Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52012IE1849

Avizul Comitetului Economic și Social European privind piața internă și ajutoarele de stat regionale (aviz din proprie inițiativă)

OJ C 161, 6.6.2013, p. 20–26 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

6.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/20


Avizul Comitetului Economic și Social European privind piața internă și ajutoarele de stat regionale (aviz din proprie inițiativă)

2013/C 161/04

Raportor: dl Edgardo Maria IOZIA

La 17 iulie 2012, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Piața internă și ajutoarele de stat regionale.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 7 martie 2013.

În cea de-a 488-a sesiune plenară, care a avut loc la 20 și 21 martie 2013 (ședința din 21 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 156 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă și 2 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

În contextul apropierii de momentul modificării sistemului ajutoarelor de stat, Comitetul Economic și Social European (CESE) a considerat că este utilă elaborarea unui aviz din proprie inițiativă care să abordeze tema ajutoarelor de stat regionale, din perspectiva societății civile, și a integrării lor în principiile fundamentale ale pieței interne.

1.2

Acest subiect, extrem de important, capătă o valoare esențială într-o situație de criză și de recesiune generalizată a economiei ce necesită instrumente flexibile de sprijin și de intervenție, cu respectarea normelor concurenței. În ultimii ani, Comisia a adoptat cadre de intervenție temporare tocmai pentru a permite sprijinirea adecvată a sistemului bancar și a întreprinderilor.

1.3

În măsura în care sunt destinate remedierii dezavantajelor de care suferă regiunile defavorizate și, ca atare, promovării coeziunii economice, sociale și teritoriale a statelor membre și a Uniunii Europene în ansamblu, ajutoarele de stat regionale reprezintă un instrument prețios pentru a ajuta la ieșirea din criză și la relansarea economiilor regiunilor europene. În special IMM-urile au nevoie în mai mare măsură ca aceste instrumente să fie eficiente și mai efective, fiind nevoie de înlesnirea accesului la acest sistem specific de ajutoare prin simplificarea condițiilor de acces, flexibilizarea lui sau informarea adecvată în legătură cu posibilitățile ce li se oferă.

1.4

Ca atare, CESE salută cu mare satisfacție faptul că, în cadrul procesului de modernizare a ajutoarelor de stat (1) lansat de comisarul Almunia, Comisia Europeană a demarat o procedură de actualizare și modernizare și a acestui set de reguli, menite să îndrume intervenția publică de sprijinire a întreprinderilor cu sediul în zone defavorizate, și consideră necesar ca această revizuire să aibă loc sub semnul corelației dintre politica regională și politica în domeniul concurenței, respectând principiul subsidiarității.

1.5

Prin urmare, CESE recomandă Comisiei Europene mai multă coerență între politicile Uniunii și politica în domeniul concurenței, astfel încât aceasta din urmă să nu reprezinte un obstacol în calea realizării obiectivelor europene de interes comun, precum dezvoltarea armonioasă și integrată a regiunilor Europei, ci o ocazie de relansare după criză a economiilor regionale pe piața internă.

1.6

La 14 ianuarie 2013, Comisia Europeană a lansat o consultație publică cu privire la documentul ce cuprinde propunerea de noi orientări în materie de ajutoare de stat regionale pentru perioada 2014-2020 (2). Documentul reflectă în mare parte abordarea documentului informal transmis statelor membre în decembrie 2011 și a făcut obiectul unei prime reuniuni multilaterale, în timpul căreia Comisia Europeană a lăsat să se întrevadă posibilitatea unei deschideri în legătură cu solicitările înaintate de statele membre, între care procentajele maxime de populație ce beneficiază de asistență la nivel european. Prin faptul că transmite Comisiei mesajul său, avizul CESE îmbracă în acest context o importanță strategică.

1.7

În acest scop, CESE cere ca noile orientări în materie de ajutoare de stat regionale să pună la dispoziția statelor membre un instrument flexibil de intervenție orizontală pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, prin valorificarea punctelor forte de la nivel regional, indiferent de sector sau de dimensiunea întreprinderilor implicate în proiecte de investiții pentru dezvoltarea zonelor defavorizate.

1.8

Sistemul actual, care nu a mai suferit modificări substanțiale în ultimii 40 de ani, este inadecvat și rigid, bazat pe o cartografiere geografică a teritoriului comunitar. Dacă se aplică metoda actuală în noul context economic și social modificat al Uniunii, ar putea rezulta un regres în dezvoltarea pieței interne.

1.9

CESE recomandă Comisiei să adopte niște parametri de referință mai flexibili și mai adecvați la un context economic supus unor mutații puternice. Acești parametri ar trebui să se sprijine pe alegerea unităților de intervenție în funcție de priorități, nevoi, configurația teritorială a deficiențelor economice și a riscului de excluziune socială sau de contextul instituțional, însă independent de frontierele administrative.

1.10

Astfel, CESE subliniază că este necesar ca, în cadrul amplului proces de modernizare, instrumentul ajutoarelor de stat regionale să fie actualizat în funcție de dinamicile și ritmurile economiei de după criză, care impun o mai mare flexibilitate în identificarea dezavantajelor regionale și evidențiază caracterul inadecvat al hărții geografice ce stabilește în mod rigid zonele defavorizate pentru întreaga perioadă de programare (7 ani).

1.11

În acest scop, CESE solicită ca identificarea zonelor defavorizate în înțelesul derogării stipulate la articolul 107 alineatul (3) litera c) să nu se facă prin simpla scădere a populației ce beneficiază de asistență pe baza derogării vizate de articolul 107 alineatul (3) litera a) din numărul total al cetățenilor ce beneficiază de asistență exprimat în procent din populația europeană (operație lipsită, de altfel, de temei), ci ca statele membre să poată dispune de un set amplu de parametri pentru stabilirea dezavantajelor regionale.

1.12

CESE consideră că este greșită excluderea marilor întreprinderi de la sprijinirea proiectelor de investiții pentru dezvoltare și coeziune regională, din cauza riscului de a pierde potențialul de dezvoltare de care doar sinergia și integrarea orizontală a întregului sistem antreprenorial dispun, indiferent de dimensiunile întreprinderii.

1.13

CESE invită Comisia să introducă un mecanism care să țină seama ex ante de externalitățile negative pe care le-ar putea implica ajutoarele de stat regionale în termeni de pierderi semnificative de locuri de muncă în locațiile de pe teritoriul UE, nu doar în cadrul evaluării comparative pe care Comisia o face cu ocazia notificării și care astăzi este rezervată doar marilor proiecte de investiții (3), ci și în contextul regulamentului general de exceptare.

1.14

CESE subliniază că este necesar ca instrumentul ajutoarelor de stat regionale să cuprindă elementele necesare pentru a fi evitate efectele de evicțiune și delocalizare datorate marilor diferențe dintre regiunile de frontieră și cele apropiate geografic în ceea ce privește intensitatea ajutoarelor, aspect care fragmentează piața internă prin așa-numita „goană după subvenții” (subsidy races).

1.15

În opinia CESE, Comisia ar trebui:

să-și reconsidere propunerea de reducere a intensității ajutoarelor acordate marilor întreprinderi de la 40 % la 35 % sau la 25 %. O astfel de propunere ar duce la scăderea atractivității pentru investițiile străine;

să nu limiteze intensitatea ajutoarelor până la nivelul costurilor suplimentare și să nu agraveze povara marilor întreprinderi prin solicitarea de a furniza dovezi ale efectului de stimulare;

să evite ca zonele menționate la articolul 107 alineatul (3) litera a) să aibă dificultăți în a atrage investiții străine și a crea noi locuri de muncă și valoare, ajungând astfel în poziții concurențiale dezavantajoase în raport cu alte regiuni din afara Europei, unde mediul investițional este în multe cazuri mult mai generos.

1.16

Totodată, Comisia ar trebui să introducă o clauză de salvgardare care să oblige mai ales marile întreprinderi ce primesc ajutoare de stat regionale pentru implantarea unei noi unități sau pentru achiziționarea unor active legate direct de o nouă unitate să garanteze pentru o perioadă de cinci ani de la acordarea ajutoarelor:

menținerea nivelului de ocupare a forței de muncă în unitățile aflate pe teritoriul altor state membre decât cel în care întreprinderea a solicitat alocarea de ajutoare regionale în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera a) sau

că reducerea nivelului de ocupare a forței de muncă în unitățile aflate pe teritoriul altor state membre decât cel în care întreprinderea a solicitat alocarea de ajutoare regionale în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera a) va avea loc în urma unui acord la nivel regional sau național, dacă este cazul, cu partenerii sociali din statele membre implicate și în conformitate cu acest acord.”

1.17

CESE cere Comisiei Europene să procedeze la o reducere mai graduală a intensității ajutoarelor, mai progresivă și mai echilibrată decât cea din propunere. Reducerea ar trebui să se coreleze cu cea prevăzută pentru ajutoarele ce trebuie stabilite pentru fondurile primite de regiuni în virtutea politicii de coeziune.

1.18

CESE propune integrarea mai multor indicatori: pe lângă PIB-ul pe cap de locuitor – în prezent, singurul parametru, care nu reflectă situația reală a economiei unei regiuni –, rata șomajului, raportul dintre pierderile de locuri de muncă și numărul total al persoanelor aflate în câmpul muncii și alți parametri, care să ofere o imagine mai relevantă a situației reale.

2.   Noul context economic după criză

2.1

În cadrul politicii de concurență, controlul ajutoarelor de stat este un instrument necesar pentru a garanta că piața unică este reglementată de principiile liberului schimb și ale unei concurențe reale și răspunde necesității de a asigura condiții egale tuturor întreprinderilor ce operează pe piața europeană. Ca atare, articolul 107 din TFUE interzice statelor să acorde ajutoare întreprinderilor, în măsura în care aceste ajutoare influențează schimburile comerciale dintre statele membre, falsifică sau riscă să falsifice concurența, acordând avantaje selective nejustificate anumitor întreprinderi, împiedicând forțele pieței să stimuleze întreprinderile cele mai competitive și reducând astfel competitivitatea europeană în întregul său.

2.2

Cu toate acestea, tratatul recunoaște posibilitatea de derogare de la această interdicție atunci când aceste ajutoare urmăresc obiective de interes european comun, care nu pot fi atinse doar prin forțele pieței. Alineatele (2) și (3) ale articolului 107 identifică principalele insuficiențe ale pieței și enumeră derogările pe baza cărora anumite ajutoare „sunt compatibile” sau „pot fi considerate compatibile”, pe baza criteriilor definite exclusiv de Comisia Europeană.

2.3

În sensul articolului 107 alineatul (3) literele (a) și (c) din tratat, ajutoarele de stat destinate favorizării dezvoltării economice a unor zone defavorizate din Uniunea Europeană, numite ajutoare de stat regionale, pot fi considerate, de către Comisie, compatibile cu piața comună. Este vorba de ajutoare care pot fi destinate în principal unor mari întreprinderi pentru sprijinirea investițiilor și crearea de locuri de muncă sau, în anumite împrejurări speciale, de ajutoare de funcționare, în ambele cazuri destinate unor regiuni specifice, în scopul eliminării decalajelor dintre regiuni, în special prin încurajarea întreprinderilor să-și înființeze aici noi filiale.

2.4

Pentru că au în vedere depășirea handicapurilor regiunilor defavorizate, ajutoarele de stat regionale promovează coeziunea economică, socială și teritorială a statelor membre și a Uniunii Europene în ansamblu. Aceste ajutoare urmăresc obiective corelate cu cele ale fondurilor structurale, care, alături de bugetele statelor, se numără printre instrumentele de implementare a politicii de dezvoltare regională.

2.5

CESE reafirmă necesitatea absolută de a proteja și, în unele cazuri, de a consolida sistemul de control al ajutoarelor de stat, care pot afecta în mod grav funcționarea corectă a pieței interne, însă consideră necesar să se garanteze că normele în materie de ajutoare de stat evită fragmentarea acesteia și previn riscul crescut al denaturării concurenței și a schimburilor comerciale, din cauza capacității diferite a statelor membre de a acorda ajutoare pentru investiții.

2.6

În același timp consideră necesară promovarea eficienței și a flexibilității instrumentelor puse la dispoziție pentru intervenții excepționale, pentru ca să se poată face față problemelor unor zone afectate sau situațiilor de criză.

2.7

Actualul sistem al orientărilor privind ajutoarele de stat regionale prezintă disfuncționalități evidente, din cauza rigidității sale structurale (izvorâtă din cartografierea geografică a teritoriului comunitar), și nu respectă în totalitate obiectivele prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din tratat, determinând un posibil efect de denaturare a concurenței. În noul context economic și social al Uniunii, metoda actuală riscă să determine regresul dezvoltării pieței interne.

2.8

Modernizarea ajutoarelor de stat trebuie să vizeze și acest instrument important, care completează panorama acțiunilor posibile, cu scopul de a interveni în zonele dezavantajate. Este cel puțin surprinzătoare intenția Comisiei nu doar de a confirma modelul care există deja din 1971, cu modificările ulterioare, ci și de a îngrădi aplicarea lui. Obiectivele creșterii și ale dezvoltării ocupării forței de muncă, invocate în mai multe rânduri de Comisie, sunt contrazise de politici incoerente, care limitează în mod obiectiv posibilitățile pe care le poate oferi reforma specifică a orientărilor.

2.9

În cadrul Strategiei Europa 2020, Comisia Europeană recunoaște ea însăși că realitățile economice se mișcă mai repede decât cele politice și că, în consecință, pentru a restabili în mod durabil creșterea și finanțele publice după criză, Europa necesită o abordare reînnoită, care trebuie să se bazeze pe concentrarea tematică și prioritară a resurselor și care, după cum a reamintit recent DG Concurență în documentul de discuție cu privire la modernizare (4) din 23 februarie 2012, se realizează: „prin intermediul reformelor corelate din diverse sectoare, sub semnul cooperării cu statele membre și părțile interesate pentru dezvoltarea unui acord amplu și echilibrat privind parcursul care trebuie urmat”.

2.10

CESE salută această abordare, pe care o consideră mai flexibilă, mai dinamică și, prin urmare, mai adecvată pentru a face față scenariului crizei cu evoluție rapidă și continuă pe care Uniunea o traversează și solicită ca abordarea respectivă să fie adoptată inclusiv și, în special, cu privire la tratarea derogărilor pe care tratatul le prevede pentru ajutoarele de stat regionale.

3.   Corelarea politicii regionale de coeziune cu politica în domeniul concurenței

3.1

CESE amintește că, încă de la prima sistematizare a principiilor care stau la baza ajutoarelor de stat regionale, realizată cu ocazia orientărilor din 1998 (5), Comisia a subliniat constant necesitatea de a consolida concentrarea și corelarea politicii regionale cu politica în domeniul concurenței (6).

3.2

În timp ce această abordare a garantat corelarea celor două sisteme până la perioada de programare 2000-2006, când, din motive politice și economice, hărțile cu regiunile Uniunii care puteau beneficia atunci de ajutoare structurale în cadrul obiectivelor 1 și 2 coincideau cu cele ale regiunilor eligibile pentru derogarea privind ajutoarele regionale, acest lucru nu s-a mai întâmplat începând cu perioada de programare 2007-2013.

3.3

Pe de o parte, evoluția politicii regionale a fost determinată de necesitatea de a adopta „o abordare pluridisciplinară și integrată”, capabilă de „a identifica problemele specifice legate de diversele situații geografice” și de a elabora „o strategie globală care să definească contextul obiectivelor și al intervențiilor specifice cu privire la care trebuie alocate resursele”  (7). Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 (8) a definit apoi noul model de aplicare a măsurilor structurale în teritoriu, prin care intervențiile sunt determinate de fiecare stat membru la nivelul teritorial potrivit, în funcție de organizarea și de caracteristicile și necesitățile socioeconomice respective.

3.4

Pe de altă parte, politica în domeniul concurenței a rămas ancorată în prestabilirea zonelor eligibile pentru derogarea privind ajutoarele regionale cu ajutorul unor hărți care erau valabile șapte ani. Aceste demersuri nu au fost în măsură să doteze politica regională și de coeziune cu un instrument de concurență la fel de flexibil, compromițând integritatea pieței interne și dovedind asimetria unor politici care urmăresc totuși același obiectiv de coeziune.

3.5

În plus, CESE amintește că, în Cartea verde privind coeziunea teritorială, din 2008 (9), Comisia a recunoscut că eligibilitatea pentru sprijinul politicilor structurale nu poate să fie stabilită decât la nivel regional, fiind conștientă tot mai mult că, în vederea îmbunătățirii guvernanței politicii de coeziune, este esențial să o facă „mai flexibilă, mai capabilă de adaptare la cea mai adecvată scară teritorială, mai responsivă la preferințele și nevoile locale, precum și mai bine coordonată cu alte politici, la toate nivelurile, în conformitate cu principiul subsidiarității”.

3.6

De asemenea, Comisia a conchis că, pentru a face față în mod eficient problemelor privind creșterea economică a Uniunii într-o economie mondială globalizată, „e necesar un răspuns din sfera politicilor, la o scară variabilă din punct de vedere geografic” (10).

3.7

Deși, după cum recunoaște Comisia, „politica privind concurența poate afecta distribuția teritorială a activității economice prin asigurarea concentrării ajutorului regional în zonele cele mai dezavantajate și prin ajustarea dimensiunii ajutorului în funcție de natura și amploarea problemelor”  (11), aceasta nu se poate sustrage evoluției deja conturate a politicii regionale, bazată pe intervenții care vizează concentrarea tematică pe prioritățile Uniunii și concentrarea geografică la scară variabilă, fiind absolut necesară revizuirea metodei de identificare a zonelor care pot beneficia de derogările regionale menționate la articolul 107 alineatul (3).

4.   Motive pentru care metoda actuală de cartografiere a zonelor defavorizate este inadecvată

4.1

CESE observă că metoda utilizată de Comisie pentru a identifica zonele Uniunii care pot beneficia de derogările regionale menționate la articolul 107 alineatul (3) acordă prioritate regiunilor afectate de probleme grave, prevăzute la litera (a) și identificate pe baza unui nivel al PIB/SPC raportat la media europeană în ansamblul său. Această metodă ar trebui completată prin alte criterii care să măsoare nivelurile grave ale șomajului, la care face referire expresă tratatul. Într-adevăr, criteriul utilizat de Comisie permite stabilirea unui nivel de trai anormal de scăzut, dar nu reflectă întotdeauna situația gravă a șomajului. Rata șomajului ar putea fi un factor bun de corectare a PIB-ului. CESE întreabă Comisia Europeană de ce identificarea zonelor defavorizate conform derogării prevăzute la litera (c) se realizează prin simpla scădere a zonelor menționate la articolul 107 alineatul (3) litera (a) din populația totală a statului membru respectiv. Procedând astfel, posibilitatea efectivă de a interveni în zonele defavorizate în sensul literei (c) depinde de mărimea zonelor defavorizate în sensul literei (a), ceea ce duce la situații de disparități grave între statele membre, fără ca această diferență să reiasă dintr-o evaluare comparativă a condițiilor dificile din regiunile selectate.

4.2

În acest mod se creează condiții care, de fapt, provoacă denaturări: în anumite țări sunt eligibile regiuni cu niveluri de dezvoltare cu mult mai mari decât ale altor regiuni, din alte țări, în care nu este posibilă acordarea de ajutoare regionale, având în vedere că aparțin unor țări în care plafonul [menționat la articolul 107 alineatul (3) litera (c)] este scăzut. Prin urmare, denaturarea schimburilor, provocată, prin definiție, de orice formă de ajutor, departe de a fi justificată de interesul general, ar fi totală și nejustificată.

4.3

CESE subliniază că este important să se stabilească zonele vizate la litera c) pe baza nivelului național de dezvoltare, dat fiind că doar parametrul comparației interne permite statelor membre să intervină asupra disparităților regionale de pe teritoriul lor și de să implementeze politici regionale naționale capabile să evite fragmentarea pieței interne.

4.4

Într-un context internațional profund globalizat și într-un context european de eliminare progresivă și rapidă a barierelor interne, disparitățile din interiorul Uniunii sunt manifeste din ce în ce mai mult la nivel regional, mai curând decât la nivel național, în zonele în care problemele socioeconomice transcend frontierele administrative și sunt cauzate de vulnerabilități specifice, structurale și sistemice, de natură mai mult economică decât politică.

4.5

Stabilirea „teritoriilor vulnerabile” în funcție de o hartă geografică alcătuită pe baza datelor raportate la media 2008-2010, pe o perioadă de 7 ani, reprezintă o rigiditate programatică cu totul anacronică în raport cu un context economic și social într-o continuă și rapidă evoluție.

4.6

În plus, încercarea de a „echilibra” distribuția spațială a activităților economice prin investiții în zone mai defavorizate riscă într-o mare măsură să reprezinte o „forțare” care nu are legătură cu potențialul real al acelor zone, împiedicând aglomerările eficiente în zonele ce cad sub incidența articolului 107 alineatul (3) litera c) și favorizându-i pe așa-numiții „vânători de subvenții locale”, în zonele ce cad sub incidența articolului 107 alineatul (3) litera a). Stabilirea în prealabil și statică a zonelor defavorizate creează un context deosebit de defavorabil pentru competitivitate și inovare, inhibând dezvoltarea clusterelor de inovare, pe care Strategia Europa 2020 le identifică drept elemente-cheie ale strategiilor de specializare inteligentă pentru creșterea regională și al căror sprijin pentru dezvoltare, promovat de Comisia Europeană, „trebuie să fie concentrat asupra domeniilor cu avantaj comparativ”  (12), adică asupra sectoarelor economice în care intervenția prezintă cel mai bun raport costuri/beneficii.

4.7

Astfel, a fost evidențiat pe larg (13) că o politică de dezvoltare regională bazată în mod esențial pe compensarea diferențelor regionale legate de decalajele de productivitate, care se limitează, prin urmare, la redistribuirea financiară a resurselor de la regiunile mai bogate la cele mai sărace, limitează considerabil mobilitatea și procesele eficiente de grupare în clustere. Această abordare trebuie în mod clar să lase loc unei strategii de dezvoltare definite pe baza localizării („place based”), ale cărei limite regionale și ale locurilor „sunt independente de limitele administrative și se pot schimba în timp”.

5.   Necesitatea de a schimba metoda de stabilire a zonelor defavorizate: propuneri

5.1

Prin urmare, CESE consideră că, prin cartografierea așa-numitelor zone defavorizate, trebuie să se permită fiecărei regiuni administrative să intervină în toate zonele care, în cursul programării, prezintă semne de defavorizare, decelate prin parametri definiți, recunoscuți și acceptați ex ante.

5.2

CESE este de acord cu modelul pe care Fabrizio Barca, în raportul privind politica de coeziune din 2009 (14), îl recomandă pentru modernizarea politicii regionale și care este bazat pe alegerea unităților de intervenție în funcție de priorități, nevoi, configurarea teritorială a disfuncționalităților economice și a riscului de excluziune socială, dar și de contextul instituțional, însă fără a ține seama de limitele administrative.

5.3

CESE propune Comisiei să adopte aceeași abordare și pentru politica în domeniul concurenței, prin intermediul unei noi metode de identificare a „regiunilor economice” ce cad sub incidența articolului 107 alineatul (3) litera c), independentă de limitele geografice și administrative, dar capabilă, în același timp, să țină seama de condițiile reale în care se află din când în când diversele regiuni.

5.4

CESE consideră că acest model este capabil să garanteze atât obiectivele de dezvoltare regională, prin intermediul concentrării tematice, cât și principiile privind concurența și integritatea pieței, prin intermediul unei limitări cantitative a resurselor care trebuie alocate instrumentului pentru ajutoarele de stat regionale, stabilită pentru fiecare stat membru și regiune NUTS II (Nomenclature of Territorial Units for Statistics) în amonte, cum se întâmplă, de exemplu, în cadrul mecanismului plafonului național de minimis pentru domeniul pescuitului și al agriculturii.

5.5

CESE propune ca stabilirea plafonului să fie însoțită de cea a parametrilor de evaluare a situațiilor de criză, care să garanteze că măsurile de sprijinire a întreprinderilor corespund obiectivului dezvoltării regiunilor vulnerabile și că teritoriile unde trebuie aplicate din când în când măsurile de ajutor regional sunt stabilite pe baza unui amplu set de indicatori și de praguri minime corespunzătoare, aprobat în prealabil de Comisia Europeană.

5.6

CESE consideră că ar fi mai coerentă și mai potrivită o metodă de delimitare a zonelor defavorizate care să țină seama de realitatea economică și socială din teritoriu, determinată pe baza depășirii mediei naționale a indicatorilor de șomaj la nivelul NUTS III și care să definească valoarea maximă a ajutorului pentru care ar fi eligibile întreprinderile din aceste zone pe baza populației acestora, aplicând un coeficient multiplicator convenit cu Comisia Europeană.

5.7

CESE consideră că această metodă permite Comisiei să protejeze concurența mai eficient decât prin metoda în vigoare, pentru că, în conformitate cu condițiile de compatibilitate stabilite de orientări, aceasta impune o limită cantitativă și efectivă ajutoarelor pe care statele le pot acorda în cadrul unui anumit teritoriu, evitând ca țările cu resurse mai mari să intervină în mod disproporționat în raport cu alte țări în favoarea propriilor întreprinderi, în timp ce normele actuale permit statelor membre să concentreze într-un anumit teritoriu eligibil ajutoare de stat care, prin valoarea lor totală, ar putea denatura concurența.

6.   Necesitatea de a menține ajutoarele și în marile întreprinderi din zonele ce cad sub incidența articolului 107 alineatul (3) litera c)

6.1

CESE amintește că, încă de la început, ajutoarele de stat regionale au fost concepute ca ajutoare pentru marile întreprinderi, al căror rol strategic în dinamica de dezvoltare a economiilor regionale a fost bine exprimat de Comisie în Comunicarea privind politica regională și politica în domeniul concurenței din 1998 (15), care subliniază necesitatea corelării celor două politici, tocmai pentru a atrage investițiile marilor întreprinderi, cărora le recunoaște „interesul special pentru dezvoltarea regională”, datorat „efectelor de antrenare și de deschidere către piața mondială” ale acestora.

6.2

În lumina considerațiilor de mai sus, consideră necesar să se mențină posibilitatea de a acorda ajutoare regionale și marilor întreprinderi din zonele ce cad sub incidența articolului 107 alineatul (3) litera c), în condițiile orientărilor în vigoare.

6.3

CESE atrage atenția Comisiei Europene asupra faptului că refuzul de a acorda ajutoare regionale marilor întreprinderi din „zona c)” riscă să cauzeze un dezechilibru periculos al resurselor publice în „zonele a)” din anumite țări care dispun nu numai de niveluri maxime de ajutor deosebit de ridicate, dar mai ales de resurse comunitare importante și de costuri de manoperă cu mult mai mici, cu un efect inevitabil de denaturare a concurenței.

6.4

Liberalizarea piețelor financiare și extinderea pieței unice permit în prezent întreprinderilor să urmeze strategii de diminuare a impozitării și să facă un „shopping legislativ”, în căutarea unei localizări cât mai convenabile din punct de vedere fiscal (16). În așteptarea unei armonizări fiscale care să diminueze concurența fiscală dăunătoare, CESE consideră că, în prezent, Comisia ar trebui să prefere acele forme și sisteme de ajutoare (de exemplu, scutiri de impozit pe termen lung pe baza unui număr suficient de condiții obligatorii), care să contribuie mai mult la diminuarea denaturărilor pieței decât reducerea ajutoarelor. Prin cadrul de reglementare a noii perioade de programare ar trebui să se consolideze regulile privind antidelocalizarea și să se garanteze prezența unor canale care să permită coordonarea în mod adecvat a utilizării fondurilor UE pentru coeziune și acordarea de ajutoare de stat aceleiași întreprinderi.

6.5

CESE invită călduros Comisia să cerceteze cu atenție modelul normativ în materie de asistență pentru dezvoltare acordată economiilor din regiunile defavorizate de unul dintre concurenții noștri principali, Statele Unite ale Americii (Code of Federal Regulations, titlul 13, Business Credit and Assistance). Mecanismul de stabilire a zonelor de intervenție publică se bazează pe identificarea districtelor de dezvoltare economică („economic development districts”), a zonelor defavorizate din punct de vedere economic („economic distressed areas”) și pe selectarea proiectelor care urmăresc dezvoltarea acestora, nu pe criterii geografice și în funcție de limitele administrative, ci pe baza priorităților și a obiectivelor de intervenție și a unui set de parametri stabiliți în mare la nivel federal, pe care ulterior fiecare stat îi ajustează în detaliu, pe baza propriei structuri economice.

7.   Opinia părților interesate

7.1

În cursul audierii publice desfășurate la 29 ianuarie 2013 pe tema ajutoarelor de stat destinate dezvoltării regiunilor Europei, au luat cuvântul reprezentanți din mai multe regiuni europene (din Spania, Germania și Italia: Andaluzia, Bavaria și Emilia Romagna), reprezentanți ai asociațiilor de întreprinderi locale și naționale, ai Parlamentului European, precum și expertul raportorului Comitetului Regiunilor. Raportorul CoR a prezentat avizul adoptat de acest organ consultativ al UE la 1 februarie 2013 (17), aviz care înaintează Comisiei întrebări și propuneri concentrate în principal pe necesitatea modernizării regulilor privind ajutoarele de stat regionale.

7.2

În ciuda diversității perspectivelor și punctelor de vedere, atât regiunile, cât și întreprinderile au evidențiat anomalia propunerii Comisiei, care nu oferă răspunsuri suficiente și acceptabile numeroaselor cereri de modernizare și îmbunătățire a sistemului ajutoarelor de stat regionale, mai ales în aceste vremuri de criză atât de acută. Reprezentantul Parlamentului European a aprobat propunerea cuprinsă în avizul de față, considerând-o mai adecvată și mai atentă la necesitatea reechilibrării teritoriale. Au fost înaintate propuneri interesante cu privire la necesitatea ca, pentru calcularea decalajelor în raport cu media europeană și a eligibilității pentru asistență a regiunilor în sensul derogării prevăzute de articolul 107 alineatul (3) litera a), să fie adăugați, pe lângă criteriul PIB-ului, și alți parametri, precum rata șomajului dintr-o regiune. Aceste propuneri au fost sprijinite pe deplin de CESE.

7.3

În fine, întreprinderile, atât cele locale, cât și cele naționale, au subliniat necesitatea unui instrument flexibil: accesul la ajutoare regionale ar trebui evaluat în funcție de calitatea investiției, de impactul scontat asupra economiei și de efectele asupra concurenței, nu de dimensiunile întreprinderii. De asemenea, s-a reiterat că, pentru a putea evalua cu mai multă eficiență efectele pe care le au asupra concurenței ajutoarele acordate întreprinderilor mai mari decât IMM-urile, ar trebui, în conformitate cu recomandarea din 2003 a Comisiei (18), să fie actualizată definiția parametrilor referitori la dimensiunea întreprinderilor, dat fiind că tipul de întreprinderi care nu sunt considerate IMM-uri cuprinde multe societăți ce nu sunt mari multinaționale și au dimensiuni cu mult mai mici decât acestea, neputând fi tratate în același mod.

8.   Necesitatea menținerii intensității ajutoarelor acordate marilor întreprinderi din regiunile menționate la articolul 107 alineatul (3) litera a).

8.1

Comitetul invită Comisia să își reconsidere intenția de a reduce intensitatea ajutoarelor destinate întreprinderilor mari de la 40 % la 35 % sau 25 %. Argumentele Comisiei în favoarea reducerii ajutoarelor nu sunt întemeiate. Reducerea propusă ar duce de fapt la distrugerea sistemelor actuale din zonele prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera a), stabilite în vederea atragerii de investiții străine.

8.2

De asemenea, Comitetul își exprimă adânca preocupare cu privire la intenția Comisiei de a reduce intensitatea ajutoarelor până la nivelul costurilor suplimentare și de a agrava povara marilor întreprinderi prin solicitarea de a furniza dovezi ale efectului de stimulare.

8.3

Măsurile prezentate mai sus ar reduce de fapt capacitatea zonelor menționate la litera a) de a atrage investiții străine și de a crea noi locuri de muncă și valori, aducându-le într-o poziție concurențială dezavantajoasă față de alte regiuni din afara Europei, ale căror programe de investiții sunt, în multe cazuri, cu mult mai generoase.

Bruxelles, 21 martie 2013

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  JO C 11, 15.01.2013, p. 49.

(2)  http://ec.europa.eu/competition/consultations/2013_regional_aid_guidelines/explanatory_note_ro.pdf.

(3)  2009/C 223/02, p. 54.

(4)  Comp/DG/2012/012588, 23.2.2012.

(5)  JO C 90, 26.3.1998, p. 3.

(6)  Comunicarea Comisiei către statele membre cu privire la politica regională și politica în domeniul concurenței – consolidarea concentrării și a coerenței acestor politici, 98/C 90/03, punctul 1.

(7)  Comunicarea Comisiei intitulată „O politică de coeziune pentru susținerea creșterii și ocupării forței de muncă: orientări strategice comunitare pentru perioada 2007-2013”, COM(2005) 299, 5.7.2005, punctul 5.

(8)  Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, articolul 12.

(9)  COM(2008) 616 final, 6.10.2008, punctul 1.

(10)  Ibidem, punctul 2.3.

(11)  Ibidem, punctul 3.1.

(12)  COM(2010) 553 final, 6.10.2010, Contribuția politicii regionale la creșterea inteligentă în Europa 2020, punctul 3.1.

(13)  Cf. nota de subsol nr. 14.

(14)  Cf. nota 13.

(15)  Cf. nota 5.

(16)  O nouă strategie pentru piața unică în serviciul economiei și al societății europene – Raportul prezentat de dl Mario Monti președintelui Comisiei Europene, dl José Manuel Barroso, 9.5.2010.

(17)  http://www.toad.cor.europa.eu/corwipdetail.aspx?folderpath=COTER-V/034&id=21792.

(18)  Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, textul integral, JO L 124, 20.5.2003.


Top