Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62015TN0478

Cauza T-478/15: Acțiune introdusă la 21 august 2015 – România/Comisia

OJ C 346, 19.10.2015, p. 33–35 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

19.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 346/33


Acțiune introdusă la 21 august 2015 – România/Comisia

(Cauza T-478/15)

(2015/C 346/39)

Limba de procedură: româna

Părțile

Reclamantă: România (reprezentanți: R. Radu, A. Buzoianu, E. Gane, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Anularea deciziei Comisiei adoptată sub forma scrisorii nr. BUDG/B/3/MV D(2015) 2453089 din 11 iunie 2015 prin care impune României să-i pună la dispoziție suma de 1 079 513,09 EUR brut, cu titlu de resurse proprii;

Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe lipsa de competență a Comisiei Europene de a adopta decizia atacată

Legislația Uniunii Europene nu conține nicio prevedere care să confere Comisiei competența de a stabili în sarcina unui stat membru o obligație de plată a unei sume de bani care corespunde pierderii de resurse proprii ale Uniunii Europene, pierdere intervenită ca urmare a remiterilor de datorii vamale decise de către un alt stat membru ce era responsabil cu evaluarea, colectarea și virarea taxelor vamale la bugetul Uniunii Europene, cu titlu de resurse proprii tradiționale.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe motivarea insuficientă și inadecvată a deciziei atacate

Decizia atacată nu este suficient și adecvat motivată, așa cum prevede articolul 296 TFUE, întrucât, pe de o parte, decizia atacată nu conține temeiul juridic în baza căruia a fost adoptată, iar acesta nu poate fi determinat nici prin raportare la alte elemente ale scrisorii și, pe de altă parte, Comisia nu a oferit, în cuprinsul deciziei atacate, raționamentul juridic care a dus la stabilirea obligației de plată în sarcina României.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe exercitarea competenței Comisiei de o manieră necorespunzătoare

În măsura în care Tribunalul va decide că instituția Uniunii Europene a acționat în limitele competenței acesteia conferite de tratate, România consideră că aceasta și-a exercitat competența de o manieră necorespunzătoare, cu încălcarea principiului bunei administrări și a dreptului la apărare al statului român.

Comisia și-a încălcat obligația de diligență și de bună administrare omițând să examineze cu atenție toate informațiile relevante de care dispunea sau să solicite alte informații necesare înainte de adoptarea deciziei atacate. Comisia nu a demonstrat o legătură directă de cauzalitate între faptele reproșate României și pierderea de resurse proprii ale Uniunii Europene. De asemenea, Comisia nu a justificat suma solicitată României prin raportare la cuantumul taxelor vamale corespunzătoare valorii operațiunilor de tranzit în cauză, bazându-se pe valoarea remisă de către Germania.

Demersul Comisiei a fost lipsit de predictibilitate și nu a permis României să își exercite dreptul la apărare.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea cerințelor securității juridice și a așteptărilor legitime

Normele juridice în baza cărora Comisia a stabilit obligația de plată nu au fost identificate și precizate în aceasta, iar aplicarea lor nu a fost previzibilă pentru România. Statul român nu putea prevedea și nici nu putea avea cunoștință, înaintea primirii scrisorii Comisiei, de obligația de a pune la dispoziția bugetului Uniunii a sumei de bani solicitate. De asemenea, România consideră că, prin emiterea deciziei atacate și stabilirea obligației de plată în sarcina României, după cinci ani de la producerea evenimentelor și în pofida concluziilor formulate de Comisie în dialogul purtat în acest interval cu autoritățile române, instituția Uniunii Europene a încălcat așteptările legitime ale statului român în ceea ce privește lipsa unei obligații a acestuia în raport cu plata taxelor vamale aferente operațiunilor de tranzit în cauză.


Top