COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 12.6.2018
COM(2018) 456 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
privind rapoartele de evaluare ex-post a acțiunilor cofinanțate de cele patru fonduri din programul-cadru „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii” pentru perioada 2011-2013
{SWD(2018) 333 final}
{SWD(2018) 334 final}
{SWD(2018) 335 final}
{SWD(2018) 336 final}
1 INTRODUCERE
Deși circulația persoanelor în, din și în interiorul fiecărui stat UE este diferită, societățile noastre au aceleași oportunități și se confruntă cu dificultăți similare privind migrația. Este esențial să existe resurse financiare adecvate, flexibile și coerente pentru a consolida domeniile libertății, securității și justiției și pentru elaborarea politicii comune a Uniunii în domeniul azilului și imigrației, pe baza solidarității dintre statele UE și față de țările din afara UE.
Pentru perioada 2007-2013, a fost alocată o sumă de aproape 4 miliarde EUR pentru gestionarea frontierelor externe ale Uniunii și pentru punerea în aplicare a politicilor comune în domeniul azilului și imigrației prin programul general „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii” (SOLID) 1 , care a inclus patru instrumente („fondurile SOLID”): Fondul european pentru refugiați (FER) 2 , Fondul pentru frontierele externe (FFE) 3 , Fondul european de integrare a resortisanților țărilor terțe (EIF) 4 și Fondul european de returnare (RF) 5 .
Prezentul raport are la bază patru studii de evaluare ex-post. Acesta se concentrează pe perioada 2011-2013 și prezintă constatările evaluărilor ex-post pentru perioada 2007-2010 6 . În conformitate cu „Orientările Comisiei privind o mai bună legiferare”, evaluările au examinat fondurile din punctul de vedere al relevanței (dacă obiectivele acestora au fost adecvate nevoilor societății), al eficacității (măsura în care au fost atinse obiectivele), al eficienței (măsura în care costurile au fost proporționale cu beneficiile obținute), al sustenabilității efectelor după încetarea intervenției, al coerenței și complementarității cu alte instrumente financiare ale UE sau cu resurse naționale ale statelor membre și al valorii adăugate a intervenției pentru UE.
Unele dintre constatări au fost luate deja în considerare în cadrul fondurilor actuale: Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI) 7 care este succesorul FER, EIF și RF, și fondul pentru securitate internă (FSI) 8 care este succesorul FFE. Constatările acestor evaluări completează evaluările intermediare din 2018 privind FAMI și FSI. Acestea contribuie la conturarea politicilor viitoare în domeniul migrației și al securității, în special în Cadrul financiar multianual post 2020.
„FONDURILE SOLID”
Elemente principale
Obiectivul programului general SOLID a fost de a oferi sprijin financiar statelor membre pentru a le ajuta să gestioneze mai bine frontierele externe ale Uniunii și să pună mai bine în aplicare politicile comune în domeniul azilului și al migrației:
1.FRE 9 a fost instituit în vederea protejării și gestionării frontierelor externe ale UE, punând accentul pe organizarea eficientă a controalelor și gestionarea fluxurilor de persoane, aplicarea uniformă a legislației UE de către personalul pentru paza frontierelor și îmbunătățirea serviciilor consulare.
2.EIF 10 a avut obiectivul de a oferi asistență statelor membre în eforturile lor de a permite resortisanților țărilor terțe cu origini diferite să întrunească condițiile de rezidență și de a înlesni integrarea acestora în societățile europene, în special pentru resortisanții care sunt nou-veniți.
3.FER 11 a sprijinit statele membre în eforturile lor de a admite solicitanți de azil și beneficiari de protecție internațională luând în considerare legislația UE referitoare la sistemul european comun de azil (SECA). În special, a sprijinit acțiuni în legătură cu admiterea solicitanților de azil și prelucrarea cererilor de azil ale acestora, integrarea beneficiarilor de protecție internațională și, într-o măsură mai mică, restabilirea și transferul 12 beneficiarilor de protecție internațională între statele membre. La momentul stabilirii priorităților FER, creșterea gradului de partajare a responsabilității între statele membre și țările terțe a rămas opțională.
4.RF 13 a avut obiectivul de a dezvolta o gestionare integrată a returnării și de a consolida cooperarea dintre statele membre, oferind asistență în punerea în aplicare a operațiunilor de returnare în țările de origine și punând la dispoziția persoanelor returnate informații privind procedurile relevante. De asemenea, a încercat să încurajeze returnarea voluntară în defavoarea returnării forțate.
Alocarea financiară în valoare de 2,43 miliarde EUR atribuită fondurilor SOLID în perioada analizată 14 a fost distribuită între cele patru fonduri după cum urmează: 1 097 milioane EUR pentru FFE, 486 milioane EUR pentru EIF, 386 milioane EUR pentru FER și 463 milioane EUR pentru RF. Fondurile alocate au fost puse în aplicare în principal de către statele membre prin gestiune partajată (94 %), în cazul în care aceste dețin responsabilitatea primară pentru punerea în aplicare, gestionarea și controlul intervențiilor, prezentând Comisiei programe anuale pe baza unei strategii multianuale convenite în prealabil. Rata medie de absorbție în cadrul programelor anuale din perioada 2011-13 a fost de 87 % pentru FFE, 81 % pentru FER, 81 % pentru RF și 77 % pentru EIF. Programele au fost puse în aplicare numai în procent de 6 % prin gestiune directă prin intermediul acțiunilor comunitare, incluzând granturile pentru intervenții de urgență în cadrul FFE și RF. În cazul FER, intervențiile de urgență a fost puse în aplicare prin gestiune partajată, în timp ce, în cadrul EIF, nu a fost identificată nicio posibilitate pentru a oferi sprijin de urgență.
Context
Contextul geopolitic s-a modificat semnificativ în perioada cuprinsă între anul 2005, când a fost conceput programul general SOLID, și 2011-2013, perioada analizată. Consecințele revoltelor din nordul Africii din 2011, „Primăvara arabă”, criza prelungită din Siria și prăbușirea statului libian au determinat o creștere bruscă și neașteptată a presiunii migrației la frontierele externe din sudul și sud-estul UE. Această presiune a migrației a afectat semnificativ contextul de punere în aplicare a fondurilor. Evaluarea impactului 15 anexată Comunicării de instituire a programului SOLID se referă la 203 298 de cereri inițiale de azil (în 2002), însă numărul acestora s-a ridicat la 259 400 în 2010 (anul anterior perioadei analizate), 335 290 în 2012 și 1 322 825 în 2015 16 . O creștere la fel de abruptă a fost observată în cazul resortisanților țărilor terțe a căror prezență ilegală a fost constatată în statele membre (500 000 în evaluarea impactului și 2 154 675 în 2015 17 ).
2 EVALUARE EX POST
2.1 METODOLOGIE ȘI LIMITĂRI
Cele patru decizii de instituire a fondurilor stabileau obligația Comisiei de a transmite un raport de evaluare ex-post pentru perioada 2011-2013 până la data de 31 decembrie 2015. Cu toate acestea, având în vedere că perioada de eligibilitate a fondurilor s-a extins până la 30 iunie 2015, statele membre aveau obligația de a raporta până la 31 martie 2016 asupra punerii în aplicare a ultimului program anual, iar o evaluare ex-post independentă s-a desfășurat în perioada 2016-2017, Comisia nu a avut posibilitatea de a raporta mai devreme.
Constatările detaliate și metodologia evaluării sunt descrise în documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care însoțesc prezentul raport. Documentele de lucru ale serviciilor Comisiei au fost elaborate pe baza unui studiu efectuat de un contractant extern 18 , combinând cercetarea documentară, consultări publice deschise, vizite la fața locului și analiza calitativă și cantitativă. Cele patru evaluări au fost afectate grav de absența datelor cantitative, a indicatorilor și valorilor de referință care ar putea fi comparate la nivelul statelor membre sau pentru ani diferiți. Fiecare stat membru și-a definit în mod independent indicatorii privind acțiunile puse în aplicare. Acest lucru se datorează faptului că cerințele de raportare din temeiurile juridice ale fondurilor nu au prevăzut că autoritățile responsabile (AR) trebuie să colecteze date care să permită efectuarea unei estimări a criteriilor de evaluare la nivelul UE. Prin urmare, evaluarea a trebuit să se bazeze pe date calitative colectate în urma consultărilor cu părțile interesate și din rapoartele de evaluare naționale.
2.2 PRINCIPALELE REZULTATE
Fondul pentru frontierele externe (FFE)
În general, statele membre au considerat că obiectivele FFE sunt relevante având în vedere nevoile acestora referitoare la gestionarea frontierelor externe ale UE și prelucrarea vizelor Schengen. Datorită modului în care a fost concepută cheia de repartizare pentru alocările anuale, o parte semnificativă a fondurilor a fost alocată statelor membre care se confruntă cu o presiune ridicată a migrației la frontierele externe din sud și sud-est și statelor membre cu un volum considerabil al circulației călătorilor de bună-credință. Atât în perioada 2007-2010, cât și în perioada 2011-2013, cele mai mari alocări de fonduri au mers către aceleași trei state membre: Italia, Spania și Grecia. În plus, FFE a fost destul de flexibil pentru a răspunde nevoilor în schimbare determinate de începutul crizei migrației, alocând resurse suplimentare statelor membre afectate prin intermediul intervențiilor de urgență.
FFE a avut o contribuție decisivă la aplicarea acquis-ului Schengen 19 , având în vedere atât creșterea fluxurilor migratorii care a avut loc din 2011, cât și constrângerile financiare cu care s-au confruntat multe state membre la momentul respectiv. Acțiunile din cadrul FFE 20112013 au avut o contribuție pozitivă la instituirea progresivă a unui sistem comun de gestionare integrată a frontierelor, promovând armonizarea verificărilor persoanelor la punctele de trecere a frontierei (PTF) prin programe de formare, construirea și modernizarea PTF și achiziția de vehicule, nave și aeronave utilizate pentru patrulare la frontieră. Cu toate acestea, numai câteva state membre au raportat că sprijinul din cadrul fondului a fost esențial pentru achiziția de tehnologie de ultimă generație la frontierele externe ale UE.
Fondul a contribuit, de asemenea, la abordarea fragmentării sistemelor de schimb de informații ale statelor membre, sprijinind dezvoltarea sistemelor UE la nivel național, cum ar fi VIS și SIS II și EUROSUR 20 . În contextul în care finanțarea națională era scăzută, fondul a ajutat la punerea în funcțiune a acestor sisteme, contribuind la finalizarea componentelor acestora. FFE a încurajat o utilizare mai bună a resurselor, consolidând capacitatea statelor membre de a asigura supravegherea frontierelor.
Atât pentru perioada 2007-2010, cât și pentru perioada 2011-2013, FFE a avut o contribuție moderată la dezvoltarea cooperării consulare dintre statele membre și țări terțe 21 .
În general, investițiile FFE au fost considerate durabile: majoritatea activelor dobândite și a cunoștințelor generate continuă să fie utilizate la momentul evaluării. Statele membre au subliniat complementaritatea FFE cu obiectivele FSI, ceea ce a permis ca activitățile puse în aplicare în cadrul FSI să se bazeze pe rezultatele FFE. Câteva proiecte specifice s-au confruntat cu constrângeri financiare și, prin urmare, au ridicat probleme privind sustenabilitatea, cum ar fi instalarea unor ofițeri de legătură în materie de imigrație în țări terțe.
S-a constatat că investițiile FFE sunt complementare și coerente cu activitățile finanțate în cadrul altor fonduri UE, cu activitățile Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă 22 , precum și cu investițiile naționale. Valoarea adăugată adusă de FFE a fost evaluată la un nivel ridicat în statele membre cu resurse financiare limitate sau care se confruntă cu constrângeri bugetare restrictive.
Fondul european de integrare a resortisanților țărilor terțe (EIF)
Constatările referitoare la EIF, atât pentru perioada 2007-2010 23 , cât și pentru perioada 20112013, arată că fondul a putut răspunde, în general, nevoilor de integrare ale statelor membre și a fost conceput astfel încât să permită adaptarea în funcție de schimbările circumstanțelor. Cu toate acestea, unele state membre au considerat că definiția grupului-țintă a fost prea restrictivă, iar altele au evidențiat o lipsă a interesului din partea ONGurilor/administrațiilor locale. Unele state membre au precizat că sprijinul nu ar fi trebuit limitat la resortisanții țărilor terțe nou-veniți, deoarece este posibil să fie în continuare necesare măsuri de integrare pentru migranții de a doua și a treia generație.
S-a constatat că, în general, EIF și-a putut atinge obiectivul principal de facilitare a integrării resortisanților țărilor terțe în societatea-gazdă atât în perioada 2007-2010, cât și în perioada 2011-2013. În majoritatea statelor membre, fondul a avut un impact pozitiv concret asupra procesului de integrare imediată. EIF a îmbunătățit accesul la servicii, la ocuparea forței de muncă și la educație în țara-gazdă, inclusiv la cursuri de limbă care sunt esențiale în procesul de integrare. Acesta a părut să fie principalul obiectiv al finanțării utilizate de către statele membre.
Multe state membre au raportat probleme referitoare la punerea în aplicare pentru perioada 2007-2010 din cauza faptului că fondul reprezenta o noutate la acel moment; astfel de probleme fiind absența proiectelor eligibile sau numărul insuficient al acestora. Pentru perioada 2011-2013, s-a constatat că EIF a avut o contribuție limitată la dezvoltarea și punerea în aplicare a procedurilor de admitere care sprijină integrarea resortisanților țărilor terțe din cauza faptului că programele anuale ale mai multor state membre nu s-au concentrat în mod specific pe acest obiectiv, ceea ce a condus la un umăr limitat de acțiuni puse în aplicare în acest domeniu. EIF a contribuit la consolidarea capacităților și la coordonare în cadrul statelor membre, însă a avut un impact limitat în privința schimburilor de experiență, bune practici și informații între statele membre.
În schimb, pentru perioada 2007-2010, numai jumătate din statele membre au evaluat eficiența fondului drept satisfăcătoare. Majoritatea statelor membre au considerat că, pentru perioada 2011-2013, costurile EIF au fost proporționale cu rezultatele proiectelor și că nu ar fi fost posibil sau ar fi fost dificil să se obțină aceleași rezultate cu un cost mai scăzut. De asemenea, numai jumătate dintre statele membre au raportat că efectele acțiunilor EIF din perioadele 2007-2010 și 2011-2013 au continuat în mare măsură după încetarea finanțării. Potrivit părților interesate intervievate, sustenabilitatea limitată a fost determinată în principal de factori precum modificarea angajamentului și a sprijinului politic la nivel național.
S-a constatat, de asemenea, că proiectele au fost coerente și complementare cu alte acțiuni de la nivel național care au vizat integrarea resortisanților țărilor terțe și care erau sprijinite de alte instrumente de finanțare ale UE, și că au apărut câteva dificultăți din cauza calendarelor diferite ale fondurilor UE și a nivelului de conștientizare a acțiunilor comunitare. Marea majoritate a statelor membre au raportat că EIF a permis punerea în aplicare a unor acțiuni care nu ar fi putut fi finanțate prin resurse naționale, confirmând valoarea adăugată a fondului.
Fondul european pentru refugiați (FER)
În urma evaluării, s-a constatat că obiectivele FER au reflectat în general nevoile statelor membre. Cu toate acestea, o deficiență esențială subliniată atât pentru perioada 2008-2010 24 , cât și pentru perioada 2011-2013, a constat în mecanismul de alocare, care s-a bazat pe volumul intrărilor istorice (în ultimii trei ani) și care, astfel, nu a putut răspunde nevoilor fără precedent ale statelor membre ca urmare a creșterii drastice a fluxurilor de solicitanți de azil din 2013. Această problemă a fost rezolvată parțial prin alocarea de asistență de urgență statelor membre, care s-a dovedit utilă pentru abordarea crizei.
În perioadele 2008-2010 și 2011-2013, FER a fost deosebit de eficace în sprijinirea eforturilor statelor membre de a-și îmbunătăți condițiile de primire și procedurile de azil, precum și integrarea beneficiarilor de protecție internațională. Acesta a fost eficient în special în statele membre care au aderat mai recent la UE (care au sisteme de azil mai puțin dezvoltate). În aceste state membre, FER a oferit sprijin pentru îmbunătățirea capacității de a institui sisteme de azil naționale. De asemenea, a fost foarte eficient în sprijinirea statelor membre care s-au confruntat cu situații de urgență. În cursul perioadei de punere în aplicare, FER a putut avea numai o contribuție limitată la armonizarea sistemelor de azil ale statelor membre și la punerea în aplicare a SECA din cauza cadrului juridic care acorda discreție largă statelor membre în acest domeniu. Prin urmare, acțiunile comunitare nu au fost difuzate la scară largă și majoritatea proiectelor FER au rămas exclusiv la nivel național, sprijinul acordat cooperării și schimbului de experiență între statele membre a fost limitat. Fondul a fost, de asemenea, eficient, într-o măsură limitată, în punerea în aplicare a unor proiecte cu responsabilitate partajată, precum restabilirea și transferul beneficiarilor de protecție internațională intra-UE.
Potrivit evaluării, rezultatele FER au fost realizate la un cost rezonabil, în ciuda identificării unor ineficiențe în mai multe state membre, majoritatea determinate de lipsa de experiență și de capacități tehnice și administrative insuficiente. Sustenabilitatea proiectelor FER a depins de tipul de proiecte finanțate. În general, rețelele create între părțile interesate sunt durabile, în timp ce investițiile în capacitățile de primire au fost considerate cele mai durabile. FER a fost complementar cu alte fonduri SOLID. Toate statele membre au considerat că FER a permis finanțarea unor proiecte inovatoare sau a unor proiecte destinate unor grupuri-țintă specifice, care nu ar fi fost puse în aplicare fără sprijin din partea fondului. Valoarea adăugată reprezentată de FER a fost crucială pentru statele membre cu sisteme de azil mai puțin dezvoltate.
În ceea ce privește perioada 2008-2010, majoritatea statelor membre au considerat că fondul a fost eficient în atingerea obiectivelor sale. Cu toate acestea, fondul a fost mai puțin eficient în îmbunătățirea partajării responsabilității între statele membre sau între statele membre și țările terțe, având în vedere numărul foarte mic de proiecte puse în aplicare în aceste domenii. Potrivit evaluării, rezultatele FER au fost obținute la un cost rezonabil de către majoritatea statelor membre, chiar dacă s-a indicat că aceleași rezultate ar fi putut fi obținute și cu costuri mai scăzute. Toate statele membre au constatat că fondul a permis proiecte care nu ar fi putut fi finanțate exclusiv din resurse publice naționale.
Fondul european de returnare (RF)
Majoritatea statelor membre au considerat că obiectivele fondului corespundeau nevoilor lor în domeniul gestionării returnării, unele priorități fiind considerate mai relevante decât altele 25 . Unele state membre au indicat faptul că fondul ar fi putut fi mai relevant dacă grupulțintă ar fi inclus, de asemenea, migranți cu reședința legală în statele membre, însă care doreau să se întoarcă în țara de origine.
De asemenea, au considerat că RF a reușit, în general, să își atingă obiectivele, realizările acestuia fiind evaluate drept pozitive de marea majoritate a statelor membre. Fondul a fost în special eficient prin contribuția adusă la dezvoltarea sistemelor naționale integrate de gestionare a returnărilor, încurajând mai degrabă returnările voluntare decât returnările forțate și îmbunătățind capacitatea de returnare a statelor membre în general. RF a avut, de asemenea, o contribuție pozitivă la asigurarea de sprijin pentru statele membre în situații de urgență. Cu toate acestea, fondul a avut numai un efect moderat asupra îmbunătățirii cooperării dintre statele membre și cu țările terțe și asupra punerii în aplicare a standardelor UE din cauza numărului mic de proiecte puse în aplicare în această privință.
În general, s-a constatat că proiectele au fost puse în aplicare la costuri rezonabile din punctul de vedere al resurselor financiare și umane. Potrivit evaluării, costurile unitare ale returnării au variat mult în rândul statelor membre, în funcție de numărul de persoane returnate, de accesibilitatea țării de returnare, de numărul de țări care colaborează în cadrul operațiunilor de returnare și de valoarea asistenței financiare oferite persoanelor returnate. Mai multe state membre și beneficiari au oferit exemple de proiecte mai puțin eficiente din cauza costurilor de gestionare și a sarcinii administrative. În general, s-a constatat că returnarea voluntară este mai eficientă din punctul de vedere al costurilor decât returnarea forțată.
Majoritatea statelor membre au considerat că majoritatea acțiunilor din cadrul RF au avut efecte de durată după finalizarea proiectelor. Cu toate acestea, nu au existat dovezi puternice care să demonstreze impactul pe termen lung al acțiunilor, având în vedere că multe state membre au subliniat că este necesară finanțare suplimentară pentru a putea continua activitățile de returnare inițiate cu finanțarea din cadrul RF. Acțiunile cu cel mai înalt nivel de sustenabilitate au fost cele care au avut efecte structurale, precum îmbunătățirile aduse infrastructurii centrelor de cazare și acțiuni care au îmbunătățit cooperarea dintre statele membre sau dintre statele membre și țări terțe.
Evaluarea a concluzionat că acțiunile finanțate de RF au fost coerente și complementare cu alte acțiuni naționale din domeniul returnării și au fost, în general, coerente și complementare cu alte fonduri UE din domeniul returnării. Cu toate acestea, s-a constatat că nivelul de complementaritate cu politicile de reintegrare finanțate de alte instrumente UE, precum Fondul social european, a fost limitat, fiind posibil riscul de suprapunere.
În final, statele membre au raportat că fondul a adus valoare adăugată în diferite modalități, oferind statelor membre mijloacele de finanțare a unor noi proiecte sau de îmbunătățire a proiectelor aflate deja în desfășurare și încurajând utilizarea returnării voluntare în defavoarea returnării forțate. Statele membre au raportat că RF a avut ca efect dezvoltarea sistemului lor de returnare voluntară asistată într-o măsură care nu ar fi fost posibilă în absența fondului, prin punerea în aplicare a unor granturi de reintegrare sistematică, prin monitorizarea returnării în țări terțe, prin crearea unor rețele de sprijin pentru reintegrare și prin difuzarea de informații și creșterea nivelului de conștientizare a problemelor aferente returnării. Cu toate acestea, majoritatea statelor membre au raportat că returnările forțate ar fi fost probabil efectuate în aceeași măsură și în absența RF. În plus, fondul a permis abordări diferite și inovatoare ale gestionării returnărilor. Acesta a facilitat implicarea unor părți interesate noi și a contribuit la îndeplinirea standardelor și cerințelor UE.
Constatările privind perioada 2008-2010 sunt similare celor de mai sus, în principal cu privire la relevanța și eficiența fondurilor. Rata medie de absorbție a fost mai mare în perioada 20112013 (81 %) decât în perioada 2008-2010 (70 %), ceea ce sugerează că expertiza părților interesate s-a dezvoltat în perioada analizată. Pentru ambele perioade, cele mai mari alocări au fost acordate celor patru state membre cu cele mai mari intrări de migranți în situație neregulamentară și cu cel mai mare număr de persoane returnate, respectiv Grecia, Regatul Unit, Spania și Franța.
3 CALEA DE URMAT
Luând în considerare constatările evaluării, Comisia a identificat câteva lecții principale învățate. Câteva măsuri corective au fost deja adoptate în cadrul FAMI și FSI, iar altele sunt luate în considerare în elaborarea următoarei generații de fonduri.
Sarcina administrativă
Evaluarea a arătat că arhitectura fondurilor a fost prea complexă și că ciclul anual de programare și punerea în aplicare a fondurilor au fost percepute ca o sarcină administrativă semnificativă. Acest lucru a fost subliniat, de asemenea, în evaluarea impactului care însoțește instituirea AMIF și FSI 26 . Pentru soluționarea acestor deficiențe, a fost instituit un fond unic (FAMI) care să acopere toate aspectele din domeniul migrației (înlocuind trei fonduri cu propriile temeiuri juridice și propriile norme de aplicare), a fost adoptat un singur program național per fond care să acopere întreaga perioadă 2014-2020 pentru fiecare stat membru, au fost introduse opțiuni simplificate privind costurile și normele de eligibilitate au fost aliniate normelor naționale ale statelor membre.
Monitorizare și evaluare
Absența unor mecanisme efective de monitorizare și evaluare, comună tuturor statelor membre, care să includă valori de referință și ținte, a reprezentat o problemă critică pentru evaluarea fondurilor SOLID. Această problemă a fost abordată în cazul FAMI și FSI, o primă listă de indicatori comuni fiind inclusă în temeiul juridic, iar un cadru comun de monitorizare și evaluare 27 prevede întrebări de evaluare, indicatori de rezultat și de impact, precum și indicatori privind eficiența, valoarea adăugată și sustenabilitatea 28 . Au fost instituite, de asemenea, un ghid 29 , o rețea activă de coordonatori ai evaluării din statele membre și un sistem IT specific (SFC) pentru raportările privind evaluarea.
Mecanism de alocare
Mecanismul de alocare bazat pe datele și volumul intrărilor istorice nu a putut lua în considerare modificările bruște mai recente ale presiunii migrației. În cadrul FAMI și FSI-componenta frontiere și vize, cheia de contribuție se bazează în continuare pe alocările din perioada 2011-2013 pentru FER, EIF și RF și pe alocările din perioada 2010-2012 pentru FFE. Un anumit grad de flexibilitate este asigurat prin pachetul mai considerabil alocat asistenței de urgență. De exemplu, în cadrul FAMI și FSI-componenta frontiere și vize, Bulgaria a primit o alocare de 20,5 milioane EUR și, respectiv, de 41 de milioane EUR, însă i s-a acordat în cadrul asistenței de urgență o sumă totală de 170 de milioane EUR în cadrul celor două fonduri (până în octombrie 2017) pentru a sprijini răspunsul acesteia la presiunea neașteptată a migrației. Cu toate acestea, în ciuda flexibilității sporite, cheia de contribuție dezechilibrată rămâne în continuare o problemă care trebuie să fie abordată în următorul Cadru financiar multianual.
Solidaritate: restabilirea și transferul beneficiarilor de protecție internațională
Evaluarea a constatat că principiile solidarității și responsabilității partajate la nivelul UE ar putea fi optimizate pentru restabilirea și transferul intra-UE al beneficiarilor de protecție internațională. Pentru aceștia din urmă, statele membre au preferat să utilizeze alocarea pentru acțiuni care să abordeze nevoile lor specifice și FER nu a prevăzut stimulente financiare suplimentare per persoană transferată. Pentru restabilire, a existat un stimulent financiar (4 000 EUR-6 000 EUR), însă acesta s-a dovedit insuficient pentru a acoperi costul restabilirii unei persoane. FAMI a abordat aceste deficiențe într-o măsură limitată, cu finanțare suplimentară sub forma majorării sumelor forfetare (6 000 EUR-10 000 EUR) și cu un sistem de garantare care necesită atenție politică.
Direcționarea punerii în aplicare către prioritățile UE
Evaluarea a arătat că statele membre au alocat puține finanțări unora dintre priorități, limitând, astfel, efectele fondurilor în anumite domenii (de exemplu, cooperarea consulară, transfer și restabilire, cooperarea cu țările de returnare sau cooperarea între statele membre cu privire la integrare). FAMI și FSI includ, deja, câteva îmbunătățiri care ajută la o mai bună direcționare a punerii în aplicare către prioritățile UE, cum ar fi stimulente financiare (majorarea ratelor de cofinanțare și a sumelor forfetare), finanțare suplimentară pentru acțiuni specifice și completarea alocării tuturor statelor membre pentru priorități specifice de politică ale UE.
Comunicare a Comisiei către Consiliu și Parlamentul European de instituire a unui program-cadru privind solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii pentru perioada 2007-2013, COM(2005) 123 final.
Decizia nr. 574/2007/CE, articolul 3.
Decizia nr. 435/2007/CE, articolul 2.
Decizia nr. 573/2007/CE, articolele 2 și 3.
Decizia nr. 573/2007/CE, articolul 3 alineatul (6).