Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62017CA0003

Cauza C-3/17: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) – Sporting Odds Limited/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Központi Irányítása [Trimitere preliminară — Libera prestare a serviciilor — Articolul 56 TFUE — Articolul 4 alineatul (3) TUE — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Restricții — Jocuri de noroc — Reglementare națională — Exploatarea anumitor forme de jocuri de noroc de către stat — Exclusivitate — Sistem de atribuire a unei concesiuni pentru alte forme de jocuri — Cerința unei autorizații — Sancțiune administrativă]

OJ C 142, 23.4.2018, p. 11–12 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/11


Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 28 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) – Sporting Odds Limited/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Központi Irányítása

(Cauza C-3/17) (1)

([Trimitere preliminară - Libera prestare a serviciilor - Articolul 56 TFUE - Articolul 4 alineatul (3) TUE - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Restricții - Jocuri de noroc - Reglementare națională - Exploatarea anumitor forme de jocuri de noroc de către stat - Exclusivitate - Sistem de atribuire a unei concesiuni pentru alte forme de jocuri - Cerința unei autorizații - Sancțiune administrativă])

(2018/C 142/15)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sporting Odds Limited

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Központi Irányítása

Dispozitivul

1)

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune, în principiu, unui sistem dual de organizare a pieței jocurilor de noroc, în cadrul căruia anumite tipuri de jocuri țin de sistemul monopolului de stat, în timp ce altele țin de sistemul concesiunilor și al autorizațiilor pentru organizarea de jocuri de noroc, în situația în care instanța de trimitere stabilește că reglementarea prin care se restrânge libera prestare a serviciilor urmărește efectiv, în mod coerent și sistematic, obiectivele invocate de statul membru în cauză.

2)

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei norme naționale precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia acordarea unei autorizații pentru organizarea de jocuri de noroc online este rezervată exclusiv operatorilor de jocuri de noroc care dețin o concesiune privind un cazinou situat pe teritoriul național, în măsura în care această normă nu constituie o condiție indispensabilă pentru atingerea obiectivelor urmărite și există măsuri mai puțin restrictive pentru atingerea unor asemenea obiective.

3)

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații precum cea în discuție în litigiul principal, care instituie un regim de concesiuni și de autorizații pentru organizarea jocurilor de noroc online, atunci când aceasta conține norme discriminatorii în privința operatorilor stabiliți în alte state membre sau în cazul în care prevede norme nediscriminatorii, dar care sunt aplicate în mod netransparent sau sunt puse în aplicare astfel încât să împiedice sau să facă mai dificilă candidatura anumitor ofertanți stabiliți în alte state membre.

4)

Articolul 56 TFUE și articolul 4 alineatul (3) TUE coroborate cu articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care nu prevede examinarea din oficiu a caracterului proporțional al măsurilor prin care se restrânge libera prestare a serviciilor în sensul articolului 56 TFUE și atribuie sarcina probei părților din procedură.

5)

Articolul 56 TFUE coroborat cu articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că revine unui stat membru care a pus în aplicare o reglementare restrictivă obligația de a furniza elementele de probă care vizează să demonstreze existența unor obiective de natură să legitimeze un obstacol în calea unei libertăți fundamentale garantate de Tratatul FUE și proporționalitatea acestuia, fără de care instanța națională trebuie să poată deduce toate consecințele care decurg dintr-o asemenea inacțiune.

6)

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se poate constata că un stat membru nu și-a îndeplinit obligația de a justifica o măsură restrictivă pentru motivul că nu a furnizat o analiză a efectelor măsurii menționate la data introducerii acesteia în legislația națională sau la data examinării unei asemenea măsuri de către instanța națională.

7)

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei sancțiuni precum cea în discuție în litigiul principal, aplicată ca urmare a încălcării legislației naționale prin care se instituie un sistem de concesiuni și de autorizații pentru organizarea de jocuri de noroc, în cazul în care o astfel de legislație națională se dovedește a fi contrară acestui articol.


(1)  JO C 112, 10.4.2017.


Top