EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52012AE0804

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum (Regulamentul SOL) COM(2011) 794 final – 2011/0374 (COD)

OJ C 181, 21.6.2012, p. 99–104 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

21.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 181/99


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum (Regulamentul SOL)

COM(2011) 794 final – 2011/0374 (COD)

2012/C 181/18

Raportor: dl Jorge PEGADO LIZ

La 13 și 14 decembrie 2011, în conformitate cu articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul European și, respectiv, Consiliul au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum (Regulamentul SOL)

COM(2011) 794 final – 2011/0374 (COD).

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 9 martie 2012.

În cea de-a 479-a sesiune plenară, care a avut loc la 28 și 29 martie 2012 (ședința din 28 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 117 voturi pentru și 6 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   CESE, care solicita de mult timp o inițiativă de această natură, salută propunerea Comisiei și sprijină alegerea unui instrument juridic adecvat, și anume regulamentul.

1.2   Totuși, CESE consideră că temeiul juridic cel mai adecvat ar fi articolul 169 alineatul (2) litera (b) și alineatul (4) din TFUE, și nu doar articolul 114, precum și articolele 38 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE.

1.3   CESE salută precizarea clară a Comisiei referitoare la faptul că instituirea acestui sistem nu trebuie să aducă atingere dreptului la o cale de atac în instanțele judecătorești sau să înlocuiască funcționarea normală a procedurilor judiciare, dacă părțile doresc să recurgă la acestea.

1.4   Comitetul consideră totuși că propunerea este lipsită de ambiție, având chiar un titlu înșelător, și rămâne mult inferioară în raport cu ceea ce era de așteptat, de dorit și posibil, în special în ce privește utilizarea unei întregi serii de mijloace tehnologice și de sisteme de informare electronică deja existente și testate cu succes, cunoscute sub numele de „instrumente SOL de a doua generație”.

1.5   Așadar, CESE recomandă Comisiei să considere această propunere ca fiind doar un prim pas către o soluționare eficientă online a litigiilor și să dezvolte rapid potențialul acestui sistem, pentru a include toate inovațiile tehnologice compatibile cu certitudinea și securitatea juridică, chiar dacă în acest scop ar trebui creat ex novo un sistem specific și autonom european de SOL pentru tranzacțiile transfrontaliere.

1.6   CESE consideră că nu se justifică excluderea din sistem nici a litigiilor care nu sunt exclusiv transfrontaliere, nici a litigiilor care nu rezultă exclusiv din tranzacțiile încheiate prin mijloace electronice (litigii offline).

1.7   CESE nu este de acord cu ideea că aceste mecanisme ar putea acoperi și reclamațiile comercianților împotriva consumatorilor.

1.8   CESE recomandă să se menționeze explicit posibilitatea ca, atunci când depun reclamații online, părțile implicate să fie reprezentate de avocați sau de terți, în special de asociații reprezentative ale intereselor consumatorilor.

1.9   CESE invită Comisia să clarifice în ce mod pot fi soluționate prin intermediul platformei chestiuni mai complexe care pot apărea în anumite litigii online, cum ar fi dezbaterea pe tema clauzelor contractuale abuzive sau a legislației aplicabile contractelor.

1.10   CESE are serioase îndoieli cu privire la caracterul realist al termenelor stabilite și se teme că obligativitatea acestora, împreună cu previzibila imposibilitate practică de a le respecta vor contribui la discreditarea unui sistem care își propune, printre obiectivele principale, să fie rapid și eficient.

1.11   CESE propune conectarea acestei platforme online cu un „registru de reclamații online”, a cărui existență să fie semnalată pe site-urile web ale comercianților online.

1.12   CESE recomandă Comisiei să adopte un sistem de garantare a calității sistemului ce urmează să fie instituit și propune aplicarea de către entitățile acreditate și autorizate a unui sistem de mărci de încredere (trustmarks) pentru agenții economici care fac cunoscută (pe site-urile lor web) și promovează soluționarea litigiilor prin intermediul acestei platforme; de asemenea, Comitetul solicită includerea în codurile de conduită a unei referiri la soluționarea litigiilor prin intermediul acestei platforme.

1.13   CESE recomandă să se abordeze în mod explicit și curajos chestiunea finanțării acestui sistem, dat fiind că organizațiile reprezentative ale consumatorilor și unele state membre nu dispun de resursele necesare pentru a suporta cheltuielile sporite pe care le implică implementarea lui, iar acest aspect este decisiv pentru garantarea imparțialității și independenței sistemului.

1.14   CESE consideră că elemente de o prea mare importanță ale instrumentului juridic și ale funcționării sistemului sunt lăsate în seama viitoarelor acte de punere în aplicare sau acte delegate care depășesc cu mult limitele stabilite în articolul 290 din tratat, având consecințe asupra securității și certitudinii juridice a instrumentului.

1.15   CESE consideră că conținutul mai multor dispoziții trebuie revizuit și poate fi îmbunătățit pentru ca prevederile să devină mai clare, mai puțin ambigue și mai eficiente, recomandând Comisiei să ia în considerare observațiile sale specifice.

2.   Rezumatul propunerii

2.1   Întrucât o mare parte dintre entitățile de soluționare alternativă a litigiilor în materie de consum (SAL) nu le oferă consumatorilor europeni posibilitatea de a efectua toate procedurile online;

întrucât absența unor modalități eficiente de despăgubire pentru reclamațiile rezultate în urma unor tranzacții transfrontaliere de consum online are consecințe nefaste asupra consumatorilor și întreprinderilor;

întrucât conținutul și concluziile numeroaselor studii comandate pe această temă sugerează că există un sprijin general pentru elaborarea unor instrumente de soluționare online a litigiilor în materie de consum (SOL), prin intermediul unei acțiuni la nivelul UE;

întrucât rezultatele evaluării de impact SEC(2011) 1408 final din 29.11.2011 indică faptul că numai combinarea celor două instrumente, SAL și SOL, poate asigura accesul la mijloace extrajudiciare imparțiale, transparente și eficiente pentru soluționarea litigiilor în materie de consum legate de tranzacțiile comerciale electronice transfrontaliere;

prin această propunere de regulament, Comisia urmărește instituirea unui sistem de SOL la nivelul întregii UE, pentru a facilita soluționarea online a litigiilor în materie de consum legate de vânzarea de bunuri sau de prestarea de servicii transfrontaliere pe cale electronică între un comerciant și un consumator.

2.2   În acest scop, Comisia utilizează drept temei juridic exclusiv articolul 114 din TFUE, referitor la realizarea pieței interne, cu următoarele obiective:

a)

crearea unei „platforme europene de soluționare online a litigiilor” (platforma SOL), sub forma unui site internet interactiv, gratuit și disponibil online în toate limbile oficiale ale UE. Aceasta va oferi un punct de intrare unic pentru consumatorii și comercianții care doresc o soluționare pe care extrajudiciară a unui litigiu rezultat exclusiv dintr-o tranzacție comercială electronică transfrontalieră efectuată între părți care își au reședința sau sunt stabilite în state membre diferite ale UE;

b)

constituirea unei „rețele de moderatori SOL”, care să cuprindă câte un punct de contact SOL în fiecare stat membru, adică o autoritate competentă desemnată în temeiul Directivei SAL ca responsabilă cu acordarea de sprijin pentru soluționarea litigiilor prezentate prin intermediul platformei SOL.

2.3   Regulamentul propus nu se aplică decât litigiilor dintre comercianți și consumatori rezultate din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii transfrontaliere online.

2.4   Sistemul ce urmează a fi instituit va trebui să se bazeze pe entitățile SAL existente și să respecte tradițiile juridice ale statelor membre în ce privește normele procedurale naționale respective, inclusiv cele în materie de costuri, conformându-se totuși unui ansamblu de reguli comune de funcționare, care să garanteze eficiența și rapiditatea. Acest sistem nu constituie un obstacol în calea funcționării online a niciunei entități SAL care își desfășoară activitatea în cadrul Uniunii și nici nu împiedică entitățile SAL să trateze litigii transfrontaliere care le-au fost prezentate prin alte mijloace decât platforma SOL.

2.5   Procedurile de soluționare online a litigiilor nu sunt menite să înlocuiască procedurile judiciare și nici să-i priveze pe consumatori sau pe comercianți de dreptul lor de a solicita despăgubiri în fața instanțelor judecătorești. Regulamentul propus se aplică tuturor entităților care permit, cu titlu permanent, soluționarea litigiilor printr-o procedură SAL, inclusiv prin proceduri oficiale de arbitraj care nu sunt create în mod ad-hoc.

3.   Observații generale

3.1   În câteva dintre avizele sale cele mai recente, în special după adoptarea Agendei digitale (1), a celor 50 de propuneri (2) și a celor 12 pârghii pentru piața internă (3), CESE a solicitat crearea unui sistem de soluționare online a conflictelor și, prin urmare, nu poate decât să salute această inițiativă a Comisiei, sprijinind în același timp și instrumentul juridic ales în acest scop, și anume regulamentul.

3.2   În ce privește temeiul juridic, CESE consideră că, pe lângă simpla realizare a pieței unice, avem de-a face și cu un instrument de protecție a consumatorilor, motiv pentru care temeiul juridic cel mai adecvat, dacă nu se adoptă articolul 81 din TFUE, ar fi articolul 169 alineatul (2) litera (b) și alineatul (4), și nu doar articolul 114, precum și articolele 38 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE.

3.3   CESE salută precizarea clară a Comisiei referitoare la faptul că instituirea acestui sistem nu trebuie să aducă atingere dreptului la o cale de atac în instanțele judecătorești sau să înlocuiască funcționarea normală a procedurilor judiciare, dacă părțile doresc să recurgă la acestea.

3.4   Comitetul salută extinderea noțiunii de „consumator”, în același sens ca în propunerea de directivă SAL și în continuarea noii Directive privind drepturile consumatorilor (4), la contractele cu dublu scop, în care activitatea comercială a persoanei în cauză nu are o pondere predominantă în contextul general al livrării. Totuși, CESE ar dori ca această noțiune să fie inclusă în mod explicit în textul regulamentului.

3.5   CESE ia notă de preocuparea Comisiei de a respecta tradițiile juridice ale statelor membre și de a nu încerca să înlocuiască sau să reducă rolul procedurilor SAL existente în cadrul acestui sistem, însă se îndoiește că în acest mod se poate face un pas important în direcția dematerializării litigiilor, permițându-se soluționarea lor online.

3.6   CESE recunoaște că, în practică, această propunere se limitează la crearea unui tip de „cutie poștală electronică” unde sunt trimise reclamațiile și de unde, după o triere pur formală, acestea sunt transmise diferitelor entități SAL, creându-se astfel un sistem de transmitere birocratic, administrativ și greoi.

3.7   Comitetul consideră că propunerea este lipsită de ambiție și rămâne mult inferioară în raport cu ceea ce era de așteptat, de dorit și posibil, în special în următoarele privințe:

a)

Planul de acțiune multianual 2009-2013 privind e-justiția europeană (5);

b)

documentul novator al Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Internațional (UNCITRAL) (6), A/CN.9/706, intitulat „Posibile lucrări viitoare în domeniul soluționării online a litigiilor legate de tranzacțiile comerciale electronice transfrontaliere”;

c)

excluderea conflictelor care nu sunt exclusiv de natură transfrontalieră, obligând statele membre care doresc acest lucru să instituie sisteme pur naționale pentru litigiile survenite în interiorul granițelor lor, chiar și atunci când părțile implicate au naționalități diferite, însă își au reședința permanentă sau temporară în același stat membru;

d)

excluderea litigiilor care nu rezultă exclusiv din tranzacțiile încheiate prin mijloace electronice (cu alte cuvinte, excluderea litigiilor offline), fără să se fi adoptat definiția mai amplă a comerțului electronic stabilită în Directiva 2000/31/CE, inclusiv a litigiilor survenite în urma comunicărilor comerciale online care nu duc la încheierea niciunei tranzacții. Exista de asemenea posibilitatea, recunoscută în prezent de unele mecanisme de SAL, de a trata pe cale electronică litigiile rezultate din tranzacții încheiate la distanță prin alte mijloace decât cele electronice (cum ar fi vânzarea prin catalog sau la domiciliu). S-ar fi putut lua în considerare și tranzacțiile față în față efectuate în deplasările în alte state membre, în cazurile în care litigiile survin după încheierea tranzacției comerciale;

e)

neadoptarea a ceea ce este denumit în mod obișnuit „sistem de SOL de a doua generație” (7), în cadrul căruia tehnologia (inerentă acestei platforme) joacă un rol activ și funcționează ca o adevărată „a patra parte” (8) (pe lângă cele două părți și mediator/arbitru) în procesul de soluționare online a litigiilor în materie de consum; un astfel de sistem ar permite părților să comunice la distanță, în timp real sau cu un decalaj, prin intermediul noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor, în loc să fie fizic prezente în același timp;

f)

absența oricărei referiri la un sistem de garantare a calității sistemului instituit, cum ar fi cel furnizat de standardul ISO 10003 („Linii directoare pentru soluționarea litigiilor externe organizațiilor”), care ar putea servi chiar la standardizarea unui prospect cu informații privind funcționarea mecanismului, sau la existența unei „liste de supraveghere” (watch list) care să inventarieze reclamațiile împotriva profesioniștilor.

3.8   Deși regulamentul atribuie platformei SOL funcția de a permite efectuarea online a procedurii de soluționare a litigiilor [articolul 5 alineatul (3) litera (d)], CESE se aștepta să se pună bazele unui sistem SOL ca element de legitimare a justiției online sau a justiției electronice; Comitetul spera ca arhitectura sistemului să reutilizeze și să reproducă infrastructurile și resursele tehnologice existente, sincrone sau asincrone, cum ar fi chatul, forumurile electronice, e-mailul și listele de e-mail, teleconferințele, audio și videoconferințele, camerele virtuale de mediere etc.; de asemenea, Comitetul se aștepta ca acest sistem să îmbunătățească aplicațiile din domeniul justiției și să susțină utilizarea instrumentelor SOL de prima și a doua generație în acest proces (negociere, mediere și arbitraj online), promovând e-medierea între părți, un proces de producție mai robust și proceduri mai ușor observabile și mai previzibile.

3.9   În cadrul modelelor de a doua generație sus-menționate, recurgerea la instrumentele telematice și ajutorul oferit de inteligența artificială, prin intermediul modelelor matematice, fac posibilă soluționarea litigiilor prin evaluarea sistematică a propunerilor părților, care la rândul lor sunt sprijinite de agenți informatici dotați cu capacități egale („interfețe inteligente”) într-un proces interactiv bazat pe modele standardizate de negociere, cum ar fi BATNA („Best Alternative to a Negotiated Agreement”) sau WATNA („Worst Alternative to a Negotiated Agreement”), pentru a se ajunge la ZOPA („Zone of Possible Agreement”). Totuși, chiar și fără a progresa către aceste modele de a doua generație, pentru a răspunde așteptărilor și a asigura avantajele anunțate ale acestei ințiative, Comisia ar fi trebuit cel puțin să ia în considerare posibilitatea de a include, printre funcțiile platformei destinate părților dintr-un sistem SAL, sisteme de asistență decizională, cum ar fi sistemele expert, sistemele de informare pe baza cazurilor anterioare, sistemele de acces la baze de date informatice (raționament prin analogie sau „case based reasoning”, în literatura de specialitate internațională) și soluționarea online a litigiilor pe baza abordărilor diferite ale părților în ce privește litigiile.

3.10   De asemenea, CESE se întreabă în ce mod a preconizat Comisia soluționarea online a cazurilor care privesc nu doar dezacordurile comerciale tipice (cum ar fi defectele, funcționarea necorespunzătoare, întârzierile la livrare sau nelivrarea), ci mai degrabă dezbaterea pe tema clauzelor contractuale abuzive sau a legislației aplicabile contractelor.

3.11   CESE ar aprecia să se menționeze explicit posibilitatea ca, atunci când depun reclamații online, părțile implicate să fie reprezentate de avocați sau de terți, în special de asociații reprezentative ale intereselor consumatorilor.

3.12   CESE se declară surprins că nu a fost abordată în mod explicit și curajos chestiunea finanțării necesare pentru implementarea acestui nou instrument, în condițiile în care organizațiile reprezentative ale consumatorilor au considerat-o, în consultările realizate, ca fiind un element esențial; unele state membre nu dispun de resursele necesare pentru a suporta cheltuielile sporite pe care le implică noile structuri, formarea moderatorilor și a personalului de sprijin, furnizarea de informații și de asistență pentru consumatori și noile sarcini administrative. Această temă este considerată în mod unanim ca fiind decisivă pentru garantarea imparțialității și independenței sistemului.

4.   Observații specifice

4.1   Articolul 1 – Obiect

Obiectul acestui regulament ar trebui să includă și principiul accesului părților implicate la legislație și la justiție. Pe lângă soluționarea litigiilor, platforma ar putea servi la prevenirea lor, oferind informații relevante menite să rezolve conflictele.

4.2   Articolul 2 – Domeniul de aplicare

CESE ar aprecia dacă regulamentul s-ar aplica și litigiilor survenite în mediul offline, inclusiv din rațiuni economice, dat fiind că este o practică comună printre diverși prestatori de SAL să utilizeze tehnologiile informației în medierea conflictelor dintre părți.

La nivel formal, propune ca excluderile din domeniul de aplicare a regulamentului să figureze aici, la articolul 2, și nu la articolul 4, care conține definițiile.

4.3   Articolul 3 – Legătura cu alte dispoziții legislative ale Uniunii

CESE propune includerea directivelor privind comerțul electronic, vânzarea de bunuri de consum și contractele la distanță (9).

4.4   Capitolul II – Platforma europeană de soluționare online a litigiilor

Pentru mai multă claritate, CESE ar prefera ca elementele legate de conceperea platformei și cele legate de proceduri să fie tratate în capitole diferite.

4.5   Articolul 5 alineatul (3) litera (b)

CESE își exprimă îndoiala cu privire la fezabilitatea ideii de a lăsa la latitudinea părților alegerea unei entități SAL, din cauza lipsei de cunoștințe și de criterii pentru a face acest lucru. Pe de altă parte, ar fi util ca părțile înseși să poată desemna o entitate cu care au mai lucrat anterior.

4.6   Articolul 5 alineatul (3) litera (i)

CESE își exprimă temerea că aceste informații sunt insuficiente, propunând ca, pe lângă statisticile referitoare la rezultatul litigiilor, platforma să indice și metodologiile SAL cel mai frecvent utilizate și să ofere date statistice pentru fiecare dintre subiectele tratate. De asemenea, platforma ar trebui să includă un sistem de gestionare procedurală, dotat cu indicatori de gestionare (inclusiv dosarele deschise, cele încheiate, cele în așteptare, durata și costurile procedurii). În afară de aceasta, CESE consideră că simplul fapt de a le indica sau propune părților una sau mai multe entități SAL nu garantează obiectivul pe care ar trebui să îl îndeplinească certificatul, și anume accesul părților la justiție. CESE atrage atenția că este suficient ca una dintre părți să nu fie de acord cu privire la entitatea SAL propusă, pentru ca procedura să sfârșească prin a fi abandonată [cf. articolul 7 alineatul (3), articolul 8 alineatul (2) litera (b) și articolul 8 alineatul (4)], fapt ce prefigurează eșecul sistemului.

4.7   Articolul 6 – Rețea de moderatori pentru soluționarea online a litigiilor

CESE consideră că expresia „soluționare online a litigiilor” este înșelătoare și ar trebui evitată, deoarece, în fapt, soluționarea litigiilor nu are loc online, ci prin metodele clasice de SAL. Numai reclamația este cea care se depune prin mijloace electronice.

CESE are serioase temeri că acest sistem ar putea afecta sau periclita iremediabil rapiditatea și eficiența menționate printre obiectivele propunerii de regulament, implicând formalități administrative excesive – dat fiind sistemul de redirecționare în trei etape preconizat – și punând sub semnul întrebării posibilitatea respectării efective a termenului de 30 de zile stabilit la articolul 9 litera (b). Trebuie menționat că, până în momentul în care părțile procedează la soluționarea efectivă a litigiului cu ajutorul prestatorului SAL, reclamația trebuie transmisă platformei pe cale electronică, apoi examinată și propusă entităților SAL competente și apoi redirecționată de moderatorii SOL către entitatea SAL selectată, ducând la prelungiri inevitabile pentru părți și implicând costuri datorate întârzierii și costuri de oportunitate.

4.8   Articolul 7 – Depunerea unei reclamații

CESE recomandă să se acorde atenția cuvenită necesității ca textul reclamației și documentele anexate să fie traduse fiabil și la prețuri accesibile pentru părți. Acest aspect esențial pentru buna funcționare a sistemului este ignorat în propunere, care nu face nici măcar trimitere la tehnologiile de traducere automată deja existente, ce ar trebui integrate în sistem.

4.9   Articolul 7 alineatele (2) și (6)

CESE subliniază că anexa, intitulată „Informații care trebuie completate pe formularul electronic de reclamație”, se dovedește atât de inadecvată în ce privește conținutul și modul de completare, încât nu merită comentarii suplimentare.

CESE consideră că acest site web, pe lângă punerea la dispoziție a unui formular, ar trebui să ofere un manual de instrucțiuni online privind modul de completare a formularului. De asemenea, ar trebui să includă orientări specifice în acest sens: instrucțiuni prealabile pentru familiarizarea utilizatorilor cu software-ul sau un site web de sprijin cu instrucțiuni, asistență și răspunsuri la întrebările frecvente. Ar trebui să se pună la dispoziție un spațiu interactiv, în care părțile să prezinte dificultățile întâmpinate și să primească răspunsuri imediate online, precum și să se faciliteze expunerea orală a faptelor în diferite limbi cu traducere imediată, prin intermediul noilor tehnologii de comunicare existente. De asemenea, ar trebui să existe un mijloc ingenios de detectare automată a formularelor incomplete sau incorect completate, care să ofere informațiile necesare pentru corectarea acestora, evitându-se astfel necesitatea de a depune o nouă reclamație.

CESE consideră că anumite noțiuni juridice vagi – cum ar fi i) „suficiente” [alineatul (2)] sau ii) „datele […] pertinente și neexcesive în ceea ce privește scopurile pentru care sunt colectate” [alineatul (6)] – ar trebui clarificate pentru a oferi informații concrete.

CESE solicită să se țină seama nu numai de obligația privitoare la mijloacele utilizate (și anume punerea la dispoziție a unui formular online), ci și de obligația ca completarea acestuia să fie intuitivă, ușor de înțeles de către consumatori, simplă și comodă (10).

De asemenea, CESE propune conectarea acestei platforme online cu un „registru de reclamații online”, a cărui existență să fie semnalată pe site-urile web ale comercianților online. Odată completat, acest formular de reclamație ar putea fi transmis direct, automat și electronic, prin intermediul unei interfețe, către platforma SOL centrală, pentru a se iniția procedura de soluționare a conflictului.

4.10   Articolul 8 alineatul (1)

CESE amintește că, în general, consumatorii obișnuiți suferă de o formă sau alta de analfabetism (pe lângă excluziunea digitală). De aceea, își exprimă temerea că sancțiunea prevăzută la alineatul (1) va avea un efect complet contrar obiectivelor acestei inițiative, constituind un expedient formal pentru nesoluționarea litigiilor.

4.11   Articolul 12 – Confidențialitatea și securitatea datelor

CESE atrage atenția asupra faptului că regulile privind secretul profesional și confidențialitatea sunt supuse legislației naționale și că nu există nicio dispoziție privitoare la sarcina probei și la soluții în cazul nerespectării acestor obligații.

4.12   Articolul 13 – Informarea consumatorilor

CESE propune aplicarea de către entitățile acreditate și autorizate a unui sistem de mărci de încredere (trustmarks) pentru agenții economici care fac cunoscută (pe site-urile lor web) și promovează soluționarea litigiilor prin intermediul acestei platforme, cum ar fi „TRUSTe”, Euro-Label sau Global Trustmark Alliance.

CESE solicită includerea unei referiri la soluționarea litigiilor prin intermediul acestei platforme online în codurile de conduită elaborate de agenții economici, de asociațiile consumatorilor sau ale furnizorilor, ori de organismele guvernamentale.

4.13   Articolele 15 și 16 – Acte de punere în aplicare și exercitarea delegării

În diverse dispoziții ale propunerii [articolul 6 alineatul (5), articolul 7 alineatele (4) și (5)], elemente esențiale ale instrumentului juridic și ale funcționării sistemului sunt lăsate în seama viitoarelor acte de punere în aplicare sau acte delegate. CESE consideră că acestea depășesc cu mult limitele stabilite în articolul 290 din tratat și definite în Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene [COM(2009) 673 final din 9.12.2009], având consecințe asupra securității și certitudinii juridice a instrumentului.

Bruxelles, 28 martie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  COM(2010) 245 final.

(2)  COM(2010) 608 final.

(3)  COM(2011) 206 final.

(4)  Directiva 2011/83/UE (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).

(5)  JO C 75, 31.3.2009, p. 1.

(6)  A se vedea http://www.uncitral.org/uncitral/publications/online_resources_ODR.html.

(7)  Cf. G. Peruginelli și G. Chiti „Artificial Intelligence Dispute Resolution” în Proceedings of the Workshop on the Law of electronic agents – LEA 2002.

(8)  Cf., printre altele, procedurile CYBERSETTLE (http://www.cybersettle.com), SMARTSETTLE (http://www.smartsettle.com) și SQUARETRADE (http://www.squaretrade.com), aceasta din urmă permițând soluționarea a peste 200 000 de litigii în 120 de țări începând cu 1999, ECODIR (http://www.ecodir.org).

(9)  Directiva nr. 2000/31/CE (JO L 178, 17.7.2000, p. 1), Directiva nr. 1999/44/CE (JO L 171, 7.7.1999, p. 12) și Directiva nr. 97/7/CE (JO L 144, 4.6.1997, p. 19).

(10)  Anumite comunicări importante pot fi fără îndoială prejudiciate de ortografia deficitară, de greșelile gramaticale sau de tastare. Greșelile de ortografie pot duce la tragerea unor concluzii pripite cu privire la cealaltă parte sau pot crea îndoieli cu privire la calitatea procesului de soluționare a litigiului. În acest sens, instrumentele de corectare ortografică se pot dovedi utile, cum ar fi aplicația http://www.juripax.com/.


Top