Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62016CA0348

Cauza C-348/16: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 26 iulie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Milano – Italia) – Moussa Sacko/Commissione Territoriale per il riconoscimento della Protezione internazionale di Milano (Trimitere preliminară — Politica privind azilul — Directiva 2013/32/UE — Articolele 12, 14, 31 și 46 — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 47 — Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă — Acțiune împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de protecție internațională — Posibilitatea instanței de a se pronunța fără audierea solicitantului)

OJ C 309, 18.9.2017, p. 12–13 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

18.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 309/12


Hotărârea Curții (Camera a doua) din 26 iulie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Milano – Italia) – Moussa Sacko/Commissione Territoriale per il riconoscimento della Protezione internazionale di Milano

(Cauza C-348/16) (1)

((Trimitere preliminară - Politica privind azilul - Directiva 2013/32/UE - Articolele 12, 14, 31 și 46 - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Acțiune împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de protecție internațională - Posibilitatea instanței de a se pronunța fără audierea solicitantului))

(2017/C 309/16)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Milano

Părțile din procedura principală

Reclamant: Moussa Sacko

Pârâtă: Commissione Territoriale per il riconoscimento della Protezione internazionale di Milano

Dispozitivul

Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale, în special articolele 12, 14, 31 și 46, coroborate cu articolul 47 din cartă, trebuie să fie interpretată în sensul că nu se opune ca instanța națională sesizată cu o acțiune împotriva deciziei de respingere a unei cereri de protecție internațională vădit nefondate să respingă acțiunea respectivă fără să procedeze la audierea solicitantului, în cazul în care împrejurările de fapt nu lasă nicio îndoială privind temeinicia acestei decizii, cu condiția, pe de o parte, ca, în timpul procedurii în primă instanță, să i se fi dat solicitantului posibilitatea de a avea un interviu personal cu privire la cererea sa de protecție internațională, conform articolului 14 din această directivă, și ca raportul sau transcrierea interviului, în cazul în care acesta a avut loc, să fie incluse în dosar, conform articolului 17 alineatul (2) din directiva menționată, și, pe de altă parte, ca instanța sesizată cu calea de atac să poată dispune o astfel de audiere în cazul în care o consideră necesară în vederea examinării depline și ex nunc atât a elementelor de fapt, cât și a elementelor de drept, prevăzute la articolul 46 alineatul (3) din aceeași directivă.


(1)  JO C 343, 19.9.2016.


Top