REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/779 AL COMISIEI

din 16 mai 2019

de stabilire a unor dispoziții detaliate privind un sistem de certificare a entităților responsabile cu întreținerea vehiculelor în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 445/2011 al Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranța feroviară (1), în special articolul 14 alineatele (6) și (8),

întrucât:

(1)

Directiva (UE) 2016/798 vizează îmbunătățirea accesului la piață al serviciilor de transport feroviar prin definirea unor principii comune pentru gestionarea, reglementarea și controlul siguranței feroviare. De asemenea, Directiva (UE) 2016/798 prevede instituirea unui cadru care să asigure condiții egale tuturor entităților responsabile cu întreținerea vehiculelor prin aplicarea acelorași cerințe și condiții de certificare în întreaga Uniune.

(2)	Sistemul de certificare are scopul de a oferi un cadru pentru armonizarea cerințelor și metodelor de evaluare a capacității entităților responsabile cu întreținerea din întreaga Uniune.

(3)

În urma evaluării pozitive a sistemului actual de certificare a entităților responsabile cu întreținerea vagoanelor de marfă, transmisă Comisiei la 11 martie 2015 de către Agenția pentru Căi Ferate a Uniunii Europene (denumită în continuare „agenția”), la 27 septembrie 2018, Agenția a emis Recomandarea 007REC1004 privind revizuirea Regulamentului (UE) nr. 445/2011 al Comisiei (2).

(4)

Anexa III la Directiva (UE) 2016/798 stabilește cerințele și criteriile de evaluare aplicabile organizațiilor care solicită un certificat pentru o entitate responsabilă cu întreținerea (denumit în continuare „certificatul ERI”) sau un certificat în ceea ce privește funcțiile de întreținere externalizate de o entitate responsabilă cu întreținerea. Pentru a fi pe deplin aplicabile, aceste cerințe trebuie să fie detaliate și specificate mai în profunzime pentru diferitele funcții de întreținere menționate la articolul 14 alineatul (3) literele (a)-(d) din directiva respectivă.

(5)	Ținând seama de marea varietate a metodelor de proiectare și întreținere, sistemul de întreținere respectiv ar trebui să fie orientat mai mult spre cerințele de gestionare, cum ar fi organizarea entității responsabile cu întreținerea, mai degrabă decât spre o cerință tehnică specifică.

(6)

Componentele critice pentru siguranță necesită o atenție deosebită și trebuie să fie tratate cu prioritate în cadrul procedurilor de întreținere. Cu toate acestea, aspectele referitoare la caracterul critic al oricărei componente sunt legate de proiectarea vehiculului și de funcțiile specifice componentei respective. Prin urmare, nu este posibil să se stabilească o listă exhaustivă a componentelor critice pentru siguranță. Ar trebui să fie stabilite elementele esențiale ale componentelor critice pentru siguranță.

(7)

La proiectarea unui nou tip de vehicul, producătorul ar trebui să determine caracterul critic al funcțiilor și componentelor produselor lor printr-o analiză bazată pe riscuri și să le înregistreze în dosarul tehnic menționat la articolul 15 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului (3). Determinarea caracterului critic ar trebui să ia în considerare modul în care componenta urmează să fie utilizată și mediul în care aceasta va fi utilizată. Entitatea responsabilă cu întreținerea ar trebui să aibă acces la părțile relevante din dosarul tehnic pentru a se asigura că este pe deplin informată asupra caracterului critic al componentelor pentru fiecare tip de vehicul aflat în responsabilitatea sa. Entitatea responsabilă cu întreținerea ar trebui să identifice aspectele critice prin observarea și analizarea defecțiunilor și urmărirea tuturor intervențiilor sale și să fie obligată să ofere informații cel puțin cu privire la componentele critice pentru siguranță care sunt identificate ca atare de către producător.

(8)

În cazul în care entitatea responsabilă cu întreținerea consideră că noi componente critice pentru siguranță ar trebui incluse în dosarul tehnic sau că anumite componente ar trebui reclasificate ca nefiind critice pentru siguranță, aceasta ar trebui să informeze prompt producătorul, deținătorul autorizației de tip a vehiculului și titularul autorizației vehiculului pentru a permite luarea măsurilor necesare, inclusiv pentru a revizui dosarul tehnic, dacă este necesar.

(9)

O entitate sau o organizație care îndeplinește una sau mai multe funcții de întreținere astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (3) literele (b)-(d) din Directiva (UE) 2016/798 sau o parte a funcțiilor de întreținere respective poate aplica sistemul de certificare pe bază voluntară, în temeiul principiilor specificate la articolul 6. Obiectivul certificării este de a garanta că operațiunile de întreținere sunt efectuate în cadrul unui proces controlat care respectă standardele de calitate comune în toate etapele sale. Articolul 14 alineatul (5) din Directiva (UE) 2016/798 privind valabilitatea în întreaga Uniune ar trebui să se aplice și în cazul certificatelor voluntare respective.

(10)

În cadrul activităților lor, este posibil ca administratorii de infrastructură să trebuiască să utilizeze trenuri, vehicule de inspectare a infrastructurii, mașini de întreținere a căii sau alte vehicule speciale pentru diferite scopuri, cum ar fi transportul de materiale sau de personal pentru întreținerea infrastructurii, întreținerea activelor de infrastructură sau gestionarea situațiilor de urgență. În astfel de situații, se consideră că administratorul de infrastructură acționează în calitate de întreprindere feroviară în cadrul sistemului său de management al siguranței. Evaluarea capacității administratorului de infrastructură de a exploata vehicule în acest scop trebuie să facă parte din evaluarea acestuia în vederea acordării unei autorizații de siguranță în temeiul articolului 12 din Directiva (UE) 2016/798.

(11)

Evaluarea unei cereri de certificat ERI de către un organism de certificare presupune evaluarea capacității solicitantului de a gestiona activitățile de întreținere și de a îndeplini funcțiile de întreținere operaționale fie în mod autonom, fie prin contracte cu alte organisme, precum atelierele de întreținere, cărora li se delegă sarcina de a îndeplini aceste funcții sau o parte a acestora.

(12)

În conformitate cu articolul 14 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/798, organismele de certificare sunt organisme acreditate, organisme recunoscute sau autoritățile naționale de siguranță. Un sistem de acreditare trebuie să ofere un instrument de management al riscurilor, garantând că organismele acreditate au competența de a îndeplini sarcinile pe care și le asumă. Mai mult, acreditarea este o modalitate de obținere a recunoașterii naționale și internaționale pentru certificatele ERI emise de organismele acreditate.

(13)

Pentru a deține un sistem care să permită organismelor de certificare să efectueze verificări cu privire la entitățile certificate responsabile cu întreținerea în întreaga Uniune și să armonizeze abordările privind certificarea, este important ca toate organismele care pot acorda certificate oricărei entități responsabile cu întreținerea (denumite în continuare „organisme de certificare”) să coopereze între ele. Cerințele specifice privind acreditarea și recunoașterea trebuie elaborate și aprobate în conformitate cu capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(14)

Performanța, organizarea și procedurile decizionale în domeniul siguranței feroviare și al interoperabilității variază semnificativ în rândul entităților responsabile cu întreținerea, ceea ce are un efect negativ asupra bunei funcționări a spațiului feroviar unic european. În special, întreprinderile mici și mijlocii care doresc să intre pe piața transportului feroviar dintr-un alt stat membru ar putea fi afectate negativ de acest lucru. Prin urmare, este esențială o coordonare consolidată în vederea unei mai bune armonizări la nivelul Uniunii. Pentru a se asigura că entitățile responsabile cu întreținerea și organismele de certificare implementează și aplică în mod consecvent diferitele dispoziții ale prezentului regulament, agenția ar trebui, în limita competențelor sale de monitorizare a performanței generale în materie de siguranță a sistemului feroviar al Uniunii astfel cum este menționat la articolul 35 din Regulamentul (UE) 2016/796 al Parlamentului European și al Consiliului (5), să monitorizeze activitățile organismelor de certificare prin audituri și inspecții. Pentru a putea îndeplini această funcție, agenția ar trebui să colecteze informații privind caracterul organismelor de certificare care își desfășoară activitatea în domeniul respectiv și numărul certificatelor emise pentru entitățile responsabile cu întreținerea. De asemenea, este important ca agenția să faciliteze coordonarea organismelor de certificare.

(15)

Pe durata unei perioade de tranziție, până la aplicarea pe deplin a sistemului de certificare a entității responsabile cu întreținerea prevăzut în prezentul regulament, practicile existente de certificare a entităților responsabile cu întreținerea și a atelierelor de întreținere ar trebui să rămână valabile, astfel încât să se asigure furnizarea neîntreruptă a serviciilor de transport feroviar de marfă, mai ales la nivel internațional.

(16)	Prezentul regulament prevede un sistem de certificare pentru toate tipurile de vehicule, inclusiv pentru vagoanele de marfă. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 445/2011 al Comisiei (6) ar trebui abrogat.

(17)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului menționat la articolul 28 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/798,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament instituie un sistem de certificare a entităților responsabile cu întreținerea, inclusiv a funcțiilor de întreținere descrise la articolul 14 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/798.

(2) Acesta se aplică tuturor vehiculelor și introduce posibilitatea de certificare a funcțiilor de întreținere externalizate.

(3) Prezentul regulament stabilește cerințele care trebuie îndeplinite de entitățile responsabile cu întreținerea în ceea ce privește gestionarea componentelor critice pentru siguranță.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)	„acreditare” înseamnă acreditarea astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului;

(b)

„organism de certificare” înseamnă un organism responsabil cu certificarea entităților care răspund de întreținere sau cu certificarea entității sau a organizației care îndeplinește funcțiile de întreținere menționate la articolul 14 alineatul (3) literele (b), (c) sau (d) din Directiva (UE) 2016/798 sau părți ale acestor funcții;

(c)	„punere în serviciu” înseamnă asigurarea justificată și înregistrată, însoțită de documentație, dacă este cazul, acordată de către entitatea care asigură întreținerea administratorului de parc feroviar că operațiunile de întreținere au fost efectuate în conformitate cu comenzile de întreținere;

(d)

„repunere în funcțiune” înseamnă o notificare transmisă utilizatorului, de exemplu o întreprindere feroviară sau un deținător, de către entitatea responsabilă cu întreținerea, ca urmare a punerii în serviciu, potrivit căreia toate lucrările de întreținere adecvate au fost încheiate și vehiculul, care fusese scos din funcțiune, poate fi utilizat în siguranță, sub rezerva unor eventuale restricții de utilizare.

Se aplică definiția „componentei critice pentru siguranță” prevăzută la punctul 4.2.12.1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 1302/2014 al Comisiei (7).

Articolul 3

Sistemul de certificare

(1) Fără a aduce atingere articolului 15 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/798, orice entitate responsabilă cu întreținerea trebuie să îndeplinească cerințele din anexa II în privința tuturor vehiculelor care intră sub incidența Directivei (UE) 2016/798.

(2) O certificare a entității responsabile cu întreținerea (ERI) care stabilește conformitatea cu cerințele din anexa II este obligatorie pentru orice entitate responsabilă cu întreținerea:

(a)	care răspunde de întreținerea vagoanelor de marfă; sau

(b)	care nu este o întreprindere feroviară sau un administrator de infrastructură care administrează vehicule exclusiv pentru propriile sale operațiuni.

(3) Orice entitate responsabilă cu întreținerea vehiculelor, altele decât cele menționate la alineatul (2), poate solicita să fie certificată drept entitate responsabilă cu întreținerea (ERI).

(4) Conformitatea cu anexa II trebuie să fie demonstrată fie prin intermediul unei certificări ERI sau, fără a aduce atingere alineatului (2), în cazul întreprinderilor feroviare, prin procedura de certificare a siguranței sau, în cazul administratorilor de infrastructură, prin intermediul procedurii de autorizare de siguranță.

(5) Certificatul ERI acordat unei întreprinderi feroviare sau unui administrator de infrastructură este considerat o dovadă a conformității cu punctele 5.2.4 și 5.2.5 din anexa I și din anexa II la regulamentul delegat (UE) 2018/762 al Comisiei (8) în ceea ce privește întreținerea vehiculelor.

Articolul 4

Componente critice pentru siguranță

(1) În scopul gestionării componentelor critice pentru siguranță, entitatea responsabilă cu întreținerea ia în considerare identificarea inițială a componentelor critice pentru siguranță de către producătorul vehiculului, împreună cu orice instrucțiuni specifice de întreținere înregistrate în dosarele tehnice ale subsistemelor menționate la articolul 15 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/797.

(2) Entitatea responsabilă cu întreținerea trebuie, direct sau prin intermediul deținătorului, să furnizeze informații întreprinderilor feroviare și administratorilor de infrastructură care exploatează vehiculele, deținătorilor, producătorilor, deținătorilor de autorizații și titularilor de autorizații de tip de vehicule, subsisteme sau componente, în modul cel mai corespunzător și, în special, să le informeze cu privire la constatările excepționale referitoare la întreținere care depășesc cadrul uzurii normale.

(3) În cazul în care, în timpul întreținerii unui vehicul, o autoritate responsabilă cu întreținerea constată existența unor elemente care indică faptul că o componentă ar trebui să fie considerată critică pentru siguranță, deși anterior componenta respectivă nu a fost identificată ca având un astfel de caracter, autoritatea respectivă trebuie să informeze fără întârziere producătorul, titularul autorizației de tip a vehiculului și titularul autorizației vehiculului.

(4) Pentru a confirma caracterul critic pentru siguranță al componentei, producătorul, atunci când acesta poate fi identificat, efectuează o evaluare a riscurilor. Evaluarea trebuie să ia în considerare utilizarea preconizată a componentei și mediul în care aceasta este destinată a fi utilizată. După caz, entitatea responsabilă cu întreținerea își ajustează procedurile de întreținere pentru a asigura monitorizarea și întreținerea în condiții de siguranță a componentei.

(5) Componentele critice pentru siguranță, inclusiv cele identificate la alineatul (4) de mai sus, se înregistrează și se gestionează cu ajutorul documentației relevante a vehiculului după cum urmează:

(a)	producătorii gestionează informațiile privind componentele critice pentru siguranță și instrucțiunile de întreținere corespunzătoare referitoare la acestea prin trimitere la dosarul tehnic al subsistemelor menționat la articolul 15 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/797; iar

(b)

entitățile responsabile cu întreținerea gestionează informațiile privind componentele critice pentru siguranță și instrucțiunile de întreținere corespunzătoare referitoare la acestea, precum și toate activitățile de întreținere relevante în dosarul de întreținere sau în documentația menționată la articolul 14 din Directiva (UE) 2016/798.

(6) Entitatea responsabilă cu întreținerea informează sectorul feroviar și industria feroviară cu privire la constatările noi sau neașteptate privind siguranța, inclusiv cu privire la constatările excepționale referitoare la întreținere care depășesc cadrul uzurii normale, în legătură cu vehicule, subsisteme sau cu alte componente, atunci când riscurile asociate vizează mai mulți actori și sunt susceptibile de a fi gestionate în mod defectuos. Entitatea responsabilă cu întreținerea trebuie să utilizeze instrumentul informatic de alertă de siguranță sau un alt instrument informatic furnizat de agenție în acest scop.

(7) La cererea entității responsabile cu întreținerea sau a deținătorului vehiculului, producătorii furnizează sprijin tehnic și de inginerie în ceea ce privește componentele esențiale pentru siguranță și integrarea lor în condiții de siguranță.

Articolul 5

Obligațiile părților implicate în procesul de întreținere

(1) Entitatea responsabilă cu întreținerea vehiculului furnizează întreprinderilor feroviare sau administratorilor de infrastructură, la cerere, fie direct, fie prin intermediul deținătorului, informații cu privire la întreținerea unui vehicul și, după caz, cu privire la aspecte relevante pentru operațiune.

(2) La cerere, întreprinderea feroviară sau administratorul de infrastructură furnizează entității responsabile cu întreținerea, direct sau prin intermediul deținătorului vehiculului, informații privind funcționarea unui vehicul.

(3) Toate părțile implicate în procesul de întreținere, cum ar fi întreprinderile feroviare, administratorii de infrastructură, deținătorii, entitățile responsabile cu întreținerea, precum și producătorii de vehicule, subsisteme sau componente, fac schimb de informații relevante privind întreținerea în conformitate cu criteriile enumerate în secțiunile I.7 și I.8 din anexa II.

(4) În cazul în care o parte implicată, în special o întreprindere feroviară sau un administrator de infrastructură, deține elemente probatorii conform cărora o entitate responsabilă cu întreținerea nu este în conformitate cu articolul 14 din Directiva (UE) 2016/798 sau cu cerințele din prezentul regulament, aceasta informează fără întârziere organismul de certificare și autoritatea națională de siguranță relevantă cu privire la acest lucru. Organismul de certificare sau, în cazul în care entitatea responsabilă cu întreținerea nu este certificată, autoritatea națională de siguranță relevantă ia măsurile care se impun pentru a verifica dacă suspiciunile privind neconformitatea sunt fondate.

(5) În cazul în care are loc o schimbare a entității responsabile cu întreținerea, deținătorul, în conformitate cu articolul 47 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/797, informează fără întârziere entitatea de înregistrare menționată la articolul 4 alineatul (1) din Decizia 2007/756/CE a Comisiei (9) și solicită actualizarea registrului vehiculului. În această situație:

(i)	precedenta entitate responsabilă cu întreținerea furnizează fără întârziere deținătorului documentația de întreținere;

(ii)	precedenta entitate responsabilă cu întreținerea este scutită de obligații atunci când este eliminată din registrul vehiculelor;

(iii)

în absența unei noi entități responsabile cu întreținerea, se suspendă înmatricularea vehiculului.

Articolul 6

Organismele de certificare

(1) Statele membre furnizează agenției următoarele informații cu privire la organismele de certificare:

—

denumire;

—

adresă;

—	date de contact;

—	natura împuternicirii acestora în conformitate cu articolul 14 din Directiva (UE) 2016/798 (acreditare, recunoaștere sau dacă au îndeplinit sarcina în calitate de autoritate națională de siguranță).

(2) Statele membre informează agenția cu privire la orice modificare a situației în termen de o lună de la producerea modificării respective.

(3) Statele membre trebuie să se asigure că organismele de certificare respectă criteriile și principiile generale prevăzute în anexa I, precum și orice sisteme specifice de acreditare sectorială stabilite de legislația Uniunii.

(4) Statele membre se asigură că hotărârile luate de organismele de certificare fac obiectul controlului jurisdicțional.

(5) Organismele de certificare cooperează, atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul Uniunii, în vederea armonizării abordărilor privind evaluarea cererilor.

(6) Agenția organizează și facilitează cooperarea dintre organismele de certificare.

(7) Organismele de certificare transmit agenției un raport de activitate, în format electronic, o dată la trei ani. Conținutul unui astfel de raport este definit de către agenție (în colaborare cu organismele de certificare) și este pus la dispoziție la 16 decembrie 2020 și în conformitate cu orice sisteme sectoriale de acreditare specifice prevăzute de legislația relevantă a Uniunii. Agenția publică rapoartele pe site-ul său web.

(8) O autoritate națională de siguranță, un organism național de investigare sau agenția poate solicita oricărui organism de certificare situația referitoare la o certificare individuală ERI. Organismul de certificare răspunde în termen de cel mult două săptămâni.

Articolul 7

Certificarea entităților responsabile cu întreținerea

(1) Entitatea responsabilă cu întreținerea solicită certificarea ERI unui organism de certificare. Aceasta utilizează formularul corespunzător din anexa III și furnizează documente justificative referitoare la cerințele și procedurile din anexa II. Solicitarea include descrierea strategiei de asigurare a conformității continue cu cerințele prevăzute în anexa II după acordarea certificării ERI, inclusiv a conformității cu dispozițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1078/2012 al Comisiei (10).

(2) Cererea de certificare ERI poate fi limitată la o anumită categorie de vehicul.

(3) La cererea organismului de certificare, solicitantul trebuie să prezinte informații și documente suplimentare. Termenul pentru furnizarea de informații suplimentare trebuie să fie rezonabil, proporțional cu dificultatea furnizării informațiilor solicitate și convenit, la cerere, cu solicitantul.

(4) Organismul de certificare verifică dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute în anexa II. În acest scop, acesta poate efectua vizite la fața locului ale entității responsabile cu întreținerea.

(5) Organismul de certificare ia o decizie de acordare sau de refuz al certificării ERI în termen de cel mult patru luni de la primirea tuturor informațiilor și documentației.

(6) Organismul de certificare expune motivele care stau la baza deciziilor sale. Acesta notifică entității responsabile cu întreținerea decizia luată și îi furnizează detalii cu privire la procedura și la termenul de depunere a contestației, laolaltă cu datele de contact ale instanței competente.

(7) Decizia de acordare a certificării ERI este notificată prin utilizarea formularului relevant prevăzut în anexa IV.

(8) Un certificat ERI este valabil pentru o perioadă maximă de cinci ani. Entitatea responsabilă cu întreținerea care a fost certificată informează fără întârziere organismul de certificare cu privire la orice modificări care ar putea avea un impact asupra valabilității certificării sale.

Articolul 8

Conformitatea entităților responsabile cu întreținerea

(1) Organismul de certificare desfășoară activități de supraveghere a entității responsabile cu întreținerea pentru a verifica conformitatea continuă cu cerințele prevăzute în anexa II. Acesta efectuează vizite la fața locului cel puțin o dată la 12 luni. Alegerea privind natura activităților de supraveghere și locurile care urmează a fi vizitate are scopul de a asigura conformitatea generală continuă și se bazează pe un echilibru geografic și funcțional. Aceasta ia în considerare activitățile de supraveghere anterioare efectuate asupra entității responsabile cu întreținerea care face obiectul supravegherii.

(2) Atunci când organismul de certificare constată că o entitate responsabilă cu întreținerea nu mai îndeplinește cerințele pe baza cărora a emis certificarea ERI, acesta poate lua una dintre următoarele măsuri:

—	poate conveni cu entitatea responsabilă cu întreținerea asupra unui plan de îmbunătățire;

—	poate decide să limiteze domeniul de aplicare al certificării ERI;

—	Poate suspenda sau revoca certificarea, în funcție de amploarea neconformității.

(3) În cazul în care entitatea responsabilă cu întreținerea nu respectă planul de ameliorare sau continuă să nu respecte cerințele prevăzute în anexa II, organismul de certificare decide să limiteze domeniul de aplicare sau să revoce certificarea ERI, în funcție de amploarea neconformității.

(4) În cazul revocării unei certificări ERI, entitatea responsabilă cu registrul național sau european al vehiculelor asigură suspendarea înmatriculării vehiculelor afectate de revocare până la înregistrarea unei noi entități responsabile cu întreținerea pentru vehiculele respective.

(5) Fiecare entitate responsabilă cu întreținerea transmite un raport anual privind activitățile sale organismului de certificare și, la cerere, îl pune la dispoziția autorității naționale de siguranță și a agenției. Cerințele referitoare la acest raport sunt prezentate în anexa V.

Articolul 9

Externalizarea funcțiilor de întreținere

(1) Una sau mai multe dintre funcțiile menționate la articolul 14 alineatul (3) literele (b), (c) și (d) din Directiva (UE) 2016/798, sau părți ale acestor funcții, pot fi externalizate, iar organismul de certificare trebuie să fie informat cu privire la acest fapt.

(2) Entitatea responsabilă cu întreținerea trebuie să demonstreze organismului de certificare că respectă toate cerințele și criteriile de evaluare prevăzute în anexa II în ceea ce privește funcțiile pe care a decis să le externalizeze.

(3) Entitatea responsabilă cu întreținerea răspunde în continuare de rezultatul activităților de întreținere externalizate și instituie un sistem pentru a controla performanțele acestora.

Articolul 10

Certificarea pentru funcțiile de întreținere externalizate

(1) O certificare poate fi solicitată de orice entitate sau organizație care preia una sau mai multe dintre funcțiile de întreținere menționate la articolul 14 alineatul (3) literele (b), (c) și (d). Această certificare confirmă faptul că activitatea de întreținere efectuată de către entitatea sau organizația în cauză, în ceea ce privește una sau mai multe dintre funcțiile respective, respectă cerințele relevante stabilite în anexa II.

(2) Organismele de certificare aplică procedurile stabilite la articolele 6, 7, 8 și la articolul 13 alineatul (2) adaptate la cazul specific al solicitantului.

La evaluarea cererilor de certificare referitoare la funcțiile de întreținere externalizate sau la părți ale acestora, organismele de certificare aplică:

(a)	cerințele și criteriile de evaluare prevăzute în secțiunea I din anexa II, adaptate la tipul organizației și la amploarea serviciului;

(b)	cerințele și criteriile de evaluare care descriu funcția de gestionare specifică sau funcțiile de gestionare specifice.

Articolul 11

Rolul autorităților naționale de siguranță

În cazul în care o autoritate națională de siguranță deține informații conform cărora o entitate responsabilă cu întreținerea nu respectă cerințele din anexa III la Directiva (UE) 2016/798 sau cerințele de certificare prevăzute în prezentul regulament, aceasta informează autoritățile naționale responsabile cu acreditarea sau cu recunoașterea, precum și agenția, organismul de certificare și alte părți interesate, după caz.

Articolul 12

Cooperarea cu organismele de certificare

Agenția sprijină sistemul armonizat de certificare prin:

(a)	asistența acordată organismelor naționale de acreditare și autorităților naționale relevante responsabile cu recunoașterea organismelor de certificare;

(b)

instituirea cooperării în privința sistemelor de acreditare și certificare adecvate. Aceste sisteme stabilesc criterii și proceduri de evaluare pentru a verifica respectarea de către organismele de certificare a cerințelor prevăzute în anexa I [prin intermediul infrastructurii europene de acreditare stabilite în temeiul articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008].

Articolul 13

Transmiterea de informații

(1) Agenția colectează, înregistrează și publică informații de bază cu privire la organismele de certificare și la entitățile certificate responsabile cu întreținerea. Agenția elaborează un instrument informatic pentru îndeplinirea acestei sarcini.

(2) Organismele de certificare notifică Agenției toate certificările ERI emise, modificate, reînnoite, suspendate sau revocate sau toate certificările pentru funcțiile menționate la articolul 14 alineatul (3) literele (b), (c) și (d) din Directiva (UE) 2016/798, în termen de o săptămână de la luarea deciziei, utilizând formularele prevăzute în anexa IV.

Articolul 14

Raportare

Agenția transmite Comisiei un prim raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament după cinci ani de la intrarea sa în vigoare. După prezentarea primului raport, agenția transmite rapoarte ulterioare, o dată la trei ani, cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament.

Articolul 15

Dispoziții tranzitorii

(1) Organismele de certificare acreditate sau recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 445/2011 sunt considerate acreditate sau recunoscute în conformitate cu prezentul regulament în condițiile în care aceste organisme de certificare au fost acreditate sau recunoscute.

(2) Certificarea pentru o entitate responsabilă cu întreținerea vehiculelor altele decât vagoanele de marfă, emisă de organismul de certificare pe baza legislației naționale aplicabile în domeniul reglementat de prezentul regulament înainte de 16 iunie 2020, este recunoscută ca fiind echivalentă cu certificarea ERI pentru perioada de valabilitate inițială a acesteia sau cel târziu până la 16 iunie 2023.

(3) Atestatele de conformitate cu principiile și criteriile echivalente cu cerințele din anexa III la Regulamentul (UE) nr. 445/2011, emise de un organism de certificare pentru vehicule altele decât vagoanele de marfă până la 16 iunie 2019 cel târziu, sunt considerate echivalente cu certificatele ERI emise în temeiul prezentului regulament pentru perioada lor de valabilitate inițială sau cel târziu până la 16 iunie 2023.

(4) Atestatele de conformitate privind funcțiile de întreținere externalizate pentru vehicule altele decât vagoanele de marfă, emise de organismul de certificare până cel târziu la 16 iunie 2022, pe baza legislațiilor naționale aplicabile în domeniul reglementat de prezentul regulament înainte de intrarea în vigoare a acestuia, sunt considerate ca fiind echivalente cu certificatele ERI pentru funcțiile de întreținere externalizate emise în temeiul prezentului regulament pentru perioada lor de valabilitate inițială sau cel târziu până la 16 iunie 2025.

(5) Toate entitățile responsabile cu întreținerea vehiculelor menționate la articolul 3 alineatul (2) litera (b), altele decât vagoanele de marfă și vehiculele enumerate la articolul 15 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/798, care nu intră sub incidența alineatelor (2)-(4), trebuie să se conformeze prezentului regulament până cel târziu la 16 iunie 2022.

Articolul 16

Abrogare

Regulamentul (UE) nr. 445/2011 se abrogă cu efect de la 16 iunie 2020.

Certificatele eliberate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 445/2011 de către un organism de certificare sunt considerate echivalente cu certificatele eliberate în temeiul prezentului regulament pentru perioada lor de valabilitate inițială.

Articolul 17

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 16 iunie 2020.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 mai 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 138, 26.5.2016, p. 102.

(2) Regulamentul (UE) nr. 445/2011 al Comisiei din 10 mai 2011 privind un sistem de certificare a entităților responsabile cu întreținerea vagoanelor de marfă și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 653/2007 (JO L 122, 11.5.2011, p. 22)

(3) Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană (JO L 138, 26.5.2016, p. 44).

(4) Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).

(5) Regulamentul (UE) 2016/796 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 881/2004 (JO L 138, 26.5.2016, p. 1-43)

(6) Regulamentul (UE) nr. 445/2011 al Comisiei din 10 mai 2011 privind un sistem de certificare a entităților responsabile cu întreținerea vagoanelor de marfă și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 653/2007 (JO L 122, 11.5.2011, p. 22).

(7) Regulamentul (UE) nr. 1302/2014 al Comisiei din 18 noiembrie 2014 privind o specificație tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul „material rulant – material rulant de călători și locomotive” al sistemului feroviar din Uniunea Europeană (JO L 356, 12.12.2014, p. 228).

(8) Regulamentul delegat (UE) 2018/762 al Comisiei din 8 martie 2018 de stabilire a metodelor comune de siguranță privind cerințele sistemului de management al siguranței în conformitate cu Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentelor Comisiei (UE) nr. 1158/2010 și (UE) nr. 1169/2010 (JO L 129, 25.5.2018, p. 26).

(9) Decizia 2007/756/CE a Comisiei din 9 noiembrie 2007 de adoptare a unei specificații comune a registrului național al vehiculelor prevăzut la articolul 14 alineatele (4) și (5) din Directivele 96/48/CE și 2001/16/CE (JO L 305, 23.11.2007, p. 30).

(10) Regulamentul (UE) nr. 1078/2012 al Comisiei din 16 noiembrie 2012 privind o metodă de siguranță comună pentru monitorizarea pe care trebuie să o aplice întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură după primirea unui certificat de siguranță sau a unei autorizații de siguranță, precum și entitățile responsabile cu întreținerea (JO L 320, 17.11.2012, p. 8).

ANEXA II

Cerințe și criterii de evaluare pentru organizațiile care solicită un certificat ERI sau un certificat în ceea ce privește funcțiile de întreținere externalizate de o entitate responsabilă cu întreținerea

I. Cerințe și criterii de evaluare pentru funcția de management

1. Spirit de conducere – angajament față de dezvoltarea și aplicarea sistemului de întreținere al organizației și față de îmbunătățirea continuă a eficacității acestuia

Organizația deține proceduri pentru:

(a)	a stabili o politică de întreținere adecvată pentru tipul organizației și pentru amploarea serviciului și aprobată de directorul executiv al organizației sau de reprezentantul acestuia;

(b)	a se asigura că sunt stabilite obiective de siguranță, în conformitate cu cadrul legal și potrivite pentru tipul organizației, amploarea acesteia și riscurile relevante;

(c)	a-și evalua prestațiile generale în materie de siguranță, în raport cu obiectivele de siguranță ale corporației;

(d)	a elabora planuri și proceduri în vederea îndeplinirii obiectivelor de siguranță;

(e)	a asigura disponibilitatea resurselor necesare pentru aplicarea tuturor procedurilor în vederea îndeplinirii cerințelor prevăzute în prezenta anexă;

(f)	a identifica și a gestiona impactul altor activități de gestionare asupra sistemului de întreținere;

(g)	a se asigura că persoanele cu funcții superioare de conducere cunosc rezultatele monitorizării prestațiilor și ale auditurilor și își asumă răspunderea generală pentru efectuarea unor schimbări în cadrul sistemului de întreținere;

(h)	a se asigura că personalul și reprezentanții acestuia sunt reprezentați și consultați în mod corespunzător în cadrul definirii, dezvoltării, monitorizării și revizuirii aspectelor referitoare la siguranță ale tuturor procedurilor conexe care pot implica personalul.

2. Gestionarea riscurilor – o abordare structurată pentru evaluarea riscurilor legate de întreținerea vehiculelor, inclusiv a riscurilor generate direct de procesele operaționale și de activitățile altor organizații sau persoane, precum și pentru identificarea măsurilor adecvate de control al riscurilor

2.1. Organizația deține proceduri și acorduri stabilite pentru a recunoaște necesitatea și angajamentul de a colabora cu deținători, întreprinderi feroviare, administratori de infrastructură, proiectanți și producători de vehicule și componente sau cu alte părți interesate.

2.2. Organizația dispune de proceduri de gestionare a riscurilor pentru a gestiona modificările aduse dosarului de întreținere, inclusiv planurilor de întreținere, echipamentelor, procedurilor, organizării, personalului sau interfețelor și a aplica metodele comune de siguranță referitoare la metodele de evaluare a riscurilor, astfel cum au fost adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva (UE) 2016/798.

2.3. Când evaluează riscurile, organizația dispune de proceduri pentru a ține cont de nevoia de a institui, oferi și susține un mediu de lucru corespunzător care să respecte legislația UE și națională, în special Directiva 89/391/CEE a Consiliului (1).

3. Monitorizare – o abordare structurată pentru a garanta faptul că sunt aplicate măsuri de control al riscurilor, acestea funcționând corect și îndeplinind obiectivele organizației

3.1. Organizația deține o procedură aplicată pentru a colecta, monitoriza și analiza permanent datele relevante privind siguranța, inclusiv:

(a)	prestațiile procedurilor relevante;

(b)	rezultatele procedurilor (inclusiv toate serviciile și produsele contractate);

(c)	eficacitatea măsurilor de control al riscurilor;

(d)	informațiile privind experiența, disfuncțiile, defectele și reparațiile generate de exploatarea și întreținerea zilnice.

3.2. Organizația deține proceduri pe care le utilizează pentru a se asigura că accidentele, incidentele, incidentele evitate la limită și alte evenimente periculoase sunt raportate, înregistrate, investigate și analizate.

3.3. Pentru revizuirea periodică a tuturor procedurilor, organizația posedă un sistem de audit intern independent, imparțial și care acționează în mod transparent. Acest sistem trebuie să includă proceduri aplicabile pentru:

(a)	a elabora un plan de audit intern, care poate fi revizuit în funcție de rezultatele auditurilor anterioare și ale monitorizării performanței;

(b)	a analiza și a evalua rezultatele auditurilor;

(c)	a propune și a pune în aplicare măsuri sau acțiuni corective specifice;

(d)	a verifica eficacitatea măsurilor sau acțiunilor anterioare.

3.4. Procedurile menționate la punctele 3.1, 3.2 și 3.3 din prezenta secțiune sunt în conformitate cu metodele comune de siguranță astfel cum au fost adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva (UE) 2016/798 și cu metodele de evaluare a nivelului de siguranță și a performanței în materie de siguranță a operatorilor feroviari la nivel național și la nivelul Uniunii astfel cum au fost adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (1) din directiva respectivă.

4. Îmbunătățire continuă – o abordare structurată în scopul de a analiza informațiile colectate în urma monitorizării regulate, a auditurilor sau din alte surse relevante și în scopul de a utiliza rezultatele în vederea tragerii de învățăminte și a adoptării unor măsuri preventive sau corective pentru menținerea sau îmbunătățirea nivelului de siguranță

Întreprinderea deține proceduri pentru a se asigura că:

(a)	deficiențele identificate sunt remediate;

(b)	sunt puse în aplicare noile îmbunătățiri în materie de siguranță;

(c)	concluziile auditului intern sunt utilizate pentru a îmbunătăți sistemul;

(d)	sunt puse în aplicare acțiuni preventive sau corective, atunci când este necesar, pentru a asigura conformitatea sistemului feroviar cu standardele și alte cerințe de-a lungul întregului ciclu de viață al echipamentelor și operațiunilor;

(e)

informațiile relevante referitoare la investigarea și cauzele accidentelor, incidentelor, incidentelor evitate la limită și ale altor evenimente periculoase sunt utilizate pentru a trage învățăminte și, atunci când este necesar, pentru a adopta măsuri în vederea îmbunătățirii nivelului de siguranță;

(f)	recomandările relevante ale autorității naționale de siguranță, ale organismului național de anchetă și cele care rezultă din investigațiile interne sau ale sectorului sunt evaluate și puse în aplicare, dacă este cazul;

(g)	rapoartele/informațiile relevante primite de la întreprinderile feroviare/administratorii de infrastructură, deținători sau din alte surse relevante sunt analizate și luate în considerare.

5. Structură și responsabilitate – o abordare structurată pentru definirea responsabilităților persoanelor și echipelor în scopul îndeplinirii certe a obiectivelor de siguranță ale organizației

5.1. Organizația deține proceduri în vederea atribuirii responsabilităților pentru toate procesele relevante din întreaga organizație.

5.2. Organizația deține proceduri pentru a defini clar domeniile de responsabilitate legate de siguranță și împărțirea responsabilităților între funcțiile specifice asociate lor, precum și interfețelor acestora. Acestea includ procedurile indicate la punctul 2.1 de mai sus, dintre organizație și deținători și, dacă este cazul, dintre întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură.

5.3. Organizația deține proceduri pentru a se asigura că membrii personalului cărora li s-au delegat responsabilități în cadrul organizației dețin autoritatea, competența și resursele adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin. Responsabilitatea și competența este conformă și compatibilă cu rolul atribuit, iar delegarea trebuie să se facă în scris.

5.4. Organizația deține proceduri pentru a asigura coordonarea activităților legate de procedurile relevante din cadrul întregii organizații.

5.5. Organizația deține proceduri prin care persoanele care dețin un rol în managementul siguranței să fie ținute răspunzătoare pentru prestațiile lor.

6. Gestionarea competențelor – o abordare structurată pentru a garanta faptul că angajații au competențele necesare în vederea îndeplinirii obiectivelor organizației în mod sigur, eficace și eficient în toate circumstanțele

6.1. Organizația instituie un sistem de gestionare a competențelor, prin care prevede:

(a)	identificarea posturilor cu responsabilitate privind aplicarea în cadrul sistemului a tuturor procedurilor necesare pentru îndeplinirea cerințelor din prezenta anexă;

(b)	identificarea posturilor care implică sarcini privind siguranța;

(c)	desemnarea membrilor personalului care dețin competențele adecvate pentru sarcinile corespunzătoare.

6.2. În cadrul sistemului de gestionare a competențelor al organizației există proceduri pentru gestionarea competențelor personalului care cuprind cel puțin:

(a)	identificarea cunoștințelor, abilităților și experienței necesare pentru îndeplinirea sarcinilor legate de siguranță care corespund responsabilităților respective;

(b)	principiile de selecție, inclusiv nivelul de educație de bază, aptitudinile mentale și fizice;

(c)	formarea și calificarea inițiale sau certificarea competențelor și abilităților dobândite;

(d)	asigurarea faptului că toți membrii personalului cunosc relevanța și importanța activităților lor și modul în care fiecare contribuie la îndeplinirea obiectivelor de siguranță;

(e)	formarea continuă și actualizarea periodică a cunoștințelor și abilităților existente;

(f)	verificările periodice ale competenței și ale aptitudinilor mentale și fizice, dacă este cazul;

(g)	măsurile speciale aplicabile în cazul unor accidente/incidente sau al unor absențe de lungă durată din serviciu, dacă este necesar.

7. Informații – o abordare structurată pentru a garanta faptul că informațiile importante sunt disponibile pentru cei care analizează și iau decizii la toate nivelurile organizației

7.1. Organizația deține proceduri pentru a defini canalele de raportare, astfel încât să se garanteze faptul că, în cadrul entității și în relațiile ei cu alte părți, inclusiv cu administratorii de infrastructură, întreprinderile feroviare, deținătorii și proiectanții sau producătorii de vehicule sau componente sau ambii, au loc schimburi adecvate de informații privind toate procedurile relevante, aceste informații fiind comunicate clar și cu promptitudine persoanei care are rolul potrivit atât în cadrul propriei organizații, cât și în cadrul altor organizații.

7.2. Pentru a asigura un schimb adecvat de informații, organizația deține proceduri pentru:

(a)	primirea și prelucrarea unor informații specifice;

(b)	identificarea, generarea și diseminarea unor informații specifice;

(c)	a pune la dispoziție informații fiabile și actualizate.

7.3. Organizația deține proceduri pentru a se asigura că informațiile operaționale esențiale sunt:

(a)	pertinente și valabile;

(b)

exacte;

(c)

complete;

(d)	actualizate în mod corespunzător;

(e)	verificate;

(f)	coerente și ușor de înțeles (inclusiv limbajul utilizat);

(g)	aduse la cunoștința personalului în conformitate cu responsabilitățile care îi revin, înainte de a fi aplicate;

(h)	ușor accesibile pentru personal, acestuia fiindu-i distribuite copii atunci când este necesar.

7.4. Cerințele prevăzute la punctele 7.1, 7.2 și 7.3 se aplică în special următoarelor informații operaționale:

(a)	verificări privind exactitatea și caracterul complet al registrelor naționale ale vehiculelor (RNV) în ceea ce privește identificarea (inclusiv mijloacele) și înmatricularea vehiculelor pe care le întreține organizația;

(b)	documentația privind întreținerea;

(c)	informațiile referitoare la asistența acordată deținătorilor și, după caz, altor părți, inclusiv întreprinderilor feroviare/administratorilor de infrastructură;

(d)	informațiile referitoare la calificarea personalului și supervizarea ulterioară de pe parcursul dezvoltării întreținerii;

(e)	informațiile referitoare la operațiunile (inclusiv kilometrajul, tipul și amploarea activităților, incidentele sau accidentele) și solicitările întreprinderilor feroviare, ale deținătorilor și ale administratorilor de infrastructură;

(f)

înregistrările referitoare la activitățile de întreținere desfășurate, inclusiv informațiile privind deficiențele constatate în timpul inspecțiilor și măsurile corective luate de întreprinderile feroviare sau de administratorii de infrastructură, precum inspecțiile și monitorizarea întreprinse înaintea plecării trenului sau pe traseu;

(g)	documentația de redare în exploatare și repunere în funcțiune;

(h)	comenzile de întreținere;

(i)	informațiile tehnice care trebuie să fie furnizate întreprinderilor feroviare/administratorilor de infrastructură și deținătorilor ca instrucțiuni de întreținere;

(j)

informațiile de urgență legate de situațiile în care este compromisă starea sigură de funcționare, informații care ar putea consta în:

(i)

impunerea unor restricții de utilizare sau a unor condiții de exploatare specifice în cazul vehiculelor pe care le întreține organizația sau al altor vehicule din aceeași serie, chiar dacă acestea sunt întreținute de alte entități responsabile cu întreținerea, caz în care aceste informații sunt comunicate, de asemenea, tuturor părților implicate;

(ii)	informații de urgență privind problemele legate de siguranță identificate pe parcursul întreținerii, precum deficiențe detectate în cazul unei componente comune pentru mai multe categorii sau serii de vehicule;

(k)	toate informațiile sau datele relevante necesare în vederea transmiterii raportului anual privind întreținerea către organismul de certificare și către clienții în cauză (inclusiv deținătorii), acest raport fiind pus la dispoziție, la cerere, autorităților naționale de siguranță.

8. Documentație – o abordare structurată pentru a se asigura trasabilitatea tuturor informațiilor relevante

8.1. Organizația deține proceduri adecvate pentru a se asigura că toate procedurile relevante sunt documentate corespunzător.

8.2. Organizația deține proceduri adecvate stabilite pentru:

(a)	a monitoriza și actualiza regulat toată documentația relevantă;

(b)	a configura, a genera, a distribui și a controla schimbările aduse întregii documentații relevante;

(c)	a primi, a colecta și a arhiva întreaga documentație relevantă.

9. Activități de contractare – o abordare structurată pentru a garanta faptul că activitățile subcontractate sunt gestionate în mod adecvat, astfel încât să fie îndeplinite obiectivele organizației

9.1. Organizația deține proceduri care au rolul de a asigura identificarea produselor și serviciilor de siguranță conexe.

9.2. Când recurge la contractanți sau la furnizori sau la ambii pentru produse și servicii de siguranță conexe, organizația deține proceduri stabilite pentru a verifica, la momentul selecției, că:

(a)	contractanții, subcontractanții și furnizorii sunt competenți;

(b)	contractanții, subcontractanții și furnizorii au un sistem de întreținere și gestionare adecvat și documentat.

9.3. Organizația deține o procedură pentru definirea cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească respectivii contractanți și furnizori.

9.4. Organizația deține proceduri pentru a monitoriza conștientizarea de către furnizori și/sau contractanți a riscurilor pe care ei le reprezintă pentru operațiunile organizației.

9.5. În cazul în care sistemul de întreținere sau de gestionare al unui contractor sau furnizor este certificat, procedura de monitorizare descrisă la punctul 3 poate fi limitată la rezultatele proceselor operaționale subcontractate menționate la punctul 3.1 litera (b).

9.6. Cel puțin principiile de bază ale următoarelor proceduri sunt definite clar, cunoscute și specificate în contractul dintre părțile contractante:

(a)	responsabilitățile și sarcinile legate de aspectele privind siguranța feroviară;

(b)	obligațiile legate de transferul informațiilor relevante între cele două părți;

(c)	trasabilitatea documentelor legate de siguranță.

II. Cerințe și criterii de evaluare pentru funcția de dezvoltare a întreținerii

1. Organizația deține o procedură pentru a identifica și gestiona:

(a)	toate activitățile de întreținere care afectează siguranța;

(b)	toate componentele critice pentru siguranță.

2. Organizația deține proceduri pentru a garanta îndeplinirea cerințelor esențiale referitoare la interoperabilitate, inclusiv în ceea ce privește actualizările pe parcursul întregului ciclu de viață, prin:

(a)	asigurarea respectării specificațiilor referitoare la parametrii de bază pentru interoperabilitate, astfel cum sunt prevăzuți în specificațiile tehnice pentru interoperabilitate (STI-uri) relevante;

(b)

verificarea în toate circumstanțele a coerenței dosarului de întreținere cu autorizația aferentă vehiculului (inclusiv orice cerințe naționale de siguranță), inclusiv a conformității cu dosarul tehnic și cu tipul de evidențe astfel cum sunt prevăzute în Registrul european pentru tipurile de vehicule autorizate (ERATV);

(c)	gestionarea și înlocuirea în cadrul întreținerii;

(d)

identificarea necesității unei evaluări a riscurilor cu privire la impactul potențial al schimbării în cauză asupra siguranței sistemului feroviar, prin aplicarea metodelor comune de siguranță legate de metodele de evaluare a riscurilor adoptate în conformitate cu articolului 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva (UE) 2016/798;

(e)	gestionarea configurării tuturor schimbărilor tehnice care afectează integritatea sistemului vehiculului.

3. Organizația deține o procedură pentru a proiecta și a sprijini punerea în funcțiune a dotărilor, echipamentelor și uneltelor de întreținere dezvoltate în acest scop și necesare pentru efectuarea întreținerii. Organizația deține o procedură pentru a verifica utilizarea, depozitarea și întreținerea acestor dotări, echipamente și unelte potrivit programului lor de întreținere și în conformitate cu cerințele privind întreținerea lor.

4. Când vagoanele de marfă sunt puse în exploatare, organizația deține proceduri pentru:

(a)	a obține acces la recomandările privind întreținerea precizate în documentația inițială și a colecta suficiente informații cu privire la operațiunile planificate;

(b)

a analiza recomandările de întreținere din documentația originală și a furniza, prin aplicarea metodelor de siguranță comune legate de metodele de evaluare a riscurilor adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva (UE) 2016/798, primul dosar de întreținere, luând în considerare, de asemenea, informațiile conținute în orice garanții asociate;

(c)	a se asigura că primul dosar de întreținere este pus în aplicare în mod adecvat.

5. În scopul menținerii dosarului de întreținere actualizat pe parcursul întregului ciclu de viață al vehiculului, organizația deține proceduri pentru:

(a)

a colecta cel puțin informațiile relevante referitoare la:

(i)	tipul și amploarea operațiunilor efectuate în mod efectiv, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, accidentele, precum și accidentele și incidentele grave, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2016/798;

(ii)	defecțiunile detectate ale componentelor;

(iii)

tipul și amploarea operațiunilor planificate;

(iv)	acțiunile de întreținere desfășurate efectiv.

(b)	a defini necesitatea actualizărilor, ținând cont de valorile limită pentru interoperabilitate;

(c)

a face propuneri și a aproba modificările și punerea lor în aplicare, în vederea unei decizii bazate pe criterii clare, ținând seama de constatările evaluării riscurilor efectuate prin aplicarea metodelor de siguranță comune legate de metodele de evaluare a riscurilor, astfel cum au fost adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva (UE) 2016/798;

(d)	a se asigura ca schimbările sunt puse în aplicare în mod adecvat;

(e)

a monitoriza eficacitatea modificărilor prin intermediul unei proceduri coerente cu metodele de evaluare a nivelului de siguranță și a performanței în materie de siguranță a operatorilor feroviari la nivel național și la nivelul Uniunii astfel cum au fost adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (d) din Directiva (UE) 2016/798.

6. La aplicarea procedurii de gestionare a competențelor în cazul funcției de dezvoltare a întreținerii se ține cont cel puțin de următoarele activități care afectează siguranța:

(a)	aplicarea metodelor comune de siguranță referitoare la metodele de evaluare a riscurilor, astfel cum au fost adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva (UE) 2016/798 pentru evaluarea modificărilor aduse dosarului de întreținere;

(b)	competențele în inginerie necesare pentru gestionarea instituirii și modificărilor dosarului de întreținere, precum și pentru dezvoltarea, evaluarea, validarea și aprobarea unor înlocuiri în cadrul întreținerii;

(c)	activități de întreținere a componentelor critice pentru siguranță;

(d)	tehnicile de asamblare (inclusiv sudarea și lipirea);

(e)	controlul nedistructiv.

7. La aplicarea procedurii de documentare în cazul funcției de dezvoltare a întreținerii trebuie garantată trasabilitatea a cel puțin următoarelor elemente:

(a)	documentația referitoare la elaborarea, evaluarea, validarea și aprobarea unei înlocuiri în cadrul întreținerii;

(b)	configurarea vehiculelor, inclusiv a componentelor critice pentru siguranță și modificările software-ului de la bord, dar fără a se limita la acestea;

(c)	înregistrarea activităților de întreținere desfășurate;

(d)	rezultatele studiilor privind experiența dobândită;

(e)	toate versiunile ulterioare ale dosarului de întreținere, inclusiv evaluarea riscurilor;

(f)	rapoartele privind competența și supervizarea efectuării întreținerii, precum și a gestionării întreținerii parcului;

(g)	informațiile tehnice care trebuie să fie furnizate în sprijinul deținătorilor, al întreprinderilor feroviare și al administratorilor de infrastructură.

III. Cerințe și criterii de evaluare pentru funcția de gestionare a întreținerii parcului

1. Organizația deține o procedură de verificare a competenței, a disponibilității și a capacității entității responsabile pentru operațiunile de întreținere, aplicată înainte de plasarea comenzilor de întreținere. În acest sens, este necesar ca atelierele de întreținere să fie calificate în mod corespunzător pentru a decide cu privire la cerințele pentru competențele tehnice în cadrul funcției de efectuare a întreținerii.

2. Organizația deține o procedură pentru alcătuirea pachetului de lucrări, precum și pentru emiterea și eliberarea comenzii de întreținere.

3. Organizația deține o procedură pentru trimiterea în timp util a vehiculelor în vederea efectuării operațiunilor e întreținere.

4. Organizația dispune de o procedură pentru a gestiona scoaterea vehiculelor din funcțiune în scopul efectuării operațiunilor de întreținere sau atunci când funcționarea în condiții de siguranță este afectată sau atunci când nevoile de întreținere afectează funcționarea normală.

5. Organizația deține o procedură pentru a defini măsurile de verificare necesare aplicate în urma efectuării întreținerii și a punerii în serviciu a vehiculelor.

6. Organizația dispune de o procedură pentru emiterea unei notificări de repunere în funcțiune, inclusiv a definiției restricțiilor de utilizare pentru a asigura circulația în condiții de siguranță prin luarea în considerare a documentației de punere în serviciu.

7. La aplicarea procedurii de gestionare a competențelor în cazul funcției de gestionare a întreținerii parcului se ține cont cel puțin de repunerea în funcțiune, inclusiv de definiția restricțiilor de utilizare.

8. La aplicarea procedurii de informare în cazul funcției de gestionare a întreținerii parcului, trebuie furnizate funcției de efectuare a întreținerii cel puțin următoarele elemente:

(a)	normele și specificațiile tehnice aplicabile;

(b)	planul de întreținere pentru fiecare vehicul;

(c)	lista pieselor de schimb, inclusiv o descriere tehnică suficient de detaliată a fiecărei piese pentru a permite înlocuirea cu o piesă similară care să ofere aceleași garanții;

(d)	o listă de materiale care să includă o descriere suficient de detaliată a modului de utilizare a acestora și informații privind sănătatea și siguranța;

(e)	un dosar care definește specificațiile pentru activitățile care afectează siguranța și care să conțină restricțiile de intervenție și utilizare în cazul componentelor;

(f)	o listă a componentelor sau a sistemelor care fac obiectul unor cerințe legislative și o listă a cerințelor respective (inclusiv în ceea ce privește rezervoarele sistemului de frânare și cisternele destinate transportului de mărfuri periculoase);

(g)	aplicarea metodelor comune de siguranță referitoare la metodele de evaluare a riscurilor adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva (UE) 2016/798 pentru evaluarea modificărilor care afectează funcția de gestionare a întreținerii parcului.

9. La aplicarea procedurii de informare în cazul funcției de gestionare a întreținerii parcului, părțile interesate sunt informate cel puțin asupra repunerii în funcțiune, inclusiv asupra restricțiilor de utilizare relevante pentru utilizatori (întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură).

10. La aplicarea procedurii de documentare în cazul funcției de gestionare a întreținerii parcului, trebuie înregistrate cel puțin următoarele elemente:

(a)	comenzile de întreținere;

(b)	repunerea în funcțiune, inclusiv restricțiile de utilizare relevante pentru întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură.

IV. Cerințe și criterii de evaluare pentru funcția de efectuare a întreținerii

1. Organizația deține proceduri pentru:

(a)	a verifica adecvarea și caracterul complet al informațiilor furnizate de funcția de gestionare a întreținerii parcului în legătură cu activitățile comandate;

(b)	a verifica utilizarea documentelor de întreținere necesare și relevante, precum și a altor standarde aplicabile efectuării de servicii de întreținere, în conformitate cu comenzile de întreținere;

(c)

a se asigura că toate specificațiile relevante referitoare la întreținere, astfel cum sunt definite în reglementările aplicabile și în standardele specificate cuprinse în comenzile de întreținere, sunt disponibile tuturor membrilor personalului implicați (de exemplu, că acestea sunt cuprinse în instrucțiunile de lucru interne).

2. Întreprinderea deține proceduri pentru a se asigura că:

(a)	componentele (inclusiv piesele de schimb) și materialele sunt utilizate în conformitate cu specificațiile comenzilor de efectuare a întreținerii și cu documentația oferită de furnizor;

(b)	componentele și materialele sunt depozitate, manipulate și transportate în așa fel încât să se prevină uzura și daunele, conform specificațiilor din comenzile de întreținere și din documentația oferită de furnizor;

(c)	toate componentele și materialele, inclusiv cele furnizate de client, respectă normele naționale și internaționale relevante, precum și cerințele din comenzile de întreținere relevante.

3. Organizația deține proceduri pentru a stabili, identifica, furniza, înregistra și păstra disponibile dotări, echipamente și unelte corespunzătoare și adecvate care să îi permită să furnizeze serviciile de întreținere în conformitate cu comenzile de întreținere și cu alte specificații aplicabile, asigurând:

(a)	efectuarea în siguranță a întreținerii, inclusiv cu garantarea sănătății și siguranței personalului de întreținere;

(b)	ergonomia și protecția sănătății, inclusiv interfețele dintre utilizatori și sistemele informatice sau echipamentele de diagnosticare.

4. În cazul în care este necesar, pentru a garanta obținerea unor rezultate fiabile, organizația deține proceduri pentru a se asigura că echipamentele sale de măsurare sunt:

(a)	etalonate sau verificate la intervale specificate sau înaintea utilizării, în raport cu standardele de măsurare internaționale, naționale sau industriale. În cazul în care nu există astfel de standarde, trebuie înregistrată baza utilizată pentru etalonare sau verificare;

(b)	ajustate sau reajustate, dacă este necesar;

(c)	identificate ca permițând stabilirea stadiului de etalonare;

(d)	protejate de ajustări care ar invalida rezultatul măsurătorii;

(e)	protejate de daune și deteriorări în timpul manipulării, întreținerii și depozitării.

5. Organizația deține proceduri pentru a se asigura că toate dotările, echipamentele și uneltele sunt utilizate corect, etalonate, păstrate și întreținute conform unor proceduri documentate.

6. Organizația deține proceduri pentru a verifica dacă activitățile desfășurate sunt în conformitate cu comenzile de întreținere și pentru a emite notificarea de punere în serviciu. Notificarea de punere în serviciu include toate informațiile utile pentru definirea restricțiilor de utilizare.

7. În situația aplicării procedurii de evaluare a riscurilor (mai ales a punctelor 2.2 și 2.3 din secțiunea I) în cazul funcției de efectuare a întreținerii, mediul de lucru include nu doar atelierele în care se efectuează întreținerea, ci și liniile de cale ferată din afara clădirilor atelierului și toate locurile în care se desfășoară activități de întreținere.

8. La aplicarea procedurii de gestionare a competențelor în cazul funcției de efectuare a întreținerii se ține cont cel puțin de următoarele activități care afectează siguranța, după caz:

(a)	tehnicile de asamblare (inclusiv sudarea și lipirea);

(b)	controlul nedistructiv;

(c)	încercare finală a vehiculului și punerea în serviciu;

(d)	activitățile de întreținere în cazul sistemelor de frânare, al osiilor montate și al mecanismelor de tracțiune și activitățile de întreținere în cazul unor componente specifice, precum cisternele, valvele etc. ale vagoanelor de marfă pentru transportul de mărfuri periculoase;

(e)	activități de întreținere a componentelor critice pentru siguranță;

(f)	activități de întreținere a sistemelor de control-comandă și semnalizare;

(g)	activități de întreținere a sistemelor de comandă a ușilor;

(h)	alte domenii specializate identificate care au efecte asupra siguranței.

9. La aplicarea procedurii de informare în cazul funcției de efectuare a întreținerii, funcțiilor de gestionare a întreținerii parcului și de dezvoltare a întreținerii le sunt furnizate cel puțin următoarele elemente:

(a)	lucrările efectuate în conformitate cu comenzile de întreținere;

(b)	orice eventuală defecțiune sau eventual defect legat de siguranță care este identificat(ă) de organizație;

(c)	punerea în serviciu.

10. Atunci când procesul de documentare este aplicat funcției de efectuare a întreținerii, trebuie înregistrate cel puțin următoarele elemente pentru activitățile de întreținere care afectează siguranța, astfel cum se menționează la punctul 1 litera (a) din secțiunea II:

(a)	identificarea clară a tuturor instalațiilor, echipamentelor și instrumentelor;

(b)

toate lucrările de întreținere efectuate, inclusiv personalul, uneltele, echipamentele, piesele de schimb și materialele utilizate și ținând cont de:

(i)	normele relevante ale țării în care își are sediul organizația;

(ii)	cerințele stabilite în comenzile de întreținere, inclusiv cerințele referitoare la înregistrări;

(iii)

încercarea finală și decizia privind punerea în serviciu;

(c)	măsurile de control necesare în temeiul comenzilor de întreținere și pentru punerea în serviciu;

(d)	Rezultatele etalonării și verificării. În cazul programelor informatice utilizate la monitorizarea și măsurarea unor cerințe specificate, este confirmată, înaintea primei utilizări, capacitatea programului de a îndeplini funcția dorită, această capacitate fiind reconfirmată dacă este necesar;

(e)	fiabilitatea rezultatelor măsurătorilor precedente, în cazul în care se constată că un instrument de măsurare nu îndeplinește cerințele.

(1) Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO L 183, 29.6.1989, p. 1).

ANEXA III

Formulare de cerere

Textul imaginii

Textul imaginii

Textul imaginii