EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52016XC0730(01)
Commission Notice on the implementation of food safety management systems covering prerequisite programs (PRPs) and procedures based on the HACCP principles, including the facilitation/flexibility of the implementation in certain food businesses
Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a sistemelor de management al siguranței alimentare cuprinzând programele preliminare (PRP) și procedurile bazate pe principiile HACCP, inclusiv facilitatea/flexibilitatea punerii în aplicare în anumite întreprinderi cu profil alimentar
Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a sistemelor de management al siguranței alimentare cuprinzând programele preliminare (PRP) și procedurile bazate pe principiile HACCP, inclusiv facilitatea/flexibilitatea punerii în aplicare în anumite întreprinderi cu profil alimentar
C/2016/4608
OJ C 278, 30.7.2016, p. 1–32
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
30.7.2016 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 278/1 |
COMUNICAREA COMISIEI
privind punerea în aplicare a sistemelor de management al siguranței alimentare cuprinzând programele preliminare (PRP) și procedurile bazate pe principiile HACCP, inclusiv facilitatea/flexibilitatea punerii în aplicare în anumite întreprinderi cu profil alimentar
(2016/C 278/01)
1. INTRODUCERE
Articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (1) privind igiena produselor alimentare impune operatorilor din sectorul alimentar (OSA) să se conformeze normelor generale de igienă detaliate în anexele I și II la regulamentul respectiv. Acestea sunt completate de norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (2). Normele respective reprezintă așa-numitele programe preliminare (PRP, a se vedea definiția în apendicele 1) în context internațional (de exemplu, OMS, FAO, Codex, ISO).
Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 impune operatorilor din sectorul alimentar să adopte, să pună în aplicare și să mențină o procedură permanentă bazată pe principiile de analiză a riscurilor și puncte critice de control („proceduri bazate pe sistemul HACCP” sau „HACCP”). Principiile HACCP sunt considerate în general și recunoscute pe plan internațional ca fiind un instrument util folosit de operatorii din sectorul alimentar pentru a controla riscurile care pot să apară cu privire la alimente.
Împreună cu principiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (3) (abordarea bazată pe analiza riscului, principiul precauției, transparență/comunicare, responsabilitate primară a OSA și trasabilitate), cele două articole menționate anterior constituie baza legală pentru Sistemul european de management al siguranței alimentare (SMSA) care trebuie să fie respectat de operatorii din sectorul alimentar.
Prezenta orientare este o continuare a „Raportului general privind starea punerii în aplicare a principiilor HACCP în UE și domeniile în care sunt necesare îmbunătățiri” realizat de Oficiul Alimentar și Veterinar (OAV) din cadrul Direcției Generale a Comisiei Europene pentru Sănătate și Siguranță Alimentară (4). În special, s-a considerat oportună extinderea documentului de orientare. În loc să se concentreze exclusiv asupra procedurilor bazate pe sistemul HACCP, prezentul document de orientare are o abordare mai integrată acoperind atât PRP, cât și HACCP în cadrul unui SMSA, inclusiv flexibilitatea oferită pentru anumite întreprinderi.
Comisia a organizat o serie de reuniuni cu experți din statele membre pentru a analiza și a ajunge la un consens cu privire la aceste aspecte.
2. SCOP
Scopul prezentei orientări este de a facilita și a armoniza punerea în aplicare a cerințelor UE referitoare la PRP și la procedurile bazate pe sistemul HACCP prin furnizarea de orientări practice privind:
— |
legătura dintre PRP și procedurile bazate pe sistemul HACCP în cadrul unui SMSA; |
— |
punerea în aplicare a PRP (anexa I); |
— |
punerea în aplicare a procedurilor (clasice) bazate pe sistemul HACCP (anexa II); |
— |
flexibilitatea oferită pentru anumite unități alimentare de legislația UE în legătură cu punerea în aplicare a PRP și a procedurilor bazate pe sistemul HACCP (anexa III). |
Întrucât prezentul document are caracter general, acesta vizează în principal autoritățile competente, pentru a promova o înțelegere comună a cerințelor legale. Documentul va sprijini, de asemenea, operatorii din sectorul alimentar în punerea în aplicare a cerințelor UE după instituirea unor adaptări specifice și fără a aduce atingere responsabilității lor primare în domeniul siguranței alimentare.
Prezentul document poate fi completat de orientări la nivel sectorial și național pentru a fi direct aplicabil în unități specifice.
3. LEGĂTURI DINTRE SMSA, PRP, BPI, BPF ȘI HACCP
Un SMSA este, per ansamblu, un sistem holistic de prevenire, pregătire (5) și activități de autocontrol pentru a gestiona siguranța alimentară și igiena într-o întreprindere cu profil alimentar. Un SMSA trebuie să fie considerat un instrument practic pentru a controla mediul și procesul de producție alimentară și pentru a garanta siguranța produselor. Acesta include:
— |
Bunele practici de igienă (BPI, de exemplu curățare și dezinfectare adecvată, igiena personală) și bunele practici de fabricație (BPF, de exemplu dozarea corectă a ingredientelor, temperatura adecvată de prelucrare), care împreună sunt numite PRP [punerea în aplicare a articolului 4 și a anexelor I sau II la Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și a dispozițiilor specifice pentru produse din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004]. Orientări generale sunt prevăzute în anexa I la prezentul document. |
— |
Procedurile bazate pe sistemul HACCP [punerea în aplicare a articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004]. Orientări generale sunt prevăzute în anexa II la prezentul document. |
— |
Alte politici de management și comunicare interactivă pentru a asigura trasabilitatea și sisteme eficiente de retragere [punerea în aplicare a procedurilor din Regulamentul (CE) nr. 178/2002]. Orientări privind aceste proceduri sunt publicate în documente separate (6) și nu sunt abordate în continuare. |
Legătura dintre diferitele elemente ale unui SMSA (7) este ilustrată în figura 1.
Figura 1
Elemente ale unui sistem de management al siguranței alimentare (SMSA)
Înainte de aplicarea procedurilor bazate pe sistemul HACCP oricărei întreprinderi, operatorul din sectorul alimentar (OSA) trebuie să fi pus în aplicare PRP. Conformitatea cu procedurile din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 reprezintă, de asemenea, o cerință de bază a unui SMSA. Aceștia sunt stâlpii de prevenire și pregătire ai fiecărui SMSA și sunt necesari în vederea dezvoltării procedurilor bazate pe sistemul HACCP.
4. FLEXIBILITATEA ÎN APLICAREA PRP ȘI HACCP
PRP nu sunt specifice unui risc dat, ci se aplică în general. Există diferențe de risc care trebuie luate în considerare când se aplică PRP și constituie baza pentru a lua în considerare flexibilitatea în aplicarea PRP. Un exemplu îl constituie comerțul cu amănuntul al alimentelor preambalate, spre deosebire de comerțul cu amănuntul incluzând manipularea ulterioară a produselor alimentare (de exemplu, de către măcelar). Un alt exemplu este diferența dintre o activitate complexă de fabricație/prelucrare și una simplă limitată precum depozitarea/transportul.
Privitor la HACCP, procedurile bazate pe sistemul HACCP trebuie să ofere suficientă flexibilitate pentru a fi aplicabile în toate circumstanțele (8).
Anexa III la prezenta orientare explorează gradul unei astfel de flexibilități și oferă orientări cu privire la o punere în aplicare simplificată a SMSA pentru OSA adecvați, luând în considerare natura și mărimea acestora.
5. GHIDURI DE BUNĂ PRACTICĂ DE IGIENĂ ȘI PROCEDURI BAZATE PE SISTEMUL HACCP
5.1. Ghiduri naționale în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004
Ghiduri de bună practică au fost deja dezvoltate sau evaluate de autoritățile competente pentru mai multe sectoare alimentare (9). Astfel de ghiduri se concentrează îndeosebi asupra PRP însă, în unele cazuri, acestea combină PRP (în special BPI) cu unele sau cu toate principiile din procedurile bazate pe sistemul HACCP.
Utilizarea ghidurilor de bună practică poate sprijini OSA să controleze riscurile și să demonstreze conformitate. Acestea pot fi aplicate de orice sector alimentar și, în special, acolo unde manipularea produselor alimentare este în conformitate cu proceduri care sunt bine cunoscute și care fac adesea parte din formarea profesională uzuală.
Astfel de ghiduri ar putea, de asemenea, să evidențieze riscurile posibile legate de unele produse alimentare (de exemplu, ouăle crude și posibila prezență a Salmonella în acestea), și metodele folosite pentru a controla contaminarea produselor alimentare (de exemplu, achiziționarea de ouă crude de la o sursă de încredere și combinațiile timp/temperatură pentru prelucrare).
Autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să ia în considerare dezvoltarea unor ghiduri, în special, în sectoarele unde nu există organizații ale părților interesate sau pentru activități derulate în mod obișnuit de întreprinderi mici sau microîntreprinderi, care au nevoie de orientări generice de la care să pornească pentru unitatea lor specifică.
5.2. Ghiduri UE în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004
Mai multe organizații europene ale părților interesate au dezvoltat ghiduri UE pentru o bună practică de igienă. Lista acestor ghiduri poate fi consultată la: http://ec.europa.eu/food/safety/biosafety/food_hygiene/guidance/index_en.htm
6. RELAȚIA CU STANDARDELE INTERNAȚIONALE
Standardul CAC/RCP 1-1969 din Codex Alimentarius, intitulat „Principii generale de igienă a produselor alimentare” constituie documentul de bază pentru a proteja sănătatea publică de riscurile asociate cu produsele alimentare și pentru a promova comerțul internațional cu produse alimentare prin intermediul unor cerințe SMSA armonizate la nivel global. O anexă privind HACCP a fost adăugată în 1993 (10).
Standardul internațional ISO 22000 (11) evidențiază sistemele de management al siguranței alimentare pentru întreprinderi din sectorul alimentar de-a lungul lanțului alimentar, cu accent pe întreprinderile care prelucrează sau fabrică produse alimentare. Pe lângă acest standard SMSA, ISO a produs un număr de standarde care se axează mai detaliat pe domenii specifice ale unui SMSA (de exemplu, condiții prealabile pentru producția alimentară (ISO 22002-1); trasabilitatea în hrana pentru animale și lanțul alimentar (ISO 22005)].
Orientările prevăzute în prezentul document sunt în conformitate cu aceste standarde internaționale, care pot fi utilizate suplimentar ca material sursă privind punerea în aplicare a SMSA.
7. FORMARE
Personalul trebuie controlat și instruit și/sau format în materie de igienă alimentară, conform rolului îndeplinit, iar responsabilii cu dezvoltarea și menținerea sistemului de management al siguranței alimentare trebuie să fie formați în mod corespunzător cu privire la aplicarea PRP și a principiilor HACCP.
Operatorul din sectorul alimentar se va asigura că personalul care participă la procesele relevante demonstrează aptitudini suficiente și este conștient de riscurile identificate (dacă acestea există) și de punctele critice în ceea ce privește producția, depozitarea, transportul și/sau procesul de distribuție. De asemenea, acesta trebuie să demonstreze că este conștient de măsurile corective, măsurile preventive și de procedurile de monitorizare și înregistrare aplicabile în întreprinderea respectivă în conformitate cu capitolul XII din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 852/2004. Se poate face o distincție între formările privind igiena în general (toți angajații) și formările HACCP specifice. Angajații care manevrează/gestionează punctele critice de control (PCC) trebuie formați cu privire la procedurile bazate pe sistemul HACCP adecvate sarcinilor lor (de exemplu, un ospătar/o ospătăriță va avea nevoie de formare în domeniul igienei, în timp ce un bucătar va avea nevoie de formare suplimentară cu privire la procedurile bazate pe sistemul HACCP). Un eventual curs de perfecționare și frecvența acestuia se vor lua în considerare în funcție de necesitățile unității și de aptitudinile demonstrate.
Organizațiile părților interesate din diverse sectoare ale industriei alimentare trebuie să depună eforturi pentru pregătirea informațiilor privind formarea pentru OSA.
Formarea, în sensul capitolului XII din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 852/2014, trebuie apreciată într-un context general. Într-un astfel de context, o formare adecvată nu implică în mod obligatoriu participarea la cursuri de instruire formală. Aptitudinile și cunoștințele pot fi dobândite, de asemenea, prin accesul la informații tehnice și prin recomandări venite din partea organizațiilor profesionale sau a autorităților competente, formarea corespunzătoare la locul de muncă, ghiduri de bună practică etc.
Formarea cu privire la PRP și HACCP a personalului întreprinderilor din sectorul alimentar trebuie să fie proporțională cu dimensiunea și natura sectorului respectiv.
Atunci când este necesar, autoritatea competentă poate să asiste la dezvoltarea activităților de formare astfel cum s-a menționat în alineatele anterioare, îndeosebi în sectoarele care sunt slab organizate sau care se dovedesc insuficient informate. O astfel de asistență este descrisă pe larg în „Orientarea FAO/OMS către guverne în privința aplicării HACCP în întreprinderile mici și/sau mai puțin dezvoltate din sectorul alimentar” (12).
(1) Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 139, 30.4.2004, p. 1).
(2) Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).
(3) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
(4) http://ec.europa.eu/food/fvo/overview_reports/details.cfm?rep_id=78
(5) Pregătirea se referă la măsurile adoptate cum ar fi dispozițiile de trasabilitate, instrumentele de comunicare, sistemul de retragere etc. care le permite operatorilor din sectorul alimentar să ia măsurile necesare în mod direct și eficient pentru a proteja și pentru a informa consumatorul în caz de neconformitate.
(6) http://ec.europa.eu/food/safety/docs/gfl_req_guidance_rev_8_en.pdf
(7) SMSA poate fi parte a unui sistem extins de management al calității (precum ISO 9000) care include, de asemenea, aspecte legate de calitatea alimentelor (compoziție, valori nutriționale etc.). Aspectele legate de calitate se află în afara domeniului de aplicare a prezentei orientări.
(8) Considerentul 15 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004.
(9) http://ec.europa.eu/food/safety/docs/biosafety_food-hygiene_legis_guidance_good-practice_reg-nat.pdf
(10) O revizuire a CAC/RCP 1-1969 este luată în considerare în prezent.
(11) Se pot înregistra unele diferențe de terminologie, de exemplu normele UE se referă exclusiv la „măsuri corective”, care includ ambele formulări ISO 22000 „măsuri corective” și „corecții”.
(12) http://www.fao.org/docrep/009/a0799e/a0799e00.HTM
ANEXA I
Programe preliminare (PRP)
Fiecare OSA trebuie să pună în aplicare programe preliminare ca parte a SMSA. Acestea includ bune practici de igienă (BPI) și bune practici de fabricație (BPF) printre alte bune practici.
Igiena și siguranța alimentară reprezintă rezultatul punerii în aplicare de către întreprinderile cu profil alimentar a programelor preliminare și a procedurilor bazate pe principiile HACCP. PRP oferă baza pentru punerea în aplicare efectivă a sistemului HACCP și trebuie puse în practică înainte de instituirea procedurilor bazate pe sistemul HACCP.
1. Legislație
Cele mai importante dispoziții privind PRP care trebuie luate în considerare sunt prevăzute în:
(a) |
Cerințele sanitare generale prevăzute în anexa 1 la Regulamentul (CE) nr. 852/2004 pentru producția primară și operațiunile conexe. Orientări cu privire la ceea ce cuprinde „producția primară și activități conexe” pot fi consultate în Documentul orientativ privind punerea în aplicare a unor dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 privind igiena produselor alimentare (1). |
(b) |
Cerințele sanitare generale prevăzute în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 852/2004 pentru activități ulterioare producției primare mai departe în lanțul de producție. |
(c) |
Cerințele sanitare specifice pentru produsele de origine animală sunt prevăzute în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Unele dintre aceste cerințe vizează producătorii primari (de exemplu, pentru ouă, lapte crud, moluște bivalve vii, produse pescărești): a se vedea secțiunea 3.7 din Documentul orientativ privind punerea în aplicare a unor dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 privind igiena produselor alimentare de origine animală (2). Întrucât respectivele PRP sunt specifice sectoarelor/produselor alimentare, acestea nu sunt abordate în continuare în prezentul document (general) de orientare. |
2. Exemple de PRP
PRP trebuie să fie puse în practică întotdeauna în orice sector, inclusiv în producția primară. Acestea implică condițiile și măsurile necesare pentru a asigura siguranța și sustenabilitatea produselor alimentare în toate etapele lanțului alimentar (3). A fost elaborată o listă cuprinzătoare a ghidurilor de bună practică de igienă specifice sectoarelor (a se vedea secțiunea 5 din documentul principal).
Un OSA ar trebui să descrie PRP aplicate, proporțional cu dimensiunea și natura unității, inclusiv o listă cu persoana (persoanele) responsabilă (responsabile).
PRP enumerate mai jos oferă o listă neexhaustivă, în timp ce fiecare unitate trebuie să se conformeze cerințelor legale din secțiunea 1 a prezentei anexe. PRP enumerate mai jos constituie, prin urmare, exemple posibile privind modurile de a se conforma cerințelor legale în practică. Exemplele tind să pună accent pe unitățile de producție/prelucrare a produselor alimentare. Acestea reprezintă, de asemenea, o posibilă sursă de inspirație pentru alte etape precum producția primară, catering și alte activități de comerț cu amănuntul, inclusiv distribuția de produse alimentare, dar este posibil să nu poată fi aplicate în fiecare caz.
2.1. Infrastructură (clădire, echipament)
(a) |
Atunci când se evaluează riscul reprezentat de locație și de zonele învecinate, ar trebui să se ia în considerare proximitatea surselor potențiale de contaminare, aprovizionarea cu apă, îndepărtarea apelor reziduale, alimentarea cu energie electrică, accesul la rețelele de transport, climatul, posibilitatea inundațiilor etc. Aceste aspecte ar trebui, de asemenea, să fie luate în considerare pentru producția primară (câmpuri). |
(b) |
Asamblarea ar trebui să facă în mod strict diferența între zonele contaminate (îngrijire scăzută) și cele curate (îngrijire crescută) (sau separarea în timp și curățarea adecvată între cele două). Planurile adecvate ale incintelor ar trebui să fie realizate pentru un flux de producție unidirecțional, iar camerele de răcire sau instalațiile de încălzire ar trebui să fie izolate. |
(c) |
Pardoselile trebuie construite folosind material hidrofug, neabsorbant, lavabil și antiderapant fără fisuri, iar pereții trebuie tratați în același mod cel puțin până la o înălțime adecvată. |
(d) |
Ușile trebuie să aibă suprafețe netede și neabsorbante. Deschiderea și închiderea automată trebuie luate în considerare pentru a evita contaminarea prin atingere. |
(e) |
Toate zonele trebuie să beneficieze de un iluminat suficient, acordându-se o atenție deosebită asigurării unui iluminat adecvat în zonele destinate preparării și inspecției alimentelor. Sursele de iluminat trebuie să fie ușor de curățat și prevăzute cu un înveliș protector pentru a preveni contaminarea produselor alimentare în cazul spargerii acestora. |
(f) |
Trebuie să fie disponibile instalații de depozitare definite clar pentru materiile prime, recipientele pentru alimente și materialele de ambalare. Doar produsele care pot fi adăugate alimentelor (de exemplu, aditivi) ar trebui depozitate în aceeași zonă, excluzând depozitarea la un loc cu produse toxice (de exemplu, pesticide). |
(g) |
Vestiarul (vestiarele) trebuie să fie curat(e) și ordonat(e), nu trebuie folosite drept cantină sau spațiu pentru fumat și trebuie să faciliteze o separare între îmbrăcămintea normală, echipamentul de muncă curat și echipamentul de muncă uzat. |
(h) |
Toaletele nu trebuie să se deschidă direct către zonele în care se manipulează produse alimentare. De preferat, ar trebui să existe un sistem de tragere a apei cu pedale pentru picior/braț și atenționări privind spălatul mâinilor, plasate strategic. |
(i) |
Instalațiile pentru spălarea mâinilor ar trebui să fie plasate în mod convenabil între toalete/vestiare și zona de manipulare a produselor alimentare; ar trebui să fie disponibile dezinfectanți/săpun și prosoape de unică folosință; este de preferat să existe instalații prin care circulă aer cald doar în încăperile în care nu există produse alimentare, precum și robinete care nu sunt acționate manual. |
(j) |
Echipamentul și dispozitivele de monitorizare/înregistrare (de exemplu, termometre) ar trebui să fie curate, iar echipamentul care intră în contact cu produsele alimentare trebuie să fie adecvat. |
(k) |
Ar trebui acordată o atenție specială diferitelor posibilități prin care utilizarea echipamentului poate conduce la contaminarea (încrucișată) a produselor alimentare:
|
(l) |
Ar trebui să existe un număr corespunzător de dispozitive de monitorizare, de exemplu pentru parametrii critici, cum ar fi temperatura. |
2.2. Curățarea și dezinfectarea
(a) |
Ce, când și cum ar trebui să se ia în considerare. |
(b) |
Etapele obișnuite ar trebui să fie înlăturarea murdăriei vizibile → curățare → clătire → dezinfectare → clătire. |
(c) |
Materialele și abordarea pentru echipamentul de curățare trebuie să fie diferite între zonele slab și foarte puternic contaminate. |
(d) |
Apa fierbinte ar trebui să fie folosită cât mai mult posibil pentru curățare. |
(e) |
Informațiile tehnice cu privire la detergenți, agenții dezinfectanți (de exemplu, componenta activă, timpul de contact, concentrația) ar trebui să fie disponibile. |
(f) |
Verificări vizuale ale curățării și eșantionarea pentru analiză (de exemplu, igienograma) vor fi utilizate pentru controlul activităților de dezinfectare. |
2.3. Combaterea dăunătorilor: accent pe prevenire
(a) |
Pereții externi trebuie să fie lipsiți de fisuri sau crăpături, împrejurimile trebuie să fie curate și ordonate și zonele accesibile pentru curățare |
(b) |
La ferestre ar trebui montate ecrane de protecție împotriva insectelor. |
(c) |
Ușile trebuie să fie ținute închise, mai puțin atunci când se încarcă sau se descarcă. |
(d) |
Echipamentul și incintele neutilizate trebuie să fie curate. |
(e) |
Prezența apei pe jos în interior ar trebui să fie abordată imediat. |
(f) |
Trebuie să fie disponibil un program de combatere a dăunătorilor:
|
2.4. Întreținerea tehnică și calibrarea
(a) |
Planul de întreținere trebuie analizat împreună cu un specialist tehnic. De asemenea, planul ar trebui să includă proceduri „de urgență”, atunci când echipamentul este defect, și instrucțiuni privind înlocuirea preventivă a sigiliilor, garniturilor etc. |
(b) |
Trebuie să se acorde atenție igienei în timpul operațiunilor de întreținere și bunei funcționări a echipamentului, de exemplu evitarea supraîncărcării capacității care conduce la fisuri, plasarea produselor alimentare (prea) calde în sisteme de răcire împiedicând o răcire rapidă, capacitatea prea scăzută de (re)încălzire pentru cantitatea de alimente plasată pe mesele de încălzire ale unităților care oferă servicii alimentare etc. |
(c) |
Calibrarea dispozitivelor de monitorizare (de exemplu, instrumente de cântărire, termometre, debitmetre) este importantă în controlarea siguranței și igienei alimentare. |
2.5. Contaminările fizice și chimice din mediul de producție [de exemplu, uleiuri, cerneluri, utilizarea de echipamente din lemn (deteriorat) etc.]
(a) |
Frecvența controlului riscurilor fizice (sticlă, plastic, metal…) ar trebui să fie determinată utilizând o analiză a riscurilor (cât de mare este probabilitatea producerii în cadrul unei unități în cauză?). |
(b) |
Trebuie să fie disponibilă o procedură care să explice modul în care se acționează în cazul spargerii sticlei, a plasticului dur, al ruperii cuțitelor etc. |
(c) |
Doar produsele de curățare adecvate pentru suprafețele de contact cu produsele alimentare trebuie să fie utilizate în mediile de prelucrare a alimentelor acolo unde există posibilitatea unui contact accidental cu produsele alimentare. Alte produse de curățare ar trebui utilizate doar în afara perioadelor de producție. |
(d) |
Posibilele riscuri chimice trebuie să fie abordate exclusiv de personalul specializat, instruit. Instrumentele de cântărire pentru aditivi trebuie să fie automate. |
2.6. Alergeni
Alergenii trebuie considerați ca parte a sistemului de management al siguranței alimentare din moment ce reprezintă riscuri. După definirea alergenilor relevanți pentru un anumit produs, o strategie preventivă se poate baza pe două abordări:
— |
alergenii trebuie păstrați în afara spațiilor de lucru, prin garanții de la furnizorii de materii prime sau de alte ingrediente; sau |
— |
se vor aplica măsuri stricte pentru a reduce la minimum contaminarea încrucișată separând produsele care este posibil să conțină alergeni de alte produse în timpul producției prin utilizarea unor linii de producție,, recipiente și spații de depozitare diferite, precum și printr-o metodologie de lucru specifică, conștientizarea de către lucrători și conformitatea cu regulile de igienă înainte de întoarcerea la lucru după pauzele de masă. |
Dacă o astfel de strategie preventivă nu poate fi pusă în aplicare în mod eficient, ar putea fi necesar ca procesul de producție să fie revizuit.
2.7. Gestionarea deșeurilor
Conformitatea cu cerințele din capitolul VI al anexei II la Regulamentul (CE) nr. 852/2004 poate fi cel mai bine îndeplinită și ilustrată de OSA prin procedurile de punere în aplicare pentru fiecare tip de deșeu (subproduse de origine animală, alimente deteriorate, deșeuri chimice, material de ambalare excedentar/uzat). Atunci când este cazul, se va înregistra cine este responsabil de îndepărtarea deșeurilor, cum sunt acestea colectate, unde sunt depozitate și cum sunt scoase din unitate.
2.8. Controlul apei și al aerului
Pe lângă cerințele destul de detaliate din capitolul VII al anexei II la Regulamentul (CE) nr. 852/2004:
(a) |
Trebuie să se efectueze în mod regulat analiza microbiologică și chimică proprie a apei aflată direct în contact cu produsele alimentare (dacă nu este vorba despre apă potabilă comunală). Factori precum sursa, utilizarea prevăzută a apei etc. vor determina frecvența analizei. |
(b) |
Ca regulă generală, doar apa potabilă poate fi folosită în cazul produselor alimentare de origine animală. În alte cazuri, se va folosi cel puțin apă curată sau unde este cazul, apă de mare curată. Se recomandă cu tărie utilizarea apei potabile pentru spălarea fructelor și a legumelor destinate consumului direct. |
(c) |
Se va evita formarea de condens. |
(d) |
Sistemele de ventilare sunt menținute curate, astfel încât să nu devină o sursă de contaminare. În cazul zonelor cu risc/atenție sporit(ă) care necesită controlul aerului, trebuie să se ia în considerare punerea în aplicare a unor sisteme cu presiune pozitivă și a unor sisteme adecvate de filtrare a aerului. |
2.9. Personalul (igienă, stare de sănătate)
(a) |
Personalul trebuie să conștientizeze pericolele reprezentate de infecțiile gastrointestinale, hepatită și leziuni, cu excluderea corespunzătoare din activitatea de manipulare a produselor alimentare sau cu o protecție corespunzătoare; problemele de igienă relevante trebuie raportate administratorului. O atenție deosebită se va acorda lucrătorilor temporari care este posibil să fie mai puțin familiarizați cu pericolele potențiale. |
(b) |
Este de preferat ca cel puțin produsele alimentare gata pentru consum să fie manipulate folosind mănuși adecvate pentru contactul cu produse alimentare, iar mănușile trebuie schimbate cu regularitate. Mâinile trebuie spălate înainte de punerea și după scoaterea mănușilor. |
(c) |
Mâinile trebuie spălate cu regularitate (+ dezinfectate), cel puțin înainte de începerea activității, după folosirea toaletei, după pauze, după aruncarea gunoiului, după tuse sau strănut, după manipularea de materii prime etc. |
(d) |
Se va lua în considerare utilizarea plaselor pentru păr și barbă, precum și un echipament adecvat foarte curat, un minimum de buzunare, absența bijuteriilor și a ceasurilor. |
(e) |
Incintele destinate consumului de alimente, băuturi sau pentru fumat trebuie să fie separate și curate. |
(f) |
Trusele de prim ajutor trebuie să fie accesibile și disponibile pentru utilizare imediată. |
(g) |
Numărul de vizitatori ar trebui să fie redus la minimum. Vizitatorii trebuie să poarte echipament de protecție adecvat furnizat de OSA. |
2.10. Materii prime (selecția furnizorului, specificații)
(a) |
Se va acorda atenție nu doar furnizării de materii prime, ci și furnizării de aditivi, adjuvanți tehnologici, materiale de ambalare și materiale care intră în contact cu produsele alimentare. |
(b) |
O politică strictă de aprovizionare, care conține acordul privind specificațiile (de exemplu, microbiologice) și asigurarea sanitară și/sau solicitarea unui sistem certificat de management al calității pot fi luate în considerare în prelungirea PRP și a planului HACCP al unității însăși. |
(c) |
În afară de acorduri cu furnizorul și posibila auditare a acestuia, unele aspecte ar putea să ofere o indicație corectă privind fiabilitatea furnizorului, de exemplu omogenitatea bunurilor livrate, conformitatea cu perioada de livrare stabilită, acuratețea informației adăugate, termenul de valabilitate suficient sau prospețimea, utilizarea unui mijloc de transport curat și echipat în mod corespunzător, sensibilizarea șoferului și a celorlalți manipulanți ai produselor alimentare cu privire la igienă, temperatura corectă în timpul transportului, satisfacția pe termen lung etc. Majoritatea acestor aspecte ar trebui să facă parte din controlul la primire. Este posibil să fie necesar a fi informat cu privire la încărcăturile anterioare ale unui mijloc de transport în vederea punerii în aplicare a procedurilor adecvate de curățare pentru a reduce posibilitatea contaminării încrucișate. |
(d) |
Condițiile de depozitare în cadrul unității ar trebui să ia în considerare toate instrucțiunile furnizate de furnizor, principiile primul intrat, primul ieșit sau primul expirat-primul ieșit, accesibilitatea pentru inspecție din toate părțile (de exemplu, nu se așază direct pe jos, rezemat de pereți etc.) |
2.11. Controlul temperaturii mediului de depozitare
(a) |
Temperatura și umiditatea ar trebui să fie înregistrate (automat) când este relevant. |
(b) |
Dispozitivele de alarmă ar trebui să fie, de preferință, automate. |
(c) |
Fluctuațiile de temperatură ar trebui să fie reduse la minimum, de exemplu prin utilizarea unui spațiu/congelator separat pentru congelarea produselor față de cel utilizat pentru depozitarea produselor congelate. |
(d) |
Capacitatea de răcire/încălzire ar trebui să fie adaptată cantităților implicate. |
(e) |
Temperaturile ar trebui monitorizate, de asemenea, în produs și în timpul transportului. |
(f) |
Verificarea ar trebui să aibă loc în mod regulat. |
2.12. Metodologia de lucru
Instrucțiunile de lucru trebuie păstrate clare și simple, la vedere și ușor accesibile. Acestea pot include instrucțiuni de a curăța și de a îndepărta imediat sticla spartă și de a o raporta, de a nu lăsa locurile de inspecție nepăzite, de a pune produsele finite în camera frigorifică cât mai repede posibil dacă este necesară depozitarea la rece, de a completa evidențele corect cât mai repede posibil etc.
(1) http://ec.europa.eu/food/safety/docs/biosafety_food-hygiene_legis_guidance_reg-2004-852_en.pdf
(2) http://ec.europa.eu/food/safety/docs/biosafety_food-hygiene_legis_guidance_reg-2004-853_en.pdf
(3) Definiție din orientările FAO/OMS către guverne privind aplicarea sistemului HACCP în întreprinderile mici și/sau mai puțin dezvoltate din sectorul alimentar (http://www.fao.org/docrep/009/a0799e/a0799e00.HTM ISSN 2254-4725).
ANEXA II
Proceduri bazate pe principiile privind analiza riscurilor și punctele critice de control (HACCP) și orientări pentru aplicarea acestora
1. Introducere
Procedurile bazate pe sistemul HACCP sunt obligatorii pentru toți operatorii din sectorul alimentar, cu excepția producătorilor primari (1). Prezenta anexă II descrie într-un mod simplu modalitatea de aplicare a principiilor HACCP. Aceasta se bazează în mare parte pe principiile prevăzute în anexa la Codex Alimentarius CAC/RCP 1-1969.
Procedurile bazate pe sistemul HACC sunt considerate un instrument util pentru operatorii din sectorul alimentar pentru a verifica și a controla riscurile care pot surveni în produsele alimentare sau în timpul prelucrării acestora în propria lor unitate. Având în vederea gama extinsă de întreprinderi cu profil alimentar vizate de Regulamentul (CE) nr. 852/2004, precum și diversitatea mare de mărfuri alimentare și proceduri de fabricație aplicate produselor alimentare, este adecvată elaborarea unor orientări generale privind dezvoltarea și punerea în aplicare a procedurilor bazate pe sistemul HACCP.
2. Principii generale
Înainte de aplicarea procedurilor bazate pe sistemul HACCP în oricare întreprindere cu profil alimentar, operatorul din sectorul alimentar trebuie să fi pus deja în aplicare PRP (a se vedea anexa I).
Procedurile bazate pe sistemul HACCP trebuie să fie bazate pe o analiză științifică/a riscurilor și sistematice și să identifice riscurile specifice și măsurile de control al acestor riscuri pentru a asigura siguranța alimentară. Procedurile bazate pe sistemul HACCP reprezintă instrumente de identificare și evaluare a riscurilor și de stabilire a unor sisteme de control care se axează mai mult pe prevenire, spre deosebire de sistemele anterioare care s-au bazat în special pe testarea produsului finit. Toate procedurile bazate pe sistemul HACCP pot suferi modificări pentru a reflecta, de exemplu, progresele înregistrate în proiectarea echipamentului și în procedurile de prelucrare sau evoluțiile tehnologice, din moment ce includ o cerință de revizuire a procedurilor pentru a garanta că nu au fost introduse riscuri noi odată cu astfel de modificări.
Riscurile pot fi grupate în cadrul unei proceduri bazate pe sistemul HACCP dacă acestea sunt controlate în mod similar. În plus, produse similare pot fi grupate dacă sunt produse în același mod și împărtășesc riscuri comune.
Pe lângă sporirea siguranței alimentare, punerea în aplicare a procedurilor bazate pe sistemul HACCP poate oferi și alte beneficii semnificative, de exemplu pentru inspecția/auditarea de către autoritățile de reglementare și poate promova comerțul internațional prin creșterea încrederii în siguranța alimentară.
Procedurile bazate pe principiile HACCP se bazează pe următoare șapte principii:
1. |
identificarea tuturor riscurilor care trebuie prevenite, eliminate sau aduse la un nivel acceptabil; |
2. |
identificarea punctelor critice de control în etapa sau etapele în care controlul este esențial pentru prevenirea sau eliminarea riscurilor relevante sau pentru aducerea lor la un nivel acceptabil; |
3. |
stabilirea de limite critice în puncte critice de control (PCC), care separă acceptabilitatea de inacceptabilitate în scopul prevenirii, eliminării sau reducerii riscurilor identificate; |
4. |
stabilirea și punerea în aplicare a unor proceduri eficace de monitorizare în punctele critice de control; |
5. |
stabilirea acțiunilor corective atunci când monitorizarea indică faptul că un punct critic de control nu se află sub control; |
6. |
stabilirea procedurilor, care se efectuează periodic, pentru a verifica dacă măsurile descrise la punctele 1-5 funcționează corect; |
7. |
stabilirea unor documente și rapoarte proporționale cu natura și dimensiunea întreprinderii cu profil alimentar pentru a demonstra aplicarea efectivă a măsurilor prezentate în principiile 1-6. |
În timpul procesului de identificare și evaluare a riscurilor, precum și în timpul operațiunilor ulterioare de proiectare și aplicare a procedurilor bazate pe sistemul HACCP, operatorul din sectorul alimentar trebuie să ia în considerare destinația finală probabilă a produsului (de exemplu, gătit termic sau nu), categoriile de consumatori vulnerabili și dovezile epidemiologice legate de siguranța alimentară.
Intenția procedurilor bazate pe sistemul HACCP este de a se concentra asupra controlului în PCC. Acestea trebuie aplicate separat fiecărei operațiuni specifice. Aplicarea procedurilor bazate pe sistemul HACCP trebuie revizuită și se vor efectua toate modificările necesare atunci când se realizează o modificare în privința produsului, a procesului sau în oricare altă etapă. Este important să existe flexibilitate atunci când se aplică procedurile bazate pe sistemul HACCP, având în vedere contextul aplicării care ia în considerare natura și dimensiunea operațiunii.
3. Activități preliminare
3.1. Alcătuirea unei echipe HACCP pluridisciplinare
Această echipă, care reunește toate părțile unei întreprinderi cu profil alimentar interesate de produs, trebuie să dispună de toate cunoștințele specifice și de expertiza adecvată pentru produsul respectiv, producția acestuia (fabricare, depozitare și distribuție), consumul și potențialele riscuri cu care este asociat. De asemenea, aceasta trebuie să implice cât se poate de mult nivelurile superioare ale conducerii. Echipa trebuie să obțină sprijinul complet al conducerii, care trebuie să se considere responsabilă de planul HACCP și de întregul SMSA.
Acolo unde este necesar, echipa trebuie să fie asistată de specialiști care o vor ajuta să depășească obstacolele cu privire la evaluarea și controlul punctelor critice.
Echipa poate să includă specialiști și tehnicieni:
— |
care înțeleg pericolele biologice, chimice și fizice legate de o anumită categorie de produse; |
— |
care sunt responsabili sau direct interesați de procesul tehnic de fabricare a produsului respectiv; |
— |
care dețin cunoștințe practice privind igiena și modul de operare a aparatelor și echipamentului; |
— |
oricare altă persoană care deține cunoștințe de specialitate de microbiologie, igienă sau tehnologie alimentară. |
În măsura în care echipa dispune de toate informațiile relevante și le utilizează pentru a asigura fiabilitatea sistemului dezvoltat, o singură persoană poate îndeplini în același timp mai multe sau toate aceste funcții. Dacă unitatea nu dispune de un astfel de sistem de expertiză, se face apel la alte surse (consultanță, ghid de bune practici de igienă etc. fără a exclude alte companii din același grup, la nivel sectorial sau de asociație, care dispun de expertiză).
3.2. Descrierea produsului (produselor) la sfârșitul procesului (numit în continuare „produs finit”)
Trebuie efectuată o descriere completă a produsului finit, care să includă informații relevante legate de siguranță precum:
— |
originea ingredientelor/materiilor prime, care poate contribui la identificarea unor riscuri; |
— |
compoziția (de exemplu, materii prime, ingrediente, aditivi, posibili alergeni etc.); |
— |
structura și caracteristicile fizico-chimice (de exemplu, solid, lichid, gel, emulsie, conținut de apă, pH, activitatea apei etc.); |
— |
prelucrare (de exemplu, încălzire, congelare, uscare, sărare, afumare etc. și în ce măsură); |
— |
ambalare (de exemplu, ermetică, vacuum, atmosferă modificată) și etichetare; |
— |
condiții de depozitare și distribuție, inclusiv transport și manipulare; |
— |
termenul de valabilitate impus (de exemplu, „a se consuma înainte de” sau „data expirării produsului”); |
— |
instrucțiuni de utilizare; |
— |
criterii microbiologice sau chimice aplicabile. |
3.3. Identificarea utilizării prevăzute
Echipa HACCP trebuie, de asemenea, să definească utilizarea normală sau prevăzută a produsului de către consumator și de grupele de consumatori cărora le este destinat produsul. În cazuri specifice, se va lua în considerare caracterul adecvat al produsului pentru anumite grupuri de consumatori, cum ar fi furnizorii de servicii de catering, călătorii etc. și pentru grupuri vulnerabile ale populației.
3.4. Realizarea unei diagrame flux (descrierea procesului de fabricație)
Indiferent de formatul ales, toate etapele implicate în proces trebuie studiate secvențial și prezentate în cadrul unei diagrame flux detaliate.
Toate procesele (de la recepția materiilor prime până la plasarea produsului finit pe piață), inclusiv întârzierile din timpul etapelor sau între etape, trebuie să fie menționate împreună cu date tehnice suficiente care sunt relevante pentru siguranța alimentară, precum temperatura și durata tratamentelor termice etc.
Tipurile de date pot include, dar nu sunt limitate la:
— |
planul spațiilor de lucru și al spațiilor auxiliare; |
— |
amplasarea și caracteristicile echipamentului; |
— |
secvența tuturor etapelor procesului (inclusiv încorporarea materiilor prime, a ingredientelor sau a aditivilor și întârzierile din timpul etapelor sau între etape); |
— |
parametrii tehnici ai operațiunilor (în special timpul și temperatura, inclusiv întârzierile); |
— |
fluxul produselor (inclusiv posibila contaminare încrucișată); |
— |
segregarea zonelor curate și murdare (sau zone cu risc crescut/scăzut). |
3.5. Confirmarea la fața locului a diagramei flux
După ce s-a întocmit diagrama flux, echipa HACCP trebuie să o confirme la fața locului în timpul orelor de funcționare. Orice abatere observată trebuie să conducă la modificarea diagramei flux originale pentru a o face cât mai precisă.
4. Analiza riscurilor (Principiul 1)
4.1. Lista riscurilor relevante
Un risc reprezintă un agent biologic, chimic sau fizic prezent în produsele alimentare sau hrana pentru animale sau o stare a acestora cu potențialul de a cauza un efect advers asupra sănătății (2).
Toate riscurile majore potențiale biologice, chimice sau fizice care pot fi preconizate, în mod rezonabil, să apară în oricare etapă a procesului (inclusiv producția, achiziția, depozitarea, transportul și manipularea materiilor prime și a ingredientelor și întârzierile din timpul fabricației) trebuie identificate și specificate. Se poate dovedi utilă consultarea unei surse externe de informare (de exemplu, Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje).
Echipa HACCP trebuie ulterior să efectueze o analiză a riscurilor în vederea identificării riscurilor a căror natură impune eliminarea sau aducerea acestora la niveluri acceptabile în vederea obținerii unor alimente sigure (produs finit).
În efectuarea unei astfel de analize a riscurilor, se vor lua în considerare următoarele aspecte (a se vedea, de asemenea, apendicele 2):
— |
Probabilitatea apariției riscurilor și gradul de severitate al efectelor adverse asupra sănătății; |
— |
evaluarea calitativă și/sau cantitativă a prezenței riscurilor; |
— |
supraviețuirea sau multiplicarea la cote inacceptabile a microorganismelor patogene și generarea la cote inacceptabile de substanțe chimice în produsele intermediare, în produsele finite, în linia de producție sau mediul în care are loc aceasta; |
— |
producerea sau persistența în produse a toxinelor sau a altor produși nedoriți de metabolism microbial, agenți chimici sau fizici sau alergeni; |
— |
contaminarea (sau recontaminarea) de natură biologică (microorganisme, paraziți), chimică sau fizică a materiilor prime, a produselor intermediare sau a produselor finite. |
4.2. Măsuri de control
OSA trebuie să ia în considerare și să descrie măsurile de control, dacă este cazul, care pot fi aplicate pentru fiecare risc.
Măsurile de control reprezintă acele acțiuni și activități care pot fi utilizate pentru a preveni riscurile, pentru a le elimina sau pentru a reduce impactul sau probabilitatea apariției acestora la niveluri acceptabile. Multe măsuri preventive de control fac parte din PRP și sunt destinate evitării contaminării din mediul de producție (de exemplu, personalul, dăunătorii, apa, întreținerea, care sunt enumerate ca exemple în anexa I). Alte măsuri de control care vizează reducerea sau eliminarea riscurilor sunt legate mult mai specific de un anumit proces de producție, de exemplu, pasteurizarea, fermentația, și pot avea ca rezultat stabilirea PCC sau a programelor preliminare operaționale (PRPo: a se vedea secțiunea 5).
Este posibil să fie necesară mai mult de o măsură de control pentru a controla un risc identificat, de exemplu pasteurizarea controlată în funcție de timp, temperatură și debitul lichidului, iar o singură măsură poate controla mai multe riscuri, de exemplu pasteurizarea sau tratamentul termic controlat pot oferi suficientă garanție în privința reducerii nivelului mai multor microorganisme patogene, cum ar fi Salmonella și Listeria.
Măsurile de control trebuie validate.
Măsurile de control trebuie susținute prin proceduri și specificații detaliate pentru a asigura punerea lor efectivă în aplicare.
5. Identificarea punctelor critice de control (PCC) (Principiul 2)
Identificarea unui PCC necesită o abordare logică. O astfel de abordare poate fi facilitată prin utilizarea unui arbore decizional sau a altor metode, conform cunoștințelor și experienței echipei HACCP.
Identificarea PCC are două consecințe pentru echipa HACCP, care ar trebui ulterior:
— |
să se asigure că măsurile de control adecvate sunt proiectate și puse în aplicare în mod eficient. În special, dacă un risc a fost identificat într-o etapă în care controlul este necesar pentru siguranța produsului și nu există nicio măsură de control în acea etapă sau în oricare altă etapă ulterioară a procesului de producție, atunci produsul sau procesul trebuie să fie modificate în acea etapă sau în oricare altă etapă anterioară sau ulterioară pentru a include o măsură de control; |
— |
să stabilească și să pună în aplicare un sistem de monitorizare în fiecare PCC. |
Apendicele 2 prevede o metodă de efectuare a analizei riscurilor prin intermediul unei analize semicantitative a riscurilor. Alte exemple de instrumente sunt arborii decizionali prezentați în apendicele 3A și în apendicele B. Instrumentele din apendicele 2 și apendicele 3 pot fi folosite separat sau în combinație, utilizând evaluarea riscului pentru a identifica cele mai relevante riscuri și pentru screeningul inițial al măsurilor de control impuse, precum și arborele decizional pentru rafinarea ulterioară a măsurilor de control.
Fiecare etapă a procesului identificată în diagrama flux (a se vedea secțiunea 3.4 din prezenta anexă) trebuie considerată secvențial. În fiecare etapă, arborele decizional și/sau evaluarea riscurilor trebuie aplicat(ă) fiecărui risc care se poate aștepta în mod rezonabil să apară sau să fie introdus, iar fiecare măsură de control ar trebui să fie identificată. Aplicarea trebuie să fie flexibilă, luând în considerare întregul proces de fabricație pentru a evita, atunci când este posibil, PCC inutile. Este recomandată instruirea în aplicarea unei metode de identificare a PCC.
Astfel cum este ilustrat în cele două apendice, analiza riscurilor poate identifica niveluri diferite de riscuri pentru fiecare etapă a procesului:
— |
Pentru niveluri de risc mai scăzut se poate concluziona că, în cazul care sunt instituite PRP solide, aceste PRP sunt suficiente pentru a controla riscurile. |
— |
Pentru nivelurile de risc intermediar identificate, se pot propune măsuri „intermediare” precum „programe preliminare operaționale [PRPo (3)]” (a se vedea apendicele 2 și 3 și ISO 22000).
|
— |
Pentru nivelul crescut de riscuri, care nu sunt controlate de PRP sau de PRPo, trebuie stabilite PCC. |
O comparație între PRP, PRPo și PCC este prezentată în apendicele 4.
6. Limite critice în PCC (Principiul 3)
Fiecare măsură de control asociată cu un punct critic de control trebuie să determine stabilirea unor limite critice.
Limitele critice corespund valorilor extreme acceptabile în ceea ce privește siguranța produsului. Acestea separă acceptabilitatea de neacceptabilitate. Limitele sunt exprimate pentru parametrii observabili sau măsurabili care indică controlul unui punct critic. Acestea trebuie să se bazeze pe dovezi substanțiale care arată că valorile alese vor rezulta în controlul procesului.
Exemple de astfel de parametri includ temperatura, timpul, pH-ul, conținutul de apă, conținutul de aditivi, conservanți sau sare, parametri senzoriali precum: aspectul sau textura etc.
În unele cazuri, pentru a reduce probabilitatea de a depăși o limită critică datorită variațiilor procesului, poate fi necesară precizarea unor niveluri mai stricte (și anume, niveluri țintă) pentru a garanta respectarea limitelor critice.
Limitele critice trebuie validate și trebuie să aibă valori clare, specifice.
Limitele critice pot fi deduse din mai multe surse. Atunci când limitele nu sunt preluate din standarde reglementate sau din ghiduri de bună practică de igienă, echipa HACCP trebuie să constate validitatea acestora în ceea ce privește controlul riscurilor identificate în punctele critice.
7. Proceduri de monitorizare în PCC (Principiul 4)
O parte esențială a procedurilor bazate pe sistemul HACCP o constituie un program de observații sau măsurători efectuate în fiecare punct critic pentru a asigura conformitatea cu limitele critice specificate.
Astfel de observații și măsurători trebuie să permită detectarea pierderii controlului într-un punct critic și transmiterea de informații în timp util pentru a putea pune în practică o acțiune corectivă.
Atunci când este posibil, se vor realiza ajustări ale procesului în cazul în care rezultatele obținute în urma monitorizării indică tendința de pierdere a controlului într-un PCC. Ajustările trebuie realizate înainte de apariția unei abateri (limita critică nu este respectată). Datele deduse în urma monitorizării trebuie evaluate de o persoană desemnată și experimentată care deține cunoștințele și autoritatea necesară pentru a desfășura acțiuni corective atunci când este cazul.
Observațiile sau măsurătorile pot fi realizate permanent sau periodic. Atunci când observațiile sau măsurătorile nu sunt continue, este necesar să se stabilească o frecvență a observațiilor sau măsurătorilor care să ofere informații în timp util astfel încât să poată fi desfășurate acțiuni corective.
Planul HACCP trebuie să descrie metodele, frecvența observațiilor sau măsurătorilor, precum și procedura de înregistrare pentru monitorizarea în PCC.
— |
cine trebuie să efectueze monitorizarea și verificarea; |
— |
când sunt efectuate monitorizarea și verificarea; |
— |
cum se efectuează monitorizarea și verificarea. |
Frecvența de monitorizare trebuie să fie bazată pe riscuri, de exemplu în funcție de probabilitatea apariției pericolului în ceea ce privește produsul, volumul de producție, distribuția produsului, potențialii consumatori, numărul lucrătorilor care manipulează produsul în mod direct etc.
Înregistrările asociate cu monitorizarea PCC trebuie semnate de persoana (persoanele) responsabilă(e) de monitorizare și, atunci când înregistrările sunt verificate, de personalul companiei responsabil de revizuire.
8. Acțiuni corective (Principiul 5)
Echipa HACCP prestabilește acțiunile corective pentru fiecare punct critic pentru a face posibilă desfășurarea promptă a acestora în momentul observării unei abateri de la limita critică.
Acțiunile corective trebuie să includă:
— |
identificarea corectă a persoanei (sau persoanelor) responsabilă(e) cu punerea în aplicare a acțiunii corective; |
— |
mijloacele și acțiunile necesare pentru corectarea abaterii observate; |
— |
acțiunea (acțiunile) (numite uneori „corecții” pentru a le deosebi de acțiunile corective) care trebuie luată (luate) cu privire la produsele care au fost fabricate în perioada în care procesul nu a fost sub control; |
— |
consemnarea în scris a măsurilor luate indicând toate informațiile relevante (de exemplu: data, timpul, tipul acțiunii, actorul și controlul de verificare ulterior). |
Monitorizarea poate indica faptul că măsurile preventive (PRP sau soliditatea acestora) sau procesul și punctele sale critice de control trebuie să fie revizuite dacă acțiunile corective pentru aceeași procedură trebuie aplicate în mod repetat.
9. Proceduri de verificare (și validare) (Principiul 6)
Echipa HACCP ar trebui să precizeze metodele și procedurile care trebuie folosite pentru a stabili dacă procedurile bazate pe sistemul HACCP funcționează corect. Metodele pentru verificare pot include, în special, eșantionarea și analiza aleatorie, analize sau teste fortificate în punctele critice selectate, analiza intensificată a produselor intermediare sau finite, anchete privind condiția reală în timpul depozitării, al distribuției și al vânzării și cu privire la întrebuințarea reală a produsului.
Frecvența verificării trebuie să fie suficientă pentru a confirma funcționarea eficace a procedurilor bazate pe sistemul HACCP. Frecvența verificării va depinde de caracteristicile întreprinderii (producție, numărul de angajați, natura alimentelor manipulate), frecvența de monitorizare, gradul de acuratețe a angajaților, numărul abaterilor detectate de-a lungul timpului și riscurile implicate.
Procedurile de verificare pot include:
— |
auditări ale procedurilor bazate pe sistemul HACCP și ale înregistrărilor acestora; |
— |
inspectarea operațiunilor (conformarea personalului); |
— |
confirmarea că monitorizarea PCC este pusă în aplicare și menținută; |
— |
revizuirea abaterilor și a dispunerilor produsului; acțiunile corective aplicate cu privire la produs. |
Frecvența verificării va influența în mare măsură numărul verificărilor sau al retragerilor impuse în cazul în care a fost detectată o abatere care depășește limitele critice. Verificarea trebuie să cuprindă următoarele elemente, dar nu neapărat toate în același timp:
— |
se verifică corectitudinea înregistrărilor și analiza abaterilor; |
— |
se verifică persoana care monitorizează activitățile de prelucrare, depozitare și/sau transport; |
— |
se realizează verificarea fizică a procesului care este monitorizat; |
— |
se calibrează instrumentele folosite pentru monitorizare. |
Verificarea trebuie realizată de altcineva decât persoana care este responsabilă cu efectuarea monitorizării și a acțiunilor corective. Atunci când unele activități de verificare nu pot fi efectuate în interior, verificarea trebuie efectuată în numele întreprinderii de experți externi sau de un orice alt terț calificat.
La începutul unui proces sau în cazul unei schimbări, ar trebui desfășurate activități de validare care trebuie să strângă dovezi pentru a confirma eficacitatea tuturor elementelor planului HACCP. Astfel de dovezi includ publicații științifice, testare internă, microbiologie previzională etc., care să demonstreze că limitele critice stabilite, în cazul în care sunt aplicate, vor avea ca rezultat efectul prevăzut asupra riscului (nicio creștere, reducere…). Orientări suplimentare și exemple (complexe) de activități de validare se găsesc în CAC/GL 69-2008.
Exemple de modificări care pot impune revalidarea includ:
— |
modificare în ceea ce privește materia primă sau produsul, condițiile de prelucrare (amplasarea fabricii și mediul înconjurător, echipamentul procesului, programe de curățare sau de dezinfectare); |
— |
modificări ale condițiilor de ambalare, de depozitare sau de distribuție; |
— |
modificare în utilizarea de către consumatori; |
— |
primirea oricăror informații privind existența unui nou risc asociat cu produsul. |
Dacă este necesar, o astfel de revizuire trebuie să aibă ca rezultat rectificarea procedurilor prevăzute. Modificările trebuie să fie pe deplin incluse în documentație și în sistemul de evidență a datelor pentru a asigura disponibilitatea informațiilor actualizate precise.
Validare, verificare sau monitorizare?
— Validare: dovezi înainte de începerea (sau modificarea) unui proces care demonstrează că măsurile de control considerate (PRP, PRPo sau PCC) sunt eficiente atunci când sunt aplicate corect și protejează sănătatea umană, de exemplu dovezi conform cărora riscul vizat nu crește la un nivel inacceptabil la limita critică propusă de temperatură de depozitare.
— Monitorizare: colectarea neîntreruptă (în timp real) de informații în etapa în care este aplicată măsura de control, de exemplu monitorizarea continuă sau intermitentă a temperaturii de depozitare.
— Verificarea: activitatea periodică pentru a demonstra că rezultatul dorit a fost într-adevăr obținut, de exemplu eșantionarea și testarea alimentului în vederea evaluării prezenței riscului vizat sub pragul acceptabil prin depozitarea la o anumită temperatură.
Exemplul 1: pasteurizarea laptelui
— Validare: înainte de activitățile de producție: dovezi experimentale că procedeul utilizat va încălzi laptele la 72 °C timp de 15 secunde și va distruge Coxiella burnetti. Se pot utiliza investigații calibrate, teste microbiologice și microbiologie previzională.
— Monitorizare: în timpul activităților de producție: Sistemul (timp – temperatură – presiune – volum tranzit) care le va permite companiilor să vadă că limita critică (72 °C timp de 15 sec.) este atinsă în timpul procesului.
— Verificare: frecvență fixă anuală: Teste microbiologice periodice efectuate asupra produsului finit, controlul regulat al temperaturii pasteurizatorului cu investigații calibrate.
Exemplul 2: Fermentația cârnaților uscați
— Validare: pH, activitatea apei, combinația timp/temperatură, care nu permite Listeria monocytogenes să crească, prin modelare previzională sau prin verificare prin detecție;
— Monitorizare în timpul fermentației: se măsoară pH-ul, pierderea în greutate, perioada de timp, temperatura, umiditatea camerei de fermentație, eșantionare L. monocytogenes în mediul de fermentație;
— Verificare: plan de eșantionare L. monocytogenes în produsul finit.
A se vedea, de asemenea, CAC/GL 69-2008 (4)
10. Documentația și evidența datelor (Principiul 7)
O evidență eficientă și precisă a datelor este esențială pentru aplicarea procedurilor bazate pe sistemul HACCP. Procedurile bazate pe sistemul HACCP trebuie documentate în cadrul planului HACCP și ar trebui completate permanent cu înregistrări ale constatărilor. Documentația și evidența datelor trebuie să corespundă naturii și dimensiunii operațiunii și să fie suficiente pentru a sprijini întreprinderea să verifice dacă procedurile bazate pe sistemul HACCP au fost introduse și sunt menținute în continuare. Documentele și înregistrările trebuie păstrate pentru o perioadă suficientă de timp după termenul de valabilitate a produsului în scopuri de trasabilitate, pentru revizuirea regulată a procedurilor de către OSA și pentru a permite autorităților competente să auditeze procedurile bazate pe sistemul HACCP. Materialele de orientare HACCP elaborate de experți (de exemplu, ghiduri HACCP specifice sectoarelor) pot fi utilizate ca parte a documentației, cu condiția ca respectivele materiale să reflecte operațiunile alimentare specifice întreprinderii. Documentele trebuie semnate de un oficial al companiei responsabil de revizuire.
Documentația recomandată include:
— |
PRP aplicate, instrucțiuni de lucru, proceduri operaționale standard, instrucțiuni de control; |
— |
descrierea stadiilor de pregătire (înaintea celor șapte principii); |
— |
analiza riscurilor; |
— |
identificarea PCC (+/– PRPo); |
— |
determinarea limitei critice; |
— |
activități de validare; |
— |
acțiuni corective anticipate; |
— |
descrierea activităților de monitorizare și de verificare planificate (ce, cine, când); |
— |
formulare pentru documentare; |
— |
modificări aduse procedurilor bazate pe sistemul HACCP; |
— |
documente auxiliare (ghiduri generice, probe științifice…). |
Se poate folosi o abordare sistematică, integrată prin utilizarea foilor de lucru pentru dezvoltarea planului HACCP astfel cum este prevăzut în anexa la CAC/RCP 1-1969, diagrama 3. Pornind de la diagrama flux, în fiecare etapă de prelucrare sunt descrise eventualele riscuri, sunt enumerate măsurile de control relevante (PRP), sunt identificate PCC (dacă este cazul pe baza analizei riscurilor) împreună cu limitele lor critice, procedurile de monitorizare, acțiunile corective și înregistrările disponibile.
Astfel de exemple de înregistrări sunt:
— |
rezultatul activităților de monitorizare a PCC; |
— |
abaterile observate și acțiunile corective executate; |
— |
rezultatul activităților de verificare. |
Înregistrările trebuie păstrate pentru o perioadă corespunzătoare de timp. Perioada trebuie să fie suficient de lungă încât să asigure disponibilitatea informațiilor în cazul unei alerte care a cărei cauză poate fi urmărită până la produsul alimentar respectiv. Pentru anumite produse alimentare, data de consum este certă. De exemplu, în catering, consumul are loc la scurt timp după producție. Pentru alimentele a căror dată de consum este incertă, înregistrările ar trebui păstrate pentru o perioadă rezonabil de scurtă după data de expirare a alimentului. Înregistrările reprezintă un instrument important pentru autoritățile competente care permite verificarea funcționării corecte a SMSA în interiorul întreprinderilor cu profil alimentar.
Un sistem de evidență simplu poate fi eficace și ușor de comunicat angajaților. Acesta poate fi integrat în operațiunile existente și poate utiliza actele existente, cum ar fi facturile de livrare și listele de înregistrat, de exemplu temperaturile produsului (a se vedea, de asemenea, anexa III).
11. Rolul criteriilor și al limitelor microbiologice prevăzute în legislația UE sau națională
Deși legislația UE nu prevede limite critice în puncte critice de control, criteriile microbiologice (5) pot fi utilizate în validarea și verificarea procedurilor bazate pe sistemul HACCP și a altor măsuri de control al igienei alimentare, precum și pentru verificarea funcționării corecte a respectivelor măsuri de control. Pentru o operațiune sau un tip de aliment anume, ghidurile de bună practică pot face referire la aceste limite, iar procedura bazată pe sistemul HACCP poate fi adaptată astfel încât să asigure respectarea acestor limite.
(1) Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004.
(2) Articolul 3 alineatul (14) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
(3) Uneori se folosește altă terminologie, de exemplu „punct de control (PC)” deoarece nu toate măsurile intermediare sunt legate de o operațiune sau „puncte de atenție” (PdA).
(4) http://ucfoodsafety.ucdavis.edu/files/172961.pdf
(5) Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare (JO L 338, 22.12.2005, p. 1).
ANEXA III
Flexibilitatea prevăzută pentru anumite unități alimentare de legislația UE
1. Scopul prezentei anexe
Scopul prezentei anexe este de a oferi orientări privind flexibilitatea în legătură cu punerea în aplicare a sistemelor de management al siguranței alimentare, inclusiv procedurile bazate pe sistemul HACP și în special:
— |
de a identifica întreprinderile alimentare în cazul cărora flexibilitatea ar fi adecvată; |
— |
de a explica noțiunea de „proceduri simplificate bazate pe sistemul HACCP”; |
— |
de a explica rolul ghidurilor de bună practică și al ghidurilor generice HACCP, inclusiv nevoia de documentare; și |
— |
de a identifica gradul de flexibilitate aplicabil principiilor HACCP. |
2. Flexibilitatea în cadrul unui SMSA
Scopul flexibilității în cadrul unui SMSA este de a asigura proporționalitatea măsurilor de control prin adaptarea la natura și dimensiunea unității. Aplicarea unei astfel de flexibilități trebuie să fie bazată în continuare pe risc, iar cel mai bun mod de a realiza acest lucru este prin intermediul unei abordări care ia în considerare PRP și etapele inițiale în procedurile bazate pe sistemul HACCP (analiza riscurilor). În special, o abordare bazată pe analiza riscurilor care folosește un sistem de evaluare (semi)cantitativă a riscurilor ar putea să aibă ca rezultat o justificare a controalelor bazate doar pe PRP (niciun PCC identificat) sau identificarea unui număr foarte limitat de PCC reale care trebuie monitorizate și abordate ulterior în cadrul procedurilor bazate pe sistemul HACCP.
Evitarea jargonului pe care micii OSA este posibil să nu fie în măsură să îl înțeleagă, în special în ghidurile naționale sau generice, poate preîntâmpina posibila ezitare în a dezvolta un SMSA sau părți din acesta. Prin urmare, evitarea jargonului poate fi considerată un tip de flexibilitate.
Flexibilitatea nu are ca scop principal reducerea PCC și nu trebuie să compromită siguranța alimentară.
Un rezumat al exemplelor de flexibilitate cu privire la PRP și procedurile bazate pe sistemul HACCP poate fi consultat în apendicele 5.
3. Flexibilitate în punerea în aplicare a PRP
PRP se aplică tuturor OSA. Majoritatea PRP sunt prevăzute în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 852/2004, în timp ce PRP suplimentare pentru alimentele de origine animală sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 853/2004. În ansamblu, cerințele din anexele I și II la Regulamentul (CE) nr. 852/2004 sunt descrise într-un mod destul de general deoarece trebuie să fie aplicate de toate sectoarele (foarte diferite ale) producției alimentare. Prin urmare, cerințele includ automat un grad ridicat de flexibilitate în ceea ce privește modul de respectare a acestora în practică. Nu trebuie presupus că toate PRP detaliate în anexa I la prezentul document se aplică tuturor unităților. O evaluare de la caz la caz trebuie realizată în vederea identificării PRP relevante pentru fiecare unitate, care trebuie să fie puse în aplicare proporțional cu natura și dimensiunea unității.
Reglementările de igienă alimentară conțin mai multe prevederi referitoare la flexibilitate, care au în principal rolul de a facilita punerea în aplicare a PRP în micile întreprinderi.
(a) |
PRP prevăzute în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 852/2004, destinate activităților de producție primară și celor asociate sunt mai generale decât cele din anexa II pentru alți OSA. |
(b) |
În cadrul anexei II la Regulamentul (CE) nr. 852/2004, sunt prevăzute cerințe generale și specifice simplificate pentru spații de lucru și incinte pentru spațiile mobile și/sau temporare, spații folosite în principal ca locuință-casă, dar unde alimentele sunt preparate de regulă pentru plasarea pe piață și pentru distribuitoarele automate de mâncare (capitolul III din anexa II). |
(c) |
Excluderile din domeniul de aplicare (articolul 1) a Regulamentului (CE) nr. 852/2004, de exemplu aprovizionarea directă de către producător, cu cantități mici de produse primare, a consumatorului final sau a unei unități locale de vânzare cu amănuntul care aprovizionează direct consumatorul final. |
(d) |
Excluderile din domeniul de aplicare (articolul 1) a Regulamentului (CE) nr. 853/2004, de exemplu aprovizionarea directă de către producător, cu cantități mici de carne de pasăre și lagomorfe sacrificate în exploatație, a consumatorului final sau a unei unități locale de vânzare cu amănuntul care furnizează această carne consumatorului final sub formă de carne proaspătă. |
(e) |
Excluderea majorității comercianților cu amănuntul din domeniul de aplicare a Regulamentul (CE) nr. 853/2004 [articolul 1 alineatul (5)]. |
(f) |
Controlul la primire al produselor alimentare preambalate pentru vânzarea cu amănuntul poate fi limitat la verificarea conformității ambalajelor și a temperaturilor în timpul transportului, în timp ce unitățile majore de prelucrare ar trebui să completeze controlul la primire prin eșantionare și testare regulată. |
(g) |
Este posibil ca procesul de curățare și dezinfectare într-o măcelărie mică să se apropie foarte mult de bunele practici de igienă în bucătărie, în timp ce pentru abatoarele mari este posibil să fie necesare companii specializate externe. |
(h) |
Controlul apei poate fi neglijabil dacă se folosește apă potabilă comunală, dar trebuie să fie extins dacă se folosește o sursă proprie a întreprinderii sau dacă are loc reciclare. |
(i) |
Verificarea vizuală a temperaturii la raft poate interveni în timpul servirii clienților cu amănuntul, în timp ce înregistrarea automată și alertele sunt utilizate în instalațiile mai mari de răcire. |
(j) |
Posibilitatea de a adapta PRP în temeiul dreptului național în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
|
Detalii privind flexibilitatea pot fi consultate, de asemenea, în documente de orientare dedicate precum:
— |
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind înțelegerea anumitor dispoziții cu privire la flexibilitatea prevăzută de Pachetul privind Igiena – Orientări pentru autoritățile competente; http://ec.europa.eu/food/safety/docs/biosafety-hygiene-faq_all_public_en.pdf |
— |
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind înțelegerea anumitor dispoziții cu privire la flexibilitatea prevăzută de Pachetul privind Igiena – Întrebări frecvente – Orientări pentru operatorii din sectorul economic: http://ec.europa.eu/food/safety/docs/biosafety-hygiene-faq_all_business_en.pdf |
Utilizarea ghidurilor sectoriale generice privind PRP în locul descrierii PRP dezvoltate de întreprindere în sine ar putea sprijini micile întreprinderi să se conformeze acestor cerințe.
PRP sunt utilizate în special pentru a îndeplini obligațiile legale astfel încât flexibilitatea să poată fi aplicată documentelor și înregistrărilor păstrate, însă niciodată obiectivelor PRP.
4. Flexibilitatea în punerea în aplicare a principiilor bazate pe sistemul HACCP
4.1. Date fundamentale
Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 impune operatorilor din sectorul alimentar să adopte, să pună în aplicare și să mențină o procedură permanentă bazată pe principiile HACCP.
Conceptul permite ca principiile HACCP să fie puse în aplicare cu flexibilitatea necesară.
În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004, aspectele cheie pentru proceduri simplificate bazate pe sistemul HACCP sunt:
(a) |
considerentul 15 din același regulament care precizează că: „Cerințele HACCP trebuie să ia în considerare principiile incluse în Codex Alimentarius. Acestea trebuie să prevadă suficientă flexibilitate care să poată fi aplicată în toate situațiile, inclusiv în întreprinderile mici. În special, este necesar să se recunoască faptul că, în unele întreprinderi din sectorul alimentar, nu este posibilă identificarea punctelor critice de control și că, în unele cazuri, bunele practici de igienă pot înlocui monitorizarea punctelor critice de control. De asemenea, obligația stabilirii unor «limite critice» nu presupune fixarea unei dimensiuni numerice în toate cazurile. În plus, obligația păstrării documentelor trebuie să fie aplicată în mod flexibil pentru a se evita încărcarea inutilă a întreprinderilor foarte mici.” |
(b) |
Declarația clară din articolul 5 alineatul (1) conform căreia procedura trebuie să fie bazată pe principiile HACCP. |
(c) |
Declarația din articolul 5 alineatul (2) litera (g) conform căreia nevoia de stabilire a documentației și a înregistrărilor trebuie să fie proporțională cu natura și dimensiunea întreprinderii din sectorul alimentar. |
(d) |
Articolul 5 alineatul (5) din regulament, care permite adoptarea unor demersuri de facilitare a punerii în aplicare a cerinței HACCP de către unii OSA. Acestea includ utilizarea ghidurilor pentru aplicarea procedurilor bazate pe sistemul HACCP. |
Articolul 5 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 identifică două criterii principale care fac un OSA eligibil pentru flexibilitate în ceea ce privește procedurile bazate pe sistemul HACCP: tipul și dimensiunea sa.
(a) |
Tipul reprezintă baza pentru o abordare bazată pe risc și depinde de activitatea OSA, de exemplu:
Analiza riscurilor joacă un rol esențial în evaluarea riscului. |
(b) |
Dimensiunea (volumul producției, tranzitul etc.) este legată de proporționalitate pentru operatorii mici din sectorul alimentar și se reflectă, în special, în reducerea sarcinii administrative (folosirea ghidurilor generice, gradul de documentare, arhive…). |
Deși ambele criterii pentru flexibilitate se pot dovedi relevante pentru unii OSA (de exemplu, comercianții cu amănuntul), aceste criterii trebuie considerate separat.
4.2. Ce sunt procedurile simplificate bazate pe sistemul HACCP
Cele șapte principii HACCP constituie un model practic destinat identificării și controlării riscurilor semnificative cu caracter permanent. Aceasta înseamnă că, acolo unde obiectivul poate fi îndeplinit folosind mijloace echivalente care înlocuiesc într-un mod simplu dar eficient unele dintre cele șapte principii, trebuie să se considere că obligația prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 este îndeplinită.
Considerentul 15 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 recunoaște în mod clar faptul că PCC nu pot fi identificate în toate cazurile. În astfel de cazuri, aplicarea procedurilor bazate pe principiile HACCP este limitată la primul principiu, și anume o analiză a riscului necesară pentru a justifica, într-o manieră bazată pe risc, motivul pentru care nu este necesar să se ia în considerare niciun PCC și pentru a demonstra că PRP sunt suficiente pentru a controla pericolele.
Atunci când se identifică PCC în micile întreprinderi, proporționalitatea sarcinilor administrative justifică în plus o abordare simplificată pentru conformarea cu celelalte principii HACCP.
Produsele similare pot fi grupate pentru punerea în aplicare a procedurilor bazate pe principiile HACCP.
Ori de câte ori există necesități legate de export sau de specificații ale clienților, toți OSA au libertatea de a utiliza și de a pune în aplicare pe deplin procedurile bazate pe sistemul HACCP și de a obține o certificare a acestora, chiar dacă ar fi eligibili pentru o abordare mai flexibilă astfel cum a fost descrisă aceasta în prezentul document.
4.3. Ghiduri generice pentru punerea în aplicare a procedurilor bazate pe sistemul HACCP
Au fost dezvoltate ghiduri HACCP generice pentru a aborda principiile care trebuie respectate atunci când sunt identificate PCC.
Ghidurile generice ar putea sugera riscuri și controale comune unor sectoare alimentare și pot asista administratorul sau echipa HACCP de-a lungul procesului de elaborare a procedurilor de siguranță alimentară sau a metodelor bazate pe o analiză generică a riscurilor, precum și de menținere a unei evidențe adecvate.
Cu toate acestea, operatorii din sectorul alimentar trebuie să fie conștienți că pot fi prezente și alte riscuri, de exemplu cele legate de dispunerea unității lor sau de procedeul aplicat și că asemenea riscuri nu pot fi prevăzute în cadrul unui ghid HACCP generic. Atunci când sunt utilizate ghiduri HACCP generice, OSA trebuie să se asigure că toate activitățile desfășurate în cadrul întreprinderii sunt cuprinse în ghid. În caz contrar, OSA trebuie să dezvolte propriile proceduri bazate pe principiile HACCP pentru activitățile suplimentare.
În sectoarele unde există multe elemente comune între întreprinderi sau unde procesul de fabricație este liniar și scurt, precum și acolo unde prevalența riscului este bine cunoscută, ghidurile generice HACCP se pot dovedi adecvate, de exemplu:
— |
Pentru abatoare, pentru unitățile care lucrează cu produse de pescărie, cu produse lactate etc. |
— |
Pentru întreprinderile comerciale care aplică proceduri standard de prelucrare a alimentelor, de exemplu ambalarea în conserve a produselor alimentare, pasteurizarea alimentelor lichide, congelarea/congelarea rapidă a produselor alimentare etc. |
Îndeosebi în sectorul comerțului cu amănuntul, manipularea produselor este adesea în conformitate cu procedurile care sunt bine cunoscute și care fac parte din formarea profesională obișnuită a personalului. Astfel de exemple pot fi:
— |
restaurante, inclusiv instalațiile de manipulare a produselor alimentare în termeni de transport precum vase; |
— |
sectoarele de restaurație care expediază produse alimentare preparate de la o unitate centrală; |
— |
sectorul de brutărie și cofetărie; |
— |
magazinele cu amănuntul, inclusiv măcelării. |
Conținutul ghidurilor HACCP generice pentru care flexibilitatea poate fi luată în considerare trebuie să respecte recomandările din secțiunea 4.4.
4.4. Flexibilitate cu privire la activitățile preliminare și la principiile HACCP
4.4.1.
În întreprinderile mici, activitățile HACCP/SMSA pot fi realizate de o singură persoană care este asistată (temporar sau în mod curent) de expertiză externă. Atunci când este utilizată expertiza externă, este esențial să existe o responsabilizare suficientă a SMSA de către întreprinderea alimentară însăși. OSA care folosesc această cale trebuie să fie familiarizați cu modalitatea de funcționare a sistemului și cu modul în care acesta se aplică întreprinderii lor și să se asigure că personalul este instruit corespunzător pentru o punere în aplicare eficientă.
Atunci când nu este implicată nicio activitate de prelucrare sau de fabricație (de exemplu, tăiere, ambalare), descrierea produsului poate fi limitată la informațiile disponibile pe etichetă (produse alimentare preambalate) sau alte informații pe produse preluate de pe site-uri web credibile. În cazul în care produsele nu sunt orientate către anumite categorii de consumatori (de exemplu, mâncare pentru bebeluși), utilizarea destinată poate fi considerată drept consum de către publicul larg.
Tipul activității va defini complexitatea diagramei flux necesare, care se poate dovedi foarte simplă pentru anumite întreprinderi.
4.4.2.
Au fost descrise mai multe metode simplificate pentru a efectua analiza riscurilor și pentru a identifica posibile PCC, de exemplu, arbori decizionali simplificați și metode de evaluare semicantitativă a riscului. Exemple pot fi consultate în apendicele 2 și 3.
În unele cazuri, datorită tipului de întreprindere alimentară și produselor alimentare manipulate, o analiză (generică) a riscurilor poate demonstra faptul că nu a fost identificat niciun risc semnificativ și, prin urmare, nu sunt necesare PCC. În acest caz, toate riscurile alimentare pot fi controlate prin aplicarea exclusivă a PRP sau în combinație cu aplicarea unor PRP. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că flexibilitatea cu privire la analiza riscurilor nu este direct legată de dimensiunea unității și nu este adecvată nici atunci când activitatea este mică, de exemplu:
— |
în cazul în care este o probabilitate mare de eșec în ceea ce privește metoda de prelucrare” cum ar fi ambalarea în conservă, ambalarea în vid; |
— |
producția de produse alimentare pentru grupuri vulnerabile de consumatori; |
— |
controlul alergenilor în produsele declarate a nu conține alergeni. |
Pentru unele categorii de întreprinderi alimentare cu manipulare identică, standardizată și limitată a alimentelor (de exemplu, magazinele de distribuție cu amănuntul), este posibilă predeterminarea riscurilor care trebuie controlate. Orientările cu privire la astfel de riscuri și la controlul acestora pot fi abordate în cadrul unui ghid HACCP generic sau doar al unei analize generice a riscurilor.
În unele cazuri, datorită tipului întreprinderii comerciale și alimentelor manipulate, analiza riscurilor poate demonstra că nu există riscuri semnificative și că nu există măsuri de control care ar putea fi încadrate în categoria PCC. În astfel de cazuri, măsurile de control sunt reprezentate de PRP.
În întreprinderile mici, poate fi suficient ca analiza riscurilor în cadrul planului HACCP să descrie într-o manieră practică și simplă metodele de a controla riscurile fără a detalia în mod obligatoriu natura riscurilor. Cu toate acestea, o astfel de analiză ar trebui să acopere toate riscurile semnificative dintr-o întreprindere și trebuie să definească în mod clar procedurile de control al riscurilor respective, precum și acțiunea corectivă care trebuie aplicată în caz de probleme.
4.4.3.
Limitele critice în PCC pot fi stabilite pe baza:
— |
experienței (cea mai bună practică); |
— |
documentației internaționale pentru o serie de operațiuni, de exemplu ambalarea la conservă a produselor alimentare, pasteurizarea lichidelor etc. pentru care există standarde internaționale acceptate (Codex Alimentarius); limitele critice pot fi stabilite, de asemenea, pe baza: |
— |
Ghiduri de bună practică pentru acest aspect specific; |
— |
publicațiilor științifice; |
— |
legislației UE, opiniilor EFSA. |
Cerința de a stabili o limită critică într-un PCC nu presupune întotdeauna că trebuie să se fixeze o valoare numerică. Acest lucru este valabil, în special, acolo unde procedurile de monitorizare se bazează pe observația vizuală, de exemplu.
— |
contaminarea cu materii fecale a carcaselor într-un abator; |
— |
temperatura de fierbere a alimentelor lichide; |
— |
schimbarea proprietăților fizice ale alimentelor în timpul procesării (de exemplu, tratarea termică a alimentelor). |
4.4.4.
Monitorizarea nu se realizează doar prin măsurare. Monitorizarea poate fi în multe cazuri o procedură simplă, de exemplu
— |
o verificare vizuală regulată a temperaturii din instalațiile de răcire/congelare/încălzire folosind un termometru; |
— |
se aplică observarea vizuală pentru a monitoriza procedura corectă de jupuire în timpul sacrificării atunci când această parte a procesului de sacrificare a fost identificată ca fiind un punct critic de control pentru prevenirea contaminării carcasei; |
— |
observarea vizuală pentru a verifica dacă prepararea alimentelor supusă unui anumit tratament termic prezintă proprietățile fizice corecte care reflectă nivelul tratamentului termic (de exemplu, fierbere sau pentru asigurarea faptului că produsele alimentare sunt fierbinți tot timpul). |
Monitorizarea trebuie să fie pe cât de frecventă este necesar pentru a se asigura că limitele critice și țintele sunt permanent îndeplinite. Aceasta trebuie să confirme că nu se depășește limita critică sau ținta. Tipul de PCC determină frecvența de monitorizare. Monitorizarea unui PCC poate avea loc în unele cazuri intermitent, de exemplu în cazul unei frecvențe reduse de monitorizare după o perioadă prelungită de rezultate bune.
Se pot utiliza proceduri standard de monitorizare:
— |
Unele produse alimentare pot fi prelucrat uneori în mod standard folosind un echipament standard calibrat, de exemplu unele operațiuni de gătire, prăjirea puiului etc. Un asemenea echipament asigură respectarea combinației corecte timp/temperatură ca operațiune standard. Prin urmare, temperatura de gătire a produsului nu trebuie să fie măsurată sistematic dacă se asigură funcționarea corectă a echipamentului, respectarea combinației impuse timp/temperatură și efectuarea de controale necesare în acest scop (și desfășurarea de acțiuni corective unde este cazul). |
— |
În restaurante, alimentele sunt preparate în conformitate cu proceduri culinare bine stabilite. Acest lucru implică măsurători (de exemplu, măsurători ale temperaturii alimentelor) care trebuie efectuate în mod sistematic dacă sunt respectate procedurile stabilite. |
4.4.5.
În unele cazuri, verificarea poate reprezenta o procedură simplă prin care se poate verifica dacă monitorizarea precum cea descrisă în secțiunea 4.4.4 este realizată adecvat pentru a obține un nivelul impus de siguranță alimentară.
Procedurile de verificare simplă pot include:
— |
audit fizic sau verificarea monitorizării; |
— |
audit fizic sau verificarea înregistrărilor de monitorizare, inclusiv verificarea acțiunilor corective atunci când s-a înregistrat o neconformitate sau o raportare a excepțiilor. |
Ghidurile HACCP generice trebuie să includă exemple de proceduri de verificare necesare și, atunci când este vorba despre procese standard, trebuie să existe de asemenea o validare a măsurilor de control al riscurilor vizate avute în vedere. Validarea planului HACCP și activitățile OSA se pot concentra asupra eșantionării și testării produselor alimentare în vederea evaluării prezenței riscurilor vizate.
4.4.6.
Această secțiune vizează strict documentația legată de HACCP și nu alt tip de documentație privind aspecte precum gestionarea stocului, trasabilitatea etc.
Exemplele la care se face referire în continuare trebuie considerate având în vedere articolul 5 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004, care precizează că, în temeiul procedurilor bazate pe HACCP, documentele și înregistrările trebuie să fie proporționale cu tipul și dimensiunea întreprinderii comerciale.
Ca regulă generală, nevoia de a menține o evidență legată de sistemul HACCP trebuie să fie bine echilibrată și poate fi limitată la ceea ce este esențial cu privire la siguranța alimentară. Este important să se considere că evidența este necesară, dar nu reprezintă un scop în sine.
Documentația legată de HACCP include:
— |
documente privind procedurile bazate pe sistemul HACCP adecvate unui anumit sector alimentar; și |
— |
înregistrări ale măsurătorilor și ale analizelor efectuate. |
Luând în considerare cele de mai sus, se pot utiliza următoarele orientări generale:
— |
Acolo unde există ghiduri HACCP generice, documentația privind analiza riscurilor, determinarea PCC, determinarea limitei critice, posibila modificare a SMSA și activitățile de validare pot fi înlocuite prin documentație individuală privind procedurile bazate pe sistemul HACCP. Astfel de ghiduri pot, de asemenea, să indice în mod clar locurile unde există nevoia de înregistrări și perioada de timp pe parcursul căreia trebuie ținută evidența. |
— |
În special în cazul procedurilor de monitorizare vizuală, se poate lua în considerare limitarea nevoii de a stabili o evidență doar pentru măsurătorile de neconformitate (de exemplu, eșecul echipamentului de a menține temperatura corectă) care sunt detectate. |
— |
Realizarea unei monitorizări eficiente este, în general, mai importantă decât înregistrarea acesteia. Prin urmare, flexibilitatea privind evidența ar putea fi mai ușor acceptată decât flexibilitatea privind monitorizarea însăși (de exemplu, frecvența acesteia). |
— |
În special în cazul micilor întreprinderi, menținerea temperaturii corecte este mult mai importantă decât înregistrarea acesteia. |
— |
Înregistrările neconformităților trebuie să includă acțiunea corectivă care a fost adoptată. Utilizarea unui jurnal sau a unei liste de verificat se poate dovedi o metodă adecvată de a ține evidența în astfel de cazuri. OSA pot pur și simplu să bifeze căsuțe pentru a indica cum acționează sau să ofere informații mai detaliate completând casetele pentru text privind modul în care sunt conforme cu un punct de control. Evidența zilnică se bazează pe confirmarea verificărilor la deschidere și la închidere cu o bifă și o semnătură pentru a confirma respectarea metodelor de siguranță. Atunci când se folosește abordarea prin bifarea căsuței, doar problemele sau modificările procedurilor sunt înregistrate în scris în mod detaliat (și anume, raportarea excepțiilor). |
— |
Modelele (generice) privind documentele de autocontrol trebuie să fie furnizate de organizațiile părților interesate sau de autoritățile competente. Acestea trebuie să fie ușor de folosit, de înțeles și de aplicat. |
— |
Revizuirea metodelor odată la un anumit număr de săptămâni necesită doar completarea unei liste de activități și a impactului posibil asupra metodelor sigure. |
Apendicele 1
Glosar
Punct critic de control (PCC): O etapă în care controlul poate fi aplicat și este esențial pentru a preveni sau a elimina un risc la adresa siguranței alimentare sau pentru aducerea acestuia la un nivel acceptabil (1). Majoritatea PCC tipice pentru controlul riscurilor microbiologice sunt reprezentate de cerințele de temperatură, de exemplu temperatura pentru depozitare sau transport, condițiile de timp/temperatură pentru a reduce sau a elimina un pericol (de exemplu, pasteurizarea). Alte PCC pot consta în verificarea dacă ambalajele sunt curate și nedeteriorate, verificarea dacă există vreun pericol fizic în ceea ce privește cernerea sau detectarea cu metale sau verificarea timpului/temperaturii uleiului de prăjire pentru a evita contaminanții chimici.
Limită critică: Un criteriu care separă acceptabilitatea de inacceptabilitate. În exemplele de PCC de mai sus, acestea se referă la temperatura maximă (depozitare și transport), temperatura minimă (reducerea/eliminarea pericolului) și, respectiv, prezența contaminării sau a daunelor.
Sistemul de management (sau control) al siguranței alimentare (SMSA): Combinația de PRP ca măsuri preventive de control; trasabilitate, retragere și comunicare ca pregătire și planul HACCP care definește PCC și/sau PRPo ca măsuri de control legate de procesul de producție. A se vedea figura 1. SMSA reprezintă, de asemenea, combinația măsurilor de control și a activităților de asigurare. Acestea din urmă vizează furnizarea de dovezi conform cărora măsurile de control funcționează corect, cum ar fi validare și verificare, documentare și evidența datelor.
BPI (bune practici de igienă) și BPF (bune practici de fabricație) Un pachet de practici și condiții preventive pentru a garanta siguranța alimentelor produse. BPF subliniază îndeosebi nevoia de igienă, în timp ce BPI pune accentul pe metodologiile corecte de lucru. Majoritatea PRP (toate cele menționate în anexa I) sunt BPI sau BPF. În unele cazuri nu se face diferențierea între BPI și BPF, toate fiind numite măsuri „BPF”.
Pericol: Un agent biologic (de exemplu, Salmonella), chimic (de exemplu, dioxină, alergeni) sau fizic (de exemplu, corpuri străine dure, ascuțite precum bucăți de sticlă, metal) aflat în produsele alimentare sau o stare a acestora cu potențialul de a provoca un efect advers asupra sănătății (2).
Proceduri bazate pe sistemul HACCP sau „HACCP”: Procedurile bazate pe principiile privind analiza riscurilor și punctele critice de control (HACCP), și anume un sistem de autocontrol care identifică, evaluează și controlează riscurile care sunt semnificative pentru siguranța alimentară în conformitate cu principiile HACCP;
Plan HACCP: Un document, posibil electronic, care descrie integral procedurile bazate pe sistemul HACCP. Planul HACCP inițial va fi actualizat dacă survin modificări de producție și trebuie completat cu înregistrări din rezultatele monitorizării și verificării și ale acțiunilor corective aplicate.
Monitorizare: Actul de a desfășura în timp real o succesiune planificată de observații sau măsurători ale parametrilor de control pentru a estima dacă un PCC este sub control (3). În ceea ce privește exemplele, aceasta înseamnă măsurarea regulată (sau continuă dacă este automată) a temperaturilor și observarea contaminării și a daunelor.
Program(e) preliminar(e) (PRP): Practici preventive și condiții necesare înaintea și în timpul punerii în aplicare a sistemului HACCP care sunt esențiale pentru siguranța alimentară. PRP necesare depind de segmentul din lanțul alimentar în care sectorul operează și de tipul de sector. Exemple de termeni echivalenți sunt Bună practică agricolă (BPA), Bună practică veterinară (BPV), Bună practică de fabricație (BPF), Bună practică de igienă (BPI), Bună practică de producție (BPP), Bună practică de distribuție (BPD) și Bună practică de comerț (BPC). În unele cazuri, procedurile pentru a asigura trasabilitatea alimentelor și retragerea în caz de neconformitate sunt considerate parte din PRP. În Codex Alimentarius, PRP standard sunt numite „coduri de bună practică”.
Risc: Înseamnă o funcție a probabilității unui efect advers asupra sănătății și gravitatea acelui efect, determinat de un pericol (4).
Validare: Obținerea dovezilor care arată că o măsură de control sau combinația unor măsuri de control, dacă sunt corect aplicate, este capabilă să controleze pericolul către un rezultat specificat. Revalidarea poate fi impusă în caz de modificări. Exemple detaliate pot fi consultate în CAC/GL 69-2008.
Verificare: Aplicarea de metode, proceduri, teste și alte evaluări, pe lângă monitorizare, pentru determinarea conformității cu procedurile bazate pe sistemul HACCP (5). Verificarea se realizează periodic pentru a demonstra că sistemul HACCP funcționează conform planului. Pot fi utilizate următoarele exemple ca intrări pentru verificare:
— |
General: verificarea înregistrărilor de monitorizare a PCC (frecvența, rezultatul măsurătorilor după o perioadă de timp); |
— |
Specific: eșantionarea și analiza pot fi realizate pentru a demonstra eficacitatea sistemului HACCP aplicat; |
— |
Temperatura în cursul depozitării și al transportului: conformitatea cu criteriile de igienă a procesului pentru bacteriile care favorizează alterarea, cum ar fi numărul de colonii aerobe; |
— |
Reducere/eliminare a pericolului legat de timp/temperatură: urmărirea patogenilor relevanți în produsele alimentare tratate termic, de exemplu absența Listeria, Salmonella etc. |
— |
Ambalaje deteriorate: testarea pentru contaminarea bacteriană sau chimică cea mai probabilă la care un produs poate fi expus dacă ambalajul a fost deteriorat. |
— |
A se vedea, de asemenea, exemple din documentul Codex CAC/GL 69-2008. |
(1) CAC/RCP 1-1969, Rev. 2003.
(2) Articolul 3 alineatul (14) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
(3) CAC/RCP 1-1969, Rev. 2003.
(4) Articolul 3 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
(5) Adaptat din CAC/RCP 1-1969, Rev. 2003.
Apendicele 2
Exemplu de analiză a riscului – procedură de evaluare (semicantitativă) a riscului
[Bazat pe: documentele FAO/OMS „Caracterizarea riscului pericolelor microbiologice în alimente (1)” și „Sisteme de management al calității în industria alimentară (2)”].
Nivelul de risc este definit de gravitatea sau de efectul pericolului în relație cu probabilitatea de apariție a pericolului în produsul finit, dacă măsurile de control (specific) considerate nu sunt prezente sau eșuează – luând în considerare următoarele etape ale procesului în care este posibilă eliminarea sau reducerea la un nivel acceptabil și luând în considerare PRP care au fost deja corect puse în aplicare.
P = Probabilitate= probabilitatea ca pericolul să apară în cazul produsului finit, dacă măsurile de control specific considerate lipsesc sau nu dau rezultate – luând în considerare următoarele etape ale procesului în care este posibilă eliminarea sau reducerea la un nivel acceptabil și luând în considerare PRP care au fost deja corect puse în aplicare.
E = Efect= efectul sau gravitatea pericolului asupra sănătății umane.
NIVEL DE RISC (R = P × E): PE O SCARĂ DE LA 1 LA 7
PROBABILITATE |
Crescută |
4 |
4 |
5 |
6 |
7 |
Reală |
3 |
3 |
4 |
5 |
6 |
|
Scăzută |
2 |
2 |
3 |
4 |
5 |
|
Foarte scăzută |
1 |
1 |
2 |
3 |
4 |
|
|
|
1 |
2 |
3 |
4 |
|
|
|
Limitat |
Moderat |
Grav |
Foarte grav |
|
|
|
|
EFECT |
|
PROBABILITATE
1 = foarte scăzută
— |
Șansă teoretică – pericolul nu a mai apărut; |
— |
Există o etapă ulterioară în procesul de producție care va elimina sau va reduce pericolul la un nivel acceptabil (de exemplu, pasteurizare, fermentare); |
— |
Măsura de control sau pericolul sunt de așa natură încât, atunci când măsura de control eșuează, nu mai este posibilă producția sau nu se mai produc produse finite utile (concentrație prea mare de aditivi drept coloranți); |
— |
Este o contaminare foarte limitată și/sau locală. |
2 = scăzută
— |
Probabilitatea ca pericolul să apară în produsul finit din cauza eșecului sau absenței PRP este foarte limitată; |
— |
Măsurile de control pentru pericol sunt de natură generală (PRP) și sunt bine puse în practică; |
3 = reală
— |
Eșecul sau lipsa măsurii specifice de control nu rezultă în prezența sistematică a riscului în produsul finit, însă riscul poate fi prezent într-un anumit procentaj al produsului finit în lotul asociat. |
4 = crescută
— |
Eșecul sau lipsa măsurii specifice de control va avea ca rezultat o eroare sistematică, există o probabilitate crescută ca pericolul să fie prezent în toate produsele finite ale lotului asociat. |
EFECT (sau gravitate)
l = limitat
— |
Nu există nicio problemă pentru consumator în ceea ce privește siguranța alimentară (natura pericolului, de exemplu hârtie, plastic moale, materiale străine de dimensiune mare); |
— |
Pericolul nu poate atinge niciodată o concentrație periculoasă (de exemplu, coloranți, S. aureus în alimente congelate unde multiplicarea în numere mai mari este foarte puțin probabilă sau nu poate avea loc neapărat datorită condițiilor de depozitare și gătirii). |
2 = moderat
— |
Fără daune sau simptome grave sau doar când există expunere la o concentrație extrem de mare pentru o perioadă lungă de timp; |
— |
Un efect temporar, dar clar asupra sănătății (de exemplu, piese mici). |
3 = grav
— |
Un efect clar asupra sănătății cu simptome pe termen lung sau pe termen scurt care provoacă rar mortalitate (de exemplu, gastroenterită); |
— |
Pericolul are un efect pe termen lung; doza maximă nu este cunoscută (de exemplu, dioxine, reziduuri de pesticide, micotoxine,…). |
4 = foarte grav
— |
Grupul de consumatori aparține unei categorii de risc, iar pericolul poate provoca mortalitate; |
— |
Pericolul duce la simptome grave care pot cauza mortalitate; |
— |
Leziuni permanente. |
DETERMINAREA PCC ȘI PRPo atunci când sunt considerate relevante
Niveluri de risc 1 și 2: nicio acțiune specifică, control acoperit de PRP.
Niveluri de risc 3 și 4: posibile PRPo. Întrebare suplimentară al cărei răspuns va fi furnizat de echipa HACCP: Este măsura generală de control conform descrierii din Programul preliminar (PRP) suficientă pentru monitorizarea riscului identificat?
— |
Dacă DA: PRP |
— |
Dacă NU: PRPo |
Niveluri de risc 5, 6 și 7: PCC sau, dacă nu există o limită critică măsurabilă, poate fi un PRPo (de exemplu, controlarea unui alergen).
PCC reprezintă punctele unui proces de producție unde este necesară o măsură de control continuu/lot cu lot prin intermediul unei măsuri specifice de control în vederea eliminării sau reducerii riscului la un nivel acceptabil. Monitorizarea trebuie să fie demonstrabilă și se va ține o evidență a datelor. În cazul în care se încalcă o limită critică, este necesară o acțiune corectivă cu privire la produs și la proces.
PRPo reprezintă puncte din procesul de producție cu un risc alimentar mai scăzut sau unde nu există limite măsurabile. Astfel de puncte pot fi controlate prin intermediul unor măsuri de control generale și elementare aparținând PRP, de exemplu un control mai frecvent, înregistrare etc. Datorită unui control regulat și adaptării cerințelor procesului/produsului, aceste riscuri pot fi considerate controlate. Nu este necesară o acțiune corectivă imediată asupra produsului. Exemple de PRP includ:
— |
Recepționarea de materii prime → plan de eșantionare pentru verificarea furnizorilor. |
— |
Contaminarea încrucișată între loturi pentru alergeni → curățare intermediată și verificare prin măsurători ale adenozinului trifosfat (ATP). |
— |
Contaminarea produselor alimentare în zonele cu risc crescut → măști pentru gură și extra-protecție a personalului, verificare săptămânală a igienei mâinilor. |
ABORDARE ALTERNATIVĂ/SIMPLIFICATĂ
Aceeași abordare este utilizată într-un mod mai simplu, de exemplu:
— |
Nivelurile de risc de la 1 la 5 în loc de la 1 la 7 folosind 3 în loc de 4 subdiviziuni ale probabilității și efectului (subdiviziunile 3 și 4 sunt fuzionate). |
— |
PRPo nu sunt incluse atunci când se identifică un risc „intermediar”, ci se diferențiază doar riscurile care pot fi controlate numai de PRP și cele care necesită un PCC. |
(1) http://www.who.int/foodsafety/publications/micro/MRA17.pdf
(2) ISBN 978-90-5989-275-0.
Apendicele 3a
Exemplu de arbore decizional pentru identificarea punctelor critice de control (PCC). Întrebările vor primi răspuns în ordine
Apendicele 3b
Exemplu de arbore decizional simplificat
Apendicele 4
Comparație între PRP, PRPo și PCC
Tipul Măsura de control |
PRP |
PRPo |
PCC |
Domeniul de aplicare |
Măsuri legate de crearea unui mediu pentru alimente sigure: măsuri care au impact asupra caracterului adecvat și a siguranței alimentelor |
Măsuri legate de mediu și/sau de produs (sau combinație de măsuri) pentru a preveni contaminarea sau pentru a preveni, a elimina sau a reduce riscurile la o limită acceptabilă în produsul finit. Aceste măsuri sunt puse în aplicare după aplicarea PRP. |
|
Relația cu riscurile |
Nespecific vreunui risc |
Specific fiecărui risc sau grup de riscuri |
|
Determinare |
Dezvoltare bazată pe: ✓ Experiență, ✓ Documente de referință (ghiduri, publicații științifice, …), ✓ Risc sau analiza riscului. |
Bazat pe analiza riscurilor luând în considerare PRP. PCC și PRPo sunt specifice produsului și/sau procesului |
|
Validare |
Nu trebuie în mod necesar să fie efectuate de OSA. (și anume: fabricantul de produse de curățare a validat eficiența produsului și a determinat spectrul produsului și instrucțiunile de utilizare - OSA trebuie să respecte instrucțiunile și să păstreze specificațiile tehnice ale produsului) |
Validarea trebuie efectuată (în multe cazuri, ghidurile de bună practică oferă orientări privind o metodologie de validare sau oferă materiale de validare gata de utilizare) |
|
Criterii |
/ |
Criterii măsurabile sau observabile |
Limită critică măsurabilă |
Monitorizare |
Când este relevant și realizabil |
Monitorizarea punerii în aplicare a măsurilor de control: de regulă înregistrate |
|
Pierderea controlului: Corecții/acțiuni corective (1) |
Acțiuni corective și/sau corecții privind punerea în aplicare a PRP unde este relevant |
Acțiuni corective privind procesul Corecții posibile privind produsul (de la caz la caz) Înregistrări efectuate |
Corecții prestabilite privind produsul Posibile acțiuni corective privind procesul Înregistrări efectuate |
Verificare |
Verificare programată a punerii în aplicare |
Verificare programată a punerii în aplicare, verificarea îndeplinirii controlului plănuit al riscurilor |
(1) În sensul acestui tabel, acțiune corectivă înseamnă o acțiune menită să elimine cauza unei neconformități detectate sau a unei alte situații nedorite, în timp ce corecție înseamnă o acțiune menită să elimine o neconformitate detectată.
Apendicele 5
Rezumat al exemplelor privind flexibilitatea pentru anumiți OSA