Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document JOL_2009_121_R_0003_01

2009/370/CE: Decizia Consiliului din 6 aprilie 2009 privind aderarea Comunității Europene la Convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile și la Protocolul la aceasta privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronavelor, adoptate împreună la Cape Town, la 16 noiembrie 2001
Convenție privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile
Protocol privind aspecte specifice ale echipamentelor aeronautice la convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile

OJ L 121, 15.5.2009, p. 3–36 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

15.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 121/3


DECIZIA CONSILIULUI

din 6 aprilie 2009

privind aderarea Comunității Europene la Convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile și la Protocolul la aceasta privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronavelor, adoptate împreună la Cape Town, la 16 noiembrie 2001

(2009/370/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 61 litera (c) coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf și cu articolul 300 alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Comunitatea acționează în vederea creării unui spațiu judiciar comun bazat pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești.

(2)

Convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile (denumită în continuare „Convenția de la Cape Town”) și Protocolul acesteia privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronavelor (denumit în continuare „Protocolul aeronautic”), adoptate împreună la Cape Town, la 16 noiembrie 2001, au o contribuție utilă la reglementarea la nivel internațional în domeniile lor respective. Prin urmare, este de dorit ca dispozițiile celor două instrumente care privesc materii care țin de competența exclusivă a Comunității să fie aplicate cât mai curând posibil.

(3)

Comisia a negociat Convenția de la Cape Town și Protocolul aeronautic în numele Comunității, pentru părțile care țin de competența exclusivă a acesteia din urmă.

(4)

Organizațiile regionale de integrare economică, care sunt competente în anumite domenii reglementate de Convenția de la Cape Town și de Protocolul aeronautic, pot adera la convenția și protocolul menționate, după intrarea în vigoare a acestora.

(5)

De asemenea, anumite aspecte reglementate de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (2) și de Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență (3) și Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) (4) fac obiectul Convenției de la Cape Town și al Protocolului aeronautic.

(6)

Comunitatea are competență exclusivă în ceea ce privește anumite materii reglementate de Convenția de la Cape Town și de Protocolul aeronautic, în timp ce statele membre sunt competente în alte domenii reglementate de aceste două instrumente.

(7)

Prin urmare, Comunitatea ar trebui să adere la Convenția de la Cape Town și la Protocolul aeronautic.

(8)

Articolul 48 din Convenția de la Cape Town și articolul XXVII din Protocolul aeronautic prevăd că, la momentul aderării, o organizație regională de integrare economică prezintă o declarație care specifică materiile reglementate de convenția și protocolul menționate, în privința cărora competența a fost delegată organizației respective de către statele sale membre. În consecință, Comunitatea ar trebui să prezinte o astfel de declarație la momentul aderării la cele două instrumente.

(9)

Articolul 55 din Convenția de la Cape Town prevede că un stat contractant poate declara că nu va aplica, integral sau parțial, dispozițiile articolului 13 sau ale articolului 43, ori ale ambelor articole. La momentul aderării la convenția menționată, Comunitatea ar trebui să facă o asemenea declarație.

(10)

Articolele X, XI și XII din Protocolul aeronautic se aplică numai în cazul în care un stat contractant a făcut o declarație în acest sens, în conformitate cu articolul XXX din protocolul menționat și în condițiile stabilite prin respectiva declarație. La momentul aderării la Protocolul aeronautic, Comunitatea ar trebui să declare că nu va aplica articolul XII și că nu va face nicio declarație în conformitate cu articolul XXX alineatele (2) și (3). Competența statelor membre în ceea ce privește normele de drept material în materie de insolvență nu va fi afectată.

(11)

Aplicarea articolului VIII din Protocolul aeronautic privind alegerea legii aplicabile depinde, de asemenea, de o declarație care poate fi făcută de orice stat contractant, în conformitate cu articolul XXX alineatul (1). La momentul aderării la Protocolul aeronautic, Comunitatea ar trebui să declare că nu va aplica articolul VIII.

(12)

Regatul Unit va rămâne în continuare supus obligațiilor din Convenția de la Roma din 1980 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (5) până când dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 593/2008 devin obligatorii pentru acesta. Se prezumă că Regatul Unit, dacă va adera anterior acestui moment la Protocolul aeronautic, va face o declarație la momentul aderării în conformitate cu articolul XXX alineatul (1), care nu va aduce atingere aplicării normelor regulamentului menționat.

(13)

Regatul Unit și Irlanda participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii.

(14)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale,

DECIDE:

Articolul 1

(1)   Se aprobă în numele Comunității Europene Convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile (denumită în continuare „Convenția de la Cape Town”) și Protocolul privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronavelor (denumit în continuare „Protocolul aeronautic”), adoptate împreună la Cape Town, la 16 noiembrie 2001.

Textele Convenției de la Cape Town și ale Protocolului aeronautic se atașează la prezenta decizie.

(2)   În prezenta decizie, prin „stat membru” se înțelege orice stat membru, cu excepția Danemarcei.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana (persoanele) împuternicită (împuternicite) să depună, în numele Comunității Europene, instrumentele prevăzute la articolul 47 alineatul (4) din Convenția de la Cape Town și la articolul XXVI alineatul (4) din Protocolul aeronautic.

Articolul 3

(1)   La momentul aderării la Convenția de la Cape Town, Comunitatea va prezenta declarațiile care figurează la punctele I din anexele I și II.

(2)   La momentul aderării la Protocolul aeronautic, Comunitatea va prezenta declarațiile care figurează la punctele II din anexele I și II.

Adoptată la Luxemburg, 6 aprilie 2009.

Pentru Consiliu

Președintele

J. POSPÍŠIL


(1)  Avizul din 18 decembrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  JO L 12, 16.1.2001, p. 1.

(3)  JO L 160, 30.6.2000, p. 1.

(4)  JO L 177, 4.7.2008, p. 6.

(5)  JO L 266, 9.10.1980, p. 1.


ANEXA I

Declarații generale privind competența Comunității Europene care trebuie prezentate de Comunitate la momentul aderării la Convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile („Convenția de la Cape Town”) și la Protocolul la aceasta privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronautice („Protocolul aeronautic”), adoptate împreună la Cape Town, la 16 noiembrie 2001

I.

Declarație prezentată în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) privind competența Comunității Europene în domeniile reglementate de Convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile („Convenția de la Cape Town”), în privința cărora statele membre au delegat competența Comunității

1.

Convenția de la Cape Town prevede la articolul 48 că organizațiile regionale de integrare economică care sunt constituite de state suverane și care sunt competente în ceea ce privește anumite materii reglementate de respectiva convenție pot adera la aceasta, sub rezerva prezentării declarației prevăzute la alineatul (2) al articolului menționat. Comunitatea a decis să adere la Convenția de la Cape Town și procedează, în consecință, la prezentarea declarației respective.

2.

Membrii actuali ai Comunități sunt Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

3.

Cu toate acestea, prezenta declarație nu se aplică în cazul Regatului Danemarcei, în conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene.

4.

Prezenta declarație nu se aplică teritoriilor statelor membre în care Tratatul de instituire a Comunității Europene nu este aplicabil și nu aduce atingere actelor sau pozițiilor care pot fi adoptate în temeiul Convenției de la Cape Town de către statele membre respective în numele și în interesul acestor teritorii.

5.

Statele membre ale Comunității Europene au delegat competența Comunității în ceea ce privește domeniile reglementate de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1) și de Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 din 29 mai 2000 al Consiliului privind procedurile de insolvență (2) și Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) (3).

6.

La momentul aderării la Convenția de la Cape Town, Comunitatea nu va face niciuna dintre declarațiile posibile în temeiul articolelor menționate la articolul 56 din convenția respectivă, cu excepția unei declarații privind articolul 55. Statele membre își păstrează competența în ceea ce privește normele de drept material în materie de insolvență.

7.

Exercitarea competențelor delegate de statele membre Comunității în temeiul Tratatului de instituire a Comunității Europene este, prin natura sa, susceptibilă de a evolua în permanență. În cadrul instituit prin tratatul menționat, instituțiile competente pot adopta decizii prin care se determină întinderea competențelor Comunității. Prin urmare, Comunitatea își rezervă dreptul de a modifica prezenta declarație în consecință, fără ca acest fapt să constituie o condiție prealabilă pentru exercitarea competenței sale cu privire la domeniile reglementate de Convenția de la Cape Town.

II.

Declarație prezentată în temeiul articolului XXVII alineatul (2), privind competența Comunității Europene în ceea ce privește domeniile reglementate de Protocolul privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronautice („Protocolul aeronautic”), pentru care statele membre au delegat competența Comunității

1.

Protocolul aeronautic prevede la articolul XXVII că organizațiile regionale de integrare economică, care sunt constituite de state suverane și care sunt competente în ceea ce privește anumite aspecte reglementate de protocolul menționat, pot adera sub rezerva prezentării declarației menționate la alineatul (2) al articolului menționat. Comunitatea a decis să adere la Protocolul aeronautic și procedează în consecință la prezentarea declarației respective.

2.

Membrii actuali ai Comunități Europene sunt Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

3.

Cu toate acestea, prezenta declarație nu se aplică în cazul Regatului Danemarcei, în conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene.

4.

Declarația menționată nu se aplică teritoriilor statelor membre în care nu se aplică Tratatul de instituire a Comunității Europene și nu aduce atingere actelor sau pozițiilor care pot fi adoptate în temeiul Protocolului aeronautic de către statele membre respective în numele și în interesul acestor teritorii.

5.

Statele membre ale Comunității Europene au delegat Comunității competența cu privire la domeniile reglementate de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (4) și de Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 din 29 mai 2000 al Consiliului privind procedurile de insolvență (5) și Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) (6).

6.

La momentul aderării la Protocolul aeronautic, Comunitatea nu va face nicio declarație în conformitate cu articolul XXX alineatul (1) cu privire la aplicarea articolului VIII și niciuna dintre declarațiile permise în temeiul articolului XXX alineatele (2) și (3). Statele membre își păstrează competența în ceea ce privește normele de drept material în materie de insolvență.

7.

Exercitarea competențelor delegate de statele membre Comunității Europene în temeiul Tratatului de instituire a Comunității Europene este, prin natura sa, susceptibilă de a evolua în permanență. În cadrul instituit prin tratatul menționat, instituțiile competente pot adopta decizii prin care se determină întinderea competențelor Comunității. Prin urmare, Comunitatea își rezervă dreptul de a modifica prezenta declarație în consecință, fără ca acest fapt să constituie o condiție prealabilă pentru exercitarea competenței sale cu privire la aspectele reglementate de Protocolul aeronautic.


(1)  JO L 12, 16.1.2001, p. 1.

(2)  JO L 160, 30.6.2000, p. 1.

(3)  JO L 177, 4.7.2008, p. 6.

(4)  JO L 12, 16.1.2001, p. 1.

(5)  JO L 160, 30.6.2000, p. 1.

(6)  JO L 177, 4.7.2008, p. 6.


ANEXA II

Declarații care trebuie prezentate de Comunitatea Europeană la momentul aderării la Convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile („Convenția de la Cape Town”) și la Protocolul privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronautice („Protocolul aeronautic”), adoptate împreună la Cape Town la 16 noiembrie 2001, cu privire la anumite dispoziții și măsuri cuprinse în acestea

I.

Declarația Comunității Europene în conformitate cu articolul 55 din Convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile („Convenția de la Cape Town”)

În conformitate cu articolul 55 din Convenția de la Cape Town, când debitorul își are domiciliul pe teritoriul unui stat membru al Comunității, statele membre care au obligații în temeiul Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1) vor aplica articolele 13 și 43 din Convenția de la Cape Town, pentru acordarea de măsuri provizorii, numai în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, astfel cum este interpretat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în contextul articolului 24 din Convenția de la Bruxelles din 27 septembrie 1968 privind competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (2).

II.

Declarația Comunității Europene în conformitate cu articolul XXX din Protocolul privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronautice („Protocolul aeronautic”)

În conformitate cu articolul XXX alineatul (5) din Protocolul aeronautic, articolul XXI din protocolul menționat nu se va aplica în interiorul Comunității, iar Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (3) se va aplica acestei materii în cazul statelor membre care au obligații în temeiul regulamentului menționat sau în temeiul oricărui alt acord care vizează extinderea efectelor acestuia.


(1)  JO L 12, 16.1.2001, p. 1.

(2)  JO L 299, 31.12.1972, p. 32.

(3)  JO L 12, 16.1.2001, p. 1.


TRADUCERE

CONVENȚIE

privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile

STATELE PĂRȚI LA PREZENTA CONVENȚIE,

CONȘTIENTE de necesitatea de a achiziționa și folosi echipamente mobile de valoare ridicată sau de însemnătate economică deosebită și de a facilita finanțarea pentru achiziția și utilizarea acestora într-un mod eficient,

RECUNOSCÂND avantajele finanțării garantate cu active și ale leasingului în acest sens și dorind să faciliteze acest tip de tranzacții prin stabilirea de norme clare de reglementare a acestora,

CUNOSCÂND necesitatea de a asigura faptul că garanțiile privind aceste echipamente sunt universal recunoscute și protejate,

DORIND să asigure beneficii economice extinse și reciproce pentru toate părțile interesate,

CONSIDERÂND că aceste norme trebuie să reflecte principiile care stau la baza finanțării garantate cu active și a leasingului și să promoveze autonomia părților, necesară în astfel de tranzacții,

CONȘTIENTE de necesitatea de a stabili un cadru legal pentru garanțiile internaționale în domeniul acestor echipamente și, în acest scop, de a crea un sistem internațional de înregistrare pentru protecția acestora,

LUÂND ÎN CONSIDERARE obiectivele și principiile enunțate în convențiile existente referitoare la acest tip de echipamente,

CONVIN după cum urmează:

CAPITOLUL I

DOMENIUL DE APLICARE ȘI PREVEDERI GENERALE

Articolul 1

Definiții

În prezenta convenție, cu excepția cazurilor în care contextul implică un alt sens, următorii termeni sunt folosiți cu înțelesul explicat în cele ce urmează:

(a)

„contract” înseamnă contract de constituire a unei garanții, contract încheiat sub condiție suspensivă sau contract de leasing;

(b)

„cesiune” înseamnă un contract care, printr-o garanție sau în alt mod, conferă cesionarului drepturi conexe, cu sau fără transferul garanțiilor internaționale aferente;

(c)

„drepturi conexe” se referă la toate drepturile la plăți sau alte beneficii oferite de debitor conform unui contract, garantate sau asociate cu bunul;

(d)

„începerea procedurilor de insolvență” înseamnă momentul în care trebuie să înceapă procedurile de insolvență, conform legislației aplicabile privind insolvența;

(e)

„cumpărător condiționat” este un cumpărător în cadrul unui contract încheiat sub condiție suspensivă;

(f)

„vânzător condiționat” este un vânzător în cadrul unui contract încheiat sub condiție suspensivă;

(g)

„contract de vânzare-cumpărare” înseamnă un contract pentru vânzarea unui bun de către un vânzător unui cumpărător care nu face parte din contractele definite anterior la litera (a);

(h)

„instanță” înseamnă o instanță judecătorească sau un tribunal administrativ ori de arbitraj stabilit de către statul contractant;

(i)

„creditor” înseamnă titularul unei sarcini în cadrul unui contract de garanție, un cumpărător condiționat în cadrul unui contract încheiat sub condiție suspensivă sau un locator într-un contract de leasing;

(j)

„debitor” înseamnă garantul într-un contract de garanție, cumpărătorul condiționat într-un contract încheiat sub condiție suspensivă, utilizatorul într-un contract de leasing sau o persoană al cărei drept asupra unui bun este grevat de un drept sau o garanție înregistrabil(ă) necontractual(ă);

(k)

„administratorul judiciar” este persoana autorizată să administreze reorganizarea sau lichidarea, inclusiv persoanele autorizate în mod provizoriu, și poate fi un debitor aflat în posesia bunului, dacă acest lucru este permis de legislația aplicabilă privind insolvența;

(l)

„proceduri de insolvență” înseamnă falimentul, lichidarea sau ale proceduri judiciare sau administrative colective, inclusiv procedurile provizorii, în cadrul cărora activele și afacerile debitorului fac obiectul controalelor și supravegherii de către o instanță în scop de reorganizare sau lichidare;

(m)

„persoanele interesate” sunt:

(i)

debitorul;

(ii)

orice persoană care, în scopul asigurării îndeplinirii oricărei obligații în favoarea creditorului, acordă sau emite o cauțiune sau o garanție la cerere sau o scrisoare de credit stand-by sau orice altă formă de asigurare a creditului;

(iii)

orice altă persoană care are drepturi privind bunul sau asupra bunului;

(n)

„tranzacția internă” este o tranzacție de tipul celor enumerate la articolul 2 alineatul (2) literele (a)-(c), în cazul în care centrul principalelor interese ale tuturor părților la astfel de tranzacții, precum și bunul relevant se află (astfel cum este specificat în protocol) în același stat contractant la momentul încheierii contractului și în cazul în care garanția existentă pentru tranzacția în cauză a fost înregistrată într-un registru național din respectivul stat contractant, care a făcut o declarație conform articolului 50 alineatul (1);

(o)

„garanție internațională” este garanția unui creditor căreia i se aplică prevederile articolului 2;

(p)

„registrul internațional” reprezintă modalitățile internaționale de înregistrare în sensul prezentei convenții sau al protocolului;

(q)

„contractul de leasing” este contractul prin care o persoană (locatorul) acordă dreptul de posesie sau control asupra unui bun (cu sau fără opțiunea de a-l achiziționa) unei alte persoane (utilizatorul) în schimbul unei chirii sau al unei alte forme de plată;

(r)

„garanție națională” însemnă o garanție a unui creditor privind un bun, creat de o tranzacție internațională în cadrul unei declarații în temeiul articolului 50 alineatul (1);

(s)

„drept sau garanție necontractual(ă)” înseamnă un drept sau o garanție acordat(ă) conform legislației unui stat contractant care a făcut o declarație în baza articolului 39 pentru a garanta îndeplinirea unei obligații, inclusiv o obligație față de un stat, un organism de stat sau o organizație interguvernamentală sau privată;

(t)

„notificare privind o garanție națională” înseamnă o notificare înregistrată sau care urmează a fi înregistrată la registrul internațional cu privire la crearea unei garanții naționale;

(u)

„bun” înseamnă un bun aparținând uneia dintre categoriile care intră în sfera de aplicare a articolului 2;

(v)

„drept sau garanție preexistente” înseamnă un drept sau o garanție de orice tip privind un bun sau asupra unui bun, care a fost creat sau a rezultat înainte de data de la care prezenta convenție începe să producă efecte, astfel cum se menționează la articolul 60 alineatul (2) litera (a);

(w)

„indemnizații” înseamnă încasări sub formă de bani sau sub o altă formă, provenite din pierderea totală sau parțială sau distrugerea fizică a bunului sau confiscarea, retragerea sau rechiziționarea totală sau parțială a acestuia;

(x)

„cesiunea potențială” este cesiunea proiectată pentru viitor în cazul producerii unui eveniment determinat, fie că aceasta este sigură sau nu;

(y)

„garanție internațională potențială” înseamnă o garanție privind un bun, proiectată a fi creată sau protejată în viitor ca garanție internațională, în cazul producerii unui eveniment determinat (care poate fi achiziția de către debitor a unei garanții privind bunul), fie că aceasta este sigură sau nu;

(z)

„vânzare potențială” înseamnă o vânzare proiectată pentru viitor, în cazul producerii unui eveniment determinat, fie că aceasta este sigură sau nu;

(aa)

„protocol” înseamnă, pentru orice categorie de bunuri și drepturi conexe cărora li se aplică prezenta convenție, protocolul corespunzător respectivei categorii de bunuri și drepturi conexe;

(bb)

„înregistrat” înseamnă înscris în registrul internațional conform prevederilor din capitolul V;

(cc)

„garanții înregistrate” înseamnă o garanție internațională, un drept sau o garanție necontractual(ă) înregistrabil(ă) sau o garanție națională specificată într-o notificare privind o garanție națională, înregistrată conform prevederilor din capitolul V;

(dd)

„drept sau garanție necontractual(ă) înregistrabil(ă)” înseamnă un drept sau o garanție necontractual(ă) înregistrabil(ă) conform unei declarații înaintate conform prevederilor articolului 40;

(ee)

„organism de înregistrare” înseamnă, conform protocolului, persoana sau organismul desemnat de protocol sau numit în temeiul articolului 17 alineatul (2) litera (b);

(ff)

„regulamente” înseamnă regulamente emise sau aprobate de către autoritatea de supraveghere în temeiul protocolului;

(gg)

„vânzare” înseamnă transferul proprietății asupra unui bun în urma încheierii unui contract de vânzare-cumpărare;

(hh)

„obligație garantată” înseamnă o obligație garantată printr-o garanție reală mobiliară;

(ii)

„contract de garanție” înseamnă un contract prin care un debitor acordă titularului unei obligații sau aprobă acordarea unei drept (inclusiv dreptul de proprietate) privind un bun sau asupra unui bun pentru a garanta îndeplinirea unei obligații existente sau viitoare a debitorului sau a unui terț;

(jj)

„garanție reală mobiliară” înseamnă o garanție creată printr-un contract de garanție;

(kk)

„autoritate de supraveghere” înseamnă, conform protocolului, autoritatea de supraveghere menționată la articolul 17 alineatul (1);

(ll)

„contract încheiat sub condiție suspensivă” înseamnă un contract de vânzare-cumpărare a unui bun, cu condiția ca dreptul de proprietate să nu fie transferat până la îndeplinirea condiției sau a condițiilor prevăzute în contract;

(mm)

„garanție neînregistrată” înseamnă o garanție contractuală sau un drept sau o garanție necontractual(ă) (cu excepția garanției căreia i se aplică articolul 39) care nu a fost înregistrat(ă), indiferent dacă este înregistrabilă sau nu conform prezentei convenții; și

(nn)

„în scris” înseamnă o consemnare a informațiilor (inclusiv a informațiilor comunicate prin teletransmisie) care este pe suport material sau sub o altă formă care poate fi reprodusă ulterior pe suport material și care indică în mod rezonabil aprobarea informațiilor respective de către o persoană.

Articolul 2

Garanția internațională

(1)   Prezenta convenție prevede constituirea și efectele unei garanții internaționale pentru anumite categorii de echipamente mobile și drepturi conexe.

(2)   În sensul prezentei convenții, o garanție internațională privind echipamente mobile este o garanție, creată în temeiul articolului 7, privind un bun, identificabil în mod unic dintr-o categorie de astfel de bunuri enumerate la alineatul (3) și numite în protocol:

(a)

acordat de către debitor în baza unui contract de garanție;

(b)

atribuit unei persoane care este vânzătorul condiționat în cadrul unui contract încheiat sub condiție suspensivă; sau

(c)

atribuit unei persoane care este locatorul în cadrul unui contract de leasing. O garanție care intră în sfera de aplicare a prevederilor de la litera (a) nu intră și în sfera de aplicare a literelor (b) sau (c).

(3)   Categoriile menționate la alineatul precedent sunt următoarele:

(a)

corpuri de aeronave, motoare de aeronave și elicoptere;

(b)

material rulant pentru căi ferate; și

(c)

echipamente spațiale.

(4)   Legislația aplicabilă stabilește dacă o garanție care intră sub incidența alineatului (2) intră în sfera de aplicare a literelor (a), (b) sau (c) de la alineatul menționat.

(5)   O garanție internațională referitoare la un bun se extinde și la veniturile aduse de bunul respectiv.

Articolul 3

Domeniul de aplicare

(1)   Prezenta convenție se aplică în cazul în care, în momentul încheierii contractului care instituie sau prevede garanția internațională, debitorul se află într-un stat contractant.

(2)   Aplicabilitatea prezentei convenții nu este afectată în cazul în care creditorul se află într-un stat necontractant.

Articolul 4

Locația debitorului

(1)   În sensul articolului 3 alineatul (1), debitorul aparține de statul contractant:

(a)

în temeiul legislației căruia a fost creat sau funcționează;

(b)

în care își are sediul social sau sediul statutar;

(c)

în care își are administrația centrală; sau

(d)

în care își desfășoară activitatea.

(2)   Referirea de la litera (d) a alineatului anterior la locul în care debitorul își desfășoară activitatea, în cazul în care acesta își desfășoară activitatea în mai multe locuri, înseamnă locul în care acesta își desfășoară activitatea principală sau, dacă nu există un astfel de loc, reședința sa obișnuită.

Articolul 5

Interpretare și legislația aplicabilă

(1)   În interpretarea prezentei convenții, trebuie să se țină seama de obiectivele acesteia, stabilite în preambul, de caracterul său internațional și de necesitatea de a promova uniformitatea și previzibilitatea în aplicarea acesteia.

(2)   Problemele legate de aspectele reglementate prin prezenta convenție care nu sunt stabilite explicit în cadrul acesteia vor fi soluționate în conformitate cu principiile generale pe care este fondată convenția sau, în lipsa acestor principii, în conformitate cu legea aplicabilă.

(3)   Trimiterile la legea aplicabilă se referă la normele interne ale legii aplicabile, în virtutea normelor de drept internațional privat din statul instanței sesizate.

(4)   În cazul în care un stat cuprinde mai multe unități teritoriale, fiecare având propriile sale norme de drept cu privire la aspectul analizat, și în cazul în care nu există nicio indicație privind unitatea teritorială relevantă, legea acelui stat decide unitatea teritorială ale cărei legi se aplică. În absența unei astfel de norme, se aplică legea unității teritoriale cu care cazul are cele mai multe legături.

Articolul 6

Relația dintre convenție și protocol

(1)   Prezenta convenție și protocolul vor fi citite și interpretate împreună ca un singur instrument.

(2)   În cazul unei neconcordanțe între prezenta convenție și protocol, are întâietate protocolul.

CAPITOLUL II

CONSTITUIREA UNEI GARANȚII INTERNAȚIONALE

Articolul 7

Condiții de formă

O garanție se constituie ca garanție internațională în conformitate cu prezenta convenție în cazul în care contractul care o creează sau prevede:

(a)

este în scris;

(b)

se referă la un bun de care pot dispune debitorul, vânzătorul condiționat sau locatorul;

(c)

permite unui bun să fie identificat în conformitate cu protocolul; și

(d)

în cazul unui contract de garanție, permite stabilirea obligațiilor garantate, fără a fi însă necesar să se menționeze o sumă sau suma maximă garantată.

CAPITOLUL III

MĂSURI ÎN CAZUL NEÎNDEPLINIRII OBLIGAȚIILOR

Articolul 8

Măsurile aflate la dispoziția creditorului

(1)   În cazul neîndeplinirii obligațiilor, astfel cum este prevăzut la articolul 11, cu condiția ca debitorul să-și fi dat în orice moment acordul și sub rezerva oricăror declarații ale statului contractant în temeiul articolului 54, creditorul poate aplica una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

(a)

să-și însușească sau să preia controlul asupra bunului care constituie garanție în favoarea sa;

(b)

să vândă sau să închirieze bunul;

(c)

să colecteze sau să primească orice venit sau profit rezultat din gestionarea sau utilizarea bunului.

(2)   Creditorul poate, de asemenea, să solicite un ordin judecătoresc care să autorizeze sau să impună oricare dintre acțiunile menționate la alineatul anterior.

(3)   Orice măsură menționată la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) sau la articolul 13 trebuie aplicată în mod rezonabil din punct de vedere comercial. O măsură este considerată a fi aplicată în mod rezonabil din punct de vedere comercial atunci când aceasta este aplicată în conformitate cu o prevedere a contractului de garanție, cu excepția cazului în care o astfel de prevedere este în mod evident nerezonabilă.

(4)   Un creditor care propune să vândă sau să închirieze un bun în temeiul alineatului (1) va notifica mai întâi în scris într-un termen rezonabil cu privire la această vânzare sau închiriere:

(a)

persoanele interesate specificate la articolul 1 litera (m) punctele (i) și (ii); și

(b)

persoanele interesate specificate la articolul 1 litera (m) punctul (iii), care au comunicat creditorului drepturile lor cu suficient timp înainte de vânzare sau închiriere.

(5)   Orice sumă colectată sau primită de către creditor care rezultă din aplicarea oricăreia dintre măsurile menționate la alineatul (1) sau (2) trebuie considerată ca plată a sumei care reprezintă obligațiile garantate.

(6)   În cazul în care sumele colectate sau primite de către creditor care rezultă din aplicarea oricăreia dintre măsurile menționate la alineatul (1) sau (2) depășesc suma garantată prin garanția reală mobiliară și costurile rezonabile apărute în aplicarea respectivei măsuri, atunci, cu excepția cazului în care instanța decide altfel, creditorul distribuie surplusul în ordinea priorității și celorlalți deținători de garanții înregistrate cu rang inferior sau care au fost aduse la cunoștința creditorului și plătește suma rămasă debitorului.

Articolul 9

Transferul proprietății în cazul îndeplinirii obligației. Efectul liberatoriu

(1)   În orice moment după neîndeplinirea obligației, astfel cum este prevăzut la articolul 11, creditorul și toate persoanele interesate pot hotărî de comun acord ca dreptul de proprietate (sau orice altă garanție a debitorului) asupra oricărui bun care constituie o garanție reală mobiliară să fie utilizat de către creditor pentru îndeplinirea obligației garantate.

(2)   La cererea creditorului, instanța poate hotărî ca dreptul de proprietate (sau orice altă garanție a debitorului) asupra oricărui bun care constituie o garanție reală mobiliară să treacă asupra creditorului pentru îndeplinirea obligațiilor garantate.

(3)   Instanța aprobă cererea de la alineatul anterior numai dacă valoarea obligațiilor garantate care trebuie îndeplinite printr-un astfel de transfer este proporțională cu valoarea bunului, ținându-se seama de plata care trebuie realizată de către creditor oricărei persoane interesate.

(4)   În orice moment după neîndeplinirea obligațiilor, astfel cum se prevede la articolul 11, și înainte de vânzarea bunului care constituie garanție sau de emiterea unui ordin conform alineatului (2), debitorul sau orice persoană interesată poate obține ridicarea garanției reale mobiliare, plătind în întregime suma garantată, sub rezerva închirierii bunului de către creditor conform articolului 8 alineatul (1) litera (b) sau prevăzută de un ordin judecătoresc, conform articolului 8 alineatul (2). În cazul în care, după neîndeplinirea obligațiilor, suma garantată este plătită în întregime de către o persoană interesată, alta decât debitorul, acea persoană preia drepturile creditorului.

(5)   Dreptul de proprietate sau orice altă garanție a debitorului, transferate prin vânzare, conform articolului 8 alineatul (1) litera (b) sau prezentului articol alineatul (1) sau (2), este degrevat de orice altă garanție de rang inferior garanției reale mobiliare a creditorului, în conformitate cu prevederile articolului 29.

Articolul 10

Măsurile aflate la dispoziția vânzătorului condiționat sau a locatorului

În cazul neîndeplinirii obligațiilor în cadrul unui contract încheiat sub condiție suspensivă sau al unui contract de leasing, astfel cum se prevede la articolul 11, vânzătorul condiționat sau locatorul, după caz:

(a)

sub rezerva oricărei declarații potențiale a statului contractant, conform articolului 54, poate să rezilieze contractul și să-și însușească sau să preia controlul asupra oricărui bun care face obiectul contractului; sau

(b)

poate să solicite un ordin judecătoresc care să autorizeze sau să impună oricare dintre aceste acțiuni.

Articolul 11

Domeniul de aplicare al neîndeplinirii obligațiilor

(1)   Debitorul și creditorul pot în orice moment să încheie un acord scris pentru a stabili faptele care constituie neîndeplinirea obligațiilor sau care determină exercitarea drepturilor și punerea în executare a măsurilor specificate la articolele 8-10 și 13.

(2)   În cazul în care debitorul și creditorul nu au căzut de acord asupra acestor aspecte, „neîndeplinirea obligațiilor” în sensul articolelor 8-10 și 13 înseamnă neîndeplinirea de către debitor a obligațiilor sale, ceea ce îl privează în mod substanțial pe creditor de beneficiile care i se cuvin în conformitate cu prevederile contractului.

Articolul 12

Măsuri suplimentare

Pot fi aplicate orice alte măsuri permise de legea aplicabilă, inclusiv măsurile asupra cărora părțile au căzut de acord, cu condiția ca acestea să nu vină în contradicție cu prevederile imperative din prezentul capitol, astfel cum se stabilește la articolul 15.

Articolul 13

Măsuri provizorii

(1)   Sub rezerva oricărei declarații pe care o poate face în temeiul articolului 55, un stat contractant se asigură că un creditor care aduce dovezi că debitorul nu și-a îndeplinit obligațiile, în așteptarea soluționării definitive a cererii sale și cu condiția ca debitorul să-și fi dat, în orice moment, acordul în această privință, poate obține din partea unei instanțe aplicarea în termen scurt a unor măsuri, sub forma unuia sau a mai multor ordine dintre cele enumerate în cele ce urmează, în funcție de solicitarea creditorului:

(a)

conservarea bunului și a valorii sale;

(b)

punerea în posesie, controlul sau custodia asupra bunului;

(c)

imobilizarea bunului; și

(d)

închirierea sau, cu excepția cazurilor prevăzute la literele (a)-(c), gestionarea bunului și a veniturilor generate de acesta.

(2)   La emiterea unui ordin conform alineatului precedent, instanța poate impune condițiile pe care le consideră necesare pentru a proteja persoanele interesate în eventualitatea în care:

(a)

creditorul, la punerea în aplicare a unui ordin care dispune aplicarea unor măsuri, nu-și îndeplinește oricare dintre obligațiile sale față de debitor conform prezentei convenții sau conform protocolului; sau

(b)

creditorului nu îi este recunoscută creanța, integral sau parțial, la soluționarea definitivă a respectivului litigiu.

(3)   Înainte de a emite un ordin conform alineatului (1), instanța poate solicita ca toate persoanele interesate să fie notificate de această cerere.

(4)   Nicio prevedere a acestui articol nu afectează aplicarea articolului 8 alineatul (3) și nici nu limitează posibilitatea instanței de a dispune alte măsuri provizorii decât cele enumerate la alineatul (1).

Articolul 14

Condiții procedurale

Sub rezerva articolului 54 alineatul (2), orice măsură prevăzută în prezentul capitol trebuie aplicată în conformitate cu procedura stabilită prin legea locului în care se aplică măsura.

Articolul 15

Derogarea

În relațiile lor reciproce, două sau mai multe părți menționate în prezentul capitol pot oricând, prin acord scris, să stabilească o derogare de la conținutul oricăreia dintre prevederile anterioare din prezentul capitol sau să modifice efectele acestora, cu excepția articolului 8 alineatele (3)-(6), a articolului 9 alineatele (3) și (4), a articolului 13 alineatul (2) și a articolului 14.

CAPITOLUL IV

SISTEMUL INTERNAȚIONAL DE ÎNREGISTRARE

Articolul 16

Registrul internațional

(1)   Se instituie un registru internațional pentru înregistrarea:

(a)

garanțiilor internaționale, a garanțiilor internaționale potențiale și a drepturilor și garanțiilor necontractuale înregistrabile;

(b)

cesiunilor și cesiunilor potențiale de garanții internaționale;

(c)

achizițiilor de garanții internaționale prin subrogarea legală sau convențională conform legii aplicabile;

(d)

notificărilor privind garanțiile naționale;

(e)

subordonărilor de garanții menționate la oricare dintre alineatele precedente.

(2)   Se pot institui diferite registre internaționale pentru diferite categorii de bune și drepturi conexe.

(3)   În sensul acestui capitol și al capitolului V, termenul „înregistrare” include, acolo unde este cazul, modificarea, prelungirea sau radierea înregistrării.

Articolul 17

Autoritatea de supraveghere și organismul de înregistrare

(1)   Se desemnează o autoritate de supraveghere în conformitate cu protocolul.

(2)   Autoritatea de supraveghere:

(a)

înființează sau ia măsuri pentru înființarea Registrului internațional;

(b)

numește și eliberează din funcție responsabilul organismului de înregistrare, cu excepția cazului în care se prevede altfel în protocol;

(c)

în cazul în care se schimbă responsabilul organismului de înregistrare, asigură că toate drepturile necesare pentru funcționarea efectivă continuă a Registrului internațional îi revin sau sunt transmisibile noului responsabil;

(d)

după consultarea cu statele contractante, stabilește sau aprobă un regulament de aplicare a protocolului privind funcționarea Registrului internațional și asigură publicarea acestuia;

(e)

stabilește procedurile administrative prin care se pot înainta plângeri către autoritatea de supraveghere privind funcționarea Registrului internațional;

(f)

supraveghează organismul de înregistrare și funcționarea Registrului internațional;

(g)

la cererea organismului de înregistrare, îi acordă asistență acestuia după cum consideră necesar autoritatea de supraveghere;

(h)

stabilește și revizuiește periodic structura tarifară a serviciilor și a facilităților oferite de către Registrul internațional;

(i)

face tot ceea ce este necesar pentru a asigura existența unui sistem electronic eficient de înregistrare pe bază de notificări în vederea îndeplinirii obiectivelor prezentei convenții și ale protocolului; și

(j)

înaintează rapoarte periodice statelor contractante cu privire la îndeplinirea obligațiilor sale în conformitate cu prezenta convenție și cu protocolul.

(3)   Autoritatea de supraveghere poate încheia orice acord necesar pentru îndeplinirea funcțiilor sale, inclusiv acordurile prevăzute la articolul 27 alineatul (3).

(4)   Autoritatea de supraveghere deține toate drepturile de proprietate asupra bazelor de date și a arhivelor Registrului internațional.

(5)   Organismul de înregistrare asigură funcționarea eficientă a Registrului internațional și îndeplinește funcțiile care i-au fost atribuite prin prezenta convenție, prin protocol și prin regulamente.

CAPITOLUL V

ALTE ASPECTE LEGATE DE ÎNREGISTRARE

Articolul 18

Condiții de înregistrare

(1)   Protocolul și regulamentele trebuie să specifice condițiile, inclusiv criteriile de identificare a bunului pentru:

(a)

efectuarea de înregistrări (care includ dispunerea transmiterii în prealabil pe cale electronică a consimțământului tuturor persoanelor al căror consimțământ este necesar conform articolului 20);

(b)

efectuarea de căutări și emiterea de certificate de căutare și sub rezerva a ceea ce urmează;

(c)

asigurarea confidențialității informațiilor și a documentelor din cadrul Registrului internațional, altele decât informațiile și documentele legate de înregistrare.

(2)   Organismul de înregistrare nu are datoria de a cerceta dacă a fost într-adevăr acordat consimțământul pentru înregistrare în temeiul articolului 20 sau dacă acest consimțământ este valabil.

(3)   În cazul în care o garanție înregistrată ca garanție internațională potențială devine garanție internațională, nu este necesară o altă înregistrare, cu condiția ca informațiile existente să fie suficiente pentru înregistrarea unei garanții internaționale.

(4)   Organismul de înregistrare ia măsurile necesare pentru ca înregistrările să fie introduse în baza de date a Registrului internațional, să poată fi căutate în ordinea cronologică a primirii lor, și în fișier să se înregistreze data și ora primirii.

(5)   Protocolul poate dispune ca un stat contractant să poată desemna pe teritoriul său unul sau mai multe organisme ca punct sau puncte de intrare, prin intermediul căruia informațiile necesare pentru înregistrare să fie transmise Registrului internațional. Un stat contractant care creează un astfel de organism poate specifica cerințele care trebuie îndeplinite (dacă există astfel de cerințe) înainte ca aceste informații să fie transmise Registrului internațional.

Articolul 19

Valabilitatea și momentul înregistrării

(1)   O înregistrare este valabilă doar dacă este efectuată în conformitate cu prevederile articolului 20.

(2)   O înregistrare, dacă îndeplinește condițiile de valabilitate, este completă doar la introducerea informațiilor necesare în baza de date a Registrului internațional, astfel încât să poată fi consultată.

(3)   O înregistrare poate fi consultată, în sensul alineatului anterior, în momentul în care:

(a)

Registrul internațional i-a atribuit un număr de fișier în ordine secvențială; și

(b)

informațiile privind înregistrarea, inclusiv numărul fișierului, sunt stocate pe suport durabil și pot fi accesate la Registrul internațional.

(4)   În cazul în care o garanție înregistrată inițial ca garanție internațională potențială devine garanție internațională, aceasta trebuie considerată ca fiind înregistrată de la data de înregistrare a garanției internaționale potențiale, cu condiția ca înregistrarea să fi fost valabilă imediat înainte de momentul constituirii garanției internaționale, astfel cum este prevăzut la articolul (7).

(5)   Alineatul anterior se aplică cu modificările necesare la înregistrarea unei cesiuni potențiale a unei garanții internaționale.

(6)   O înregistrare trebuie să poată fi consultată în baza de date a Registrului internațional în conformitate cu criteriile specificate în protocol.

Articolul 20

Acordarea consimțământului pentru înregistrare

(1)   O garanție internațională, o garanție internațională potențială, o cesiune sau o cesiune potențială a unei garanții internaționale poate fi înregistrată, iar apoi înregistrarea poate fi modificată sau prelungită înainte de expirare, de către oricare dintre părți cu acordul scris al celeilalte părți.

(2)   Subordonarea unei garanții internaționale unei alte garanții internaționale poate fi înregistrată în orice moment de către persoana sau cu acordul scris al persoanei a cărei garanție a fost subordonată.

(3)   O înregistrare poate fi radiată de către partea sau cu acordul scris al părții în favoarea căreia a fost efectuată.

(4)   Achiziția unei garanții internaționale prin subrogare legală sau convențională poate fi înregistrată de către persoana care se substituie creditorului.

(5)   Un drept sau o garanție necontractual(ă) înregistrabil(ă) pot fi înregistrate de către deținătorul acestora.

(6)   Notificarea unei garanții naționale poate fi înregistrată de către deținătorul acesteia.

Articolul 21

Durata înregistrării

Înregistrarea unei garanții internaționale rămâne în vigoare până în momentul radierii acesteia sau până la expirarea perioadei specificate în înregistrare.

Articolul 22

Consultările

(1)   Orice persoană poate solicita, prin modalitățile specificate în protocol și în regulamente, consultarea prin mijloace electronice în cadrul Registrului internațional a garanțiilor internaționale sau a garanțiilor internaționale potențiale înregistrate în acesta.

(2)   La primirea unei solicitări în acest sens, organismul de înregistrare emite, prin modalitățile prevăzute în protocol și în regulamente, un certificat de consultare în registru prin mijloace electronice cu privire la orice bun:

(a)

care menționează toate informațiile înregistrate cu privire la bunul în cauză, precum și data și ora la care au fost înregistrate informațiile; sau

(b)

care menționează că nu există informații în cadrul Registrului internațional cu privire la bunul în cauză.

(3)   Un certificat de consultare eliberat în temeiul alineatului anterior indică faptul că acel creditor al cărui nume este indicat în informația înregistrată a achiziționat sau intenționează să achiziționeze o garanție internațională privind bunul în cauză, însă nu menționează dacă este vorba despre o garanție internațională sau despre o garanție internațională potențială, chiar dacă acest lucru poate fi confirmat prin informațiile relevante incluse în înregistrare.

Articolul 23

Lista declarațiilor și a drepturilor sau garanțiilor necontractuale declarate

Organismul de înregistrare ține o evidență a declarațiilor, a retragerilor declarațiilor și a categoriilor de drepturi sau garanții necontractuale comunicate organismului de înregistrare de către depozitar, astfel cum au fost transmise de către statul contractant, în conformitate cu articolele 39 și 40, și a datelor la care a avut loc fiecare declarație sau retragere a declarației. Aceste evidențe trebuie să fie înregistrate și să poată fi consultate după numele statului declarant; acestea trebuie să fie puse la dispoziția oricărei persoane care solicită acest lucru, astfel cum se prevede în protocol și în regulamente.

Articolul 24

Valoarea probantă a certificatelor

Un document care îndeplinește condițiile de formă prevăzute de regulamente și care constituie un certificat eliberat de Registrul internațional este o dovadă prima facie:

(a)

a eliberării sale de către Registrul internațional; și

(b)

a faptelor menționate în acesta, inclusiv data și ora la care s-a efectuat înregistrarea.

Articolul 25

Radierea înregistrării

(1)   În cazul în care obligațiile garantate printr-o garanție reală mobiliară înregistrată sau obligațiile care se aflau la originea unui drept sau a unei garanții necontractuale înregistrate au fost îndeplinite sau în cazul în care au fost îndeplinite condițiile de transfer al titlului în temeiul unui contract înregistrat încheiat sub condiție suspensivă, deținătorul garanțiilor în cauză radiază înregistrarea, fără întârzieri nejustificate în urma cererii scrise a debitorului, livrată sau primită la adresa acestuia menționată în înregistrare.

(2)   În cazul în care a fost înregistrată o garanție internațională potențială sau o cesiune potențială a unei garanții internaționale, creditorul potențial sau cesionarul potențial radiază înregistrarea, fără întârzieri nejustificate, în urma cererii scrise a debitorului sau a cedentului, livrată sau primită la adresa acestuia, menționată în înregistrare, înainte de valorificarea sau asumarea unui angajament de valorificare a bunului de către creditorul potențial sau cesionarul potențial.

(3)   În cazul în care obligațiile asigurate printr-o garanție națională specificată într-o notificare înregistrată privind o garanție națională au fost îndeplinite, deținătorul acelei garanții radiază înregistrarea, fără întârzieri nejustificate, în urma cererii scrise a debitorului, livrată sau primită la adresa acestuia menționată în înregistrare.

(4)   În cazul în care o înregistrare nu ar fi trebuit să fi fost efectuată sau este incorectă, persoana în favoarea căreia a fost efectuată înregistrarea trebuie să asigure radierea sau modificarea acesteia în urma cererii scrise a debitorului, livrată sau primită la adresa acestuia menționată în înregistrare.

Articolul 26

Acces la serviciile internaționale de înregistrare

Niciunei persoane nu trebuie să i se refuze accesul la serviciile de înregistrare și de consultare ale Registrului internațional, cu excepția cazului în care aceasta nu respectă procedurile prezentate în acest capitol.

CAPITOLUL VI

PRIVILEGII ȘI IMUNITĂȚI ALE AUTORITĂȚII DE SUPRAVEGHERE ȘI ALE ORGANISMULUI DE ÎNREGISTRARE

Articolul 27

Personalitatea juridică. Imunitatea

(1)   Autoritatea de supraveghere va beneficia de personalitate juridică internațională, în cazul în care nu deține deja o astfel de personalitate.

(2)   Autoritatea de supraveghere, responsabilii și angajații acesteia beneficiază de imunitate în ceea ce privește toate acțiunile judiciare și administrative, după cum se specifică în protocol.

(3)

(a)

Autoritatea de supraveghere este scutită de impozite și poate beneficia de alte privilegii stabilite prin acord cu statul gazdă.

(b)

În sensul prezentului alineat, „stat gazdă” înseamnă statul în care este situată autoritatea de supraveghere.

(4)   Activele, documentele, bazele de date și arhivele Registrului internațional sunt inviolabile și beneficiază de imunitate împotriva confiscării sau a altor acțiuni judiciare sau administrative.

(5)   În ceea ce privește plângerile împotriva organismului de înregistrare, în temeiul articolului 28 alineatul (1) sau al articolului 44, reclamantul are acces la informațiile și documentele de care are nevoie pentru a-și putea susține plângerea.

(6)   Autoritatea de supraveghere poate renunța la inviolabilitatea și imunitatea conferite prin prevederile alineatului (4).

CAPITOLUL VII

RĂSPUNDEREA ORGANISMULUI DE ÎNREGISTRARE

Articolul 28

Răspundere și garanții financiare

(1)   Organismul de înregistrare este pasibil de a acorda despăgubiri pentru prejudiciul suferit de către o persoană, rezultat direct dintr-o eroare sau o omisiune a organismului de înregistrare, a responsabililor și a angajaților săi sau dintr-o defecțiune a sistemului internațional de înregistrare, cu excepția cazului în care defecțiunea este cauzată de un eveniment de natură inevitabilă și irezistibilă, care nu putea fi prevenit folosind cele mai bune practici utilizate în prezent în domeniul proiectării și operării registrelor electronice, inclusiv cele legate de crearea de cópii de rezervă, de securitatea sistemelor și de gestionarea rețelelor.

(2)   Organismul de înregistrare nu este răspunzător în temeiul alineatului anterior de inexactitatea factuală a informațiilor cuprinse în înregistrări care au fost primite de organismul de înregistrare sau transmise de acesta sub forma în care au fost primite, nici de actele sau circumstanțele care nu țin de responsabilitatea organismului de înregistrare sau a responsabililor și angajaților săi și care au avut loc înainte de primirea informațiilor necesare pentru înregistrare de către Registrul internațional.

(3)   Despăgubirile menționate la alineatul (1) pot fi reduse în măsura în care persoana care a suferit prejudicii a cauzat sau a contribuit la producerea acelor prejudicii.

(4)   Organismul de înregistrare trebuie să încheie o asigurare sau să dispună de o garanție financiară care să acopere răspunderea menționată în prezentul articol, în măsura stabilită de autoritatea de supraveghere, în conformitate cu protocolul.

CAPITOLUL VIII

EFECTELE UNEI GARANȚII INTERNAȚIONALE FAȚĂ DE TERȚI

Articolul 29

Prioritatea garanțiilor concurente

(1)   O garanție înregistrată are prioritate față de o altă garanție, înregistrată la o dată ulterioară, și față de o garanție neînregistrată.

(2)   Prioritatea primei garanții menționate la alineatul precedent se aplică:

(a)

chiar dacă prima garanție menționată a fost constituită sau înregistrată cunoscându-se existența celeilalte garanții; și

(b)

chiar și în ceea ce privește valorificarea de către deținător a primei garanții menționate, cunoscându-se existența celeilalte garanții.

(3)   Cumpărătorul unui bun dobândește drepturile aferente acestuia:

(a)

sub rezerva unei garanții înregistrate la momentul achiziționării garanției respective; și

(b)

liber de orice garanție neînregistrată, chiar dacă cunoaște existența acesteia.

(4)   Vânzătorul condiționat sau utilizatorul dobândește dreptul sau garanția asupra bunului în cauză:

(a)

sub rezerva unei garanții înregistrate înainte de înregistrarea garanției internațional deținute de către vânzătorul condiționat sau locator; și

(b)

liber de orice garanție care nu a fost astfel înregistrată la momentul respectiv, chiar dacă cunoaște existența acelei garanții.

(5)   Prioritatea garanțiilor sau a drepturilor concurente conform prezentului articol poate fi modificată printr-un acord încheiat între titularii garanțiilor în cauză, însă un cesionar al unei garanții subordonate nu este obligat prin contract să subordoneze acea garanție, cu excepția cazului în care, în momentul cesiunii, subordonarea legată de contractul respectiv a fost înregistrată.

(6)   Prioritatea acordată de prezentul articol unei garanții pentru un bun se extinde și la indemnizațiile legate de acesta.

(7)   Prezenta convenție:

(a)

nu afectează drepturile pe care o persoană le deține asupra unui obiect, altul decât un bun, înainte de instalarea acestuia pe un bun, în cazul în care, conform legii aplicabile, drepturile respective continuă să existe după instalare; și

(b)

nu împiedică crearea de drepturi asupra unui obiect, altul decât un bun, care a fost instalat anterior pe un bun în cazul în care, conform legii aplicabile, au fost create acele drepturi.

Articolul 30

Efectele insolvabilității

(1)   În cadrul procedurilor de insolvență împotriva unui debitor, o garanție internațională este opozabilă dacă, înainte de începerea procedurilor de insolvență, garanția în cauză a fost înregistrată în conformitate cu prezenta convenție.

(2)   Nicio prevedere a prezentului articol nu aduce atingere opozabilității unei garanții internaționale în cadrul procedurilor de insolvență, în cazul în care garanția respectivă este opozabilă conform legii aplicabile.

(3)   Nicio prevedere a prezentului articol nu aduce atingere:

(a)

oricăror norme de drept aplicabile procedurilor de insolvență privind anularea unei tranzacții, deoarece fie aceasta acordă o preferință, fie reprezintă un transfer care fraudează drepturile creditorilor; sau

(b)

oricăror norme de procedură legate de executarea drepturilor de proprietate care fac obiectul controlului sau supravegherii administratorului insolvabilității.

CAPITOLUL IX

CESIUNEA DREPTURILOR CONEXE ȘI A GARANȚIILOR INTERNAȚIONALE; DREPTURI DE SUBROGARE

Articolul 31

Efectele cesiunii

(1)   Cu excepția cazului în care părțile stabilesc altfel, cesiunea drepturilor conexe realizată în conformitate cu articolul 32 transferă, de asemenea, cesionarului:

(a)

garanția internațională conexă; și

(b)

toate garanțiile cedentului, precum și rangul acestora, conform prezentei convenții.

(2)   Nicio prevedere a prezentei convenții nu împiedică cesiunea parțială a drepturilor conexe ale cedentului. În cazul unei astfel de cesiuni parțiale, cedentul și cesionarul pot conveni asupra drepturilor lor respective în ceea ce privește garanția internațională aferentă cesionată conform alineatului precedent, fără însă a putea afecta poziția debitorului în lipsa acordului acestuia.

(3)   Sub rezerva prevederilor de la alineatul (4), legea aplicabilă determină excepțiile și drepturile la compensare aflate la dispoziția debitorului împotriva cesionarului.

(4)   Debitorul poate în orice moment să renunțe prin acord scris la toate sau la oricare dintre excepțiile și drepturile la compensare menționate la alineatul anterior, altele decât excepțiile provenite din acte frauduloase ale cesionarului.

(5)   În cazul unei cesiuni prin intermediul unei garanții, drepturile conexe cesionate revin cedentului, în măsura în care mai există în momentul în care obligațiile garantate prin cesiune au fost îndeplinite.

Articolul 32

Condiții de formă ale cesiunii

(1)   Cesiunea drepturilor conexe transferă garanția internațională aferentă numai dacă:

(a)

este încheiată în scris;

(b)

permite identificarea drepturilor conexe în cadrul contractului din care rezultă; și

(c)

în cazul cesiunii prin intermediul unei garanții, permite stabilirea obligațiilor garantate prin cesiune în conformitate cu protocolul, însă fără a fi necesar să se menționeze o sumă sau suma maximă garantată.

(2)   Cesiunea unei garanții internaționale create sau prevăzute de către un contract de garanție este valabilă numai dacă unele sau toate drepturile conexe sunt, de asemenea, cesionate.

(3)   Prezenta convenție nu se aplică cesiunii drepturilor conexe care nu are ca efect și transferarea garanției internaționale aferente.

Articolul 33

Obligațiile debitorului față de cesionar

(1)   În măsura în care drepturile conexe și garanția internațională aferentă au fost transferate în conformitate cu articolele 31 și 32, debitorul, în ceea ce privește drepturile și garanția în cauză, nu este obligat prin cesiune și nu are datoria de a plăti sau de a oferi alte beneficii cesionarului decât în cazul în care:

(a)

debitorul a fost notificat în scris cu privire la cesiune de către cedent sau la ordinul acestuia; și

(b)

notificarea identifică drepturile conexe.

(2)   Plata sau executarea de către debitor este liberatorie dacă aceasta este efectuată în conformitate cu prevederile alineatului precedent, indiferent de orice altă formă de plată sau de executare liberatorie.

(3)   Nicio prevedere a prezentului articol nu va afecta rangul cesiunilor concurente.

Articolul 34

Măsuri pentru neîndeplinirea obligațiilor privind cesiunea cu titlu de garanție

În cazul în care cedentul nu își îndeplinește obligațiile care rezultă din cesiunea drepturilor conexe și a garanției internaționale aferente cu titlu de garanție, prevederile articolelor 8, 9 și 11-14 se aplică în relațiile dintre cedent și cesionar (și, în ceea ce privește drepturile conexe, acestea se aplică în măsura în care prevederile în cauză se pot aplica bunurilor incorporale) ca și cum:

(a)

mențiunile privind obligația garantată și garanția reală mobiliară ar fi mențiuni privind obligația garantată prin cesiunea drepturilor conexe, a garanției internaționale aferente și a garanției reale mobiliare create prin acea cesiune;

(b)

mențiunile privind creditorul garantat sau creditorul, privind garantul sau debitorul ar fi mențiuni privind cesionarul și cedentul;

(c)

mențiunile privind titularul garanției internaționale ar fi mențiuni privind cesionarul; și

(d)

mențiunile privind bunul ar fi mențiuni privind drepturile conexe cesionate și garanția internațională aferentă.

Articolul 35

Rangul cesiunilor concurente

(1)   În cazul în care există cesiuni concurente de drepturi conexe și cel puțin una dintre cesiuni include garanția internațională aferentă și este înregistrată, se aplică prevederile articolului 29, ca și cum mențiunile privind garanția înregistrată ar fi mențiuni privind o cesiune a drepturilor conexe și a garanției înregistrate aferente și ca și cum mențiunile privind o garanție înregistrată sau neînregistrată ar fi mențiuni privind o cesiune înregistrată sau neînregistrată.

(2)   Prevederile articolului 30 se aplică la cesiunea drepturilor conexe ca și cum mențiunile privind o garanție internațională ar fi mențiuni privind o cesiune a drepturilor conexe și a garanției internaționale aferente.

Articolul 36

Prioritatea cesionarului cu privire la drepturile conexe

(1)   Cesionarul drepturilor conexe și al garanției internaționale aferente a căror cesiune a fost înregistrată are prioritate în fața unui alt cesionar al drepturilor conexe în temeiul articolului 35 alineatul (1) numai în cazul în care:

(a)

contractul care se află la originea drepturilor conexe prevede că acestea sunt garantate de către bun sau conexe acestuia; și

(b)

drepturile conexe se raportează la un bun.

(2)   În sensul alineatului anterior litera (b), drepturile conexe se raportează la un bun numai dacă sunt formate din drepturi la plata sau la executarea:

(a)

unei sume avansate și utilizate pentru achiziționarea bunului;

(b)

unei sume avansate și utilizate pentru achiziționarea unui alt bun, asupra căruia cedentul deținea o altă garanție internațională, în cazul în care cedentul a transferat garanția respectivă cesionarului, iar cesiunea a fost înregistrată;

(c)

prețului care trebuie plătit pentru bun;

(d)

chiriei care trebuie plătită pentru bun; sau

(e)

altor obligații care rezultă dintr-o tranzacție menționată la oricare dintre alineatele precedente.

(3)   În toate celelalte cazuri, rangul cesiunilor concurente ale drepturilor conexe este stabilit de legea aplicabilă.

Articolul 37

Efectele insolvabilității cedentului

Prevederile articolului 30 se aplică la procedurile de insolvență împotriva cedentului ca și cum mențiunile privind debitorul ar fi mențiuni privind cedentul.

Articolul 38

Subrogarea

(1)   Sub rezerva prevederilor de la alineatul (2), nicio prevedere a prezentei convenții nu aduce atingere achiziționării de drepturi conexe și de garanții internaționale aferente prin subrogare legală sau convențională, în conformitate cu legea aplicabilă.

(2)   Stabilirea priorității între o garanție de tipul celei menționate la alineatul anterior și o garanție concurentă poate fi modificată printr-un acord scris încheiat între titularii garanțiilor respective, însă cesionarul unei garanții subordonate nu este obligat prin contract să subordoneze garanția în cauză, cu excepția cazului în care, în momentul cesiunii, subordonarea referitoare la contractul respectiv a fost înregistrată.

CAPITOLUL X

DREPTURILE SAU GARANȚIILE CARE FAC OBIECTUL DECLARAȚIILOR STATELOR CONTRACTANTE

Articolul 39

Drepturile care au prioritate fără înregistrare

(1)   Un stat contractant poate declara în orice moment, printr-o declarație depusă la depozitarul protocolului, în mod general sau specific:

(a)

categoriile de drepturi sau garanții necontractuale (altele decât drepturile și garanțiile care intră în sfera de aplicare a articolului 40) care, conform legilor acelui stat, au prioritate în fața unei garanții asupra unui bun echivalent cu cel al deținătorului garanției internaționale înregistrate și care are prioritate asupra unei garanții internaționale înregistrate, fie în cadrul, fie în afara procedurilor de insolvență; și

(b)

faptul că nicio prevedere a prezentei convenții nu afectează dreptul unui stat, al unui organism de stat, al unei organizații interguvernamentale sau al altui furnizor privat de servicii publice de a sechestra sau de a reține un bun, în conformitate cu legile acelui stat, pentru plata sumelor datorate acelui organism, organizație sau furnizor, legate direct de serviciile respective, cu privire la acel bun sau la un alt bun.

(2)   O declarație în temeiul alineatului anterior poate fi formulată astfel încât să includă categoriile create după depunerea declarației.

(3)   Un drept sau o garanție necontractuală are prioritate asupra unei garanții internaționale numai dacă dreptul sau garanția necontractuală aparține unei categorii vizate de o declarație depusă înainte de înregistrarea garanției internaționale.

(4)   Fără a aduce atingere prevederilor de la alineatul precedent, un stat contractant poate declara, la momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la protocol, faptul că un drept sau o garanție aparținând unei categorii vizate de o declarație făcută în conformitate cu alineatul (1) litera (a) are prioritate în fața unei garanții internaționale înregistrate înainte de data respectivei ratificări, acceptări, aprobări sau aderări.

Articolul 40

Drepturile sau garanțiile necontractuale înregistrabile

Un stat contractant poate, în orice moment și în ceea ce privește orice categorie de bunuri într-o declarație înaintată depozitarului protocolului, să enumere categoriile de drepturi sau garanții necontractuale care sunt înregistrabile în temeiul prezentei convenții, ca și cum acele drepturi sau garanții ar fi garanții internaționale, acestea urmând a fi reglementate în mod corespunzător. O astfel de declarație poate fi modificată la anumite intervale de timp.

CAPITOLUL XI

APLICAREA CONVENȚIEI ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CONTRACTELE DE VÂNZARE

Articolul 41

Vânzarea și vânzarea potențială

Prezenta convenție se aplică la vânzarea sau vânzarea potențială a unui bun, după cum este prevăzut în protocol, cu orice modificări ale acestuia.

CAPITOLUL XII

COMPETENȚA

Articolul 42

Alegerea instanței competente

(1)   Sub rezerva prevederilor articolelor 43 și 44, instanțele dintr-un stat contractant alese de către părțile unei tranzacții sunt competente pentru orice litigiu legat de prezenta convenție, fie că forul ales are sau nu legătură cu părțile sau cu tranzacția. Această competență este exclusivă, cu excepția cazului în care părțile încheie un acord cu prevederi diferite în acest sens.

(2)   Orice astfel de acord trebuie încheiat în scris sau în conformitate cu condițiile de formă ale legislației instanței competente alese.

Articolul 43

Competența în temeiul prevederilor articolului 13

(1)   Instanțele unui stat contractant alese de către părți și instanțele statului contractant pe teritoriul căruia este situat bunul sunt competente să dispună măsurile prevăzute la articolul 13 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) și articolul 13 alineatul (4) privind acel bun.

(2)   Sunt competente pentru a dispune măsurile prevăzute la articolului 13 alineatul (1) litera (d) sau pentru a dispune alte măsuri provizorii în temeiul articolului 13 alineatul (4):

(a)

instanțele alese de părți; sau

(b)

instanțele unui stat contractant pe teritoriul căruia își are sediul debitorul, hotărârea dată de acestea fiind aplicabilă, prin termenii deciziei aferente, numai pe teritoriul acelui stat contractant.

(3)   O instanță este competentă în contextul alineatului precedent chiar dacă soluționarea definitivă a unui litigiu, menționată la articolul 13 alineatul (1), este sau ar putea fi adusă în fața unei instanțe sau supusă arbitrajului într-un alt stat contractant.

Articolul 44

Competența de a emite ordine împotriva organismului de înregistrare

(1)   Instanțele statului pe teritoriul căruia organismul de înregistrare își are administrația centrală au competență exclusivă pentru acordarea de despăgubiri sau pentru emiterea de ordine împotriva organismului de înregistrare.

(2)   În cazul în care o persoană nu răspunde unei solicitări înaintate în temeiul articolului 25 și persoana în cauză nu mai există sau nu poate fi găsită în scopul emiterii unui ordin de radiere a înregistrării, instanțele menționate la alineatul precedent au competență exclusivă pentru cererea debitorului sau a debitorului potențial de a emite un ordin adresat organismului de înregistrare prin care i se solicită acestuia radierea înregistrării.

(3)   În cazul în care o persoană nu se supune ordinului instanței competente conform convenției sau, în cazul unei garanții naționale, ordinului instanței competente care îi solicită persoanei în cauză să modifice sau să radieze o înregistrare, instanțele menționate la alineatul (1) pot îndruma organismul de înregistrare să ia măsurile care vor conduce la aplicarea ordinului respectiv.

(4)   În cazul în care nu se prevede altfel la alineatele anterioare, nicio instanță nu poate emite ordine, decizii sau hotărâri judecătorești împotriva organismului de înregistrare sau care creează obligații din partea acestuia.

Articolul 45

Competența cu privire la procedurile de insolvență

Prevederile prezentului capitol nu sunt aplicabile procedurilor de insolvență.

CAPITOLUL XIII

RELAȚIA CU ALTE CONVENȚII

Articolul 45 bis

Relația cu Convenția Națiunilor Unite privind cesiunea de creanță în comerțul internațional

Prezenta convenție are prioritate în fața Convenției Națiunilor Unite privind cesiunea de creanță în comerțul internațional, deschisă pentru semnare la New York la data de 12 decembrie 2001, deoarece se referă la cesiunea de creanțe care reprezintă drepturi conexe aferente garanțiilor internaționale privind bunurile legate de aeronave, materialul rulant pentru căi ferate și activele spațiale.

Articolul 46

Relația cu Convenția UNIDROIT privind leasingul financiar internațional

Protocolul poate stabili relația dintre prezenta convenție și Convenția UNIDROIT privind leasingul financiar internațional, semnată la Ottawa, la 28 mai 1988.

CAPITOLUL XIV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 47

Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea

(1)   Prezenta convenție este deschisă în vederea semnării la Cape Town la 16 noiembrie 2001 de către statele participante la Conferința diplomatică pentru adoptarea unei Convenții privind echipamentele mobile și a unui Protocol aeronautic, care se desfășoară la Cape Town între 29 octombrie și 16 noiembrie 2001. După 16 noiembrie 2001, prezenta convenție va fi deschisă tuturor statelor pentru semnare la sediul Institutului Internațional pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT) de la Roma, până la intrarea sa în vigoare în conformitate cu articolul 49.

(2)   Prezenta convenție face obiectul ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare.

(3)   Un stat care nu semnează prezenta convenție poate adera la aceasta în orice moment.

(4)   Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea sunt efectuate prin depunerea unui instrument oficial în acest scop la depozitar.

Articolul 48

Organizațiile regionale pentru integrare economică

(1)   O organizație regională pentru integrare economică constituită din state suverane și care are competențe în anumite probleme reglementate de prezenta convenție poate semna, accepta, aproba sau adera la aceasta, în mod similar. Organizația regională pentru integrare economică va avea în acest caz drepturile și obligațiile unui stat contractant, în măsura în care organizația în cauză are competențe în probleme reglementate de prezenta convenție. În cazul în care numărul statelor contractante este relevant pentru prezenta convenție, Organizația regională pentru integrare economică nu va fi considerată drept stat contractant, alături de statele sale membre, care sunt state contractante.

(2)   La semnare, acceptare, aprobare sau aderare, Organizația regională pentru integrare economică depune o declarație la depozitar în care specifică problemele reglementate de prezenta convenție, în privința cărora statele sale membre au transferat competențele lor către organizația regională. Organizația regională pentru integrarea economică comunică prompt depozitarului orice modificare adusă distribuirii competențelor, inclusiv noile transferuri de competențe, menționate în declarația ce urmează acestui alineat.

(3)   Orice mențiune privind un „stat contractant” sau mai multe „state contractante”, un „stat parte” sau mai multe „state părți” la prezenta convenție se aplică de asemenea Organizației regionale pentru integrare economică, în cazul în care contextul cere astfel.

Articolul 49

Intrarea în vigoare

(1)   Prezenta convenție intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii celui de al treilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau accesiune, dar numai în ceea ce privește o categorie de bunuri căreia i se aplică protocolul:

(a)

de la momentul intrării în vigoare a protocolului;

(b)

sub rezerva dispozițiilor protocolului; și

(c)

între statele părți ale prezentei convenții și ale protocolului respectiv.

(2)   Pentru alte state, prezenta convenție intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii instrumentului acestora de ratificare, acceptare, aprobare sau accesiune, dar numai în ceea ce privește o categorie de bunuri căreia i se aplică protocolul, sub rezerva, în ceea ce privește protocolul, cerințelor de la alineatul precedent literele (a), (b) și (c).

Articolul 50

Tranzacții interne

(1)   La ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la protocol, un stat contractant poate declara faptul că prezenta convenție nu se va aplica unei tranzacții care este o tranzacție internă cu privire la statul respectiv, în ceea ce privește toate tipurile sau o parte din bunuri.

(2)   Fără a aduce atingere prevederilor alineatului anterior, prevederile articolului 8 alineatul (4), ale articolului 9 alineatul (1), ale articolului 16, ale capitolului V, ale articolului 29 și orice prevederi ale prezentei convenții referitoare la garanțiile înregistrate se aplică la o tranzacție internă.

(3)   În cazul în care notificarea cu privire la o garanție națională a fost înregistrată la Registrul internațional, rangul titularului garanției în cauză conform articolului 29 nu este afectat de faptul că aceasta revine unei alte persoane prin cesiune sau subrogare în temeiul legii aplicabile.

Articolul 51

Protocoalele viitoare

(1)   Depozitarul poate crea grupuri de lucru, în colaborare cu organizațiile neguvernamentale pe care acesta le consideră relevante, pentru a analiza posibilitatea extinderii aplicării prezentei convenții, prin intermediul unuia sau al mai multor protocoale, la bunuri din orice categorie de echipamente mobile de valoare ridicată, pe lângă cele menționate la articolul 2 alineatul (3), fiecare componentă a acestora fiind identificabilă în mod unic, și la drepturile conexe legate de aceste bunuri.

(2)   Depozitarul comunică textul oricărui proiect preliminar de protocol referitor la o categorie de bunuri, pregătit de un grup de lucru, tuturor statelor părți la prezenta convenție, tuturor statelor membre ale depozitarului, statelor membre ale Națiunilor Unite care nu sunt membre ale depozitarului și ale organizațiilor interguvernamentale relevante și invită aceste state și organizații să participe la negocierile interguvernamentale pentru încheierea unui proiect de protocol pe baza proiectului preliminar de protocol.

(3)   Depozitarul comunică, de asemenea, textul oricărui proiect preliminar de protocol formulat de un grup de lucru organizațiilor neguvernamentale pe care depozitarul le consideră adecvate. Aceste organizații neguvernamentale vor fi invitate prompt să trimită depozitarului observații cu privire la textul proiectului preliminar de protocol și să participe ca observatori la elaborarea proiectului de protocol.

(4)   În momentul în care organismele competente ale depozitarului consideră că protocolul în cauză poate fi adoptat, depozitarul convoacă o conferință diplomatică pentru adoptarea acestuia.

(5)   După adoptarea unui protocol, sub rezerva prevederilor alineatului (6), prezenta convenție se aplică categoriei de bunuri vizate de acesta.

(6)   Articolul 45bis din prezenta convenție se aplică unui protocol numai dacă acest lucru este specificat în mod clar în protocolul respectiv.

Articolul 52

Unități teritoriale

(1)   Dacă un stat contractant are unități teritoriale în cadrul cărora sunt aplicabile sisteme diferite de legi în ceea ce privește problemele reglementate de prezenta convenție, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, acesta poate declara că prezenta convenție se extinde la toate unitățile sale teritoriale sau doar la una sau mai multe dintre acestea și își poate modifica declarația depunând o altă declarație în orice moment.

(2)   Orice astfel de declarație trebuie să enunțe în mod expres unitățile teritoriale în care se aplică prezenta convenție.

(3)   Dacă un stat contractant nu a depus o declarație în conformitate cu alineatul (1), prezenta convenție se aplică în toate unitățile teritoriale ale statului.

(4)   În cazul în care un stat contractant extinde prezenta convenție la una sau mai multe dintre unitățile sale teritoriale, declarațiile permise în temeiul prezentei convenții pot fi depuse pentru fiecare astfel de unitate teritorială, iar declarația depusă pentru o unitate teritorială poate fi diferită de cele depuse pentru o altă unitate teritorială.

(5)   Dacă, în virtutea unei declarații depuse în temeiul alineatului (1), prezenta convenție se extinde la una sau mai multe unități teritoriale ale unui stat contractant:

(a)

debitorul este considerat a se afla într-un stat contractant doar dacă s-a constituit sau înființat în conformitate cu o lege în vigoare într-o unitate teritorială în care se aplică prezenta convenție sau dacă își are sediul social, sediul statutar, administrația centrală sau reședința obișnuită într-o unitate teritorială căreia i se aplică prezenta convenție;

(b)

orice mențiune privind amplasarea bunului într-un stat contractant se interpretează ca amplasarea bunului într-o unitate teritorială căreia i se aplică prezenta convenție; și

(c)

orice mențiune privind autoritățile administrative din respectivul stat contractant se interpretează ca mențiune privind autoritățile administrative competente din unitatea teritorială căreia i se aplică prezenta convenție.

Articolul 53

Determinarea instanței competente

Un stat contractant poate, în orice moment al ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la protocol, declara „instanța” sau „instanțele” competente în sensul articolului 1 și al capitolului XII din prezenta convenție.

Articolul 54

Declarații privind măsurile

(1)   La ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la protocol, un stat contractant poate declara faptul că, pe perioada în care un bun grevat se află sau este controlat pe teritoriul său, creditorul nu va oferi un leasing asupra bunului pe teritoriul respectiv.

(2)   La ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la protocol, un stat contractant poate declara dacă măsurile aflate la dispoziția creditorului, în conformitate cu prezenta convenție, a căror punere în aplicare nu este condiționată în mod expres, prin prezenta convenție, de introducerea unei cereri în fața instanței, pot fi exercitate doar cu permisiunea instanței.

Articolul 55

Declarații privind măsurile aplicabile în așteptarea soluționării definitive

La ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la protocol, un stat contractant poate declara că nu va aplica dispozițiile articolului 13 sau ale articolului 43, sau ambele, în totalitate sau în parte. Declarația va enunța condițiile în care se va aplica articolul relevant, în cazul în care acesta va fi aplicat parțial, sau ce alte măsuri provizorii vor fi aplicate.

Articolul 56

Rezerve și declarații

(1)   Nu pot fi formulate rezerve în ceea ce privește prezenta convenție, dar pot fi făcute declarații permise de articolele 39, 40, 50, 52, 53, 54, 55, 57, 58 și 60 în conformitate cu dispozițiile acestora.

(2)   Orice declarație, declarație ulterioară sau retragere a unei declarații făcută în conformitate cu prezenta convenție va fi notificată în scris depozitarului.

Articolul 57

Declarații ulterioare

(1)   Un stat membru poate face o declarație ulterioară, alta decât o declarație în conformitate cu articolul 60, în orice moment după data intrării în vigoare a prezentei convenții, notificând în acest scop depozitarul.

(2)   O astfel de declarație ulterioară va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unui termen de șase luni de la data primirii notificării de la depozitar. În cazul în care notificarea menționează o perioadă mai lungă pentru ca declarația să intre în vigoare, acest lucru se va întâmpla la expirarea perioadei menționate după primirea notificării de la depozitar.

(3)   Fără a aduce atingere alineatelor precedente, prezenta convenție va continua să se aplice ca și când nu s-ar fi făcut nicio declarație ulterioară, în ceea ce privește toate drepturile și garanțiile care survin înainte de data de la care o astfel de declarație ulterioară începe să producă efecte.

Articolul 58

Retragerea declarațiilor

(1)   Orice stat parte care a făcut o declarație în temeiul prezentei convenții, alta decât o declarație în conformitate cu articolul 60, poate retrage declarația respectivă în orice moment, prin notificarea depozitarului. Retragerea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unui termen de șase luni de la data primirii notificării de la depozitar.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului precedent, prezenta convenție va continua să fie aplicată ca și când nu s-ar fi făcut nicio retragere a declarației, în ceea ce privește toate drepturile și garanțiile care survin înainte de data de la care o astfel de retragere începe să producă efecte.

Articolul 59

Denunțările

(1)   Orice stat parte poate denunța prezenta convenție prin notificarea în scris a depozitarului.

(2)   Denunțarea intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unui termen de douăsprezece luni de la data primirii notificării de la depozitar.

(3)   Fără a aduce atingere alineatelor precedente, prezenta convenție va continua să fie aplicată ca și când nu s-ar fi făcut nicio denunțare, în ceea ce privește toate drepturile și garanțiile care survin înainte de data de la care o astfel de denunțare începe să producă efecte.

Articolul 60

Dispoziții tranzitorii

(1)   Cu excepția declarației contrare a unui stat contractant, convenția nu se aplică drepturilor sau garanțiilor preexistente, care își păstrează prioritatea pe care o dețineau conform legii aplicabile înainte de data de la care prezenta convenție începe să producă efecte.

(2)   În sensul articolului 1 litera (v) și în scopul stabilirii priorității în temeiul prezentei convenții:

(a)

„data de la care prezenta convenție începe să producă efecte” înseamnă, pentru un debitor, momentul în care prezenta convenție intră în vigoare sau momentul în care statul în care este situat debitorul devine stat contractant, dacă acest eveniment se produce la o dată ulterioară; și

(b)

debitorul este situat în statul în care își are administrația centrală sau, în lipsa acesteia, locul în care își desfășoară activitatea sau, în cazul în care acesta își desfășoară activitatea în mai multe locuri, locul în care acesta își desfășoară activitatea principală, sau, dacă nu are un loc în care își desfășoară activitatea, reședința sa obișnuită.

(3)   Un stat contractant poate, conform alineatului (1), să specifice în declarația sa o dată, nu mai devreme de trei ani de la data la care declarația intră în vigoare, la care prezenta convenție și protocolul devin aplicabile, în scopul stabilirii priorității, inclusiv protejarea oricărei priorități existente, pentru drepturile sau garanțiile preexistente rezultate dintr-un contract încheiat în momentul în care debitorul își avea sediul într-un stat menționat la alineatul anterior litera (b), însă numai în măsura și în modalitățile specificate în declarația sa.

Articolul 61

Conferințe de evaluare, amendamente și aspecte conexe

(1)   Depozitarul întocmește rapoarte anuale sau la un alt interval cerut de circumstanțe, pentru statele părți privind modul de funcționare în practică a regimului internațional înființat prin prezenta convenție. La întocmirea acestor rapoarte, depozitarul ia în considerare rapoartele autorității de supraveghere privind funcționarea sistemului internațional de înregistrare.

(2)   La cererea a cel puțin douăzeci și cinci la sută din statele părți, depozitarul va convoca la anumite intervale conferințe de evaluare, în urma consultării cu autoritatea de supraveghere, pentru a analiza:

(a)

funcționarea în practică a convenției și eficacitatea sa în facilitarea finanțării garantate cu active și a leasingului bunurilor care fac obiectul prevederilor convenției;

(b)

interpretarea juridică și aplicarea prevederilor prezentei convenții și a regulamentelor;

(c)

funcționarea sistemului internațional de înregistrare, activitatea organismului de înregistrare și supravegherea sa de către autoritatea de supraveghere luând în considerare rapoartele întocmite de autoritatea de supraveghere; și

(d)

oportunitatea efectuării unor modificări la prezenta convenție și la dispozițiile privind Registrul internațional.

(3)   Orice amendament la prezenta convenție va fi aprobat de o majoritate formată din cel puțin două treimi din statele părți care participă la conferința la care se face referire în alineatul precedent și va intra în vigoare față de statele care au ratificat, acceptat sau aprobat acest amendament după ratificarea, acceptarea sau aprobarea sa de către trei state în conformitate cu dispozițiile articolului 49 referitoare la intrarea sa în vigoare.

(4)   În cazul în care modificarea propusă la prezenta convenție se referă la mai mult de o categorie de echipamente, modificarea trebuie aprobată de cel puțin două treimi din statele părți la fiecare protocol participante la conferința menționată la alineatul (2).

Articolul 62

Depozitarul și atribuțiile sale

(1)   Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau accesiune sunt depozitate la Institutul Internațional pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT), desemnat prin prezenta drept depozitar.

(2)   Depozitarul are următoarele atribuții:

(a)

informează toate statele contractante cu privire la:

(i)

fiecare nouă semnătură sau depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau accesiune, împreună cu data acestora;

(ii)

data intrării în vigoare a prezentei convenții;

(iii)

fiecare declarație făcută în conformitate cu prezenta convenție, împreună cu data acesteia;

(iv)

retragerea sau modificarea oricărei declarații, împreună cu data acestora; și

(v)

notificarea oricărei denunțări a prezentei convenții, împreună cu data acesteia și data de la care începe să producă efecte;

(b)

transmite copii certificate ale prezentului protocol tuturor statelor contractante;

(c)

pune la dispoziția autorității de supraveghere și a organismului de înregistrare o copie a fiecărui instrument de aprobare sau accesiune, împreună cu data lor de depunere, a fiecărei declarații, retragere sau amendament al unei declarații și a fiecărei notificări de denunțare, împreună cu data de notificare, astfel încât informațiile conținute în acestea să fie disponibile ușor și în totalitate; și

(d)

îndeplinește alte funcții obișnuite pentru depozitari.

DREPT CARE, plenipotențiarii subsemnați, autorizați pe deplin, au semnat prezentul protocol.

ÎNCHEIAT la Cape Town, șaisprezece noiembrie două mii unu, într-un singur document original în limbile engleză, arabă, chineză, franceză, rusă și spaniolă, toate textele fiind în mod egal autentice după verificarea concordanței textelor efectuată de Secretariatul comun al Conferinței, sub autoritatea Președintelui Conferinței, în termen de nouăzeci de zile.


PROTOCOL

privind aspecte specifice ale echipamentelor aeronautice la convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile

STATELE PĂRȚI LA PREZENTUL PROTOCOL,

CONSIDERÂND necesară punerea în aplicare a Convenției privind garanțiile internaționale purtând asupra echipamentelor mobile (denumită în continuare „convenția”) în ceea ce privește echipamentele aeronautice, având în vedere scopurile stabilite în preambulul convenției,

CONȘTIENTE de necesitatea de a adapta convenția pentru a satisface cerințele specifice finanțării aeronavelor și pentru a extinde domeniul de aplicare a convenției, astfel încât să includă contractele de vânzare a echipamentelor aeronautice,

CONȘTIENTE de principiile și obiectivele Convenției privind aviația civilă internațională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944,

AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziții privind echipamentele aeronautice:

CAPITOLUL I

DOMENIU DE APLICARE ȘI DISPOZIȚII GENERALE

Articolul I

Definirea termenilor

(1)   În prezentul protocol, cu excepția situațiilor în care contextul impune altfel, termenii utilizați au înțelesurile stabilite în convenție.

(2)   În sensul prezentului protocol, următorii termeni sunt definiți astfel:

(a)

prin „aeronavă” se înțelege termenul de aeronavă astfel cum a fost definit în sensul Convenției de la Chicago, respectiv fie corpuri de aeronave la care se instalează motoare de aeronave, fie elicoptere;

(b)

prin „motoare de aeronave” se înțelege motoarele de aeronave (altele decât cele utilizate în serviciile militare, vamale sau de poliție) acționate prin propulsie cu reacție sau cu ajutorul tehnologiei bazate pe turbine sau pistoane și:

(i)

în cazul motoarelor de aeronave cu propulsie prin reacție, care au o tracțiune de cel puțin 1 750 livre-forță (793 kgf) sau echivalentă; și

(ii)

în cazul motoarelor de aeronave acționate de turbine sau pistoane, au o putere nominală la arbore de cel puțin 550 cai-putere la decolare sau echivalent, cu toate modulele piesele și dispozitivele sau alte accesorii instalate, încorporate sau atașate, cât și cu toate datele, manualele și înregistrările referitoare la acestea;

(c)

prin „bunuri aeronautice” se înțelege corpurile de aeronave, motoarele aeronavelor și elicopterele;

(d)

prin „registrul aeronavelor” se înțelege un registru ținut de un stat sau de o autoritate de înregistrare a organizațiilor de exploatare în comun în scopul Convenției de la Chicago;

(e)

prin „corpuri de aeronave” se înțelege structurile (altele decât cele utilizate în serviciile militare, vamale sau de poliție) care, atunci când le sunt instalate motoare adecvate de aeronave, sunt certificate de către autoritatea aviatică competentă pentru a transporta:

(i)

cel puțin opt (8) persoane, inclusiv echipajul; sau

(ii)

bunuri care depășesc 2 750 de kilograme, împreună cu toate accesoriile instalate, încorporate sau atașate, piesele sau dispozitivele (altele decât motoarele aeronavelor) și toate datele, manualele și înregistrările referitoare la acestea;

(f)

prin „parte autorizată” se înțelege partea menționată la articolul XIII alineatul (3);

(g)

prin „Convenția de la Chicago” se înțelege Convenția privind aviația civilă internațională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, astfel cum a fost modificată, precum și anexele sale;

(h)

prin „autoritatea de înregistrare a organizațiilor de exploatare în comun” se înțelege autoritatea care ține un registru în conformitate cu articolul 77 din Convenția de la Chicago, astfel cum a fost pusă în aplicare de Rezoluția adoptată la 14 decembrie 1967 de Consiliul Organizației aviatice civile internaționale privind naționalitatea și înregistrarea aeronavelor operate de agențiile de operare internaționale;

(i)

prin „radierea înregistrării unei aeronave” se înțelege ștergerea sau suprimarea înregistrării unei aeronave din registrul său conform Convenției de la Chicago;

(j)

prin „contract de garanție” se înțelege un contract prin care o persoană se angajează în calitate de garant;

(k)

prin „garant” se înțelege o persoană care, în scopul de a asigura îndeplinirea obligațiilor în favoarea unui creditor, asigurat printr-un contract constitutiv de garanție sau în temeiul unui acord, oferă sau emite o garanție, o garanție la cerere, o scrisoare de credit stand-by sau altă formă de asigurare a creditului;

(l)

prin „elicoptere” se înțelege mașini mai grele decât aerul (altele decât cele utilizate în serviciile militare, vamale sau de poliție) susținute în zbor îndeosebi de portanța generată de una sau mai multe palete rotoare situate în cea mai mare parte pe axe verticale și care sunt certificate de către autoritatea aviatică competentă pentru a transporta:

(i)

cel puțin cinci (5) persoane, inclusiv echipajul; sau

(ii)

bunuri care depășesc 450 de kilograme, împreună cu toate accesoriile instalate, încorporate sau atașate, piesele și dispozitivele (inclusiv paletele rotoare), cât și toate datele, manualele și înregistrările referitoare la acestea;

(m)

prin „situație de insolvență” se înțelege:

(i)

inițierea procedurilor de insolvență; sau

(ii)

intenția declarată de a suspenda sau suspendarea efectivă a plăților de către debitor, în situația în care dreptul creditorului de a institui procedurile de insolvență împotriva debitorului sau de a aplica măsurile prevăzute în convenție sunt împiedicate sau suspendate prin lege sau prin acțiunea statului;

(n)

prin „competența în primă instanță în caz de insolvență” se înțelege statul contractant în care se află centrul intereselor principale ale debitorului, care, în acest scop și sub rezerva probei contrare, este considerat drept locul unde debitorul are sediul său statutar sau, dacă acesta nu există, locul unde debitorul s-a constituit sau înființat;

(o)

prin „autoritate de înregistrare” se înțelege autoritatea națională sau autoritatea de înregistrare a organizațiilor de exploatare în comun, care ține un registru al aeronavelor în cadrul unui stat contractant și care este responsabilă de înregistrarea și radierea înregistrării unei aeronave conform Convenției de la Chicago; și

(p)

prin „stat de înregistrare” se înțelege, referitor la o aeronavă, statul în al cărui registru național este înregistrată aeronava sau statul în care se află autoritatea de înregistrare a organizațiilor de exploatare în comun care menține registrul aeronavelor.

Articolul II

Aplicarea convenției în ceea ce privește bunurile aeronautice

(1)   În ceea ce privește bunurile aeronautice, convenția se va aplica în conformitate cu termenii prezentului protocol.

(2)   Convenția și prezentul protocol sunt cunoscute sub denumirea de Convenție privind garanțiile internaționale purtând asupra echipamentelor mobile privind problemele specifice bunurilor aeronautice.

Articolul III

Aplicarea convenției la vânzări

Următoarele dispoziții ale convenției se interpretează ca și când mențiunile privind un acord care prevede instituirea unei garanții internaționale ar fi mențiuni privind un contract de vânzare-cumpărare, iar mențiunile privind o garanție internațională sau la o garanție internațională potențială, la debitor și creditor ar fi mențiuni privind o vânzare, la o vânzare potențială și respectiv la vânzător și cumpărător:

articolele 3 și 4;

articolul 16 alineatul (1) litera (a);

articolul 19 alineatul (4);

articolul 20 alineatul (1) (referitor la înregistrarea unui contract de vânzare-cumpărare sau a unei vânzări potențiale);

articolul 25 alineatul (2) (referitor la o vânzare potențială); și

articolul 30.

În plus, dispozițiile generale prevăzute la articolul 1, articolul 5, capitolele IV-VII, articolul 29 [cu excepția articolului 29 alineatul (3) care este înlocuit prin articolul XIV alineatele (1) și (2)], capitolul X, capitolul XII (cu excepția articolului 43), capitolul XIII și capitolul XIV (cu excepția articolului 60) vor fi aplicate contractelor de vânzare sau vânzărilor potențiale.

Articolul IV

Domeniu de aplicare

(1)   Fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (1) din convenție, convenția se va aplica, de asemenea, în ceea ce privește elicopterele sau corpurile de aeronavă, înregistrate într-un registru aeronautic al unui stat contractant, care este statul de înregistrare. În cazul în care o astfel de înregistrare este făcută în conformitate cu un acord privind înregistrarea aeronavei, ea este considerată ca realizată în momentul acestui acord.

(2)   În scopul definirii „tranzacției interne” la articolul 1 din convenție:

(a)

un corp de aeronavă este situat în statul de înregistrare a aeronavei din care face parte;

(b)

un motor de aeronavă este situat în statul de înregistrare a aeronavei pe care este instalat sau, în cazul în care nu este instalat pe o aeronavă, unde este situat fizic; și

(c)

un elicopter este situat în statul său de înregistrare, în momentul încheierii acordului care prevede instituirea garanției.

(3)   Părțile pot, printr-un acord scris, exclude aplicarea articolului XI și, în relațiile dintre ele, pot deroga de la dispozițiile prezentului protocol sau pot modifica efectele acestora, cu excepția articolului IX alineatele (2)-(4).

Articolul V

Formalități, efecte și înregistrarea contractelor de vânzare

(1)   În sensul prezentului protocol, un contract de vânzare-cumpărare este un contract care:

(a)

este încheiat în scris;

(b)

se referă la un bun aeronautic asupra căruia vânzătorul are puterea de a dispune; și

(c)

permite identificarea bunului aeronautic în conformitate cu prezentul protocol.

(2)   Un contract de vânzare-cumpărare transferă garanția deținută de vânzător asupra bunului aeronautic către cumpărător în conformitate cu termenii acestuia.

(3)   Înregistrarea unui contract de vânzare-cumpărare rămâne în vigoare pe termen nedeterminat. Înregistrarea unei vânzări potențiale rămâne în vigoare până la radiere sau, dacă este cazul, până la expirarea perioadei menționate în înregistrare.

Articolul VI

Competențe de reprezentare

O persoană poate încheia un acord sau un contract de vânzare-cumpărare și poate înregistra o garanție internațională sau un contract de vânzare-cumpărare a unui bun aeronautic, în calitate de mandatar, fiduciar sau în orice altă calitate de reprezentare. În acest caz, persoana respectivă are dreptul de a-și valorifica drepturile și garanțiile rezultând din convenție.

Articolul VII

Descrierea bunurilor aeronautice

Descrierea unui bun aeronautic, care conține numărul de serie atribuit de producător, numele producătorului și denumirea modelului, este necesară și suficientă pentru a identifica bunul în sensul articolului 7 litera (c) din convenție și al articolului V alineatul (1) litera (c) din prezentul protocol.

Articolul VIII

Determinarea legii aplicabile

(1)   Prezentul articol se aplică doar în cazul în care un stat contractant a depus o declarație în conformitate cu articolul XXX alineatul (1).

(2)   Părțile unui acord, contract de vânzare-cumpărare sau contract conex de garanție ori acord de subordonare pot conveni asupra legii care va reglementa drepturile și obligațiile contractuale, în totalitate sau în parte.

(3)   Cu excepția situației în care participanții au convenit altfel, mențiunile de la alineatul anterior privind legea aleasă de părți vizează regulamentele naționale ale legii din statul desemnat sau, în cazul în care statul conține mai multe unități teritoriale, la legea internă a unității teritoriale desemnate.

CAPITOLUL II

MĂSURI ÎN CAZUL NEÎNDEPLINIRII OBLIGAȚIILOR, PRIORITĂȚI ȘI CESIUNI

Articolul IX

Modificarea dispozițiilor privind măsurile aplicabile în cazul neîndeplinirii obligațiilor

(1)   Pe lângă măsurile prevăzute la capitolul III din convenție, creditorul poate, în măsura în care debitorul a convenit în acest sens și în situațiile menționate în capitolul respectiv:

(a)

obține radierea înregistrării aeronavei; și

(b)

obține exportarea și transferul fizic al bunului aeronautic din teritoriul în care se află.

(2)   Creditorul nu va exercita măsurile menționate la punctul anterior fără acordul scris și prealabil al deținătorului unei garanții înregistrate care are întâietate asupra celei deținute de creditor.

(3)   Articolul 8 alineatul (3) din convenție nu se aplică bunurilor aeronautice. Orice măsură prevăzută de convenție în ceea ce privește un bun aeronautic va fi exercitată într-o manieră rezonabilă din punct de vedere comercial. Se consideră că o măsură este exercitată într-o manieră rezonabilă din punct de vedere comercial atunci când aceasta este exercitată în conformitate cu o dispoziție a acordului, cu excepția cazului în care dispoziția este în mod evident nerezonabilă.

(4)   Se consideră că un creditor deținând o garanție care notifică în scris persoanele interesate cu cel puțin zece zile lucrătoare înainte de o vânzare sau de un leasing propuse satisface cerința de o oferi o „notificare în termen rezonabil”, menționată la articolul 8 alineatul (4) din convenție. Dispozițiile menționate anterior nu vor împiedica creditorul și debitorul sau garantul să convină asupra unei perioade mai lungi de notificare prealabilă.

(5)   Sub rezerva altor legi și regulamente aplicabile în materie de siguranță aeriană, autoritatea de înregistrare dintr-un stat contractant onorează cererile de radiere a înregistrării și de permis de export, dacă:

(a)

cererea este înaintată în mod corespunzător de partea autorizată sub forma unei cereri consemnate și irevocabile de radiere a înregistrării și de permis de export; și

(b)

partea autorizată certifică autorității de înregistrare, la cererea eventuală a acesteia, faptul că au fost ridicate toate garanțiile înregistrate de rang superior celei deținute de creditorul în a cărui favoare a fost emisă autorizarea sau că deținătorii acestor garanții au consimțit la radierea înregistrării și la export.

(6)   Creditorul care dorește să obțină radierea înregistrării și permisul de export al unei aeronave în temeiul alineatului (1), altfel decât în temeiul unui ordin judecătoresc, transmite notificări prealabile în scris în termen rezonabil cu privire la radierea înregistrării și la permisul de export, către:

(a)

persoanele interesate menționate la articolul 1 litera (m) punctele (i) și (ii) din convenție; și

(b)

persoanele interesate menționate la articolul 1 litera (m) punctul (iii) din convenție care au notificat creditorul în legătură cu drepturile lor într-un interval de timp rezonabil înainte de radierea înregistrării și de export.

Articolul X

Modificarea dispozițiilor privind măsurile provizorii

(1)   Prezentul articol se aplică doar în cazul în care un stat contractant a depus o declarație în temeiul articolului XXX alineatul (2) și în limitele acestei declarații.

(2)   În sensul articolului 13 alineatul (1) din convenție, în contextul aplicării de măsuri, prin expresia „în termen scurt” se înțelege intervalul de zile lucrătoare în care a fost înaintată cererea, care începe de la data menționată în declarația depusă de statul contractant ca fiind data introducerii cererii de aplicare a măsurilor.

(3)   La articolul 13 alineatul (1) din convenție se adaugă următorul text imediat după litera (d):

„(e)

dacă, în orice moment, debitorul și creditorul convin, în mod expres, vânzarea și atribuirea încasărilor ce decurg din aceasta”, iar la articolul 43 alineatul (2), după cuvintele „articolul 13 alineatul (1) litera (d)” se adaugă „și (e)”.

(4)   Dreptul de proprietate sau alt drept al debitorului care face obiectul unei vânzări în temeiul alineatului precedent este degrevat de orice altă garanție asupra căreia are prioritate garanția internațională a creditorului, în conformitate cu dispozițiile articolului 29 din convenție.

(5)   Creditorul și debitorul sau altă persoană interesată pot conveni în scris asupra excluderii aplicării articolului 13 alineatul (2) din convenție.

(6)   Referitor la măsurile prevăzute la articolul IX alineatul (1):

(a)

sunt puse la dispoziție de autoritatea de înregistrare, precum și de alte autorități administrative, după caz, într-un stat contractant în termen de cel mult cinci zile lucrătoare după ce creditorul notifică aceste autorități cu privire la dispunerea de măsuri menționate la articolul IX alineatul (1) sau, în cazul unor măsuri dispuse de o instanță străină, cu privire la faptul că hotărârea prin care s-au dispus măsurile este recunoscută de instanța statului contractant respectiv și creditorul este îndreptățit să exercite măsurile conform convenției; și

(b)

autoritățile competente cooperează cu promptitudine și asistă creditorul în exercitarea acestor măsuri în conformitate cu legile și regulamentele privind siguranța aviatică.

(7)   Alineatele (2) și (6) nu afectează legile și regulamentele aplicabile privind siguranța aviatică.

Articolul XI

Măsuri în caz de insolvență

1.   Prezentul articol se aplică doar în situația în care un stat contractant care este competent în primă instanță în caz de insolvență a depus o declarație în temeiul articolului XXX alineatul (3).

(2)   În cazul survenirii unei situații de insolvență, administratorul judiciar sau debitorul, după caz, restituie creditorului, în conformitate cu alineatul (7), bunul aeronautic nu mai târziu de prima dintre următoarele două date:

(a)

sfârșitul perioadei de așteptare; și

(b)

data la care creditorul ar trebui să aibă dreptul de a intra în posesia bunului aeronautic dacă nu s-ar aplica prezentul articol.

(3)   În sensul prezentului articol, „perioada de așteptare” înseamnă perioada menționată într-o declarație a statului contractant care este competent în primă instanță în caz de insolvență.

(4)   Mențiunile din prezentul articol privind „administratorul judiciar” privesc această persoană în calitatea sa oficială, și nu personală.

(5)   Până în momentul în care creditorului i se oferă posibilitatea de a intra în posesie în temeiul alineatului (2) și numai cu această condiție:

(a)

administratorul judiciar sau debitorul, după caz, conservă bunul aeronautic și îi menține valoarea în conformitate cu dispozițiile acordului; și

(b)

creditorul are dreptul de a solicita orice alte măsuri provizorii disponibile în temeiul legii aplicabile.

(6)   Litera (a) din alineatul precedent nu exclude utilizarea bunului aeronautic în conformitate cu dispozițiile destinate conservării aeronavei și a menținerii valorii sale.

(7)   Administratorul judiciar sau debitorul, după caz, poate rămâne în posesia bunului aeronautic în cazul în care, până în momentul menționat la alineatul (2), și-a îndeplinit toate obligațiile, altele decât cele legate de inițierea procedurii de insolvență, și a consimțit să-și îndeplinească toate obligațiile ulterioare în conformitate cu prevederile acordului. O a doua perioadă de așteptare nu se va aplica în cazul unei neîndepliniri ulterioare a acestor obligații.

(8)   În ceea ce privește măsurile prevăzute la articolul IX alineatul (1):

(a)

sunt puse la dispoziție de către autoritatea de înregistrare și de autoritățile administrative din statul contractant, după caz, în termen de maximum cinci zile lucrătoare după data la care creditorul notifică aceste autorități cu privire la dreptul său de a obține aceste măsuri conform convenției; și

(b)

autoritățile aplicabile cooperează în cel mai scurt timp și asistă creditorul în aplicarea măsurilor în conformitate cu legile și regulamentele aplicabile privind securitatea aviatică.

(9)   Aplicarea măsurilor care sunt permise prin convenție sau prin prezentul protocol nu poate fi împiedicată sau întârziată după data menționată la articolul (2).

(10)   Obligațiile debitorului care decurg din acord nu pot fi modificate fără consimțământul creditorului.

(11)   Dispozițiile alineatului precedent nu pot fi interpretate ca afectând dreptul administratorului judiciar, dacă este cazul, de a rezilia acordul în conformitate cu legea aplicabilă.

(12)   Niciun alt drept sau garanție, cu excepția drepturilor sau garanțiilor necontractuale dintr-o categorie care face obiectul unei declarații depuse în temeiul articolului 39 alineatul (1), nu are un rang superior față de garanțiile înregistrate în cadrul procedurii de insolvență.

(13)   Convenția, astfel cum a fost modificată prin articolul IX din prezentul protocol, se aplică exercitării oricărei măsuri în conformitate cu prezentul articol.

(2)   În cazul apariției unui situații de insolvență, administratorul judiciar sau debitorul, după caz, la cererea creditorului, va înștiința creditorul în intervalul de timp specificat în declarația statului contractant în temeiul articolului XXX alineatul (3) dacă:

(a)

își va îndeplini toate obligațiile, altele decât cele constituite la inițierea procedurii de insolvență, și va accepta să își îndeplinească toate obligațiile ulterioare, în conformitate cu acordul și cu documentele tranzacției asociate cu acesta; sau

(b)

va acorda creditorului posibilitatea de a intra în posesia bunului aeronautic, în conformitate cu legea aplicabilă.

(3)   Legea aplicabilă la care se face trimitere la litera (b) din alineatul precedent îi poate permite instanței să solicite luarea de măsuri adiționale sau să prevadă garanții suplimentare.

(4)   Creditorul va face dovada creanțelor și va oferi dovezi care să probeze faptul că garanția sa internațională a fost înregistrată.

(5)   Dacă administratorul judiciar sau debitorul, după caz, nu transmite o notificare în conformitate cu alineatul (2) sau dacă administratorul judiciar sau debitorul își declară intenția de a oferi creditorului posibilitatea de a intra în posesia bunului aeronautic, dar nu procedează astfel, instanța îi poate permite creditorului să intre în posesia bunului aeronautic în condițiile fixate de aceasta, prin luarea de măsuri adiționale sau prin prevederea de garanții suplimentare.

(6)   Bunul aeronautic nu va fi vândut până la adoptarea unei hotărâri judecătorești în ceea ce privește creanța și garanția internațională.

Articolul XII

Asistența în caz de insolvență

(1)   Prezentul articol se aplică doar în cazul în care un stat contractant a depus o declarație în temeiul articolului XXX alineatul (1).

(2)   În conformitate cu legislația acelui stat contractant, instanțele statului contractant în care se află bunul aeronautic cooperează cât mai mult posibil cu instanțele și administratorii judiciari din celelalte state în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor articolului XI.

Articolul XIII

Autorizarea cererii de radiere a înregistrării și a permisului de export

(1)   Prezentul articol se aplică doar în cazul în care un stat contractant a depus o declarație în temeiul articolului XXX alineatul (1).

(2)   În cazul în care debitorul a emis o cerere irevocabilă de autorizare a radierii înregistrării și de permis de export, respectând, în mare parte, formularul anexat la prezentul protocol, și a înaintat această autorizare spre înregistrare la autoritatea de înregistrare, autorizarea în cauză va fi astfel înregistrată.

(3)   Persoana în favoarea căreia a fost emisă autorizarea („partea autorizată”) sau reprezentantul său autorizat este singura persoană împuternicită să exercite măsurile menționate la articolul IX alineatul (1) și poate exercita aceste măsuri doar în conformitate cu autorizarea, cu legislația și regulamentele aplicabile privind siguranța aviatică. Această autorizare nu poate fi revocată de către debitor fără acordul scris al părții autorizate. Autoritatea de înregistrare radiază o autorizare din registru la cererea părții autorizate.

(4)   Autoritatea de înregistrare și alte autorități administrative din statele contractante cooperează și asistă partea autorizată în exercitarea măsurilor menționate la articolul IX.

Articolul XIV

Modificarea dispozițiilor privind prioritatea

(1)   Cumpărătorul unui bun aeronautic în temeiul unei vânzări înregistrate dobândește garanțiile legate de bunul respectiv și degrevat de orice garanție înregistrată ulterior sau neînregistrată, chiar dacă are cunoștință despre aceasta.

(2)   Cumpărătorul unui bun aeronautic dobândește garanția legată de bunul respectiv sub rezerva unei garanții înregistrate în momentul achiziției.

(3)   Dreptul de proprietate sau un alt drept ori garanție față de un motor de aeronavă nu va fi afectat de instalarea sau de dezinstalarea acestuia de pe aeronavă.

(4)   Articolul 29 alineatul (7) din convenție se aplică unui element, altul decât un bun, instalat pe un corp de aeronavă, un motor de aeronavă sau elicopter.

Articolul XV

Modificarea dispozițiilor privind cesiunea

Articolul 33 alineatul (1) din convenție se aplică ca și când următorul text ar fi adăugat imediat după litera (b):

„și (c) debitorul a consimțit în scris, fie că acest consimțământ este dat sau nu înainte de cesiune, sau identifică cesionarul.”

Articolul XVI

Dispoziții privind debitorul

(1)   În absența unei neîndepliniri a obligațiilor în sensul articolului 11 din convenție, debitorul are dreptul la posesia netulburată asupra bunului și la utilizarea acestuia în conformitate cu acordul, acesta fiind opozabil:

(a)

creditorului său și titularului unei garanții, în conformitate cu articolul 29 alineatul (4) din convenție sau, în calitate de cumpărător, articolul XIV alineatul (1) din prezentul protocol, cu excepția cazului și în măsura în care debitorul a convenit altfel; și

(b)

titularului unei garanții, căruia i se subordonează garanția sau dreptul debitorului, în conformitate cu articolul 29 alineatul (4) din convenție sau, în calitate de cumpărător, articolul XIV alineatul (2) din prezentul protocol, cu excepția cazului și în măsura în care deținătorul a convenit altfel.

(2)   Nicio dispoziție din convenție sau din prezentul protocol nu aduce atingere răspunderii creditorului în caz de încălcare a acordului în conformitate cu legislația aplicabilă, în măsura în care acordul în cauză privește bunurile aeronautice.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII PRIVIND SISTEMUL DE ÎNREGISTRARE A GARANȚIILOR INTERNAȚIONALE ASUPRA BUNURILOR AERONAUTICE

Articolul XVII

Autoritatea de supraveghere și organismul de înregistrare

(1)   Autoritatea de supraveghere este o entitate internațională desemnată printr-o rezoluție adoptată de către Conferința diplomatică pentru adoptarea unei Convenții privind echipamentele mobile și de Protocolul aeronautic.

(2)   În cazul în care entitatea internațională la care se face referire la alineatul precedent nu poate sau nu este dispusă să funcționeze drept autoritate de supraveghere, va fi convocată o conferință a statelor semnatare și contractante pentru a desemna o altă autoritate competentă.

(3)   Autoritatea de supraveghere, responsabilii și angajații săi beneficiază de imunitate față de procedurile legale și administrative, în conformitate cu regulile care le sunt aplicabile în calitate de entitate internațională sau în conformitate cu alte dispoziții.

(4)   Autoritatea de supraveghere poate înființa o comisie de experți, constituită din persoanele desemnate de statele semnatare și contractante, care dispun de calificările și de experiența necesară, comisie însărcinată cu misiunea de a asista autoritatea de supraveghere în exercitarea îndatoririlor sale.

(5)   Primul organism de înregistrare conduce Registrul internațional pentru o perioadă de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului protocol. Ulterior, organismul de înregistrare va fi desemnat sau reconfirmat în funcție de către autoritatea de supraveghere la fiecare cinci ani.

Articolul XVIII

Regulamente inițiale

Regulamentele inițiale vor fi elaborate de autoritatea de supraveghere astfel încât să producă efecte odată cu intrarea în vigoare a prezentului protocol.

Articolul XIX

Puncte desemnate ca puncte de intrare

(1)   Sub rezerva alineatului (2), un stat contractant poate oricând desemna una sau mai multe entități de pe teritoriul său drept punct sau puncte de intrare, prin care vor fi sau pot fi transmise către Registrul internațional informațiile necesare pentru înregistrare, altele decât înregistrarea notificării unei garanții naționale, a unui drept sau a unei garanții în temeiul articolului 40, în ambele cazuri constituite în conformitate cu legile unui alt stat.

(2)   O desemnare făcută în temeiul articolului precedent poate permite utilizarea, fără ca aceasta să devină obligatorie, a unuia sau mai multor puncte desemnate ca puncte de intrare, în vederea obținerii de informații necesare pentru înregistrare în ceea ce privește motoarele de aeronavă.

Articolul XX

Modificări suplimentare ale dispozițiilor privind registrul

(1)   În sensul articolului 19 alineatul (6) din convenție, criteriile de căutare a unui bun aeronautic sunt numele producătorului, numărul de serie atribuit de acesta și denumirea modelului, alături de alte informații suplimentare pentru a asigura unicitatea. Aceste informații suplimentare vor fi menționate în regulamente.

(2)   În sensul articolului 25 alineatul (2) din convenție și în situațiile descrise în acesta, titularul unei potențiale garanții internaționale înregistrate sau al unei potențiale cesiuni înregistrate a unei garanții internaționale sau persoana în favoarea căreia a fost înregistrată vânzarea potențială ia măsurile la care este îndreptățit(ă) pentru a obține ridicarea înregistrării în maximum cinci zile lucrătoare de la data primirii cererii menționate la alineatul în cauză.

(3)   Tarifele la care se face referire la articolul 17 alineatul (2) litera (h) din convenție vor fi stabilite astfel încât să se recupereze costurile rezonabile de înființare, funcționare și reglementare a Registrului internațional și costurile rezonabile ale autorității de supraveghere, generate de îndeplinirea funcțiilor, exercitarea puterilor și de îndeplinirea obligațiilor avute în vedere la articolul 17 alineatul (2) din convenție.

(4)   Funcțiile centralizate ale Registrului internațional sunt exercitate și administrate de organismul de înregistrare timp de douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Diferitele puncte de intrare funcționează cel puțin în timpul programului de lucru normal în teritoriile respective.

(5)   Suma de asigurare sau garanția financiară la care se face referire în articolul 28 alineatul (4) din convenție, referitor la fiecare eveniment, nu trebuie să fie inferioară valorii maxime a unui bun aeronautic, astfel cum este aceasta stabilită de autoritatea de supraveghere.

(6)   Nicio prevedere a convenției nu împiedică organismul de înregistrare să încheie o asigurare sau să își procure o garanție financiară care să acopere evenimentele pentru care nu este răspunzător în conformitate cu articolului 28 din convenție.

CAPITOLUL IV

COMPETENȚA

Articolul XXI

Modificarea dispozițiilor privind competența

În sensul articolului 43 din convenție și sub rezerva articolului 42 din convenție, o instanță a unui stat contractant este competentă, de asemenea, în cazul în care bunul este un elicopter sau un corp care aparține unei aeronave pentru care statul în cauză este statul de înregistrare.

Articolul XXII

Renunțarea la imunitatea de jurisdicție

(1)   Sub rezerva alineatului (2), renunțarea la imunitatea de jurisdicție față de instanțele prevăzute la articolul 42 sau la articolul 43 din convenție sau în ceea ce privește modalitățile de exercitare a drepturilor și garanțiilor asupra unui bun aeronautic în temeiul convenției este obligatorie și, dacă celelalte condiții de atribuire de competență sau de exercitare a drepturilor au fost îndeplinite, este atributivă de competență și permite aplicarea măsurilor de executare, după caz.

(2)   În temeiul alineatului precedent, renunțarea la imunitate trebuie făcută în scris și trebuie să conțină o descriere a bunului aeronautic.

CAPITOLUL V

RELAȚIA CU ALTE CONVENȚII

Articolul XXIII

Relația cu Convenția privind recunoașterea internațională a drepturilor asupra aeronavelor

Pentru un stat contractant care este parte la Convenția privind recunoașterea internațională a drepturilor asupra aeronavelor, semnată la Geneva la 19 iunie 1948, prezenta convenție are întâietate față de prima, în ceea ce privește aeronavele, astfel cum sunt definite în prezentul protocol, cât și bunurile aeronautice. Cu toate acestea, referitor la drepturile și garanțiile care nu fac obiectul sau sunt afectate de prezenta convenție, Convenția de la Geneva nu are întâietate.

Articolul XXIV

Relația cu Convenția pentru unificarea anumitor reguli privitoare la sechestrulasigurător al aeronavelor

(1)   Pentru un stat contractant care este parte la Convenția pentru unificarea anumitor reguli privitoare la sechestrul asigurător al aeronavelor, semnată la Roma la 29 mai 1933, prezenta convenție are întâietate față de prima, în ceea ce privește aeronavele, așa cum sunt definite în prezentul protocol.

(2)   Un stat contractant parte la convenția menționată anterior poate declara, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezentul protocol, faptul că nu aplică prezentul articol.

Articolul XXV

Relația cu Convenția UNIDROIT privind leasingul financiar internațional

Prezenta Convenție va înlocui Convenția UNIDROIT privind leasingul financiar internațional, semnată la Ottawa la 28 mai 1988, în ceea ce privește bunurile aeronautice.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul XXVI

Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea

(1)   Prezentul protocol este deschis la Cape Town, la 16 noiembrie 2001, în vederea semnării de către statele participante la Conferința diplomatică pentru adoptarea unei Convenții privind garanțiile internaționale purtând asupra echipamentelor mobile și a unui Protocol aeronautic, care se desfășoară la Cape Town între 29 octombrie și 16 noiembrie 2001. După 16 noiembrie 2001, prezentul protocol va fi deschis tuturor statelor pentru semnare la sediul Institutului internațional pentru unificarea dreptului privat (UNIDROIT) din Roma, până la intrarea sa în vigoare în conformitate cu articolul XXVIII.

(2)   Prezentul protocol face obiectul ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare.

(3)   Orice stat care nu semnează prezentul protocol poate adera la acesta în orice moment.

(4)   Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea sunt efectuate prin depunerea unui instrument în acest scop la depozitar.

(5)   Un stat nu poate deveni parte la prezentul protocol dacă nu este, de asemenea, parte la convenție.

Articolul XXVII

Organizațiile regionale pentru integrare economică

(1)   O organizație regională pentru integrare economică constituită din state suverane și care are competențe în probleme reglementate de prezentul protocol poate semna, accepta, aproba sau adera la acesta în mod similar. Organizația regională pentru integrare economică va avea în acest caz drepturile și obligațiile unui stat contractant, în măsura în care organizația în cauză are competențe în probleme reglementate de prezentul protocol. În cazul în care numărul statelor contractante este relevant pentru prezentul protocol, organizația regională pentru integrare economică nu va fi considerată drept stat contractant, alături de statele sale membre, care sunt state contractante.

(2)   La semnare, acceptare, aprobare sau aderare, organizația regională pentru integrare economică depune o declarație la depozitar în care specifică problemele reglementate de prezentul protocol cu privire la competențele transferate către organizație de statele sale membre. Organizația regională pentru integrare economică comunică prompt depozitarului orice modificare adusă distribuirii competențelor, inclusiv noile transferuri de competențe, menționate în declarația care urmează prezentului alineat.

(3)   Orice mențiune privind un „stat contractant” sau mai multe „state contractante”, un „stat parte” sau mai multe „state părți” din prezentul protocol se aplică, de asemenea, unei organizații regionale pentru integrare economică, în cazul în care contextul cere astfel.

Articolul XXVIII

Intrarea în vigoare

(1)   Prezentul protocol intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii celui de al optulea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, între statele care au depus asemenea instrumente.

(2)   Pentru celelalte state, prezentul protocol intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii instrumentului acestora de ratificare, acceptare, aprobare sau accesiune.

Articolul XXIX

Unități teritoriale

(1)   Dacă un stat contractant are unități teritoriale în cadrul cărora sunt aplicabile sisteme diferite de legi în ceea ce privește problemele reglementate de prezentul protocol, în momentul semnării, acceptării, aprobării sau aderării, acesta poate declara că prezentul protocol se extinde la toate unitățile sale teritoriale sau doar la una sau mai multe dintre acestea și își poate modifica declarația depunând o altă declarație în orice moment.

(2)   Orice astfel de declarație trebuie să enunțe în mod expres unitățile teritoriale în care se aplică prezentul protocol.

(3)   Dacă un stat contractant nu a depus o declarație în conformitate cu alineatul (1), prezentul protocol se aplică în toate unitățile teritoriale ale acelui stat.

(4)   În cazul în care un stat contractant extinde prezentul protocol la una sau mai multe dintre unitățile sale teritoriale, declarațiile permise în temeiul prezentului protocol pot fi depuse pentru fiecare astfel de unitate teritorială, iar declarația depusă pentru o unitate teritorială poate fi diferită de cele depuse pentru o altă unitate teritorială.

(5)   Dacă, în virtutea unei declarații depuse în temeiul alineatului (1), prezentul protocol se extinde la una sau mai multe unități teritoriale ale unui stat contractant:

(a)

debitorul este considerat a se afla într-un stat contractant doar dacă s-a constituit sau înființat în conformitate cu o lege în vigoare într-o unitate teritorială în care se aplică convenția și prezentul protocol sau dacă își are sediul social, sediul statutar, administrația centrală sau reședința obișnuită într-o unitate teritorială în care se aplică convenția și prezentul protocol;

(b)

orice mențiune privind amplasarea bunului într-un stat contractant se interpretează ca amplasarea bunului într-o unitate teritorială în care se aplică convenția și prezentul protocol; și

(c)

orice mențiune privind autoritățile administrative din statul contractant respectiv se interpretează ca autorități administrative competente în unitățile teritoriale în care se aplică convenția și prezentul protocol și orice mențiuni privind registrul național sau autoritatea de înregistrare din statul contractant respectiv se interpretează ca registrul aeronautic în vigoare sau ca autoritatea de înregistrare competentă în unitatea sau unitățile teritoriale în care se aplică convenția și prezentul protocol.

Articolul XXX

Declarațiile privind anumite dispoziții

(1)   La semnarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la prezentul protocol, un stat contractant poate declara că va aplica unul sau mai multe dintre articolele VIII, XII și XIII din prezentul protocol.

(2)   La semnarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la prezentul protocol, un stat contractant poate declara că va aplica articolul X din prezentul protocol, în întregime sau în parte. Dacă această declarație este făcută în legătura cu articolul X alineatul (2), statul va specifica perioada de timp cerută la acel articol.

(3)   La semnarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la prezentul protocol, un stat poate declara că va aplica în totalitate alternativa A sau în totalitate alternativa B din articolul XI și, în acest caz, va specifica tipurile de proceduri de insolvență, dacă există, cărora li se aplică alternativa A și tipurile de proceduri de insolvență, dacă există, cărora li se aplică alternativa B. Un stat contractant care depune o declarație în temeiul prezentului alineat va specifica perioada de timp cerută la articolul XI.

(4)   Instanțele statelor contractante aplică articolul XI în conformitate cu declarația făcută de către statul contractant care este competent în primă instanță în caz de insolvență.

(5)   La semnare, acceptare, aprobare sau aderare la prezentul protocol, un stat contractant poate declara că nu va aplica dispozițiile articolului XXI, în întregime sau în parte. Declarația menționează condițiile în care se va aplica articolul relevant, în cazul în care va fi aplicat parțial, precum și alte forme de măsuri provizorii care se vor aplica.

Articolul XXXI

Declarațiile în temeiul convenției

Declarațiile făcute în temeiul convenției, inclusiv cele în conformitate cu articolele 39, 40, 50, 53, 54, 55, 57, 58 și 60 din convenție, se consideră ca fiind depuse și în temeiul prezentului protocol, dacă nu există dispoziții contrare.

Articolul XXXII

Rezerve și declarații

(1)   Nu pot fi formulate rezerve în ceea ce privește prezentul protocol, dar pot fi făcute declarații permise de articolele XXIV, XXIX, XXX, XXXI, XXXIII și XXXIV în conformitate cu dispozițiile acestora.

(2)   Orice declarație, declarație ulterioară sau retragere a unei declarații făcută în conformitate cu prezentul protocol va fi notificată în scris depozitarului.

Articolul XXXIII

Declarații ulterioare

(1)   Un stat parte poate face o declarație ulterioară, alta decât o declarație în conformitate cu articolul XXXI în temeiul articolului 60 din convenție, în orice moment după data intrării în vigoare a prezentului protocol, notificând în acest scop depozitarul.

(2)   O astfel de declarație ulterioară va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unui termen de șase luni de la data primirii notificării de la depozitar.

În cazul în care notificarea menționează o perioadă mai lungă pentru ca declarația să intre în vigoare, acest lucru se va întâmpla la expirarea respectivei perioade prevăzute după primirea notificării de la depozitar.

(3)   Fără a aduce atingere alineatelor precedente, prezentul protocol va continua să se aplice ca și când nu s-ar fi făcut nicio declarație, în ceea ce privește toate drepturile și garanțiile care survin înainte de data de la care o astfel de declarație ulterioară începe să producă efecte.

Articolul XXXIV

Retragerea declarațiilor

(1)   Orice stat parte care a făcut o declarație în temeiul prezentului protocol, alta decât o declarație în conformitate cu articolul XXXI în temeiul articolului 60 din convenție, poate retrage declarația în orice moment, prin notificarea depozitarului. Retragerea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unui termen de șase luni de la data primirii notificării de la depozitar.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului precedent, prezentul protocol va continua să se aplice ca și când nu s-ar fi făcut nicio retragere a declarației, în ceea ce privește toate drepturile și garanțiile care survin înainte de data de la care o astfel de retragere începe să producă efecte.

Articolul XXXV

Denunțările

(1)   Orice stat parte poate denunța prezentul protocol prin notificarea în scris a depozitarului.

(2)   Denunțarea intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unui termen de douăsprezece luni de la data primirii notificării de la depozitar.

(3)   Fără a aduce atingere alineatelor precedente, prezentul protocol va continua să se aplice ca și când nu s-ar fi făcut nicio denunțare, în ceea ce privește toate drepturile și garanțiile care survin înainte de data de la care o astfel de denunțare începe să producă efecte.

Articolul XXXVI

Conferințe de evaluare, amendamente și aspecte conexe

(1)   Depozitarul, în urma consultărilor cu autoritatea de supraveghere, întocmește rapoarte anuale, sau la un alt interval cerut de circumstanțe, pentru statele părți, în ceea ce privește modul de funcționare în practică a regimului internațional stabilit prin convenție, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol. La întocmirea acestor rapoarte, depozitarul ia în considerare rapoartele autorității de supraveghere privind funcționarea sistemului internațional de înregistrare.

(2)   La cererea a cel puțin douăzeci și cinci la sută din statele părți, depozitarul va convoca la anumite intervale conferințe de evaluare, în urma consultării cu autoritatea de supraveghere, pentru a analiza:

(a)

funcționarea în practică a convenției astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol și eficacitatea sa în facilitarea finanțării garantate de active și a leasingului bunurilor care fac obiectul prevederilor sale;

(b)

interpretarea juridică și aplicarea prevederilor prezentului protocol și a regulamentelor;

(c)

funcționarea sistemului internațional de înregistrare, activitatea organismului de înregistrare și monitorizarea acestuia de către autoritatea de supraveghere, luând în considerare rapoartele întocmite de autoritatea de supraveghere; și

(d)

oportunitatea efectuării unor modificări la prezentul protocol și la modalitățile referitoare la Registrul internațional.

(3)   Orice amendament la prezentul protocol este aprobat de o majoritate formată din cel puțin două treimi dintre statele părți care participă la conferința la care se face referire în alineatul precedent și intră în vigoare față de statele care au ratificat, acceptat sau aprobat amendamentul în cauză după ratificarea, acceptarea sau aprobarea de către opt state în conformitate cu dispozițiile articolului XXVIII referitoare la intrarea în vigoare.

Articolul XXXVII

Depozitarul și atribuțiile sale

(1)   Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sunt depozitate la Institutul internațional pentru unificarea dreptului privat (UNIDROIT), desemnat prin prezenta ca depozitar.

(2)   Depozitarul are următoarele atribuții:

(a)

informează toate statele contractante cu privire la:

(i)

fiecare nouă semnătură sau depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, împreună cu data acestora;

(ii)

data intrării în vigoare a prezentului protocol;

(iii)

fiecare declarație făcută în conformitate cu prezentul protocol, împreună cu data acesteia;

(iv)

retragerea sau modificarea oricărei declarații, împreună cu data acesteia; și

(v)

notificarea oricărei denunțări a prezentului protocol, împreună cu data acesteia și cu data de la care aceasta începe să producă efecte;

(b)

transmite copii certificate pentru conformitate ale prezentului protocol tuturor statelor contractante;

(c)

pune la dispoziția autorității de supraveghere și a organismului de înregistrare o copie a fiecărui instrument de aprobare sau aderare, împreună cu data lor de depunere, a fiecărei declarații, retrageri sau modificări a unei declarații și a fiecărei notificări de denunțare, împreună cu data de notificare, astfel încât informațiile conținute în acestea să fie disponibile ușor și în totalitate; și

(d)

îndeplinește alte funcții obișnuite pentru depozitari.

DREPT PENTRU CARE, plenipotențiarii subsemnați, autorizați pe deplin, au semnat prezentul protocol.

ÎNCHEIAT la Cape Town, șaisprezece noiembrie două mii unu, într-un singur document original în limbile engleză, arabă, chineză, franceză, rusă și spaniolă, toate textele fiind în mod egal autentice după verificarea concordanței textelor efectuată de Secretariatul comun al Conferinței, sub autoritatea Președintelui Conferinței, în termen de nouăzeci de zile.

ANEXĂ

FORMULAR DE AUTORIZARE IREVOCABILĂ A RADIERII ÎNREGISTRĂRII ȘI A PERMISULUI DE EXPORT

Anexă menționată în articolul XIII

Image


Top