Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62011CN0295

Cauza C-295/11: Acțiune introdusă la 10 iunie 2011 — Republica Italiană/Consiliul Uniunii Europene

OJ C 232, 6.8.2011, p. 21–22 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

6.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 232/21


Acțiune introdusă la 10 iunie 2011 — Republica Italiană/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-295/11)

2011/C 232/34

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentant: G. Palmieri, agent și S. Fiorentino, Avvocato dello Stato)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

Anularea Deciziei Consiliului din 10 martie 2011 de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții prin brevet unitar (2011/167/UE) (1);

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, Republica Italiană invocă patru motive.

În primul rând, aceasta susține că procedura de cooperare consolidată a fost autorizată de Consiliu cu depășirea limitelor prevăzute de articolul 20 alineatul (1) TUE, potrivit căruia o asemenea procedură este admisă doar în cadrul competențelor neexclusive ale Uniunii. Într-adevăr, Uniunea ar avea o competență exclusivă pentru crearea de „titluri europene”, care au ca temei juridic articolul 118 TFUE.

În al doilea rând, reclamanta invocă faptul că autorizarea cooperării consolidate produce în speță efecte contrare sau oricum neconforme cu obiectivele în considerarea cărora o asemenea instituție e consacrată de tratate. În măsura în care autorizația menționată ar contrazice, dacă nu litera, măcar spiritul articolului 118 TFUE, ea ar încălca articolul 326 alineatul (1) TFUE în măsura în care impune ca formele de cooperare consolidată să respecte tratatele și dreptul Uniunii.

În al treilea rând, Republica Italiană critică faptul că decizia de autorizare a fost adoptată fără o verificare adecvată în raport cu cerința numită last resort și fără o motivare corespunzătoare cu privire la acest aspect.

În sfârșit, decizia de autorizare ar încălca articolul 326 TFUE în măsura în care ar aduce atingere pieței interne, ar introduce o barieră în calea schimburilor dintre statele membre și o discriminare între întreprinderi, provocând denaturări ale concurenței. În plus, aceasta nu ar contribui la consolidarea procesului de integrare a Uniunii, fiind astfel contrară articolului 20 alineatul (1) al doilea paragraf TUE.


(1)  JO L 76, p. 53.


Top