Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62016CN0376

Cauza C-376/16 P: Recurs introdus la 7 iulie 2016 de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 27 aprilie 2016 în cauza T-556/11, European Dynamics Luxembourg SA, European Dynamics Belgium SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

OJ C 402, 31.10.2016, p. 14–16 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

31.10.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 402/14


Recurs introdus la 7 iulie 2016 de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 27 aprilie 2016 în cauza T-556/11, European Dynamics Luxembourg SA, European Dynamics Belgium SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-376/16 P)

(2016/C 402/17)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: N. Bambara, Agent, P. Wytinck, B. Hoorelbeke, avocați)

Celelalte părți din procedură: European Dynamics Luxembourg SA, European Dynamics Belgium SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

cu titlu principal:

anularea în totalitate a hotărârii atacate a Tribunalului,

respingerea acțiunii în anularea deciziei în litigiu și a cererii de despăgubiri formulate de reclamantele în primă instanță;

cu titlu subsidiar, anularea în totalitate a hotărârii atacate a Tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

cu titlu mai subsidiar, anularea hotărârii atacate a Tribunalului în măsura în care obligă EUIPO la plata unor despăgubiri în favoarea European Dynamics Luxembourg pentru pierderea șansei de a i se atribui contractul-cadru și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

obligarea reclamantelor în primă instanță la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

1.

Recursul se întemeiază pe patru motive principale, și anume: 1) Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea și aplicarea principiilor egalității de șanse și transparenței și în orice caz a denaturat faptele, 2) Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea și aplicarea criteriilor în materie de erori vădite de apreciere și în anumite cazuri a denaturat faptele, 3) Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aplicarea articolului 100 alineatul (2) din Regulamentul financiar general coroborat cu al doilea paragraf al articolului 296 TFUE și 4) Tribunalul a săvârșit o eroare de drept acordând despăgubiri în temeiul pierderii unei șanse.

2.

Prin intermediul primului motiv, recurentul pretinde că Tribunalul s-a pronunțat ultra petita cu încălcarea articolului 21 din Statutul Curții de Justiție, precum și a articolului 76 alineatul (1) și a articolului 84 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului sau, cu titlu subsidiar, că a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că o încălcare a principiilor egalității de șanse și diligenței puteau conduce la anularea deciziei în litigiu, susținând că decizia în litigiu ar trebui să fie anulată în măsura în care EUIPO nu a solicitat și nici nu a obținut extrase din cazierele judiciare ale Siemens SA și Siemens SL care să demonstreze lipsa oricărei cauze de excludere prevăzute la articolele 93 și 94 din Regulamentul financiar. Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, recurentul arată de asemenea că Tribunalul a denaturat faptele reținând că EUIPO nu a solicitat și nici nu a prezentat nicio probă în conformitate cu articolul 134b din Normele de aplicare, suficientă pentru a demonstra lipsa unor cauze de excludere în privința Siemens SL, având în vedere că dosarul cauzei conține un extras din „registro mercantil”, care este un document echivalent unui extras din cazierul judiciar în sensul articolului 134b din Normele de aplicare.

3.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentul susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a examinat dacă erorile vădite de apreciere stabilite săvârșite de comitetul de evaluare în aprecierea ofertei European Dynamics’ ar fi putut avea un impact asupra rezultatului final al deciziei de atribuire în litigiu. Recurentul arată că Tribunalul este chemat să analizeze dacă erorile vădite de apreciere stabilite ar conduce la un rezultat diferit al procedurii de atribuire prin examinarea aspectului dacă acestea au un efect asupra punctajului acordat pentru un anumit criteriu în cazul în care există mai multe alte motive (care nu sunt afectate de o eroare vădită de apreciere) care susțin în egală măsură punctajele acordate. În plus, recurentul arată că în numeroase rânduri Tribunalul a denaturat faptele, a aplicat criterii greșite pentru a stabili erori vădite de apreciere, limitându-se să substituie aprecierea faptelor realizată de EUIPO cu propria apreciere, sau a săvârșit o eroare de drept reținând că o motivare insuficientă poate fi considerată drept o probă a unei erori vădite de apreciere.

4.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentul pretinde că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept impunând ca motivarea deciziei să precizeze modul în care fiecare comentariu (negativ) a influențat punctele acordate pentru fiecare subcriteriu și subpunct și a aplicat, ca atare, un criteriu mai strict referitor la obligația de motivare decât cel care decurge din jurisprudența constantă a Curții de Justiție. Astfel, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a anulat decizia în litigiu pentru încălcarea articolului 100 alineatul (2) din Regulamentul financiar general coroborat cu articolul 296 TFUE.

5.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurentul pretinde că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin acordarea de despăgubiri primei reclamante în primă instanță, având în vedere că nu a fost demonstrată una dintre condițiile cumulative ale răspunderii extracontractuale a instituțiilor Uniunii (și anume existența unui comportament ilicit). Cu titlu subsidiar, recurentul susține că, chiar dacă recursul EUIPO nu ar trebui admis decât în ceea ce privește primul motiv, hotărârea atacată ar trebui totuși anulată în măsura în care impune obligația de a plăti despăgubiri, întrucât, în prezenta cauză, nu este demonstrată existența unei legături cauzale între comportamentul ilicit subzistent (eroarea vădită de apreciere și nemotivarea) și prejudiciul pretins. Cu titlu subsidiar, recurentul a arătat că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin acordarea de despăgubiri în temeiul pierderii unei șanse, având în vedere că un astfel de temei pentru acordarea de despăgubiri nu poate fi considerat un principiu general comun legislațiilor statelor membre și a încălcat astfel prevederea explicită a articolului 340 TFUE.


Top