Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62017TN0086

Cauza T-86/17: Acțiune introdusă la 10 februarie 2017 –Le Pen/Parlamentul

OJ C 104, 3.4.2017, p. 61–62 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

3.4.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/61


Acțiune introdusă la 10 februarie 2017 –Le Pen/Parlamentul

(Cauza T-86/17)

(2017/C 104/85)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Marine Le Pen (Saint-Cloud, Franța) (reprezentanți: M. Ceccaldi și J.-P. Le Moigne, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului European din 5 decembrie 2016, adoptată în aplicarea Deciziei 2009/C 159/01 a Biroului Parlamentului European din 19 mai și din 9 iulie 2008„privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European”, cu modificările ulterioare, prin care s-a constatat o creanță față de reclamantă în sumă de 298 497,87 euro cu titlu de sume plătite în mod nejustificat în cadrul asistenței parlamentare și prin care se motivează recuperarea acesteia și se însărcinează ordonatorul competent, în colaborare cu contabilul instituției, să procedeze la recuperarea sumei amintite în aplicarea articolului 68 din normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European și a articolelor 66, 78, 79 și 80 din Regulamentul financiar (denumit în continuare „RF”);

anularea notei de debit nr. 2016-1560 din 6 decembrie 2016, prin care se informează reclamanta cu privire la faptul că, prin Decizia Secretarului General din 5 decembrie 2016, s-a constatat în privința sa o creanță de 298 497,87 euro, [și se dispune] recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat cu titlu de asistență parlamentară [în aplicarea] articolului 68 din NASD și a articolelor 66, 78, 79 și 80 din RF;

obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată;

obligarea Parlamentului European la plata către doamna Le Pen, cu titlu de rambursare a cheltuielilor de judecată recuperabile, a sumei de 50 000 euro.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă douăsprezece motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe necompetența autorului actului. Reclamanta consideră că decizia Secretarului General al Parlamentului European din 5 decembrie 2016 (denumită în continuare „decizia atacată”) ar fi de competența Biroului Parlamentului European și că semnatarul deciziei nu ar justifica nicio delegare de competență.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa motivării de care ar fi afectată decizia atacată, în condițiile în care această cerință ar fi prescrisă la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură, întrucât decizia atacată ar viza raportul de anchetă, efectuată de Oficiul European de Luptă Antifraudă („OLAF”) și închisă la 26 iulie 2016, care nu i-ar fi fost comunicat reclamantei. Reclamanta nu ar fi fost astfel ascultată și nu ar fi putut astfel să își expună în mod valabil mijloacele de apărare întrucât Secretarul General ar fi refuzat să îi comunice înscrisurile și mijloacele materiale de probă pe care se întemeiază decizia atacată.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe absența unei examinări personale a dosarului de către Secretarul General al Parlamentului European. În opinia reclamantei, acesta din urmă s-ar fi mulțumit să preia conținutul raportului OLAF și nu ar fi procedat niciodată personal la examinarea situației reclamantei.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe inexistența faptelor pe care se sprijină decizia atacată și nota de debit aferentă acesteia (denumite în continuare „actele atacate”), întrucât faptele reținute ar fi inexacte.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe răsturnarea sarcinii probei. În această privință, reclamanta susține că nu ar avea ea sarcina să facă dovada muncii prestate de asistent sa parlamentară, ci, dimpotrivă, autoritățile competente ar avea sarcina să dovedească contrariul.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, întrucât suma solicitată reclamantei nu ar fi motivată nici în detaliu, nici în privința metodei de calcul și ar presupune că asistenta parlamentară nu ar fi lucrat niciodată pentru reclamantă.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe un abuz de putere, întrucât actele atacate ar fi fost adoptate în scopul de a priva reclamanta, deputat în Parlamentul European, de mijloacele necesare exercitării mandatului său.

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe un abuz de procedură. Reclamanta consideră că Secretarul General ar fi transmis în mod ilegal, pentru a evita să fie obligat să îi comunice raportul OLAF aflat în posesia sa, cererea de comunicare a acestui raport la OLAF, care nu ar fi procedat la transmiterea lui.

10.

Al zecelea motiv, întemeiat pe tratamentul discriminatoriu și pe existența unui fumus persecutionis, întrucât situația din jurul prezentului litigiu ar viza exclusiv reclamanta și partidul său.

11.

Al unsprezecelea motiv, întemeiat pe atingerea independenței unui deputat și pe consecințele absenței unui mandat imperativ. Actele atacate ar avea în mod indubitabil drept obiectiv să aducă atingere libertății exercitării mandatului de parlamentar al reclamantei, privând-o de mijloacele financiare necesare îndeplinirii misiunii sale. Parlamentarul nu ar putea, de altfel, să primească instrucțiuni de la Secretarul General cu privire la modul în care ar trebui să își exercite mandatul sub amenințarea aplicării de sancțiuni financiare.

12.

Al doisprezecelea motiv, întemeiat pe lipsa independenței OLAF, întrucât acest organism nu ar oferi nicio garanție de imparțialitate și de probitate și ar fi dependent de Comisia Europeană.


Top