Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62017CN0458

Cauza C-458/17 P: Recurs introdus la 31 iulie 2017 de Rami Makhlouf împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 18 mai 2017 în cauza T-410/16, Rami Makhlouf/Consiliul Uniunii Europene

OJ C 309, 18.9.2017, p. 31–32 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

18.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 309/31


Recurs introdus la 31 iulie 2017 de Rami Makhlouf împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 18 mai 2017 în cauza T-410/16, Rami Makhlouf/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-458/17 P)

(2017/C 309/42)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Rami Makhlouf (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

declararea prezentului recurs ca fiind admisibil și fondat;

în consecință,

anularea hotărârii pronunțate la 18 mai 2017 de Tribunalul Uniunii Europene în cauza T-410/16, Rami Makhlouf/Consiliul Uniunii Europene, ECLI:EU:T:2017:349;

și

pronunțându-se în baza noilor dispoziții

anularea Deciziei (PESC) 2016/850 din 27 mai 2016 (1) și a actelor subsecvente de punere în aplicare a acesteia, în măsura în care îl privesc pe recurent;

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă patru motive:

Primul motiv întemeiat pe o eroare de drept care rezidă în faptul că Tribunalul nu a respectat dreptul recurentului de a fi ascultat înainte de adoptarea de noi măsuri restrictive, consacrat de articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

Al doilea motiv întemeiat pe o eroare de drept și pe o denaturare a situației de fapt întrucât Tribunalul a ignorat articolele depuse de către recurent în susținerea acțiunii sale în anulare pentru a demonstra că el nu susținea regimul sirian;

Al treilea motiv întemeiat pe o eroare de drept întrucât Tribunalul a considerat că dispozițiile 27 și 28 ale Deciziei 2013/255/PESC (2) potrivit cărora apartenența la familia Al-Assad sau la familia Makhlouf constituie un criteriu autonom care să justifice impunerea de sancțiuni, nu sunt ilegale, răsturnând în același timp sarcina probei;

Al patrulea motiv întemeiat pe o eroare de drept și pe nemotivare întrucât Tribunalul a considerat că noțiunea „om de afaceri important” era suficient de precisă pentru ca recurentul să fie inclus în lista persoanelor și a entităților vizate de măsurile restrictive și că nu a justificat motivele pentru care considera că recurentul avea vreo influență asupra regimului sirian.


(1)  Decizia (PESC) 2016/850 a Consiliului din 27 mai 2016 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2016, L 141, p. 125).

(2)  Decizia 2013/255/PESC a Consiliului din 31 mai 2013 privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2013, L 147, p. 14).


Top