață internă digitală. Strategia privind piața unică digitală europeană a fost concepută pentru a stimula comerțul electronic transfrontalier între țările UE. Cu toate acestea, comerțul electronic transfrontalier în interiorul UE nu a crescut la fel de rapid ca acest tip de comerț electronic din țări terțe. Piața europeană a serviciilor digitale este în mod clar în urma Statelor Unite și a Chinei, în special în ceea ce privește prezența pe piața mondială, iar acest lucru se reflectă în creșterea explozivă a vânzărilor online din unele țări din afara UE, în special din China, către consumatorii europeni. De-a lungul anilor, am văzut că acolo sunt create din ce în ce mai multe formate și tehnologii digitale inovatoare. UE și statele sale membre trebuie să își intensifice eforturile pentru a crea cadrul adecvat în care întreprinderile să poată concura, să inoveze, să își servească clienții și să asigure protecția consumatorilor. Cel mai bun mod de a realiza acest lucru este asigurarea faptului că UE este mai atractivă pentru investiții și afaceri decât alte părți ale lumii.

8.2.

Vânzările online reprezintă partea cu cea mai rapidă creștere a pieței cu amănuntul și, deși sunt în continuare relativ limitate în comparație cu vânzările offline, acestea încep să devină foarte semnificative într-o serie de sectoare nealimentare. Comercianții cu amănuntul nu mai reprezintă singura poartă de acces către clienți, producătorii începând, de asemenea, să utilizeze comerțul electronic pentru a vinde și a interacționa în alte moduri direct cu consumatorii. Economiile de scară și mecanizarea extinsă a proceselor, împreună cu efectele de rețea și capacitatea de a oferi o gamă aproape nelimitată de produse, au acționat în avantajul marilor actori și platforme online, ale căror cote de piață în creștere încep să reproducă rolul tradițional al magazinelor locale de controlori ai fluxului de informație.

8.3.

Toate bunurile vândute în UE trebuie să respecte normele UE, iar toți comercianții care vând consumatorilor din UE trebuie să garanteze acest lucru. Importurile directe au generat noi provocări în ceea ce privește respectarea legislației UE, creând riscuri pentru sănătatea și siguranța consumatorilor europeni și expunându-i pe comercianții din UE la concurență neloială. A fost transmis un mesaj ferm potrivit căruia, indiferent de locul în care se află o întreprindere, bunurile vândute în UE – indiferent de valoarea lor – trebuie să respecte normele. Printre altele, propunerea de act legislativ privind serviciile digitale, revizuirea Directivei privind siguranța generală a produselor, punerea în aplicare adecvată și asigurarea respectării Regulamentului privind supravegherea pieței și a altor acte legislative ale UE vor fi esențiale.

8.4.

Este esențial ca piața unică și acest sector să funcționeze în mod corespunzător, deoarece va permite comerțului cu amănuntul și angro să răspundă cererilor consumatorilor și să concureze într-un mediu mai competitiv la nivel mondial și mai digital. CESE consideră că acțiunea la nivelul UE este extrem de importantă pentru a preveni fragmentarea în continuare a pieței interne și pentru a evita introducerea unor norme naționale noi, adesea protecționiste, pentru produse și servicii, precum și pentru a preveni punerea în aplicare și interpretarea divergente ale legislației UE.

9.   IA în comerțul cu amănuntul și cu ridicata

9.1.

Comercianții cu amănuntul și angrosiștii utilizează automatizarea de mulți ani în domenii precum transportul, comenzile și gestionarea stocurilor sau în interacțiunile cu consumatorii. Odată cu IA, automatizarea a devenit mult mai sofisticată, permițând o mai bună cunoaștere și eficiență. IA are un impact multiplu asupra sectorului comerțului cu amănuntul și a comerțului cu ridicata, care include îmbunătățirea interacțiunii cu clienții, accelerarea livrării de colete, anticiparea comportamentului clienților, optimizarea stocurilor, detectarea fraudei și creșterea sustenabilității sectorului.

9.2.

În fiecare an, s-a înregistrat o creștere rapidă a gradului de utilizare a IA în comerțul cu amănuntul. Doar 4 % dintre comercianții cu amănuntul au utilizat tehnologiile IA în 2016, în timp ce în 2017 aceasta a crescut la 17 %, iar în 2018 a crescut la 28 %. Deloc surprinzător, gradul de utilizare a fost cel mai ridicat în cazul marilor comercianți cu amănuntul și al angrosiștilor, cu o cifră de afaceri anuală de cel puțin 10 miliarde USD. IA este utilizată de comercianții cu amănuntul în domeniul autovehiculelor (19 %), al aplicațiilor electronice și casnice (25 %), al îmbunătățirii locuințelor (26 %), al produselor alimentare (29 %), al articolelor de îmbrăcăminte și încălțăminte (33 %) și al produselor aparținând mai multor categorii (42 %).

9.3.

După cum a detaliat CESE în avizul său privind IA (6), IA și robotica vor extinde și amplifica impactul digitalizării economiei asupra piețelor forței de muncă și pot contribui la progresul economic și social. În ultimii ani, IA a devenit o prioritate pentru întreprinderi, factorii de decizie și societate. IA oferă întreprinderilor cu amănuntul și cu ridicata oportunități continue de a se dezvolta din punct de vedere operațional, de a îmbunătăți lanțurile de aprovizionare, de a contribui la luarea deciziilor, de a înțelege nevoile consumatorilor și de a îmbunătăți experiența clienților. Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele motive pentru care atât de mulți comercianți cu amănuntul și angrosiști explorează și investesc în oportunitățile oferite de IA.

9.4.

Multe aplicații de IA nu au niciun impact asupra persoanelor. IA utilizată pentru diagnosticarea medicală și pentru scanarea la raft într-un depozit pot fi tehnologii similare, care iau decizii pe baza unor seturi de date complexe – dar implică riscuri fundamental diferite și presupun garanții diferite. IA necesită o reglementare care să abordeze diferitele niveluri de risc implicate de utilizarea sistemelor de IA, garantând siguranța și încrederea consumatorilor în aceste sisteme.

---

(1)  Comerțul electronic în Europa 2020

(2)  https://www.eurocommerce.eu/about-us/the-narratives.aspx

(3)  2020.04.08 – EuroCommerce_UniEuropa_statement.pdf

(4)  Viitorul muncii în Europa (mckinsey.com)

(5)  COM(2020) 102 final; communication-industrial-strategy-update-2020_ro.pdf (europa.eu)

(6)  JO C 440, 6.12.2018, p. 1.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Măsuri dincolo de PIB pentru o redresare reușită și o economie a UE durabilă și rezilientă”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 152/02)

Raportor:

domnul Petru Sorin DANDEA

Decizia Adunării Plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	23.11.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	8.12.2021
Sesiunea plenară nr.	565
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	209/2/7

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE consideră că este inevitabilă tranziția de la sistemul economic în care principalul motor era reprezentat de creștere, la cel în care sustenabilitatea primează. Propunerile pentru noi indicatori din acest aviz reprezintă doar un exemplu de demers în materie de instrumente de măsurare în domeniile social, economic sau de mediu, având în vedere complexitatea și provocările uriașe pe care această transformare le presupune.

1.2.

CESE propune să fie dezvoltată o serie de indicatori pentru o mai bună informare a factorilor de decizie politică care pot promova politici de dezvoltare a economiei circulare. De exemplu, datele privind conținutul de materiale provenite din resurse naturale în anumite bunuri de folosință îndelungată, corelate cu cele privind durata medie de folosire a lor și cu rata potențială de recuperare a materialelor menționate, pot oferi o bună informare a factorilor de decizie asupra necesarului de investiții în sectorul de reciclare.

1.3.

Comitetul consideră că ar trebui elaborat un tablou de bord „Dincolo de PIB”, într-o formă condensată. Acesta ar putea fi ulterior integrat în tabloul de bord pentru Pactul verde european. Pentru elaborarea acestui tablou de bord s-ar putea utiliza studiul „EU Doughnut by 2030”, dezvoltat de institutul german ZOE. Tabloul de bord poate fi încorporat în procesul de guvernare european, prin evaluarea progresului și definirea de acțiuni necesare atingerii țintelorr din cadrul semestrului european. Comitetul consideră că procesul de guvernare european ar trebui să adopte o nouă perspectivă orientată către bunăstarea cetățenilor.

1.4.

CESE consideră că statele membre ar trebui să prioritizeze utilizarea unora dintre indicatorii propuși de Organizația Națiunilor Unite, în funcție de specificul național, și încurajează utilizarea propunerilor formulate în rapoartele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică privind îmbunătățirea măsurării bunăstării și prosperității.

1.5.

CESE este de acord cu opinia exprimată de partenerii sociali europeni, cu ocazia întâlnirii la nivel înalt de la Porto, conform căreia cei 14 indicatori propuși pot compune un tablou de bord complementar PIB-ului și care poate fi utilizat in proiectarea politicilor ce sprijină un model de creștere sustenabilă.

1.6.

Investițiile într-o societate coezivă, dezvoltarea durabilă, capitalul uman și social și calitatea vieții vor fi esențiale în crearea de oportunități pentru întreprinderile moderne, în stimularea ocupării forței de muncă, a bogăției și a creșterii durabile în viitor. Prin urmare, CESE consideră că indicatorii dincolo de PIB ar trebui să devină instrumente care nu doar să monitorizeze și să măsoare, ci și să furnizeze informații cu privire la dezvoltarea politicilor, să îmbunătățească comunicarea și să încurajeze stabilirea obiectivelor.

1.7.

Recent Comisia Europeană a prezentat o comunicare (1) care vizează orientarea finanțării către activitățile sustenabile. CESE este de acord cu inițiativa Comisiei și consideră necesară elaborarea unui set de indicatori care să urmărească – pe de o parte – procesul de „înverzire” a finanțării, iar – pe de altă parte – să indice gradul de „înverzire” a sectoarelor economice. Acești indicatori ar oferi factorilor de decizie o mai bună orientare în proiectarea stimulului public în favoarea activităților sustenabile. De asemenea, ei pot constitui un instrument de monitorizare important pentru guvernele statelor membre. Monitorizarea este necesară pentru că viteza cu care orientăm investițiile către sectoarele sustenabile trebuie controlată. Aceasta deoarece, dacă investim prea lent, riscăm să epuizăm resursele disponibile înainte ca alternativa să existe. Această situație ar genera o explozie a prețurilor, cu efecte dramatice asupra sistemuluui economic. Dacă însă investim prea rapid, riscăm să lăsăm multe sectoare fără investiții, încetinind astfel activitatea economică care este generatoarea resurselor necesare pentru investiții.

1.8.

În domeniul combaterii schimbărilor climatice CESE consideră necesară și revizuirea unor indicatori existenți, pentru a permite o mai bună monitorizare a progreselor. Există indicatori care nu surprind complet efectele negative ale unor activități economice asupra mediului. De asemenea, o serie de indicatori ar trebui adaptați, pentru a reflecta mai bine obiectivele UE.

1.9.

Digitalizarea și înverzirea sistemului economic presupun reașezări semnificative ale diferitelor sectoare. Pentru ca aceste transformări să poată fi făcute cu costuri sociale cât mai reduse, sunt necesare politici de protejare a forței de muncă care să asigure – pe termen mediu și lung – o distribuire echitabilă a muncii necesare la nivelul populației active. De asemenea, așa cum au propus partenerii sociali europeni, CESE consideră necesară elaborarea unui set de indicatori privind negocierile colective. Negocierile colective îi protejează pe lucrători în general, dar pot asigura și promovarea politicilor necesare programelor de formare profesională care să garanteze mobilitatea necesară a lor, în contextul provocărilor generate de transformare a economiei. Iar distribuirea echitabilă a muncii disponibile la nivel de economie poate fi asigurată prin programe inteligente de organizare a timpului de muncă, care pot fi negociate de partenerii sociali.

1.10.

Schimbarea semnificativă a sistemului economic nu poate fi făcută fără acceptare din partea societății în ansamblu. CESE consideră că trebuie efectuate noi anchete (de tip Eurobarometru), pentru a putea urmări percepția socială asupra schimbării modelului economic.

1.11.

De asemenea, dezvoltarea inițiativelor pentru o mai bună măsurare a bunăstării și pentru analiza impactului activităților economice asupra mediului (cum este cea a institutului de cercetare german ZOE, care a elaborat sistemul de indicatori cunoscut sub numele de „Doughnut Economics”) ar trebui sprijinită de statele membre și de Comisia Europeană.

2.   Introducere

2.1.

Produsul intern brut (PIB) continuă să fie principalul indicator macroeconomic utilizat la nivel global în cuantificarea activității economice. Cu toate acestea, există o opinie larg răspândită că PIB-ul nu reușește să exprime realitatea nivelului de bunăstare și dezvoltare a unei societăți, nici efectele adverse asupra mediului ale unor activități economice.

2.2.

Deși chiar creatorii conceptului de PIB au fost conștienți de limitările acestuia, dezbaterile „Dincolo de PIB” au prins consistență pe parcursul anilor 90. Astfel, a apărut necesitatea de a avea indicatori adecvați care să poată face față provocărilor globale ale secolului 21 (schimbări climatice, sărăcie, epuizarea resurselor, sănătate și calitatea vieții). Un pas important către găsirea celor mai adecvați indicatori pentru a măsura astfel de progrese și care pot fi cel mai bine integrați în procesul decizional și preluați în dezbatere publică a fost Conferința la nivel înalt pe tema „Dincolo de PIB” din 2007 (2), găzduită de Comisia Europeană, Parlamentul European, Clubul de la Roma, OCDE și WWF. Apoi, Comisia pentru măsurarea performanței economice și a progresului social (3), prezidată de Joseph E. Stiglitz, Amartya Sen și Jean-Paul Fitoussi și raportul lor final au subliniat alte limitări ale PIB-ului (îndoieli cu privire la modul în care se măsoară productivitatea și la faptul că nu este luat în considerare capitalul uman).

2.3.

În ultimii ani au apărut mai multe noi priorități pentru factorii de decizie europeni, cum ar fi transformarea digitală și de mediu și o concentrare crescândă asupra considerațiilor sociale într-o gamă largă de domenii de politică. Mai mult, deși pandemia generată de COVID-19 va avea, fără îndoială, un impact profund și negativ asupra economiei europene, este important să nu uităm că alte provocări (schimbările climatice, inegalitățile în creștere și creșterea lentă a productivității) nu au dispărut. Investițiile într-o societate coezivă, dezvoltarea durabilă, capitalul uman și social și calitatea vieții vor fi esențiale în crearea de oportunități pentru întreprinderile moderne, în stimularea ocupării forței de muncă, a bogăției și a creșterii durabile în viitor. Prin urmare, indicatorii dincolo de PIB ar trebui să devină instrumente care nu doar să monitorizeze și să măsoare, ci și să furnizeze informații cu privire la dezvoltarea politicilor, să îmbunătățească comunicarea și să încurajeze stabilirea obiectivelor.

2.4.

Prin acest aviz din proprie inițiativă, CESE dorește să aducă o contribuție valoroasă la determinarea indicatorilor de bunăstare și dezvoltare care ar trebui luați în considerare pentru a completa indicatorii economici clasici. Avizul evidențiază, de asemenea, nevoi nesatisfăcute de date și conturează modalități de integrare mai bună a acestor indicatori în procesul de elaborare a politicilor la nivel european și național, pentru a permite UE să iasă mai puternică din criza actuală și cu o rezistență îmbunătățită la șocurile viitoare.

2.5.

Cu siguranță, nevoia dezvoltării unor indicatori care să permită elaborarea și implementarea de politici ce vizează dezvoltarea unui model global de economie sustenabilă, capabil să asigure bunăstare pentru toți locuitorii planetei Pământ, nu a fost nicicând mai acută. Iar actualul model economic bazat pe creștere continuă, ca factor principal al stabilității sistemului, nu mai poate fi susținut de o planetă cu resurse limitate.

2.6.

Comisia Europeană a publicat in iunie un document de discuție (4) în care semnalează din nou necesitatea elaborării unor indicatori complementari PIB-ului, care să permită o mai bună monitorizare a procesului de transformare a societății și economiei prin implementarea politicilor de promovare a Pactului verde european (European Green Deal). Documentul prezintă și eforturile făcute în ultimii ani de unele state care încearcă să dezvolte instrumente complementare de monitorizare a bunăstării și a impactului activităților economice asupra mediului.

2.7.

La nivel global există o serie de inițiative care urmăresc dezvoltarea de indicatori care – pe de o parte – să permită politicienilor să elaboreze și să implementeze politici în favoarea promovării sustenabilității și – pe de altă parte – să permită o mai bună informare asupra procesului de transformare a modelului economic. O astfel de inițiativă remarcabilă este studiul „EU Doughnut by 2030” (5) care a dezvoltat un concept nou de prezentare a unei sinteze politice a tablourilor de bord existente și a selectat 30 de indicatori pentru o mai mare eficacitate în conceperea politicilor, dar și o mai bună înțelegere la nivelul opiniei publice a nevoilor de transformare a sistemului economic.

3.   Comentarii generale și specifice

3.1.

Dezbaterea „Dincolo de PIB” a determinat reacții importante din partea instituțiilor, cercetătorilor și politicienilor. Astfel, la nivelul OCDE, al ONU, al Comisiei Europene sau al Eurostat au fost propuneri de indicatori care să măsoare mai bine bunăstarea și prosperitatea la nivel individual, comunitar sau național. În 2015, ONU a aprobat Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, pentru care a stabilit 169 de ținte și 200 de indicatori. În 2018, Grupul de experți la nivel înalt al OCDE a elaborat două rapoarte (6) care recomandă o mai bună măsurare a bunăstării, prin îmbunătățirea unor indicatori existenți sau prin introducerea altora noi. CESE consideră că statele membre ar trebui să prioritizeze utilizarea unora dintre indicatorii propuși de ONU, în funcție de specificul național, și încurajează utilizarea propunerilor formulate în rapoartele OCDE privind îmbunătățirea măsurării bunăstării și prosperității.

3.2.

Recent, partenerii sociali europeni Bussiness Europe, Confederația Europeană a Sindicatelor (CES), Centrul european al angajatorilor și întreprinderilor care oferă servicii publice și servicii de interes general (SGI Europe) și UEAPME au semnat un document comun (7) care recomandă un set de indicatori complementari pentru PIB în domeniile social, economic și de mediu. CESE este de acord cu opinia exprimată de partenerii sociali europeni, conform căreia cei 14 indicatori propuși pot compune un tablou de bord complementar PIB-ului și care poate fi utilizat in proiectarea politicilor ce sprijină un model de creștere sustenabilă.

3.3.

În cadrul dezbaterii „Dincolo de PIB” la nivel european, CESE s-a implicat din anul 2011. Astfel au fost elaborate o serie de avize (8) care au propus noi indicatori de măsurare a bunăstării și prosperității, precum și anchete care să determine mai bine ce anume îi face pe cetățenii europeni să aibă sentimentul unei vieți bune și pline de sens.CESE consideră necesară elaborarea de noi indicatori pentru măsurarea rezilienței economice, în termenii capacității de adaptare și transformare, dar și luarea în considerare a principiului „să nu lăsăm pe nimeni în urmă”.

3.4.

Pentru a fi siguri că vom lăsa generațiilor viitoare o planetă cel puțin la fel de bună ca cea din prezent, trebuie să regândim modelul economic bazat pe o exploatare fără control a resurselor naturale. Este adevărat că economia circulară se află pe un trend crescător și că ea asigură o utilizare mai rațională a resurselor naturale. De aceea, CESE propune să fie dezvoltată o serie de indicatori pentru o mai bună informare a factorilor de decizie politică care pot promova politici de dezvoltare a acestui sector. De exemplu, conținutul de materiale provenite din resurse naturale în anumite bunuri de folosință îndelungată, corelat cu durata medie de folosire a acestora și cu rata potențială de recuperare a materialelor menționate, poate oferi o bună informare a factorilor de decizie asupra necesarului de investiții în sectorul de reciclare.

3.5.

Comitetul consideră că, ar trebui elaborat un tablou de bord „Dincolo de PIB”, într-o formă condesată. Acesta ar putea fi ulterior integrat în tabloul de bord pentru Pactul verde european. Pentru elaborarea acestui tablou de bord s-ar putea utiliza studiul „EU Doughnut by 2030”, elaborat de institutul german ZOE. Tabloul de bord poate fi încorporat în procesul de guvernare european prin evaluarea progresului și definirea de acțiuni necesare atingerii țintelorr din cadrul semestrului european. Comitetul consideră că procesul de guvernare european ar trebui să adopte o nouă perspectivă orientată către bunăstarea cetățenilor.

3.6.

CESE recomandă Comisiei și statelor membre să definească țintele pentru fiecare dintre indicatori. Aceasta ar permite utilizarea conceptului „distanța până la țintă”, pentru o mai bună monitorizare a progresului și o mai bună înțelegere.

3.7.

Uniunea Europeană și-a fixat un obiectiv ambițios în privința schimbărilor climatice, dorind să devină neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon în atmosferă până în anul 2050. Aceasta însemnă și că investițiile trebuie reorientate către activități economice fără impact asupra mediului. Recent Comisia Europeană a prezentat o comunicare (9) ce vizează orientarea finanțării către activitățile sustenabile. CESE este de acord cu inițiativa Comisiei și consideră necesară elaborarea unui set de indicatori care să urmărească – pe de o parte – procesul de „înverzire” a finanțării și – pe de altă parte – să indice gradul de „înverzire” a sectoarelor economice. Acești indicatori ar oferi factorilor de decizie o mai bună orientare în proiectarea stimulului public în favoarea activităților sustenabile. De asemenea, ei pot constitui un instrument de monitorizare important pentru guvernele statelor membre. Monitorizarea este necesară pentru că viteza cu care orientăm investițiile către sectoarele sustenabile trebuie controlată. Aceasta deoarece, dacă investim prea lent, riscăm să epuizăm resursele disponibile înainte ca alternativa să existe. Această situație ar genera o explozie a prețurilor, cu efecte dramatice asupra sistemuluui economic. Dacă însă investim prea rapid, riscăm să lăsăm multe sectoare fără investiții, încetinind astfel activitatea economică care este generatoarea resurselor necesare pentru investiții.

3.8.

În domeniul combaterii schimbărilor climatice CESE consideră necesară și revizuirea unor indicatori existenți, pentru a permite o mai bună monitorizare a progreselor. Un exemplu în acest sens este indicatorul privind emisiile de gaze cu efect de seră. Indicatorul elaborat de Eurostat nu include emisiile unor sectoare, cum ar fi cele ale transportului aerian. De asemenea, o serie de indicatori ar trebui adaptați, pentru a reflecta mai bine obiectivele UE.

3.9.

Digitalizarea și înverzirea sistemului economic presupune reașezări semnificative ale diferitelor sectoare, atât din punct de vedere al aportului lor la realizarea PIB-ului, cât și din punct de vedere al ocupării forței de muncă. Pentru ca aceste transformări să poată fi făcute cu costuri sociale cât mai reduse, sunt necesare politici de protejare a forței de muncă care să asigure – pe termen mediu și lung – o distribuire echitabilă a muncii necesare la nivelul populației active. De asemenea, așa cum au propus partenerii sociali europeni, CESE consideră necesară elaborarea unui set de indicatori privind negocierile colective. Negocierile colective îi protejează pe lucrători în general, dar pot asigura și promovarea politicilor necesare programelor de formare profesională care să garanteze mobilitatea necesară a lor, în contextul provocărilor generate de transformare a economiei. Iar distribuirea echitabilă a muncii disponibile la nivel de economie poate fi asigurată prin programe inteligente de organizare a timpului de muncă, care pot fi negociate de partenerii sociali.

3.10.

Schimbarea semnificativă a sistemului economic nu poate fi făcută fără acceptare din partea societății în ansamblu. De aceea, de-a lungul acestui proces dificil, pe lîngă indicatorii statistici, factorii de decizie politică au nevoie și de anchete și cercetări statistice care să permită monitorizarea nivelului de înțelegere și acceptare a schimbărilor la nivel de societate. CESE consideră că trebuie efectuate noi anchete (de tip Eurobarometru), pentru a putea urmări percepția socială asupra schimbării modelului economic. De asemenea, dezvoltarea inițiativelor pentru o mai bună măsurare a bunăstării și pentru analiza impactului activităților economice asupra mediului (cum este institutul de cercetare german ZOE, care a elaborat sistemul de indicatori prezentat în studiul „EU Doughnut by 2030”) (10) ar trebui sprijinită de statele membre și Comisia Europeană.

3.11.

CESE consideră că este inevitabilă tranziția de la sistemul economic în care principalul motor era reprezentat de creștere, la cel în care sustenabilitatea primează. Cu siguranță, propunerile pentru noi indicatori din acest aviz reprezintă doar un exemplu de demers în materie de instrumente de măsurare în domeniile social, economic sau de mediu, având în vedere complexitatea și provocările uriașe pe care această transformare le presupune.

---

(1)  COM(2021) 188 final, Taxonomia UE, raportarea de către întreprinderi de informații în materie de durabilitate, preferințele în materie de durabilitate și obligațiile fiduciare. Orientarea finanțării către Pactul verde european (JO C 517, 22.12.2021, p. 72).

(2)  Note de sinteză ale Conferinței „Dincolo de PIB”: https://ec.europa.eu/environment/beyond_gdp/proceedings/bgdp_proceedings_summary_notes.pdf

(3)  Raportul Comisiei pentru măsurarea performanței economice și a progresului social: https://ec.europa.eu/eurostat/documents/8131721/8131772/Stiglitz-Sen-Fitoussi-Commission-report.pdf

(4)  https://ec.europa.eu/info/publications/economic-policy-making-beyond-gdp-introduction_en

(5)  https://zoe-institut.de/en/publication/a-compass-towards-2030

(6)  OCDE (2018), Beyond GDP: Measuring what counts for economic and social performance („Dincolo de PIB: Măsurarea aspectelor relevante pentru performanța economică și socială”), OECD Publishing, Paris – https://doi.org/10.1787/9789264307292-en

OCDE (2018), For Good Measure: Advancing Research on Well-Being Metrics Beyond GDP, OECD Publishing, Paris – https://doi.org/10.1787/9789264307278-en

(7)  https://est.etuc.org/wp-content/uploads/2021/05/FINAL-BEYOND-GDP-SOCIAL-PARTNERS-EU.pdf

(8)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Dincolo de PIB – implicarea societății civile în alegerea indicatorilor complementari” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 181, 21.6.2012, p. 14).

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Consolidarea coordonării politicilor economice pentru stabilitate, creștere și locuri de muncă – Instrumente pentru o mai bună guvernanță economică în UE [COM(2010) 367 final] (JO C 107, 6.4.2011, p. 7).

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Dincolo de PIB – indicatori ai dezvoltării durabile” (JO C 100, 30.4.2009, p. 53).

(9)  COM(2021) 188 final, Taxonomia UE, raportarea de către întreprinderi de informații în materie de durabilitate, preferințele în materie de durabilitate și obligațiile fiduciare. Orientarea finanțării către Pactul verde european (JO C 517, 22.12.2021, p. 72).

(10)  Raportul institutului ZOE: A Compass towards 2030 (https://zoe-institut.de/en/publication/a-compass-towards-2030/).

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Rolul impozitului pe profit în guvernanța corporativă”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 152/03)

Raportor:

Krister ANDERSSON

Decizia Adunării plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
	Rezoluție
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	23.11.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	8.12.2021
Sesiunea plenară nr.	565
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	223/4/11

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE consideră că răspunsul sectorului privat la planul de redresare și la Next Generation EU va fi esențial pentru dezvoltarea și realizarea efectivă a unei economii mai ecologice și digitalizate. Prin urmare, politicile publice trebuie să ofere stimulentele adecvate. Politicile economice, în special politicile fiscale și cele care au un impact asupra guvernanței corporative, trebuie să asigure un proces decizional eficient și o alocare eficientă a resurselor, contribuind la realizarea obiectivelor sociale.

1.2.

CESE consideră că, pentru a putea ajunge la o economie ecologică și digitalizată sustenabilă, trebuie abordată problema denaturării modului în care este tratată finanțarea prin îndatorare în raport cu finanțarea prin capitaluri proprii în cadrul impozitării.

1.3.

CESE îndeamnă statele membre ca sistemele lor fiscale să devină mai neutre în raport cu finanțarea prin îndatorare și prin capitaluri proprii. Aceasta ar încuraja diversificarea surselor de finanțare și ar spori reziliența economiei europene.

1.4.

CESE salută inițiativele Comisiei Europene de a prezenta, până în primul trimestru din 2022, măsuri de contracarare a favorizării îndatorării în raport cu capitalul propriu în sistemele de impozitare a societăților comerciale.

1.5.

CESE subliniază că, pentru noile întreprinderi și pentru investitorii care caută oportunități de investiții mai ecologice și digitalizate, este esențial să existe o piață de capital funcțională. Prin urmare, CESE solicită măsuri suplimentare pentru a finaliza uniunea piețelor de capital (UPC).

1.6.

Investițiile în tehnologii noi, ecologice sunt percepute ca fiind foarte riscante, motiv pentru care se recurge adesea la finanțarea prin capitaluri proprii. Dividendele contribuie la creșterea lichidității pe piață, inclusiv în măsura în care pot fi percepute ca fiind concepute pe termen prea scurt, și reprezintă o sursă importantă de finanțare.

1.7.

CESE consideră că piețele de capital și fondurile private pot juca un rol crucial în încurajarea întreprinderilor să treacă la o economie sustenabilă, mai ecologică și digitalizată. Orice acțiune politică a legiuitorului european privind impozitarea, dreptul societăților comerciale și guvernanța corporativă ar trebui să consolideze acest rol.

1.8.

CESE observă că, sub influența directivelor și regulamentelor europene, dreptul național al societăților comerciale face parte integrantă din sistemul judiciar al fiecărui stat membru, atribuind drepturi și responsabilități nivelurilor corespunzătoare ale structurii juridice. Normele trebuie să fie specifice fiecărei țări în ceea ce privește componența consiliilor de administrație, lăsând proprietarilor posibilitatea de a decide.

1.9.

CESE încurajează Comisia Europeană să întreprindă inițiative concrete pentru a institui taxe pe carbon similare în statele membre, cu scopul de a armoniza eforturile de realizare a unei reduceri eficace a nivelurilor de CO2. Un rezultat ideal ar trebui să fie crearea de condiții uniforme la nivelul pieței unice a UE în raport cu emisiile/reducerile ce urmează a fi impozitate, precum și metodele și cotele de impozitare specifice pentru un impact egal asupra nivelului de CO2 din atmosferă.

1.10.

CESE reiterează că statele membre ar trebui să adopte, în special, o politică simetrică și cuprinzătoare privind taxa de mediu, care să abordeze impactul CO2 asupra încălzirii globale. Trebuie introduse taxe cu rate atât pozitive, cât și negative. Veniturile obținute din taxele pe CO2 ar trebui folosite pentru a finanța stimulente pentru tehnicile de reducere a CO2 aplicate la nivel local, regional și național.

1.11.

CESE observă că, deși vânzarea de produse forestiere este taxată ca venit al proprietarului, ar trebui recunoscut că plantarea copacilor și extinderea pădurilor reduc CO2 din atmosferă și, ca atare, într-o abordare fiscală simetrică în raport cu încălzirea globală, astfel de acțiuni ar trebui să fie încurajate printr-o taxă negativă pe CO2. Aceasta ar constitui o măsură importantă pentru atingerea obiectivelor climatice.

1.12.

CESE subliniază necesitatea unui acord universal privind pachetul fiscal OCDE/G20 și a unei puneri în aplicare coordonate la nivel mondial a acestui pachet. Pentru a stimula digitalizarea economiei europene, este important ca normele unilaterale din Europa să nu împiedice adaptarea ulterioară a noilor modele de afaceri.

2.   Introducere

2.1.

Pentru economia europeană, pandemia de COVID-19 a însemnat atât un șoc din perspectiva ofertei, perturbând lanțurile de aprovizionare, cât și un șoc al cererii, din cauza scăderii cererii din partea consumatorilor. Prin urmare, investițiile realizate de întreprinderile europene au scăzut substanțial în timpul pandemiei, în timp ce valoarea totală a depozitelor bancare a crescut.

2.2.

Cu toate acestea, redresarea este o realitate și câștigă tot mai mult teren. Pentru a remodela economia europeană în funcție de obiectivele stabilite de Comisie pentru a realiza o economie mai durabilă, mai ecologică și digitalizată, investițiile trebuie să sprijine țintele de mediu, în timp ce digitalizarea contribuie la creșterea productivității, ținând seama de transformarea pieței forței de muncă. Atât inițiativele private, cât și cele publice sunt necesare pentru a îndeplini obiectivele ecologice, economice și sociale.

2.3.

Mulțumită bugetului pe termen lung al UE, cuprinzând planul de redresare și instrumentul NextGenerationEU, va fi implementat cel mai mare pachet de măsuri publice de stimulare care a fost finanțat vreodată în Europa.

2.4.

Răspunsul sectorului privat va fi esențial pentru dezvoltarea și realizarea efectivă a unei economii mai ecologice și digitalizate. Prin urmare, politicile publice trebuie să ofere stimulentele adecvate. Politicile economice, în special politicile fiscale și cele care au un impact asupra guvernanței corporative, trebuie să asigure un proces decizional eficient și alocarea eficientă a resurselor.

2.4.1.

În ceea ce privește fondurile alocate statelor membre ca răspuns la pandemia de COVID-19, trebuie stabiliți indicatori-cheie pentru a înțelege modul în care sunt cheltuiți banii investiți în fiecare stat membru (1).

2.5.

Contextul fiscal internațional înregistrează cele mai mari schimbări din ultimii 100 de ani. Profitul impozabil al unora dintre cele mai mari întreprinderi va fi transferat din țara de reședință în țara în care au loc vânzările și în care sunt furnizate bunurile și serviciile. În plus, în Cadrul incluziv al OCDE, 136 de țări au convenit asupra unei rate minime efective a impozitului pe profit de 15 %. O altă modificare importantă constă în faptul că în Europa, TVA urmează să fie percepută pe baza principiului impozitării la destinație.

3.   Importanța unor stimulente adecvate

3.1.

Pentru a atinge obiectivele de mediu, întreprinderile, gospodăriile și investitorii trebuie să fie stimulați corespunzător, prin prețuri care țin seama de penurie și de externalități. Politicile economice care stabilesc obiective economice sau sociale ar trebui să se reflecte în prețurile cu care se confruntă pe piață investitorii privați și publici.

3.2.

Cu toate acestea, sistemele de impozitare a societăților tratează finanțarea prin îndatorare mai favorabil decât finanțarea prin capitaluri proprii, în sensul că plățile de dobânzi sunt deductibile fiscal, dar nu și costul finanțării prin capitaluri proprii. Acest lucru duce la creșterea efectului de pârghie (nivelurile datoriei) și, prin urmare, la o mai mare vulnerabilitate a firmelor în perioade de turbulență economică.

3.3.

Pentru a asigura o economie ecologică și digitalizată sustenabilă, trebuie abordată denaturarea modului în care este tratată finanțarea prin îndatorare în raport cu finanțarea prin capitaluri proprii. Dividendele, care fac obiectul unei duble impozitări (mai întâi la nivelul întreprinderilor și apoi la nivelul acționarilor), sunt importante nu numai ca venit pentru pensionari și pentru finanțarea instituțiilor de cercetare, ci, în special, ca sursă de finanțare pentru investițiile de tip greenfield.

3.4.

Investițiile în proiecte de investiții noi, mai ecologice, sunt asociate cu un nivel ridicat de risc. Prin urmare, finanțarea prin capitaluri proprii este sursa preferată de finanțare. Un aspect-cheie pentru consolidarea participării sectorului privat la investițiile ecologice și digitale este eliminarea obstacolelor din calea surselor de noi capitaluri de investiții.

3.5.

Pentru firmele noi și pentru investitorii în căutare de oportunități pentru investiții mai ecologice și digitalizate, este esențial să existe o piață de capital funcțională.- Pentru un rezultat pozitiv, disponibilitatea capitalului este crucială, iar dividendele contribuie la creșterea lichidității pe piață.

3.6.

Sustenabilitatea este deja un factor de concurență, condiționat de piață și esențial pentru capacitatea întreprinderilor de a atrage clienți, angajați și investitori. Pentru ca întreprinderea să supraviețuiască pe termen lung, trebuie acordată atenție sustenabilității.- Instrumentele normative trebuie concepute astfel încât să sprijine urmărirea acestor obiective în acord cu principiile de bază ale funcționării întreprinderilor.

3.7.

Deși nu ar trebui să existe interferențe cu politicile în materie de dividende sau o influență nejustificată asupra componenței consiliilor de administrație sau a respectării răspunderii directorilor față de o societate, sunt necesare stimulente adecvate pentru o economie mai ecologică. Guvernanța unei întreprinderi trebuie să țină seama de responsabilitatea socială a întreprinderilor, de directivele europene relevante și de Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale.

3.8.

Încălzirea globală este o preocupare pentru noi toți, iar întreprinderile ar trebui să plătească prețul de piață adecvat pentru emisii și să reducă emisiile de CO2 în atmosferă. Aceasta înseamnă nu doar taxarea emisiilor de CO2, ci și subvenționarea acelor activități care reduc CO2 în atmosferă.

3.9.

Un alt domeniu important pentru a realiza obiectivele unei economii mai ecologice și digitalizate este impozitarea întreprinderilor care devin tot mai digitalizate. Este necesară o soluție consensuală la nivel global, preconizându-se că un acord cuprinzător va fi finalizat înainte de sfârșitul anului. Impozitarea serviciilor digitale nu ar trebui să dăuneze inovării sau să descurajeze investițiile în tehnologii digitale.

4.   Favorizarea îndatorării în cadrul sistemului de impozitare a societăților

4.1.

Favorizarea îndatorării în cadrul sistemelor de impozitare a societăților afectează atât costurile socioeconomice, cât și efectul de pârghie al întreprinderilor și guvernanța corporativă. Dependența excesivă de finanțarea prin îndatorare poate submina realizarea obiectivelor Comisiei Europene, dat fiind că întreprinderile devin vulnerabile din punct de vedere financiar, iar posibilitatea de a întreprinde proiecte noi și riscante de investiții ecologice va fi afectată în mod negativ. Capacitatea de a plăti dividende, astfel încât investitorii să poată decide dacă să investească în noi proiecte, va fi limitată.

4.2.

Conform normelor fiscale actuale, dobânda plătită pentru împrumuturi se deduce din baza de impozitare, în timp ce acest lucru nu se întâmplă în cazul plăților de capital propriu. Plățile de capital constau în două părți: plăți de dividende și câștiguri de capital. Aceste norme naționale fac ca finanțarea prin îndatorare să fie în mod clar mai avantajoasă decât finanțarea prin capital propriu.

4.3.

O deducere specifică menită să acorde întreprinderilor un tratament fiscal pentru investițiile finanțate prin capitaluri proprii mai asemănător cu cel de care beneficiază în prezent pentru investițiile finanțate prin îndatorare ar putea reduce vulnerabilitatea întreprinderilor și ar putea fi un mijloc util de promovare a investițiilor durabile, mai ecologice și digitale.

4.4.

Trebuie remarcat că, dacă ratele legale ale impozitului pe profit cresc, pentru întreprinderi va fi mai avantajos din punct de vedere economic să facă investiții pe bază de împrumuturi, ceea ce le va încuraja să se axeze pe finanțarea prin îndatorare și mai mult decât înainte. Creșterea ratei inflației și a ratelor dobânzilor ar avea un efect similar, crescând motivația de a investi pe bază de împrumuturi.

4.5.

CESE îndeamnă statele membre ca sistemele lor fiscale să devină mai neutre în raport cu finanțarea prin îndatorare și prin capitaluri proprii. Aceasta ar încuraja diversificarea surselor de finanțare și ar spori reziliența economiei europene.

4.6.

În propunerea de directivă revizuită din 2016 privind o bază fiscală consolidată comună a societăților, a fost introdusă o deducere pentru cheltuielile de creștere economică și investiții (DCI), pentru a reduce favorizarea îndatorării și a promova investițiile în cercetare și dezvoltare. Această deducere ar consta în posibilitatea de a recupera din baza de impozitare, în anumite condiții, creșterea de capital (2).

4.7.

Comisia Europeană a anunțat că un proiect de directivă ce combate favorizarea îndatorării în detrimentul capitalului propriu va fi prezentat în primul trimestru din 2022 (3). CESE așteaptă cu interes să analizeze o propunere detaliată și să formuleze observații pe marginea sa.

5.   Guvernanța corporativă în dreptul societăților comerciale

5.1.

Pe lângă fiscalitate, unele reglementări pot spori sau reduce efectul anumitor stimulente create cu ajutorul altor instrumente. Reglementările directe în materie de proprietate și capacitatea de a utiliza fondurile așa cum doresc investitorii și consiliile de administrație ar putea crea dificultăți în îndeplinirea unora dintre obiectivele avute în vedere.

5.2.

Este important ca o economie funcțională să aibă norme și reglementări adecvate care să influențeze funcționarea întreprinderilor și piețelor. Dacă mijloacele sunt utilizate în interes personal, și nu într-un mod care crește valoarea întreprinderii, acționarii ar trebui să-i poată trage la răspundere pe managerii întreprinderii (4). O serie de norme reglementează comportamentul acceptabil al întreprinderilor în ce privește combaterea fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a spălării banilor (5), precum și acorduri ample privind codurile de piață referitoare la comportamentul întreprinderilor în statele membre. După cum s-a anunțat în Pactul verde european și în Comunicarea Comisiei privind planul de redresare după COVID-19, este important ca sustenabilitatea să fie integrată în cadrul de guvernanță corporativă. Comisia a publicat o consultare publică menită să colecteze opiniile părților interesate cu privire la o posibilă inițiativă privind guvernanța corporativă durabilă (6).

5.3.

CESE împărtășește viziunea unei economii europene mai ecologice și mai digitalizate în viitor, în care să existe echitate, creștere și o impozitare eficace, creându-se astfel un mediu favorabil investițiilor și creșterii generatoare de locuri de muncă. Pentru a redirecționa fluxurile de investiții, este esențială disponibilitatea capitalului pentru noua economie ecologică. Disponibilitatea fondurilor care pot fi investite, alături de certitudinea în ceea ce privește normele și respectarea statului de drept, sunt factori importanți pentru o tranziție reușită a economiei europene.

5.4.

CESE împărtășește opinia Comisiei că întreprinderile ar trebui să contribuie la realizarea unei economii mai ecologice, sustenabile și digitalizate, axându-se astfel pe obiective pe termen lung și pe o distribuție echitabilă între țări și cetățeni.

5.5.

CESE este ferm convins că acționarii ar trebui să aibă controlul final asupra activităților întreprinderii și responsabilitatea pentru aceste activități. Proprietarii unei societăți ar trebui să poată fi trași la răspundere. Sistemul actual al codurilor de guvernanță corporativă și al dreptului societăților comerciale din statele membre se raportează într-adevăr la acționari, care sunt proprietarii societății și care, în ultimă instanță, exercită controlul asupra strategiilor și priorităților societății, numind consiliul de administrație al societății. Această responsabilitate înseamnă că acționarii sunt răspunzători pentru finanțele și conduita întreprinderii și că ei ar trebui să piardă capital, dacă întreprinderea înregistrează pierderi. Acest principiu de bază bine stabilit nu ar trebui modificat sau pus în discuție.

5.6.

Întreprinderile trebuie să țină seama, desigur, de obiectivele pe termen lung și de externalitățile sociale pozitive, atât în operațiunile lor zilnice, cât și în deciziile lor de investiții. Acest lucru este impus tot mai mult de standardele pieței, de normele sectoriale care reglementează producția și de investitorii din întreaga lume, care solicită adesea întreprinderilor respectarea unor standarde de mediu, sociale și de guvernanță (MSG) (7).

5.7.

Sub influența directivelor și regulamentelor europene, dreptul național al societăților comerciale face parte integrantă din sistemul judiciar al fiecărui stat membru, atribuind drepturi și responsabilități nivelurilor corespunzătoare ale structurii juridice. Normele trebuie să fie specifice fiecărei țări, inclusiv în ceea ce privește componența consiliilor de administrație. Guvernanța și recomandările UE ar trebui să asigure o concurență loială și valori echitabile în ceea ce privește conduita unei întreprinderi.

5.8.

Pentru a facilita rolul pe care fondurile private trebuie să-l îndeplinească în raport cu prioritățile Comisiei, capitalul nu trebuie să fie blocat în întreprinderi, iar fondurile trebuie să poată fi investite cu ușurință în sectoare-cheie definite la nivelul UE.

5.9.

O piață de capital funcțională în UE este esențială în special pentru a atrage noi investiții. Prin urmare, CESE solicită măsuri suplimentare în direcția finalizării uniunii piețelor de capital (UPC) (8).

5.10.

Lichiditatea pieței de capital este importantă pentru investițiile ce trebuie realizate. Plățile de dividende, inclusiv când pot fi percepute ca fiind pe termen prea scurt, alimentează rezerva de fonduri disponibile pentru noi investiții în sectoarele ecologic și digital (9). Ca atare, ele sunt esențiale pentru buna funcționare a pieței de capital atunci când sunt investite – fie în noi întreprinderi, fie în întreprinderea care plătește dividendele. În cazul în care dividendele sunt plătite investitorului, acesta poate alege întotdeauna să le reinvestească în societatea existentă sau într-o altă societate. Cu toate acestea, în cazul în care beneficiile nu sunt distribuite, investitorul trebuie să lichideze acțiunile, ca singură modalitate de a investi în noi întreprinderi. Dacă capitalul reținut crește ca valoare, acesta poate fi un aspect pozitiv pentru întreprinderile sau investitorii existenți, dar el nu va pune la dispoziție noi fonduri pentru noi întreprinderi sau investiții de tip greenfield.

5.11.

Plata dividendelor oferă investitorilor posibilitatea de a-și ameliora în permanență strategia de investiții, contribuind la proiecte ecologice, sustenabile, etice și digitale. Acest lucru s-a întâmplat deja în multe cazuri pe piețele de capital și în domeniul capitalului privat (cum ar fi, de exemplu, investițiile în producția de baterii pentru automobile electrice sau în producția de oțel fără emisii de carbon).

5.12.

Noilor întreprinderi ar trebui să li se permită pe deplin să se dezvolte și să solicite finanțare din dividendele plătite acționarilor vechilor întreprinderi existente, permițând astfel o nouă alocare a capitalului, în conformitate cu prioritățile Comisiei. Ar putea fi avute în vedere stimulente fiscale pentru investițiile noi, ecologice.

5.13.

CESE consideră că piețele de capital și fondurile private pot juca un rol crucial în încurajarea întreprinderilor să treacă la o economie sustenabilă, mai ecologică și digitalizată. Orice acțiune politică a legiuitorului european privind dreptul societăților comerciale și guvernanța corporativă ar trebui să consolideze acest rol.

6.   Stimulente pentru reducerea CO2

6.1.

Pentru a sprijini transformarea economiei europene și a atinge obiectivele climatice, ar trebui să se recurgă la fiscalitate (10). Este important ca întreprinderile și gospodăriile să beneficieze de aceleași stimulente, astfel încât reducerea emisiilor de CO2 în atmosferă să fie posibilă la un cost cât mai scăzut.

6.2.

CESE încurajează Comisia Europeană să întreprindă inițiative concrete pentru a institui taxe pe carbon similare în statele membre, cu scopul de a armoniza eforturile de realizare a unei reduceri eficace a nivelurilor de CO2. Un rezultat ideal ar trebui să fie crearea de condiții uniforme la nivelul pieței unice a UE în raport cu emisiile/reducerile ce urmează a fi impozitate, precum și metodele și cotele de impozitare specifice pentru un impact egal asupra nivelului de CO2 din atmosferă.

6.3.

Statele membre ar trebui să adopte, în special, o politică simetrică și cuprinzătoare privind taxa de mediu, care să abordeze efectul CO2 asupra încălzirii globale. Trebuie introduse taxe cu rate atât pozitive, cât și negative. Veniturile obținute din taxele pe CO2 ar trebui folosite pentru a finanța stimulente pentru tehnicile de reducere a CO2 aplicate la nivel local, regional și național.

6.4.

Deși vânzarea de produse forestiere este impozitată la nivelul venitului proprietarului, ar trebui recunoscut că plantarea copacilor și amenajarea de păduri reduc CO2 din atmosferă și, prin urmare, într-o abordare fiscală simetrică a încălzirii globale, astfel de acțiuni ar trebui să fie încurajate printr-o taxă negativă pe CO2. Aceasta ar constitui o măsură importantă pentru atingerea obiectivelor climatice.

6.5.

Un rezultat ideal ar trebui să fie crearea de condiții uniforme la nivel mondial în ce privește emisiile/reducerile ce urmează a fi impozitate, precum și metodele și cotele de impozitare specifice pentru un impact egal asupra nivelului de CO2 din atmosferă.

7.   Trebuie evitată descurajarea digitalizării

7.1.

Dată fiind utilizarea datelor și a noilor modele de afaceri, a devenit necesar să se revizuiască la nivel internațional principiile care determină repartizarea între țări a veniturilor fiscale. Este important să se ajungă la un consens global și să se pună în aplicare acest consens (11).

7.2.

Pachetul fiscal include o propunere privind un impozit minim efectiv pe profit de 15 %. Acordul OCDE/G20 vizează limitarea concurenței fiscale, în special din partea țărilor cu rate de impozitare situate sub prag, și prevede că „Convenția multilaterală va impune tuturor părților să elimine toate impozitele pe servicii digitale și alte măsuri similare relevante la adresa tuturor întreprinderilor, și să se angajeze să nu introducă astfel de măsuri în viitor. O definiție detaliată a ceea ce constituie măsuri similare relevante va fi finalizată în cadrul adoptării Convenției multilaterale și a expunerii sale de motive” (12).

7.3.

CESE consideră că este important să se introducă norme adecvate, care să promoveze o și mai mare digitalizare a economiei europene, astfel încât să se poată realiza obiectivul unei economii mai ecologice și digitalizate.

---

(1)  Pentru a fi eficace, fondurile trebuie colectate într-un mod eficient sub raportul costurilor și trebuie cheltuite corespunzător în statele membre, contribuind la realizarea unei investiții care nu ar fi fost realizată fără transfer de resurse.

(2)  O sumă egală cu randamentul definit al creșterilor capitalurilor proprii DCI ar putea fi dedusă din baza impozabilă. Randamentul definit este egal cu randamentul obligațiunilor guvernamentale de referință pe 10 ani din zona euro în luna decembrie a anului anterior anului fiscal relevant, majorat cu o primă de risc de două puncte procentuale. A se vedea Directiva Consiliului privind o bază fiscală comună a societăților, COM(2016) 685 final, 2016/0337 (CNS) (2016).

(3)  Indemnizație pentru reducerea tendinței de favorizare a îndatorării (DEBRA), Comunicarea „Impozitarea întreprinderilor pentru secolul XXI”, COM(2021) 251 final.

(4)  Trebuie interzisă utilizarea fondurilor întreprinderii de către administratori pentru cheltuieli de lux care nu au legătură cu obiectivele de afaceri.

(5)  A se vedea Avizul CESE pe tema„Combaterea evaziunii fiscale, a evitării obligațiilor fiscale, a spălării banilor și a paradisurilor fiscale” (JO C 429, 11.12.2020, p. 6).

(6)  Consultare privind guvernanța corporativă durabilă, desfășurată în perioada 26 octombrie 2020 – 8 februarie 2021.

(7)  Criteriile MSG se referă la factorii de mediu, sociali și de guvernanță corporativă care sunt luați în considerare atunci când se investește într-o întreprindere. Deși sunt cunoscute de mai multe decenii, ele au devenit abia în ultimii ani o referință pentru investițiile responsabile din punct de vedere social.

(8)  A se vedea Avizul CESE pe tema „O uniune a piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi (un nou plan de acțiune)” (JO C 155, 30.4.2021, p. 20).

(9)  Numeroși cercetători au analizat eventuala prezență a unei viziuni pe termen scurt în politica privind dividendele; a se vedea, de exemplu, Martin Carlsson-Wall et al.:Corporate Governance and Short-Termism: An in-depth Analysis of Swedish data (Guvernanța corporativă și viziunea pe termen scurt: Analiză aprofundată a datelor privind situația din Suedia), (2021), Stockholm School of Economics. Din constatările lor empirice, bazate pe date privind perioada 2000-2019 pentru 786 de întreprinderi individuale și 7 389 de întreprinderi/ani, nu rezultă indicii concrete ale unei viziuni financiare pe termen scurt.

(10)  A se vedea Avizul CESE pe tema „Mecanisme fiscale de reducere a emisiilor de CO2” (JO C 364, 28.10.2020, p. 21).

(11)  A se vedea Avizul CESE pe tema „Impozitarea întreprinderilor pentru secolul XXI” (ECO/558).

(12)  OECD/G20 Base Erosion and Profit Shifting Project Statement on a Two-Pillar Solution to Address the Tax Challenges Arising from the Digitalisation of the Economy, 8 octombrie 2021, p. 7.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Voluntarii – cetățeni care construiesc viitorul Europei”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 152/04)

Raportor:

Krzysztof PATER

Decizia Adunării plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	24.11.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	8.12.2021
Sesiunea plenară nr.	565
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	214/3/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE remarcă faptul că, în cadrul dezbaterii privind viitorul Europei, responsabilii de elaborarea politicilor trebuie să fie conștienți de faptul că viitorul Europei nu va fi modelat doar de politicieni și de instituții, inclusiv de organizațiile societății civile, ci, mai ales, de milioane de cetățeni – voluntari care investesc timp și energie în fiecare zi, acționând în mod solidar pentru binele comun, atât în cadrul, cât și în afara organizațiilor societății civile.

1.2.

Voluntariatul implică milioane de cetățeni din Uniunea Europeană, care acționează din solidaritate față de alții, în mod individual sau în cadrul unor structuri organizate (atât informale, cât și formale). Această mișcare necesită un sprijin sistematic și atent, atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre, întrucât impactul său asupra dezvoltării sociale este de multe ori mai mare decât costul potențial. CESE ar dori să vadă, în anii următori, schimbări calitative pozitive în ceea ce privește acest sprijin, care să reflecte mai bine valoarea voluntarilor pentru viitorul Europei.

1.3.

CESE solicită Comisiei Europene să facă demersuri pentru a declara anul 2025 Anul european al voluntarilor, considerând că acest lucru ar fi: — un mod de a aduce un omagiu milioanelor de voluntari care și-au demonstrat rolul social semnificativ, în special în ultimele luni, prin activitatea de combatere a efectelor pandemiei; — un mod de a promova în continuare ideea de voluntariat în societățile statelor membre, încurajând mai multe persoane să devină voluntari și demonstrând că aceasta este o activitate favorabilă incluziunii și universală, care implică persoane din toate grupurile și contextele, indiferent de vârstă și de locul lor în societate; — o oportunitate de a face schimb de experiență și de cunoștințe între autoritățile statelor membre privind instrumentele juridice și politice menite să sprijine activitățile voluntarilor; — o sursă de inspirație pentru Comisia Europeană în sensul extinderii și creării de noi programe dedicate voluntarilor de toate vârstele; — o modalitate de a promova înțelegerea proiectelor de importanță majoră pentru viitorul Europei și al cetățenilor săi, furnizând date și fapte obiective și combătând informațiile false și părtinitoare.

1.4.

Activitatea voluntarilor are o reală valoare economică (în multe țări, ridicându-se la peste 2 % din PIB); în multe domenii sociale, voluntarii sunt necesari pentru a asigura nevoile de bază ale cetățenilor, inclusiv siguranța acestora; voluntarii joacă un rol esențial în punerea în aplicare a tuturor obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU; voluntarii sunt prezenți în fiecare grup social și în fiecare grupă de vârstă. Prin urmare, CESE consideră că nu este rezonabilă limitarea doar la tineri a programelor de sprijin pentru voluntari de la nivelul UE și finanțate de UE.

1.5.

În urma avizului adoptat în 2013 (1), CESE solicită încă o dată Comisiei Europene să adopte măsuri decisive pentru a elabora norme detaliate, care să permită colectarea de date comparabile privind activitatea de voluntariat din toate statele membre, subliniind faptul că fără date fiabile este imposibilă introducerea unei politici eficace, indiferent de domeniul vizat.

2.   Conceptul de voluntariat

2.1.

Nu există o definiție oficială a termenului „voluntariat”, dar el este înțeles, în general, ca înglobând toate formele de activitate voluntară, formală sau informală, desfășurată de o persoană, la alegerea sa sau fără preocuparea de a obține un câștig material și care contribuie la binele comun.

2.2.

Definiția activității de voluntariat, publicată în 2011 de Organizația Internațională a Muncii în manualul său privind măsurarea activității de voluntariat, este coerentă cu înțelegerea comună a voluntariatului. În conformitate cu această definiție, activitatea de voluntariat înseamnă „munca neremunerată neobligatorie, adică timpul pe care oamenii îl alocă fără plată activităților derulate prin intermediul unei organizații sau direct pentru cei din afara propriei gospodării” (2). Definiția poate fi utilizată în cercetările comparative internaționale pentru măsurarea activității formale de voluntariat (descrisă deseori ca activitate de voluntariat indirectă) și a activității informale de voluntariat (denumită „activitate de voluntariat directă” de către OIM (3)) în diverse sisteme culturale și juridice. CESE subliniază că Rezoluția privind statisticile referitoare la muncă, ocuparea și subutilizarea forței de muncă, adoptată în cadrul celei de-a 19-a Conferințe internaționale a statisticienilor din domeniul muncii a OIM, din octombrie 2013 (4) (care include o nouă definiție a muncii ce face o distincție între munca remunerată și cea neremunerată și modificări legate de colectarea de date privind ocuparea forței de muncă), ar trebui să îmbunătățească capacitatea de măsurare a activității de voluntariat ca activitate separată de alte forme de muncă neremunerată, precum îngrijirea persoanelor la domiciliu.

2.3.

Analizele voluntariatului se bazează adesea pe o distincție între activitățile formale și cele informale de voluntariat. Voluntariatul formal, ce cuprinde activități în cadrul unui context organizațional, implică persoane angajate prin organisme (structurate) organizate precum ONG-uri, cluburi sau instituții publice. Voluntariatul informal se referă la ajutorul neremunerat oferit de persoane fizice altor persoane, care nu locuiesc împreună cu ele, sau unor membri ai propriei familii, dar nu în contextul unei organizații formale. CESE regretă că voluntariatul informal este rareori recunoscut ca voluntariat de către persoanele care își oferă asistența, de către beneficiarii acțiunilor acestora sau de cadrele juridice care reglementează voluntariatul în unele state membre ale UE. Acesta este unul dintre motivele pentru care rolul voluntarilor este subestimat în prezent.

2.4.

Voluntariatul poate avea caracter episodic, cu ocazia unui eveniment sau pentru a acorda ajutor în caz de dezastre, de exemplu, în urma unui incendiu sau a unei inundații. Voluntariatul poate reprezenta și un angajament mai constant. Acesta se poate manifesta în sectoare „centrate pe oameni”, de exemplu, în serviciile sociale, sănătate, educație, sport etc. sau poate viza proiecte de mediu și de infrastructură, precum protejarea sau refacerea resurselor naturale sau conservarea grădinilor publice. Voluntariatul episodic se poate derula și în aceste contexte, dar aceste sectoare sunt sprijinite de voluntari cu o activitate mai constantă.

2.5.

CESE subliniază că cadrele juridice din Europa care reglementează voluntariatul ar trebui să ofere un mediu favorabil și propice unui voluntariat de calitate și nu ar trebui să creeze bariere inutile în calea voluntariatului. Cerințe precum asigurarea pentru voluntari, acordurile de voluntariat și verificările cazierelor judiciare ar trebui puse în aplicare atent, având drept principii directoare calitatea și accesul.

2.6.

În avizul său din 2013, CESE a subliniat că „[p]e baza datelor disponibile în prezent privind activitatea de voluntariat, nu este posibil să se efectueze analiza solicitată în documentele Comisiei, ale Parlamentului European, ale Consiliului European și ale CESE. În prezent, este imposibil să se monitorizeze în mod fiabil importanța economică a voluntariatului sau contribuția sa la politicile de la nivelul UE. Nu este posibil să se determine timpul total dedicat voluntariatului sau echivalentul monetar și să se evalueze astfel cât de extinsă este această activitate din perspectiva indicatorilor economici universali, cum ar fi ocuparea forței de muncă naționale (numărul de persoane care lucrează în economia națională) sau PIB-ul”. CESE a solicitat, de asemenea, lucrări pregătitoare, care, bazate pe propunerea-cadru a OIM, ar trebui să conducă la definirea unor norme detaliate pentru efectuarea cercetării în UE. CESE regretă că nu s-a înregistrat niciun progres în ceea ce privește stabilirea unui sistem comun pentru măsurarea valorii voluntariatului în Europa. Prin urmare, Comitetul solicită din nou Comisiei Europene să acționeze în mod decisiv pentru a pune în aplicare recomandările CESE, subliniind că, fără date fiabile, este imposibilă introducerea unei politici eficace, indiferent de domeniul vizat.

2.6.1.

CESE subliniază că îmbunătățirea colectării datelor, dincolo de PIB și de valoarea economică, pentru a analiza, de exemplu, timpul dedicat de voluntari, vârsta, genul, domeniul lor de activitate și, la modul mai general, valoarea adăugată pentru societate, precum indicatorii privind sănătatea și bunăstarea, calitatea vieții și coeziunea socială, ar putea fi extrem de utilă.

2.6.2.

Doar câteva institute naționale de statistică au inițiat și au efectuat cercetări privind activitatea de voluntariat pe baza metodologiei OIM, iar Polonia este singura țară al cărei institut național de statistică a efectuat deja această cercetare de două ori, în 2011 și 2016, cu un studiu suplimentar prevăzut pentru începutul anului 2022. Studiul din 2011 a calculat valoarea activității de voluntariat la aproape 2,8 % din PIB (5), iar studiul din 2016 la aproape 1,2 % din PIB (6). Această amplă discrepanță a rezultat din anumite modificări aduse metodologiei. Una dintre acestea a constat în faptul că, spre deosebire de 2011, când întrebările au inclus activitatea de voluntariat desfășurată de respondenți în beneficiul unor membri ai familiei, cu care însă nu locuiesc, în 2016 această activitate nu a fost luată în considerare. O alta a constat în faptul că întrebările din 2011 au vizat activitatea desfășurată pe tot parcursul anului 2010, în timp ce întrebările din 2016 au luat în considerare doar voluntariatul care s-a desfășurat pe o perioadă de patru săptămâni din primul trimestru care a precedat sondajul. Acest exemplu ilustrează în mod clar că nu este posibilă obținerea unor date comparabile fără elaborarea unei metodologii comune la nivelul UE, inițiată de Eurostat.

2.7.

Voluntariatul are o valoare pentru persoanele fizice, comunități, mediu, economie și societate în ansamblu, fiind una dintre cele mai vizibile expresii ale solidarității. El promovează și facilitează incluziunea socială, construiește capitalul social și are un efect transformativ asupra societății. Dezvoltarea unei societăți civile prospere cu voluntari implicați poate oferi provocărilor comune soluții creative și inovatoare. Voluntariatul contribuie la creșterea economică și, ca atare, merită o măsurare specifică și țintită din punctul de vedere al capitalului economic și al celui social. În plus, el joacă un rol tot mai important în protecția mediului și reprezintă o sursă esențială de învățare pentru mulți voluntari. Având în vedere aceste aspecte, politicile publice, deși vizează în mod direct sprijinirea voluntarilor, ar trebui să reflecte și nevoia unei infrastructuri favorabile pentru voluntariat, inclusiv a unei finanțări suficiente și adecvate pentru măsurile de sprijin, precum costurile de formare și de asigurare.

3.   Activitățile de voluntariat la nivelul UE

3.1.

CESE regretă că, după încheierea ediției din 2011 a Anului european al voluntariatului (EYV2011), voluntariatul a început să dispară de pe agenda europeană. În documentele oficiale el figurează doar sporadic – pe durata instituirii Corpului voluntar european de ajutor umanitar și a Corpului european de solidaritate, și ca temă prioritară în cadrul programului „Europa pentru cetățeni”.

3.2.

CESE subliniază că în statele membre există relativ puține studii de cercetare privind voluntariatul. Ele au acoperit diverse aspecte ale voluntariatului (de exemplu, nivelul de participare, profilul demografic al persoanelor implicate și motivația lor). Aceste cercetări sunt imposibil de utilizat pentru o analiză la nivelul UE din cauza lipsei de coerență în ceea ce privește abordările metodologice, incluzând chiar domeniul de aplicare a definiției voluntariatului și diferențele în ceea ce privește datele cercetării. Raportul realizat în 2010 la cererea Comisiei Europene prin firma de consultanță GHK (7) este în continuare cea mai recentă sursă de date disponibilă, cuprinzătoare și valoroasă, în ciuda limitărilor privind comparabilitatea datelor.

3.2.1.

Raportul GHK a arătat că 22-23 % dintre cetățenii UE cu vârsta de peste 15 ani au fost implicați în voluntariat, definit drept o activitate desfășurată de o persoană din propria dorință, în special în cadrul unei organizații neguvernamentale, pentru o cauză non-profit.

3.2.2.

În același timp, raportul a indicat faptul că, din cauza diferențelor metodologice, abaterile în ceea ce privește rezultatele pot fi deseori chiar de 30 până la 40 de puncte procentuale.

3.3.

Modulul ad-hoc „Participarea socială/culturală și deprivarea materială” (8), adăugat în 2015 sondajului anual al Eurostat pe tema „Venitul și condițiile de trai”, a conținut câteva întrebări privind activitățile de voluntariat. Pe baza datelor obținute în urma sondajului, se estimează că aproape 18,9 % dintre cetățenii UE au fost implicați în activități formale de voluntariat și aproape 22,5 % în activități informale de voluntariat, un nivel al implicării cetățenilor UE similar cu cel indicat în raportul GHK.

3.4.

Sondajul Eurobarometru Flash „Tineretul european”, publicat în aprilie 2015 (9), conține cele mai recente date disponibile privind activitatea tinerilor cetățeni europeni cu vârsta cuprinsă între 15 și 30 de ani. CESE remarcă faptul că asemănările dintre datele privind tinerii din acest studiu și datele privind toți cetățenii adulți ai UE din alte studii demonstrează în mod clar că toate grupele de vârstă sunt implicate în voluntariat.

3.4.1.

Potrivit sondajului „Tineretul european”, 25 % dintre tinerii din UE au fost implicați în ultimele 12 luni într-o activitate de voluntariat organizată, dar această proporție variază considerabil (de la 10 % la 42 %) între diferite țări.

3.4.2.

Același sondaj trage concluzia, de asemenea, că: „[e]xistă două principale domenii de interes în ceea ce privește activitățile de voluntariat desfășurate de tineri: caritate, ajutor umanitar și pentru dezvoltare (44 %), educație, formare și sport (40 %)”. Acestea sunt cele mai răspândite activități de voluntariat ale tinerilor din fiecare stat membru.

3.4.3.

Un procent de 93 % dintre respondenți au indicat că nu au desfășurat niciodată activități de voluntariat în străinătate.

3.4.4.

Noul Corp european de solidaritate, care include în prezent activități de voluntariat în situații de ajutor umanitar (acoperite anterior de Corpul voluntar european de ajutor) ar trebui să fie suficient de solid și cu un domeniu de aplicare suficient de vast pentru a genera mai multe activități de voluntariat din partea tinerilor, în special în alte țări, atât în cadrul, cât și în afara programului. Pentru a atinge acest obiectiv, ar trebui puse la dispoziție resursele necesare. Ar trebui explorată, de asemenea, posibilitatea de a extinde programul pentru a sprijini implicarea în activități de voluntariat a tinerilor cu vârsta de peste 30 de ani sau, alternativ, ar trebui asigurate resurse suplimentare din partea UE pentru a elabora un program paralel fără limită de vârstă.

3.5.

În ianuarie 2021, Comisia Europeană și-a publicat inițiativa „Cartea verde privind îmbătrânirea populației”, care a subliniat că un număr mare de persoane în vârstă continuă să aducă o contribuție activă și valoroasă societății și economiei, 20 % dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 65 și 74 de ani fiind implicate în voluntariatul formal, iar persoanele în vârstă de peste 75 ani rămânând, de asemenea, implicate, în măsura în care le permite starea de sănătate.

3.6.

În septembrie 2020, Consiliul Uniunii Europene și-a publicat concluziile finale pe tema „Drepturile omului, participarea și bunăstarea persoanelor în vârstă în era digitalizării” (10), în care, printre alte aspecte, a invitat Comisia să aibă în vedere instituirea unei platforme digitale privind „Participarea și voluntariatul după viața profesională”.

3.6.1.

Această platformă ar putea oferi informații persoanelor în vârstă privind implicarea în activități de voluntariat în alte țări decât propria țară. Ea ar putea, de asemenea, să ofere informații autorităților locale și altor actori cu privire la implicarea persoanelor în vârstă în activitatea de voluntariat și ar putea oferi orientări și informații persoanelor interesate să găsească oportunități de voluntariat potrivite pentru persoanele în vârstă, pretutindeni în Europa.

3.6.2.

CESE sprijină cu fermitate instituirea unei astfel de platforme, care s-ar integra în platformele existente și ar evita duplicarea eforturilor, subliniind totodată că activitățile de voluntariat desfășurate de persoanele în vârstă joacă un rol important atât pentru cei sprijiniți prin activitățile respective, cât și pentru voluntarii înșiși, prin faptul că le permit să rămână activi după încheierea vieții profesionale, întrucât voluntariatul are un impact pozitiv semnificativ asupra stării lor mintale și fizice.

3.6.3.

CESE subliniază că Corpul european de solidaritate pentru tineri și platforma propusă pentru sprijinirea voluntarilor în vârstă ar trebui să asigure baza pentru o politică europeană în materie de voluntariat mai cuprinzătoare și transversală, prin care să se promoveze solidaritatea și responsabilitatea pentru și între cetățenii de toate vârstele, care contribuie în mod liber la viitorul Europei pe baza solidarității și a valorilor europene.

3.6.4.

CESE recomandă ca această platformă să includă treptat grupe de vârstă mai ample de voluntari și să fie însoțită de eforturi mai susținute menite să reducă barierele din calea voluntariatului transfrontalier, precum pierderea drepturilor la beneficii publice și la sistemele de sprijin, a drepturilor de ședere, precum și de dispoziții conexe precum accesul la contracte de telefonie mobilă și de conectare la internet.

3.7.

Mulți voluntari din întreaga Europă sunt implicați în activități care sunt în concordanță cu proiectele UE de lungă durată ale Comisiei Europene (de o importanță crucială pentru viitorul Europei, de exemplu în ceea ce privește vaccinarea, digitalizarea, aspectele climatice, reformele financiare, dezbaterea privind energia nucleară, reformele în domeniul muncii etc.). Întrucât cetățenii trebuie să înțeleagă în mod concret și imparțial principalele propuneri ale instituțiilor UE pentru a fi în măsură să le sprijine, CESE solicită Comisiei Europene să sprijine în mod activ acele activități desfășurate de voluntari care pot contribui la câștigarea sprijinului cetățenilor pentru proiecte-cheie ale UE, inclusiv prin reducerea riscului de informații false și părtinitoare.

3.8.

Creșterea finanțării ratei forfetare și a sumei forfetare a proiectelor ar trebui să permită recunoașterea contribuției voluntarilor drept cofinanțare pentru granturi UE. Totuși, acest aspect nu funcționează bine în practică, întrucât contribuțiile în materie de timp ale voluntarilor nu pot fi incluse, în general, în contabilitatea organizațiilor. În plus, multe agenții care gestionează granturi UE solicită furnizarea de chitanțe de plată pentru cuantumul integral al plăților de rate forfetare și sume forfetare, ceea ce contrazice, ca metodă de calcul, intenția și spiritul abordării în materie de finanțare. CESE își reiterează solicitările în această privință, incluse în avizele adoptate în 2006 (11) și 2013 (12), și regretă că ele nu au fost încă puse în aplicare pe deplin. CESE remarcă faptul că programele de finanțare ale Consiliului Europei dispun de un mecanism care permite includerea timpului petrecut de voluntari sub formă de cofinanțare pentru granturile lor.

3.9.

CESE sprijină puternic concursul „Capitala europeană a voluntariatului” (13), lansat de Centrul pentru voluntariat european în 2013 ca parte a moștenirii EYV2011, care conectează politicile și practicile locale în materie de voluntariat la contextul european și la valorile și cadrele de politică europene. CESE solicită ca inițiativa să fie încurajată și sprijinită de toate instituțiile UE, dar să se acorde o atenție deosebită și nivelului subnațional, ca mod de a apropia cetățenii de responsabilii de elaborarea politicilor din UE și de a demonstra sprijinul de la nivelul UE pentru activitățile bazate pe solidaritate și pentru cetățenii activi care contribuie la viitorul Europei. CESE solicită Comisiei Europene să sprijine în mod activ diseminarea bunelor practici în politicile publice care sprijină activitățile de voluntariat la nivel local, utilizând în special exemple din partea autorităților locale care au fost candidate și câștigătoare ale concursului „Capitala europeană a voluntariatului”.

4.   Tendințe ale activității de voluntariat

4.1.

CESE subliniază că actualele schimbări demografice vor avea un impact asupra activității voluntarilor în anii următori.

4.1.1.

Europa are o populație care îmbătrânește și rate mai scăzute ale natalității. Aceasta înseamnă că există mai mulți voluntari calificați disponibili un timp mai îndelungat, dar și multe persoane în vârstă care au nevoie de sprijinul voluntarilor, dat fiind că au o viață mai lungă. Odată cu scăderea ratelor natalității, însă, tinerii ar putea să nu mai fie disponibili pentru voluntariat, și vor fi necesare mai multe proiecte inter pares pentru voluntarii adulți și în vârstă.

4.1.2.

Europa are populații tot mai diverse și fluctuante, și vor fi necesare mai multe eforturi pentru a asigura incluziunea socială. Statele membre nu pot plăti pentru toate acestea din fondurile publice, și, chiar dacă ar dispune de fonduri, nu este vorba doar despre bani. Pentru o reală incluziune este nevoie de o abordare mai umană și bazată pe solidaritate. În acest sens, sunt necesari voluntari care acționează din solidaritate unul față de celălalt. Este necesar un efort mai susținut pentru a combate singurătatea și pentru a oferi sprijin de tipul serviciilor sociale atunci când familiile sunt mai dispersate în diferite țări și pe continent. CESE consideră că autoritățile publice de la nivelul UE, al statelor membre și de la nivel local ar trebui să fie pregătite pentru aceasta. În egală măsură, procesul trebuie să includă crearea condițiilor favorabile pentru extinderea activităților de voluntariat.

4.1.3.

În statele membre se percep mai puține impozite, iar bugetele publice sunt reduse, dar, în același timp, există o nevoie mai mare de servicii. Un grad mai ridicat de inegalitate și sărăcie generează nevoi mai mari în rândul populației, dar acest lucru contrastează cu reducerea finanțării pentru organizațiile societății civile, care – cu sprijinul voluntarilor – ar putea îmbunătăți situația cetățenilor și a familiilor. CESE atrage atenția că trebuie asigurat un echilibru mai bun.

4.2.

CESE subliniază că schimbările constante ale stilului de viață și ale tipurilor de activități care duc la recunoașterea socială sau nevoia de a dezvolta noi competențe ce le-ar putea fi utile din punct de vedere profesional generațiilor tinere pot duce la o necorelare a interesului cetățenilor în ceea ce privește voluntariatul și oportunitățile reale în materie de voluntariat, și că nivelul voluntariatului poate, în consecință, să scadă, în pofida nivelului ridicat al „cererii și ofertei”. Acest fenomen trebuie monitorizat constant pentru a putea ajusta, în timp util, politicile publice.

4.3.

La scară largă, se observă o trecere de la voluntariatul tradițional, regulat și pe termen lung, bazat pe angajamente planificate și de o durată mai lungă, la voluntariatul episodic. Mulți voluntari sunt pregătiți să participe la o activitate episodică, chiar pentru un eveniment excepțional, dar nu doresc să își asume niciun angajament personal pe termen lung. Această tendință este reflectată în creșterea „volunturismului”, prin care cetățenii călătoresc în scopuri specifice de voluntariat sau răspund unor oportunități de voluntariat în timp ce se află în vacanță. Trebuie avut în vedere să se garanteze că fondul acestui tip de voluntariat este bazat pe adevăratele nevoi societale. Acolo unde voluntariatul poate aduce mai multe prejudicii decât beneficii, de exemplu în centrele instituționale pentru copii sau alte persoane vulnerabile (precum orfelinatele), el ar trebui interzis.

4.4.

O altă tendință observată în ultimii ani este apariția intermediarilor, cum ar fi centrele de asistență sau instituțiile educaționale, organizațiile religioase, organizatorii de acțiuni de voluntariat familial, centrele locale de voluntari sau voluntariatul în rândul angajaților (corporativ). Aceste organisme îi ajută pe voluntari să găsească un loc pentru a-și desfășura activitatea, căutând organizații care plasează în mod direct voluntari. Pe această cale, se oferă sprijin persoanelor care caută o oportunitate pentru a începe o activitate de voluntariat. Totuși, există riscul ca activitățile acestor intermediari să poată afecta negativ percepția voluntariatului în societate, în special dacă, de exemplu, activitățile lor sunt comercializate.

4.5.

Progresul în ceea ce privește capacitatea online și platformele de comunicare socială le permit cetățenilor să se organizeze singuri mai ușor pentru activități de voluntariat ad-hoc. Și acest aspect face ca toate tipurile de oportunități de voluntariat să fie imediat mai accesibile cetățenilor, cu platforme online ce corelează oferta cu cererea. Evoluția rapidă a noilor tehnologii a permis extinderea noilor forme de voluntariat, cum ar fi voluntariatul online, care nu depinde de ore și de locații specifice și care se poate desfășura în orice loc în care voluntarul are acces online și un dispozitiv cu care să se conecteze.

4.5.1.

Cu toate acestea, CESE subliniază că trebuie avut grijă pentru a nu-i exclude din aceste forme de voluntariat pe cei care nu au acces la internet.

4.5.2.

CESE evidențiază că cadrele juridice care reglementează voluntariatul în statele membre trebuie să țină pasul cu această schimbare și să garanteze, asigurând respectarea protecției datelor, de exemplu, că persoanele vulnerabile continuă să fie protejate, iar voluntarii sunt instruiți în mod adecvat, chiar și atunci când voluntariatul este organizat în mod informal și ad-hoc. Responsabilii de elaborarea politicilor nu ar trebui să considere că nu este nevoie ca organizațiile de sprijin și infrastructuri pentru voluntariat să fie finanțate, din moment ce oamenii se pot organiza singuri online.

4.6.

CESE apreciază că este nevoie de o cooperare cu un caracter transsectorial mai marcat între partenerii sociali în cadrul voluntariatului în rândul angajaților. Pentru a avea cel mai mare impact, angajatorii și angajații ar trebui mai degrabă să încheie un parteneriat cu organizațiile societății civile, care sunt experte în domeniul și/sau cauza pe care vor să îl/o sprijine, decât să încerce să implementeze ei înșiși programe de voluntariat.

4.7.

CESE recunoaște că „volunturismul” este o industrie în creștere în Europa și că acesta ar trebui reglementat pentru a proteja integritatea voluntariatului, a potențialilor voluntari și a comunităților locale.

4.8.

54 % dintre tinerii care au răspuns unui sondaj Eurobarometru (14) au afirmat că nu au suportat nicio cheltuială în cadrul activităților lor de voluntariat, deși 28 % au indicat că au suportat cheltuieli, dar nu au primit nicio contribuție, iar 16 % au suportat cheltuieli și au primit contribuții pentru respectivele cheltuieli. Aceste date trebuie luate în considerare de beneficiari sau de coordonatorii activităților voluntarilor, astfel încât cheltuielile să nu devină o barieră care să limiteze implicarea tinerilor. CESE subliniază importanța rambursării chiar și a micilor cheltuieli ale voluntarilor și se așteaptă ca autoritățile naționale și locale din statele membre să promoveze și să sprijine această abordare, fără nicio consecință fiscală defavorabilă voluntarilor sau organizațiilor respective.

4.9.

Există inconsecvențe la nivelul cadrelor juridice și al cerințelor juridice și de siguranță pentru voluntari și pentru beneficiarii lor din întreaga Europă. CESE subliniază că ar trebui adoptate măsuri pentru a raționaliza sistemul, pentru siguranța și în beneficiul tuturor. Asigurarea de răspundere civilă pentru voluntari ar trebui pusă la dispoziție pe piața asigurărilor din toate țările și ar trebui instituit un sprijin guvernamental și/sau din partea fundațiilor pentru a acoperi aceste costuri. Certificatele de cazier judiciar pentru voluntarii care lucrează cu copii sau persoane vulnerabile ar trebui să fie obligatorii în fiecare stat membru, iar obținerea lor ar trebui să fie simplă și necostisitoare pentru potențialii voluntari. CESE invită toate statele membre să implementeze aceste soluții și îndeamnă Comisia Europeană să promoveze cele mai bune practici din acest domeniu. Aceste activități vor promova, de asemenea, voluntariatul transfrontalier.

4.10.

CESE consideră că, cu cât sunt mai tinere persoanele care descoperă voluntariatul, cu atât mai mare este probabilitatea ca ele să devină adulți bine integrați și implicați din punct de vedere social, care își aduc partea de contribuție la viitorul Europei. Inițiativele precum programele de învățare prin furnizarea de servicii în școli și voluntariatul familial ar trebui încurajate. Dacă este necesar, cadrele juridice ar trebui adaptate pentru a oferi și tinerilor și copiilor posibilitatea de a deveni voluntari. Organizațiile de tineret joacă un rol foarte important în acest proces. Prin urmare, ar trebui să beneficieze de un sprijin suficient și adecvat din partea autorităților publice.

5.   Rolul voluntarilor în comunitate

5.1.

Fără nicio îndoială, voluntarii creează o valoare economică, de mediu și socială considerabilă. În cadrul organizațiilor non-profit, voluntarii sunt considerați deseori esențiali pentru asigurarea îndeplinirii eficiente a sarcinilor, fiind una dintre cele mai importante resurse ale acestor organizații. Ei sunt frecvent recunoscuți de mediul exterior ca un simbol al activităților respectivelor entități. Pentru mulți, în special pentru tineri, voluntariatul are o valoare specială. Deseori, este prima activitate prin care sunt abilitați să răspundă unor nevoi sociale reale și în urma căreia pot vedea rapid efectele acțiunilor lor ca cetățeni implicați, reducând semnificativ riscul excluziunii sociale.

5.2.

În multe cazuri, a fost mai dificil din punct de vedere juridic ca cetățenii să se organizeze în jurul unor chestiuni de interes comun și astfel să îi implice pe cetățeni ca voluntari care își aduc contribuția în societate fără a căuta un câștig personal. Ar trebui asigurate drepturile de asociere și fondurile și sprijinul public pentru organizațiile societății civile. CESE subliniază că finanțarea publică pentru organizațiile societății civile contribuie foarte mult nu doar la funcția și rolul lor în societate, ci și la menținerea independenței și a capacității lor de a asigura procese interne democratice care să permită ca dorințele membrilor lor să fie recunoscute și reprezentate fără interferențe exterioare.

5.2.1.

O societate civilă funcțională este semnul unei democrații sănătoase și contribuie foarte mult la calitatea vieții și la pace și stabilitate. Democrația participativă este complementară democrației reprezentative, și nu o amenințare.

5.2.2.

În cazul organizațiilor care coordonează activitățile voluntarilor, fondurile publice permit obținerea unor beneficii mai mari pentru societate, beneficii care au o reală valoare economică, printr-un mecanism specific de pârghie.

5.3.

În prezent, cetățenii din Europa sunt din ce în ce mai înclinați să se implice mai curând în activități de voluntariat pe termen scurt, precum voluntariatul în cadrul unui festival sau al unui concert, decât în angajamente pe termen lung pentru a răspunde unei nevoi societale identificate. CESE ar dori ca responsabilii de elaborarea politicilor să depună mai multe eforturi pentru a promova valoarea adăugată a voluntariatului ca formă de capital social și nu doar ca sursă de oportunități personale sau ca mecanism de economisire a cheltuielilor cu resursele umane. Autoritățile publice trebuie să ofere sprijin voluntarilor și organizațiilor care le sprijină activitățile pentru a demonstra mai bine valoarea și impactul acestora, cu scopul de a atrage în continuare voluntari, având în vedere că cetățenii au de ales dintr-un evantai tot mai larg de moduri de a-și petrece timpul liber.

5.4.

Pe durata pandemiei de COVID-19, mulți dintre responsabilii de elaborarea politicilor și mulți cetățeni obișnuiți au putut vedea potențialul deosebit și impactul efectiv al voluntariatului – atât al activităților structurate, coordonate de o instituție sau o organizație publică, cât și al activităților individuale ad-hoc, organizate în mod spontan pe baza dorinței de a ajuta. CESE a adus un omagiu sutelor de mii de voluntari din întreaga Europă care au oferit ajutor persoanelor aflate în dificultate în 2020 ca urmare a pandemiei, prin acordarea Premiului CESE pentru solidaritate civilă (15) organizațiilor și persoanelor fizice care s-au implicat în activități de voluntariat legate de impactul pandemiei de COVID-19.

5.5.

Lucrătorii cu un program de lucru mai puțin regulat și cu o viață profesională mai puțin stabilă consideră mai dificilă implicarea lor în angajamente de voluntariat pe termen lung. De exemplu, lucrătorii din comerț care sunt anunțați cu doar 24 de ore în avans dacă este necesar să lucreze consideră că este extrem de dificil să se implice în voluntariat. Același lucru este valabil, de exemplu, și pentru mulți lucrători ocazionali. CESE subliniază că organizațiile de voluntariat ar trebui sprijinite prin cunoștințe, inclusiv bune practici, pentru a consolida capacități suplimentare mulțumită cărora să facă față acestei disponibilități variabile a potențialilor voluntari și pentru a dezvolta noi modalități de gestionare a voluntarilor.

5.6.

Terapiile prin activități sociale (16) reprezintă un mijloc de a îmbunătăți o stare de sănătate precară, indiferent că sunt însoțite sau nu de prescrierea unor medicamente. Voluntariatul a devenit o parte eficientă și tot mai populară a schemelor de terapie prin activități sociale. Cercetările demonstrează că voluntariatul are un impact pozitiv asupra sănătății mintale, iar participarea la activități de voluntariat în cadrul terapiei prin activități sociale este benefică. CESE consideră că voluntariatul ca practicare a terapiei prin activități sociale ar trebui implementat pe o scară mai largă în Europa în cadrul redresării în urma pandemiei de COVID-19 și că impactul său ar trebui monitorizat atent. Ar trebui să se garanteze că organizațiile care asigură plasarea voluntarilor în cadrul schemelor de terapie prin activități sociale respectă principiile etice și aderă la orientările în materie de calitate privind acțiunile de mare impact, axate pe nevoi, cu valoare adăugată și bazate pe voluntariat.

5.7.

Având în vedere efectele pozitive ale ediției din 2011 a Anului european al voluntariatului, nevoia acută de a institui un cadru juridic și social pentru dezvoltarea voluntariatului și schimbările semnificative ale comportamentului voluntarilor și potențialilor voluntari, CESE solicită Comisiei Europene să adopte măsuri pentru a proclama anul 2025 Anul european al voluntarilor.

5.7.1.

Un An european al voluntarilor ar fi modul cuvenit de a omagia eforturile și impactul tuturor voluntarilor pe durata crizei provocate de pandemia de COVID-19 și ar evidenția contribuția și importanța lor pentru o redresare și un viitor al Europei care să fie bazate pe solidaritate, respect, egalitate și valori comune.

5.7.2.

CESE consideră că pachetul de măsuri coordonate de Comisia Europeană va oferi un elan statelor membre pentru a sprijini în mod exhaustiv activitățile de voluntariat, ținând seama de propunerile prezentate de CESE, și că aspectul legat de activitățile desfășurate de voluntari va fi un element permanent, nu ocazional, al politicii europene.

---

(1)  ECO/343 – Instrumentele statistice de măsurare a voluntariatului (JO C 170, 5.6.2014, p. 11).

(2)  ILO Manual on the Measurement of Volunteer Work (Manualul privind măsurarea activității de voluntariat al OIM).

(3)  Indicator Description: Volunteer Work (Descrierea indicatorilor: activitatea de voluntariat), OIM.

(4)  ILO International Conference of Labour Statisticians Resolution (Rezoluția Conferinței internaționale a statisticienilor din domeniul muncii a OIM).

(5)  Statistics Poland – Volunteering 2011 (Statistici Polonia – Voluntariat 2011).

(6)  Statistics Poland – Volunteering 2016 (Statistici Polonia – Voluntariat 2016).

(7)  GHK report on Volunteering in the European Union, GHK 2010 (Raportul GHK privind voluntariatul în Uniunea Europeană).

(8)  2015 EU-SILC Module on Social/Culture Participation and Material Deprivation (Modulul privind participarea socială/culturală și deprivarea materială).

(9)  Sondajul Eurobarometru Flash 408: Tineretul european.

(10)  Concluziile Consiliului, 9 octombrie 2020.

(11)  SOC/243 – Activitatea de voluntariat: rolul și impactul acesteia în societatea europeană (JO C 325, 30.12.2006, p. 46)..

(12)  ECO/343 – Instrumentele statistice de măsurare a voluntariatului (JO C 170, 5.6.2014, p. 11).

(13)  Capitala europeană a voluntariatului – CEV.

(14)  Sondajul Eurobarometru Flash 408: Tineretul european.

(15)  Premiul CESE pentru solidaritate civilă.

(16)  The Healing Power of Social Prescribing [Puterea vindecătoare a terapiilor sociale] și Policy Statement on Volunteering & Social Prescribing [Declarație de politică privind voluntariatul și terapiile sociale] – CEV 2019.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Cum garantăm locuri de muncă decente pentru tineri și asigurăm incluziunea tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare prin elaborarea adecvată a planurilor naționale de redresare”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 152/05)

Raportor:

doamna Nicoletta MERLO

Decizia Adunării Plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	24.11.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	8.12.2021
Sesiunea plenară nr.	565
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	152/13/48

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută planurile naționale de redresare și reziliență (PNRR) ca o oportunitate fără precedent menită să stimuleze schimbarea și să atragă investiții în creștere sustenabilă și crearea de locuri de muncă de calitate, al cărei potențial trebuie valorificat printr-o guvernanță favorabilă incluziunii, ce necesită dialog, deschidere și transparență.

1.2.

Comitetul constată cu regret lipsa unei consultări semnificative și specifice cu partenerii sociali și cu părțile interesate din unele state membre în timpul elaborării programelor naționale de reformă. CESE îndeamnă Comisia să pună în aplicare măsuri care să garanteze implicarea structurată și semnificativă a partenerilor sociali, a societății civile organizate și a organizațiilor de tineret în punerea în aplicare și monitorizarea PNRR. Protejarea și consolidarea dialogului social la nivel național sunt esențiale pentru a garanta că banii publici sunt cheltuiți în mod corespunzător pentru o redresare favorabilă incluziunii.

1.3.

CESE propune evaluarea și sistematizarea colectării de bune practici de la nivel național, unde consultarea cu partenerii sociali și organizațiile de tineret prin comitete dedicate și dialog social au dus la rezultate excelente din punctul de vedere al politicilor specifice tinerilor și al măsurilor de creare de locuri de muncă de calitate și perspective de carieră pentru tineri.

1.4.

Comitetul solicită statelor membre să asigure servicii de orientare și consiliere de calitate și favorabile incluziunii pentru toți tinerii, în special pentru cei cu handicap, încă din faza educației preșcolare, cu scopul de a oferi tinerilor mai multe informații referitoare la educația și formarea lor continuă și, ulterior, la posibilitățile de carieră în contextul tranziției verzi și a celei digitale a pieței forței de muncă.

1.5.

CESE salută măsurile de promovare și popularizare în ceea ce privește rolul și profilul practicilor de educație și formare profesională (EFP) ca motor al practicilor de inovare, competențele STIM, învățarea pe tot parcursul vieții și serviciile eficiente de intermediere în domeniul muncii, întrucât acestea sunt elemente esențiale pentru eliminarea clivajului existent în materie de competențe. De asemenea, este importantă îmbunătățirea evaluării competențelor pentru a identifica competențele care vor fi necesare în avans pentru viitoarele piețe ale forței de muncă. Ar trebui luate măsuri adecvate pentru a se asigura că educația și formarea profesională sunt accesibile și persoanelor cu handicap, pe baza recunoașterii capacităților individuale și că toți cetățenii pot să dobândească competențe profesionale utile pentru dezvoltarea lor personală, răspunzând, în același timp, nevoilor specifice ale întreprinderilor în ceea ce privește locurile de muncă calificată neocupate.

1.6.

CESE recomandă să se instituie un sprijin personalizat pentru grupurile vizate, în special pentru tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional. Acest sprijin ar trebui să permită abordarea tuturor aspectelor care sunt periferice din perspectiva integrării pe piața forței de muncă, cum ar fi locuințele, cazarea, transportul și sănătatea, într-o manieră holistică.

1.7.

CESE consideră că este prioritar să se asigure eficiența și caracterul adecvat al serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, actori esențiali în politicile active în domeniul forței de muncă, prin investiții și reforme specifice, acolo unde este necesar, astfel încât acestea să poată ajuta toate persoanele, în special cele mai vulnerabile și cele mai îndepărtate de piețele forței de muncă, în efortul lor de a găsi un loc de muncă sau în reorientarea lor profesională.

1.8.

CESE regretă faptul că potențialul Garanției pentru tineret ca principal instrument de politică pentru combaterea creșterii șomajului în rândul tinerilor nu a fost pe deplin valorificat. CESE solicită statelor membre să-și accelereze eforturile de a pune în aplicare o Garanție pentru tineret consolidată, care să includă acțiuni de formare de calitate care să promoveze integrarea pe piața forței de muncă și invită Comisia Europeană să ofere o prezentare generală a pașilor urmați pentru a pune în aplicare Recomandările Consiliului privind Garanția pentru tineret consolidată la nivel național și pentru a asigura sinergii eficiente cu PNRR.

1.9.

CESE salută dispozițiile PNRR care sprijină formarea de calitate, din care fac parte ucenicia și stagiile de practică, întrucât acestea reprezintă un instrument eficient de reducere a ratelor de abandon școlar timpuriu și pot asigura o mai bună integrare a tinerilor (și a altor persoane) pe piața forței de muncă și invită statele membre să pună în aplicare Recomandarea Consiliului privind un Cadru european pentru programe de ucenicie de calitate și eficiente (1). Cu toate acestea, Comitetul solicită interzicerea stagiilor neremunerate. Ar trebui asigurată o remunerație decentă pentru toți stagiarii în cadrul viitoarei revizuiri a Recomandării Consiliului privind un cadru de calitate pentru stagii. CESE sugerează, de asemenea, să se elaboreze un Cadru european pentru stagii de calitate, pentru a garanta valoarea educațională a unei astfel de experiențe de învățare.

1.10.

CESE îndeamnă statele membre să utilizeze fondurile de redresare pentru investiții destinate creării de locuri de muncă de calitate și consolidarea competențelor tinerilor, când este necesară, cu o atenție deosebită acordată contractelor de muncă pe durată nedeterminată și condițiilor decente de muncă care reduc riscul precarității. În plus, Comitetul subliniază necesitatea de a elimina decalajul în materie de securitate socială și încurajează statele membre să pună în aplicare în mod corespunzător Recomandarea Consiliului privind accesul la protecție socială (2) și să introducă un sistem modern pentru toate formele de muncă, capabil să asigure un venit adecvat viitorilor pensionari, în special celor care au sau vor avea întreruperi ale carierei profesionale.

1.11.

CESE consideră că, pentru a nu subvenționa insecuritatea locurilor de muncă, este esențial să se asigure că subvențiile pentru angajare sunt condiționate de contracte pe durată nedeterminată sau de programe de stabilizare. În plus, stimulentele pentru angajare pot fi eficace în crearea de oportunități de angajare pentru persoanele „defavorizate” aflate în căutarea unui loc de muncă, precum și în realocarea lucrătorilor disponibilizați, favorizând tranziția acestora către noi sectoare și ocupații.

1.12.

CESE consideră că ar trebui să se acorde o atenție deosebită problemei sănătății mintale și a tulburărilor psihosociale, în special în rândul tinerilor, prin reducerea stigmatizării problemelor de sănătate mintală prin activități de prevenire și de sensibilizare, care trebuie să înceapă în școli și să fie extinse la întreprinderi, precum și prin asigurarea unei finanțări adecvate pentru furnizorii de servicii și de sprijin în acest domeniu.

1.13.

CESE remarcă faptul că inegalitățile de gen persistente din mediul profesional sporesc vulnerabilitățile femeilor tinere în fața consecințelor economice ale pandemiei de COVID-19. Comitetul salută măsurile puse în aplicare de unele state membre pentru a încuraja și promova ocuparea forței de muncă și antreprenoriatul în rândul femeilor, pentru a investi într-o infrastructură socială adecvată și reforma sistemele de îngrijire a copiilor, în special învățământul preșcolar, și solicită ca aceste bune practici să fie intensificate la nivelul UE pentru a sprijini ocuparea integrală a forței de muncă în rândul femeilor și, în special, al tinerelor mame.

2.   Context

2.1.

Pandemia de COVID-19 a avut și are în continuare un imens impact asupra societăților și economiilor noastre. Uniunea Europeană a luat măsuri importante în scopul redresării: pentru prima oară, statele membre au optat pentru solidaritate și convergență europeană, în loc de austeritate, pentru a combate criza.

2.2.

Mecanismul de redresare și reziliență (denumit în continuare „mecanismul”), elementul central al instrumentului Next Generation EU, pune la dispoziție împrumuturi și granturi în valoare de 672,5 miliarde EUR pentru sprijinirea reformelor și a investițiilor întreprinse de statele membre. Acest cuantum fără precedent are ca scop să atenueze impactul economic și social al pandemiei de COVID-19 și să facă economiile și societățile europene mai durabile, mai reziliente și mai bine pregătite pentru provocările și oportunitățile tranziției verzi și ale celei digitale.

2.3.

În cadrul acordului, planurile naționale de redresare și reziliență (PNRR) ar trebui să aloce cel puțin 37 % din cheltuieli pentru a sprijini obiectivele climatice și 20 % pentru a sprijini tranziția digitală. În plus, toate investițiile și reformele trebuie să respecte principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative”, asigurându-se faptul că nu aduc prejudicii semnificative mediului înconjurător. În plus, se estimează că PNRR vor contribui la abordarea eficientă a provocărilor relevante identificate în recomandările -specifice fiecărei țări în cadrul semestrului european; cu toate acestea, nu este stabilit aici niciun prag minim sau proces de monitorizare a cheltuielilor pentru diferite priorități, cum ar fi tinerii.

2.4.

Implicarea la timp și semnificativă a partenerilor sociali în cadrul întregului semestru european, la diverse niveluri și în cadrul tuturor domeniilor de politică ce afectează direct sau indirect ocuparea forței de muncă și piața muncii reprezintă elementul esențial pentru îmbunătățirea angajamentului în elaborarea de politici, inclusiv de măsuri în cadrul PNRR. Dialogul social este o forță motrice pentru o elaborare reușită și echitabilă a politicilor dacă este capabil să propună soluții eficiente și să reflecte schimbările politice permanente și reformele în materie de negociere colectivă, acolo unde este cazul.

2.5.

Mecanismul completează alte activități care îi vizează pe tineri (3) și este aliniat îndeaproape la prioritățile Comisiei pentru perioada 2019-2024, care menționează clar că UE trebuie să creeze un mediu de investiții mai atractiv și o creștere care să genereze locuri de muncă de calitate, în special pentru tineri și pentru întreprinderile mici (4). Noul program ALMA al Comisiei Europene (5) (Aim, Learn, Master, Achieve – Țintește, Învață, Stăpânește, Realizează), un nou program de schimb de tip Erasmus, care vizează tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare, oferind tinerilor europeni din alte state membre experiență profesională pe termen scurt, poate avea rezultate pozitive dacă beneficiarilor li se asigură standarde de calitate, inclusiv protecție socială, orientare și supraveghere și salarii decente.

2.6.

La 22 ianuarie, Comisia Europeană a publicat o nouă serie de orientări pe care statele membre ale UE trebuie să le respecte în momentul elaborării propriilor PNRR pentru a accesa așa-numitul Fond de redresare, din care reiese faptul că politicile publice în favoarea tinerilor nu mai reprezintă doar un obiectiv „orizontal” al planurilor, și anume un aspect care să fie avut în vedere în realizarea altor obiective principale, ci a devenit o condiție prealabilă necesară și o prioritate absolută a instrumentului Next Generation EU și trebuie inclusă ca pilon de sine stătător și nu doar ca prioritate transversală.

2.7.

Țările UE ar fi trebuit să își prezinte PNRR în mod oficial până la 30 aprilie 2021. Totuși, Comisia a prelungit termenul și a fost de acord că țările își pot prezenta planurile până la jumătatea anului 2022. Începând cu 15 octombrie 2021, numărul planurilor prezentate se ridică la 26.

2.8.

Mecanismul este o oportunitate care apare o dată la o generație pentru statele membre, nu doar pentru a combate criza sanitară publică, ci și pentru a continua dubla tranziție către o economie digitală și cu emisii scăzute de carbon, a crea o bunăstare socială solidă și a promova coeziunea. Acesta are potențialul de a aduce schimbări tangibile pentru lucrătorii tineri și de a-i împiedica să devină o generație fără perspective echitabile în viitoarea Europă. Cu toate acestea, este extrem de necesară o guvernanță incluzivă la nivel național și european, în care dialogul social și implicarea societății civile să aibă un impact puternic și semnificativ.

2.9.

Criza provocată de pandemia de COVID-19 a crescut și mai mult inegalitățile, creând și mai multe dezavantaje pentru lucrători, în special pentru cei tineri. În prezentul aviz din proprie inițiativă, CESE, pe baza unei analize a măsurilor generaționale conținute în PNRR prezentate de unele state membre și, astfel, identificând bune practici și puncte slabe, intenționează să elaboreze recomandări privind modul în care se pot garanta locuri de muncă decente pentru tineri și incluziunea tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare prin punerea în aplicare a proiectelor.

3.   Observații generale

3.1.

Tinerii europeni se numără printre cei mai afectați de pandemie: școlile, universitățile și spațiile sociale au fost închise, privându-i pe tineri de educație, cultură și contacte; unul din șase tineri și-a pierdut locul de muncă din cauza consecințelor economice ale COVID-19 (6); în august 2021, rata șomajului în rândul tinerilor a fost de 16,5 % în UE (7); într-o serie de țări, tinerii au fost afectați în mod deosebit, provocând o creștere dramatică a ratei șomajului – pentru a menționa numai câteva exemple: Spania (40,5 %), Italia (29,7 %), Bulgaria (18,3 %) și Franța (19,6 %). În plus, există tendința ca un anumit procent din tinerii șomeri să nu fie reflectat în datele oficiale pentru că aceștia fie nu au solicitat indemnizații de șomaj, fie nu s-au înscris la agențiile de plasare a forței de muncă, încercând în schimb să trăiască printr-o activitate pseudo-independentă, lucrând pentru platforme online sau în economia subterană. Prin urmare, se poate presupune că cifrele reale ar putea fi și mai negative decât cele raportate de Eurostat.

3.2.

În plus, criza provocată de pandemia de COVID-19 a agravat și mai mult situația tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare. Numărul tinerilor din Europa care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare, în special în țări precum Italia, Grecia, Bulgaria și România, este critic și se află din nou în creștere ca urmare a abandonului școlar, a lipsei unor servicii de orientare adecvate, a pierderii locurilor de muncă și a lipsei oportunităților de angajare. Această categorie de persoane vulnerabile se confruntă cu un risc ridicat de marginalizare, sărăcie și excluziunea permanentă de pe piața forței de muncă.

3.3.

Tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare reprezintă o categorie amplă care înglobează o populație eterogenă, inclusiv șomeri, tineri care au abandonat școala, absolvenți de studii descurajați care încă nu au găsit un loc de muncă și alți tineri fără ocupație din diverse motive. Șomerii reprezintă doar un subgrup din categoria mai amplă a tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare, iar zona de intersecție dintre șomeri și această categorie de tineri variază de-a lungul timpului (8).

3.4.

Un număr mare de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare reprezintă o pierdere importantă pentru economiile și societățile noastre. Sentimentul de deziluzionare sau de excludere al acestor persoane prezintă, totodată, un risc politic pentru stabilitatea societăților noastre democratice. Incapacitatea sistemelor educaționale și sociale de a preveni fenomenul sau de a reduce numărul tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare indică lipsa unor politici eficiente, sprijinite la scară largă, de promovare a egalității de șanse în întreaga Europă.

3.5.

Această criză îi afectează în special pe lucrătorii cu forme de muncă atipice (9) (activități cu caracter ocazional, muncă ocazională pe bonuri, munca pe platforme online și în regim de colaborare etc.) (10) și, din păcate, tinerii sunt predominanți în aceste forme de muncă. Astfel de locuri de muncă pot fi adesea slab remunerate, cu orare neregulate de lucru, cu o siguranță precară în ceea ce privește locul de muncă sau cu o protecție socială (concediu plătit, pensie, concediu de boală etc.) limitată sau inexistentă. Deseori, astfel de locuri de muncă nu permit solicitarea indemnizațiilor de șomaj sau a ajutoarelor din schemele privind reducerea timpului de muncă puse în aplicare de administrații (11). Acest tip de muncă poate fi întâlnit în special în sectoarele și industriile care sunt grav afectate de pandemia de COVID-19, precum sectorul turismului, al comerțului angro, al comerțului cu amănuntul, al serviciilor de cazare și de alimentație publică (12). Pe de altă parte, noile forme de muncă pot reprezenta o oportunitate pentru tinerii care locuiesc în zone rurale sau îndepărtate sau pentru tinerii cu handicap, studenți și tineri părinți și, prin urmare, este indispensabil să se asigure salarii decente și asigurări sociale în acest domeniu.

3.6.

Ar trebui identificate și luate în considerare în PNRR barierele periferice din calea ocupării forței de muncă, precum mobilitatea, alfabetizarea digitală, sănătatea și condițiile de viață precare, inclusiv lipsa de locuințe sau de asigurări sociale. CESE consideră că statele membre ar putea monitoriza aceste obstacole în calea integrării tinerilor pe piața forței de muncă din punct de vedere calitativ și cantitativ și ar putea face propuneri specifice de înlăturare a lor în cadrul planurilor lor naționale de redresare și reziliență.

4.   Observații specifice

4.1.

Redresarea de după pandemia de COVID-19 ar trebui privită ca o oportunitate. Economia și piața forței de muncă au fost grav afectate.

4.2.

PNRR reprezintă o oportunitate fără precedent menită să stimuleze și să sprijine schimbarea, al cărei potențial trebuie valorificat printr-o guvernanță incluzivă, ce necesită dialog, deschidere și transparență. Măsurile finanțate prin PNRR ar trebui să implice autoritățile locale, partenerii sociali și societatea civilă, inclusiv organizațiile de tineret, pentru a crea o guvernanță participativă care să ducă la consens, încredere și convingerea aplicării unui tratament just în ceea ce privește PNRR.

4.3.

CESE consideră că ar trebui să fie garantate de statele membre consultările permanente cu partenerii sociali, cu societatea civilă și cu organizațiile de tineret, în special, în momentul elaborării, a punerii în aplicare și a monitorizării măsurilor adaptate lucrătorilor tineri și tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare, pentru a evalua, din perspectiva tinerilor, dacă și în ce măsură politicile sunt adecvate educației și perspectivelor lor de carieră și pentru a le facilita accesul la piața forței de muncă.

4.4.

CESE apreciază inițiativele adoptate până în prezent de statele membre menite să evalueze impactul generațional al politicii publice: în Austria, prin „Youth Check” (13), o lege în vigoare din 2013, potrivit căreia toate propunerile legislative și de reglementare noi trebuie evaluate din punctul de vedere al potențialelor consecințe asupra copiilor și a tinerilor, inclusiv prin implicarea Consiliului național pentru tineret, și în Italia, prin COVIGE (14), o comisie recent înființată de Ministerul Politicilor pentru Tineret și alcătuită din manageri și reprezentanți ai administrației publice, profesori universitari și experți în politici de tineret, inclusiv ai Consiliului național pentru tineret, care are ca obiectiv evaluarea impactului generațional al tuturor politicilor publice ex ante și ex post prin indicatori și modele specifice, precum și printr-o comparație cu cele mai bune practici din alte țări ale UE.

4.5.

CESE recomandă statelor membre să adopte măsuri similare sau să monitorizeze politicile care urmează să fie adoptate și care sunt deja aprobate în mod eficient și din punct de vedere generațional, asigurând totodată implicarea adecvată a tinerilor în consultare.

4.6.

Cercetările (15) efectuate de Cedefop estimează că aproape 7 milioane de locuri de muncă în UE vor fi pierdute sau nu vor fi create din cauza pandemiei de COVID-19 până în 2022, deși unele sectoare (16) precum sănătatea, știința și inovarea, tehnologia informațiilor și comunicațiile digitale vor înregistra o creștere semnificativă. Pandemia a favorizat crearea de locuri de muncă în sectoare și profesii suficient de flexibile pentru a se adapta la noile norme privind distanțarea socială și telemunca. Este probabil ca acestea să persiste chiar și după pandemie, modificând natura muncii, care, în mod tradițional, necesita spațiu fizic (17).

4.7.

Potrivit unui raport OCDE (18), pandemia ar putea afecta și atitudinea față de învățare în rândul copiilor și al tinerilor. Întreruperile activităților școlare regulate au făcut ca mulți copii să progreseze mai puțin în ceea ce privește dezvoltarea competențelor. Pe termen scurt, pandemia ar putea conduce la o creștere a abandonului școlar, în timp ce pe termen mediu și lung, ar putea duce la o implicare redusă a cărei consecință ar putea fi ca actuala generație de studenți să nu poată dezvolta comportamente pozitive de învățare, într-un moment de schimbări structurale profunde care vor necesita din partea cetățenilor actualizarea competențelor pe tot parcursul vieții lor. În plus, raportul identifică oportunitățile educaționale ca fiind cauza potențială a inegalității de gen. Raportul solicită intensificarea urgentă a investițiilor în învățarea pe tot parcursul vieții, menită să ajute persoanele să se adapteze și să devină reziliente la șocuri externe.

4.8.

Într-o lume în rapidă schimbare, modelată de globalizare și de consecințele pandemiei de COVID-19, CESE consideră că este esențial să se prevină necorelarea competențelor, punându-se în centrul de interes competențele, inclusiv cele non-tehnice prin investirea unor resurse adecvate în educație și servicii de orientare, în promovarea îmbunătățirii legăturilor și tranziției între mediul educațional și cel profesional, inclusiv prin promovarea instrumentelor precum alternanța școală-muncă, ucenicii și stagii de practică, și în promovarea programelor de învățare pe tot parcursul vieții, implicând toate părțile interesate cu rol esențial și acordând o atenție deosebită grupurilor vulnerabile, în special tinerilor, tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare și celor cu locuri de muncă unde există cel mai mare risc de transformări. Răspunsul politic adecvat este un pachet integrat privind politica activă în domeniul pieței forței de muncă, conectat cu serviciile publice de ocupare a forței de muncă și cu sistemele de formare, pentru promovarea unei redresări durabile și favorabile incluziunii.

4.9.

Există un amplu consens în rândul părților interesate că serviciile de orientare în carieră nu au fost niciodată mai importante, în special pentru tinerii care și-ar putea căuta un loc de muncă imediat după părăsirea învățământului secundar. CESE se alătură celor care solicită investiții solide în serviciile de orientare în carieră (19), ca dovezi ale rolului valoros pe care îl joacă serviciile de orientare în carieră în pregătirea elevilor pentru a face față unei piețe a locurilor de muncă care evoluează rapid, care ar putea să nu fie la înălțimea așteptărilor lor sau să nu corespundă competențelor dobândite.

4.10.

În PNRR există o trimitere orizontală la tineri în contextul învățământului și al formării profesionale. Formarea și învățarea la locul de muncă, precum uceniciile și stagiile de formare, care constituie în general punctele critice de intrare pentru tineri, a fost, de asemenea, grav întreruptă pe durata crizei, chiar dacă în diferite grade în funcție de industrie și de regiune. Ca susținător de lungă durată a modernizării EFP, CESE salută eforturile naționale de a căuta și a promova soluții alternative pentru a asigura formarea competențelor practice, cum ar fi contractele de învățare și formare la locul de muncă, și extinderea învățării la distanță. Unele țări au adoptat, de asemenea, noi măsuri politice pentru a se asigura că sistemele de învățământ profesional și tehnic (IPT) sunt mai bine pregătite pentru șocuri viitoare (20).

4.11.

Strategiile de sensibilizare sunt elemente esențiale în cadrul planurilor de redresare care necesită investiții specifice în furnizorii de servicii pentru tineret și servicii publice de ocupare a forței de muncă. Concluziile recente arată că aproape jumătate din tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare nu au cunoștințe despre măsurile de sprijin guvernamental care le sunt puse la dispoziție (21).

4.12.

În cadrul PNRR, investițiile în furnizorii de servicii pentru tineret trebuie consolidate, iar între furnizorii de servicii pentru tineret și de servicii publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM) ar trebui încurajată cooperarea orizontală. Un rol important în sprijinirea persoanelor care se confruntă cu obstacole pentru ocuparea unui loc de muncă și asigurarea unei tranziții profesionale line îl au de jucat serviciile publice de ocupare a forței de muncă eficiente și eficace, însă sensibilizarea acelor tineri mai vulnerabili din categoria celor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare va necesita cooperarea dintre servicii publice de ocupare a forței de muncă și diverși actori locali, de la asociații și instituții de învățământ la consilieri specializați în probleme de sănătate mintală. Acest lucru necesită un schimb de informații și de date eficace și adecvate și înseamnă că operatorii și consilierii SPOFM vor trebui să dedice mai mult timp gestionării acestor parteneriate (22).

4.13.

Garanția pentru tineret, finanțată recent prin FSE +, cu obligația de a cheltui cel puțin 12 % din fonduri în statele membre cu o rată mai ridicată decât media UE de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional (23), rămâne principalul instrument de combatere a șomajului în rândul tinerilor în UE. Recomandarea Consiliului privind modul de consolidare a programului, adoptat în octombrie 2020 (24), include o listă a măsurilor privind modul de asigurare a calității celor oferite în cadrul programului, privind modul de îmbunătățire a sensibilizării și de consolidare a monitorizării rezultatelor pentru o mai bună evaluare a programului. Prin urmare, PNRR trebuie să analizeze planurile naționale de punere în aplicare a Garanției pentru tineret și să creeze legături cu aceasta. Nerealizarea acestui lucru va duce la pierderea de oportunități și la crearea de măsuri care nu vor oferi soluții tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare.

4.14.

CESE remarcă faptul că ultima actualizare a planurilor naționale de punere în aplicare a Garanției pentru tineret datează din 2014 și că, până în prezent, nu toate statele membre și-au actualizat strategiile naționale pentru tineret pentru a ține seama de Garanția pentru tineret consolidată (25). Statele membre trebuie să-și accelereze eforturile, să integreze învățămintele desprinse și să mobilizeze din punct de vedere strategic fondurile UE pentru a face ca acest instrument să fie cu adevărat eficient și funcțional.

4.15.

Cu o atenție specială acordată lucrătorilor tineri, trebuie elaborate măsuri pentru a combate șomajul și locurile de muncă precare (26) în rândul tinerilor prin crearea de locuri de muncă de calitate, precum și pentru a proteja numărul mare de lucrători (27) care nu beneficiază de o asigurare socială adecvată. În plus, ar trebui luate în considerare măsuri specifice pentru tinerii lucrători independenți cu scopul de a sprijini și a dezvolta antreprenoriatul în rândul tinerilor și întreprinderile nou-înființate.

4.16.

Cercetările (28) legate de schimbările aduse sistemelor de protecție socială de către statele membre pe durata pandemiei au arătat că cea mai mare parte au făcut astfel încât măsurile de sprijin pentru venit pentru angajați, precum schemele privind reducerea timpului de muncă, indemnizațiile de șomaj și alte măsuri similare, să fie mai accesibile, în special prin creșterea valorii acestora, prin relaxarea condițiilor de eligibilitate și prin prelungirea duratei lor. Deși aceste măsuri nu îi vizează în mod specific pe tineri, ele vor contribui la sprijinirea tinerilor care se confruntă cu un risc mai mare de a deveni șomeri și care sunt deseori excluși de la protecția socială precum indemnizațiile de șomaj, din cauza lipsei istoricului profesional.

4.17.

Din aceste motive și ținând seama de faptul că toate modificările sunt temporare, multe dintre ele luând deja sfârșit, tinerii confruntându-se din nou cu lacunele în materie de protecție socială, CESE consideră că este vital ca responsabilii de elaborarea politicilor să se axeze pe construirea unui sistem universal de protecție socială asigurându-se că toți lucrătorii (cu forme de muncă tipice și atipice, tineri și adulți) sunt acoperiți în mod egal de protecția socială. Abordarea acestor lacune va asigura protecția tinerilor împotriva sărăciei, precum și împotriva oricărui viitor șoc pe piața forței de muncă.

4.18.

CESE consideră că este, de asemenea, important ca tinerii să fie sprijiniți în ceea ce privește securitatea socială și, prin urmare, încurajează toate statele membre să pună în aplicare în mod corespunzător Recomandarea Consiliului privind accesul la protecție socială pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă (29), care recomandă statelor membre să asigure accesul la o protecție socială adecvată pentru toate formele de muncă.

4.19.

Sunt necesare mai multe eforturi pentru a găsi modalități de reconciliere a securității forței de muncă și a calității locurilor de muncă în cadrul unei piețe dinamice a muncii, iar consolidarea dialogurilor sociale reprezintă elementul esențial pentru a găsi măsuri eficiente. Cele mai bune practici se pot întâlni în țări precum 1) Portugalia, unde administrația organizează dezbateri regulate cu partenerii sociali și cu organizațiile de tineret. Măsurile precum o cotă pentru tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare în cadrul întreprinderilor cu un număr mare de plasamente de stagiu și subvenții pentru angajare pentru contractele pe termen scurt (30) au contribuit la stimularea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor în această țară; și 2) Spania, unde dialogurile sociale au condus la extinderea protecției sociale pentru a include și stagiile (31).

4.20.

Incertitudinea, îngrijorarea și anxietatea care pot duce la depresie în rândul tinerilor s-au acutizat rapid în momentul declanșării crizei și continuă să se intensifice în unele țări. Întreruperea temporară a activităților instituțiilor educaționale și a activităților sociale, culturale și sportive au slăbit legăturile sociale care contribuie la o bună sănătate mintală. Sprijinul în materie de sănătate mintală furnizat în școli și universități a fost grav perturbat în multe țări, și tinerii utilizează tot mai mult alte platforme de sprijin, precum liniile telefonice și centrele pentru tineret, iar serviciile de sănătate mintală oferă teleconsultații și forme de îngrijire la distanță pentru a menține continuitatea serviciilor. În același timp, furnizorii respectivelor servicii au fost, la rândul lor, foarte afectați de măsurile de izolare și mulți nu și-au putut relua activitățile din cauza lipsei resurselor financiare și umane. CESE consideră că este esențială sprijinirea acestui sector care depinde în foarte mare măsură de voluntari și de finanțarea proiectelor, printr-o finanțare mai durabilă, întrucât s-a dovedit a fi un element esențial al structurii sociale pe durata crizei.

4.21.

Se poate face mai mult pentru a aborda dimensiunea de gen în cadrul PNRR, în special în ceea ce îi privește pe tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare și care sunt, în general, mai numeroși în rândul femeilor tinere decât în rândul bărbaților tineri. În 2020, procentul de femei tinere care nu erau încadrate profesional și nu urmau niciun program educațional sau de formare a fost în medie de 1,3 ori mai mare decât cel al bărbaților tineri, iar procentul femeilor tinere inactive din acest grup a fost de 1,7 mai mare. Cota este deosebit de ridicată în țările din estul Europei (Bulgaria, România, Ungaria, Cehia, Slovacia și Polonia) și în Italia (32). Majoritatea tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare din aceste țări se regăsesc în acest grup din cauza responsabilităților familiale sau a unui handicap. O proporție mai mare a femeilor tinere petrece timp având grijă de copii și de alți membri ai familiei. Femeile tinere petrec aproape de trei ori mai mult timp decât bărbații tineri desfășurând activități de îngrijire și activități casnice neplătite. Comitetul salută măsurile instituite de unele state membre pentru a încuraja și promova ocuparea forței de muncă și antreprenoriatul în rândul femeilor, de a investi în infrastructuri sociale adecvate și de a reforma sistemele de îngrijire a copiilor, în special educația în materie de îngrijire a preșcolarilor și solicită ca aceste bune practici să fie extinse la nivelul UE, pentru a sprijini încadrarea integrală pe piața forței de muncă a femeilor, în special a tinerelor mame, și solicită un sistem solid, cu indicatori relevanți, de monitorizare anuală a progreselor și bugetelor alocate și utilizate pentru garantarea egalității de gen în contextul Mecanismului de redresare și reziliență.

---

(1)  Recomandarea Consiliului privind un cadru european pentru programe de ucenicie de calitate și eficace, 15 martie 2018 (JO C 153, 2.5.2018, p. 1).

(2)  Recomandarea Consiliului privind accesul la protecție socială – Pregătirea protecției sociale pentru viitor (JO C 387, 15.11.2019, p. 1).

(3)  Strategia UE pentru tineret (2018) (JO C 456, 18.12.2018, p. 1); Pachetul de sprijinire a ocupării forței de muncă în rândul tinerilor (2020) (JO C 372, 4.11.2020, p. 1); O punte către locuri de muncă – Consolidarea Garanției pentru tineret (2020); ALMA (2021); Anul european al tineretului (preconizat pentru 2022).

(4)  https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024_en

(5)  https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1549&langId=ro

(6)  Tinerii sunt de obicei definiți ca aparținând grupei de vârstă 15-29 de ani.

(7)  Eurostat.

(8)  Konle-Seidl, R. și Picarella, F. (2021), Youth in Europe: Effects of COVID-19 on their economic and social situation (Tinerii din Europa: efectele pandemiei de COVID-19 asupra situației lor economice și sociale), Parlamentul European, Luxemburg.

(9)  https://www.eurofound.europa.eu/topic/non-standard-employment

(10)  https://www.eurofound.europa.eu/publications/blog/new-forms-of-employment-in-europe-how-new-is-new

(11)  Eurofound (2021), COVID-19: Implications for employment and working life (COVID-19: implicațiile pentru forța de muncă și viața profesională), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.

(12)  Spasova S., Bouget D., Ghailani, D. și Vanhercke B. (2017), Access to social protection for people working on non-standard contracts and as self-employed in Europe (Accesul la protecția socială pentru tinerii care lucrează cu contracte de muncă atipice sau ca lucrători independenți în Europa).

(13)  https://national-policies.eacea.ec.europa.eu/youthwiki/chapters/austria/54-young-peoples-participation-in-policy-making

(14)  https://www.giovani.gov.it/it/comunicazione/notizie/comitato-per-la-valutazione-dell-impatto-generazionale-delle-politiche-pubbliche/

(15)  https://ec.europa.eu/eures/public/four-job-sectors-high-demand-result-covid-19-pandemic-2021-02-19_en

(16)  https://ec.europa.eu/eures/public/ro/news-articles/-/asset_publisher/L2ZVYxNxK11W/content/four-job-sectors-in-high-demand-as-a-result-of-the-covid-19-pandemic

(17)  Previziuni Cedefop privind competențele și locurile de muncă.

(18)  https://www.oecd.org/skills/covid-19-pandemic-highlights-urgent-need-to-scale-up-investment-in-lifelong-learning-for-all-says-oecd.htm

(19)  https://www.oecd.org/education/career-readiness/Investing%20in%20Career%20Guidance_en.pdf

(20)  Skills development in the time of COVID-19: Taking stock of the initial responses in technical and vocational education and training (Dezvoltarea competențelor pe durata pandemiei de COVID-19: Bilanțul răspunsurilor inițiale în cadrul învățământului profesional și tehnic), Biroul Internațional al Muncii – Geneva: ILO, 2021.

(21)  Moxon, D., Bacalso, C, și Șerban, A. (2021), Beyond the pandemic: The impact of COVID-19 on young people in Europe (Dincolo de pandemie: impactul pandemiei de COVID-19 asupra tinerilor din Europa), Bruxelles, Forumul European de Tineret.

(22)  PES partnership management (Gestionarea parteneriatului SPOFM), Eamonn Davern (septembrie 2020).

(23)  https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1099&langId=ro

(24)  Recomandarea Consiliului privind „O punte către locuri de muncă – consolidarea Garanției pentru tineret” și de înlocuire a Recomandării Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret (JO C 372, 4.11.2020, p. 1).

(25)  Konle-Seidl, R. și Picarella, F. (2021), Youth in Europe: Effects of COVID-19 on their economic and social situation (Tinerii din Europa: efectele pandemiei de COVID-19 asupra situației lor economice și sociale), Parlamentul European, Luxemburg.

(26)  Rezoluția Parlamentului European din 4 iulie 2017 referitoare la condițiile de muncă și locurile de muncă cu contracte precare [2016/2221(INI)] (JO C 334, 19.9.2018, p. 88).

(27)  Biroul Internațional al Muncii World Social Protection Report 2020-22: Social Protection at the Crossroads – in Pursuit of a Better Future. (Raport privind protecția socială la nivel mondial pentru 2020: Protecția socială la o răscruce – Pe calea unui viitor mai bun). Geneva: ILO, 2021.

(28)  Institutul European al Sindicatelor (2021), Non-standard workers and the self-employed in the EU: Social protection during the Covid-19 pandemic (Lucrătorii cu forme de muncă atipice și lucrătorii independenți în UE: protecția socială pe durata pandemiei de COVID-19).

(29)  Recomandarea Consiliului din 8 noiembrie 2019 privind accesul la protecție socială pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă (JO C 387, 15.11.2019, p. 1).

(30)  https://www.iefp.pt/apoios-a-contratacao

(31)  121/000066 Proiect de lege privind garantarea puterii de cumpărare a pensiilor și alte măsuri de consolidare a sustenabilității financiare și sociale a sistemului public de pensii (congreso.es)

(32)  https://ec.europa.eu/eurostat/-/index.php?title=Statistics_on_young_people_neither_in_employment_nor_in_education_or_training

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Munca atipică și cooperativele de platforme în transformarea digitală a industriei”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 152/06)

Raportor:	Giuseppe GUERINI
Coraportor:	Erwin DE DEYN

Decizia Adunării plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI)
Data adoptării în secțiune	10.11.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	8.12.2021
Sesiunea plenară nr.	565
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	219/0/10

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Economia platformelor digitale este un fenomen în plină expansiune, care depășește granițele Uniunii Europene. Pe măsură ce acest fenomen crește, s-au înmulțit și formele de relații de muncă pentru persoanele care lucrează pe aceste platforme: activitate independentă, relații de colaborare discontinue, contracte individualizate ale angajaților. În acest context, cooperativele lucrătorilor pot fi un instrument interesant pentru a spori stabilitatea relațiilor de muncă create prin intermediul platformelor digitale.

1.2.

Având în vedere amploarea fenomenului, CESE consideră că este util și necesar ca Uniunea Europeană și statele membre să coordoneze punerea în aplicare a unor norme adecvate, pentru a asigura un echilibru între nevoia de inovare și protecția drepturilor lucrătorilor pe platforme digitale, în mod similar cu modul în care sunt tratați consumatorii și utilizatorii în proiectele de regulamente referitoare la actul legislativ privind serviciile digitale și, respectiv, actul legislativ privind piețele digitale.

1.3.

Platformele digitale încurajează, de asemenea, dezvoltarea unor noi forme de întreprinderi care pot extinde posibilitățile de participare activă a multor persoane pe noile piețe digitale. Printre aceste forme de întreprinderi, forma de cooperativă este deosebit de atractivă pentru a promova participarea incluzivă la guvernanța platformelor digitale.

1.4.

Forma cooperativă permite dezvoltarea întreprinderilor înființate de lucrători independenți care își propun să mențină autonomia și creativitatea, îmbunătățindu-și, în același timp, veniturile, condițiile de muncă și accesul la protecție socială și evitând formele atipice de muncă.

1.5.

CESE observă că forma cooperativă poate combina caracteristicile platformelor digitale cu modelul organizatoric al muncii în asociere, dar permite, de asemenea, în cazul în care condițiile impun acest lucru, menținerea statutului de angajat pentru asociați, fiind acoperite toate garanțiile prevăzute pentru lucrători în temeiul contractelor colective de muncă.

1.6.

CESE încurajează Comisia Europeană, statele membre ale UE și actorii implicați în dialogul social să aibă în vedere inițiative care ar putea încuraja dezvoltarea de cooperative de platforme care, prin intermediul noilor tehnologii, să acționeze pentru a sprijini tendința antreprenorială prin reunirea tinerilor lucrători și antreprenori în cooperative.

1.7.

Punerea în aplicare efectivă a acestor inițiative necesită implicarea tuturor părților interesate; din acest motiv, dialogul social poate juca un rol esențial, motiv pentru care CESE este pregătit să joace un rol în promovarea cooperativelor de platforme.

1.8.

Platformele digitale nu cunosc frontiere terestre. În plus, principiul țării de origine se aplică pe teritoriul nostru european. Succesul acestor inițiative depinde de înțelegerea și aplicarea comună a acestor aspecte. CESE solicită să se acorde atenție riscului de fragmentare a pieței interne, care ar penaliza atât platformele, cât și pe angajații acestora.

1.9.

CESE consideră că este util ca punerea în aplicare a Strategiei europene pentru tranziția digitală să includă inițiative de sprijinire a apariției de cooperative pentru gestionarea platformelor digitale, inclusiv în vederea promovării proprietății colective asupra serviciilor digitale, a datelor și a infrastructurii tehnologice, permițând astfel o mai mare diversificare a mediului economic și răspândirea democrației economice.

1.10.

CESE observă că cooperativele, în calitate de organizații autonome ale persoanelor reunite voluntar pentru a răspunde propriilor nevoi lor sociale, economice și culturale comune, printr-o organizare democratică și participativă, oferă o soluție interesantă la problemele de guvernanță și control democratic al platformelor digitale.

1.11.

CESE solicită ca propunerile Comisiei Europene de reglementare a lucrătorilor pe platforme online să fie elaborate cu atenție și printr-o abordare deschisă inovării, care să contribuie la sprijinirea competitivității întreprinderilor, fără a pierde din vedere protecția drepturilor lucrătorilor, în special, prin garanția că persoanele care lucrează pentru platformele digitale sunt instruite și capabile să înțeleagă și să controleze mai bine modul în care sunt aplicați algoritmii care reglementează angajarea lucrătorilor.

2.   Introducere și context

2.1.

În procesul de transformare rapidă a economiei și a întreprinderilor, digitalizarea a căpătat un rol strategic esențial, ajungând să se generalizeze în toate sectoarele de activitate, vizând întregul ciclu al lanțului valoric al produselor și serviciilor și implicând atât întreprinderile mari, cât și întreprinderile mici și microîntreprinderile. Consecințele pentru lumea muncii, în ceea ce privește noile oportunități și provocări, sunt relevante atât în ceea ce privește natura, cât și rapiditatea schimbărilor.

2.2.

Ca urmare a transformării digitale rapide, apar noi modalități de lucru și noi forme de organizare a întreprinderilor. Activitatea platformelor necesită, printre altele, soluții noi și flexibile, pe care cadrele juridice actuale nu sunt întotdeauna în măsură să le reglementeze.

2.3.

Actuala transformare rapidă a scos la iveală lacune la nivelul securității juridice, motiv pentru care dialogul social și negocierile colective sunt importante pentru că oferă un cadru pentru negocierea noilor norme privind activitatea pe platformele digitale. Multe state membre au luat măsuri pentru a clarifica statutul profesional al unei persoane care lucrează prin intermediul platformelor digitale; în acest sens, acțiunea de reglementare a Comisiei Europene ar trebui să încurajeze acordurile care pot, în același timp, să se adapteze la schimbările de pe piața forței de muncă, asigurând, în același timp, garanțiile necesare pentru protecția socială a lucrătorilor.

2.4.

Deși fenomenul „platformelor digitale” se referă la o gamă largă de modele care pot include rețelele sociale, site-urile de comerț electronic, site-urile de intermediere financiară sau accesul la resurse și date și gestionarea acestora, în prezentul aviz vom aborda o perspectivă legată în mod special de muncă și ne vom referi în special la întreprinderile care operează prin intermediul aplicațiilor sau site-urilor web. În special, vom lua în considerare formula specifică a platformelor digitale de natură cooperativă.

2.5.

Comisia Europeană analizează implicațiile pentru condițiile lucrătorilor pe platforme online prin intermediul unei consultări deschise într-o primă etapă la 24 februarie și cu o a doua etapă între 15 iunie și 15 septembrie 2021. Prin intermediul acestor consultări, Comisia solicită partenerilor sociali să precizeze dacă ar trebui sau nu să se ia măsuri legislative. Consultarea identifică șapte domenii de acțiune: 1) statutul profesional; 2) condițiile de muncă; 3) accesul la protecție socială; 4) accesul la reprezentare și la negociere colectivă; 5) dimensiunea transfrontalieră; 6) gestionarea algoritmică; 7) formarea permanentă și oportunitățile de angajare pentru persoanele care lucrează prin intermediul platformelor.

2.6.

Platformele digitale construiesc un „spațiu virtual” în care au loc interacțiuni și schimburi care reprezintă mult mai mult decât o simplă corespondență între cerere și ofertă, care pot exercita o putere din ce în ce mai mare de control și influență asupra lucrătorilor, furnizorilor și utilizatorilor, oferind noi servicii pentru clienți și noi opțiuni pentru ocuparea forței de muncă. Acest lucru este posibil prin utilizarea sistemelor de creare de profiluri și prin utilizarea pe scară largă a datelor, aplicând sisteme de inteligență artificială și algoritmi stabiliți de cei care guvernează platformele.

2.7.

Prin intermediul unei politici sofisticate de marketing, care dă persoanelor ce acționează pe platforme impresia că sunt actori-cheie în cadrul unui proces orizontal inter pares, platformele își propun și se definesc ca spații de întâlnire pentru o relație directă și fără intermediari, dar nu sunt – de fapt – niciodată complet descentralizate sau neutre; dimpotrivă, ele însele sunt factori activi de intermediere, cu ierarhii bine definite, dar adesea neevidente.

2.8.

Deși există un corpus legislativ cuprinzător la nivelul UE și la nivel național, care acoperă diferite forme de ocupare a forței de muncă, platformele nu se adaptează întotdeauna cu ușurință la aplicarea și punerea în aplicare a acestor cadre de reglementare. Ar trebui încurajate informarea, dialogul social și învățarea reciprocă, pentru a facilita și a sprijini o dezvoltare robustă și durabilă a platformelor digitale și pentru a spori cooperarea și încrederea între actorii de pe piața digitală. Dialogul social și negocierile colective sunt mai în măsură să reglementeze situațiile în schimbare rapidă decât intervențiile legislative precipitate, care ar putea împiedica inovarea.

2.9.

Cu toate acestea, este clar că o bună reglementare trebuie să țină seama de inovațiile majore care pot proveni din tehnologiile digitale și recunoașterea drepturilor lucrătorilor în aceste noi forme de organizare a muncii. Acțiunea asupra schimbării înseamnă orientarea activă a modelului de dezvoltare, care, în opinia noastră, trebuie să se concentreze în mod special asupra mediului și societății.

2.10.

În contextul transformării digitale care are loc în întreaga lume, trebuie luate măsuri adecvate la toate nivelurile, pentru a sprijini dezvoltarea unei tranziții digitale durabile, guvernată de un cadru de reglementare european adecvat și clar pentru diferiții actori de pe piața digitală, în special în cazul celei reprezentate de platforme. Instituțiile europene au început să lucreze pe această temă în mai multe moduri (1), iar CESE a adoptat deja câteva avize privind chestiuni fiscale (2), reglementarea pieței digitale (3) și aspecte legate de forța de muncă (4).

2.11.

Într-un context general de schimbare a condițiilor de muncă, din ce în ce mai multe persoane sunt în măsură să furnizeze servicii prin intermediul activităților independente mulțumită platformelor digitale, astfel cum s-a subliniat în evaluarea impactului publicată de CE în ianuarie 2021 (5). Lipsa unui cadru de reglementare adecvat riscă să ducă la utilizarea unor forme inadecvate de activitate independentă, care, ca atare, trebuie să îndeplinească criterii precum: autonomia, libera exprimare a voinței părților de a participa, autodeterminarea în organizarea muncii și independența.

2.12.

Analiza Comisiei Europene arată că este posibil ca persoanele care lucrează prin intermediul platformelor să nu dispună de informații și de o înțelegere adecvate cu privire la modul în care algoritmii sunt aplicați pentru a lua anumite decizii care ar putea avea impact asupra condițiilor lor de muncă. Lipsa de înțelegere și de informații poate fi problematică, în special în contextul supravegherii digitale și al gestionării datelor, atunci când proiectarea și gestionarea algoritmică afectează condițiile de muncă. Acesta este motivul pentru care dialogul social este esențial.

2.13.

Sensibilizarea și securitatea juridică în ceea ce privește contractele de muncă aplicabile lucrătorilor de pe platforme online, asigurând condiții decente de remunerare, accesul la protecție socială și negocierea colectivă reprezintă o necesitate atât pentru întreprinderi, cât și pentru lucrători. Aceeași necesitate de claritate există și în ceea ce privește criteriile pentru statutul de angajator și de lucrător care desfășoară o activitate independentă. CESE a făcut o declarație clară cu privire la aceste chestiuni în avizul său SOC 645/2021, pe tema Munca decentă în economia platformelor – solicitat de Președinția germană a Consiliului UE în a doua jumătate a anului 2020

2.14.

În cadrul economiei platformelor digitale, după cum recunoaște însăși Comisia, cooperativele au creat cu succes modele care permit o combinație virtuoasă de antreprenoriat, drepturi sociale și condiții de muncă adecvate (6).

3.   Observații generale

3.1.

Schimbările puternice și rapide asociate cu digitalizarea economiei și a vieții sociale implică noi solicitări de flexibilitate și rapiditate de adaptare, care extind, de asemenea, gama de alegere a unor forme autonome de muncă, deși conduc uneori la noi forme de fragmentare și fărâmițare a muncii, nu numai ca proces descompus în etape (precum în lanțurile clasice de asamblare), ci și defalcat în termeni spațiali și temporali, destructurând adesea inclusiv distincția dintre timpul de lucru și timpul de viață privată al persoanelor implicate în unele faze ale acestor procese.

3.2.

Aceste aspecte fac parte dintr-un fenomen complex, care afectează și profesiile cu înaltă calificare, însărcinate cu anumite părți ale procesului de producție prin contracte independente sau „profesii liberale”. De exemplu, ne gândim la întreaga lume a programatorilor de calculatoare, a analiștilor de date și a dezvoltatorilor de aplicații sau la toți furnizorii de servicii complementare, care sunt din ce în ce mai descentralizați.

3.3.

Criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat că adoptarea și aplicarea corectă a normelor UE și a celor naționale, care recunosc nevoia de protecție a lucrătorilor vizați de așa-numitele „contracte atipice” (7), rămâne o provocare deschisă în multe state membre.

3.4.

Apariția platformelor digitale ca instrument de recrutare a lucrătorilor a constat, în multe cazuri, în utilizarea unor forme de angajare a unor lucrători independenți, chiar și în cazurile în care activitățile nu au fost efectiv desfășurate efectiv în mod autonom și independent. Au existat, de asemenea, cazuri în care această abordare răspundea mai mult necesității de a limita costurile forței de muncă decât celei de a maximiza autonomia în organizarea muncii. Acest lucru a dus, de asemenea, la creșterea numărului de litigii în instanțele din mai multe țări europene. Pe de altă parte, este clar că un astfel de fenomen aflat în schimbare rapidă nu poate fi soluționat prin mijloace judiciare și litigii, ci necesită găsirea unor soluții viabile care să surprindă și să interpreteze în mod corespunzător schimbările profunde în curs.

3.5.

În acest context, forma cooperativă permite dezvoltarea întreprinderilor de lucrători independenți (cum ar fi cooperativele lucrătorilor independenți), care își propun să mențină autonomia și creativitatea, îmbunătățindu-și, în același timp, veniturile, condițiile de muncă și accesul la protecție socială. În plus, forma cooperativă cea mai clasică (cea a cooperativelor de muncă) poate combina caracteristicile platformelor digitale cu modelul organizatoric al muncii în asociere, care se caracterizează printr-o structură democratică și prin garanțiile prevăzute pentru angajați în cadrul contractelor de muncă naționale.

3.6.

O cooperativă de platforme este o întreprindere cooperativă guvernată în mod democratic, cu implicarea părților interesate participante, care organizează producția și schimbul de bunuri și servicii prin intermediul unei infrastructuri informatice și al unor protocoale care servesc drept interfață pentru diferite dispozitive, atât fixe, cât și mobile.

3.7.

La fel ca orice cooperativă, cooperativele de platforme sunt deținute și gestionate de cei care depind în cea mai mare măsură de ele, în acest caz de lucrători, utilizatori și alte părți interesate. Desigur, acest lucru se realizează luând în considerare cadrul contractual adecvat al lucrătorilor asociați, atât în cazul în care lucrează ca angajați, cât și în cazul în care ei dobândesc statutul de lucrători independenți.

3.8.

Pe lângă că determină forma întreprinderii și relația dintre actori, modelul cooperatist are o influență decisivă asupra fluxurilor decizionale ale algoritmului de funcționare și este util, de asemenea, pentru „o mai bună distribuire a beneficiilor în rândul producătorilor/furnizorilor de servicii și pentru a include cetățenii/consumatorii în guvernanță, procesul decizional și distribuirea beneficiilor”, astfel cum s-a susținut recent în avizul CESE NAT/794 (8).

3.9.

În acest sens, încurajarea apariției de noi întreprinderi, care reunesc acești lucrători în cooperative, poate contribui la dezvoltarea unor noi forme de întreprindere. Agregarea este benefică pentru cei implicați în aceste activități, atât în ceea ce privește extinderea oportunităților de afaceri (atât între ei, cât și în relație cu exteriorul), precum și în ceea ce privește mutualizarea costurilor și a beneficiilor. Adesea, atunci când legislația națională permite acest lucru, astfel de cooperative permit accesul membrilor lor independenți la sistemele de protecție socială existente.

3.10.

Antreprenoriatul, competențele antreprenoriale și spiritul întreprinzător sunt principalele pârghii ale creșterii economice; cu toate acestea, este dificil să se înființeze întreprinderi izolate și, mai presus de toate, de către tineri. Din acest motiv, este interesant să se dezvolte aceste forme cooperative care, datorită noilor tehnologii, pot sprijini tendința antreprenorială prin reunirea lucrătorilor tineri în cooperative, indiferent de statutul lor juridic (angajat sau independent).

3.11.

Reglementările în domeniul muncii și sistemele de securitate socială care s-au dezvoltat în conformitate cu condițiile standard de ocupare a forței de muncă nu par în măsură să răspundă nevoilor lucrătorilor care lucrează pe baza unor contracte atipice, dar au totuși nevoie de protecție socială și de forme adecvate de negociere colectivă. Multe dintre provocările pe care le reprezintă astăzi transformarea forței de muncă și digitalizarea au încurajat cooperativele să răspundă nevoilor lucrătorilor care nu sunt acoperiți de mecanismele instituționale actuale și, în același timp, să depună eforturi pentru a spori sentimentul de împlinire al lucrătorilor prin încurajarea participării angajaților la capital.

3.12.

În ceea ce privește lucrătorii care doresc ca autonomia lor să fie garantată (adică fără a lua în considerare fenomenul „falșilor independenți”), au apărut recent noi modele cooperatiste ca răspuns la creșterea semnificativă a noilor forme de muncă. Aceste noi forme de cooperative pot fi un instrument excelent pentru a încuraja o mai bună diseminare a competențelor antreprenoriale și a mutualizării costurilor și beneficiilor. În special, datorită noilor tehnologii, o formă de economie nouă, cum ar fi așa-numita economie a platformelor, ar putea găsi în instrumentul cooperatist modalități prin care mulți lucrători independenți să devină și proprietari ai acestor platforme, evitând astfel așa-numitele efecte negative ale dispersării sarcinilor (9).

3.13.

Ideea de bază a cooperativelor de platforme este clară: noile modele de afaceri bazate pe internet și platformele online pot fi combinate cu modelul cooperatist, acordând drepturi de proprietate și de control acelorași persoane care utilizează platformele online și lucrează prin intermediul lor. Aceste forme inovatoare de afaceri pot crește nivelul de ocupare a forței de muncă în economia platformelor și pot face ca economia digitală să fie mai participativă.

3.14.

Platformele digitale cooperative creează astfel un „model de întreprinderi” care utilizează tehnologii digitale, site-uri web și aplicații mobile distribuite, bazându-se pe un proces decizional democratic și pe partajarea proprietății între părțile interesate.

3.15.

În acest mod, forma juridică a cooperativei, organizată pe baza platformelor digitale, se pretează foarte bine și la organizarea de agenții de schimb și de partajare a datelor, care ar putea fi utilizate din ce în ce mai mult de întreprinderi și, în special, de IMM-uri, care întâmpină dificultăți tot mai mari în a înființa entități intermediare pentru gestionarea și schimbul de date, permițând, de exemplu, IMM-urilor să se regrupeze și să mențină guvernanța acestor structuri.

3.16.

Acest potențial nu a scăpat atenției Comisiei Europene, care, la articolul 9 din propunerea de regulament privind guvernanța europeană a datelor (Data Governance Act), prezentată la 25 noiembrie 2020, prevede în mod expres posibilitatea de a organiza „servicii de partajare de date”, după cum a subliniat și CESE în avizul său INT/921 (10).

3.17.

În ceea ce privește funcția de democratizare a economiei digitale pe care o pot îndeplini cooperativele, o referință importantă se regăsește și în Raportul privind economia digitală 2019, realizat de ONU (11), și într-un raport recent al OIM (12).

3.18.

Este important să se pună la dispoziția persoanelor care lucrează prin intermediul platformelor instrumente prin care să își poată orienta cariera și să aibă acces la dezvoltarea profesională și la dezvoltarea competențelor. După cum a remarcat Comisia, indiferent de statutul profesional al persoanelor care lucrează și/sau furnizează servicii prin intermediul platformelor digitale, ele ar trebui sprijinite prin formare și reconversie profesională continuă, inclusiv pentru accesul la protecție socială și, în special, la protecția sănătății și a securității la locul de muncă.

3.19.

Modelul platformelor digitale, inclusiv sub formă cooperativă, poate fi aplicat pentru a dezvolta și a îmbunătăți accesul la ofertele de învățământ la distanță, ceea ce poate facilita învățarea personalizată.

3.20.

Diseminarea pe scară largă a instrumentelor de digitalizare nu numai a activităților profesionale, ci și a multor aspecte ale vieții de zi cu zi necesită o largă capacitate de formare în domeniul competențelor digitale de bază. Actorii implicați în dialogul social și instituțiile europene ar trebui să încurajeze schimbul de bune practici în acest domeniu, în vederea promovării învățării reciproce și a creșterii nivelului de sensibilizare cu privire la potențialul digitalizării economiei. Principalul cadru pentru a promova formarea continuă a lucrătorilor salariați este reprezentat de dialogul social și de negocierea colectivă.

---

(1)  https://www.eurofound.europa.eu/data/platform-economy/dossiers.

(2)  Avizul CESE pe tema Impozitarea economiei colaborative – cerințe de raportare (aviz suplimentar) (JO C 364, 28.10.2020, p. 62).

(3)  Avizul CESE pe tema Actul legislativ privind piețele digitale (JO C 286, 16.7.2021, p. 64).

(4)  Avizul CESE pe tema Directiva privind condițiile de muncă (JO C 283, 10.8.2018, p. 39).

(5)  Evaluarea inițială a impactului – Collective bargaining agreements for self-employed – scope of application of EU competition rules (Contracte colective de muncă pentru lucrătorii independenți – domeniul de aplicare al normelor UE în materie de concurență), 6 ianuarie 2021. A se vedea https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/12483-Collective-bargaining-agreements-for-self-employed-scope-of-application-EU-competition-rules_ro.

(6)  Un exemplu marcant include cooperativele afiliate federației CoopCycle. Acestea sunt cooperative de curieri pe bicicletă care lucrează ca asociați în cadrul cooperativei lor, care, la rândul ei, utilizează în comun cu altele din alte orașe programul informatic care permite tranzacții și contacte între lucrători, furnizori și utilizatori: https://coopcycle.org/en/.

(7)  Munca atipică este un concept care a beneficiat de o atenție politică tot mai mare, în special în ultimele decenii. A se vedea, de exemplu, studiul All For One: https://cecop.coop/works/cecop-report-all-for-one-reponse-of-worker-owned-cooperatives-to-non-standard-employment.

(8)  Avizul CESE pe tema Digitalizarea și durabilitatea – statu-quoul și nevoia de acțiune din perspectiva societății civile (JO C 429, 11.12.2020, p. 187).

(9)  https://cecop.coop/works/cecop-report-all-for-one-reponse-of-worker-owned-cooperatives-to-non-standard-employment.

(10)  Avizul CESE pe tema Guvernanța datelor (JO C 286, 16.7.2021, p. 38).

(11)  https://unctad.org/system/files/official-document/der2019_en.pdf.

(12)  https://www.ilo.org/global/research/global-reports/weso/2021/lang--en/index.htm.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Modul în care industriile mari consumatoare de resurse și de energie pot profita de Planul de redresare al UE în tranziția lor acceptabilă din punct de vedere social către decarbonizare și digitalizare”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 152/07)

Raportor:	Andrés BARCELÓ DELGADO
Coraportor:	Enrico GIBELLIERI

Decizia Adunării plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI)
Data adoptării în secțiune	10.11.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	8.12.2021
Sesiunea plenară nr.	565
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	151/0/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Mecanismul de redresare al UE și planurile naționale de redresare și reziliență (PNRR) aferente trebuie să contribuie la o tranziție justă pentru industriile mari consumatoare de resurse și de energie (Resource and Energy Intensive Industries – REII) ale UE. Ele trebuie să conducă la crearea și la menținerea unor locuri de muncă de calitate în aceste industrii, să implice partenerii sociali în punerea în aplicare a PNRR și să sprijine tranziția forței de muncă prin reconversie și perfecționare profesională.

1.2.

CESE încurajează Comisia și celelalte instituții ale UE să garanteze condiții de concurență echitabile pe piața unică, pentru a se evita ca avantajele pentru industrie să fie repartizate în mod dezechilibrat, în funcție de abordarea fiecărui stat membru.

1.3.

CESE consideră că tranziția industrială nu va putea fi realizată dacă tranziția energetică nu este pusă în aplicare. În acest scop, disponibilitatea unor surse de energie suficiente, accesibile ca preț și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, care permit o producție industrială cu emisii scăzute de dioxid de carbon, va fi esențială. Legiuitorii Uniunii și statele membre ar trebui să găsească un echilibru între disponibilitatea vectorilor energetici și costurile acestora, pentru a permite industriilor mari consumatoare de resurse și de energie să realizeze tranziția industrială și să concureze pe scena internațională. În plus, neutralitatea tehnologică va fi esențială pentru a asigura punerea corespunzătoare în aplicare a PNRR, respectând totodată obiectivele climatice ale UE pentru 2030 și 2050 și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU.

1.4.

Automatizarea și digitalizarea în tranziția industrială se numără printre elementele transversale de bază ale acestui proces de transformare. Cu toate acestea, rolul digitalizării în industriile mari consumatoare de resurse și de energie nu trebuie înțeles în mod eronat: ea este un instrument, nu un obiectiv final în sine.

1.5.

CESE salută cele șapte domenii emblematice definite de Comisie în orientările sale pentru statele membre cu privire la PNRR și necesitatea de a dedica cel puțin 37 % din bugetul total acțiunilor în domeniul investițiilor climatice și cel puțin 20 % acțiunilor în domeniul digitalizării. CESE încurajează instituțiile UE să monitorizeze îndeaproape utilizarea fondurilor alocate pentru a îndeplini aceste cerințe.

1.6.

Timpul necesar pentru ca întreprinderile din industriile mari consumatoare de resurse și de energie să realizeze tranziția industrială va depăși durata Mecanismului de redresare și reziliență (MRR). CESE încurajează instituțiile UE să țină cont de acest fapt și să instituie instrumente și reglementări financiare noi și adecvate, pentru a realiza tranziția completă la o industrie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, după 2026.

1.7.

Întrucât întreprinderile din industriile mari consumatoare de resurse și de energie au nevoie de o atenție deosebită în ceea ce privește activitățile de cercetare, dezvoltare și inovare, CESE îndeamnă instituțiile UE să adopte măsuri specifice pentru a aborda provocările cu care se confruntă aceste întreprinderi în drumul lor către o industrie neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon.

1.8.

Renovarea clădirilor va asigura un procent substanțial din eficiența energetică necesară pentru a ajunge la o societate neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon în 2050. CESE sprijină lucrările și proiectele dedicate îmbunătățirii eficienței energetice în clădiri prin renovarea anvelopei și a instalațiilor lor.

1.9.

CESE susține cu convingere dezvoltarea unui sistem propriu de cloud al UE, care să-i asigure independența tehnologică.

1.10.

Gestionarea talentelor în cadrul industriei UE este esențială pentru realizarea unei transformări industriale de succes. Prin urmare, Comisia trebuie să monitorizeze dacă programele și activitățile elaborate pentru a îmbunătăți noile competențe vor contribui la o transformare de succes în acest sens.

2.   Context

2.1.

Pandemia de COVID-19 a generat nu numai o urgență sanitară mondială, ci și o criză economică și socială. Această situație gravă le-a impus responsabililor de elaborarea politicilor de la nivel european să pună în aplicare măsuri de politică majore, pentru a stabiliza economiile tuturor statelor membre.

2.2.

Uniunea Europeană a instituit mai multe mecanisme în cadrul programului NextGenerationEU (NGEU), cu scopul de a sprijini statele membre, astfel încât acestea să devină și mai puternice după criză, grație celui mai mare pachet de stimulente care a existat vreodată. Acesta va oferi 1 800 miliarde EUR într-un buget pe termen lung, care va fi implementat prin diferite instrumente axate pe modernizare, cercetare, tranziție climatică și protecție socială.

2.3.

Unul dintre instrumentele NextGenerationEU este MRR, care se va axa pe repararea daunelor economice și sociale imediate provocate de pandemia de COVID-19 și pe promovarea „dublei tranziții” către o societate decarbonizată și digitală.

2.4.

Mecanismul are o valoare totală de 672,5 miliarde EUR, sumă ce va fi distribuită sub formă de împrumuturi (360 miliarde EUR) și granturi (312,5 miliarde EUR), disponibile pentru a sprijini reformele și investițiile efectuate de statele membre în vederea unei redresări sustenabile.

2.5.

Această finanțare va fi alocată prin PNRR ale statelor membre, care vor include reformele și investițiile necesare, reflectând totodată recomandările relevante specifice fiecărei țări formulate de Consiliu în cadrul de guvernanță al semestrului european, cu scopul de a contribui la Strategia anuală a UE pentru 2021 privind creșterea durabilă.

2.6.

Comisia Europeană a definit principalele domenii emblematice în care fiecare stat membru trebuie să își definească liniile de acțiune specifice: 1. ACCELERAREA – tehnologii curate și surse regenerabile de energie; 2. RENOVAREA – eficiența energetică a clădirilor; 3. REÎNCĂRCAREA și REALIMENTAREA – stații sustenabile de transport și încărcare; 4. CONECTAREA – introducerea serviciilor rapide în bandă largă; 5. MODERNIZAREA – digitalizarea administrației publice; 6. DEZVOLTAREA – capacități de cloud de date și procesoare durabile; 7. RECALIFICAREA și PERFECȚIONAREA – educație și formare pentru sprijinirea competențelor digitale. Principalele domenii emblematice au fost definite astfel încât acțiunile întreprinse să poată contribui substanțial la o tranziție verde și digitală a UE. Prin domeniile de dezvoltare promovate de statele membre, aliniate la recomandările specifice fiecărei țări din semestrul european, MRR va oferi spațiul de manevră necesar organizațiilor afectate de situația economică provocată de pandemie. Acesta va ajuta în special sectoarele economice, precum industriile mari consumatoare de resurse și de energie, care se aflau deja într-o situație dificilă (din cauza sarcinii de reglementare ridicate și a concurenței neloiale din partea unor țări terțe) și care au fost afectate puternic de circumstanțele actuale.

2.7.

Strategia de redresare, care se bazează pe strategia industrială a UE și pe actualizarea acesteia din 2021, va contribui la atingerea obiectivului Pactului verde european, a obiectivului de neutralitate climatică până în 2050 și a obiectivului revizuit de reducere a emisiilor de GES până în 2030. MRR va juca un rol esențial în abordarea investițiilor uriașe pe care trebuie să le realizeze industriile mari consumatoare de resurse și de energie pentru a atinge aceste obiective. Eforturile necesare pentru construirea unei piețe unice mai puternice pentru redresarea UE trebuie să fie sprijinite prin parteneriate puternice între UE, statele membre, partenerii sociali, industrie și alte părți interesate relevante. Strategia de redresare va consolida, de asemenea, Mecanismul pentru o tranziție justă, care sprijină regiunile care depind de industriile mari consumatoare de resurse și de energie și care trec prin schimbări structurale.

3.   Observații generale

3.1.

Planul de redresare al UE include un aspect-cheie legat de tranziția sustenabilă către o economie decarbonizată și digitalizată și evidențiază că, pentru a-și îndeplini aspirația legată de dubla tranziție, UE are nevoie de responsabilitate politică, pe lângă angajamentul politic și/sau regula echilibrului bugetar. CESE este de acord cu principalele domenii emblematice propuse, care vor concentra investițiile în unele dintre cele mai relevante domenii pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, asigurând totodată atingerea obiectivelor climatice stabilite prin legislația UE pentru 2030 [reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) cu cel puțin 55 % comparativ cu 1990] și pentru 2050 (emisii nete de GES egale cu zero).

3.2.

Pandemia a generat nevoia de a făuri un parcurs comun, în care normele să fie definite la nivel global și să fie aplicate în mod omogen de toate regiunile, abordând astfel potențialul risc de fragmentare ce rezultă din alocarea diversificată a resurselor. Criza generată de pandemie și necesitatea tranziției către o economie sustenabilă, rezilientă și flexibilă ar putea oferi o șansă importantă de a defini normele care să garanteze condiții de concurență echitabile în UE.

3.3.

În acest scop, trebuie evaluată în mod corespunzător actuala situație precară a industriilor mari consumatoare de resurse și de energie, precum și impactul pe care l-ar putea avea continuarea acestei situații asupra întregii economii europene. Ar trebui să se țină cont de contribuția industriilor mari consumatoare de resurse și de energie la produsul intern brut (PIB) al Uniunii Europene, precum și de faptul că aceste industrii sunt lidere în ceea ce privește inovarea, sunt responsabile pentru crearea unor locuri de muncă de calitate ridicată și contribuie la bunăstarea pe termen lung a societății în ansamblul său. Un serviciu public puternic are nevoie de impulsul dat de sectorul privat. Cu toate acestea, CESE este îngrijorat de lipsa de precizie a anumitor PNRR deja aprobate în ce privește industriile mari consumatoare de resurse și de energie, investițiile fiind uneori direcționate către alte sectoare economice.

3.4.

În plus, trebuie ținut cont de avântul pe care îl pot oferi industriile mari consumatoare de resurse și de energie în ceea ce privește cercetarea și dezvoltarea, acesta reprezentând un domeniu esențial, în care inovarea va fi extinsă de la nivel de laborator la nivel industrial.

3.5.

Industriile mari consumatoare de resurse și de energie pot avea una dintre cele mai importante contribuții la tranziția industrială care va asigura o Europă cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Industria ar trebui să își intensifice eforturile de dezvoltare și de introducere a unor procese de producție cu emisii scăzute de dioxid de carbon și să le promoveze de-a lungul lanțurilor de aprovizionare complexe. În absența acestor activități desfășurate în interior și în exterior, obiectivele esențiale, dar ambițioase definite în Acordul de la Paris și obiectivele stabilite de UE vor fi greu de atins.

3.6.

Automatizarea și digitalizarea vor juca un rol esențial în realizarea acestei tranziții industriale. Cu toate acestea, nu ar trebui confundate conceptele: transformarea este scopul; digitalizarea este instrumentul. Punerea în aplicare a soluțiilor digitale va raționaliza modul în care oamenii gândesc, iau decizii și acționează: deși digitalizarea trebuie să fie o prioritate pentru MRR, ar trebui să se pună accentul pe modul în care aceste instrumente vor permite o abordare mai eficientă a provocărilor cu care ne confruntăm.

3.7.

Transformarea digitală va impune dezvoltarea la nivel industrial a tehnologiilor demonstrate la nivel pilot sau de laborator. În acest scop, parteneriatele publice și private ar trebui să se concentreze pe cercetare, dezvoltare și inovare. Investițiile ar trebui să se axeze pe tehnologii care să demonstreze încă de la început capacitatea de extindere, fezabilitatea și fiabilitatea soluțiilor inovatoare în segmentele superioare ale lanțurilor valorice, fiind totodată în conformitate cu obiectivele de sustenabilitate. În plus, va trebui planificată o perioadă de conversie, în care soluțiile inovatoare să poată fi extinse în mod adecvat, până la nivel industrial.

3.8.

Pentru a putea gestiona în mod eficace această situație, tranziția ar trebui să se axeze pe know-how-ul dobândit, pe resursele deja disponibile și pe potențialele sinergii care pot apărea. Transformarea implică inovare, invenții, proiectare, construcție și, de fapt, dezvoltare; însă aceasta nu ar trebui să însemne efectiv noi creații.

3.9.

CESE este conștient de investițiile pe care le va impune această tranziție. MRR și NextGenerationEU nu ar trebui considerate panacee. Transformarea industriilor mari consumatoare de resurse și de energie pentru a face față dublei tranziții va necesita un plan de investiții masive, mobilizând numeroase surse suplimentare de finanțare (de exemplu, ajutoare de stat, proiecte importante de interes european comun, noi resurse proprii pentru bugetul UE, viitoare venituri din EU ETS, investiții private etc.). În acest scop, este esențial ca politicile industriale și energetice să fie armonizate cu politica privind schimbările climatice, pentru a mobiliza toate investițiile uriașe impuse de tranziția la un model economic cu zero emisii de dioxid de carbon.

3.10.

CESE consideră că ar trebui depuse eforturi pentru a coordona sprijinul acordat prin MRR pentru a transforma industriile mari consumatoare de resurse și de energie cu programele existente de finanțare publică-privată, precum SPIRE sau parteneriatul privind oțelul curat. Alianțele industriale ar trebui folosite ca platforme pentru stimularea unor sinergii pe termen lung între proiectele finanțate prin MRR și cele finanțate prin programele existente ale UE, pentru a cataliza transformarea industriilor mari consumatoare de resurse și de energie.

3.11.

A fost identificată necesitatea ca sprijinul financiar acordat prin intermediul MRR să fie însoțit de o reformă fiscală ambițioasă. Aceasta ar trebui să fie aliniată la acordul OCDE, pentru a se garanta că întreprinderile foarte profitabile vor fi supuse unei rate efective a impozitului pe profit de 15 % începând cu 2023.

3.12.

Principalul obiectiv al plății granturilor către întreprinderi ar trebui să fie menținerea competitivității internaționale a industriei UE, respectând totodată standardele sociale, economice și de mediu ale UE, pentru a se garanta că dubla tranziție va aduce beneficii cetățenilor europeni.

3.13.

După cum s-a menționat anterior, Planul de redresare al UE va fi esențial pentru transformarea industriilor mari consumatoare de resurse și de energie, contribuind totodată la metamorfoza altor sectoare economice în raport cu dubla tranziție. Această transformare amplă va necesita o adaptare pe termen lung și perioade de tranziție, mai ales în toate aspectele legate de capitalul uman. CESE recomandă insistent extinderea mecanismelor de investiții după 2026 și definirea unor legături clare și concrete între aceste mecanisme.

4.   Observații specifice

CESE invită statele membre și industria să prezinte investiții și reforme cu un impact transformator maxim în ceea ce privește atingerea obiectivelor finale stabilite în principalele domenii emblematice definite de Comisie. Nu se poate ignora faptul că costurile pe care le implică atingerea obiectivelor asociate acestei duble tranziții trebuie să fie accesibile pentru întreaga societate.

4.1.   ACCELERAREA – tehnologii curate și surse regenerabile de energie

4.1.1.

Tranziția industrială nu va putea fi realizată dacă tranziția energetică nu este pusă în aplicare. Decarbonizarea industriei se va baza direct pe disponibilitatea unor surse energetice suficiente, accesibile ca preț și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, care fac posibilă producția industrială cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Asigurarea unei generări suficiente de energie decarbonizată, într-o manieră fiabilă, va fi esențială pentru atingerea obiectivelor climatice și digitale. În mod similar, este nevoie de investiții masive pentru a dezvolta sau a crea infrastructura necesară pentru a transporta, a stoca și a distribui aceste volume fără precedent de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Punerea în aplicare a planurilor naționale de redresare, și în special a reformelor propuse, ar trebui să se axeze pe asigurarea unor prețuri competitive, stabile și previzibile ale energiei pentru industriile mari consumatoare de resurse și de energie, limitând impactul pe care prețurile ridicate ale energiei îl vor avea asupra inflației, care poate pune în pericol redresarea acestor industrii și a societății în general.

4.1.2.

CESE este de acord că este neapărat nevoie de neutralitate tehnologică atunci când se pun în aplicare planurile naționale de redresare: toate tehnologiile cu emisii scăzute de dioxid de carbon (energia din surse regenerabile, hidrogenul verde, reactoarele de fuziune etc.) trebuie incluse în această tranziție, cu condiția să fie în acord cu obiectivele climatice pentru 2030 și 2050, precum și cu ODD ale ONU. Nu ar trebui exclusă în mod preventiv sau arbitrar nicio tehnologie. Criteriile de alocare a resurselor ar trebui să se axeze pe asigurarea unor prețuri competitive la energie pentru consumatorii finali, indiferent de tehnologia în sine.

4.1.3.

Pentru aceasta, poate fi necesar să se ia în considerare nu numai combinarea mai multor surse regenerabile de energie competitive, ci și combinarea acestora cu tehnologiile de captare, stocare și de utilizare a dioxidului de carbon, fără a ignora rolul pe care îl va avea interconectarea energetică dintre diferitele state membre. Trebuie adoptate reglementări suficiente și omogene pentru a justifica și promova investițiile și pentru a permite punerea în aplicare a acestor tehnologii.

4.1.4.

Pe lângă disponibilitatea unor soluții energetice și tehnologice accesibile ca preț, trebuie luată în considerare în mod corespunzător eficiența energetică. Toate scenariile identificate în strategia pe termen lung a UE pentru reducerea emisiilor în vederea realizării obiectivelor de neutralitate climatică pentru 2050 atribuie un rol important economiilor de energie (1). De asemenea, trecerea la o economie mai circulară joacă un rol important în reducerea consumului de energie și de resurse de către industriile mari consumatoare de resurse și de energie.

4.1.5.

În ceea ce privește riscul de concurență neloială menționat mai sus și cu scopul de a încerca prevenirea și atenuarea riscurilor pe care le poate implica relocarea emisiilor de dioxid de carbon, situația trebuie gestionată în mod corespunzător în cadrul MRR. Este important ca măsurile sau sistemele care s-au dovedit eficace pentru reducerea emisiilor să nu fie ignorate, ci, dimpotrivă, consolidate cu mecanisme suplimentare sau complementare (nu alternative) atunci când este necesar.

4.1.6.

După evaluarea tuturor potențialilor factori esențiali care vor trebui gestionați în cadrul domeniului emblematic „ACCELERAREA”, principalele incertitudini se referă la modul în care UE va putea furniza volumul fără precedent de energie de care are nevoie societatea.

4.2.   RENOVAREA – eficiența energetică a clădirilor

4.2.1.

Îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor noi și a celor existente va necesita materiale și echipamente inteligente, care vor contribui la o tranziție sustenabilă. Din punctul nostru de vedere, materialele inteligente sunt materiale verzi sau procese sustenabile de producție pentru realizarea acestora.

4.2.2.

CESE are încredere că, pentru a contribui în mod cuprinzător la obiectivele definite de Comisia Europeană, materialele inteligente (și procesele sustenabile de producție asociate acestora) vor fi promovate dincolo de activitățile obișnuite. Nu trebuie uitate nici echipamentele: nu se va obține eficiență energetică dacă ne axăm doar pe anvelopa clădirilor; trebuie evaluate, reînnoite și interconectate în mod corespunzător și echipamentele și sistemele. Aceasta ar putea conduce la dezvoltarea piețelor de materiale inteligente, procesele de achiziții publice putând constitui un punct practic de pornire.

4.3.   REÎNCĂRCAREA și REALIMENTAREA – stații sustenabile de transport și încărcare

4.3.1.

Strategia europeană trebuie să depună mari eforturi pentru a defini o foaie de parcurs clară pentru decarbonizarea sectoarelor care sunt greu de electrificat (transportul rutier pe distanțe mari și cu vehicule grele, aviația, transportul maritim etc.).

4.3.2.

O strategie privind combustibilii din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon și o alianță la nivelul lanțului valoric al combustibililor din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon vor completa eforturile depuse pentru decarbonizarea transportului rutier prin electrificare, printre alte alternative. Astfel, se va garanta accesul la o mobilitate la prețuri accesibile pentru toți. Decarbonizarea transporturilor se va efectua pe baza unei evaluări a ciclului de viață și a unei analize cost-beneficiu, înlocuind modurile de transport cu cel mai mare impact, ca primă abordare, dar asigurând totodată perioade de tranziție suficiente pentru utilizatorii cu venituri scăzute, prin utilizarea unor combustibili sustenabili cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

4.4.   CONECTARE – introducerea serviciilor rapide în bandă largă

4.4.1.

CESE este conștient de importanța automatizării și digitalizării în tranziția industrială cu care ne confruntăm, ele fiind unele dintre elementele fundamentale transversale ale acestui proces de transformare.

4.4.2.

Trebuie să fie disponibile suficiente resurse pentru industrie, astfel încât să se îmbunătățească automatizarea sistemelor. Ulterior se pot oferi informații de calitate prin instrumente digitale, astfel încât procesele decizionale să devină mai eficiente.

4.4.3.

Aceasta va necesita investiții nu numai în tehnologie, ci și în pregătirea lucrătorilor și a societății, în general, în ceea ce privește competențele digitale, adoptarea gândirii digitale și furnizarea reglementărilor și instrumentelor corespunzătoare pentru a garanta securitatea cibernetică, printre altele.

4.5.   MODERNIZAREA – digitalizarea administrației publice

4.5.1.

CESE înțelege relevanța faptului că digitalizarea administrației publice ar putea fi nevoită să combată sarcinile administrative excesive care împovărează deseori industria. Totuși, această tranziție digitală trebuie să se bazeze pe o analiză cost-beneficiu reală, în care resursele să fie atribuite în mod corespunzător pe baza unor criterii tehnice (această analiză trebuie să fie considerată mai importantă decât ținta în sine).

4.6.   DEZVOLTAREA – capacități de cloud de date și procesoare durabile

4.6.1.

Gestionarea corespunzătoare a datelor va duce la un moment de cotitură în ce privește un proces decizional corect, dezvoltarea informațiilor de afaceri, rezolvarea eficientă a problemelor și optimizarea resurselor, toate aceste aspecte fiind esențiale pentru asigurarea unei tranziții de succes. Trebuie alocate suficiente resurse pentru a asigura implicarea tuturor tipurilor de organizații în implementarea acestei inițiative, garantând resurse de date echitabile, care să ducă la o tranziție echitabilă.

4.6.2.

În ceea ce privește independența strategică, UE ar trebui să își dezvolte propriile capacități de cloud care să permită suveranitatea tehnologică, evitând dependența tehnologică de țări terțe.

4.7.   RECALIFICAREA și PERFECȚIONAREA – educație și formare pentru sprijinirea competențelor digitale

4.7.1.

Tranziția cu care ne confruntăm nu va fi posibilă dacă nu se va baza pe nevoile și așteptările societății actuale și viitoare și pe conceptul unei tranziții juste.

4.7.2.

Principalul avantaj competitiv al Uniunii Europene este capitalul nostru uman. Europa duce lipsă de materii prime, nivelul nostru de trai este cel mai ridicat din lume, iar cadrul nostru de reglementare este destul de solicitant: aceasta înseamnă că cel mai mare avantaj al nostru este productivitatea ridicată, generată de capitalul nostru uman și de bogata noastră diversitate.

4.7.3.

Consolidarea capacităților și proiectele de definire a competențelor-cheie vor fi esențiale pentru asigurarea unei tranziții industriale eficace, care să se concentreze pe egalitate și să nu lase pe nimeni în urmă. În acest scop, formarea cu privire la noile provocări care vor apărea trebuie promovată la toate nivelurile societății (de la angajații actuali până la cei viitori).

4.7.4.

Gândirea inovatoare va fi esențială pentru viitoarele procese decizionale. Aceste capacități trebuie să facă parte din programele de formare. În plus, în viitorul apropiat se va înregistra o cerere uriașă de competențe digitale. Resursele umane trebuie să încerce să elimine aceste lacune, astfel încât organizațiile să fie competitive și să dispună de angajați bine pregătiți pentru misiunea care le revine.

---

(1)  https://knowledge4policy.ec.europa.eu/publication/depth-analysis-support-com2018-773-clean-planet-all-european-strategic-long-term-vision_en.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Anticiparea schimbărilor structurale și sectoriale și remodelarea culturilor industriale – către noi frontiere de redresare și reziliență în diferitele părți ale Europei”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 152/08)

Raportor:	Norbert KLUGE
Coraportor:	Dirk JARRÉ

Decizia Adunării plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI)
Data adoptării în secțiune	10.11.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	8.12.2021
Sesiunea plenară nr.	565
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	143/1/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Reducerea cu cel puțin 55 % a emisiilor de CO2 până în 2030: iată cifra-angajament pentru „tranziția justă”, prevăzută a fi pusă în aplicare de politica UE și de guvernele statelor sale membre, de întreprinderile din regiunile în care trăiesc și muncesc cetățenii europeni. În clipa de față, această ambiție presupune eforturi comune de anticipare a impactului asupra vieții economice și sociale și de elaborare a unor strategii și măsuri corespunzătoare.

1.2.

CESE este convins că strategia industrială actualizată a UE și pachetul „Pregătiți pentru 55” prezentat de Comisia Europeană vor sprijini „tranziția justă”. În acest sens, CESE salută faptul că noul Fond pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice contribuie la echilibrarea dezavantajelor sociale ca parte a pachetului. Pandemia de COVID-19 a scos în evidență și necesitatea accelerării tranziției către un model social, economic și industrial mai sustenabil, mai digital și mai robust. În special, CESE observă că diferențele regionale și inegalitățile sociale joacă un rol important în acest context.

1.3.

Toate aceste aspecte fac deja parte din agenda politică (de exemplu, Pactul verde, economia circulară, tranziția echitabilă, programele structurale etc.), dar nu sunt abordate în mod integrat. Prin urmare, CESE recomandă luarea în considerare a experiențelor din diferite domenii de politică, națiuni și regiuni, care trebuie evaluate din perspectiva diferențelor și particularităților lor.

1.4.

Dezvoltarea unor condiții de concurență echitabile în domeniul economic este o condiție prealabilă. În cadrul acestui demers, trebuie să se țină seama de dialogul social dintre partenerii sociali și de dialogul civil în vederea co-creării, ceea ce ar trebui să favorizeze crearea unor campioni ai UE care, la rândul lor, pot consolida suveranitatea economică a acesteia.

1.5.

Nu va exista niciun „pact verde” fără un „pact social” integrat (1). În consecință, CESE pledează pentru consolidarea punerii în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale (2). Acesta este considerat punctul de reper al UE și al statelor sale membre în ceea ce privește atenuarea efectelor sociale ale mutațiilor industriale. Acest lucru se bazează în principal pe dialog social și pe acorduri colective care stau la baza deciziilor întreprinderilor, în care lucrătorii sunt informați în mod adecvat, iar interesele lor sunt luate în considerare prin consultare și, după caz, prin participarea la supravegherea și gestionarea întreprinderii.

1.6.

CESE atrage atenția asupra faptului că succesele economice și ecologice sunt realizate și puse în aplicare în primul rând acolo unde trăiesc oamenii. În acest context, provocările legate de protecția climei sunt anticipate și modelate în comun. Aici apar idei noi, care sunt transformate, în cadrul unor procese industriale, în produse și servicii competitive la nivel mondial.

1.7.

„Căile de tranziție”, astfel cum au fost concepute în strategia industrială actualizată a UE și discutate în cadrul Forumului industrial al UE, oferă cetățenilor UE sprijin și îndrumare. Cu toate acestea, punctele de plecare specifice la nivel regional variază enorm, fiind necesare strategii diferite pentru atingerea obiectivului general. Prin urmare, CESE solicită Comisiei Europene să acorde o atenție deosebită acestor cerințe diferite atunci când stabilește cadrul și evaluează strategia industrială a UE, pentru a putea răspunde în mod flexibil nevoilor regionale și sectoriale.

1.8.

Subsidiaritatea trebuie privită în capacitatea sa de a crea o resursă solidă pentru „tranziția echitabilă”. Regiunile și zonele metropolitane își cunosc cel mai bine problemele și oportunitățile. Din acest motiv, CESE recunoaște că obiectivele și principiile obligatorii ale politicii industriale europene convenite de comun acord la nivelul UE ar trebui să fie clar definite. Este important să fim conștienți de faptul că punerea în aplicare în regiuni și în zonele metropolitane trebuie să se bazeze pe principiul subsidiarității.

1.9.

Situațiile și capacitățile de abordare a obiectivelor climatice, sociale și de mediu sunt extrem de divergente. În timp ce unele sectoare și întreprinderi își pot atinge obiectivul cu mai multă ușurință, este posibil ca altele să întâmpine mai multe dificultăți în a avansa. Prin urmare, regiunile mai slabe și anumite sectoare necesită o atenție deosebită și sprijin specific. Întrucât obiectivul de ansamblu se aplică întregului lanț valoric, este important să ne concentrăm mai întâi asupra efectelor mai rapide și a schimbărilor cu un impact mai mare.

1.10.

CESE observă că acesta este principiul conform căruia întreprinderile își pot recâștiga competitivitatea economică și durabilă, cu ajutorul antreprenorilor și al managerilor angajați, precum și al lucrătorilor bine pregătiți și calificați. În acest sens, IMM-urile joacă un rol important. O agendă privind capitalul uman constituie o condiție preliminară necesară pentru o tranziție reușită a întreprinderilor.

1.11.

Statele membre ar trebui să consolideze, cu sprijinul logistic și financiar al Uniunii Europene, investițiile publice structurale și orientate spre proces prin intermediul serviciilor de interes general destinate îmbunătățirii continue a condițiilor care să favorizeze dezvoltarea industrială și socială, ceea ce poate consolida capacitățile regiunilor și nivelului local de a face față în mod eficient provocărilor de mediu, tehnologice, economice și sociale.

1.12.

CESE susține că strategia industrială a UE ar trebui să anticipeze și să contrabalanseze creșterea sărăciei și a inegalității, întrucât Pactul verde trebuie să fie însoțit de un „pact social” integrat. Astfel, resursele ar trebui canalizate către locurile în care este cea mai mare nevoie de ele. O politică cuprinzătoare a UE în materie de sustenabilitate trebuie să facă mai multe pentru justiție și pentru participarea la economie, în beneficiul persoanelor și al regiunilor (3). Viața civilă și profesională din Europa ar trebui să răspundă nevoii de generare a sustenabilității bazate pe o creștere incluzivă și sustenabilă, pe muncă decentă și pe justiție socială (4).

1.13.

CESE sprijină tranziția către o economie circulară care să oprească utilizarea ineficientă a resurselor neregenerabile și să reducă dependențele internaționale. Aceasta ar trebui să reprezinte, de asemenea, o parte importantă a strategiei industriale a UE. Prin urmare, condițiile-cadru ar trebui modificate pentru a crea avantaje competitive pentru întreprinderile care aderă la principiile economiei circulare.

2.   Tranziția echitabilă ca oportunitate pentru redresarea și creșterea industrială

2.1.

Pactul verde stabilește un obiectiv clar și obligatoriu din punct de vedere politic: până în 2030, emisiile de gaze cu efect de seră din Europa ar trebui reduse, per ansamblu, cu 55 %. Acest obiectiv a fost operaționalizat prin măsurile din pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55”, prezentat de Comisia Europeană în iulie 2021. Nu mai este loc pentru interpretări în acest context. Un sistem de comerț internațional echitabil trebuie să garanteze că întreprinderile își pot păstra competitivitatea globală, atingând totodată obiectivele Pactului verde. Acesta include un sistem de ajustare a emisiilor de dioxid de carbon la nivel transfrontalier și transcontinental. Această măsură îi motivează pe partenerii comerciali să intre în clubul națiunilor care respectă limitele planetei.

2.2.

Țările din afara UE care au reglementări de mediu deficitare cresc presiunea asupra UE, care, prin comparație cu acestea, are reglementări solide în ceea ce privește mediul. Aceste interacțiuni globale nu trebuie să conducă la dumping ecologic.

2.3.

Situația globală poate determina dezvoltarea de noi tehnologii sustenabile care să valorifice punctele forte ale Europei, cum ar fi capacitatea sa de a pune în aplicare inovații progresive și radicale pentru a aproviziona piețele mondiale cu produse care valorifică competențele tradiționale pentru a face față noilor provocări. Pentru aceasta, este nevoie de o anticipare riguroasă și vizionară a naturii și a amplorii schimbărilor și de creșterea substanțială în volum a serviciilor publice și sociale, pentru a face față problemelor sociale precum posibila intensificare a sărăciei, lipsa de adăpost, excluziunea persoanelor cu dizabilități și a minorităților, șansele reduse pentru femei și oportunitățile limitate de formare pentru facilitarea reinserției profesionale.

2.4.

O analiză statică poate concluziona că, pe termen scurt, luarea de măsuri în conformitate cu Pactul verde european le-ar conferi concurenților din țările cu obiective climatice mai puțin ambițioase un avantaj în materie de costuri comparativ cu întreprinderile europene care se află deja în procesul de tranziție. O perspectivă dinamică ar evidenția faptul că întreprinderile vor beneficia de stimulente ca să sporească inovațiile, îmbunătățind eficiența energetică a sistemelor lor de producție, să treacă la surse regenerabile de energie și să adopte inovații corespunzătoare. Deși UE este în mod clar un pionier în demersurile de a combate în mod eficace criza climatică, utilizarea rapidă a materialelor regenerabile necesită o punere în aplicare mai ambițioasă a economiei circulare și reziliența materiilor prime. Tranziția ce rezultă va fi utilă doar dacă se acordă suficientă atenție dimensiunii sociale a acestui proces. Principiile tranziției juste din Acordul de la Paris privind schimbările climatice și Orientările pentru o tranziție justă ale OIM (5) oferă îndrumări în acest sens. Astfel, principiile tranziției juste acționează ca o busolă pentru măsurile de redresare, stabilind responsabilități clare pentru ca toate părțile interesate să respecte drepturile umane și sociale, valorile democratice și statul de drept, cu intenția de a nu lăsa pe nimeni în urmă.

2.5.

Nu în ultimul rând, schimbările de această amploare și învățămintele desprinse în urma transformărilor anterioare sugerează că este nevoie de un proces de co-creare, în care să fie implicați politicieni, administrații, parteneri sociali, organizații ale societății civile, întreprinderi și publicul larg, de la toate nivelurile de guvernanță din UE și din cadrul întreprinderilor. Valorificarea creativității încă neexploatate și a potențialului inovator al cetățenilor Europei va crea soluțiile necesare pentru a face față viitoarelor provocări. Diversitatea ideilor este o sursă inestimabilă de inovare în toate sectoarele economiei, care va stimula în mod semnificativ progresul tehnico-științific.

2.6.

Experiențele anterioare au arătat că există șanse maxime să fie puse în aplicare schimbări economice și sociale de succes și de durată dacă obiectivele sunt formulate clar, dacă responsabilitățile diferiților actori implicați în procesul de transformare sunt stabilite printr-o strategie precisă, iar întregul proiect este convenit, avizat și sprijinit de principalele forțe ale societății. Prin urmare, forțele politice, părțile interesate din sectorul economic și societatea civilă trebuie să conlucreze într-un sistem eficace de dialog social, acorduri colective și de schimb reciproc de informații, de consultare și de participare autentică la procesele decizionale și de co-creare.

2.7.

Dialogul social între partenerii sociali și dialogul civil care implică părțile interesate din cadrul societății pot juca un rol deosebit de important în proiectele care vizează echilibrarea intereselor sociale, ecologice și economice. Prin urmare, punerea concretă în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale este indispensabilă.

3.   Regiunile sunt locuri esențiale pentru muncă, viață și anticiparea schimbărilor socioeconomice – nu doar ecosisteme

3.1.

Pandemia de COVID-19 a avut efecte diferite asupra diferitelor ecosisteme, după cum recunoaște Comisia Europeană în comunicarea sa privind noua strategie industrială a UE. De asemenea, aceasta a accelerat și mai mult tendințele de digitalizare și de decarbonizare deja existente, crescând riscul de accentuare a fragmentării dintre regiuni ca urmare a nivelurilor diferite de avuție economică și de resurse pentru investiții în transformarea sectoarelor industriale. Prin urmare, este esențial ca Forumul industrial și căile de tranziție prevăzute să țină seama de aceste efecte diferite.

3.2.

Este în interesul societății civile europene să se dezvolte perspective solide pentru locuri de muncă și venituri pentru cetățeni în regiunile afectate de transformarea industrială. În acest scop, trebuie să înțelegem punctele de pornire diferite ale diverselor regiuni și în ce fel pot fi generate interacțiuni pozitive din competențele industriale existente. Integrarea în lanțuri valorice cu semnificație globală și, în special, diferitele aspecte care contribuie la aceste lanțuri valorice joacă un rol important în acest sens. Abordarea ecosistemică a Comisiei Europene se bazează pe o abordare macropolitică ce clasifică toate sectoarele industriale la nivel global. Această abordare nu ține cont de situațiile divergente sau de interdependențele care există în diferitele ecosisteme. Ea răspunde în mică măsură diversității cerințelor din diferitele regiuni și trebuie completată de o perspectivă politică regională.

3.3.

În prezent, Comisia Europeană elaborează indicatori-cheie de performanță meniți să demonstreze succesul strategiei industriale a UE (6). În momentul de față, Comisia se axează în principal pe creșterea economică și neglijează obiectivele prevăzute în Pactul verde european, schimbările pe care le impune tranziția către o economie circulară și dimensiunea socială a procesului de transformare. Este extrem de important ca strategia industrială a UE să recunoască și să aprecieze în mod clar valoarea aptitudinilor, potențialului și competențelor industriale disponibile la nivel regional. Acest lucru trebuie luat în considerare în mod corespunzător. În caz contrar, o concentrare prea restrânsă asupra creșterii economice și asupra măsurilor și instrumentelor asociate acesteia poate conduce la neatingerea obiectivelor climatice și la pierderea oportunităților asociate cu transformarea industrială și poate submina economia circulară.

3.4.

Formularea strategiei și a politicii industriale în acest context trebuie să țină seama de existența unor incertitudini și aspecte imprevizibile. Politicile și parcursurile divergente, adaptate la situații individuale, trebuie să fie flexibile și să se bazeze pe toate competențele disponibile într-o regiune sau aflate la dispoziția acesteia, prin schimburi cu alte regiuni și țări. Deschiderea reprezintă o importantă resursă strategică pentru a stabili ce anume lipsește și care sunt necesitățile imediate.

3.5.

Mutațiile industriale în vederea protecției climatice vor provoca probleme sociale grave dacă se urmărește atingerea obiectivelor Pactului verde în scurtul timp rămas. Consumul de resurse dăunătoare mediului este o problemă care trebuie abordată și investigată pentru a găsi o soluție echitabilă din punct de vedere social și societal.

3.6.

Economia circulară contribuie în mod pozitiv la mutațiile industriale, atât în interiorul regiunilor, cât și de-a lungul lanțurilor valorice și de aprovizionare. Deși cea mai ridicată valoare adăugată se găsește în regiunile cu cele mai avansate industrii, în locurile cu o economie bazată într-o măsură mai mică pe cunoaștere și mai energointensivă se produc și se prelucrează materiale care sunt introduse în economia circulară. În mod clar, regiunile mai slabe pot avea mai mult de câștigat de pe urma economiei circulare și pot juca un rol major în acest domeniu.

3.7.

Prioritizarea succesului mutațiilor industriale la nivel regional presupune în mod clar că este nevoie de interconexiuni solide, de o colaborare strânsă și de partajarea de competențe cu alte regiuni, inclusiv dincolo de frontierele naționale ale statelor membre ale UE. Există un sistem cuprinzător de interacțiuni, care include în mod clar interacțiunile dintre IMM-urile locale și întreprinderi transfrontaliere.

3.8.

Competențele industriale regionale existente nu sunt pe deplin eficace, de unele singure, în contextul schimbărilor socioecologice. Totuși, acestea trebuie și pot să fie dezvoltate în continuare prin investiții în cunoștințe, echipamente și personal și trebuie și pot să devină productive în condițiile schimbării. Aceasta va contribui la crearea de noi produse, servicii, tehnologii și oportunități. La rândul său, acest lucru va oferi întreprinderilor stabile din punct de vedere economic locuri de muncă atractive în regiuni. Tocmai acesta este obiectivul pe care strategia industrială europeană trebuie să îl urmărească.

3.9.

O regiune se definește în sens larg prin structurile sale industriale, prin întreprinderile sale, prin forța sa de muncă, competențele cetățenilor, prin capacitățile sale de cercetare și dezvoltare și prin produsele specifice realizate sau prelucrate de întreprinderile sale. Competențele industriale prezintă o gamă largă de particularități istorice.

Lanțurile valorice și de aprovizionare au efecte regionale foarte diferite pe întreg teritoriul Europei. Contextul global este la fel de important ca organizarea în interiorul Europei, însă are efecte diferite. Industria 4.0 și digitalizarea, precum și tehnologiile informației și comunicațiilor vor avea efecte semnificative, dar extrem de variate asupra industriilor și economiilor Europei în general. În acest sens, fondurile pentru inovare și dezvoltare vor deveni și mai importante pentru atenuarea diferențelor regionale.

3.10.

Furnizorii care fac posibile mutațiile industriale, inclusiv întreprinderile nou-înființate și IMM-urile, pot stabili legături cu clienții lor chiar și din regiuni care nu sunt centrale și se pot crea locuri de muncă atractive chiar și în astfel de regiuni. În special, întreprinderile bazate pe cunoaștere pot contribui în mare măsură la lanțurile valorice indiferent de proximitatea lor față de clienți. În plus, mașinile din fabricile de dimensiuni mai mari pot fi gestionate deseori de la distanță.

3.11.

Abordarea ecosistemică a Comisiei Europene nu acoperă toate nivelurile și aspectele relevante. Aceasta evidențiază în mod clar importanța privirii evoluțiilor în materie de tranziție din perspectivă regională și importanța asigurării faptului că întreprinderile – inclusiv cele din economia socială – stau la baza întregii operațiuni politice. Este important să se arate care este legătura dintre acest fenomen și lanțurile valorice și în ce fel corespund diferitele componente ale ecosistemelor individuale cu cele ale altor ecosisteme.

4.   Opțiuni pentru parcursuri de tranziție, pe baza unei abordări generale în ceea ce privește dezvoltarea industrială socioeconomică

4.1.

Deși inovarea este asociată pe scară largă cu noile tehnologii sau cu cercetări științifice revoluționare, există și posibilitatea de a folosi competențele existente ca bază pentru produse și servicii noi sau mai bune. Noile tehnologii sunt strâns legate de tehnologiile tradiționale existente. Există alte exemple clare ale acestei interdependențe dintre modalitățile tradiționale consacrate de fabricație și sporirea inovației și modernizarea sectoarelor industriale: utilizarea de materiale noi și mai ușoare din industria aeronautică în cazul vehiculelor, folosirea de materiale mai ușoare în domeniul auto și aplicarea biotehnologiei în proiectarea noilor instrumente sau servicii medicale.

4.2.

Infrastructurile avansate din domeniul TIC introduc noi oportunități și contribuie la crearea de soluții inovatoare și sustenabile, care sunt legate de particularitățile existente la nivel regional. De exemplu, utilizarea imprimantelor 3D permite dezvoltarea și proiectarea unui produs într-un loc și punerea sa la dispoziție, în format fizic, acolo unde este necesar, în mai multe locuri diferite. Aceasta contribuie la reducerea efectelor transportului asupra mediului înconjurător.

4.3.

Conceptele economiei sociale pot juca un rol important în schimbările socioeconomice, creând noi oportunități de învățare, de trai și de ocupare a forței de muncă, precum și infrastructuri alternative de servicii și de sprijin în comunitățile locale, mai ales pentru grupurile defavorizate și pentru persoanele vulnerabile. Împreună cu serviciile de interes public general, aceste concepte prezintă un potențial considerabil de a-i pregăti în mod competent și eficace pe actorii sociali și economici pentru cerințele și consecințele inovării și schimbărilor, în special la nivel regional.

4.4.

Structurile publice au o mare responsabilitate în crearea condițiilor favorabile schimbării și dezvoltării prin furnizarea de servicii de interes general accesibile tuturor actorilor economici.

4.5.

Acest demers face parte din progresul necesar în ceea ce privește serviciile de interes public, precum organizarea de agenții de formare continuă pentru perfecționarea profesională necesară a forței de muncă, cu scopul de a îmbunătăți competențele lucrătorilor și de a ajuta întreprinderile să facă față inovării și schimbărilor. Prin urmare, lucrătorii calificați vor deveni mai bine ancorați în regiune și vor contribui la conturarea schimbărilor structurale permanente și ecologice.

4.6.

În cazul industriilor energointensive, există numeroase soluții partajate pentru decarbonizare și, astfel, posibilitatea de investiții partajate (de exemplu, hidrogen curat, reutilizarea captării și stocării carbonului). De asemenea, circularitatea sporită și simbioza industrială sunt aspecte importante în decarbonizarea industriei și în pregătirea pentru un viitor cu întreprinderi eficiente, cu o productivitate solidă.

5.   Importanța piețelor regionale ale muncii care oferă locuri de muncă decente în întreprinderi sustenabile din sectorul producției și al serviciilor

5.1.

Regiunile, întreprinderile și performanța economică a acestora trebuie înțelese analizate în detaliu în raport cu competențele lor fundamentale la nivelul industriei și din punctul de vedere al forței de muncă. Aceasta include, de asemenea, infrastructura, amplasarea, dotarea cu resurse, spiritul antreprenorial și configurarea instituțională. Acest lucru este important pentru a putea dispune de o forță de muncă înalt calificată și pentru a anticipa viitoarele cereri de competențe, pentru a evita deficitele de competențe (de exemplu, penuria de ingineri).

5.2.

Colaborările cu universitățile, inclusiv cu cele specializate în științe aplicate, și cu institute de cercetare pot fi esențiale pentru crearea de noi oportunități industriale care pot genera noi locuri de muncă în firme consacrate, companii multinaționale, IMM-uri și întreprinderi nou-înființate.

5.3.

La nivel uman, regiunile care îi primesc și îi integrează cu ușurință pe nou-veniți în structuri socioeconomice funcționale se află într-o poziție avantajoasă.

5.4.

Regiunile în care forța de muncă calificată este profund ancorată în structurile socioeconomice și se simte ca acasă pot deveni, de asemenea, locul de stabilire a unor sectoare și întreprinderi dinamice, cu o valoare adăugată ridicată, bazate pe rețele de competențe eficace, formale și informale. Prin urmare, munca contribuie în mod esențial la definirea competențelor industriale inovatoare ale unei regiuni și ajută în mod fundamental la sprijinirea proceselor de modernizare și de transformare.

5.5.

Competențele și abilitățile specifice ale angajaților și perfecționarea lor continuă pot sta la baza restructurării și schimbării modelelor de afaceri, inclusiv a viitoarei creșteri și a noilor piețe. Dacă nu se recunosc oportunitățile de dezvoltare regională și nu se profită de ele, este posibil ca lucrătorii să migreze mai departe, ceea ce afectează întotdeauna capacitățile și competențele de care au nevoie regiunile pentru a se dezvolta și a valorifica oportunitățile create de Pactul verde european.

---

(1)  „Niciun pact ecologic fără un pact social”, aviz al CESE adoptat în sesiunea plenară din 9 și 10 iunie 2021 (JO C 341, 24.8.2021, p. 23).

(2)  Ne referim în special la cele trei obiective principale: cel puțin 78 % dintre persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă; cel puțin 60 % dintre adulți ar trebui să participe la cursuri de formare în fiecare an; numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială ar trebui redus cu cel puțin 15 milioane.

(3)  Propunerile CESE privind reconstrucția și redresarea după criza provocată de pandemia de COVID-19, 11 iunie 2020 (JO C 311, 18.9.2020, p. 1).

(4)  Rezoluția CESE privind programul de lucru al Comisiei Europene pe anul 2022, 9 iunie 2021 (JO C 341, 24.8.2021, p. 1).

(5)  https://www.ilo.org/global/topics/green-jobs/publications/WCMS_432859/lang--en/index.htm

(6)  A se vedea INT/935 (2021): Avizul CESE privind noua strategie industrială a UE (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Un parteneriat transatlantic solid, bazat pe valorile comune ale democrației și statului de drept, esențial în abordarea provocărilor globale și în menținerea ordinii internaționale”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 152/09)

Raportor:	domnul Christian MOOS
Coraportor:	domnul Peter CLEVER

Decizia Adunării Plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Temei juridic	Articolul 35 din Regulamentul de procedură
	Rezoluție
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru relații externe
Data adoptării în secțiune	17.11.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	9.12.2021
Sesiunea plenară nr.	565
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	211/3/5

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

O ordine mondială liberală, care recunoaște autoritatea legii, nu legea celui mai puternic, este indisolubil legată de democrație și de statul de drept.

1.2.

Democrația și statul de drept nu sunt posibile fără implicarea unei societăți civile pluraliste, independente și dinamice, inclusiv a partenerilor sociali autonomi. De aceea este atât de important ca recomandările acestui aviz privind societatea civilă transatlantică, în special cu privire la promovarea unei platforme transatlantice, să devină realitate.

1.3.

În cadrul UE, structura democratică a unor state membre a devenit mai fragilă.

1.4.

Schimbările geopolitice din ultimele două decenii au subminat grav ordinea multilaterală și au afectat profund o serie de organizații internaționale importante. În special din partea Chinei, dar și a Rusiei și, la nivel regional, din partea Turciei, apar provocări deosebite, cărora Europa le poate face față doar în cadrul unui parteneriat transatlantic consolidat, după cum SUA depinde de aliații săi democratici din lume, în special de Europa.

1.5.

Comitetul Economic și Social European (CESE) susține ideea unei alianțe a democrațiilor și recunoaște, cu simț autocritic, că se impun eforturi mai mari pentru apărarea valorilor și drepturilor universale. Împreună, UE și SUA ar trebui să reprezinte o ancoră pentru democrație, pace și securitate în lume, pentru statul de drept și pentru drepturile omului pentru toți.

1.6.

Retragerea precipitată a forțelor armate ale SUA și a aliaților acestora din Afganistan arată în mod îngrozitor cât de mult depinde lumea liberă de garanția de securitate a SUA.

1.7.

UE ar trebui să aibă un discurs unitar în politica externă și de securitate și să își regândească conceptul ambiguu al unei „autonomii strategice”, în sensul favorizării unei capacități de acțiune strategică.

1.8.

Europa nu își permite să fie echidistantă în raport cu marile puteri ale lumii. În cadrul alianței democrațiilor, UE ar trebui să urmărească, împreună cu SUA, apărarea ordinii mondiale liberale și, în special, o „strategie de îngrădire a influenței prin cooperare” în raport cu China.

1.9.

OSCE este un pilon de susținere al întregii structuri de securitate a Europei și, ca atare, ar trebui consolidată în vederea dialogului cu Rusia. Proiectul Nord Stream 2 trebuie întrerupt atât timp cât Rusia încalcă dreptul internațional în Ucraina; în caz contrar, Moscova ar primi pe tavă pârghii suplimentare pentru a exercita presiuni asupra statelor est-europene.

1.10.

Structura de securitate europeană ar trebui consolidată împreună cu NATO, în cadrul ei fiind necesar, de asemenea, un dialog pe marginea valorilor.

1.11.

Cooperarea transatlantică la nivelul societății civile trebuie consolidată în continuare. Dialogul comun privind drepturile cetățenilor, reziliența la dezinformare, libertatea mass-mediei, acțiunile climatice, drepturile sociale și protecția consumatorilor și sprijinirea democrației, astfel cum este garantat de CESE în UE, este deosebit de important. Pe termen lung, parteneriatul transatlantic se poate îndrepta către integrarea transatlantică.

2.   Statul de drept și o ordine mondială liberală

2.1.

CESE observă că există o legătură inseparabilă între o ordine mondială liberală și democratizarea statului de drept pe plan intern. Dacă actorii democrați, care apără statul de drept, sunt incapabili să acționeze în raport cu actorii autoritari sau totalitari, ordinea mondială liberală nu poate fi menținută. Și invers: dacă comerțul liber, bazat pe reguli, este înlocuit de mercantilism și protecționism, consecința în interior este ascensiunea acelor forțe care contestă democrația liberală, bazată pe statul de drept.

2.2.

CESE consideră că o ordine mondială liberală este condiția pentru un comerț bazat pe reguli, echitabil și sustenabil, pentru realizarea obiectivelor climatice stabilite în Acordul de la Paris și a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite legate de justiția socială și egalitatea de șanse, egalitatea de gen și nediscriminare. O ordine mondială bazată pe dreptul celor mai puternici, pe izolare, tendințe autarhice și relații comerciale construite pe ierarhii de putere nu poate nici stimula, nici consolida un antreprenoriat creativ și inovator, care să genereze succes economic durabil, și nici nu poate realiza obiective ambițioase de mediu și sociale.

2.3.

Prin urmare, CESE sprijină o consolidare a regulilor fundamentale de cooperare între state în cadrul Organizației Națiunilor Unite și al agențiilor afiliate ale acesteia și salută ideea unei alianțe a democrațiilor, pentru că, după Al Doilea Război Mondial, instituțiile internaționale au putut fi înființate doar datorită puterii democratice a SUA și doar împreună cu SUA deschisă către lume și democratică pot avea un viitor.

2.4.

CESE constată cu un ochi autocritic că, după încheierea Războiului Rece, nu doar factorul politic european, ci și societatea civilă organizată din Europa au presupus prea mult timp că democrația și statul de drept ar fi valori universale garantate pe termen lung. În lume, există însă actori puternici care, deși sunt legați de aceste valori în temeiul dreptului internațional, în practică le-au ignorat în esență. Menținerea propriei ordini bazate pe valori nu este de la sine înțeleasă.

2.5.

Valorile pe care se întemeiază statele și alianțele de state democratice, bazate pe statul de drept, modelează ordinea multilaterală, pentru care UE continuă să pledeze, chiar dacă are o influență limitată. Valorile își au rădăcinile în separarea dintre puterea laică și cea spirituală, în Magna Carta, principiul habeas corpus și Declarația Universală a Drepturilor Omului a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite. Acestea sunt fundamentele democrației liberale și ale statului de drept. UE împărtășește aceste valori cu SUA și cu democrațiile liberale prietene. Articolul 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului a Organizației Națiunilor Unite prevede în mod expres: „Nicio dispoziție a prezentei Declarații nu poate fi interpretată ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârși vreun act îndreptat spre desființarea unor drepturi sau libertăți enunțate în prezenta declarație.”

2.6.

Numitorul comun al democrațiilor liberale este faptul că existența lor este indisolubil legată de o societate civilă pluralistă, independentă și dinamică.

3.   Importanța relațiilor transatlantice pentru poziția Europei în lume

3.1.

Schimbările geopolitice din ultimele două decenii au subminat grav ordinea liberală și au afectat profund o serie de organizații internaționale importante. Forțele dominante au fost elita politică tot mai agresivă a Republicii Populare Chineze și tendința periculoasă a SUA către un izolaționism tot mai accentuat.

3.2.

SUA nu poate reuși singură în încercarea de a menține ordinea mondială liberală, date fiind tensiunile sociale cu care se confruntă pe plan intern și dimensiunea globală a provocării. Populația SUA are o atitudine foarte sceptică față de operațiunile militare costisitoare în zone îndepărtate ale lumii. Situația din Afganistan demonstrează cu brutalitate necesitatea urgentă a unei noi strategii credibile a democrațiilor liberale și, pentru a degreva SUA, a unui angajament european mai puternic. Acesta nu trebuie să se limiteze la capabilitățile militare, care însă sunt indispensabile.

3.3.

Începând cu 2011, SUA s-a îndepărtat, deziluzionată, de un Orient Mijlociu destabilizat. Vidul astfel creat a fost mai întâi ocupat de „Statul Islamic”. Când acesta a fost distrus în mare parte în Irak și Siria, cu precădere Rusia a acoperit vidul creat. În același an memorabil, Hillary Clinton, secretara de stat a SUA de la acea vreme, a declarat că viitorul politicii se va decide în Asia, nu în Afganistan sau Irak. Europa și Orientul Mijlociu au devenit puncte marginale ale interesului și strategiei americane. În ceea ce privește Afganistanul, această politică, periculoasă pentru stabilitatea și securitatea Europei, pare să continue sub conducerea președintelui Biden.

3.4.

În continuare, Europa nu se află în centrul politicii externe a SUA. SUA acordă întreaga atenție și resursele sale creșterii neîngrădite a Chinei, posibil accelerată de pandemie. În plus, situația din America Latină este din nou dificilă, fiind dominată de autoritarism și corupție, care merg până la eșecul complet al statului. Din cauza curentelor de migrație, SUA consideră America Latină mai apropiată decât Europa sau Africa, de exemplu. America aproape că ignoră cu totul Africa, care cunoaște cea mai rapidă creștere demografică din lume, în timp ce Europa vecină, deși privește cu interes spre acest continent, nu formulează nicio strategie, spre deosebire de China, care este foarte activă pe continentul african.

3.5.

China și-a continuat creșterea economică rapidă inițiată de Deng Xiaoping la sfârșitul anilor 1980 și, de la preluarea puterii de către Xi Jinping, își afirmă tot mai ferm poziția de putere mondială. De la o dictatură care viza dezvoltarea și acționa pașnic către exterior, s-a transformat într-un stat care lansează amenințări militare în Asia și se manifestă (din nou) totalitar în interior, practicând supravegherea în masă. UE nu are o strategie vizibilă în relație cu China, iar în timpul Președinției germane a alimentat și a impus politic un acord bilateral de investiții, care prevede prea puține obligații pentru China, inclusiv în ce privește punerea în aplicare a drepturilor fundamentale, cum ar fi libertatea de asociere, și, în cel mai bun caz, servește doar superficial intereselor europene. CESE este foarte preocupat de posibilele consecințe, în special în ceea ce privește dezinformarea și influența, deoarece acordul deschide calea pentru investiții chineze și în sectorul știrilor, mass-mediei și al divertismentului.

3.5.1.

China se înarmează masiv. Noua putere mondială, vădit agresivă, amenință însă tot mai intens, inclusiv cu scenariul unei invazii a Taiwanului, încearcă să controleze rutele comerciale maritime, care sunt esențiale pentru economia mondială, distruge democrația și libertatea în Hong Kong, încălcând dreptul internațional și propriile angajamente, și suprimă în masă și cu o brutalitate greu de imaginat populațiile musulmane din provinciile sale din nord-vest. Acest lucru nu împiedică Partidul Comunist Chinez să ofere imediat relații bune talibanilor în momentul prăbușirii afgane, întrucât eșecul occidental în Hindukuș întărește preferința Partidului Comunist Chinez pentru o ordine mondială multilaterală, dar iliberală. Astfel, conceptul de multilateralism, conotat pozitiv până în prezent, cunoaște o reevaluare.

3.5.2.

Influența Chinei în Europa a devenit deja o realitate economică și politică ce nu poate fi ignorată. Beijing își urmărește cu perseverență proiectul „Drumul mătăsii”, ocupă pas cu pas poziții strategice și își subordonează politic țări din Africa și Asia prin contracte de credit care par generoase la prima vedere, în realitate sunt însă opresive. Beijingul a preluat deja controlul unor infrastructuri importante și în Europa de Sud-Est. Printre exemplele din UE se numără portul Pireu din Grecia sau autostrăzi construite în Muntenegru și extinderea tehnologiei 5G.

3.5.3.

O parte din economia europeană, inclusiv unele concerne germane, depind periculos de mult de piața chineză, care s-a oferit inițial industriei europene ca atelier de lucru extins, fără însă a se deschide cu adevărat. Unele corporații își revizuiesc, pe bună dreptate, lanțurile de aprovizionare care sunt mult prea unilaterale și, în cele din urmă, depind de comportamentul arbitrar al liderilor chinezi.

3.5.4.

Accesul la piețele chineze a rămas dificil sau chiar închis, chiar și după aderarea Chinei la OMC. Despre echitate și reciprocitate nici nu poate fi vorba. China denaturează concurența globală prin subvenții și refuză cu obstinație să reducă supracapacitățile. Statul controlat de Partidul Comunist Chinez a practicat de la bun început spionajul industrial sistematic și a forțat transferul de cunoștințe în cadrul asocierilor în participație. În schimb, China se deschide doar investitorilor străini de al căror know-how are nevoie și protejează în continuare întreprinderile chineze împotriva oricărui risc, într-un mod care denaturează concurența. Aceste practici sunt incompatibile cu un regim de piață deschis și just, bazat pe reciprocitate.

3.6.

Din 2007, de la memorabilul discurs al lui Vladimir Putin de la Conferința de securitate de la München, Rusia s-a îndepărtat din păcate cu pași tot mai mari de cooperarea cu Occidentul. Moscova exploata deja dependența vecinilor săi de aprovizionarea cu gaze naturale. Când acest lucru nu a mai fost suficient și apropierea de UE și, implicit, de Occident, sau eforturile către o mai mare independență ale fostelor republici sovietice au luat amploare, conducerea de la Moscova a purtat la periferia sa și în fosta zonă de influență sovietică, războaie atât ascunse cât și fățișe, care au culminat cu anexarea Crimeei, teritoriu ucrainean, prin încălcarea dreptului internațional și a propriilor angajamente. Cei care dețin puterea de la Kremlin au exploatat brutal, în interes propriu, instabilitatea care a urmat scurtei Primăveri arabe din 2011. În plus, tot aceștia sunt responsabili de războaie cibernetice împotriva statelor democratice liberale, de campanii de dezinformare țintite, de sprijinirea mișcărilor și a partidelor extremiste, influențând, potrivit dovezilor, alegerile din aceste state, cum s-a întâmplat mai ales în cazul campaniei pentru Brexit și al alegerilor prezidențiale americane din 2016. Îi urmăresc în întreaga lume pe cei care îi critică, comit atentate asupra lor, inclusiv în Uniunea Europeană.

3.7.

În ciuda acordului privind refugiații, Turcia – sub conducerea lui Recep Tayyip Erdoğan – s-a îndepărtat mult pe plan politic nu doar de UE, ci tot mai mult și de consensul fundamental al statelor democratice, transformând țara într-un partener al NATO tot mai problematic. Tensiunile create intenționat în special în estul Mării Mediterane, în jurul insulelor grecești, și acțiunile de foraj din largul coastei Ciprului, precum și rolul Turciei în zonele populate de kurzi din nordul Siriei, dar și în războiul din Libia, au avut ca rezultat, de asemenea, o îndepărtare tot mai mare de UE. Denunțarea Convenției de la Istanbul privind combaterea violenței împotriva femeilor este un semnal politic îngrijorător. Deși aderarea la UE, care era oricum o perspectivă dificilă, realizabilă doar pe termen foarte lung, ea a devenit și mai puțin probabilă, chiar dacă se fac noi eforturi pentru modernizarea acordului vamal, pentru realizarea etapelor cunoscute care să permită o evoluție în ceea ce privește liberalizarea vizelor, pentru menținerea consultărilor la nivel înalt și pentru consolidarea contactelor cu societatea civilă. Trebuie remarcat faptul că sondajele recente arată o opinie foarte proeuropeană a publicului turc. Această tendință rămâne însă fără rezultate, atât timp cât guvernul turc nu susține dezamorsarea conflictelor și apropierea dorite prin acțiuni eficiente pe termen lung.

3.8.

Toate aceste evoluții, relevante în special pentru Europa, printre care se numără un revizionism tot mai agresiv de sorginte putinistă, îndepărtarea de Europa a unui președinte turc cu ambiții neo-otomane, prăbușirea ordinii în teritorii ample din Orientul Mijlociu și legăturile economice tot mai unilaterale ale Europei cu China s-au petrecut de-a lungul unui întreg deceniu. În paralel, Europa a pierdut din importanță pentru politica SUA, remarcându-se o înstrăinare politică reciprocă, survenită după „Războiul împotriva terorismului”, început în 2002. Cu toate acestea, SUA a fost mereu și continuă să fie de departe cel mai apropiat partener al Europei – politic, cultural și economic. UE are multe de oferit în cadrul acestui parteneriat transatlantic, care este esențial pentru ordinea mondială liberală.

3.9.

Până în anii 2010, SUA a promovat activ democrația din noile state membre ale UE. Până în 2010, țările din Europa Centrală și de Est par să se fi transformat în democrații stabile ale economiei de piață din punctul de vedere al Statelor Unite, în ciuda problemelor persistente de corupție, în special în sud-estul Europei. Însă, în urma revenirii la putere a prim-ministrului maghiar, Viktor Orbán, în 2010, s-a declanșat în această țară un proces către „democrația iliberală”. Ungaria a fost prima țară din UE care a urmat această cale, din diverse motive. Câțiva ani mai târziu, Polonia s-a angajat, de asemenea, pe calea către o democrație autoritară, în care pluralismul și libertatea mass-mediei și independența sistemului judiciar se pierd în fața ingerințelor guvernului. Alte țări din UE prezintă tendințe cu intensitate diferită în această direcție, ceea ce duce din ce în ce mai mult la tensiuni în relația cu SUA.

3.10.

În prezent, stabilitatea ordinii democratice nu mai este garantată în mai multe state membre ale UE. Unele guverne se orientează după modele și metode de guvernare autoritare, care sub nicio formă nu sunt compatibile cu valorile fundamentale ale UE. La acest context se adaugă eforturile masive de exercitare a influenței de către state terțe, ce vizează să destabilizeze Europa.

3.11.

De ani de zile, statele europene membre ale NATO, printre care și Germania, țara UE cu cea mai mare populație și performanță economică, au investit insuficient în capacitățile lor de apărare, nerespectându-și astfel obligațiile asumate în cadrul Alianței, iar la Bruxelles au susținut de facto un discurs al echidistanței față de marile puteri ale secolului al XXI-lea. Este evident că nu este nici eficientă, nici durabilă o „viziune” în care SUA este partener de securitate, dar care, în același timp, consideră Rusia o sursă de materii prime, China ca Eldorado economic și Europa ca super-putere morală, fără ca aceasta din urmă să își dezvolte de facto propriile capacități în materie de politică externă și securitate, menite să apere interese clar definite și care să poată oferi o stabilitate credibilă în caz de nevoie. Europa devine mai fragilă, parțial din cauza răspunsului ezitant la atacurile asupra ordinii mondiale, a democrației și a statului de drept, atunci când este nevoie de o poziție fermă. Ea devine vulnerabilă și lasă loc pentru influența țărilor terțe, inclusiv în Balcanii de Vest, care trebuie să facă parte integrantă din UE în viitor.

3.12.

UE pare să țină la un concept dezvoltat în timpul erei Trump, care este denumit la Bruxelles „autonomie strategică” și care este cel puțin ambiguu. Autonomia strategică în politica externă și de securitate nu ar fi în spiritul unui parteneriat transatlantic puternic. Mulți politicieni din UE continuă să vorbească despre o echidistanță care ar trebui menținută în raport cu SUA, Rusia și China. Sentimentul larg răspândit în rândul populației, inclusiv în anumite părți ale societății civile organizate, merge în aceeași direcție. Cu toate acestea, Europa este mult mai aproape de SUA decât de China sau Rusia. Nu poate fi vorba despre echidistanță față de aceste puteri.

3.13.

Împreună, UE și SUA ar trebui să reprezinte o ancoră pentru democrație, pace și securitate în lume, pentru statul de drept și pentru drepturile omului pentru toți. Cu toate acestea, în Afganistan, ele au eșuat complet. Retragerea militară precipitată a americanilor și a aliaților lor europeni din Afganistan atestă în mod groaznic, cât de mult depind lumea liberă și, prin urmare, Europa, de proiecția puterii SUA. În această situație, UE demonstrează că este caracterizată de o slăbiciune strategică alarmantă și că nu are o politică externă și de securitate comună.

4.   Recomandări de acțiune

4.1.

UE ar trebui să accepte și să susțină propunerea președintelui american Biden de a înființa o alianță a democrațiilor și să sprijine SUA să își reasume angajamentul ferm de garant al respectării demnității umane, libertății, democrației și statului de drept.

4.2.

Condiția pentru participarea la această alianță a democrațiilor este să nu existe nicio suspiciune întemeiată la adresa membrilor ei cu privire la alcătuirea democratică și respectarea statului de drept.

4.3.

UE ar trebui să meargă umăr la umăr cu SUA și cu democrațiile lumii pentru a se afirma ca putere mondială mai robustă și mai credibilă în raport cu China, urmărind o „strategie de îngrădire prin cooperare” (1). Spre deosebire de politica de îngrădire a influenței din timpul Războiului Rece, îngrădire prin cooperare înseamnă că interesele legitime ale Chinei sunt respectate și apărate de alianța democrațiilor, care însă ar reacționa cu fermitate și claritate diplomatică dacă – precum în cazul uigurilor – au loc încălcări grave ale drepturilor omului sau dacă – precum în cazul Hong Kong-ului – se încalcă chiar tratate internaționale la care China este parte. Aceste valori trebuie să se reflecte și în gestionarea unui acord de investiții UE-China, iar UE ar trebui să mențină suspendarea acestuia atâta timp cât încălcările masive ale drepturilor omului persistă, iar drepturile fundamentale, cum ar fi libertatea de asociere, nu sunt puse în aplicare.

4.4.

OSCE este un pilon de susținere al întregii structuri de securitate a Europei. Ea ar trebui consolidată îndeosebi pentru dialogul cu Rusia, pentru a se evita escaladarea conflictelor deschise și înghețate (cum ar fi conflictul din Transnistria) și pentru a repune bazele unei viitoare reapropieri, cu condiția recunoașterii ordinii de drept internaționale. Rezultatele unei politici de forță contrare dreptului internațional nu pot fi recunoscute – nici în Ucraina, nici în Belarus sau în altă parte. Acest lucru trebuie să fie în concordanță deplină cu strategia transatlantică comună și cu politica alianței democrațiilor.

4.5.

UE ar trebui să amâne proiectul Nord Stream 2, care este aproape finalizat, atât timp cât nu este soluționat conflictul cu Ucraina și continuă să existe încălcări grave ale ordinii de drept internaționale, de pildă suprimarea opoziției democratice, marcată de urmăriri și arestări ca în cazul Navalnîi. În ceea ce privește aprovizionarea cu energie, UE trebuie să transpună consecvent obiectivele Pactului verde și să își diversifice sursele de energie. Interesele legitime ale statelor UE aflate în fosta sferă de influență sovietică trebuie luate pe deplin în considerare în ceea ce privește contractele încheiate cu Rusia pentru livrarea gazelor naturale.

4.6.

Este adevărat că statele care aparțin NATO nu sunt identice cu cele membre ale Uniunii Europene, însă NATO este o alianță militară, care garantează securitatea democrațiilor în America de Nord și Europa. Pentru statele europene, neutralitatea este posibilă numai la adăpostul oferit de NATO și, implicit, doar sub scutul de protecție al acesteia. Prin urmare, statele membre ale UE ar trebui să convină asupra unor structuri de securitate comune, care să consolideze în mod durabil Alianța Nord-Atlantică.

4.7.

Statele UE care sunt membre ale NATO trebuie să respecte contribuțiile și obligațiile convenite în cadrul Alianței, fiind vorba concret inclusiv de obiectivul de 2 %, reafirmat în cadrul summitului NATO din Țara Galilor din 2014. NATO nu este identică cu alianța democrațiilor propusă, care cuprinde și regiunea Pacificului. Aceasta are și a avut mereu și membri cu o viziune nedemocratică. Cu toate acestea, NATO trebuie, la rândul său, să consolideze și să clarifice procesul de dezbatere internă cu privire la valorile sale. Nici în cadrul NATO nerespectarea democrației și a statului de drept nu ar trebui să rămână fără consecințe. Pericolele la adresa securității, care se întrevăd în viitor, nu mai constau doar în amenințări teroriste, puteri care acționează asimetric, ci și, sau mai ales, în contestarea ordinii de drept internaționale, care este indisolubil legată de structura liberală și democrată a statelor care o compun.

4.8.

Nu degeaba cerea Henry Kissinger numărul de telefon al Europei. UE trebuie să își coordoneze mai strâns politica externă și de securitate și, pe viitor, responsabilitatea pentru această politică trebuie să intre în atribuțiile Parlamentului European și ale unui executiv controlat și legitimat de acesta. Consiliul ar trebui să decidă în chestiuni legate de politica externă și de securitate cu majoritate calificată. Statele membre ale UE trebuie să recunoască că actuala polifonie le subminează orice suveranitate. Aceasta se poate realiza prin punerea în comun a suveranității și a instrumentelor.

4.9.

UE trebuie să regândească conceptul de „autonomie strategică”. Acesta este cel puțin derutant. UE este departe de autonomie, atât din punct de vedere politic, cât și militar. De altfel, o astfel de autonomie nici nu este de dorit într-o ordine multilaterală care trebuie să se bazeze pe comerț liber, echitabil și sustenabil. Autonomia strategică nu poate și nu trebuie să însemne echidistanță în raport cu alte puteri. SUA, ca stat de drept democratic, este și rămâne un partener economic și de securitate indispensabil al Europei, cu care împărtășește valorile fundamentale în chestiunile esențiale, în pofida unor divergențe de interese. În timp ce Beijing laudă în mod explicit conceptul enigmatic european de autonomie strategică, reacțiile multor parteneri transatlantici arată în mod clar că fie o resping, fie o percep ca fiind ambiguă. Însă ambiguitatea este toxică într-un parteneriat strategic.

4.10.

În locul autonomiei strategice, UE ar trebui să vizeze obiectivul unei capacități de acțiune strategice („strategic capacity”). În prezent, UE are în vedere conceptul de „fermitate”, care este un pas în această direcție. Totuși, UE ar trebui să renunțe la superlativele care au caracterizat planurile pe 10 ani, cel puțin începând cu Strategia de la Lisabona. Până acum, UE nu a putut să realizeze niciunul din obiectivele esențiale astfel definite. UE are nevoie de mai multă modestie, dublată de o acțiune mai fermă și mai orientată către viitor. Capacitatea de a acționa sau de a se impune nu doar se declară și se decid. Ele trebuie demonstrate prin fapte concrete.

4.11.

CESE consideră că acordurile comerciale și de investiții bilaterale ar trebui concepute astfel încât să poată fi integrate într-un regim comercial mondial modernizat. Ele nu trebuie să stea în calea unei ordini mondiale multilaterale liberale, ci trebuie să o garanteze și să o promoveze. Parteneriatul transatlantic trebuie să constituie, de asemenea, baza unei noi ordini comerciale mondiale. UE și SUA trebuie să dea dovadă de responsabilitate comună și de abilități de lider în cadrul OMC și să pledeze pentru un model eficient de relații multilaterale cu o agendă comercială modernă, care să includă aspecte sociale și de mediu.

4.12.

Un parteneriat transatlantic de încredere este condiția esențială pentru menținerea unei ordini internaționale bazate pe statul de drept și pace. Orice încercare de a o apăra în absența unei cooperări strânse cu SUA este sortită eșecului, pentru că Europa singură nu are suficientă greutate pentru a împiedica o ordine ierarhică bazată pe putere, în centrul căreia s-ar afla China.

4.13.

Împreună cu SUA, Regatul Unit, Canada, Japonia, Coreea de Sud, Australia și alte state liberale, UE poate să securizeze democrația și statul de drept inclusiv în interiorul ei și, acolo unde acestea au fost subminate, poate contribui la restabilirea lor.

4.14.

UE ar trebui să promoveze și să sprijine înființarea unei platforme transatlantice a societății civile organizate cu puncte de contact în America de Nord și Europa, astfel cum este aceasta inițiată în momentul de față de membri ai CESE, cu implicarea unor state non-UE, cum ar fi Regatul Unit. Doar o societate civilă dinamică poate insufla entuziasm pentru valorile comune și le poate astfel conserva.

4.14.1.

Ar trebui inițiat de urgență un forum de dialog transatlantic privind viitorul democrației și un dialog comun pe marginea statului de drept. Promovarea în comun a democrației în Europa în SUA și în celelalte state prietene trebuie să se regăsească printre temele majore de pe agenda comună transatlantică.

4.14.2.

Societatea civilă transatlantică ar trebui să inițieze un dialog comun cu privire la drepturile cetățenești, în scopul sensibilizării la evoluțiile nedorite și influențării deciziilor politice pe ambele maluri ale Atlanticului, pe baza unor exemple de bune practici.

4.14.3.

Un dialog transatlantic al societății civile axat pe reziliența la dezinformare ar trebui să ocupe un rol central. În acest context, se impun eforturi comune menite să apere libertatea mass-mediei în democrațiile liberale și să o consolideze acolo unde a fost șubrezită, indiferent de motive, pentru că libertatea mass-mediei este un pilon al democrației și al statului de drept și este produsul direct al valorilor transatlantice comune.

4.14.4.

Acțiunile climatice și eforturile comune de încetinire a încălzirii globale sunt, de asemenea, teme care ar trebui să se regăsească în dialogurile societății civile transatlantice, pentru a găsi împreună soluții durabile, deschise din punct de vedere tehnologic.

4.14.5.

Un alt subiect esențial pentru un dialog al societății civile de pe ambele maluri ale Atlanticului este noua problemă socială, apărută pe fondul politicii climatice și al digitalizării. Modul în care pot fi asigurate la nivel mondial drepturile sociale și îmbunătățite șansele și accesul, în special drepturile antreprenorilor independenți și ale lucrătorilor, este o întrebare care are nevoie urgentă de răspunsuri comune, mai ales din perspectiva viitorului instituțiilor liberale și a stabilității ordinii mondiale liberale.

4.14.6.

În ce privește viitoarele acorduri comerciale și a urmărirea unei ordini multilaterale consolidate, actualele formate de dialog transatlantic ar trebui consolidate și, după caz, inițiate altele noi. Consiliul transatlantic pentru comerț și tehnologie, recent înființat, are o importanță deosebită, însă trebuie să se supună principiilor transparenței depline.

4.15.

Europa va trebui să se achite de contribuția ce îi revine, să își asume mai multe sarcini și să dea dovadă de responsabilitate. În acest sens, Europa trebuie, în primul rând, să depășească diversitatea de voci din politica externă și de securitate și să renunțe la a mai oscila între moralitate excesivă și oportunism. Uniunea Europeană trebuie să sprijine supremația dreptului în relațiile internaționale printr-o strategie clară, să vorbească pe o singură voce în politica externă și de securitate și să contribuie activ la stabilizarea ordinii multilaterale.

4.16.

Pe termen lung, parteneriatul transatlantic ar trebui dezvoltat în continuare în vederea integrării economice a altor parteneri, inclusiv Canada, Regatul Unit și alte țări europene care nu sunt sau nu sunt încă membre ale UE. Forumurile transatlantice pentru dialogul cu societatea civilă în toată diversitatea lor, ca de exemplu CESE în Europa, dar și dialogul parlamentar consolidat reprezintă o condiție prealabilă importantă în acest sens.

---

(1)  Christian Moos & Peter Clever: China „kooperativ eindämmen” („Îngrădirea influenței Chinei prin cooperare”), Frankfurter Allgemeine Zeitung, 30 aprilie 2021.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Alinierea strategiilor și activităților întreprinderilor din sectorul alimentar la obiectivele de dezvoltare durabilă pentru o redresare durabilă în urma pandemiei de COVID-19”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 152/10)

Raportor:	domnul Andreas THURNER
Coraportor:	domnul Peter SCHMIDT

Decizia Adunării Plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	25.11.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	9.12.2021
Sesiunea plenară nr.	564
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	209/0/02

1.   Concluzii și recomandări

Comitetul Economic și Social European (CESE):

1.1.

recunoaște faptul că întreprinderile din sectorul alimentar aflate de-a lungul lanțului de aprovizionare (inclusiv fermierii și pescarii, cooperativele, întreprinderile din sectorul agroalimentar, comercianții cu amănuntul și distribuitorii angro și alte tipuri de întreprinderi din Europa) depun deja eforturi pentru a înregistra progrese în ceea ce privește durabilitatea și pentru a oferi consumatorilor produse sănătoase și durabile în acord cu Pactul verde european. Cu toate acestea, pentru a putea realiza obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), sunt necesare mai multe eforturi;

1.2.

subliniază nevoia unui cadru favorabil inovării vizând sprijinirea operatorilor economici cu instrumente și soluții adecvate în tranziția lor către practici comerciale mai durabile. Barierele din calea inovării trebuie eliminate;

1.3.

remarcă faptul că, în prezent, operatorii economici se confruntă adesea cu cerințe în materie de durabilitate care sunt mai degrabă complexe și împovărătoare decât favorabile și, prin urmare, recomandă elaborarea unui limbaj mai ușor de înțeles (o „Gramatică a durabilității”) pentru a schimba acest aspect;

1.4.

identifică reducerea pierderilor alimentare și a risipei de alimente, aprovizionarea durabilă, îmbunătățirea sistemelor de ambalare și logistică, lanțurile alimentare circulare și eficiente din punctul de vedere al resurselor, precum și soluțiile în materie de bioeconomie, drept puncte de pornire eficientă către o mai mare durabilitate;

1.5.

subliniază rolul important al consumatorilor în acest context. Măsurile de informare și educare combinate cu practicile transparente de etichetare a produselor alimentare îi vor ajuta pe consumatori să facă o alegere mai durabilă (1). Comisia Europeană (CE) ar trebui să introducă măsuri pentru a sprijini accesibilitatea produselor alimentare sănătoase și produse, prelucrate și distribuite în mod durabil;

1.6.

salută codul de conduită al UE pentru practici comerciale și de marketing responsabile. Mai multe părți implicate consideră în general că elaborarea codului voluntar reprezintă un proces util care a dus la apropierea partenerilor din lanțul de aprovizionare cu alimente. Această inițiativă marchează un punct de pornire și ar trebui să continue să servească ca platformă colaborativă pentru practicile comerciale responsabile și durabile. În special, CESE: — subliniază limitările unei abordări voluntare și solicită adoptarea unor reglementări și acte legislative pentru a asigura tranziția rapidă către durabilitate; — recomandă ca respectivul cod de conduită să fie mai ferm în ceea ce privește dimensiunea socială, negocierea colectivă și protecția socială. Partenerii sociali trebuie implicați; — subliniază nevoia unui proces solid de revizuire pentru punerea în aplicare a codului de conduită pe teren și nevoia de a monitoriza dacă angajamentele individuale și cele privind obiectivele ambițioase sunt sau nu sunt respectate, deoarece experiența arată că doar elementele măsurate și monitorizate sunt realizate. În general, pentru reușită va fi crucială și o mai mare implicare a societății civile (dialogul social); — ia notă de faptul că, până acum, în special întreprinderile mai mari și multinaționale sunt cele care au aderat la codul de conduită și subliniază nevoia unui mediu de capacitare, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), pentru a sprijini și a facilita un angajament mai ferm față de agenda privind ODD. În timp ce întreprinderile mai mari dispun adesea de propriile departamente responsabile de durabilitate, se pare că IMM-urile au deseori doar resurse și capacități limitate pentru a integra durabilitatea în activitățile lor;

1.7.

subliniază importanța punerii rapide în aplicare a Directivei UE privind practicile comerciale neloiale și a altor politici de sprijin de către statele membre pentru a promova sisteme alimentare mai durabile și reziliente (2);

1.8.

salută inițiativa Comisiei Europene de a elabora o legislație-cadru pentru un sistem alimentar durabil al UE și pentru a integra durabilitatea în toate politicile legate de produsele alimentare (3). Există o nevoie clară de reglementări și de un anumit nivel de standardizare și armonizare pentru a garanta credibilitatea și condiții de concurență echitabile;

1.9.

reiterează solicitarea adresată Comisiei Europene de a asigura coerența dintre diversele politici sectoriale (printre altele, privind clima, mediul, comerțul și concurența) (4). Acest lucru i-ar ajuta pe operatorii economici din sectorul alimentar să adopte decizii comerciale durabile. Cadrul legislativ ar trebui să asigure condiții de concurență cu adevărat echitabile;

1.10.

reiterează propria recomandare de a explora opțiunea unui consiliu european pentru politica alimentară cu mai multe părți interesate și pe mai multe niveluri, care ar putea, printre altele, să faciliteze implicarea societății civile în monitorizarea codului de conduită;

1.11.

subliniază că durabilitatea se bazează pe trei piloni principali: economic, de mediu și social. Date fiind diferitele condiții-cadru, trebuie recunoscut faptul că o abordare universală nu va da rezultate. Prin urmare, o legislație-cadru ar trebui să permită și să faciliteze soluții personalizate, de exemplu, prin mecanisme de autoevaluare și de analiză comparativă;

1.12.

recomandă un cadru ușor de înțeles, bazat pe norme, orientări și stimulente. Legislația privind finanțarea durabilă (taxonomia), care este în curs de elaborare, nu trebuie să fie excesiv de complexă.

2.   Introducere

2.1.

Strategia „De la fermă la consumator” (F2F) (5) este elementul central al Pactului verde european. Ea abordează, într-un mod cuprinzător, provocările legate de punerea în aplicare a unor sisteme alimentare durabile și recunoaște legăturile inextricabile dintre persoanele sănătoase, societățile sănătoase și o planetă sănătoasă. Strategia reprezintă, totodată, un element central al agendei Comisiei Europene pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale Națiunilor Unite. De ani, CESE se află în prima linie în ceea ce privește promovarea unei politici alimentare globale a UE. Comitetul a fost prima instituție europeană care a pledat în favoarea unei abordări globale (6), deschizând astfel calea către Strategia „De la fermă la consumator”.

2.2.

Strategia „De la fermă la consumator” recunoaște că operatorii din domeniul prelucrării produselor alimentare, operatorii de servicii de alimentație și comercianții cu amănuntul contribuie la modelarea pieței și la influențarea alegerilor alimentare ale consumatorilor, prin tipurile de produse alimentare pe care le produc, alegerea furnizorilor, metodele de producție și de ambalare, transportul și practicile de comercializare. Pentru a promova această tendință, Comisia Europeană a elaborat un cod de conduită al UE pentru practici comerciale și de marketing responsabile (7), însoțit de un cadru de monitorizare, care a fost lansat la 5 iulie 2021.

2.3.

La nivel internațional, Summitul ONU privind sistemele alimentare (8), convocat de Secretarul General al ONU în septembrie 2021, a dat tonul în ceea ce privește importanța sistemelor alimentare durabile pentru anii următori. Acesta vizează lansarea unor noi acțiuni îndrăznețe menite să transforme modul în care lumea produce și consumă alimente.

2.4.

Întreprinderile din sectorul alimentar pot aduce o contribuție substanțială la existența unor sisteme alimentare mai durabile, mai echitabile și mai sigure, dacă își desfășoară activitățile în conformitate cu ODD și cu Acordul de la Paris privind schimbările climatice. Numeroși lideri din sectorul alimentar au făcut deja pași semnificativi în această direcție, dar rămân încă multe de realizat. Schimbările necesare sunt complexe și vor necesita strategii de colaborare și cooperare partajate, globale și pe termen lung care să îi implice pe toți actorii care participă la lanțul alimentar, precum și sectoarele auxiliare.

2.5.

Întreprinderile europene din domeniul pescuitului și cele agroalimentare, precum și fermierii depun deja eforturi pentru a înregistra progrese în ceea ce privește durabilitatea și pentru a oferi consumatorilor produse care să contribuie la o alimentație sănătoasă și durabilă, în acord cu Pactul verde european. Această tranziție necesită investiții și, în unele cazuri, timp pentru obținerea de rezultate. Odată stabilite obiectivele, întreprinderile ar trebui să beneficieze de flexibilitatea de a-și dezvolta propria contribuție pentru atingerea lor, fără a le pune la îndoială. În plus, tranziția verde, necesară în acest context, trebuie să fie compatibilă cu situația economică a cetățenilor europeni, în special în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19.

2.6.

Un raport publicat recent de Centrul Comun de Cercetare (9), împreună cu alte studii recente, concluzionează că punerea în aplicare a obiectivelor stabilite în Strategia „De la fermă la consumator” ar avea un impact substanțial asupra producției agricole din UE. Aceste constatări subliniază necesitatea unor evaluări de impact ex ante solide și științifice, care să acopere durabilitatea dintr-o perspectivă triplă – economică, socială și de mediu –, ca parte a oricăror propuneri legislative din cadrul Strategiei „De la fermă la consumator”. Un cadru favorabil adecvat (care să includă, printre alte aspecte, accesul la finanțare, inovarea și digitalizarea) va fi esențial pentru sprijinirea fermierilor în vederea atingerii obiectivelor Strategiei „De la fermă la consumator”.

3.   Domenii importante de acțiune

3.1.   Promovarea inovării și a facilitării accesului la inovare pentru IMM-uri

3.1.1.

Cercetarea și inovarea pot fi utile pentru utilizarea mai durabilă a mijloacelor de producție și a materiilor prime (de exemplu, prin agricultura de precizie și noi tehnici de reproducție, precum și printr-o mai bună utilizare a practicilor agroecologice), pentru procese interne mai durabile (de exemplu, adoptarea energiei din surse regenerabile în producerea, transformarea sau livrarea produselor alimentare) și pentru a reduce externalitățile (de exemplu, prin ambalaje durabile). Inovarea este necesară nu numai în domeniul chestiunilor legate de mediu, ci și în ceea ce privește aspectele sociale (sănătatea, genul, munca copiilor și munca forțată, securitatea și sănătatea în muncă, libertatea de asociere și negocierea colectivă, condițiile de trai, salariile și veniturile echitabile). Ea este necesară și pentru a putea realiza o rată echitabilă de rentabilitate într-un interval de timp rezonabil (10).

3.1.2.

Pe lângă inovarea tehnologică, și inovarea organizațională și cea socială sunt esențiale pentru întreprinderi mai durabile (remodelarea structurilor organizaționale și a proceselor interne, de exemplu, prin acordarea unei atenții sporite politicilor antidiscriminare și în materie de egalitate) și pentru a crea noi relații cu părțile interesate (de exemplu, valorificând marketingul digital). Digitizarea și creșterea la nivelul culturii organizaționale interne sunt esențiale pentru a promova o astfel de inovare. Durabilitatea trebuie, de asemenea, să fie integrată în procesele organizaționale și de guvernanță.

3.1.3.

Întreprinderile din sectorul alimentar sunt deseori fragmentate, de mică anvergură și se confruntă cu lipsa integrării pe orizontală și pe verticală. Prin urmare, le este dificil să acceseze ecosistemele de inovare. Investițiile publice în apă, logistică și infrastructura digitală, alături de mai multe resurse C&D, sunt necesare pentru a favoriza acest acces și pentru a permite întreprinderilor, inclusiv celor mici și mijlocii, să își valorifice la maximum căile de inovare.

3.1.4.

În plus, sunt esențiale noi mecanisme care să faciliteze relația dintre întreprinderi și centrele de inovare și să promoveze crearea în comun (de exemplu, laboratoare vii și proiecte-far), alături de noi figuri profesionale capabile să acționeze ca agenți de legătură între întreprinderi și centrele de cercetare și inovare (precum brokerii în materie de inovare). Pentru a stimula astfel de investiții, este esențială o corelație strânsă între planurile naționale de redresare și reziliență, indicatorii fondurilor structurale și de investiții europene și indicatorii ODD, iar aceasta ar trebui să reprezinte, de asemenea, o prioritate în viitor.

3.1.5.

Parteneriatele dintre sectorul privat, instituții, mediul academic și centrele de inovare, co-crearea la scară mai largă și o mai mare atenție acordată instituțiilor financiare pot conduce la ecosisteme de inovare fructuoase. Astfel de parteneriate pot fi utile și pentru promovarea inovării localizate, care este deosebit de promițătoare în ceea ce privește sistemele alimentare, dat fiind faptul că atenția specială acordată de consumatori producției și transformării produselor alimentare este legată de contextele locale și de cultura locală. Întreprinderile inovatoare și de succes pot fi utile ca exemple de soluții noi și durabile și pentru a stimula diseminarea bunelor practici în rândul operatorilor.

3.2.   Stimularea lanțurilor alimentare circulare și eficiente din punctul de vedere al resurselor și consolidarea bioeconomiei

3.2.1.

Lanțurile alimentare optimizate, circulare și eficiente din punctul de vedere al resurselor vor juca un rol major în tranziția către sisteme alimentare mai durabile. Există multe puncte de intrare, cum ar fi utilizarea eficientă a resurselor naturale, limitarea deșeurilor, ambalajele reciclabile, reutilizabile și compostabile sau evitarea materialelor plastice de unică folosință, pentru a evidenția doar o parte dintre acestea. Platforma europeană a părților interesate privind economia circulară (11) este o bună sursă de inspirație, idei și soluții inovatoare în domeniu.

3.2.2.

O bioeconomie circulară reprezintă o abordare de pe urma căreia toate părțile au de câștigat (12). Valorificarea și reutilizarea biomasei sporesc durabilitatea producției și pot crea noi activități și surse de venit pentru fermieri, pescari și pentru întregul sistem alimentar. Din acest motiv, trebuie să se acorde o atenție mai mare întregului sistem de gestionare a biomasei (producție, prelucrare, valorificare și reutilizare, crearea de lanțuri de producție cu mai multe tipuri de produse, legate de domeniul medical, materiale, biorafinării și energie, crearea de piețe pentru produse). Aceasta implică mulți actori, nu doar fermieri și pescari, operatori din sectorul prelucrării alimentelor și comercianți cu amănuntul, ci și cetățeni, autorități locale, silvicultori, companii de gestionare a deșeurilor, persoane responsabile de compostare, ingineri tehnologici, inovatori și întreprinderi din sectorul energetic.

3.3.   Aprovizionarea durabilă

3.3.1.

Principalele lanțuri alimentare ar trebui să continue să promoveze adoptarea de către furnizori a unor practici durabile din punctul de vedere al mediului și din punct de vedere social și economic. În acest sens, poate fi utilă o abordare bazată pe obligația de diligență. Principalele întreprinderi ar trebui să fie deschizătoare de drumuri și să adopte un angajament politic privind aprovizionarea durabilă și să îl integreze în propriul lor sistem de management (13). Ele ar trebui, de asemenea, să abordeze impactul real și potențial al lanțului lor de aprovizionare și să stabilească obiective conexe. În acest scop, ar trebui să adopte o metodologie (inclusiv indicatori, sisteme de măsurare și obiective) pentru a măsura performanța lanțului valoric și a se asigura că este coerent cu standardele recunoscute la nivel internațional. Acestea ar trebui și să dezvăluie obiectivele prevăzute și rezultatele obținute.

3.3.2.

Comisia Europeană s-a angajat să promoveze sistemele alimentare durabile în Europa și la nivel internațional. Acest lucru poate fi realizat numai dacă cadrul legislativ oferă condiții de concurență cu adevărat echitabile între întreprinderile din UE care produc produse alimentare durabile și întreprinderile din țări terțe, pentru a permite o producție solidă, rezilientă și durabilă. Politica comercială a UE trebuie să garanteze că importurile respectă nivelul înalt al standardelor europene în ceea ce privește durabilitatea socială și a mediului. Acordurile comerciale sunt determinante pentru asigurarea condițiilor de concurență echitabile între piața internă și importuri, pentru protejarea competitivității (14) producătorilor europeni de produse alimentare durabile și pentru garantarea unui venit echitabil.

3.4.   Rolul unor lanțuri de aprovizionare bine concepute: îmbunătățirea sistemelor de ambalare și logistică pentru a realiza obiectivele neutralității climatice

3.4.1.

În contextul lanțurilor de aprovizionare globale, aprovizionarea locală, inclusiv prin furnizori diversificați, este importantă pentru a reduce impactul lanțurilor valorice alimentare asupra mediului, în special în ceea ce privește logistica, și promovează economiile locale. Ca o consecință a pandemiei de COVID-19, produsele alimentare locale sunt tot mai mult privite ca fiind sinonime cu calitatea, iar consumatorii se concentrează mai mult asupra acestui aspect. În plus, asigurarea unui echilibru mai bun între alimentele importate și cele produse pe plan local pare să fie o strategie adecvată pentru ca sistemele alimentare să devină mai solide și mai reziliente.

3.4.2.

Ambalajele durabile constau în utilizarea de materiale biodegradabile și reutilizabile, promovând reciclarea în rândul consumatorilor. Noile concluzii ale industriei chimice și integrarea lor în practicile comerciale generează soluții inovatoare la problemele legate de mediu. Există deja familii de materiale bioplastice complet biodegradabile și compostabile, generate de biomasa agricolă, care creează un flux pe deplin circular. Uneori materialele biodegradabile contribuie și la un termen de valabilitate mai lung, generând, prin urmare, o mai mare valoare adăugată.

3.4.3.

Reducerea emisiilor indirecte provenite din lanțul alimentar poate fi realizată, de asemenea, prin trecerea la vehicule logistice cu impact scăzut, prin dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare mai eficiente, mai bine organizate și, acolo unde este cazul, mai scurte, prin consolidarea magazinelor alimentare locale, printr-o digitizare mai răspândită și prin îmbunătățirea infrastructurii logistice.

3.5.   Promovarea educației și etichetarea transparentă

3.5.1.

Un consum mai responsabil și o mai mare atenție din partea autorităților publice, a întreprinderilor și a consumatorilor în ceea ce privește alimentația durabilă și sănătoasă, precum dieta mediteraneeană, sunt esențiale pentru obținerea unor sisteme alimentare mai durabile (15). Este vorba, de asemenea, despre o mai bună înțelegere a relațiilor ecologice și a „valorii alimentelor”: impactul pierderilor alimentare și al risipei de alimente, rolul cercurilor economice regionale, logistica transporturilor, importanța pentru autonomia alimentară strategică etc.

3.5.2.

Pentru a promova o astfel de schimbare, sistemele de educație sunt fundamentale (16). Întreprinderile din sectorul alimentar pot juca, de asemenea, un rol semnificativ dacă se angajează să educe consumatorii și, mai ales, copiii, cu privire la importanța producției și a consumului de produse alimentare durabile. Aceste întreprinderi trebuie să își continue eforturile în direcția unor produse mai durabile și mai sănătoase (17). De asemenea, ele ar trebui să adopte coduri de conduită responsabilă pentru practicile de marketing. Întreprinderile din sectorul alimentar pot promova inclusiv stiluri de viață sănătoase și durabile prin propriile etichete, campanii de marketing și platforme de comunicare socială, prin cantinele întreprinderii și prin politicile de comunicare corporativă. Practicile de etichetare ar trebui să evidențieze contribuția fiecărui produs la o alimentație sănătoasă și durabilă. În acest context, un cadru transparent de etichetare a produselor alimentare ar ajuta consumatorii să ia decizii de cumpărare în cunoștință de cauză și mai sustenabile.

3.6.   Regândirea finanțării

3.6.1.

Sistemele alimentare trebuie analizate de instituțiile financiare într-o optică conformă cu caracteristicile specifice ale sectorului. Întreprinderile din sectorul alimentar nu pot fi analizate în baza acelorași criterii precum cele utilizate pentru alte sectoare, astfel cum a fost cazul un timp îndelungat, întrucât accesul la credite și randamentul investiției nu reflectă criteriile de durabilitate pe termen lung. Acest lucru este și mai important dacă avem în vedere dimensiunea medie a întreprinderilor din sectorul alimentar și relevanța tot mai mare a durabilității. Pentru IMM-uri, este mai dificil să aibă acces la finanțare și să raporteze cu privire la realizările în materie de durabilitate.

3.6.2.

În ceea ce privește finanțarea durabilă pentru IMM-uri, ar trebui evidențiat faptul că criteriile de evaluare birocratice și tehnice complexe pentru taxonomie s-ar putea dovedi pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, o barieră în calea începerii sau a continuării drumului către durabilitate.

3.7.   Atenția acordată întreprinderilor mici

3.7.1.

Cadrele de asumare a răspunderii și mecanismele de monitorizare sunt de obicei potrivite pentru întreprinderile mari. Acest lucru se aplică și în domeniul durabilității.

3.7.2.

Sistemele alimentare europene sunt alcătuite în special din IMM-uri. Aceasta înseamnă că este necesar un sprijin ad-hoc pentru a oferi asistență întreprinderilor din sectorul alimentar în cadrul etapei de tranziție. Sprijinul include instrumente de autoevaluare, promovarea colaborării în rețea între întreprinderi, programe educaționale privind antreprenoriatul și durabilitatea, crearea de comunități de practică, promovarea bunelor practici, facilitatea accesului la ecosistemele de inovare, stimulente fiscale și financiare pentru a se dezvolta și facilitarea accesului la piețe și la informațiile privind piețele.

3.7.3.

Furnizarea de sprijin și orientări, inclusiv în ceea ce privește echipamentele informatice și tehnologiile software, poate stimula dezvoltarea și consolidarea IMM-urilor în lanțul de aprovizionare și o mai bună integrare a ODD în strategiile lor.

3.8.   Analiză comparativă: autoevaluare, monitorizare, implicare, dialog

3.8.1.

Pentru orice întreprindere, instrumentele de autoevaluare sunt esențiale pentru alinierea la Agenda 2030. Aceste instrumente trebuie să sprijine întreprinderile de orice dimensiune, fără a le penaliza pe cele mai mici.

3.8.2.

Pentru întreprinderile mai mari, sunt necesare abordări mai cuprinzătoare și mai standardizate, care să poată permite comparații. Pentru întreprinderile mai mici, trebuie asigurat un sprijin ad-hoc. Date fiind particularitățile sectorului, este fundamental un dialog strâns între diferiții actori din sistemul alimentar (întreprinderi, instituții, investitori, consumatori, inovatori).

3.9.   Implicarea cetățenilor

3.9.1.

Dat fiind rolul social al produselor alimentare și impactul lor asupra durabilității mediului și a sustenabilității sociale, cetățenii ar trebui consultați în momentul definirii politicilor europene, naționale și regionale, precum și a strategiilor întreprinderilor. Implicarea cetățenilor este deosebit de importantă la nivel local pentru a crea o legătură strânsă între alimentație și viața orașelor și a regiunilor (18). Politicile alimentare locale contribuie, de asemenea, la realizarea acestui lucru, întrucât pot adopta o abordare globală în ceea ce privește produsele alimentare, exploatând caracteristicile locale și stimulând inițiativele de creare în comun.

3.9.2.

Exemplul LEADER (19) arată că grupurile de acțiune locală (GAL) pot aduce o contribuție eficientă în această privință. Înființarea consiliilor pentru politica alimentară constituie un alt exemplu care arată că implicarea cetățenilor conduce la soluții mai durabile.

4.   O „Gramatică a durabilității (20) ” – găsirea limbajului potrivit pentru a vorbi despre durabilitate în momentul punerii în aplicare a ODD în industria alimentară

4.1.

Consumatorii, opinia publică, autoritățile de reglementare, investitorii, responsabilii de elaborarea politicilor și societatea civilă solicită întreprinderilor din sectorul alimentar să își îmbunătățească performanța în ceea ce privește durabilitatea. Durabilitatea reprezintă, de asemenea, o bună oportunitate de piață pentru întreprinderi. Prin urmare, problema nu este dacă, ci cum trebuie aliniată industria alimentară la Agenda 2030 și la Acordul de la Paris privind schimbările climatice.

4.2.

Cu toate acestea, nu este încă ușor să se evalueze performanța, întrucât în sectorul alimentar nu există un singur indicator cuprinzător pentru durabilitate. În plus, nu există o soluție universală, având în vedere diferențele între subsectoare și importanța dimensiunii întreprinderii atunci când se adoptă o abordare formală în materie de durabilitate. În consecință, întreprinderile mai mici privesc adesea durabilitatea ca pe o posibilă sursă de noi sarcini administrative, mai degrabă decât ca pe o oportunitate.

4.3.

Date fiind dificultățile întâmpinate în găsirea unor măsuri precise de aliniere la ODD, în etapa actuală, evaluările tind să se axeze pe caracterul exhaustiv al proceselor puse în aplicare și pe gradul de informare mai mult decât pe rezultate concrete. În orice caz, autoevaluarea ajută o întreprindere să găsească domenii pentru a-și îmbunătăți atât alinierea la ODD, cât și sistemele de planificare. Aceasta ajută inclusiv la răspândirea culturii durabilității în cadrul întreprinderii.

4.4.

Odată planificate obiectivele, întreprinderile din sectorul alimentar ar trebui să definească indicatori, metodologii și obiective coerente în materie de durabilitate care să fie realizate pe termen scurt și lung și să definească proceduri pentru dezvăluirea rezultatelor. Cu toate acestea, din cauza diferențelor dintre cadrele de asumare a răspunderii, stabilirea obiectivelor și procesele de măsurare conexe nu sunt încă ușor de comparat.

4.5.

În special în ceea ce privește IMM-urile, autoevaluările ar trebui efectuate într-un mod constructiv, cu scopul de a familiariza persoanele mai degrabă cu „Gramatica durabilității” decât cu stabilirea unor criterii de referință.

4.6.

De asemenea, întreprinderile ar trebui să integreze în sistemele lor de guvernanță și de gestionare metodologii și obiective flexibile în materie de durabilitate. Fără referiri la obiectivele de durabilitate în ciclurile bugetare, la indicatorii-cheie de performanță (KPI), la mecanismele de monitorizare și la traiectoria profesională, este foarte dificil să se îmbunătățească performanța în materie de durabilitate. Acest tip de integrare nu este o sarcină ușoară, mai ales pentru IMM-uri. În același timp, integrarea reprezintă o bună oportunitate de a revizui și a consolida aceste sisteme.

4.7.

Întreprinderile implicate cu succes în durabilitate ar trebui să își promoveze bunele practici. Acest lucru contribuie la a demonstra că pentru întreprinderile din sectorul alimentar și, în special, pentru IMM-uri, este atât posibil, cât și profitabil să fie durabile, și ar putea încuraja alte întreprinderi să le urmeze exemplul. În același timp, acest aspect poate oferi unei întreprinderi multă vizibilitate și multe oportunități de piață valoroase.

4.8.

Inițiativa „Fixing Business of Food” (Adaptarea sectorului alimentar) (21) a Rețelei de soluții pentru dezvoltare durabilă (SDSN), după o analiză precisă a celor mai răspândite standarde, cadre și inițiative globale în materie de durabilitate, a definit un cadru de analiză pentru o întreprindere bazat pe patru piloni de aliniere la ODD. Pilonii sunt: — produsele și strategiile de promovare a unei alimentații sănătoase și durabile; — operațiuni economice și procese interne durabile; — lanțuri de aprovizionare și de valoare durabile; — o bună cetățenie corporativă.

4.9.

Fiecare pilon este structurat în jurul unei serii de teme diferite. Aceste teme sunt rezultatul unui proces iterativ care a implicat o activitate de cercetare cu privire la rapoartele de durabilitate ale principalelor întreprinderi din sectorul alimentar de la nivel mondial, interacțiuni multiple cu întreprinderi mari, medii și mici și asociații (sub formă de interviuri, ateliere și sondaje) și analiza celor mai bune practici în materie de durabilitate.

4.10.

Cadrul a condus la proiectarea unui instrument de autoevaluare pe care întreprinderile îl pot utiliza pentru a identifica domeniile de îmbunătățit.

4.11.

Inițiativa „Fixing the Business of Food” reprezintă, de asemenea, baza unei platforme digitale care evidențiază bunele practici. Cadrul celor patru piloni prezintă exemple concrete de obiective, ținte, indicatori și metodologii selectate în mod specific pentru întreprinderile din sectorul alimentar, în conformitate cu Agenda 2030. În plus, acesta poate ajuta întreprinderile să își identifice KPI-urile, îi poate ajuta pe investitorii să monitorizeze acțiunile și progresele realizate de întreprinderile din sectorul alimentar, iar pe cei care elaborează rapoarte de durabilitate îi poate ajuta să își modeleze rapoartele. Date fiind particularitățile anumitor subsectoare, cadrul a fost adaptat pentru întreprinderile agricole, întreprinderile din domeniul acvaculturii și producătorii de vin de mici dimensiuni.

5.   Cadrul de politică pentru alinierea întreprinderilor din sectorul alimentar la ODD

5.1.

CESE salută codul de conduită al UE pentru practici comerciale și de marketing responsabile, ca element important pentru punerea în aplicare a Strategiei „De la fermă la consumator”. Majoritatea părților implicate consideră, în general, că elaborarea codului voluntar reprezintă un proces util care a dus la apropierea partenerilor din lanțul de aprovizionare cu alimente. Această inițiativă marchează un punct de pornire și ar trebui să continue să servească ca platformă colaborativă pentru practicile comerciale responsabile și durabile.

5.2.

Cu toate acestea, CESE, pe baza feedbackului din partea întreprinderilor și a părților interesate, subliniază limitările unei abordări voluntare și evidențiază nevoia adoptării unor reglementări și unor acte legislative pentru a asigura o tranziție rapidă către durabilitate. Aceasta include și o revizuire a normelor în materie de concurență pentru a promova în continuare cooperarea și durabilitatea de-a lungul lanțului de aprovizionare.

5.3.

În plus, CESE subliniază că codul de conduită este slab în ceea ce privește dimensiunea socială, și regretă că nu se face nicio referire la negocierea colectivă. Dialogul social este foarte important, iar partenerii sociali ar trebui să fie implicați de-a lungul întregului lanț. Calea către durabilitate ar trebui să aibă, de asemenea, un impact pozitiv asupra salariilor și a condițiilor de muncă.

5.4.

Totodată, codul nu conține măsuri menite să crească accesibilitatea produselor alimentare sănătoase și durabile. Accesibilitatea produselor alimentare sănătoase și durabile ar ajuta consumatorii să adopte o dietă sănătoasă și durabilă.

5.5.

Codul de conduită nu dispune de un mecanism solid de monitorizare pentru a evalua relevanța, punerea în aplicare și impactul angajamentelor. Este necesară instituirea unui proces solid de revizuire a codului de conduită pe teren pentru a monitoriza dacă angajamentele individuale și cele privind obiectivele ambițioase sunt sau nu sunt respectate. Experiența arată că doar elementele măsurate și monitorizate sunt realizate. În general, pentru reușită va fi crucială și o implicare mai strânsă a societății civile (dialogul social). Un „Consiliu european pentru politica alimentară” cu mai multe părți interesate și pe mai multe niveluri, astfel cum a propus CESE în avizele sale anterioare (22), ar putea facilita, printre altele, implicarea societății civile în monitorizarea codului de conduită.

5.6.

Până acum, în special întreprinderile mai mari și multinaționale sunt cele care au aderat la codul de conduită. Trebuie creat un mediu propice pentru a sprijini și a facilita un angajament mai ferm față de agenda ODD, astfel încât IMM-urile să devină o prioritate a politicilor alimentare ale UE. În timp ce întreprinderile mai mari dispun adesea de propriile departamente responsabile de durabilitate, se pare că IMM-urile au deseori doar resurse și capacități limitate pentru a integra durabilitatea în activitățile lor.

5.7.

CESE subliniază concluziile din avizele sale anterioare în care solicită crearea unui lanț de aprovizionare cu alimente mai echitabil și recunoaște funcționarea excepțională a lanțului de aprovizionare cu alimente în întreaga UE, garantând accesul zilnic al tuturor cetățenilor la alimente de calitate. Este necesară punerea rapidă în aplicare a Directivei UE privind practicile comerciale neloiale și a altor politici de sprijin de către statele membre pentru a promova sisteme alimentare mai durabile și reziliente (23).

5.8.

Comisia Europeană a adoptat recent foaia de parcurs către o legislație-cadru pentru un sistem alimentar durabil al UE și pentru a integra durabilitatea în toate politicile legate de alimente (24), astfel cum se prevede în Strategia „De la fermă la consumator”. CESE salută această inițiativă ca pe un pas înainte, întrucât, în mod clar, este nevoie de reglementări și de un anumit nivel de standardizare și armonizare pentru a garanta credibilitatea și condiții de concurență echitabile, și subliniază recomandarea sa de a promova o politică alimentară cuprinzătoare a UE.

---

(1)  Avizul CESE pe tema „Promovarea unei alimentații sănătoase și durabile în UE” (JO C 190, 5.6.2019, p. 9).

(2)  Avizul CESE pe tema „Către un lanț echitabil de aprovizionare cu alimente” (JO C 517, 22.12.2021, p. 38).

(3)  Sistemul alimentar durabil al UE – o nouă inițiativă.

(4)  Avizul CESE pe tema „Către o strategie a UE privind consumul durabil” (JO C 429, 11.12.2020, p. 51).

(5)  Strategia „De la fermă la consumator”.

(6)  Avizul CESE pe tema „Contribuția societății civile la dezvoltarea unei politici alimentare globale în UE” (JO C 129, 11.4.2018, p. 18).

(7)  Cod de conduită pentru practicile comerciale și de marketing responsabile.

(8)  Summitul ONU privind sistemele alimentare.

(9)  Raportul Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene intitulat „Modelling environmental and climate ambition in the agricultural sector with the CAPRI model” (Modelarea ambiției în materie de mediu și climă în sectorul agricol pe baza modelului CAPRI).

(10)  Printre exemplele de bune practici în domeniul inovării, se numără: Irritec Corporate, unul dintre liderii mondiali din sectorul irigației inteligente; Micronizzazione Innovativa SRL, o întreprindere nou-înființată inovatoare care a realizat un produs inovator de promovare a retenției apei și a creșterii rapide a plantelor; Igloo, o întreprindere nou-înființată inovatoare care se axează pe dezvoltarea de noi tehnologii pentru a sprijini agricultura (producția hidroponică); și Agrorobotica, care este activă în domeniul agriculturii de precizie.

(11)  ECESP.

(12)  Avizul CESE pe tema „Contribuția bioeconomiei la îndeplinirea obiectivelor UE în domeniul climei și al energiei, precum și la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite” (JO C 440, 6.12.2018, p. 45).

(13)  Printre exemplele de bune practici se numără Unilever, care adoptă o politică internă pentru a garanta aprovizionarea durabilă din partea furnizorilor săi.

(14)  „Pentru ca politica alimentară europeană să fie cu adevărat relevantă pentru consumatorii europeni, este esențial ca alimentele produse în mod durabil în UE să fie competitive. Aceasta înseamnă că, pe de o parte, sectorul agroalimentar european este în măsură să livreze consumatorilor nu numai alimente la prețuri care acoperă costurile suplimentare pentru îndeplinirea unor criterii precum durabilitatea, securitatea alimentară și aportul nutritiv, ci și un venit echitabil al fermierilor, și, pe de altă parte, își menține poziția pe piață ca opțiune preferată de marea majoritate a consumatorilor.” Avizul pe tema „Contribuția societății civile la dezvoltarea unei politici alimentare globale în UE”, punctul 5.8 (JO C 129, 11.4.2018, p. 18).

(15)  Avizul CESE pe tema „Promovarea unei alimentații sănătoase și durabile în UE” (JO C 190, 5.6.2019, p. 9).

(16)  Avizul CESE pe tema „Promovarea unei alimentații sănătoase și durabile în UE” (JO C 190, 5.6.2019, p. 9).

(17)  Avizul CESE pe tema „Promovarea unei alimentații sănătoase și durabile în UE” (JO C 190, 5.6.2019, p. 9).

(18)  Avizul CESE pe tema „Contribuția societății civile la dezvoltarea unei politici alimentare globale în UE” (JO C 129, 11.4.2018, p. 18) și Avizul CESE pe tema „«De la fermă la consumator»: o strategie alimentară durabilă” (JO C 429, 11.12.2020, p. 268).

(19)  https://enrd.ec.europa.eu/leader-clld_en

(20)  «Gramatica durabilității» este un termen creat de Elliot M Tretter în cartea sa Shadows of a Sunbelt City.

(21)  „Fixing the Business of Food” (Adaptarea sectorului alimentar).

(22)  Avizul CESE pe tema „Contribuția societății civile la dezvoltarea unei politici alimentare globale în UE” (JO C 129, 11.4.2018, p. 18) și Avizul CESE pe tema „«De la fermă la consumator»: o strategie alimentară durabilă” (JO C 429, 11.12.2020, p. 268).

(23)  Avizul CESE pe tema „Către un lanț echitabil de aprovizionare cu alimente” (JO C 517, 22.12.2021, p. 38).

(24)  Sistemul alimentar durabil al UE – o nouă inițiativă.