Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52013AE0296

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind un program general de acțiune pentru mediu al UE până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre” COM(2012) 710 final — 2012/0337 (COD)

OJ C 161, 6.6.2013, p. 77–81 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

6.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/77


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind un program general de acțiune pentru mediu al UE până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre”

COM(2012) 710 final — 2012/0337 (COD)

2013/C 161/15

Raportor: dl Lutz RIBBE

Consiliul, la 12 decembrie 2012, și Parlamentul European, la 10 decembrie 2012, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind un program general de acțiune pentru mediu al UE până în 2020„O viață bună, în limitele planetei noastre”

COM(2012) 710 final – 2012/0337 (COD).

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 5 martie 2013.

În cea de-a 488-a sesiune plenară, care a avut loc la 20 și 21 martie 2013 (ședința din 20 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 82 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă și 2 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE salută prezentarea celui de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu (PAM). Adoptarea sa de către Consiliu și Parlament marchează crearea unui consens privind mediul între instituțiile europene implicate în procesul decizional, arătând astfel că situația ecologică continuă să fie extrem de gravă, că punerea în aplicare a legislației europene în materie de mediu prezintă o serie de deficiențe radicale și că multe dintre abordările adoptate până în prezent pentru soluționarea problemelor existente și viitoare au fost insuficiente, scoțând în evidență acțiunile necesare din punct de vedere al politicii de mediu până în anul 2020.

1.2

Textul proiectului confirmă poziția, pe care Comitetul a exprimat-o în repetate rânduri, conform căreia problemele de mediu din Europa nu se datorează nici insuficienței cunoștințelor, nici lipsei de soluții, ci ar trebui puse pe seama absenței voinței politice de a pune în aplicare aceste soluții.

1.3

Propunerea privind cel de-al șaptelea PAM se remarcă, totuși, atât la modul general, cât și în particular, printr-o lipsă mai degrabă de concretețe decât de claritate. Dacă în titlul unui program se pretinde a se dori „o viață bună, în limitele planetei”, acesta ar trebui să cuprindă cel puțin o descriere rudimentară a limitelor planetei și o prezentare mai detaliată a legăturii acțiunilor politice planificate în mod concret cu efectele asupra activității sociale și economice din Europa. Din păcate, niciunul din aceste elemente nu se regăsește în al șaptelea PAM.

1.4

Astfel, al șaptelea PAM este mai degrabă un raport asupra situației mediului decât un adevărat document politic strategic sau un program de acțiune politic-operațional.

1.5

În opinia CESE, în cel de-al șaptelea PAM nu se ia o poziție suficient de clară cu privire la schimbările economice și sociale necesare pentru realizarea obiectivelor politicii de mediu. CESE reamintește faptul că, încă de la prezentarea inițiativei emblematice „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, Comisia a subliniat că schimbările necesare pot fi realizate numai dacă, pe lângă progresele tehnologice și schimbarea obiceiurilor de producție și consum, „aducem modificări semnificative sistemelor energetice, industriale, agricole și de transport”.

1.6

Cel de-al șaptelea PAM analizează în mod pertinent slăbiciunile precedentelor PAM din punctul de vedere al punerii în aplicare. Cel de-al șaptelea PAM nu conține aproape nicio referință la modalitățile de reducere sau de eliminare a deficiențelor de punere în aplicare. Aproape toate evoluțiile pozitive pentru natură și mediu s-au produs datorită societății civile. În opinia CESE, organizațiile societății civile reprezintă un actor central în transpunerea celui de-al șaptelea PAM. Rolul acestora ar trebui subliniat și cimentat în cadrul celui de-al șaptelea PAM prin intermediul unui obiectiv prioritar suplimentar.

1.7

Rolul unui al șaptelea PAM de succes ar trebui să constea în descrierea mult mai precisă a căii care trebuie urmată pentru a trece de la politica de mediu clasică, concentrată pe remedierea efectelor negative prin mijloace tehnice, la dezvoltarea durabilă. Strategia Europa 2020 expiră în același timp cu al șaptelea PAM. CESE a precizat deja cu mai multe ocazii că Strategia Europa 2020 nu se poate substitui unei strategii europene de dezvoltare durabilă, care să definească obiectivele și strategiile pentru o dezvoltare durabilă în Europa, cu un orizont de planificare pe termen lung și ținând seama într-un mod echilibrat de dimensiunea economică, socială și ecologică. CESE invită Consiliul și Parlamentul European să prevadă ca obiectiv în cadrul celui de-al șaptelea PAM instituirea unei noi strategii supraordonate a UE pentru dezvoltarea durabilă, așa cum a solicitat și Consiliul de miniștri ai mediului în Concluziile sale pe tema Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă „Rio 20+” (punctul 3 din Concluziile privind Conferința Rio+: Summitul UCSD 2012 – Rezultate și acțiuni subsecvente, a 3 194-a reuniune a Consiliului Mediu, Luxemburg, 25 octombrie 2012). Un astfel de demers i-ar conferi celui de-al șaptelea PAM o valoare adăugată reală.

2.   Introducere

2.1

De la începutul anilor '70, programele de acțiune pentru mediu (PAM) – între timp șase – au adus o contribuție decisivă la dezvoltarea și modelarea politicii de mediu a UE. Cel de-al șaselea program de acțiune pentru mediu a expirat în iulie 2012; Consiliul și Parlamentul European i-au solicitat Comisiei Europene să prezinte programul următor.

2.2

Conform Comisiei, propunerea privind cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu are ca obiectiv consolidarea contribuției politicii de mediu la conservarea capitalului natural, la tranziția la o economie eficientă din punctul de vedere al resurselor și cu emisii reduse de dioxid de carbon și la protecția sănătății umane.

2.3

Propunerea cuprinde o trecere în revistă a situației ecologice, menționând în special problema pierderii continue a capitalului natural, inclusiv a biodiversității. De asemenea, propunerea deplânge persistența risipei de resurse naturale prin utilizarea lor ineficientă, arătând că poluarea apelor și atmosferei cu substanțe periculoase continuă.

2.4

Propunerea consideră că lipsa aplicării eficiente de către statele membre a legislației în vigoare în materie de mediu și a standardelor stabilite constituie o cauză esențială a acestor probleme.

2.5

Comisia ajunge la concluzia că „există indicii că, la nivel global, limitele planetei în raport cu biodiversitatea, schimbările climatice și ciclul azotului în natură au fost deja depășite”.

2.6

Cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu contrapune acestei realități o viziune pentru anul 2050 privind „o viață bună, în limitele planetei noastre,” prezentând un cadru de acțiune pentru politica de mediu până în anul 2020, concentrat asupra a nouă obiective prioritare.

2.7

CESE s-a implicat încă din etapele preliminare ale dezbaterii pe marginea celui de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu, prezentând, la cererea Președinției daneze, un aviz exploratoriu (1), subliniind că problemele de mediu existente în Europa ar trebui puse pe seama absenței unei voințe politice de punere în aplicare a soluțiilor. Comitetul considera neclară legătura pe care ar trebui să o aibă al șaptelea program de acțiune pentru mediu cu Strategia UE 2020 și cu inițiativa emblematică și foaia de parcurs spre o Europă eficientă din punctul de vedere al resurselor. În același timp, Comitetul recomanda să se revigoreze Strategia de dezvoltare durabilă, să se opteze, cu titlul de strategie de punere în aplicare a politicii de mediu, pentru un al șaptelea PAM axat pe rezultate, integrând inițiativa emblematică „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” și toate celelalte inițiative specifice pe care le cuprinde, veghind totodată la o concordanță strânsă și bine coordonată între considerentele politicii de mediu și cele ale politicii economice.

3.   Observații generale

3.1

În opinia Comitetului, valoarea politică adăugată a celui de-al șaptelea PAM constă în primul rând în aceea că, spre deosebire de actualele strategii, inițiative emblematice și foi de parcurs ale Comisiei în materie de mediu, programul de acțiune pentru mediu este rezultatul unei decizii luate de către Consiliu și Parlament, ceea ce asigură, într-o oarecare măsură, un consens între principalele instituții europene cu privire la acțiunile necesare în domeniul politicii de mediu până în 2020.

3.2

Astfel, al șaptelea PAM oferă un punct de referință pentru viitoarele decizii ale factorilor de decizie politică și ale instituțiilor la nivelul UE, precum și în statele membre, cărora PAM li se aplică în egală măsură.

3.3

De asemenea, CESE salută prezentarea celui de-al șaptelea PAM și în măsura în care, odată cu adoptarea sa prin intermediul unei decizii cu forță obligatorie, Consiliul și Parlamentul subliniază împreună că situația ecologică este încă extrem de gravă, că punerea în aplicare a legislației europene în materie de mediu prezintă o serie de deficiențe radicale și că multe dintre abordările adoptate până în prezent pentru soluționarea problemelor existente și viitoare au fost insuficiente.

3.4

Pe de altă parte, din perspectiva conținutului său, în esență programul reia doar ceea ce Comisia a stabilit deja în comunicările, strategiile, inițiativele emblematice și foile sale de parcurs în materie de mediu. Totuși, decizia Consiliului și a Parlamentului le conferă acestor elemente mai mult prestigiu politic.

3.5

Propunerea privind cel de-al șaptelea PAM se remarcă, totuși, atât la modul general, cât și în particular, printr-o lipsă mai degrabă de concretețe decât de claritate. Dacă în titlul unui program se pretinde a se dori „o viață bună, în limitele planetei”, acesta ar trebui să cuprindă cel puțin o descriere rudimentară a limitelor planetei și o prezentare mai detaliată a legăturii acțiunilor politice planificate în mod concret cu efectele asupra activității sociale și economice din Europa. Din păcate, niciunul din aceste elemente nu se regăsește în al șaptelea PAM.

3.6

În punctele în care propunerea este oarecum mai concretă, nu se stabilesc responsabilități și criterii de verificare concrete, care să permită controlul atingerii obiectivelor și al aplicării măsurilor.

3.7

Astfel, al șaptelea PAM este mai degrabă un raport asupra situației mediului decât un adevărat document politic strategic sau un program de acțiune politic-operațional. Aceste aspecte sunt dezamăgitoare pentru CESE, care, nu numai în avizul său exploratoriu privind al șaptelea PAM, ci încă din 2004, în avizul său exploratoriu privind „Evaluarea strategiei de dezvoltare durabilă a UE (2), a solicitat tocmai astfel de programe emblematice concrete și verificabile.

3.8

Un aspect care trebuie criticat este acela că perspectiva, extrem de necesară, a politicii de mediu după anul 2020 este mult prea vagă. Deja este evident că în politica energetică și în politica privind clima un orizont de planificare a obiectivelor până în 2020 este prea scurt. Din cel de-al șaptelea PAM nu reiese clar dacă obiectivele și măsurile planificate pentru 2020 sunt adecvate și suficiente pentru a realiza în mod realist viziunea pentru 2050 pentru o viață bună, în limitele planetei noastre. În acest sens, ar fi necesară cel puțin o planificare orientativă a obiectivelor pentru anii 2030 și 2040, ca etape următoare ale procesului de realizare a acestei viziuni în anul 2050. În plus, 2020 este un orizont temporal prea scurt pentru a asigura securitatea investițiilor pe termen lung în economia verde.

3.9

În principiu, CESE salută armonizarea orizontului temporal al planificării acțiunilor în domeniul mediului cu cel al Strategiei Europa 2020 și al inițiativelor emblematice aferente acesteia. În plus, perioada de aplicare a programului coincide cu cea a viitoarelor perspective financiare 2014-2020, ceea ce ar constitui un avantaj deosebit, dacă s-ar stabili interdependențele necesare. Deși una dintre cele nouă priorități descrise se referă asigurarea investițiilor necesare în măsurile de mediu, trimiterile la planificarea financiară făcute în contextul descrierii cerințelor pe termen lung a UE sunt foarte imprecise – făcând abstracție de faptul că prezentarea celui de-al șaptelea PAM are loc mult prea târziu pentru a avea vreo influență asupra acestei planificări.

3.10

Alegerea celor nouă obiective prioritare ale celui de-al șaptelea PAM este și ea criticabilă. De exemplu, „mediul urban” este o temă care a apărut în repetate rânduri în programele de acțiune pentru mediu anterioare. În ciuda importanței considerabile a „politicii urbane de mediu”, influența UE în acest domeniu este relativ scăzută. În schimb, UE are o influență mult mai mare în politica în domeniul transporturilor, a cărei relevanță pentru protecția climei a fost subliniată în repetate rânduri de către Comisie. Cu toate acestea, politica în domeniul transporturilor de-abia este menționată în cel de-al șaptelea PAM.

3.11

CESE consideră că implicarea strategică a societății civile în PAM ar trebui integrată sub forma unui obiectiv prioritar separat (a se vedea 4.4.9).

3.12

La rândul său, politica comercială are o importanță atât de mare pentru politica de mediu și sustenabilitate, încât acestui domeniu ar fi putut să i se acorde cel puțin aceeași prioritate ca și „mediului urban” (3).

3.13

CESE reamintește faptul că, încă de la prezentarea inițiativei emblematice „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, Comisia a subliniat că schimbările necesare pot fi realizate numai dacă, pe lângă progresele tehnologice și schimbarea obiceiurilor de producție și consum, „aducem modificări semnificative sistemelor energetice, industriale, agricole și de transport”. Al șaptelea PAM este insuficient dacă doar reiterează încă o dată necesitatea integrării cerințelor de mediu în alte domenii politice, dar nu descrie „modificările semnificative” necesare suferite de anumite sectoare economice în direcția unei economii și a unor moduri de viață sustenabile.

3.14

Propunerea nu profită nici de ocazia de a descrie mai amănunțit importanța protecției resurselor și a mediului pentru dezvoltarea economică și pentru crearea de locuri de muncă noi și calificate. În acest context, CESE face trimitere la o serie de avize anterioare (4). Ar trebui scoasă mai bine în evidență interacțiunea dintre politica de mediu, politica socială, politica de dezvoltare și politica economică – adică dintre dimensiunile esențiale ale sustenabilității.

3.15

Astfel, este totodată clar că importanța și rolul celui de-al șaptelea PAM ar trebui să constea în descrierea mult mai precisă a căii care trebuie urmată pentru a trece de la politica de mediu clasică, concentrată pe remedierea efectelor negative prin mijloace tehnice, la dezvoltarea durabilă. Strategia Europa 2020 expiră în același timp cu al șaptelea PAM. CESE a precizat deja cu mai multe ocazii că Strategia Europa 2020 nu se poate substitui unei strategii europene de dezvoltare durabilă, care să definească obiectivele și strategiile pentru o dezvoltare durabilă în Europa, cu un orizont de planificare pe termen lung și ținând seama într-un mod echilibrat de dimensiunea economică, socială și ecologică. CESE invită Consiliul și Parlamentul European să prevadă ca obiectiv în cadrul celui de-al șaptelea PAM instituirea unei noi strategii supraordonate a UE pentru dezvoltarea durabilă, așa cum a solicitat și Consiliul de miniștri ai mediului în Concluziile sale pe tema Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă „Rio 20+” (punctul 3 din Concluziile privind Conferința Rio+: Summitul UCSD 2012 – Rezultate și acțiuni subsecvente, a 3 194-a reuniune a Consiliului MEDIU, Luxemburg, 25 octombrie 2012). Un astfel de demers i-ar conferi celui de-al șaptelea PAM o valoare adăugată reală.

4.   Observații speciale

4.1   CESE dorește să facă aici unele observații doar cu privire la acelea dintre cele nouă obiective prioritare care sunt deosebit de importante:

4.2   Obiectivul prioritar nr. 1: Protejarea, conservarea și ameliorarea capitalului natural al UE

4.2.1

În cel de-al șaptelea PAM ar trebui clarificat faptul că transpunerea propunerilor Comisiei de ecologizare a agriculturii și a pescuitului în contextul reformei PAC și PCP este de o importanță vitală pentru conservarea capitalului natural.

4.2.2

Propunerea privind al șaptelea PAC solicită, în mod justificat, și îmbunătățirea protecției solului. Accentuarea poluării și degradării solului și intensificarea utilizării terenurilor în Europa constituie în continuare motive de îngrijorare. CESE este de părere că ar trebui să se facă demersuri legislative la nivel european pentru inversarea acestei tendințe negative. Prin urmare, Consiliul ar trebui să reia dezbaterile pe marginea Directivei privind protecția solului în cel mai scurt timp cu putință. De asemenea, Comisia Europeană ar trebui să încurajeze statele membre, prin intermediul unei strategii tematice, să introducă măsuri în vederea reducerii utilizării excesive a terenurilor pentru transporturi și construcții și să promoveze protecția suprafețelor agricole și forestiere.

4.3   Obiectivul prioritar nr. 2: trecerea la o economie verde și competitivă cu emisii reduse de dioxid de carbon și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor

4.3.1

Odată cu inițiativa sa emblematică „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, Comisia a plasat creșterea eficienței utilizării resurselor naturale în centrul politicii sale și a stabilit în foaia de parcurs corespunzătoare o serie de etape fundamentale în acest sens pentru anul 2020. Este regretabil că obiectivele stabilite la punctul 41 reflectă doar într-o măsură insuficientă etapele importante.

4.3.2

În special, între obiective ar trebui inclusă decuplarea (absolută) a creșterii economice și a efectelor negative asupra mediului, precum și intenția de a se conveni, până în 2020, asupra unor obiective ambițioase privind eficiența resurselor și asupra unor indicatori fiabili, care să călăuzească factorii de decizie publici și privați în procesul de tranziție la o economie eficientă din punctul de vedere al resurselor (5). De asemenea, Comitetul reamintește solicitarea sa ca, în vederea eliminării treptate a produselor nesustenabile din circuitul economic, să se recurgă la Directiva privind proiectarea ecologică, care să se aplice în acest scop nu numai sub aspectul eficienței energetice, ci pentru îmbunătățirea eficienței resurselor materiale (6).

4.4   Obiectivul prioritar nr. 4: Sporirea la maximum a beneficiilor legislației UE în domeniul mediului

4.4.1

La evaluarea celui de-al șaselea PAM s-a constatat că deficiențele în aplicarea legislației existente în materie de mediu constituie, fără îndoială, cel mai mare obstacol în calea progresului necesar în ceea ce privește protecția mediului. Prin urmare, CESE salută faptul că al șaptelea PAM acordă maximă prioritate îmbunătățirii aplicării legislației UE în materie de mediu.

4.4.2

Totuși, Comisia a acordat și în trecut prioritate îmbunătățirii punerii în aplicare a legislației în materie de mediu, fără să se fi înregistrat însă vreun succes răsunător. Prin urmare, trebuie să se pornească de la premisa că există o serie de obstacole fundamentale, care nu pot fi eliminate doar aducându-se îmbunătățirile prevăzute în propunere în ceea ce privește informațiile despre legislația în materie de mediu, mecanismele de control și accesul la justiție.

4.4.3

Elementul decisiv îl constituie mai degrabă lipsa, în multe state membre, a voinței politice de a acorda aplicării efective legislației în materie de mediu aceeași prioritate și, implicit, de a le asigura autorităților responsabile de aplicarea legii fonduri suficiente și specialiști calificați și de a le acorda sprijinul politic necesar în situațiile de conflict.

4.4.4

Se impun o serie de paralele evidente cu criza financiară. La fel cum criza financiară a fost declanșată de o gestionare nesustenabilă a resurselor economice ca urmare a nerespectării criteriilor stabilite în Tratatul de la Maastricht pentru stabilitatea monedei comune, și la baza problemelor de mediu stă exploatarea excesivă a resurselor – în acest caz a solului, a apei, a aerului, a climei, a resurselor minerale și fosile epuizabile etc.

4.4.5

Comitetul resimte lipsa unei reacții la criza ecologică similară măsurilor adoptate în temeiul pactului fiscal pentru combaterea crizei: cu cerințe clare, indicatori clari, controale și sancțiuni. Al șaptelea PAM nu oferă niciunul dintre aceste elemente: abordările schițate nu sunt adecvate pentru a rectifica cu adevărat deficiențele de natură structurală identificate în procesul de punere în aplicare, iar obiectivele propuse pentru îmbunătățirea aplicării dispozițiilor de drept până în anul 2020 sunt inexacte și neverificabile.

4.4.6

CESE consideră că respectarea dispozițiilor legislative presupune efectuarea unui control eficient de către organisme independente, precum și existența disponibilității credibile de a impune sau de a accepta sancțiuni în cazul în care acestea sunt necesare. Din acest motiv, CESE speră că al șaptelea PAM va prevedea extinderea criteriilor obligatorii pentru monitorizare și control eficient de către statele membre în așa fel încât acestea să includă întreaga legislație în materie de mediu a UE, precum și dezvoltarea de capacități suplimentare la nivelul UE.

4.4.7

În plus, includerea în Semestrul european a monitorizării progreselor înregistrate în procesul de realizare a obiectivelor ecologice, menționată la punctul 82 litera (f), are potențialul de a determina liderii politici de la nivelul UE și al statelor membre să își concentreze atenția asupra acestui aspect. De altfel, Comisia se referă la faptul că presiunile continue asupra mediului pot avea efecte negative macroeconomice. Raportul Stern privind economia schimbărilor climatice din 2006 și raportul de sinteză realizat în 2010 în cadrul inițiativei TEEB privind Economia ecosistemelor și a biodiversității aduc dovezi covârșitoare în acest sens.

4.4.8

Al șaptelea PAM ar trebui completat cu măsuri care să ofere stimulente pentru respectarea legislației în materie de mediu. În special, un mijloc eficient de a stimula respectarea legislației constă în corelarea alocării fondurilor UE către statele membre și persoanele juridice private cu dovada respectării dispozițiilor legislative corespunzătoare în materie de mediu. De asemenea, CESE consideră că este deosebit de important ca economia să fie motivată, prin strategii de cooperare și prin comunicarea soluțiilor identificate pe baza celor mai bune practici, să conlucreze la îmbunătățirea situației mediului.

4.4.9

În sfârșit, asigurarea efectivă a protecției mediului presupune asumarea unui rol activ de către societatea civilă, cu posibilitatea ca cetățenii exercite un control activ. În legislația europeană în materie de mediu, au fost introduse, în special în temeiul Convenției de la Aarhus, o serie de instrumente în acest sens, precum accesul liber la informații despre mediu, participarea organizațiilor societății civile în procesul de decizie cu privire la legislația în materie de mediu și accesul la justiție. Propunerea privind al șaptelea PAM menționează aceste instrumente, însă nici nu aduce în discuție rolul societății civile în aplicarea legislației în materie de mediu, nici nu cuprinde propuneri cu o sferă de cuprindere mai amplă. Aproape toate evoluțiile pozitive pentru natură și mediu s-au produs datorită societății civile. În opinia CESE, organizațiile societății civile reprezintă un actor central în transpunerea celui de-al șaptelea PAM. Rolul acestora ar trebui subliniat și cimentat în cadrul celui de-al șaptelea PAM prin intermediul unui obiectiv prioritar suplimentar. Catalogul de măsuri ar trebui completat cu acțiuni de promovare a angajamentului societății civile (de exemplu acorduri locale în temeiul Agendei 21 sau alte forumuri similare), de formare de parteneriate și de consolidare a implicării societății civile organizate în consiliile locale de mediu sau de sustenabilitate.

4.5   Obiectivul prioritar nr. 6: Asigurarea de investiții pentru politica în domeniul mediului și al climei și stabilirea corectă a prețurilor

4.5.1

Măsurile de stimulare a investițiilor în politica privind mediul și clima și integrarea costurilor ecologice în procesul de stabilire a prețurilor sunt esențiale pentru garantarea tranziției la o economie eficientă din punctul de vedere al resurselor și cu emisii scăzute de carbon. Prin urmare, CESE salută faptul că în propunerea sa privind al șaptelea PAM Comisia reia această temă cu titlul de obiectiv prioritar. Totuși, și în acest caz obiectivele propuse pentru anul 2020 [punctul 82 literele (a) și (b)] sunt foarte vagi și nu pot servi drept etalon pentru măsurarea succesului.

4.5.2

Încă o dată se aduce vag în discuție subiectul eliminării treptate a subvențiilor cu efecte dăunătoare asupra mediului, cum s-a mai întâmplat deja, de exemplu în strategia pentru sustenabilitate din 2006, când s-au făcut promisiuni cu privire la publicarea unei liste corespunzătoare. Politica de mediu a UE se află în pericolul de a-și pierde credibilitatea dacă se fac anunțuri repetate cărora nu li se dă curs. Același lucru este valabil și pentru principiul mereu invocat al internalizării costurilor externe sau al trecerii fundamentale de la impozitarea factorului „muncă” la impozitarea factorului limitat „mediu”.

Bruxelles, 20 martie 2013

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Avizul CESE privind cel de-al șaptelea Program de acțiune pentru mediu (PAM) și monitorizarea celui de-al șaselea PAM, JO C 191, 29.6.2012, p. 1.

(2)  Avizul CESE pe tema „Evaluarea Strategiei de dezvoltare durabilă a UE”, JO C 117, 30.4.2004, p. 22-37.

(3)  Avizul CESE pe tema „Comerț, creștere și afaceri internaționale. Politica comercială – componentă-cheie a strategiei Europa 2020”, JO C 43, 15.2.2012, p. 73–78.

(4)  Avizul CESE pe tema „Către o redresare generatoare de locuri de muncă”, JO C 11, 15.1.2013, p. 65-70.

(5)  COM(2011) 571 final, etapele 3.1.2. și 6.1, JO C 181, 21.6.2012, p. 163–168.

(6)  Avizul CESE privind promovarea producției și consumului durabil în UE, JO C 191, 29.6.2012, p. 6.


Top