08/Volumul 04

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

264

C 210/2

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

1.

În temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1), Comisia poate aplica, printr-o decizie, amenzi întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi atunci când, în mod intenționat sau din neglijență, acestea încalcă dispozițiile articolului 81 sau ale articolului 82 din tratat.

2.

În exercitarea puterii de a aplica astfel de amenzi, Comisia dispune de o marjă largă de apreciere (2), în limitele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1/2003. Mai întâi, Comisia trebuie să țină seama de durata și gravitatea încălcării. Apoi, amenda aplicată nu trebuie să depășească limitele indicate la articolul 23 alineatul (2) paragrafele al doilea și al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1/2003.

3.

Pentru a asigura transparența și caracterul obiectiv al deciziilor sale, Comisia a publicat la 14 ianuarie 1998 orientări privind calcularea amenzilor (3). După mai mult de opt ani de aplicare, Comisia a dobândit o experiență suficientă pentru a-și dezvolta și rafina politica în materie de amenzi.

4.

Puterea Comisiei de a aplica amenzi întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi care, în mod intenționat sau din neglijență, încalcă dispozițiile articolului 81 sau 82 din tratat reprezintă unul dintre mijloacele puse la dispoziția Comisiei pentru a-i permite îndeplinirea misiunii de supraveghere încredințată de tratat. Această misiune nu include numai sarcina de investigare și de sancționare a încălcărilor individuale, ci și datoria de a promova o politică generală menită să aplice, în materie de concurență, principiile consacrate de tratat și să ghideze în acest sens comportamentul întreprinderilor (4). În acest sens, Comisia trebuie să se asigure de caracterul disuasiv al acțiunii sale (5). În consecință, atunci când Comisa constată o încălcare a dispozițiilor articolului 81 sau 82 din tratat, poate fi necesară aplicarea unei amenzi celor care au încălcat normele de drept. Amenzile trebuie fixate la un nivel suficient de disuasiv, nu numai pentru a sancționa întreprinderile în cauză (efect disuasiv specific), ci și pentru a descuraja alte întreprinderi să adopte sau să continue comportamente contrare articolului 81 sau 82 din tratat (efect disuasiv general).

5.

Pentru a atinge aceste obiective, Comisia poate utiliza ca bază pentru stabilirea amenzilor valoarea vânzărilor de bunuri sau servicii care au legătură cu încălcarea. De asemenea, durata încălcării ar trebui să joace un rol important în stabilirea cuantumului adecvat al amenzii. Durata încălcării are în mod necesar un impact asupra consecințelor potențiale ale încălcării pe piață. Prin urmare, se consideră important ca amenda să reflecte și numărul de ani în cursul cărora întreprinderea a participat la încălcare.

6.

Într-adevăr, combinarea valorii vânzărilor care au legătură cu încălcarea cu durata acesteia este considerată o valoare de înlocuire adecvată pentru a reflecta importanța economică a încălcării, precum și ponderea relativă a fiecărei întreprinderi participante la încălcare. Referirea la acești indicatori oferă o bună imagine asupra valorii aproximative a amenzii și nu ar trebui să fie considerată drept bază a unei metode de calcul automat și aritmetic.

7.

De asemenea, se consideră adecvat să se includă în amendă o sumă specifică, independentă de durata încălcării, pentru a descuraja întreprinderile chiar și să adopte comportamente ilicite.

8.

Secțiunile următoare detaliază principiile care vor ghida Comisia în stabilirea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003.

9.

Fără a aduce atingere punctului 37 de mai jos, Comisia utilizează următoarea metodologie în două etape pentru a stabili amenda care urmează să fie aplicată întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi.

10.

În primul rând, Comisia stabilește un cuantum de bază pentru fiecare întreprindere sau asociație de întreprinderi (a se vedea secțiunea 1 de mai jos).

11.

În al doilea rând, Comisia poate ajusta acest cuantum de bază, prin mărire sau micșorare (a se vedea secțiunea 2 de mai jos).

12.

Cuantumul de bază se fixează în raport cu valoarea vânzărilor potrivit metodologiei următoare.

13.

Pentru a determina cuantumul de bază al amenzii care urmează să fie aplicată, Comisia utilizează valoarea vânzărilor de bunuri sau servicii, realizate de întreprindere, care au legătură directă sau indirectă (6) cu încălcarea, în sectorul geografic relevant din teritoriul SEE. Comisia utilizează în mod normal vânzările realizate de întreprindere în cursul ultimului an complet de participare a sa la încălcare (denumite în continuare „valoarea vânzărilor”).

14.

Atunci când încălcarea comisă de o asociație de întreprinderi este legată de activitățile membrilor săi, valoarea vânzărilor corespunde, în general, sumei valorilor vânzărilor membrilor săi.

15.

Pentru a determina valoarea vânzărilor unei întreprinderi, Comisia utilizează cele mai bune date disponibile ale întreprinderii.

16.

Atunci când datele puse la dispoziție de o întreprindere sunt incomplete sau nu sunt fiabile, Comisia poate determina valoarea vânzărilor acelei întreprinderi pe baza datelor parțiale obținute și/sau a oricăror alte informații pe care le consideră pertinente sau adecvate.

17.

Valoarea vânzărilor se determină înainte de aplicarea TVA-ului și a altor taxe legate direct de vânzări.

18.

Atunci când sfera geografică a unei încălcări depășește teritoriul Spațiului Economic European (denumit în continuare „SEE”) (de exemplu în cazul cartelurilor mondiale), este posibil ca vânzările relevante ale întreprinderii în interiorul SEE să nu reflecte în mod adecvat ponderea fiecărei întreprinderi în încălcare. Acesta poate fi, în special, cazul acordurilor mondiale de împărțire a pieței.

În astfel de circumstanțe, pentru a reflecta atât dimensiunea totală a vânzărilor relevante în SEE, cât și ponderea relativă a fiecărei întreprinderi în încălcare, Comisia poate estima valoarea totală a vânzărilor de bunuri sau servicii care au legătură cu încălcarea în sectorul geografic (mai mare decât SEE) în cauză, poate determina cota de vânzări a fiecărei întreprinderi participante la încălcare pe această piață și poate aplica această cotă vânzărilor totale ale acelorași întreprinderi în interiorul SEE. Rezultatul se utilizează cu titlu de valoare a vânzărilor în scopul determinării cuantumului de bază al amenzii.

19.

Cuantumul de bază al amenzii este legat de o proporție din valoarea vânzărilor, determinată în funcție de gradul de gravitate al încălcării, multiplicată cu numărul de ani în cursul cărora a avut loc încălcarea.

20.

Evaluarea gravității se face caz cu caz pentru fiecare tip de încălcare, ținându-se seama de toate circumstanțele relevante în cazul respectiv.

21.

Ca regulă generală, proporția din valoarea vânzărilor luată în calcul se fixează la un nivel de maximum 30 %.

22.

Pentru a decide dacă proporția din valoarea vânzărilor care trebuie luată în calcul într-un anumit caz ar trebui să se situeze la limita inferioară sau la cea superioară a intervalului menționat anterior, Comisia ține seama de un anumit număr de factori, precum natura încălcării, cota de piață cumulată a tuturor părților în cauză, sfera geografică a încălcării și punerea în aplicare sau nu a încălcării.

23.

Acordurile (7) orizontale de stabilire a prețurilor, de împărțire a piețelor și de limitare a producției, care sunt în general secrete, se numără, prin însăși natura lor, printre restrângerile cele mai grave ale concurenței. În temeiul politicii din domeniul concurenței, acestea trebuie să fie sever sancționate. În consecință, proporția din vânzări luată în calcul pentru astfel de încălcări se situează, în general, la limita superioară a intervalului.

24.

Pentru a ține seama pe deplin de durata participării fiecărei întreprinderi la încălcare, cuantumul determinat în funcție de valoarea vânzărilor (a se vedea punctele 20-23 de mai sus) se multiplică cu numărul de ani de participare la încălcare. Perioadele mai mici de un semestru se consideră o jumătate de an; perioadele mai mari de șase luni, dar mai mici de un an, se calculează ca un an întreg.

25.

În afară de aceasta, independent de durata participării unei întreprinderi la încălcare, Comisia include în cuantumul de bază o sumă între 15 % și 25 % din valoarea vânzărilor, astfel cum este definită de secțiunea A de mai sus, pentru a descuraja întreprinderile chiar și să participe la acorduri orizontale de fixare a prețului, de împărțire a pieței și de limitare a producției. De asemenea, Comisia poate aplica o astfel de sumă suplimentară și în cazul altor încălcări. Pentru a decide proporția din valoarea vânzărilor care trebuie luată în calcul într-un anumit caz, Comisia ține seama de un anumit număr de factori, în special de factorii identificați la punctul 22.

26.

Atunci când valoarea vânzărilor întreprinderilor participante la o încălcare este similară, dar nu identică, Comisia poate fixa un cuantum de bază identic pentru fiecare din aceste întreprinderi. În afară de aceasta, la stabilirea cuantumului de bază, Comisia utilizează cifre rotunjite.

27.

La stabilirea amenzii, Comisia poate ține seama de circumstanțele care conduc la o creștere sau la o reducere a cuantumului de bază, astfel cum a fost determinat în secțiunea 1 de mai sus. Comisia face acest lucru pe baza unei evaluări globale, ținând seama de toate circumstanțele relevante.

28.

Cuantumul de bază al amenzii poate fi mărit atunci când Comisia constată existența unor circumstanțe agravante, precum:

29.

Cuantumul de bază al amenzii poate fi redus atunci când Comisia constată existența unor circumstanțe atenuante, precum:

30.

Comisia acordă o atenție specială necesității de a garanta că amenzile au un caracter suficient de disuasiv; în acest scop, Comisia poate crește amenda care urmează să fie aplicată unor întreprinderi a căror cifră de afaceri, dincolo de bunurile și serviciile care au legătură cu încălcarea, este deosebit de mare.

31.

De asemenea, Comisia ține seama de necesitatea de a majora sancțiunea pentru a depăși cuantumul câștigurilor ilicite realizate în urma încălcării, atunci când este posibilă o astfel de estimare.

32.

Pentru fiecare întreprindere și asociație de întreprinderi care participă la încălcare, cuantumul final al amenzii nu trebuie să depășească în nici un caz 10 % din cifra de afaceri totală realizată în cursul anului financiar precedent, astfel cum reiese din articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003.

33.

Atunci când încălcarea comisă de o asociație se referă la activitățile membrilor săi, amenda nu poate depăși 10 % din cuantumul cifrei de afaceri totale realizate de fiecare membru activ pe piața afectată de încălcarea comisă de asociație.

34.

Comisia aplică normele de clemență în conformitate cu condițiile prevăzute de comunicarea aplicabilă faptelor speței.

35.

În circumstanțe excepționale, Comisia poate, la cerere, să țină seama de absența capacității de plată a unei întreprinderi într-un anumit context social și economic. Comisia nu acordă o reducere a amenzii într-un astfel de caz doar pe baza simplei constatări a unei situații financiare nefavorabile sau precare. Reducerea se poate acorda numai pe baza unor probe obiective potrivit cărora aplicarea unei amenzi, în condițiile stabilite de prezentele orientări, ar pune iremediabil în pericol viabilitatea economică a întreprinderii implicate și ar conduce la devalorizarea completă a activelor acesteia.

36.

În anumite cazuri, Comisia poate aplica o amendă simbolică. Justificarea unei astfel de amenzi trebuie să figureze în textul deciziei.

37.

Cu toate că prezentele orientări prezintă metodologia generală de stabilire a amenzilor, particularitățile unei cauze date sau necesitatea de a atinge un nivel disuasiv într-o anumită cauză pot justifica abaterea Comisiei de la această metodologie sau de la limitele fixate la punctul (21).

38.

Prezentele orientări se aplică tuturor cauzelor pentru care a fost notificată o comunicare privind obiecțiunile după data publicării lor în Jurnalul Oficial, indiferent dacă amenda este aplicată în temeiul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 sau al articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 (9).