Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62016CN0465

Cauza C-465/16 P: Recurs introdus la 20 august 2016 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 9 iunie 2016 în cauza T-276/13, Growth Energy and Renewable Fuels Association/Consiliul Uniunii Europene

OJ C 402, 31.10.2016, p. 21–22 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

31.10.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 402/21


Recurs introdus la 20 august 2016 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 9 iunie 2016 în cauza T-276/13, Growth Energy and Renewable Fuels Association/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-465/16 P)

(2016/C 402/23)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Boelaert, agent, N. Tuominen, avocat)

Celelalte părți din procedură: Growth Energy, Renewable Fuels Association, Comisia Europeană, ePURE, de Europese Producenten Unie van Hernieuwbare Ethanol

Concluziile recurentului

anularea Hotărârii Tribunalului din 9 iunie 2016, notificată Consiliului la data de 10 iunie 2016, pronunţată în cauza T-276/13, Growth Energy and Renewable Fuels Association/Consiliul Uniunii Europene;

respingerea cererii formulate în primă instanţă de Growth Energy and Renewable Fuels Association de anulare a regulamentului contestat (1);

obligarea Growth Energy and Renewable Fuels Association la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu atât în primă instanţă, cât şi în recurs.

Alternativ:

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal,

în cazul trimiterii spre rejudecare la Tribunal, soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată efectuate în primă instanţă şi în recurs.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, Consiliul solicită în mod respectuos anularea hotărârii atacate pentru motivele enunţate mai jos.

Constatările Tribunalului cu privire la admisibilitatea acţiunii şi în special concluziile cu privire la faptul că reclamanţii sunt vizaţi în mod direct şi individual sunt eronate în drept:

a.

În primul rând, Tribunalul consideră că pentru a constata că aceştia sunt vizaţi în mod direct, este suficient că cei patru producători din SUA incluşi în eșantion sunt producători de bioetanol. Totuşi, această constatare cu privire la efectul direct nu poate fi conciliată cu jurisprudenţa consacrată care respinge efectul direct exclusiv în temeiul consecinţelor pur economice.

b.

În al doilea rând, nu este clar cum ar afecta în mod semnificativ poziţia lor pe piaţă simplul fapt că producătorii din SUA şi-au vândut bietanolul comercianților/producătorilor de amestecuri de pe piața americană, care ulterior a fost revândut pe piaţa americană sau a fost exportat în cantităţi importante în Uniune de către comercianți/producători de amestecuri de pe piaţa americană, înainte de a fi supus impozitării. Pentru a dovedi o afectare importantă a poziţiei lor pe piaţă ca urmare a aplicării taxelor, ar fi fost necesar măcar ca reclamanţii să dovedească impactul taxelor asupra nivelului importurilor către Uniune după aplicarea taxelor antidumping. Reclamanţii nu au furnizat însă vreo informaţie în această privinţă şi nici hotărârea atacată nu conţine nicio constatare legat de acest aspect. Acest lucru constituie atât o eroare în drept în aplicarea testului privind afectarea individuală, cât şi o lipsă de motivare.

Pe fond, Tribunalul a săvârşit o eroare în drept în ceea ce priveşte interpretarea Regulamentului de bază (2) şi alte două erori în drept în ceea ce priveşte legislaţia WTO.

a.

În primul rând, Tribunalul a interpretat greşit Regulamentul de bază atunci când a apreciat că articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de bază pune în aplicare atât articolul 9.2, cât şi articolul 6.10 din Acordul AD. Pe de altă parte, după cum se poate deduce din textul articolului 9 alineatul (5) din Regulamentul de bază, acesta nu se referă la problema eşantionării. Pe de altă parte, articolul 6.10 din Acordul AD este pus în aplicare prin articolul 17 şi prin articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de bază, iar nu prin articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de bază.

b.

În al doilea rând, Tribunalul a interpretat în mod eronat termenul „furnizor” de la articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de bază şi de la articolul 9.2 din Acordul AD. Rezultă din sistemul logic şi general al articolului 9 alineatul (5) că poate fi un furnizor numai o „sursă despre care s-a constatat că face obiectul unui dumping şi produce un prejudiciu”. Cu toate acestea, dat fiind că producătorii din SUA nu au un preţ de export, ei nu ar fi putut fi acuzaţi de dumping. În consecinţă, Tribunalul a săvârşit o eroare în drept calificându-i drept „furnizori” în sensul articolului 9 alineatul (5) din Regulamentul de bază şi al articolului 9.2 din Acordul AD.

c.

În al treilea rând, Tribunalul a interpretat în mod eronat termenul „impracticabil” de la articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de bază şi de la articolul 9.2 din Acordul AD, întrucât s-a întemeiat pe o interpretare eronată a articolului 9 alineatul (5) din Regulamentul de bază în lumina articolului 6.10 din Acordul AD, precum şi pe raportul comisiei de apel din CE – Fasteners (3). Acest din urmă raport vizează doar articolul 9.2 din Acordul AD şi de aceea examinarea din cuprinsul său privind termenul „impracticabil” are legătură numai cu situaţia şi cu tratamentul pe care articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de bază îl oferă exportatorilor din ţări care nu au economie de piaţă. Comisia de apel nu a oferit aşadar o interpretare a noţiunii „impracticabil” care ar putea fi transpusă procedurilor curente ce nu privesc exportatori din ţări care nu au economie de piaţă.

În final, Tribunalul a făcut constatări vădit incorecte în fapt atunci când a concluzionat că calculul taxelor individuale era unul „practicabil”. O situaţie în care producătorii de bioethanol nu au un preţ de export, ci doar un preţ pentru piaţa internă face în mod clar imposibilă stabilirea unei marje individuale de dumping şi autorizează Comisia să determine o singură o marjă de dumping la nivel național.


(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 157/2013 al Consiliului din 18 februarie 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de bioetanol originar din Statele Unite ale Americii (JO L 49, p. 10).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecţia împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea ţărilor care nu sunt membre ale Comunităţii Europene (JO L 343, p. 51).

(3)  European Communities – Definitive Anti-Dumping Measures on Certain Iron or Steel Fasteners from China – AB-2011-2 – Report of the Appellate Body, WT/DS397/AB/R („EC – Fasteners, WT/DS397/AB/R”)


Top