APENDICELE 1

Procedura de verificare a cerințelor privind conformitatea producției în cazul în care abaterea standard a producției indicată de producător este satisfăcătoare

1.   Prezentul apendice descrie procedura care trebuie utilizată pentru verificarea conformității producției în cazul încercării de tipul I atunci când abaterea standard a producției indicată de producător este satisfăcătoare.

2.   Folosind un eșantion format din minimum trei unități, procedura de eșantionare este concepută astfel încât probabilitatea ca un lot să corespundă condițiilor unei încercări având 40 % din producție cu defecte să fie de 0,95 (riscul producătorului = 5 %), în timp ce probabilitatea ca un lot să fie aprobat având 65 % din producție cu defecte să fie de 0,1 (riscul consumatorului = 10 %).

3.   Pentru fiecare dintre poluanții specificați în tabelul 1 de la punctul 5.3.1.4 (a se vedea figura 2 de la punctul 8.2), se utilizează procedura următoare.

Se iau:

4.   Pentru fiecare eșantion, rezultatul statistic al încercării care cuantifică suma abaterilor standard în raport cu limita se calculează și se definește în felul următor:

5.   Atunci:

APENDICELE 2

Procedura de verificare a cerințelor privind conformitatea producției în cazul în care abaterea standard a producției indicată de producător este fie nesatisfăcătoare, fie indisponibilă

1.   Prezentul apendice descrie procedura de urmat pentru verificarea cerințelor de conformitate a producției pentru încercarea de tip I, atunci când abaterea standard a producției furnizată de producător nu este satisfăcătoare sau nu este disponibilă.

2.   Folosind un eșantion format din minimum trei unități, procedura de eșantionare este concepută astfel încât probabilitatea ca un lot să corespundă condițiilor unei încercări având 40 % din producție cu defecte să fie de 0,95 (riscul producătorului = 5 %), în timp ce probabilitatea ca un lot să fie aprobat având 65 % din producție cu defecte să fie de 0,1 (riscul consumatorului = 10 %).

3.   Se consideră că valorile poluanților specificați în tabelul 1 de la punctul 5.3.1.4 din prezentul regulament urmează o distribuție logaritmică normală și, prin urmare, sunt transformate utilizând mai întâi logaritmii naturali ai acestora. Fie m0 și m care desemnează dimensiunea minimă și, respectiv, maximă a eșantionului (m0 = 3 și m = 32) și fie n dimensiunea eșantionului curent.

4.   În cazul în care logaritmii naturali ai valorilor măsurate din serie sunt x1, x2 …, xi, iar L este logaritmul natural al valorii-limită pentru poluant, atunci se definește:

și

5.   Tabelul App2/1 indică valorile limitelor de aprobare (An) și de respingere (Bn) în raport cu mărimea curentă a eșantionului. Rezultatul statistic al încercării este raportul

pentru mo ≤ n ≤ m

(i)	seria este aprobată în cazul în care

(ii)	seria este respinsă în cazul în care

(iii)

se realizează o nouă măsurătoare în cazul în care

6.   Observații

Următoarele formule recursive sunt utile pentru calculul valorilor statistice succesive ale încercării:

(n = 2, 3, … ; ; V1 = 0)

Tabelul App2/1

Mărimea minimă a eșantionului = 3

APENDICELE 3

CONTROLUL CONFORMITĂȚII ÎN FUNCȚIONARE

1.   INTRODUCERE

Prezentul apendice descrie criteriile menționate la punctele 9.3 și 9.4 din prezentul regulament privind selecția vehiculelor pentru încercări și procedurile de control al conformității în funcționare.

2.   CRITERII DE SELECȚIE

Criteriile de acceptare a unui vehicul selecționat sunt definite, pentru emisiile la țeava de evacuare, la punctele 2.1-2.8 din prezentul apendice, iar pentru IUPRM, la punctele 2.1-2.5 din prezentul apendice. Informațiile sunt obținute prin verificarea vehiculului și printr-o discuție cu proprietarul/conducătorul.

2.1.   Vehiculul trebuie să aparțină unui tip de vehicule care a fost omologat în temeiul prezentului regulament și pentru care a fost eliberat un certificat de conformitate conform dispozițiilor din Acordul din 1958. El trebuie înmatriculat și utilizat într-o țară a părților contractante.

2.2.   Vehiculul trebuie să fi parcurs cel puțin 15 000 km de la punerea sa în circulație sau să aibă o vechime de cel puțin șase luni, în funcție de care din aceste condiții este satisfăcută ultima, și cel mult 100 000 km de la punerea sa în circulație sau mai puțin de cinci ani vechime, în funcție de care din aceste condiții este satisfăcută prima.

2.2.1.   Pentru verificarea IUPRM, eșantionul de încercare include numai vehicule care:

2.3.   Trebuie păstrat un dosar de întreținere care să demonstreze faptul că vehiculul a fost întreținut corect, de exemplu că s-au efectuat întreținerile necesare conform recomandărilor producătorului.

2.4.   Vehiculul nu trebuie să prezinte niciun indiciu de utilizare incorectă (de exemplu, participare la competiții, supraîncărcare, utilizarea unui combustibil neindicat sau altă utilizare incorectă) și nici alți factori (de exemplu, manipulare frauduloasă) care ar putea avea consecințe asupra performanței vehiculului în materie de emisii. Se iau în considerare codul de eroare și kilometrajul stocate în calculator. Un vehicul nu este selectat pentru încercări dacă informațiile înregistrate de calculator demonstrează că acesta a funcționat după înregistrarea unui cod de eroare și nu s-a efectuat o reparație la timp.

2.5.   Nu s-a efectuat nicio reparație importantă neautorizată a motorului vehiculului și nicio altă reparație importantă a vehiculului însuși.

2.6.   Conținutul de plumb și de sulf dintr-un eșantion de combustibil prelevat din rezervorul vehiculului trebuie să îndeplinească standardele aplicabile și nu trebuie să existe indicii de utilizare a unui combustibil impropriu. Se pot efectua controale la nivelul conductei de evacuare.

2.7.   Nu trebuie să existe niciun fel de indicii privind vreo problemă care ar putea compromite siguranța personalului de laborator.

2.8.   Toate componentele sistemului antipoluare al vehiculului trebuie să fie conforme cu tipul omologat.

3.   DIAGNOSTICAREA ȘI ÎNTREȚINEREA

Diagnosticarea și orice întreținere normală necesară se efectuează pe vehiculele acceptate pentru încercări, înainte de măsurarea emisiilor de evacuare, în conformitate cu procedura prevăzută la punctele 3.1-3.8 din prezentul apendice.

3.1.   Se efectuează următoarele verificări: se verifică filtrul de aer, toate curelele de transmisie, nivelul tuturor lichidelor, capacul radiatorului, integritatea tuturor furtunurilor de vacuum și a cablurilor electrice ale sistemului antipoluare; se verifică de asemenea dacă componentele de aprindere, de măsurare a combustibilului și dispozitivele antipoluare nu prezintă o reglare incorectă și/sau nu au suferit vreo manipulare frauduloasă. Se înregistrează toate discrepanțele.

3.2.   Se verifică funcționarea corespunzătoare a sistemului OBD. Orice indiciu de defecțiune din memoria sistemului OBD se înregistrează și se efectuează reparațiile necesare. Dacă indicatorul de defecțiuni al sistemului OBD înregistrează o defecțiune pe perioada unui ciclu de precondiționare, defecțiunea poate fi identificată și reparată. Încercarea poate fi reluată, rezultatele vehiculului reparat putând fi utilizate.

3.3.   Se verifică sistemul de aprindere, iar componentele defectuoase, ca de exemplu bujiile, cablurile etc. se înlocuiesc.

3.4.   Se verifică sistemul de compresie. Dacă rezultatul nu este satisfăcător, vehiculul se respinge.

3.5.   Se verifică parametrii motorului raportați la specificațiile producătorului și se reglează dacă este necesar.

3.6.   Dacă vehiculul trebuie să suporte o întreținere programată înaintea parcurgerii următorilor 800 km, această întreținere se efectuează conform instrucțiunilor producătorului. La solicitarea producătorului, filtrul de ulei și filtrul de aer pot fi schimbate, indiferent de kilometraj.

3.7.   După acceptarea vehiculului, combustibilul se înlocuiește cu combustibilul de referință corespunzător pentru încercări privind emisiile, cu excepția cazului în care producătorul acceptă utilizarea unui combustibil de pe piață.

3.8.   În cazul vehiculelor echipate cu sisteme cu regenerare periodică, astfel cum sunt definite la punctul 2.20 din prezentul regulament, se verifică faptul că vehiculul nu se apropie de o perioadă de regenerare (producătorului i se oferă posibilitatea de a confirma acest lucru).

3.8.1.   În caz afirmativ, vehiculul trebuie rulat până la sfârșitul regenerării. În cazul în care regenerarea apare în timpul efectuării măsurării emisiilor, se efectuează o nouă încercare pentru a se asigura că regenerarea a fost finalizată. Ulterior, se efectuează o nouă încercare completă, rezultatele primei și a celei de a doua încercări nefiind luate în considerare.

3.8.2.   Ca alternativă la punctul 3.8.1 de mai sus, în cazul în care vehiculul se apropie de o regenerare, producătorul poate solicita utilizarea unui ciclu de condiționare special pentru a asigura regenerarea respectivă (de exemplu, viteză ridicată, rulare sub sarcină ridicată).

Producătorul poate solicita ca încercarea să fie efectuată imediat după regenerare sau după ciclul de condiționare menționat de producător sau după precondiționarea obișnuită a încercării.

4.   ÎNCERCAREA VEHICULULUI ÎN FUNCȚIONARE

4.1.   Atunci când se consideră necesară efectuarea unei verificări a vehiculelor, încercările privind emisiile, efectuate în conformitate cu anexa 4a la prezentul regulament, se realizează pe vehicule precondiționate selecționate în conformitate cu cerințele specificate la punctele 2 și 3 din prezentul apendice. Ciclurile de precondiționare suplimentare față de cele specificate la punctul 6.3 din anexa 4a la prezentul regulament sunt permise numai dacă sunt reprezentative pentru condițiile normale de rulare.

4.2.   Pentru vehiculele echipate cu sistem OBD, se poate verifica buna funcționare în circulație a indicatoarelor de defecțiuni etc., în ceea ce privește nivelurile de emisie (de exemplu, limitele de indicare a defecțiunilor definite în anexa 11 la prezentul regulament) în raport cu specificațiile pentru omologarea de tip.

4.3.   În ceea ce privește sistemul OBD, verificările pot avea ca obiectiv, de exemplu, detectarea nivelurilor de emisii mai mari decât valorile-limită aplicabile care nu duc la indicarea unei defecțiuni, activarea eronată sistematică a indicatorului de defecțiuni și componentele sistemului OBD identificate ca fiind la originea unei disfuncționalități sau ca fiind defecte.

4.4.   Dacă o componentă sau un sistem funcționează în afara valorilor prevăzute în certificatul de omologare de tip și/sau în dosarul de omologare al acestui tip de vehicul și dacă această abatere nu a fost autorizată în temeiul Acordului din 1958, fără indicarea unei defecțiuni de către sistemul OBD, componenta sau sistemul în cauză nu se înlocuiește înaintea încercării privind emisiile, în afara cazului în care se stabilește că a făcut obiectul unor manipulări frauduloase sau a unei utilizări incorecte în așa fel încât sistemul OBD nu detectează defecțiunea rezultată.

5.   EVALUAREA REZULTATELOR ÎNCERCĂRII PRIVIND EMISIILE

5.1.   Rezultatele încercărilor se supun procedurii de evaluare conform dispozițiilor din apendicele 4 la prezentul regulament.

5.2.   Rezultatele încercărilor nu se multiplică în funcție de factorii de deteriorare.

5.3.   În cazul sistemelor cu regenerare periodică, astfel cum sunt definite la punctul 2.20 din prezentul regulament, rezultatele se multiplică cu factorii Ki obținuți în momentul acordării omologării de tip.

6.   PLAN DE MĂSURI DE REMEDIERE

6.1.   Autoritatea de omologare de tip solicită producătorului să prezinte un plan de măsuri de remediere a neconformității atunci când:

6.2.   Planul de măsuri de remediere trebuie transmis autorității de omologare de tip în termen de 60 de zile lucrătoare de la data notificării menționate la punctul 6.1 de mai sus. Autoritatea de omologare de tip, în termen de 30 de zile lucrătoare, trebuie să își declare acordul sau dezacordul cu privire la planul de măsuri de remediere. Cu toate acestea, în cazul în care producătorul poate demonstra în mod convingător autorității de omologare de tip că este nevoie de mai mult timp pentru investigarea motivelor lipsei de conformitate și alcătuirea unui plan de măsuri de remediere, se acordă o prelungire.

6.3.   Măsurile de remediere se aplică tuturor vehiculelor care pot fi afectate de aceeași defecțiune. Trebuie evaluată necesitatea modificării documentelor de omologare.

6.4.   Producătorul trebuie să furnizeze o copie a tuturor comunicărilor referitoare la planul de măsuri de remediere, trebuie să păstreze un dosar al campaniei de rechemare și trebuie să furnizeze cu regularitate rapoarte de situație autorității de omologare de tip.

6.5.   Planul de măsuri de remediere trebuie să includă cerințele prevăzute la punctele 6.5.1-6.5.11 de mai jos. Producătorul desemnează: un nume sau un număr de identificare unic pentru planul măsurilor de remediere;

6.5.1.   o descriere a fiecărui tip de vehicul inclus în planul măsurilor de remediere;

6.5.2.   o descriere a modificărilor, adaptărilor, reparațiilor, corecțiilor, reglajelor sau altor schimbări specifice care trebuie făcute pentru a aduce motorul în stare de conformitate, inclusiv un scurt rezumat al datelor și studiilor tehnice care sprijină decizia producătorului de a adopta măsurile menționate pentru remedierea neconformității;

6.5.3.   o descriere a metodei prin care producătorul informează proprietarii vehiculelor;

6.5.4.   o descriere a întreținerii sau, dacă este cazul, a utilizării adecvate pe care producătorul o stipulează drept condiție de eligibilitate pentru repararea în cadrul planului de măsuri de remediere și prezentarea motivației producătorului pentru impunerea acestei condiții. Nicio condiție privind întreținerea sau utilizarea nu poate fi impusă dacă nu există o legătură demonstrată între aceasta, pe de o parte, și neconformitatea și măsurile de remediere, pe de altă parte;

6.5.5.   o descriere a procedurii care trebuie urmată de către proprietarii vehiculelor pentru remedierea neconformității. Aceasta include o dată după care pot fi luate măsuri de remediere, timpul estimat pentru realizarea reparațiilor în atelier și unde pot fi efectuate acestea. Reparația se realizează rapid, într-o perioadă de timp rezonabilă după livrarea vehiculului;

6.5.6.   o copie a informațiilor transmise proprietarului vehiculului;

6.5.7.   o scurtă descriere a sistemului utilizat de producător pentru a asigura furnizarea corespunzătoare a componentei sau a sistemelor necesare pentru acțiunea de remediere. Trebuie să fie indicată data la care va exista o aprovizionare adecvată cu componente sau sisteme pentru inițierea campaniei;

6.5.8.   o copie a tuturor instrucțiunilor care vor fi trimise persoanelor care realizează reparația;

6.5.9.   o descriere a impactului măsurilor corective propuse asupra emisiilor, consumului de combustibil, manevrabilității și siguranței fiecărui tip de motor care intră sub incidența planului de măsuri corective, împreună cu datele, studiile tehnice etc. care susțin aceste concluzii;

6.5.10.   orice alte informații, rapoarte sau date pe care autoritatea de omologare de tip le consideră în mod rezonabil necesare pentru evaluarea planului de măsuri de remediere;

6.5.11.   în cazul în care planul de măsuri de remediere include o rechemare, trebuie prezentată autorității de omologare de tip o descriere a metodei de înregistrare a reparației. Dacă se utilizează o etichetă, se transmite un exemplar al acesteia.

6.6.   Producătorului i se poate cere să efectueze încercări concepute în mod rezonabil și necesare asupra componentelor și vehiculelor, incluzând o schimbare, reparație sau modificare propusă, cu scopul de a demonstra eficiența schimbării, a reparației sau a modificării.

6.7.   Producătorului îi revine responsabilitatea de a întocmi un dosar cu toate vehiculele scoase din circulație și reparate, cu precizarea atelierului care a efectuat reparațiile. Autoritatea de omologare de tip trebuie să aibă acces la aceste înregistrări, la cerere, pe o perioadă de cinci ani de la aplicarea planului de măsuri corective.

6.8.   Repararea și/sau modificarea sau adăugarea de noi echipamente se înregistrează într-un certificat pus la dispoziția proprietarului vehiculului de către producător.

APENDICELE 4

PROCEDURA STATISTICĂ PENTRU ÎNCERCĂRILE DE CONFORMITATE ÎN FUNCȚIONARE PENTRU EMISII DE EVACUARE

1.   Prezentul apendice descrie procedura care trebuie utilizată pentru verificarea respectării cerințelor în materie de conformitate în funcționare în cadrul încercării de tip I.

2.   Se urmează două proceduri diferite:

3.   Procedura care trebuie aplicată vehiculelor din eșantion care depășesc limitele de emisii prescrise

3.1.   Se selectează aleatoriu un vehicul din cadrul eșantionului a cărui mărime este de minimum trei și de maximum astfel cum se stabilește prin procedura de la punctul 4 din prezentul apendice și se măsoară emisiile poluanților pentru a stabili dacă vehiculul depășește limitele de emisie prescrise.

3.2.   Se consideră că un vehicul prezintă emisii peste limitele prescrise atunci când sunt îndeplinite condițiile de la punctul 3.2.1 de mai jos.

3.2.1.   În cazul unui vehicul care a fost omologat în funcție de valorile-limită prezentate în tabelul 1 de la punctul 5.3.1.4 din prezentul regulament, un vehicul cu emisii peste limitele prescrise este un vehicul la care valoarea-limită aplicabilă pentru orice poluant reglementat este depășită cu un factor de 1,5.

3.2.2.   În cazul specific al unui vehicul ale cărui emisii măsurate pentru orice poluant reglementat se încadrează în „zona intermediară”  (1), se procedează astfel:

3.2.2.1.   În cazul în care vehiculul îndeplinește condițiile de la acest punct, se determină cauza emisiilor în exces și se selectează aleatoriu un alt vehicul din eșantion.

3.2.2.2.   În cazul în care mai multe vehicule îndeplinesc condițiile de la acest punct, autoritatea de omologare de tip și producătorul determină dacă emisiile în exces de la ambele vehicule se datorează aceleiași cauze sau nu.

3.2.2.2.1.   În cazul în care autoritatea de omologare de tip și producătorul decid amândoi că emisiile în exces se datorează aceleiași cauze, eșantionul se consideră neconform și se aplică planul de măsuri de remediere prezentat la punctul 6 din apendicele 3 la prezentul regulament.

3.2.2.2.2.   În cazul în care autoritatea de omologare de tip și producătorul nu pot cădea de acord cu privire fie la cauza emisiilor în exces provenind la un vehicul individual, fie la faptul că este vorba de aceleași cauze pentru mai multe vehicule, se selectează un alt vehicul aleatoriu din eșantion, cu condiția să nu se fi atins mărimea maximă a eșantionului.

3.2.2.3.   În cazul în care s-a găsit numai un vehicul care îndeplinește condițiile acestui punct sau în cazul în care au fost găsite mai multe vehicule care îndeplinesc aceste condiții și autoritatea de omologare de tip și producătorul sunt de acord că aceasta se datorează unor cauze diferite, se selectează alt vehicul aleatoriu din eșantion, atât timp cât mărimea maximă a eșantionului nu a fost atinsă.

3.2.2.4.   În cazul în care s-a atins mărimea maximă a eșantionului și nu s-a găsit mai mult de un vehicul care să îndeplinească cerințele acestui punct și emisiile în exces se datorează aceleiași cauze, eșantionul se consideră admis din punctul de vedere al cerințelor de la punctul 3 din prezentul apendice.

3.2.2.5.   În cazul în care s-a epuizat eșantionul la un moment dat, se adaugă un alt vehicul la eșantionul inițial și se selectează vehiculul respectiv.

3.2.2.6.   De câte ori se selectează un alt vehicul din eșantion, procedura statistică de la punctul 4 din prezentul apendice se aplică eșantionului extins.

3.2.3.   În cazul specific al unui vehicul ale cărui emisii măsurate pentru orice poluant reglementat se încadrează în „zona de eșec”  (2), se procedează astfel:

3.2.3.1.   În cazul în care vehiculul îndeplinește condițiile de la acest punct, autoritatea de omologare de tip determină cauza emisiilor în exces și se selectează un alt vehicul aleatoriu din eșantion.

3.2.3.2.   În cazul în care mai multe vehicule îndeplinesc condițiile de la acest punct și autoritatea de omologare de tip stabilește că emisiile în exces se datorează aceleiași cauze, producătorul este informat că eșantionul este considerat respins, precum și cu privire la motivele deciziei respective, și se aplică planul de măsuri de remediere descris la punctul 6 din apendicele 3 la prezentul regulament.

3.2.3.3.   În cazul în care s-a găsit numai un vehicul care îndeplinește condițiile de la acest punct sau în cazul în care s-au găsit mai multe vehicule care îndeplinesc aceste condiții și autoritatea de omologare de tip a stabilit că aceasta se datorează unor cauze diferite, se selectează un alt vehicul aleatoriu din eșantion, cu condiția să nu se fi atins mărimea maximă a eșantionului.

3.2.3.4.   În cazul în care s-a atins mărimea maximă a eșantionului și nu s-a găsit mai mult de un vehicul care să îndeplinească cerințele acestui punct și emisiile în exces se datorează aceleiași cauze, eșantionul se consideră admis din punctul de vedere al cerințelor de la punctul 3 din prezentul apendice.

3.2.3.5.   În cazul în care s-a epuizat eșantionul la un moment dat, se adaugă un alt vehicul la eșantionul inițial și se selectează vehiculul respectiv.

3.2.3.6.   De câte ori se selectează un alt vehicul din eșantion, procedura statistică de la punctul 4 din prezentul apendice se aplică eșantionului extins.

3.2.4.   În cazul în care se constată că un vehicul prezintă emisii peste limitele prescrise, se selectează aleatoriu un alt vehicul din eșantion.

3.3.   Dacă se descoperă un vehicul cu emisii peste limitele prescrise, se determină cauza emisiilor excesive.

3.4.   Dacă se constată că, pentru mai multe vehicule, emisiile depășesc limitele prescrise din aceeași cauză, eșantionul se consideră refuzat.

3.5.   Dacă se descoperă un singur vehicul cu emisii peste limitele prescrise sau dacă se descoperă mai multe astfel de vehicule, dar emisiile lor sunt datorate unor cauze diferite, se mărește eșantionul cu un vehicul, cu condiția să nu se fi atins mărimea maximă a eșantionului.

3.5.1.   Dacă în eșantionul extins se constată că mai multe vehicule prezintă emisii peste limitele prescrise datorită acelorași cauze, eșantionul se consideră refuzat.

3.5.2.   Dacă în eșantionul cu mărimea maximă se descoperă un singur vehicul cu emisii peste limitele prescrise și dacă emisiile excesive se datorează aceleiași cauze, eșantionul este considerat acceptat în ceea ce privește cerințele de la punctul 3 din prezentul apendice.

3.6.   De fiecare dată când se mărește un eșantion conform cerințelor menționate la punctul 3.5 de mai sus, procedura statistică prevăzută la punctul 4 se aplică eșantionului extins.

4.   Procedura care trebuie aplicată fără evaluarea separată a vehiculelor din eșantion care depășesc limitele de emisii prescrise

4.1.   Folosind un eșantion de minimum trei vehicule, procedura de eșantionare este concepută astfel încât probabilitatea ca un lot să corespundă condițiilor unei încercări având 40 % din producție cu defecte să fie de 0,95 (riscul producătorului = 5 %), în timp ce probabilitatea ca un lot să fie aprobat având 75 % din producție cu defecte să fie de 0,15 (riscul consumatorului = 15 %).

4.2.   Pentru fiecare dintre poluanții descriși în tabelul 1 de la punctul 5.3.1.4 din prezentul regulament, se utilizează următoarea procedură (a se vedea figura App4/2 de mai jos).

unde:

4.3.   Se calculează pentru eșantion rezultatele statistice ale încercării reprezentând numărul de vehicule neconforme, respectiv xi > L.

4.4.   Atunci:

În tabelul următor, valorile de acceptare și de refuz sunt calculate în conformitate cu standardul internațional ISO 8422:1991.

5.   Un eșantion este considerat acceptat dacă îndeplinește cerințele de la punctele 3 și 4 din prezentul apendice.

Tabelul App4/1

Tabel de acceptare/respingere a planului de eșantionare pe bază de atribute

Figura App4/1

Verificarea conformității în funcționare – procedură de auditare

TAA (1) acceptă faptul că raportul producătorului de verificare a conformității în funcționare confirmă accepta-bilitatea unui tip de vehicul din cadrul familiei? (punctul 9.2 din prezentul regulament)

TAA (1) demarează programul formal de supraveghere a conformităţii în funcționare a tipului de vehicul suspect (astfel cum este descris în apendicele 3)

TAA (1) constată că informațiile sunt insuficiente pentru a lua o decizie?

Producătorul furnizează sau obţine informaţii sau date despre încercări suplimentare

Producătorul redactează noul raport de verificare a conformității în funcționare

Raport privind procedura internă

de verificare a conformității în fun-cționare pentru tipul sau familia de vehi-cule omologate

Producătorul vehiculului şi autoritatea de omologare de tip finalizează omologarea vehiculului pentru noul tip de vehicul. Autoritatea de omologare de tip (TAA) acordă omologarea de tip.

TAA (1) examinează raportul producătorului de verificare a conformității în funcționare şi informaţiile suplimentare din partea autorității de omologare de tip.

(1) TAA înseamnă „Autoritatea de omologare de tip – Type Approval Authority” care a acordat omologările de tip în conformitate cu prezentul regulament (a se vedea definiţia la ECE/TRANS/WP.29/1059, pagina 2, nota de subsol 2).

Producătorul trimite raportul de verificare a conformității în funcționare la TAA (1) pentru a fi audiat

Producătorul vehiculului îşi elaborează propria procedură de verificare a conformităţii în funcţionare.

A se vedea figura App4/2 din apendicele 4

Producătorul vehiculului redactează raportul privind procedura internă (incluzând toate datele prevăzute la punctul 9.2 din prezentul regulament)

Producătorul vehiculului pune în aplicare propria procedură de verificare a conformităţii în funcţionare (a tipului sau a familiei de vehicule)

Proces finalizat.Nicio altă acţiune nu este necesară.

DA

DA

NU

NU

Producerea şi vânzarea tipului de vehicul omologat

Informaţii din partea autorității de omologare

START

Figura App4/2

Verificarea conformității în funcționare – selectarea și încercarea vehiculelor

(două încercări)

Se încearcăminimum 3 vehicule

Aplicați rezultatele statistice ale încercării

Măriți eşantionul cu 1

Măriți eşantionul cu 1

(*) Dacă trece ambele încercări.

Dimensiunea maximă a eşantionului?

(o încercare)

Aceeaşi cauză?

Eşantion acceptat (*)

DA

DA

Eşantion refuzat

DA

DA

NU

Acceptare?

NU

Refuz?

DA

NU

Mai mult de 1?

DA

Sunt depășite limitele de emisii prescrise?

NU

(1)  Pentru orice vehicul, „zona intermediară” se determină după cum urmează: vehiculul îndeplinește condițiile specificate la punctul 3.2.1 de mai sus și, în plus, valoarea măsurată pentru același poluant reglementat este sub un nivel determinat prin înmulțirea valorii-limită pentru același poluant reglementat specificată în tabelul 1 de la punctul 5.3.1.4 din prezentul regulament cu un factor de 2,5.

(2)  Pentru orice vehicul, „zona de eșec” se determină după cum urmează: valoarea măsurată pentru orice poluant reglementat depășește un nivel care este determinat de produsul valorii-limită pentru același poluant reglementat specificată în tabelul 1 de la punctul 5.3.1.4 din prezentul regulament, înmulțită cu un factor de 2,5.

APENDICELE 5

RESPONSABILITĂȚI PRIVIND CONFORMITATEA ÎN FUNCȚIONARE

1.   Procesul de verificare a conformității în funcționare este ilustrat în figura App5/1.

2.   Producătorul colectează toate informațiile necesare pentru a respecta cerințele din prezentul apendice. Autoritatea de omologare de tip poate obține informații și de la programele de supraveghere corespunzătoare.

3.   Autoritatea de omologare de tip aplică toate procedurile și încercările necesare pentru a se asigura că sunt îndeplinite cerințele privind conformitatea în funcționare (etapele 2-4).

4.   În cazul unor discrepanțe sau dezacorduri la evaluarea informațiilor furnizate, autoritatea de omologare de tip solicită clarificări din partea serviciului tehnic care a efectuat încercarea pentru omologarea de tip.

5.   Producătorul stabilește și pune în aplicare un plan de măsuri de remediere. Acest plan se aprobă de către autoritatea de omologare de tip înainte de a fi pus în aplicare (etapa 5).

Figura App5/1

Ilustrarea procesului privind conformitatea în funcționare

Prezentarea şi aprobarea planului de remediere

Inspecția vehiculelor

Selecția vehiculelor

Caracteristici esențiale ale verificării conformităţii în funcţionare

Evaluarea informaţiilor de către autoritatea de omologare de tip

Informaţii furnizate de producător sau obținute din programele de supraveghere

Etapa 5

Apendicele 3 punctul 6

Etapa 4

Apendicele 3

Etapa 3

Apendicele 3

Etapa 2

Punctul 9.4

Etapa 1

Punctele 9.2. şi 9.3

APENDICELE 6

CERINȚE PENTRU VEHICULE CARE UTILIZEAZĂ UN REACTIV PENTRU SISTEMUL DE POSTTRATARE A GAZELOR DE EVACUARE

1.   INTRODUCERE

Prezentul apendice specifică cerințele pentru vehiculele care necesită utilizarea unui reactiv pentru sistemul de posttratare în vederea reducerii emisiilor.

2.   INDICAREA NIVELULUI REACTIVULUI

2.1.   Tabloul de bord al vehiculului include un indicator specific care informează conducătorul auto asupra nivelurilor scăzute ale reactivului și asupra momentului când rezervorul de reactiv este gol.

3.   SISTEMUL DE AVERTIZARE A CONDUCĂTORULUI AUTO

3.1.   Vehiculul include un sistem de avertizare care constă în alarme vizuale care avertizează conducătorul auto că nivelul reactivului este scăzut, că rezervorul de reactiv trebuie reumplut sau că reactivul nu are calitatea specificată de producător. Sistemul de avertizare poate include, de asemenea, un semnal sonor pentru alertarea conducătorului auto.

3.2.   Sistemul de avertizare trebuie să mărească intensitate semnalului sonor pe măsură ce rezervorul pentru reactiv se golește. Când semnalul a ajuns la maxim, conducătorul auto trebuie să primească un mesaj care să nu poată fi anulat sau ignorat cu ușurință. Întreruperea sistemului nu trebuie să fie posibilă decât după realimentarea cu reactiv.

3.3.   Avertismentul vizual trebuie să afișeze un mesaj care indică nivelul scăzut al reactivului. Avertismentul nu trebuie să fie același cu avertismentul folosit pentru întreținerea sistemelor OBD sau a altor componente ale motorului. Avertismentul trebuie să fie suficient de clar pentru ca conducătorul auto să înțeleagă că nivelul reactivului este scăzut (de exemplu, „nivel scăzut al ureei”, „nivel scăzut al AdBlue” sau „nivel scăzut al reactivului”).

3.4.   Inițial, sistemul de avertizare nu necesită semnalizare continuă. Cu toate acestea, pe măsură ce nivelul reactivului se apropie de punctul în care sistemul de implicare a conducătorului conform punctului 8 din prezentul apendice este activat, semnalul de avertizare trebuie să crească în intensitate până când devine continuu. Trebuie să se afișeze un mesaj de avertizare explicită (de exemplu, „completați nivelul de uree”, „completați AdBlue” sau „completați reactivul”). Sistemul de avertizare continuă poate fi întrerupt temporar de alte semnale de avertizare care transmit mesaje de siguranță importante.

3.5.   Sistemul de avertizare trebuie să se activeze la o distanță echivalentă cu o distanță parcursă de cel puțin 2 400 km înainte de golirea rezervorului de reactiv.

4.   IDENTIFICAREA REACTIVULUI INCORECT

4.1.   Vehiculul trebuie să includă un mijloc de determinare a conformității reactivului din vehicul cu caracteristicile declarate de producător și înregistrate în anexa 1 la prezentul regulament.

4.2.   Dacă reactivul din rezervor nu corespunde cerințelor minime declarate de producător, sistemul de avertizare a conducătorului prevăzut la punctul 3 din prezentul apendice trebuie să se activeze și să afișeze un mesaj care să conțină un avertisment corespunzător (de exemplu, „uree incorectă detectată”, „AdBlue incorect detectat” sau „reactiv incorect detectat”). Dacă, pe parcursul a 50 km de la activarea sistemului de avertizare, calitatea reactivului nu este corectată, se aplică cerințele de la punctul 8 din prezentul regulament privind implicarea conducătorului auto.

5.   MONITORIZAREA CONSUMULUI DE REACTIV

5.1.   Vehiculul trebuie să includă un mijloc de determinare a consumului de reactiv și de acces din exterior la informații privind consumul.

5.2.   Consumul mediu de reactiv și consumul necesar mediu al motorului trebuie să fie disponibile prin portul serial al conectorului de diagnosticare standard. Datele trebuie să fie disponibile pe parcursul perioadei anterioare complete de operare a vehiculului de 2 400 km.

5.3.   Pentru monitorizarea consumului de reactiv, se înregistrează cel puțin următorii parametri ai vehiculului:

5.4.   O diferență mai mare de 50 % între consumul mediu de reactiv și consumul mediu de reactiv necesar pentru sistemul motorului pe o perioadă de 30 de minute de funcționare a vehiculului trebuie să conducă la activarea sistemului de avertizare a conducătorului auto specificat la punctul 3 de mai sus, care trebuie să afișeze un mesaj care să indice avertismentul corespunzător (de exemplu, „defecțiune la dozarea ureei”, „defecțiune la dozarea AdBlue” sau „defecțiune la dozarea reactivului”). Dacă, pe parcursul a 50 km de la activarea sistemului de avertizare, consumul de reactiv nu este corectat, se aplică cerințele de la punctul 8 de mai jos privind implicarea conducătorului auto.

5.5.   În cazul întreruperii activității de dozare a reactivului, trebuie să se activeze sistemul de avertizare a conducătorului auto descris la punctul 3, care să afișeze un mesaj care să indice avertismentul corespunzător. Această activare nu este necesară dacă întreruperea este solicitată de unitatea electronică de control a motorului, întrucât condițiile de funcționare a vehiculului sunt de așa natură încât performanțele privind emisiile nu necesită dozarea reactivului, cu condiția ca producătorul să fi informat clar autoritatea de omologare de tip cu privire la situațiile în care se aplică condițiile de funcționare în cauză. Dacă, pe parcursul a 50 km de la activarea sistemului de avertizare, dozarea reactivului nu este corectată, se aplică cerințele de la punctul 8 de mai jos privind implicarea conducătorului auto.

6.   MONITORIZAREA EMISIILOR DE NOx

6.1.   Ca alternativă la cerințele de monitorizare prevăzute la punctele 4 și 5 de mai sus, producătorii pot utiliza direct senzori pentru gazele de evacuare pentru detectarea nivelelor de NOx în exces la evacuare.

6.2.   Producătorul trebuie să demonstreze că utilizarea senzorilor menționați la punctul 6.1 de mai sus și a oricăror alți senzori de la bordul vehiculului are drept rezultat activarea sistemului de avertizare a conducătorului auto în conformitate cu punctul 3 de mai sus, afișarea unui mesaj care indică avertismentul corespunzător (de exemplu, „nivel prea ridicat al emisiilor – verificați ureea”, „nivel prea ridicat al emisiilor – verificați AdBlue” sau „nivel prea ridicat al emisiilor – verificați reactivul”) și activarea sistemului de implicare a conducătorului auto în conformitate cu punctul 8.3 de mai jos, la apariția situațiilor prevăzute la punctele 4.2, 5.4 sau 5.5 de mai sus.

În sensul prezentului punct, se presupune că situațiile menționate apar atunci când se depășesc valorile-limită ale OBD pentru NOx din tabelele de la punctul 3.3.2 din anexa 11 la prezentul regulament.

Emisiile de NOx din timpul încercării menite să demonstreze respectarea acestor cerințe nu trebuie să depășească cu mai mult de 20 % valorile-limită ale OBD.

7.   ÎNREGISTRAREA INFORMAȚIILOR PRIVIND DEFECȚIUNILE

7.1.   În cazul în care se menționează prezentul punct, se înregistrează identificatori care nu pot fi șterși ai parametrilor (PID) și care identifică motivul pentru care sistemul de implicare s-a activat, precum și distanța parcursă de vehicul pe durata activării în cauză. Vehiculul trebuie să rețină înregistrarea PID pentru o perioadă de cel puțin 800 de zile sau o distanță de 30 000 km de circulație a vehiculului. PID trebuie să fie disponibili prin portul serial al unui conector de diagnosticare standard la comanda unui instrument generic de scanare, conform dispozițiilor de la punctul 6.5.3.1 din apendicele 1 la anexa 11 la prezentul regulament. Informațiile înregistrate în PID trebuie să fie legate de perioada de funcționare cumulată a vehiculului în timpul căreia au apărut, cu o acuratețe de cel puțin 300 de zile sau 10 000 km.

7.2.   Defecțiunile sistemului de dozare a reactivului atribuite erorilor tehnice (de exemplu, erori mecanice sau electrice) se supun de asemenea cerințelor privind sistemele OBD din anexa 11 la prezentul regulament.

8.   SISTEMUL DE IMPLICARE A CONDUCĂTORULUI AUTO

8.1.   Vehiculul trebuie să includă un sistem de implicare a conducătorului auto pentru a asigura funcționarea permanentă a vehiculului cu un sistem funcțional de control al emisiilor. Sistemul de implicare trebuie să fie conceput astfel încât să asigure faptul că vehiculul nu poate funcționa în condițiile în care rezervorul de reactiv este gol.

8.1.1.   Cerința privind sistemul de implicare a conducătorului auto nu se aplică vehiculelor proiectate și construite în vederea utilizării de către serviciile de salvare, forțele armate, serviciile de protecție civilă, serviciile de luptă împotriva incendiilor și forțele de menținere a ordinii publice. Dezactivarea permanentă a sistemului de implicare a conducătorului auto trebuie să fie efectuată numai de către producătorul vehiculului.

8.2.   Sistemul de implicare trebuie să fie activat cel târziu atunci când nivelul de reactiv din rezervor este echivalent cu distanța medie parcursă de vehicul cu un rezervor de combustibil plin. De asemenea, sistemul trebuie să se activeze la apariția defecțiunilor prevăzute la punctele 4, 5 sau 6 de mai sus, în funcție de metoda de monitorizare a NOx. Detectarea rezervorului de reactiv gol și defecțiunile menționate la punctele 4, 5 și 6 de mai sus trebuie să ducă la aplicarea cerințelor de înregistrare a informațiilor privind defecțiunile prevăzute la punctul 7 de mai sus.

8.3.   Producătorul este cel care alege tipul de sistem de implicare instalat. Opțiunile referitoare la sistem sunt descrise la punctele 8.3.1, 8.3.2, 8.3.3 și 8.3.4 de mai jos.

8.3.1.   Metoda „fără repornirea motorului după numărătoarea inversă” permite numărătoarea inversă a repornirilor sau a distanței rămase după activarea sistemului de implicare. Pornirile motorului inițiate de sistemul de control al vehiculului, precum sistemele start-stop, nu sunt incluse în această numărătoare inversă. Nu trebuie să fie posibilă repornirea motorului imediat după golirea rezervorului de reactiv sau la depășirea unei distanțe echivalente cu cea parcursă cu rezervorul de combustibil plin după activarea sistemului de implicare, luându-se în considerare prima condiție îndeplinită.

8.3.2.   Sistemul „fără pornire după realimentare” are ca rezultat imposibilitatea pornirii vehiculului după realimentare dacă a fost activat sistemul de implicare.

8.3.3.   Metoda „blocare combustibil” previne realimentarea vehiculului prin blocarea sistemului de alimentare cu combustibil după activarea sistemului de implicare. Sistemul de blocare trebuie să fie robust, pentru a preveni forțarea acestuia.

8.3.4.   Metoda „restricționării performanțelor” restricționează viteza vehiculului după activarea sistemului de implicare. Nivelul de limitare a vitezei trebuie să fie perceptibil pentru conducătorul auto și să reducă semnificativ viteza maximă a vehiculului. Această limitare trebuie să se aplice treptat sau după o pornire a motorului. Cu puțin timp înainte de împiedicarea repornirii motorului, viteza vehiculului nu trebuie să depășească 50 km/h. Nu trebuie să fie posibilă repornirea motorului imediat după golirea rezervorului de reactiv sau la depășirea unei distanțe echivalente cu cea parcursă cu un rezervor de combustibil plin după activarea sistemului de implicare, luându-se în considerare prima condiție îndeplinită.

8.4.   După activarea completă a sistemului de implicare și dezactivarea vehiculului, sistemul de implicare trebuie să poată fi dezactivat numai dacă volumul de reactiv adăugat este echivalent cu 2 400 km de distanță medie parcursă sau dacă defecțiunile specificate la punctele 4, 5 sau 6 din prezentul apendice au fost corectate. După efectuarea unei reparații pentru corectarea unei defecțiuni care a avut drept rezultat activarea sistemului OBD conform punctului 7.2 de mai sus, sistemul de implicare poate fi reinițializat prin portul serial OBD (de exemplu, prin comanda unui instrument de scanare generic), pentru a permite repornirea vehiculului în scopul autodiagnosticării. Vehiculul va funcționa cel mult 50 km, pentru a permite validarea reparației. Sistemul de implicare trebuie să se reactiveze complet dacă defecțiunea se menține după validare.

8.5.   Sistemul de avertizare a conducătorului auto la care se face referire la punctul 3 din prezentul apendice trebuie să afișeze un mesaj care să indice clar:

8.6.   Sistemul de implicare a conducătorului trebuie să se dezactiveze când încetează să mai existe condițiile necesare pentru activarea sa. Sistemul de implicare a conducătorului auto nu trebuie să se dezactiveze automat fără remedierea defecțiunii care a dus la activarea sa.

8.7.   La momentul omologării, trebuie puse la dispoziția autorității de omologare de tip informații detaliate scrise care descriu complet caracteristicile de funcționare normală a sistemului de implicare a conducătorului auto.

8.8.   Ca parte a cererii de omologare de tip în conformitate cu prezentul regulament, producătorul trebuie să demonstreze funcționalitatea sistemelor de avertizare și de implicare a conducătorului auto.

9.   CERINȚE PRIVIND INFORMAȚIILE

9.1.   Producătorul pune la dispoziția tuturor proprietarilor de vehicule noi informații scrise privind sistemul de control al emisiilor. În aceste informații, se precizează că, dacă sistemul de control al emisiilor nu funcționează corect, conducătorul auto este informat în privința problemei de către sistemul de avertizare și că activarea sistemului de implicare va avea drept rezultat imposibilitatea pornirii vehiculului.

9.2.   Instrucțiunile trebuie să prezinte cerințele pentru utilizarea și întreținerea corespunzătoare a vehiculelor, inclusiv utilizarea adecvată a reactivilor consumabili.

9.3.   Instrucțiunile trebuie să specifice dacă reactivii consumabili trebuie completați de către utilizatorul vehiculului la intervale normale de întreținere. Acestea trebuie să indice modalitatea de reumplere a rezervorului de reactiv de către conducătorul auto. De asemenea, informațiile trebuie să indice rata probabilă de consum al reactivului pentru tipul respectiv de vehicul și frecvența de realimentare.

9.4.   Instrucțiunile trebuie să menționeze că utilizarea și realimentarea cu un reactiv necesar și care prezintă specificațiile corecte este obligatorie pentru ca vehiculul să fie conform cu certificatul de conformitate emis pentru acel vehicul.

9.5.   Instrucțiunile trebuie să specifice faptul că operarea unui vehicul care nu utilizează reactivul prescris pentru reducerea emisiilor poate fi considerată faptă penală.

9.6.   Instrucțiunile trebuie să explice modul de funcționare a sistemului de avertizare și a sistemului de implicare a conducătorului auto. În plus, trebuie să fie explicate consecințele ignorării sistemului de avertizare și ale nealimentării cu reactivi.

10.   CONDIȚII DE OPERARE A UNUI SISTEM POSTTRATARE

Producătorii se asigură că sistemul de control al emisiilor își menține funcția de control al emisiilor în orice condiții ambiente, în special la temperaturi scăzute. Aceasta include luarea de măsuri pentru prevenirea înghețării complete a reactivului pe perioada staționărilor până la șapte zile la temperaturi de 258 K (– 15 °C) cu rezervorul de reactiv umplut pe jumătate. Dacă reactivul îngheață, producătorul trebuie să asigure că reactivul poate fi folosit în termen de 20 de minute de la pornirea motorului la o temperatură de 258 K (– 15 °C) măsurată în interiorul rezervorului de reactiv, astfel încât să asigure funcționarea corectă a sistemului de control al emisiilor.

ANEXA 1

CARACTERISTICILE MOTORULUI ȘI ALE VEHICULULUI ȘI INFORMAȚII PRIVIND DESFĂȘURAREA ÎNCERCĂRILOR

Următoarele informații trebuie să fie furnizate, după caz, în trei exemplare și să fie însoțite de o listă a elementelor incluse.

În cazul în care sunt furnizate și schițe, acestea trebuie să fie la scară corespunzătoare și să prezinte detalii suficiente. Schițele trebuie prezentate în format A4 sau pliate la formatul respectiv. Fotografiile, dacă există, trebuie să fie suficient de detaliate.

În cazul în care sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate sunt dotate cu comenzi electronice, se furnizează informații adecvate privind performanțele acestora.

0.   Dispoziții generale

0.1.   Marca (denumirea întreprinderii): …

0.2.   Tipul: …

0.2.1.   Denumirea (denumirile) comercială (comerciale), dacă este (sunt) disponibilă (disponibile): …

0.3.   Modul de identificare a tipului, dacă este marcat pe vehicul (1): …

0.3.1.   Amplasarea marcajului: …

0.4.   Categoria vehiculului (2): …

0.5.   Denumirea și adresa producătorului: …

0.8.   Denumirea (denumirile) și adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

0.9.   Denumirea și adresa reprezentantului autorizat al producătorului, dacă este cazul: …

…

1.   Caracteristici generale de construcție ale vehiculului

1.1.   Fotografii și/sau schițe ale unui vehicul reprezentativ: …

1.3.3.   Axe motoare (număr, poziție, interconectare): …

2.   Mase și dimensiuni (3) (în kg, respectiv în mm) (a se vedea schița, dacă este cazul) …

2.6.   Masa vehiculului carosat, în ordine de mers și, în cazul unui vehicul tractor din altă categorie în afară de M1, cu dispozitiv de remorcare, dacă este montat de către producător, sau masa șasiului sau a șasiului cu cabină, fără caroserie și/sau dispozitivul de remorcare, dacă producătorul nu montează caroseria și/sau dispozitivul de remorcare (inclusiv lichide, scule, roată de rezervă, dacă este cazul, și conducătorul auto, iar pentru autobuze și autocare, însoțitorul, dacă vehiculul este prevăzut cu scaun pentru acesta) (4) (masă maximă și minimă pentru fiecare variantă): …

2.8.   Masa maximă încărcată tehnic admisibilă declarată de producător (5)  (6):

3.   Descrierea convertizoarelor de energie și a sistemului de propulsie (7) [În cazul unui vehicul care poate funcționa cu benzină, cu motorină etc., precum și în combinație cu alt combustibil, aceste rubrici se completează de câte ori este necesar (8).] …

3.1.   Producătorul motorului: …

3.1.1.   Codul de motor al producătorului (astfel cum este marcat pe motor sau alte mijloace de identificare): …

3.2.   Motor cu ardere internă: …

3.2.1.   Informații specifice motorului: …

3.2.1.1.   Principiul de funcționare: aprindere prin scânteie/aprindere prin compresie, în patru timpi/în doi timpi/cu ciclu rotativ (9)

3.2.1.2.   Numărul și amplasarea cilindrilor: …

3.2.1.2.1.   Alezajul (10): … mm

3.2.1.2.2.   Cursa (10): … mm

3.2.1.2.3.   Ordinea de aprindere: …

3.2.1.3.   Cilindreea (11): … cm3

3.2.1.4.   Raportul de comprimare volumetrică (12): …

3.2.1.5.   Schițele camerei de ardere, ale capului pistonului și, în cazul unui motor cu aprindere prin scânteie, ale segmenților: …

3.2.1.6.   Turația normală la ralanti a motorului (12): …

3.2.1.6.1.   Turația ridicată la ralanti a motorului (12): …

3.2.1.7.   Procentul volumic de monoxid de carbon din gazele de evacuare în regim de ralanti al motorului (conform specificațiilor producătorului, numai pentru motoare cu aprindere prin scânteie) (12) … %

3.2.1.8.   Puterea netă maximă (13) … kW la min– 1

3.2.1.9.   Turația maxim admisibilă a motorului prescrisă de producător: … min– 1

3.2.1.10.   Cuplul net maxim (13) … Nm la: … min– 1 (valoare declarată de producător)

3.2.2.   Combustibilul

3.2.2.1.   Vehicule ușoare: motorină/benzină/GPL/GN sau biometan/etanol (E85)/biomotorină/hidrogen (14) …

3.2.2.2.   Cifra octanică după metoda „cercetare” (RON), fără plumb: …

3.2.2.3.   Admisia rezervorului de combustibil: orificiu limitat/etichetă (9)

3.2.2.4.   Tipul de vehicul în funcție de combustibil: monocombustibil/bicombustibil/multicombustibil (flex fuel) (9)

3.2.2.5.   Cantitatea maximă de biocombustibil acceptabilă în combustibil (valoare declarată de producător): … procente volumice

3.2.4.   Alimentarea cu combustibil

3.2.4.2.   Prin injecție de combustibil (numai aprindere prin compresie): da/nu (9)

3.2.4.2.1.   Descrierea sistemului: …

3.2.4.2.2.   Principiul de funcționare: injecție directă/anticameră/cameră turbionară (9)

3.2.4.2.3.   Pompa de injecție

3.2.4.2.3.1.   Marcă (mărci): …

3.2.4.2.3.2.   Tipul (tipurile): …

3.2.4.2.3.3.   Debitul maxim de combustibil (9)  (12) … mm3 cursă sau ciclu la turația motorului de (9)  (12): … min– 1 sau o diagramă caracteristică: …

3.2.4.2.3.5.   Curba de avans a injecției (12): …

3.2.4.2.4.   Regulator

3.2.4.2.4.2.   Turația de oprire a alimentării motorului: …

3.2.4.2.4.2.1.   Punctul de închidere sub sarcină: … min– 1

3.2.4.2.4.2.2.   Punctul de închidere fără sarcină: … min– 1

3.2.4.2.6.   Injectorul (injectoarele): …

3.2.4.2.6.1.   Marcă (mărci): …

3.2.4.2.6.2.   Tipul (tipurile): …

3.2.4.2.7.   Sistem de pornire la rece a motorului …

3.2.4.2.7.1.   Marcă (mărci): …

3.2.4.2.7.2.   Tipul (tipurile): …

3.2.4.2.7.3.   Descrierea: …

3.2.4.2.8.   Dispozitiv auxiliar de pornire …

3.2.4.2.8.1.   Marcă (mărci): …

3.2.4.2.8.2.   Tipul (tipurile): …

3.2.4.2.8.3.   Descrierea sistemului: …

3.2.4.2.9.   Injecție cu comandă electronică: da/nu (9) …

3.2.4.2.9.1.   Marcă (mărci): …

3.2.4.2.9.2.   Tipul (tipurile): …

3.2.4.2.9.3.   Descrierea sistemului (în cazul altor sisteme decât cele cu injecție continuă, a se furniza detalii echivalente): …

3.2.4.2.9.3.1.   Marca și tipul unității de control: …

3.2.4.2.9.3.2.   Marca și tipul regulatorului de debit de combustibil: …

3.2.4.2.9.3.3.   Marca și tipul debitmetrului de aer: …

3.2.4.2.9.3.4.   Marca și tipul distribuitorului de combustibil: …

3.2.4.2.9.3.5.   Marca și tipul carcasei clapetei de accelerație: …

3.2.4.2.9.3.6.   Marca și tipul senzorului de temperatură a apei: …

3.2.4.2.9.3.7.   Marca și tipul senzorului de temperatură a aerului: …

3.2.4.2.9.3.8.   Marca și tipul senzorului de presiune a aerului: …

3.2.4.3.   Prin injecție de combustibil (numai la aprinderea prin scânteie): da/nu (9)

3.2.4.3.1.   Principiul de funcționare: colector de admisie (unipunct/multipunct)/injecție directă/alta (specificați) …

3.2.4.3.2.   Marcă (mărci): …

3.2.4.3.3.   Tipul (tipurile): …

3.2.4.3.4.   Descrierea sistemului (în cazul altor sisteme decât cele cu injecție continuă, se furnizează detalii echivalente): …

3.2.4.3.4.1.   Marca și tipul unității de control: …

3.2.4.3.4.2.   Marca și tipul regulatorului de debit de combustibil: …

3.2.4.3.4.3.   Marca și tipul debitmetrului de aer: …

3.2.4.3.4.6.   Marca și tipul microîntreruptorului: …

3.2.4.3.4.8.   Marca și tipul carcasei clapetei de accelerație: …

3.2.4.3.4.9.   Marca și tipul senzorului de temperatură a apei: …

3.2.4.3.4.10.   Marca și tipul senzorului de temperatură a aerului: …

3.2.4.3.5.   Injectoare: Presiunea de deschidere (9)  (12) … kPa sau diagrama caracteristică: …

3.2.4.3.5.1.   Marcă (mărci): …

3.2.4.3.5.2.   Tipul (tipurile): …

3.2.4.3.6.   Reglarea injecției: …

3.2.4.3.7.   Sistemul de aprindere la rece: …

3.2.4.3.7.1.   Principiu (principii) de funcționare: …

3.2.4.3.7.2.   Limitele/reglajele de funcționare (9)  (12): …

3.2.4.4.   Pompa de alimentare

3.2.4.4.1.   Presiunea (9)  (12) … kPa sau diagrama caracteristică: …

3.2.5.   Sistemul electric …

3.2.5.1.   Tensiunea nominală: … V, legare la pământ pozitivă sau negativă (9)

3.2.5.2.   Generatorul

3.2.5.2.1.   Tipul: …

3.2.5.2.2.   Putere nominală: … VA

3.2.6.   Aprinderea …

3.2.6.1.   Marcă (mărci): …

3.2.6.2.   Tipul (tipurile): …

3.2.6.3.   Principiul de funcționare:

3.2.6.4.   Curba de avans la aprindere (12): …

3.2.6.5.   Reglajul aprinderii statice (12): … grade înainte de PMS …

3.2.7.   Sistem de răcire: cu lichid/cu aer (9)

3.2.7.1.   Reglajul nominal al mecanismului de control al temperaturii motorului: …

3.2.7.2.   Lichidul

3.2.7.2.1.   Natura lichidului: …

3.2.7.2.2.   Pompă (pompe) de circulație: da/nu (9)

3.2.7.2.3.   Caracteristici: … sau

3.2.7.2.3.1.   Marcă (mărci): …

3.2.7.2.3.2.   Tipul (tipurile): …

3.2.7.2.4.   Raportul (rapoartele) de transmisie: …

3.2.7.2.5.   Descrierea ventilatorului și a mecanismului de antrenare al acestuia: …

3.2.7.3.   Aer

3.2.7.3.1.   Suflantă: da/nu (9)

3.2.7.3.2.   Caracteristici: … sau

3.2.7.3.2.1.   Marcă (mărci): …

3.2.7.3.2.2.   Tipul (tipurile): …

3.2.7.3.3.   Raportul (rapoartele) de transmisie: …

3.2.8.   Sistemul de admisie: …

3.2.8.1.   Sistem de supraalimentare: da/nu (9) …

3.2.8.1.1.   Marcă (mărci): …

3.2.8.1.2.   Tipul (tipurile): …

3.2.8.1.3.   Descrierea sistemului (presiunea de încărcare maximă: … kPa, limitator de presiune, dacă este cazul) …

3.2.8.2.   Răcitor intermediar: da/nu (9)

3.2.8.2.1.   Tipul: aer-aer/aer-apă (9)

3.2.8.3.   Căderea de presiune la admisie la turație nominală și 100 % sarcină (numai pentru motoarele cu aprindere prin compresie)

Minim permis: … kPa

Maxim permis: … kPa

3.2.8.4.   Descriere și schițe ale conductelor de alimentare și ale accesoriilor acestora (colectoare de aer, dispozitive de încălzire, prize de aer suplimentare etc.): …

3.2.8.4.1.   Descrierea admisiei multiple (inclusiv schițe și/sau fotografii): …

3.2.8.4.2.   Filtrul de aer, schițe: … sau

3.2.8.4.2.1.   Marcă (mărci): …

3.2.8.4.2.2.   Tipul (tipurile): …

3.2.8.4.3.   Amortizor de zgomot la admisie, schițe: … sau

3.2.8.4.3.1.   Marcă (mărci): …

3.2.8.4.3.2.   Tipul (tipurile): …

3.2.9.   Sistemul de evacuare …

3.2.9.1.   Descrierea și/sau schițele galeriei de evacuare: …

3.2.9.2.   Descrierea și/sau schițele sistemului de evacuare: …

3.2.9.3.   Contrapresiunea la evacuare maximă admisibilă la viteza nominală a motorului și la 100 % sarcină (doar pentru motoarele cu aprindere prin compresie): … kPa

3.2.9.10.   Suprafața minimă a secțiunii transversale a orificiilor de intrare și de ieșire: …

3.2.11.   Reglajul distribuției sau date echivalente: …

3.2.11.1.   Cursa maximă a supapelor, unghiuri de închidere și deschidere sau detalii privind temporizarea sistemelor alternative de distribuție în raport cu punctele moarte (pentru sistemele cu temporizare variabilă, valorile minimă și maximă ale temporizării): …

3.2.11.2.   Intervale de referință și/sau de reglaj (9)  (12): …

3.2.12.   Măsuri împotriva poluării atmosferice: …

3.2.12.1.   Mijloace pentru reciclarea gazelor de carter (descriere și schițe): …

3.2.12.2.   Dispozitive suplimentare pentru controlul poluării (dacă există și dacă nu sunt descrise la alt capitol): …

3.2.12.2.1.   Convertizor catalitic: da/nu (9) …

3.2.12.2.1.1.   Numărul de convertizoare catalitice și de elemente (furnizați informațiile mai jos, pentru fiecare unitate separată): …

3.2.12.2.1.2.   Dimensiunile și forma convertizorului (convertizoarelor) catalitic(e) (volum etc.): …

3.2.12.2.1.3.   Tipul de acțiune catalitică: …

3.2.12.2.1.4.   Cantitatea totală de metale prețioase: …

3.2.12.2.1.5.   Concentrația relativă: …

3.2.12.2.1.6.   Substrat (structură și material): …

3.2.12.2.1.7.   Densitatea celulelor: …

3.2.12.2.1.8.   Tipul de carcasă pentru convertizorul (convertizoarele) catalitic(e): …

3.2.12.2.1.9.   Amplasarea convertizorului (convertizoarelor) catalitic(e) (locul și distanțele de referință în sistemul de evacuare): …

3.2.12.2.1.10.   Scut termic: da/nu (9)

3.2.12.2.1.11.   Sisteme de regenerare/metoda de catalizare, descriere: …

3.2.12.2.1.11.1.   Numărul ciclurilor de funcționare de tipul I sau al ciclurilor echivalente pe standul de încercare a motorului, între două cicluri în care au loc faze regenerative în condiții echivalente încercării de tipul I (distanța „D” din figura A13/1 din anexa 13 la prezentul regulament): …

3.2.12.2.1.11.2   Descrierea metodei adoptate pentru determinarea numărului de cicluri dintre două cicluri în care se produc faze regenerative: …

3.2.12.2.1.11.3.   Parametri pentru determinarea nivelului de încărcare a filtrului necesar pentru producerea unei regenerări (de exemplu, temperatura, presiunea etc.): …

3.2.12.2.1.11.4.   Descrierea metodei folosite pentru încărcarea sistemului în cadrul procedurii de încercare descrise la punctul 3.1 din anexa 13 la prezentul regulament: …

3.2.12.2.1.11.5.   Intervalul de temperaturi normale de funcționare (K): …

3.2.12.2.1.11.6.   Reactivi consumabili (dacă este cazul): …

3.2.12.2.1.11.7.   Tipul și concentrația de reactiv necesar pentru acțiunea catalitică (dacă este cazul): …

3.2.12.2.1.11.8.   Intervalul normal de temperatură al reactivului (dacă este cazul): …

3.2.12.2.1.11.9.   Standardul internațional (dacă este cazul): …

3.2.12.2.1.11.10.   Frecvența de realimentare cu reactiv: continuă/la întreținere (9) (după caz):

3.2.12.2.1.12.   Marca convertizorului catalitic: …

3.2.12.2.1.13.   Numărul de identificare al piesei: …

3.2.12.2.2.   Sondă lambda: da/nu (9) …

3.2.12.2.2.1.   Tip …

3.2.12.2.2.2.   Amplasarea sondei lambda: …

3.2.12.2.2.3.   Intervalul de control al sondei lambda (12): …

3.2.12.2.2.4.   Marca sondei lambda: …

3.2.12.2.2.5.   Numărul de identificare al piesei: …

3.2.12.2.3.   Injecția de aer: da/nu (9)

3.2.12.2.3.1.   Tip (aer pulsat, pompă de aer etc.): …

3.2.12.2.4.   Recircularea gazelor de evacuare (EGR): da/nu (9) …

3.2.12.2.4.1.   Caracteristici (debit etc.): …

3.2.12.2.4.2.   Sistem de răcire a apei: da/nu (9) …

3.2.12.2.5.   Sistem de control al emisiilor evaporative: da/nu (9)

3.2.12.2.5.1.   Descrierea detaliată a dispozitivelor și a reglajului acestora: …

3.2.12.2.5.2.   Schița sistemului de control al emisiilor evaporative: …

3.2.12.2.5.3.   Schița canistrei de carbon activ: …

3.2.12.2.5.4.   Masa cărbunelui uscat: … g

3.2.12.2.5.5.   Schema rezervorului de combustibil cu indicarea capacității și materialului: …

3.2.12.2.5.6.   Schița scutului de protecție dintre rezervor și sistemul de evacuare: …

3.2.12.2.6.   Filtru de particule: da/nu (9)

3.2.12.2.6.1.   Dimensiunile și forma filtrului de particule (capacitatea):

3.2.12.2.6.2.   Tipul și construcția filtrului de particule: …

3.2.12.2.6.3.   Amplasarea filtrului de particule (distanțele de referință față de sistemul de evacuare): …

3.2.12.2.6.4.   Metoda/sistemul de regenerare. Descrierea și/sau schița: …

3.2.12.2.6.4.1.   Numărul ciclurilor de funcționare de tipul I sau a ciclului echivalent pe standul de încercare a motorului, între două cicluri în care au loc faze regenerative în condiții echivalente încercării de tipul I (distanța „D” din figura A13/1 din anexa 13 la prezentul regulament): …

3.2.12.2.6.4.2.   Descrierea metodei adoptate pentru determinarea numărului de cicluri dintre două cicluri în care se produc faze regenerative: …

3.2.12.2.6.4.3.   Parametri pentru determinarea nivelului de încărcare a filtrului necesar pentru producerea unei regenerări (de exemplu, temperatura, presiunea etc.): …

3.2.12.2.6.4.4.   Descrierea metodei folosite pentru încărcarea sistemului în cadrul procedurii de încercare descrise la punctul 3.1 din anexa 13 la prezentul regulament: …

3.2.12.2.6.5.   Marca filtrului de particule: …

3.2.12.2.6.6.   Numărul de identificare al piesei: …

3.2.12.2.7.   Sistem de diagnosticare la bord (OBD): (da/nu) (9)

3.2.12.2.7.1.   Descriere scrisă și/sau schița indicatorului de defecțiuni (MI): …

3.2.12.2.7.2.   Lista și funcția tuturor componentelor monitorizate de sistemul OBD: …

…

3.2.12.2.7.3.   Descrierea (principiile generale de funcționare) pentru: …

…

3.2.12.2.7.3.1.   Motoare cu aprindere prin scânteie

3.2.12.2.7.3.1.1.   Monitorizarea catalizatorului: …

3.2.12.2.7.3.1.2.   Detectarea rateurilor la aprindere: …

3.2.12.2.7.3.1.3.   Monitorizarea sondei lambda: …

3.2.12.2.7.3.1.4.   Alte componente monitorizate de sistemul OBD: …

3.2.12.2.7.3.2.   Motoare cu aprindere prin compresie

3.2.12.2.7.3.2.1.   Monitorizarea catalizatorului: …

3.2.12.2.7.3.2.2.   Monitorizarea filtrelor de particule: …

3.2.12.2.7.3.2.3.   Monitorizarea sistemului electronic de alimentare: …

3.2.12.2.7.3.2.4.   Alte componente monitorizate de sistemul OBD: …

3.2.12.2.7.4.   Criterii de activare a indicatorului de defecțiuni (MI) (număr definit de cicluri de conducere sau metodă statistică): …

3.2.12.2.7.5.   Listă cu toate codurile de ieșire OBD și formatele utilizate (însoțită de o explicație pentru fiecare): …

3.2.12.2.7.6.   Pentru a permite producerea de piese de schimb sau de rezervă compatibile cu OBD, precum și de instrumente de diagnosticare și echipamente de încercare, producătorul vehiculului furnizează următoarele informații suplimentare, cu excepția cazului în care informațiile respective intră sub incidența drepturilor de proprietate intelectuală și constituie know-how specific al producătorului sau al furnizorului (furnizorilor) săi:

3.2.12.2.7.6.1.   o descriere a tipului și numărului ciclurilor de precondiționare folosite pentru omologarea de tip inițială a vehiculului;

3.2.12.2.7.6.2.   o descriere a tipului de ciclu de demonstrare a OBD utilizat la omologarea inițială a vehiculului în ceea ce privește componenta monitorizată de sistemul OBD;

3.2.12.2.7.6.3.   un document cuprinzător în care sunt descrie toate elementele monitorizate, împreună cu strategia de detectare a defecțiunilor și de activare a indicatorului de defecțiuni (număr fix de cicluri de conducere sau metodă statistică), inclusiv o listă a parametrilor secundari monitorizați, relevanți pentru fiecare componentă monitorizată de sistemul OBD. O listă a tuturor codurilor OBD de ieșire și formatul utilizat (cu câte o explicație pentru fiecare), asociate cu componentele individuale de emisie ale grupului propulsor și cu componentele individuale neemisive, atunci când monitorizarea componentei se utilizează pentru determinarea activării indicatorului de defecțiuni. În special, se furnizează o explicație detaliată pentru datele aferente serviciului $ 05, testul ID $ 21 la FF, precum și pentru datele aferente serviciului $ 06. În cazul tipurilor de vehicule care folosesc o legătură de comunicare în conformitate cu standardul menționat la punctul 6.5.3.1 litera (a) din apendicele 1 la anexa 11 la prezentul regulament, se furnizează o explicație detaliată pentru datele aferente serviciului $06, Test ID $00 la FF, pentru fiecare ID de monitor compatibil cu OBD.

3.2.12.2.7.6.4.   Informațiile cerute conform prezentului punct pot, de exemplu, să fie definite prin completarea unui tabel precum cel de mai jos, care se atașează la prezenta anexă:

3.2.12.2.8.   Alte sisteme (descriere și funcționare): …

3.2.13.   Amplasarea simbolului coeficientului de absorbție (numai pentru motoarele cu aprindere prin compresie): …

3.2.14.   Detalii privind eventualele dispozitive concepute pentru a influența economia de combustibil (dacă nu sunt incluse la alte rubrici): …

3.2.15.   Sistem de alimentare cu GPL: da/nu (9) …

3.2.15.1.   Număr de omologare (conform Regulamentului nr. 67): …

3.2.15.2.   Unitatea electronică de control al motorului pentru alimentarea cu GPL:

3.2.15.2.1.   Marcă (mărci): …

3.2.15.2.2.   Tipul (tipurile):…

3.2.15.2.3.   Posibilități de reglare în funcție de emisii: …

3.2.15.3.   Documentație suplimentară: …

3.2.15.3.1.   Descrierea sistemului de protecție a catalizatorului la trecerea de la benzină la GPL și invers: …

3.2.15.3.2.   Configurația sistemului (racorduri electrice, prize de vid, furtunuri de compensare etc.):

3.2.15.3.3.   Schița simbolului: …

3.2.16.   Sistem de alimentare cu GN: da/nu (9)

3.2.16.1.   Număr de omologare (conform Regulamentului nr. 110): …

3.2.16.2.   Unitatea electronică de control al motorului pentru alimentarea cu GN:

3.2.16.2.1.   Marcă (mărci): …

3.2.16.2.2.   Tipul (tipurile): …

3.2.16.2.3.   Posibilități de reglare în funcție de emisii: …

3.2.16.3.   Documentație suplimentară:…

3.2.16.3.1.   Descrierea sistemului de protecție a catalizatorului la trecerea de la benzină la GN și invers: …

3.2.16.3.2.   Configurația sistemului (racorduri electrice, prize de vid, furtunuri de compensare etc.): …

3.2.16.3.3.   Schița simbolului: …

3.2.18.   Sistem de alimentare cu hidrogen: da/nu (9)

3.2.18.1.   Numărul omologării de tip conform Regulamentului tehnic mondial (GTR) nr. 13 privind vehiculele cu hidrogen și cu pilă de combustie: …

3.2.18.2.   Unitatea electronică de control al motorului pentru alimentarea cu hidrogen

3.2.18.2.1.   Marcă (mărci): …

3.2.18.2.2.   Tipul (tipurile): …

3.2.18.2.3.   Posibilități de reglare în funcție de emisii: …

3.2.18.3.   Alte documente

3.2.18.3.1.   Descrierea sistemului de protecție a catalizatorului la trecerea de la benzină la hidrogen și invers: …

3.2.18.3.2.   Configurația sistemului (racorduri electrice, prize de vid, furtunuri de compensare etc.): …

3.2.18.3.3.   Schița simbolului: …

3.3.   Motor electric

3.3.1.   Tip (bobinaj, excitație): …

3.3.1.1.   Puterea maximă pe oră: … kW (valoarea declarată de producător)

3.3.1.1.1.   Puterea netă maximă (15): … kW (valoarea declarată de producător)

3.3.1.1.2.   Puterea maximă timp de 30 de minute (15): … kW (valoarea declarată de producător)

3.3.1.2.   Tensiunea de funcționare: … V

3.3.2.   Bateria

3.3.2.1.   Număr de celule: …

3.3.2.2.   Masa: … kg

3.3.2.3.   Capacitate: … Ah (amper-oră)

3.3.2.4.   Poziția: …

3.4.   Motoare sau ansambluri motoare

3.4.1.   Vehicul electric hibrid: da/nu (9)

3.4.2.   Categoria de vehicul electric hibrid – vehicul cu încărcare externă/vehicul fără încărcare externă (9)

3.4.3.   Comutatorul modului de funcționare: cu/fără (9)

3.4.3.1.   Moduri selectabile …

3.4.3.1.1.   Pur electric: da/nu (9)

3.4.3.1.2.   Exclusiv cu consum de combustibil: da/nu (9)

3.4.3.1.3.   Moduri hibride: da/nu (în caz afirmativ, scurtă descriere)

3.4.4.   Descrierea dispozitivului de stocare a energiei: (baterie, condensator, volant/generator …) …

3.4.4.1.   Marcă (mărci): …

3.4.4.2.   Tipul (tipurile): …

3.4.4.3.   Număr de identificare: …

3.4.4.4.   Tipul cuplului electrochimic: …

3.4.4.5.   Energie: … (pentru baterie: tensiune și capacitate Ah în două ore, pentru carburator: J) …

3.4.4.6.   Încărcător: integrat/extern/fără (9)

3.4.5.   Mașini electrice (descrieți separat fiecare tip de mașină)

3.4.5.1.   Marca: …

3.4.5.2.   Tipul: …

3.4.5.3.   Utilizare principală: motor de tracțiune/generator

3.4.5.3.1.   În caz de utilizare ca motor de tracțiune: un singur motor/motoare multiple (numărul): …

3.4.5.4.   Putere maximă: … kW

3.4.5.5.   Principiul de funcționare: …

3.4.5.5.1.   Curent continuu/curent alternativ/număr de faze: …

3.4.5.5.2.   Excitație independentă/în serie/mixtă (9) …

3.4.5.5.3.   Sincron/asincron (9) …

3.4.6.   Unitatea de control …

3.4.6.1.   Marca: …

3.4.6.2.   Tipul: …

3.4.6.3.   Număr de identificare …:

3.4.7.   Regulator de putere …

3.4.7.1.   Marca: …

3.4.7.2.   Tipul: …

3.4.7.3.   Număr de identificare: …

3.4.8.   Autonomia electrică a vehiculului … km (în conformitate cu anexa 9 la Regulamentul nr. 101): …

3.4.9.   Recomandarea producătorului pentru precondiționare:

3.6.   Temperaturi permise de către producător

3.6.1.   Sistemul de răcire

3.6.1.1.   Răcire cu lichid

3.6.1.1.1.   Temperatura maximă la ieșire: … K

3.6.1.2.   Răcire cu aer

3.6.1.2.1.   Punct de referință: …

3.6.1.2.2.   Temperatura maximă în punctul de referință: … K

3.6.2.   Temperatura maximă la ieșirea din răcitorul intermediar de admisie: … K

3.6.3.   Temperatura maximă a gazelor de evacuare în punctul aflat pe țeava de evacuare adiacent flanșei (flanșelor) exterioare a(le) galeriei de evacuare: … K

3.6.4.   Temperatura combustibilului

3.6.4.1.   Minimă: … K

3.6.4.2.   Maximă: … K

3.6.5.   Temperatura lubrifiantului

3.6.5.1.   Minimă: … K

3.6.5.2.   Maximă: … K

3.8.   Sistemul de lubrifiere

3.8.1.   Descrierea sistemului

3.8.1.1.   Poziția rezervorului de lubrifiant: …

3.8.1.2.   Sistemul de alimentare (cu pompă/injecție la admisie/amestec cu combustibil etc.) (9)

3.8.2.   Pompa de lubrifiere

3.8.2.1.   Marcă (mărci): …

3.8.2.2.   Tipul (tipurile): …

3.8.3.   Lubrifiant amestecat cu combustibil

3.8.3.1.   Procentaj: …

3.8.4.   Răcitor de ulei: da/nu (9)

3.8.4.1.   Desen (desene): … sau

3.8.4.1.1.   Marcă (mărci): …

3.8.4.1.2.   Tipul (tipurile): …

4.   Transmisia (16)

4.3.   Momentul de inerție al volantului motorului: …

4.3.1.   Momentul de inerție suplimentar cu schimbătorul de viteze la punctul mort: …

4.4.   Ambreiajul (tip): …

4.4.1.   Conversia maximă a cuplului: …

4.5.   Cutia de viteze: …

4.5.1.   Tipul [manuală/automată/transmisie cu variație continuă (TVC)] (9) …

4.6.   Rapoarte de transmisie …

6.   Suspensia …

6.6.   Pneuri și roți …

6.6.1.   Combinație (combinații) pneu/roată

Pentru toate variantele de pneuri, a se indica denumirea, indicele capacității de încărcare, simbolul categoriei de viteză;

Pentru pneurile de categoria Z destinate vehiculelor cu viteză maximă mai mare de 300 km/h, se prezintă informații echivalente; pentru roți, se indică dimensiunea (dimensiunile) și deportul (deporturile) jantei (jantelor).

6.6.1.1.   Axe

6.6.1.1.1.   Axa 1: …

6.6.1.1.2.   Axa 2: …

6.6.1.1.3.   Axa 3: …

6.6.1.1.4.   Axa 4: … etc.

6.6.2.   Limitele inferioare și superioare ale razelor/circumferințelor de rulare (17): …

6.6.2.1.   Axe

6.6.2.1.1.   Axa 1: …

6.6.2.1.2.   Axa 2: …

6.6.2.1.3.   Axa 3: …

6.6.2.1.4.   Axa 4: … etc.

6.6.3.   Presiunea (presiunile) în pneuri recomandată (recomandate) de producător: … kPa

9.   Caroserie

9.1.   Tipul de caroserie (18): …

9.10.3.   … Scaune

9.10.3.1.   Număr: …

(1)  Dacă modul de identificare conține caractere care nu sunt relevante pentru descrierea vehiculului, a tipurilor de componente sau a unităților tehnice separate care fac obiectul prezentei fișe de informații, aceste caractere sunt reprezentate în documentație prin simbolul „?” (de exemplu, ABC??123??).

(2)  Astfel cum sunt definite în Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3.), document ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.3, para. 2. – www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29resolutions.html

(3)  În cazul în care există un model cu o cabină normală și unul cu o cabină cu cușetă, trebuie declarate ambele mase și ambele dimensiuni.

(4)  Masa conducătorului auto și, dacă este cazul, masa însoțitorului este aproximată la 75 kg (divizată astfel: 68 kg masa ocupantului și 7 kg masa bagajului, în conformitate cu standardul ISO 2416-1992), rezervorul de combustibil este umplut la 90 % din capacitate, iar celelalte sisteme care conțin lichide (cu excepția celor pentru ape uzate) sunt umplute la 100 % din capacitatea specificată de producător.

(5)  Pentru remorci sau semiremorci și pentru vehicule cu remorcă sau semiremorcă care exercită o sarcină verticală semnificativă asupra dispozitivului de cuplare sau asupra șeii de cuplare, această valoare, împărțită la accelerația gravitațională, este inclusă în masa maximă tehnic admisibilă.

(6)  Se completează aici valorile superioare și inferioare pentru fiecare variantă.

(7)  În cazul motoarelor și sistemelor neconvenționale, producătorul trebuie să furnizeze informații echivalente celor menționate aici.

(8)  Vehiculele care pot fi alimentate atât cu benzină, cât și cu combustibil gazos, care însă sunt dotate cu sistem pe benzină numai pentru situații de urgență sau pentru demarare, și al căror rezervor de benzină nu are capacitatea mai mare de 15 litri, sunt considerate, în scopul încercării, vehicule care funcționează doar cu combustibil gazos.

(9)  A se tăia mențiunile necorespunzătoare.

(10)  Această valoare se rotunjește la cea mai apropiată zecime de milimetru.

(11)  Această valoare se calculează cu π = 3,1416 și se rotunjește la cea mai apropiată valoare exprimată în cm3.

(12)  A se specifica toleranța.

(13)  Determinat în conformitate cu cerințele din Regulamentul nr. 85.

(14)  A se elimina mențiunile necorespunzătoare (există situații în care nu trebuie să se elimine nicio mențiune, întrucât sunt valabile mai multe opțiuni).

(15)  Determinat în conformitate cu cerințele din Regulamentul nr. 85.

(16)  Detaliile specificate trebuie prezentate pentru oricare variantă propusă.

(17)  Specificați una dintre ele.

(18)  Astfel cum sunt definite în Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), document ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.3, para. 2. – www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29resolutions.html

ANEXA 2

ANEXA 3

DISPUNERI ALE MĂRCII DE OMOLOGARE

Pe marca de omologare eliberată și aplicată pe un vehicul în conformitate cu punctul 4 din prezentul regulament, după numărul omologării de tip, se adaugă o literă în conformitate cu tabelul A3/1 din prezenta anexă, prin care sunt identificate categoria și clasa vehiculului pentru care este valabilă omologarea.

În prezenta anexă este ilustrată structura acestei mărci de omologare și este prezentat un exemplu de alcătuire.

Desenul schematic de mai jos prezintă aspectul general, proporțiile și componentele mărcii de omologare. Sunt explicitate semnificațiile numerelor și literelor și se fac trimiteri la sursele pentru determinarea alternativelor corespunzătoare fiecărui caz de omologare.

Schema de mai jos prezintă un exemplu de alcătuire a mărcii de omologare.

Marca de omologare de mai sus aplicată pe un vehicul în conformitate cu punctul 4 din prezentul regulament indică faptul că tipul de vehicul în cauză a fost omologat în Regatul Unit (E 11), în temeiul Regulamentului nr. 83, cu numărul de omologare 2439. Marca de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele prezentului regulament, modificat prin seria 07 de amendamente. În plus, litera însoțitoare (X) indică faptul că vehiculul aparține categoriei de vehicule N1 clasa II, care respectă standardele privind emisiile și pe cele privind OBD specificate în tabelul A3/1.

Tabelul A3/1

Litere referitoare la combustibil, la motor și la categoria vehiculului

Legenda standardului privind emisiile

ANEXA 4A

ÎNCERCAREA DE TIPUL I

(Controlul emisiilor de evacuare după pornirea la rece)

1.   APLICABILITATE

Prezenta anexă înlocuiește efectiv fosta anexă 4 la prezentul regulament.

2.   INTRODUCERE

Prezenta anexă descrie procedura de urmat pentru încercarea de tipul I, definită la punctul 5.3.1 din prezentul regulament. În cazul în care combustibilul utilizat este GPL sau GN/biometan, se aplică, în mod suplimentar, dispozițiile din anexa 12 la prezentul regulament.

3.   CONDIȚIILE DE ÎNCERCARE

3.1.   Condițiile de mediu

3.1.1.   În timpul încercării, temperatura camerei de încercare este cuprinsă intre 293 K și 303 K (20 °C și 30 °C). Umiditatea absolută a aerului (H) în încăpere sau a aerului de admisie din motor trebuie să fie de așa natură încât:

5,5 ≤ H ≤ 12,2 (g H2O/kg aer uscat)

Umiditatea absolută (H) trebuie măsurată.

Se măsoară următoarele temperaturi:

Se măsoară presiunea atmosferică.

3.2.   Vehiculul de încercare

3.2.1.   Vehiculul trebuie prezentat în stare mecanică bună. Trebuie să fie rodat și să fi parcurs cel puțin 3 000 km înainte de încercare.

3.2.2.   Dispozitivul de evacuare nu trebuie să prezinte fisuri care să poată diminua cantitatea de gaz colectat, care trebuie să fie cea emisă de motor.

3.2.3.   Poate fi verificată etanșeitatea sistemului de admisie, pentru a evita modificarea carburației printr-o admisie de aer accidentală.

3.2.4.   Reglajele motorului și ale comenzilor vehiculului trebuie să fie cele prevăzute de către producător. Această cerință se aplică în special pentru reglajele la ralanti (turație și conținut de monoxid de carbon în gazele de evacuare), pentru dispozitivul de pornire la rece și pentru sistemele de depoluare a gazelor de evacuare.

3.2.5.   Vehiculul care urmează să fie supus încercării sau un vehicul echivalent trebuie să fie echipat, după caz, cu un dispozitiv care să permită măsurarea parametrilor caracteristici necesari pentru reglajul standului de încercare, în conformitate cu punctul 5 din prezenta anexă.

3.2.6.   Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor poate verifica dacă performanțele vehiculului sunt conforme cu cele prevăzute de producător, dacă poate fi utilizat pentru conducere normală și, în special, dacă este capabil să pornească la rece și la cald.

3.2.7.   Lămpile diurne ale vehiculului, astfel cum sunt definite la punctul 2 din Regulamentul nr. 48, trebuie să fie aprinse în timpul ciclului de încercare. Vehiculul supus încercării trebuie să fie echipat cu sistemul de lămpi diurne cu cel mai mare consum de energie electrică dintre sistemele de lămpi diurne montate de producător pe vehiculele care aparțin grupului reprezentat de vehiculul omologat. Producătorul pune la dispoziția autorităților de omologare, în acest scop, documentația tehnică corespunzătoare.

3.3.   Combustibilul pentru încercare

3.3.1.   Pentru încercări, se utilizează combustibilul de referință corespunzător specificat în anexa 10 sau în anexa 10a la prezentul regulament.

3.3.2.   Vehiculele alimentate fie cu benzină, fie cu GPL sau GN/biometan se încearcă în conformitate cu anexa 12 la prezentul regulament, utilizând combustibilul (combustibilii) de referință adecvat (adecvați) definiți în anexa 10 sau în anexa 10a.

3.4.   Instalarea vehiculului

3.4.1.   Vehiculul trebuie instalat aproximativ orizontal în cursul încercării, pentru a evita o distribuție anormală a combustibilului.

3.4.2.   Asupra vehiculului se suflă un curent de aer cu viteză variabilă. Viteza curentului trebuie să fie, în limitele domeniului de funcționare de 10 km/h, cel puțin egală cu viteza maximă a ciclului de încercare utilizat. În domeniul cuprins între 10 km/h și 50 km/h, viteza liniară a aerului la ieșirea din suflantă trebuie să fie egală, cu o eroare de ± 5 km/h, cu viteza de rulare corespunzătoare. La viteze de peste 50 km/h, viteza liniară a aerului trebuie să fie egală cu viteza de rulare corespunzătoare, cu o eroare de ± 10 km/h. La viteze de rulare mai mici de 10 km/h, viteza aerului poate fi zero.

Viteza aerului menționată mai sus se determină ca media valorilor într-un număr de puncte de măsurare care:

(a)	pentru suflantele cu ieșire rectangulară, sunt situate în centrul fiecărui dreptunghi care divizează ieșirea suflantei în nouă zone (împărțind atât latura orizontală, cât și cea verticală a ieșirii suflantei în trei părți egale). Zona centrală nu se măsoară (după cum indică diagrama de mai jos);

(b)	pentru ieșiri circulare ale suflantei, ieșirea se împarte în opt sectoare egale prin linii orizontale, verticale și la 45°. Punctele de măsurare sunt situate pe axa fiecărui sector (la 22,5°) la o rază egală cu două treimi din raza maximă (după cum se ilustrează în diagrama de mai jos).

În timpul măsurătorilor, ieșirea ventilatorului nu trebuie să fie obstrucționată de vehicule sau de alte obstacole.

Dispozitivul utilizat pentru măsurarea vitezei liniare a aerului trebuie să fie amplasat la o distanță cuprinsă între 0 și 20 cm de orificiul de ieșire a aerului.

Pentru selecția finală a suflantelor se rețin următoarele caracteristici:

Înălțimea și poziția laterală a ventilatorului pot fi modificate la solicitarea producătorului și dacă acest lucru este considerat acceptabil de către autoritatea de omologare de tip.

În cazurile descrise mai sus, poziția și reglajul ventilatorului se înregistrează în raportul de încercare și se utilizează și la încercarea privind conformitatea producției, precum și la cea privind conformitatea în funcționare.

4.   ECHIPAMENTE DE ÎNCERCARE

4.1.   Standul dinamometric

Cerințele pentru standul dinamometric sunt prezentate în apendicele 1 la prezenta anexă.

4.2.   Sistemul de diluare a gazelor de evacuare

Cerințele pentru sistemul de diluare a gazelor de evacuare sunt prezentate în apendicele 2 la prezenta anexă.

4.3.   Eșantionarea și analiza emisiilor gazoase

Cerințele pentru echipamentele de eșantionare și analiză a emisiilor gazoase sunt prezentate în apendicele 3 la prezenta anexă.

4.4.   Echipamentul pentru măsurarea masei particulelor emise (PM)

Cerințele pentru echipamentul de eșantionare și măsurare a masei particulelor sunt prezentate în apendicele 4 la prezenta anexă.

4.5.   Echipamentul pentru măsurarea numărului de particule emise (PN)

Cerințele pentru echipamentul de eșantionare și măsurare a numărului de particule sunt prezentate în apendicele 5 la prezenta anexă.

4.6.   Condiții generale pentru camera de încercare

Temperaturile de mai jos se măsoară cu o precizie de ± 1,5 K:

Presiunea atmosferică trebuie să poată fi măsurată cu o precizie de ± 0,1 kPa.

Umiditatea absolută (H) trebuie să poată fi măsurată cu o precizie de ± 5 %.

5.   DETERMINAREA REZISTENȚEI LA ÎNAINTARE PE DRUM A VEHICULULUI

5.1.   Procedura de încercare

Procedura de măsurare a rezistenței la înaintare generate de calea de rulare este prezentată în apendicele 7 la prezenta anexă.

Această procedură nu este necesară dacă sarcina de frânare a standului dinamometric este reglată astfel încât să corespundă masei de referință a vehiculului.

6.   PROCEDURA DE VERIFICARE A EMISIILOR

6.1.   Ciclul de încercare

Ciclul de funcționare, constituit din partea 1 (ciclu urban) și partea 2 (ciclu extraurban), este ilustrat în figura A4a/1. Pentru o încercare completă, este parcurs de patru ori ciclul urban elementar, urmat de partea 2.

6.1.1.   Ciclul urban elementar

Partea 1 a ciclului de încercare cuprinde de patru ori ciclul urban elementar care este definit în tabelul A4a/1, ilustrat în figura A4a/2 și rezumat mai jos.

Defalcarea pe etape:

Defalcare în funcție de utilizarea cutiei de viteze:

Informații generale:

6.1.2.   Ciclul extraurban

Partea 2 a ciclului de încercare constă în ciclul extraurban care este definit în tabelul A4a/2, ilustrat în figura A4a/3 și rezumat mai jos.

Defalcarea pe etape:

Defalcare în funcție de utilizarea cutiei de viteze: