Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52010IE0462

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Pentru o nouă guvernanță a organizațiilor internaționale”

OJ C 354, 28.12.2010, p. 43–49 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

28.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 354/43


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Pentru o nouă guvernanță a organizațiilor internaționale”

2010/C 354/07

Raportor: dna VAN WEZEL

Coraportor: dl CAPPELLINI

În sesiunea plenară din 25 februarie 2009, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe tema

Pentru o nouă guvernanță a organizațiilor internaționale”.

Secțiunea pentru relații externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 4 martie 2010.

În cea de-a 461-a sesiune plenară, care a avut loc la 17 și 18 martie 2010 (ședința din 17 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 132 de voturi pentru, 0 voturi împotrivă și 4 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Economia mondială a devenit mai integrată ca niciodată. Din cauza crizelor majore care se produc la nivel global într-o lume multipolară, este nevoie de o nouă guvernanță și de o legitimitate sporită a organizațiilor internaționale. Această legitimitate trebuie să fie întemeiată pe valori, standarde și obiective comune, pe coerență și eficiență și pe o atitudine integratoare față de toate țările și cetățenii acestora. CESE susține participarea activă a UE la dezvoltarea unei noi guvernanțe de acest fel a organizațiilor internaționale.

1.2

Se recunoștea chiar înainte de începerea crizei actuale că este necesar să se reformeze organizațiile internaționale, organismele din cadrul ONU și instituțiile Bretton Woods, însă, de la izbucnirea crizei economice și financiare, procesul de reformă a fost accelerat și mai mult. G20 a luat inițiativa de a reacționa la criza financiară, de îndată ce a fost limpede că impactul acesteia este ireversibil. În ciuda rezultatelor bine primite ale procesului G20, legitimitatea deciziilor luate în temeiul acestuia este pusă sub semnul întrebării. CESE solicită UE să creeze legături veritabile între procesul G20 și instituțiile reprezentative ale ONU și să consolideze Consiliul Economic și Social (ECOSOC).

1.3

Țările emergente și țările în curs de dezvoltare au nevoie de roluri mai importante în cadrul guvernanței instituțiilor internaționale. CESE sprijină continuarea restructurării Băncii Mondiale și a FMI, astfel încât aceste țări să fie mai bine reprezentate.

1.4

Guvernanța instituțiilor internaționale ar trebui să se întemeieze pe Carta ONU și pe Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de ONU. UE a susținut cu fermitate cooperarea multilaterală, iar CESE aprobă pe deplin această politică. Cu toate acestea, CESE remarcă faptul că mediul de promovare a valorilor multilaterale s-a schimbat și, prin urmare, CESE analizează necesitatea de revizuire a comunicărilor Comisiei privind politicile UE în materie de multilateralism  (1).

1.5

Deși organizațiile internaționale au obiective clare, le lipsește eficiența, din cauza monitorizării inadecvate a respectării deciziilor lor și a evaluării inadecvate a impactului acestora. UE a dezvoltat sisteme de monitorizare, ceea ce reprezintă o bună practică, iar acestea ar putea fi adoptate la nivel internațional în vederea monitorizării intervențiilor complexe pe mai multe niveluri. CESE încurajează UE să introducă aceste sisteme de monitorizare în cadrul organizațiilor internaționale.

1.6

CESE sprijină sporirea autorității organizațiilor internaționale în ceea ce privește reglementarea piețelor financiare la nivel internațional, în vederea prevenirii unei noi crize financiare. CESE sprijină o mai bună reglementare la nivel european și internațional în următoarele domenii: creșterea rezervelor, reglementarea fondurilor speculative, sporirea transparenței paradisurilor fiscale, descurajarea remunerării excesive și injuste, reducerea riscului de efect de levier și consolidarea la nivel supranațional a autorităților de supraveghere.

1.7

CESE susține orice inițiativă a UE de încurajare a cooperării și a coerenței între organizațiile internaționale. CESE încurajează UE să ia o inițiativă de continuare a inițiativei dnei Merkel și să faciliteze un dialog oficial între organizațiile internaționale în vederea promovării cooperării bazate pe Agenda privind munca decentă a OIM.

1.8

CESE salută rezoluția Parlamentului European de solicitare a ratificării de către statele membre UE a convențiilor OIM actualizate și sprijină cererea adresată de Parlamentul European Comisiei de a pregăti o recomandare către statele membre privind ratificarea convențiilor OIM actualizate și participarea în mod activ la punerea în aplicare a acestora. CESE dorește să se implice în mod activ în pregătirea acestei recomandări.

1.9

CESE recunoaște „puterea discretă” exercitată de UE în cadrul structurilor de guvernanță ale instituțiilor internaționale, dar Comitetul este totuși de părere că UE ar trebui să elaboreze câte o strategie adaptată fiecăreia dintre organizațiile internaționale, prin care să își sporească influența și să își consolideze poziția. Ar trebui să se țină seama de opinia CESE în cadrul pregătirii acestor strategii.

1.10

CESE speră că noul Tratat de la Lisabona, noul Înalt reprezentant pentru politica externă și cooperarea diplomatică consolidată vor avea ca rezultat o mai mare unitate în exprimare și obținerea de către UE a unei poziții mai bune în cadrul organizațiilor internaționale. CESE încurajează UE să dea dovadă de coerență în politicile sale externe și să își respecte obiectivele.

1.11

Procesul de formare a unei noi structuri de guvernanță nu este foarte transparent. Partenerii sociali și organizațiile reprezentative ale societății civile ar trebui să ia parte la acesta, iar CESE se așteaptă ca UE să faciliteze informarea cu privire la acest proces.

1.12

Organizațiile internaționale dobândesc eficiență dacă se dovedesc dispuse să consulte organizațiile societății civile, precum și organizațiile sindicale și patronale. Acestea din urmă trebuie să facă parte din structurile consultative transparente ale acestor organizații și din sistemul lor de monitorizare. CESE se așteaptă ca UE (CE și statele membre) să promoveze și să faciliteze o mai bună consultare a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali în cadrul viitoarelor structuri de guvernanță a organizațiilor internaționale.

2.   Introducere

2.1

Discuția privind sistemul de guvernanță a organizațiilor internaționale nu este nouă, dar extinderea rapidă și impactul profund ale crizei financiare internaționale au dezvăluit neajunsurile guvernanței globale în cadrul unei economii globalizate. Aceasta a demonstrat că există o interdependență sporită între toate țările. Criza nu numai că afectează toate economiile, dar s-a transformat într-o criză majoră a locurilor de muncă, afectând milioane de lucrători și întreprinderi deja vulnerabili. Pentru a limita cât mai mult posibil impactul negativ al crizei și pentru a evita o criză viitoare, va fi necesară o mai bună reglementare a sectorului financiar, care a reprezentat punctul de pornire al acestei crize. Însă aceste măsuri nu sunt suficiente. Pentru a crea o economie durabilă și bazată pe valori, trebuie creată mai întâi o nouă guvernanță, mai eficientă, mai responsabilă și mai transparentă, a economiei mondiale.

2.2

Prezentul aviz se va concentra asupra organizațiilor internaționale care reglementează politicile socială, economică și financiară, ținând seama de procesul de reformă a acestor organizații, care este în curs de desfășurare, și de contextul crizei financiare: ONU, OMC, OIM, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, OCDE, G20 și Consiliul pentru stabilitate financiară.

2.3

Lumea se confruntă cu crize globale majore care pot fi abordate în mod eficient numai la nivel mondial. Acest lucru este valabil nu numai în ceea ce privește provocarea pe care o reprezintă criza financiară și economică actuală, ci și în ceea ce privește criza alimentară, criza apei și a energiei, acutizarea sărăciei, problemele de mediu, inclusiv efectele schimbărilor climatice, securitatea și intensificarea migrației.

2.4

Globalizarea a modificat relațiile economice, iar acest lucru trebuie să se reflecte în structura guvernanței economice globale. Relațiile de putere sunt în schimbare, țările BRIC devenind mai importante din punct de vedere economic, politic și strategic. Ne deplasăm dinspre o lume bipolară (Războiul Rece) via o lume unipolară (supremația SUA) către o lume multipolară. Economiile emergente și țările în curs de dezvoltare trebuie să aibă rolul lor în cadrul instituțiilor care alcătuiesc noul model de guvernanță globală.

2.5

Aceste provocări nu pot fi abordate decât de instituții care au legitimitate. Noua structură de guvernanță va avea această legitimitate numai în cazul în care instituțiile vor fi coerente în politicile lor, eficiente în punerea în aplicare a acestora și vor avea o atitudine integratoare față de toate națiunile și popoarele.

2.6

În cursul anilor trecuți, au fost luate mai multe inițiative privind revizuirea sistemului de guvernanță a organizațiilor internaționale și reforma ONU. S-au făcut progrese la nivel național în ceea ce privește inițiativa ONU „Delivering as one” („Să acționăm unitar”), cu coordonatorul rezident al ONU în rolul principal. În 2009, Comitetul de conducere al organizațiilor din sistemul ONU a anunțat 9 inițiative care urmau să fie luate în comun de organismele din cadrul ONU și instituțiile Bretton Woods. În vederea elaborării unei noi arhitecturi a guvernanței economiei mondiale, se sugerează ca rolul jucat de Consiliul Economic și Social (ECOSOC) și competențele acestuia să fie consolidate. De la izbucnirea crizei economice și financiare, procesul de reformă a luat avânt, G20 aflându-se la conducerea acestuia.

2.7

La 24 și 25 septembrie 2009, la Pittsburgh, în SUA, liderii G20 au luat decizii care vor modifica substanțial guvernanța organizațiilor internaționale. Aceștia au decis ca G20 să devină de acum înainte primul forum de discuții referitoare la cooperarea economică internațională. Ei au hotărât că își vor continua eforturile în vederea reglementării piețelor financiare și a plasării locurilor de muncă de calitate în centrul redresării economice. Au convenit să creeze cadrul necesar pentru o creștere economică susținută, durabilă și echilibrată; prin aceasta s-au angajat să formuleze obiective intermediare comune pentru ca politicile lor macroeconomice, fiscale și comerciale să fie în consens cu creșterea durabilă și echilibrată a economiei globale. Aceștia au autorizat FMI să le acorde asistență în evaluarea politicilor proprii, în vederea facilitării dialogului. Procedând astfel, ei au determinat o sporire a importanței rolului FMI, această evoluție fiind deja impulsionată de o finanțare suplimentară în valoare de 500 de miliarde de dolari. Băncii Mondiale i-a fost reconfirmată competența de a se ocupa de reducerea sărăciei, mulțumită unui împrumut suplimentar (100 de miliarde de dolari), accentuându-se în special siguranța alimentară și energetică a celor defavorizați. Liderii G20 se vor reuni din nou în iunie 2010 în Canada, în noiembrie 2010 în Coreea și în 2011 în Franța.

2.8

Liderii G20 au convenit să modernizeze arhitectura cooperării economice. Drepturile de vot pentru țările emergente în cadrul FMI vor crește cu 5 %, în defavoarea economiilor mai mici, suprareprezentate până în momentul de față. Băncii Mondiale i se solicită, de asemenea, să examineze gradul de reprezentare a țărilor emergente în structura sa decizională.

2.9

Cu toate acestea, în pofida rezultatelor reuniunilor G20, care au fost relativ bine primite, este pusă sub semnul întrebării legitimitatea rolului conducător asumat de acest grup. Cele mai sărace țări la nivel mondial sunt excluse de la dezbateri. Agenda G20 nu se întemeiază pe o politică stabilită de comun acord și nu toate organizațiile internaționale relevante sunt implicate în mod activ. În cadrul ONU există o îngrijorare semnificativă cu privire la faptul că rolul ONU continuă să se deterioreze, mai ales în ceea ce privește problemele economico-sociale. Trebuie să se ajungă la un nou echilibru între noul rol al G20, ONU și agențiile sale și instituțiile Bretton Woods. Este de așteptat să apară noi idei și inițiative, relațiile economice și politice aflându-se în schimbare rapidă și permanentă.

2.10

Țările G20 trebuie să dezvolte legături reale cu procesele reprezentative din cadrul Organizației Națiunilor Unite, astfel încât să se țină seama de interesele tuturor țărilor din lume în cadrul unei arhitecturi globale noi și integratoare, care să includă un nou Consiliu pentru securitate socială și economică al ONU, un Consiliu Economic și Social (ECOSOC) profund reformat, cu competențe decizionale consolidate sau un Consiliu Economic Global (2). UE trebuie să se poziționeze în contextul tuturor acestor schimbări, iar anumiți observatori se tem că schimbarea echilibrului puterilor se va face în defavoarea influenței europene pe scena internațională.

2.11

În cadrul acestui proces nu se acordă suficientă atenție rolului societății civile și partenerilor sociali. CESE recomandă ca G20 să atribuie un rol oficial societății civile și partenerilor sociali și îi încurajează pe miniștrii muncii din țările G20 să implice în activitățile lor instituțiile care reprezintă partenerii sociali la nivel internațional. Cu toate că unele organizații internaționale acordă un statut consultativ partenerilor sociali și organizațiilor societății civile, procesului în ansamblu îi lipsește transparența, iar unele organisme reprezentative, cum ar fi CESE și consiliile economice și sociale, ar trebui să se implice mai activ.

3.   Noua guvernanță: principii

3.1

Orice nouă guvernanță a organizațiilor internaționale ar trebui să se întemeieze pe principiile și valorile ONU. Deși toate organizațiile internaționale pot avea propria structură de guvernanță, întreaga lor funcționare ar trebui să se bazeze pe Carta Națiunilor Unite, pe drepturile fundamentale ale omului, pe demnitatea umană și pe drepturile egale pentru femei și bărbați. Aceasta ar trebui să se bazeze pe justiție și pe respectarea tratatelor și a normelor internaționale. Ar trebui să promoveze progresul social, un nivel de trai mai ridicat în contextul unei libertăți sporite. O nouă structură a guvernanței organizațiilor internaționale trebuie să promoveze dezvoltarea durabilă și incluziunea socială și trebuie să abordeze în mod eficient problemele mondiale majore.

3.2

Valorile cuprinse în Carta ONU și în Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de ONU sunt și valorile Uniunii Europene. UE este întemeiată pe principiile libertății, demnității, dialogului, stabilității și respectării acordurilor internaționale. UE a susținut în mod constant cauza ONU, a tratatelor acestei organizații și a multilateralismului. CESE sprijină acest obiectiv. Cu toate acestea, CESE remarcă faptul că mediul de promovare a valorilor multilaterale s-a schimbat și, prin urmare, CESE analizează necesitatea de revizuire a comunicărilor CE privind politicile UE în materie de multilateralism. [COM(2001) 231: Construirea unui parteneriat eficient cu Organizația Națiunilor Unite în domeniul dezvoltării și al afacerilor umanitare și COM(2003) 526: Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite: alegerea în favoarea multilateralismului].

3.3

O nouă structură de guvernanță a economiei mondiale ar trebui să se întemeieze pe Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale și să se concentreze asupra abordării chestiunilor sociale urgente, cum ar fi șomajul, sărăcia, securitatea alimentară și inegalitatea crescândă. Ar trebui să contribuie la dreptatea socială și la construirea unei lumi mai echitabile. O nouă structură de guvernanță ar trebui să aibă un rol mai important în promovarea unei economii ecologice și să protejeze bunurile publice, cum ar fi apa curată și aerul pur, biodiversitatea și reducerea emisiilor de CO2.

4.   Noua guvernanță: intensificarea cooperării, sporirea coerenței și a eficienței

4.1

CESE solicită atât Comisiei Europene, cât și celorlalte instituții europene să promoveze în mod activ o nouă guvernanță a organizațiilor internaționale, care să urmărească sporirea coerenței și eficientizarea acestora în ceea ce privește contribuția la dezvoltarea durabilă, precum și realizarea obiectivelor referitoare la munca decentă și durabilitatea întreprinderilor.

4.2

Organizațiile internaționale, mai ales ONU și agențiile sale, au obiective clare, însă lasă deseori de dorit în ceea ce privește eficiența. Cu toate că obiectivele au devenit oficiale prin intermediul unor tratate și norme internaționale, implementarea acestora este adesea inadecvată și se simte lipsa unui sistem eficient de evaluare a impactului. Noua guvernanță a organizațiilor internaționale ar trebui să insiste mai mult asupra punerii în aplicare și urmăririi deciziilor sale.

4.3

Monitorizarea devine un instrument important pentru garantarea coerenței în aplicarea politicilor și pentru orientarea liderilor și a factorilor de decizie politică către domeniile de interes major. Aceasta asigură și unele „avertizări timpurii” care permit să se intervină la timp și în mod adecvat. CESE recomandă utilizarea și dezvoltarea unei asemenea abordări la nivel internațional pe o scară mai largă și în mod mai coordonat, în funcție de necesitățile instituțiilor internaționale, întrucât experiența europeană de monitorizare cu succes a intervențiilor complexe la mai multe niveluri a stimulat capacitatea comună de gestionare a autorităților publice, a specialiștilor și a sectorului privat.

4.4

Organizațiile internaționale pot acționa mai eficient dacă își consolidează reciproc obiectivele. Unele organizații internaționale dispun de mecanisme de depunere a reclamațiilor și de arbitraj (OMC), altele dispun de mecanisme de supraveghere bine dezvoltate, însă fără nicio competență de punere în aplicare (OIM). Politicile organizațiilor internaționale nu ar trebui să intre în contradicție; obiectivele ONU, ale instituțiilor financiare internaționale și ale UE nu pot fi atinse decât dacă acestea conlucrează pentru a-și promova reciproc standardele, cum ar fi egalitatea între femei și bărbați, durabilitatea, munca decentă și liberalizarea comerțului.

4.5

Guvernanța instituțiilor financiare – FMI, Banca Mondială și Consiliul pentru stabilitate financiară – s-a aflat în centrul dezbaterii privind guvernanța internațională a economiei globale. Necesitatea de a reglementa piețele financiare și de a le spori transparența este mai stringentă ca niciodată, întrucât măsurile adecvate nu se mai pot lua numai la nivel național. Pentru ca organizațiile internaționale să poată deveni mai eficiente în prevenirea crizelor viitoare, CESE sprijină sporirea uniformă a autorității acestora de reglementare a piețelor financiare la nivel internațional, fără însă ca acest lucru să genereze restricții excesive, un mediu sufocant și birocrație. CESE sprijină o mai bună reglementare la nivel european și internațional în următoarele domenii: creșterea rezervelor, reglementarea fondurilor speculative, sporirea transparenței paradisurilor fiscale, descurajarea remunerării excesive și injuste, reducerea riscului de efect de levier și consolidarea la nivel supranațional a autorităților de supraveghere, printre altele.

4.6

Pentru a aborda impactul crizei financiare asupra economiei reale, este necesară o sporire a cooperării la nivel internațional. O economie globală sigură necesită o mai bună reglementare și să fie bazată mai mult pe valori. O inițiativă importantă a fost luată de dna Merkel, cancelarul german. În cadrul unei reuniuni a OMC, a Băncii Mondiale, a FMI, a OIM și a OCDE la începutul anului 2009, domnia sa a propus o Cartă pentru guvernanța economică durabilă (3) care ar pune bazele unor politici coerente în vederea îndeplinirii obiectivelor comune, fiecare organizație contribuind la aceasta în funcție de mandatul propriu. Pe baza acestei carte, liderii G20 au formulat la Pittsburgh o serie de „valori fundamentale pentru o activitate economică durabilă”, prin intermediul cărora își definesc responsabilitățile față de diferiții factori implicați – consumatori, lucrători, investitori și întreprinzători – în vederea sporirii bunăstării populației prin intermediul unor strategii economice, sociale și de mediu coerente. OCDE a pregătit documentul „Un standard global pentru secolul XXI” pe baza standardelor sale existente pentru guvernanța întreprinderilor, întreprinderile multinaționale, lupta împotriva corupției și cooperarea fiscală (4). Comisia Stiglitz recomandă luarea unor măsuri ferme de contracarare a scăderii cererii, în vederea creării de locuri de muncă și a îndeplinirii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului. CESE recomandă ca UE și statele membre să sprijine aceste inițiative.

4.7

OIM urmează să joace un rol important în noua structură de guvernanță. Principalele standarde de muncă ale OIM și conceptul de muncă decentă și de întreprinderi durabile oferă orientări pentru abordarea crizei locurilor de muncă. La cea de-a 98-a conferință din iunie 2009, cele trei părți participante la OIM au ajuns la un acord cu privire la Pactul global privind locurile de muncă, care constă într-o serie de măsuri menite să inverseze tendințele descrescătoare în materie de ocupare a forței de muncă și de creștere economică. CESE îndeamnă UE să insiste în vederea stabilirii unui dialog oficial între organizațiile internaționale, bazat pe Agenda privind munca decentă a OIM, cu privire la ocuparea forței de muncă, dezvoltarea întreprinderilor, protecția socială, condițiile de muncă umane, relațiile profesionale sănătoase și drepturile la locul de muncă.

4.8

Pentru a obține o coerență sporită, Comitetul recomandă UE să promoveze, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, ratificarea convențiilor OIM actualizate, precum și punerea în aplicare a Agendei privind munca decentă. Comitetul încurajează în special ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor care prezintă o relevanță maximă pentru Agenda privind munca decentă, inclusiv a convențiilor privind sănătatea și siguranța la locul de muncă, a convențiilor privind securitatea socială și a Convenției nr. 94 privind clauzele de muncă în contractele publice. Reglementările UE nu scutesc statele membre de îndeplinirea obligațiilor asumate de acestea în temeiul convențiilor OIM pe care le-au ratificat. CESE sprijină solicitarea adresată de către Parlamentul European Comisiei în Rezoluția din 26 noiembrie 2009 de a pregăti o recomandare către statele membre privind ratificarea convențiilor OIM actualizate și participarea în mod activ la punerea în aplicare a acestora. Având în vedere Avizul său privind dimensiunea socială a globalizării (5) și Avizul privind promovarea muncii decente pentru toți (6), CESE dorește să se implice în mod activ în pregătirea acestei recomandări.

4.9

În afară de aceasta, CESE sprijină orice inițiativă a UE de a încuraja cooperarea pe teme specifice între organizațiile internaționale. Exemple grăitoare în acest sens sunt cooperarea dintre OMC și OIM pe tema ocupării forței de muncă, cooperarea dintre Banca Mondială și OIM pe teme de securitate socială, cooperarea dintre Banca Mondială și FMI privind punerea în aplicare a standardelor de muncă fundamentale. Ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, microfinanțarea și securitatea socială sunt problemele de maximă importanță.

5.   Noua guvernanță: mai multă considerație acordată intereselor țărilor în curs de dezvoltare

5.1

Țările în curs de dezvoltare și țările emergente trebuie să joace un rol mai important în structurile noii guvernanțe globale care vor fi adoptate de către organizațiile internaționale. Cu toate acestea, integrarea acestora trebuie să se întemeieze pe respectarea regulilor ONU și pe respectarea drepturilor omului. Obiectivul de a asigura o muncă decentă și punerea în aplicare a standardelor de muncă fundamentale ale OIM în țările emergente și în țările în curs de dezvoltare ar trebui să constituie un reper pentru politicile organizațiilor internaționale. Banca Mondială și FMI trebuie să se reorganizeze pentru a spori reprezentarea și influența țărilor mai sărace în cadrul instituțiilor și proceselor lor.

5.2

Este necesară acordarea de sprijin țărilor în curs de dezvoltare pentru a le facilita participarea efectivă la procesul decizional al OMC. Ele trebuie să fie în măsură să participe mai prompt la negocierile comerciale și să fie încurajate să își îmbunătățească și să își aprofundeze cunoștințele în materie de comerț, precum și capacitățile tehnice și competențele în domeniul integrării piețelor. În cadrul relațiilor comerciale, țările în curs de dezvoltare trebuie să beneficieze de un spațiu politic legitim.

5.3

În martie 2009, FMI a analizat vulnerabilitatea țărilor cu venituri reduse la efectele negative ale crizei financiare globale și la recesiunea care a urmat acesteia (7). Potrivit estimărilor OIM, peste 200 de milioane de persoane ar putea fi obligate să trăiască în condiții de sărăcie extremă, cea mai mare parte dintre acestea trăind în economii în curs de dezvoltare sau emergente. Numărul lucrătorilor săraci, care câștigă mai puțin de 2 USD pe zi, ar putea să crească până la 1,4 miliarde, anulând progresele obținute în privința reducerii sărăciei în cursul ultimului deceniu. Sărăcia crescândă va afecta cel mai mult femeile, care constituie 60 % dintre săracii existenți la nivel mondial. În aceste împrejurări, trebuie întreprinse eforturi suplimentare în vederea îndeplinirii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului. CESE îndeamnă UE să își respecte în mod riguros angajamentul de îndeplinire a ODM.

6.   Ce rol ar putea avea UE în promovarea unei noi guvernanțe a diferitelor organizații internaționale?

6.1

UE are de jucat un rol important pe scena internațională. Uniunea Europeană este cel mai important exportator la nivel mondial, principalul donator către țările în curs de dezvoltare și piața de referință la nivel mondial. În pofida acestui fapt, studiile efectuate demonstrează că UE își pierde treptat influența în cadrul ONU (8). Rezoluțiile UE privind drepturile omului obțin mai puțin sprijin în cadrul Adunării Generale a ONU decât acum un deceniu, din cauza influenței crescânde a țărilor care se opun amestecului în „treburile interne”, cum ar fi China și Rusia (9).

6.2

Miza pe care o reprezintă sistemul guvernanței globale este foarte importantă pentru UE. Modelul economiei de piață sociale al UE este unic și a dovedit că este deosebit de apt pentru a aborda problemele complexe ale crizei financiare actuale. UE și instituțiile sale trebuie să acționeze în vederea protejării intereselor și a promovării valorilor proprii.

6.3

UE este reprezentată în cadrul tuturor organizațiilor internaționale care se ocupă de guvernanța economiei globale, fie prin prezența statelor membre în consiliile de administrație ale acestor organizații, fie prin coordonarea politicilor statelor membre în cadrul acestor organizații, fie prin reprezentarea pe care i-o asigură statul membru care deține președinția sau în mod direct, prin intermediul statutului reprezentativ al CE. UE are doar statut de observator în cadrul majorității organizațiilor internaționale (cu excepția OMC și a FAO) și se bazează pe „puterea discretă” pentru a-și exercita influența. Chiar dacă această „putere discretă” și rețeaua europeană a bunăvoinței pot fi eficiente, UE ar trebui să se străduiască să adopte poziții oficiale, acolo unde este posibil. UE ar trebui să dezvolte o strategie adaptată fiecăreia dintre organizațiile internaționale, pentru a-și spori influența și a-și consolida poziția, în vederea promovării unei guvernanțe mai eficiente și mai juste a acestor organizații.

6.4

În cadrul FMI, UE este reprezentată de mai mulți purtători de cuvânt (președintele EURIMF, BCE, președintele Eurogrupului, ministrul de finanțe al țării care exercită președinția UE), iar divergențele dintre statele membre privind chestiunile financiare și cele legate de dezvoltare împiedică Europa să se exprime în mod unitar. Dacă, în ceea ce privește aspectele comerciale, Comisia Europeană deține autoritatea de se pronunța în numele UE, în privința altor chestiuni financiare sau economice nici chiar cele 16 state membre ale UE care au o monedă comună și și-au delegat o parte a competențelor către BCE nu adoptă întotdeauna o poziție unitară. Având în vedere importanța crescândă a instituțiilor Bretton Woods, mai ales a FMI, CESE îndeamnă UE și instituțiile sale să își îmbunătățească coordonarea în ceea ce privește guvernanța acestor instituții. Statele membre UE dețin împreună 32 % din drepturile de vot din cadrul FMI (în comparație cu SUA, care dețin 17 %). O scădere a influenței statelor membre mai mici ale UE pentru a face loc economiilor emergente poate fi compensată printr-o politică mai bine coordonată a UE.

6.5

CESE solicită UE să încurajeze FMI să promoveze politicile care asigură acces la credite și finanțare, în special pentru IMM-uri și fermieri, întrucât aceste sectoare reprezintă coloana vertebrală, precum și principalii furnizori de locuri de muncă, în cadrul tuturor economiilor naționale. De asemenea, CESE solicită UE să îndemne instituțiile financiare internaționale să pună la dispoziție fonduri pentru țările în curs de dezvoltare în vederea aplicării unor măsuri contraciclice și, în acest context, să se abțină de la a impune măsuri condiționate prociclice.

6.6

Din 2000, UE și-a sporit în mod considerabil contribuția financiară către Banca Mondială (241 milioane EUR în 2008). CESE recunoaște importanța rolului Băncii Mondiale în eradicarea sărăciei și recomandă UE să încurajeze Banca Mondială să adopte politici de dezvoltare economică în cadrul cărora să se regăsească munca decentă, precum și accesul la servicii de asistență medicală, la educație și la alte bunuri publice. CESE îndeamnă UE să sprijine Banca Mondială în vederea finanțării planurilor de redresare ale țărilor afectate de criza financiară și economică actuală, care să fie orientate către sprijinirea dezvoltării durabile a întreprinderilor, crearea de locuri de muncă, investiții publice, politici active privind piața forței de muncă, extinderea securității sociale minime astfel încât să îi includă pe toți, sisteme de siguranță suplimentare pentru cei mai vulnerabili și investiții în „economia verde”.

6.7

În temeiul noului Tratat de la Lisabona, Parlamentul European are putere de codecizie în domeniul politicii comerciale. În opinia CESE, aceasta îi oferă noi oportunități de a-și consolida cooperarea cu Parlamentul și cu Comisia în ceea ce privește chestiunile comerciale. CESE a pregătit mai multe avize relevante privind anumite chestiuni comerciale și necesitatea de a face politicile comerciale să fie coerente cu politicile sociale și de mediu ale UE (10).

6.8

UE își dedică o mare parte din timp coordonării opiniilor și pozițiilor sale în cadrul organizațiilor internaționale și, prin urmare, mai puțin timp și mai puține eforturi sunt disponibile pentru a obține sprijinul altor membri ai organizațiilor internaționale pentru aceste poziții. Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap este una dintre excepțiile fericite recente. Organizațiile societății civile pot sprijini o poziție comună. CESE remarcă faptul că votul statelor membre UE dă dovadă de convergență și încurajează UE să fie pregătită să se exprime „cu o voce unică”, pentru a evita pierderea influenței din cauză că statele membre nu ajung la un acord. Se speră că Tratatul de la Lisabona va contribui la ameliorarea acestei situații. Acceptarea noului tratat, noul post de Înalt reprezentant și cooperarea diplomatică consolidată reprezintă o ocazie de a întări poziția UE pe scena internațională.

6.9

O mai bună guvernanță a organizațiilor internaționale, care să fie mai coerentă și astfel mai eficientă, începe cu exemplul propriu. Politicile UE în cadrul ONU și al agențiilor ONU, în cadrul G20 și al instituțiilor Bretton Woods ar trebui să se supună acelorași principii și să promoveze aceleași obiective, în cadrul mandatului și al structurii diferitelor organizații. Pentru a dezvolta politici coerente în cadrul organizațiilor internaționale sunt necesare eforturi mult mai mari. Politica UE privind coerența în materie de dezvoltare reprezintă un exemplu pozitiv în acest sens. CESE menționează, de asemenea, și coerența dintre politica internă și cea externă în cadrul Strategiei de la Lisabona (11).

7.   O mai bună consultare și implicare a partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile

7.1

Participarea partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile reprezintă o condiție prealabilă a protejării și promovării valorilor fundamentale ale organizațiilor internaționale. Guvernanța instituțiilor internaționale reprezintă o miză importantă pentru societatea civilă. Criza recentă a demonstrat faptul că societatea civilă, fie că este vorba de contribuabili, lucrători, consumatori, persoane care fac economii, proprietari de locuințe sau întreprinzători, plătește un preț mare pentru o guvernanță globală insuficientă și ineficientă.

7.2

Noua structură de guvernanță se conturează în cadrul unor reuniuni diplomatice la nivel înalt. Acest proces nu este unul foarte transparent. Organizațiile societății civile și partenerii sociali dispun de un acces redus la informațiile privind acest proces, nemaivorbind de accesul la procesul decizional. Organizațiile societății civile și sindicatele încearcă să mobilizeze opinia publică și să facă lobby pe lângă guvernele lor pentru a-și comunica ideile cu privire la viitoarea structură de guvernanță a economiei globale. Anumite secțiuni ale comunității de afaceri sunt consultate, în timp ce altele sunt excluse. Ar trebui să se țină seama mai mult de vocea organizațiilor societății civile și de cea a partenerilor sociali în cadrul activităților politice ale UE, precum și în cadrul organizațiilor internaționale.

7.3

Există mai multe exemple de bune practici, la nivel național, regional și internațional, în ceea ce privește implicarea societății civile în guvernanța instituțiilor internaționale. La nivel internațional se distinge exemplul OIM. Reprezentanții patronatelor și ai lucrătorilor sunt pe picior de egalitate cu guvernele în cadrul instituțiilor OIM, fie că este vorba de guvernanță, de luarea deciziilor, de stabilirea standardelor sau de monitorizare. Comitetul consultativ pentru afaceri și industrie (BIAC) și Comitetul consultativ pentru uniunile sindicale (TUAC) din cadrul OCDE reprezintă, de asemenea, exemple bune de instituționalizare a consultării partenerilor sociali. Toate celelalte organizații internaționale organizează consultări mai puțin sistematice ale partenerilor sociali și ale altor organizații ale societății civile, un exemplu fiind statutul consultativ pe care îl au ONG-urile în cadrul ONU, ori nu organizează deloc astfel de consultări, cum este cazul G20. Guvernanța eficientă a organizațiilor internaționale va fi întărită prin instituționalizarea într-un mod transparent a implicării organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali. Organizațiile internaționale pot, de asemenea, să devină mai eficiente atunci când organizațiile societății civile și partenerii sociali sunt incluși în mecanismele lor de urmărire și monitorizare și în sistemele lor de avertizare timpurie.

7.4

CESE se așteaptă ca UE să includă organizațiile societății civile și partenerii sociali în dezvoltarea politicilor și a pozițiilor sale față de noua guvernanță a organizațiilor internaționale. Comitetul se așteaptă, de asemenea, ca UE să promoveze în cadrul organizațiilor internaționale disponibilitatea de consultare a societății civile și a partenerilor sociali atunci când se discută structurile de guvernanță. O consultare utilă presupune transparența și accesul ușor la documente într-un termen care să permită luarea în considerare și includerea opiniilor părților interesate.

7.5

CESE se așteaptă ca UE (CE și statele membre) să promoveze și să faciliteze o mai bună consultare a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali în cadrul viitoarelor structuri de guvernanță a organizațiilor internaționale.

Bruxelles, 17 martie 2010

Președintele Comitetului Economic și Social European

Mario SEPI


(1)  COM(2001) 231: Construirea unui parteneriat eficient cu Organizația Națiunilor Unite în domeniul dezvoltării și al afacerilor umanitare și COM(2003) 526: Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite: alegerea în favoarea multilateralismului.

(2)  În conformitate cu recomandarea comisiei de experți prezidate de prof. Joseph Stiglitz, care a avut rol consultativ în cadrul Conferinței ONU privind criza economică și financiară mondială și impactul acesteia asupra dezvoltării, în iunie 2009. Comisia Stiglitz a recomandat, de asemenea, înființarea unei comisii de experți care să consilieze Consiliul.

(3)  Comunicat de presă comun al cancelarului Merkel, 5 februarie 2009, Berlin.

(4)  Angel GURRÍA, secretarul general al OCDE, Roma, 12 mai 2009.

(5)  JO C 234, 22.9.2005, p. 41.

(6)  JO C 93, 27.4.2007, p. 38.

(7)  FMI, The Implications of the Global Financial Crisis for Low-Income Countries („Implicațiile crizei financiare globale pentru țările cu venituri reduse”), martie 2009.

(8)  Richard Gowan, Franziska Brantner: A global Force for Human Rights? An audit of European Power at the UN. („O forță globală în domeniul drepturilor omului? Un bilanț al influenței europene în cadrul ONU”), Consiliul european privind relațiile externe, septembrie, 2008, www.ecfr.eu

(9)  JO C 182, 4.8.2009, p. 13.

(10)  JO C 211, 19.8.2008, p. 82.

(11)  JO C 128, 18.5.2010, p. 41.


Top