Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62017CN0043

Cauza C-43/17 P: Recurs introdus la 25 ianuarie 2017 de către Liam Jenkinson împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera întâi) pronunțată la 9 noiembrie 2016 în cauza T-602/15, Liam Jenkinson/Serviciul European de Acțiune Externă, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Eulex Kosovo

OJ C 104, 3.4.2017, p. 36–37 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

3.4.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/36


Recurs introdus la 25 ianuarie 2017 de către Liam Jenkinson împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera întâi) pronunțată la 9 noiembrie 2016 în cauza T-602/15, Liam Jenkinson/Serviciul European de Acțiune Externă, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Eulex Kosovo

(Cauza C-43/17 P)

(2017/C 104/52)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Liam Jenkinson (reprezentanți: N. de Montigny, J.-N. Louis, avocați)

Celelalte părți din procedură: Serviciul European de Acțiune Externă, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Eulex Kosovo

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

anularea Ordonanței Tribunalului din 9 noiembrie 2016 în cauza T-602/15 în măsura în care respinge acțiunea introdusă de recurent și îl obligă la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii;

pronunțarea asupra acțiunii;

obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cele două proceduri.

Motivele și principalele argumente

Recurentul contestă constatarea de către Tribunalul Uniunii a competenței sale numai cu privire la un litigiu întemeiat pe ultimul contract pe durată determinată semnat de recurent.

Acesta contestă, presupunând chiar că motivarea Tribunalului în această privință este exactă, quod non, faptul că Tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la mai multe dintre cererile sale întemeiate pe încheierea raportului contractual în litigiu și, în consecință, pe ultimul contract pe durata determinată. Astfel, nelegalitatea ordonanței atacate reiese din concizia motivării, care este atât de succintă încât nu permite să se înțeleagă modul în care Tribunalul, fără a analiza dosarul pe fond, a concluzionat în sensul necompetenței sale, cu excepţia litigiului privind ultimul contract pe durată determinată, exclusiv pe baza existenței unei clauze compromisorii, chiar dacă validitatea și legalitatea unei astfel de clauze erau contestate de reclamant.

Recurentul contestă de asemenea neluarea în considerare în totalitate a argumentației sale privind existența unei erori a instituțiilor în ceea ce privește lipsa cadrului juridic care să ofere recurentului și întregului personal misiuni de drept stabilite de Uniune, garanții ale respectării drepturilor sociale fundamentale, între care garantarea dreptului de acces efectiv la justiție și dreptul la un proces echitabil.

În susținerea recursului formulat, recurentul invocă în consecință încălcarea de către Tribunalul Uniunii:

a dreptului european aplicabil în vederea determinării legii aplicabile litigiilor în materie contractuală;

a dispozițiilor de drept belgian al muncii;

a cerințelor minime privind munca pe durată determinată aplicabile la nivel comunitar;

a drepturilor consacrate de Carta drepturilor fundamentale;

a obligației de motivare;

a interdicției de a se pronunța ultra petita.


Top