Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52008IE1216

Avizul Comitetului Economic și Social European privind cauzele diferenței dintre inflația percepută și inflația reală

OJ C 27, 3.2.2009, p. 129–139 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

3.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/129


Avizul Comitetului Economic și Social European privind cauzele diferenței dintre inflația percepută și inflația reală

(2009/C 27/27)

La 17 ianuarie 2008, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Cauzele diferenței dintre inflația percepută și inflația reală.

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 3 iunie 2008. Raportor: dl DERRUINE.

În cea de-a 446-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2008 (ședința din 9 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 125 de voturi pentru, 0 voturi împotrivă și 2 abțineri.

1.   Recomandări

1.1

Conform unor recomandări anterioare ale Comitetului, „statisticile privind salariile (sau veniturile) ar trebui măcar să fie defalcate pe cvintile, pentru a putea evalua mai bine impactul politicii salariale asupra stabilității prețurilor” (1). La punctul 4.3.3 sunt puse în evidență diferențele dintre profilurile de consum, în funcție de nivelul veniturilor. La aceasta, se adaugă faptul că și propensiunea marginală către consum variază, astfel încât este important să se poată stabili ce categorie de venituri profită de care anume creștere salarială (în procente). În caz contrar, politica monetară ar putea reacționa nepotrivit la majorările salariale și de venituri.

1.1.1

În mod complementar și după modelul studiului realizat de Banca Națională a Belgiei (2), s-ar cuveni ca și Comisia Europeană și/sau Banca Centrală Europeană să publice, cel puțin o dată pe an, date privind impactul inflației asupra puterii de cumpărare a familiilor, în funcție de nivelul de venituri ale acestora.

1.1.2

În ceea ce privește insulele europene, este necesar ca ele să dispună, la nivel local, de servicii statistice și de un indice de prețuri, astfel încât să poată măsura cu exactitate costul suplimentar impus de însușirea lor insulară. Pentru realizarea acestui obiectiv, ar trebui ca serviciile lor statistice să pună la punct o metodologie comună de evaluare.

1.2

În mod similar, statele membre și Eurostat ar trebui invitate să utilizeze mai bine datele de care dispun privind prețurile, pentru a furniza indici care să detalieze evoluția prețurilor pe categorii de circuite de distribuție și pe categorii de produse diferențiate, în funcție de gamă (produse de calitate inferioară, de calitate medie, de calitate superioară). Într-adevăr, există temerea că prețul produselor „de calitate inferioară” (în special alimentare) a cunoscut o creștere mai mare. În plus, o comparație la nivel internațional a datelor privind prețurile, colectate de instituțiile însărcinate cu calculul inflației, ar putea furniza un răspuns la întrebările de la punctul 1.4. De asemenea, CESE își pune întrebarea dacă nu ar fi relevant să aibă în vedere un indice de prețuri pentru persoanele în vârstă.

1.3

Comitetul dorește ca reflecția inițiată în prezent sub egida Eurostat, și care vizează elaborarea unor metodologii riguroase de integrare a evoluțiilor costului locuinței în calculul inflației, să fie rapid finalizată și însoțită de propuneri de acțiune adresate partenerilor sociali și economici implicați. În general, Comitetul solicită să fie implicat în revizuirile metodologice ale indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC), efectuate de Eurostat.

1.4

Comisia Europeană ar trebui să studieze evoluția simultană a indicilor de preț la consum, la producție și la import, căci este surprinzător faptul că prețul de import al anumitor produse a scăzut extrem de mult, fără ca acest lucru să fie resimțit de consumatorul final. Este inadmisibil ca acesta să plătească mai mult din cauză că ignoră anumite informații esențiale. Aceasta nu ar face decât să se repercuteze asupra monedei unice, care ar face obiectul unei discreditări imposibil de contracarat.

1.5

Conștient fiind de dificultățile întâmpinate de Eurostat în colectarea datelor, Comitetul se întreabă totuși dacă nu ar fi posibilă publicarea mai rapidă a datelor privind cheltuielile de consum din gospodăriile private. Termenul-limită actual este de trei ani (astfel, datele din 2005 nu au fost comunicate decât în 2008!!!). Unele date (cele care se referă la repartizarea veniturilor, îndeosebi) nu au mai fost actualizate din 2001. De asemenea, date fiind evoluțiile societății, se pune întrebarea dacă nu ar trebui redus intervalul de timp dintre anchete (care au loc în prezent la fiecare șase ani).

1.6

În sfârșit, CESE recomandă sprijinirea instituțiilor publice și a organizațiilor neguvernamentale care contribuie la informarea consumatorilor și îi ajută în alegerile din ce în ce mai dificile, pe măsură ce tehnicile de comercializare și ofertele grupate devin din ce în ce mai complicate.

2.   Introducere

2.1

De la lansarea monedei unice (stabilirea parităților în 1999 și circulația monedelor și a bancnotelor în 2002, în primele state membre ale Uniunii Economice și Monetare), aceasta a făcut obiectul tuturor criticilor posibile: dacă, inițial, deprecierea monedei euro în raport cu marile valute internaționale a stârnit ironii, avântul său din ultimii trei ani a stârnit temeri în ceea ce privește competitivitatea externă a întreprinderilor europene. Unele guverne au alimentat de altfel acest sentiment, pentru a disimula propriile erori de politică economică. Un anumit număr de critici — redus, ce e drept —, au indicat chiar moneda unică drept factor care explică cel puțin parțial absența convergenței reale a țărilor din zona euro, aceasta determinându-i să ia în considerare retragerea țării lor din zona euro.

2.2

Statisticile privind indicele armonizat al prețurilor de consum indică faptul că inflația a scăzut în mod considerabil în timpul celei de-a treia faze de pregătire a UEM și că, de atunci, aceasta s-a menținut la un nivel scăzut din punct de vedere istoric, probabil dat fiind că o comparare mai ușoară a prețurilor a limitat creșterile acestora și a stimulat concurența. Totuși, marea majoritate a europenilor estimează că moneda euro poartă răspunderea pentru dificultățile pe care le traversează economia lor națională și că trecerea la moneda unică a creat presiuni inflaționiste care le-au știrbit puterea de cumpărare. De altfel, unii ar fi în favoarea revenirii la dubla afișare a prețurilor, ceea ce ar reprezenta un regres considerabil pentru partizanii integrării europene. De aici, neîncredere față de moneda euro și, prin extensie, față de Uniunea Economică și Monetară. Astfel, în septembrie 2002, 59 % dintre europeni considerau moneda unică drept „în general, avantajoasă”, față de 29 %, sceptici (sondajul Eurobarometru, 2006). Patru ani mai târziu, entuziasmul stârnit de unul dintre cele mai mari proiecte politice europene din acești ultimi 20 de ani s-a stins definitiv, 81,4 % dintre cetățeni considerând că moneda euro a antrenat o creștere a prețurilor.

2.3

Până la introducerea monedei euro, evoluția percepției inflației de către consumatori corespundea, în linii mari, celei a IAPC. Din 2002, lucrurile nu au mai stat astfel, iar în 2003 decalajul a atins cea mai înaltă valoare, înainte de a fi resorbit parțial. Începând cu anul 2006, diferența s-a mărit din nou. De la sfârșitul lui 2004, inflația percepută s-a stabilizat în jurul unui nivel superior celui înregistrat în 2001.

Image

2.4

În majoritatea țărilor care s-au alăturat UE în 2004, inflația efectivă a crescut în momentul aderării, și chiar din 2003, ca urmare a creșterii fiscalității indirecte și a controlului prețurilor, în special al prețurilor agricole. Într-un anumit număr de țări, inflația a scăzut în perioada următoare, însă inflația percepută a crescut mai repede. Republica Cehă este singura țară în care inflația percepută este mai mică decât inflația reală, potrivit datelor de la începutul lui 2008.

2.5

Dacă se analizează cazul Sloveniei, prima dintre aceste țări care a adoptat moneda unică, se constată, de asemenea, faptul că inflația percepută a crescut brusc în 2007, odată cu trecerea la moneda euro fiduciară, și că acest salt a fost „pregătit” de anticipări ale creșterilor de prețuri în cursul celor doi ani care au precedat acest eveniment.

Image

2.6

Semnele de întrebare pe care le pune sănătatea monedei euro se află în contradicție cu aprecierea țărilor, inclusiv a celor extra-europene: potrivit FMI, ponderea monedei euro în rezervele internaționale a crescut de la aproximativ 18 % în 1999, la aproximativ 25 % în 2004. Acest rezultat este și mai impresionant în țările emergente. Reușita sa este confirmată și de faptul că 37 % din totalitatea tranzacțiilor mondiale și între 41 % și 63 % din importuri/exporturi sunt exprimate în EUR.

2.7

Prezentul aviz din proprie inițiativă își propune să explice mai bine evoluția inflației, precum și cauzele diferenței care persistă între inflația percepută de marele public și inflația reală, și să formuleze, acolo unde este cazul, câteva recomandări.

3.   Evoluția prețurilor în zona euro și în cele trei țări din afara ei

3.1

În opinia multor europeni, moneda euro a declanșat o creștere a prețurilor. Însă, dacă așa ar sta lucrurile, inflația ar prezenta profiluri diferite, în funcție de apartenența unei țări la zona euro. Or, evoluția prețurilor în zona euro a fost similară celei din cele trei țări (Danemarca, Regatul Unit, Suedia) care nu adoptaseră la acea vreme moneda unică.

3.1.1

Matricea corelațiilor indică în ce măsură variațiile de preț sunt similare între zona euro și celelalte trei țări pe de o parte, ca și între fiecare dintre aceste trei țări, pe de alta. Cifrele din fiecare căsuță variază între 0 (absența corelației) și 1 (corelație perfectă).

Matricea corelațiilor, 2000-2002

 

Zona euro

Danemarca

Suedia

Regatul Unit

Zona euro

1,00

0,52

0,67

0,67

Danemarca

 

1,00

0,35

0,47

Suedia

 

 

1,00

0,47

Regatul Unit

 

 

 

1,00

Matricea corelațiilor, 2002-2004

 

Zona euro

Danemarca

Suedia

Regatul Unit

Zona euro

1,00

0,29

0,78

0,80

Danemarca

 

1,00

0,34

0,40

Suedia

 

 

1,00

0,75

Regatul Unit

 

 

 

1,00

Sursa: Eurostat; calcule proprii.

3.1.2

Corelația dintre ratele de inflație din zona euro, din Regatul Unit și din Suedia s-a consolidat ca urmare a intrării în vigoare a monedei euro. În cazul Danemarcei, se observă contrariul. Totuși, se poate constata că se estompează corelația între prețurile daneze și cele engleze și că rămâne stabilă, deși mai atenuată, corelația cu prețurile suedeze.

3.1.3

De asemenea, surprinde constatarea că, lăsând la o parte Danemarca și Regatul Unit, corelația celor trei țări din afara zonei euro este mai puternică cu aceasta decât între ele!

3.2

Aceasta demonstrează că mișcările de prețuri din interiorul zonei euro nu pot fi puse pe seama monedei euro, întrucât acestea au fost similare în țările care nu au adoptat moneda unică.

3.3

Tabelul următor reia cele 12 mari categorii de bunuri și servicii (clasificarea consumului individual al familiilor) care intră în calculul IAPC și indică ponderea fiecăreia și ritmul de creștere a prețurilor în cei doi ani care au precedat/urmat introducerea euro. Trebuie observat că, la acest nivel, doar trei dintre aceste categorii prezintă o creștere netă a prețului (băuturile alcoolice, țigările, în cazul cărora creșterea se poate explica prin accize mai ridicate, sănătatea și transporturile). Ceea ce nu înseamnă că la un nivel mai detaliat al defalcării nu s-au înregistrat creșteri (de exemplu în cazul chiriilor, ale căror prețuri au crescut de la + 1,5 %, între 2000 și 2002, la + 2 %, între 2002 și 2004).

Zona euro

2000-2002

2002-2004

Accelerarea creșterii prețului

Ponderea medie 2000-2004

cp00 Indicatori IAPC

2,31

1,99

 

 

cp01 Produse alimentare și băuturi nealcoolice

4,47

1,50

Image

157,91

cp02 Băuturi alcoolice, țigări și narcotice

3,11

5,42

Image

39,71

cp03 Articole de îmbrăcăminte și încălțăminte

0,64

-0,09

Image

75,87

cp04 Locuință, apă, electricitate, gaz și alți combustibili

2,81

2,19

Image

154,96

cp05 Mobilier, dotări menajere și întreținerea curentă a casei

1,68

1,12

Image

79,84

cp06 Sănătate

1,59

4,93

Image

36,04

cp07 Transporturi

1,49

2,51

Image

153,67

cp08 Comunicații

-5,07

-0,73

Image

28,23

cp09 Petrecerea timpului liber și cultură

1,22

0,10

Image

98,10

cp10 Învățământ

3,46

3,49

Image

9,21

cp11 Hoteluri, cafenele și restaurante

3,69

3,23

Image

91,25

cp12 Alte bunuri și servicii

2,86

2,53

Image

75,25

Sursa: Eurostat; calcule proprii.

4.   Cauzele diferenței dintre inflația percepută și cea constatată

4.1   Explicații socioeconomice

4.1.1

Introducerea monedei euro a coincis cu lunile care au urmat zilei de 11 septembrie și care s-au scurs într-un climat de nesiguranță globală, inclusiv economică. Aceasta a fost agravată de degradarea conjuncturii, perioada respectivă contrastând puternic cu 1999 și 2000, ani de creștere excepțională.

4.1.2

Unul dintre principalii factori care explică acest decalaj persistent dintre inflația percepută și cea constatată ține de îmbinarea mai multor factori: frecvența de cumpărare a diferitelor bunuri și servicii care intră în calculul IAPC; evoluția prețurilor respective; importanța pe care le-o acordă consumatorii.

4.1.2.1

Tabelul următor încearcă să obiectiveze acești factori, repartizând ansamblul indicatorilor IAPC în cinci categorii: bunurile și serviciile care fac obiectul unei achiziții regulate (cel puțin o dată pe lună), cele care fac obiectul unei achiziții mai puțin frecvente și cele pentru care frecvența de cumpărare poate varia în funcție de indivizi și de împrejurări. De asemenea, pentru primele două categorii, se face distincție între situațiile în care bunul sau serviciul în cauză este supus sau nu unei puternice concurențe (inter)naționale.

4.1.2.2

Este evident faptul că, în ansamblu, prețurile produselor care fac obiectul unei concurențe slabe au crescut mult mai repede decât inflația medie, pe parcursul anilor 2000-2007 (+ 2,12 %). Tabelul confirmă și faptul că prețurile bunurilor cumpărate mai puțin frecvent și supuse unei concurențe puternice au contribuit mult la limitarea inflației (+ 0,37 %), având în vedere ponderea lor în inflație (27 %, imediat în urma categoriei „cumpărături regulate/concurență slabă”, cu 34 %).

Categorii de indicatori

Situația concurenței

% creștere anuală 2000-2007

Contribuția la IAPC

Ponderea în IAPC

Cumpărături regulate

slabă

2,34

0,92

339,4

puternică

2,00

0,06

28,8

Cumpărături neregulate

slabă

2,91

0,51

204,7

puternică

0,37

0,26

269,1

Variabile

2,38

0,37

157,88

IAPC

 

2,12

2,12

1 000,0

Sursa: Eurostat; calcule proprii.

4.1.2.3

Rolul cumpărăturilor neregulate și supuse unei concurențe puternice reflectă tendințele comerțului internațional și ale modificărilor sale structurale. În 1995, două treimi din importurile manufacturiere provenite din țările din afara zonei euro veneau din țări cu costuri ridicate. În 2005, ponderea lor scăzuse la 50 %. Scăderea se datorează Regatului Unit, Japoniei și Statelor Unite, în timp ce a crescut ponderea țărilor emergente și, într-o mai mică măsură, de cea a statelor membre. De asemenea, este posibil ca evoluția ratelor de schimb să fi încurajat/frânat relațiile comerciale cu partenerii comerciali din zona euro.

Ponderea grupurilor de țări/țărilor în importurile din zona euro

 

Costuri ridicate

din care

Costuri reduse

din care

Statele Unite

Japonia

Regatul Unit

China

Noile state membre

1995

65,7

16,1

10,7

20,3

34,3

5

8

1997

65,2

17,7

9,6

21,2

34,8

5,8

8,4

1999

64,1

18,4

9,8

19,6

35,9

6,3

9,8

2001

60,2

18,1

8,5

18,6

39,8

7,9

11,6

2003

55,1

15,1

7,8

16,6

44,9

11

14

2005

50,7

13,9

6,7

15

49,3

14,8

13,1

Variație 1995-2005

-15,0

-2,2

-4,0

-5,3

15,0

9,8

5,1

Sursa: Banca Centrală Europeană, Buletinul lunar, august 2006.

4.1.3

Din 2002 se înregistrează o volatilitate a prețurilor, mult mai importantă decât cea înregistrată în cursul anilor care au precedat lansarea monedei euro fiduciare.

Image

4.1.4

De nivelul veniturilor unei familii depinde și felul în care este percepută evoluția prețurilor. În plus, diferențele de percepție în rândurile populației se accentuează odată cu creșterea numărului de persoane singure și care trebuie să se mulțumească cu un singur salariu/venit, pentru a face față tuturor cheltuielilor. Situația este extrem de dificilă pentru persoanele cu venituri scăzute și cu copii, pentru persoanele slab calificate, pentru femei (care fac încă obiectul unei discriminări salariale și în ocuparea unui loc de muncă) sau pentru persoanele care au un contract de muncă flexibil.

Image

Image

4.1.5

Trebuie observat că, de la un an la altul, caracteristicile bunurilor și serviciilor care compun IAPC se pot schimba și pot reflecta o îmbunătățire calitativă, fără ca prețul să se modifice. Însă, întrucât indicele nu ia în calcul o asemenea modificare, aceasta va fi înregistrată ca o scădere de preț în indice (ceea ce, totuși, nu exclude posibilitatea ca bunul/serviciul, în forma sa anterioară, să nu mai fie disponibil pe piață pentru consumatori. Astfel, scăderea nu ar fi decât o scădere „pe hârtie”, fără corespondent în realitate). Potrivit BCE, „ponderea cheltuielilor pentru bunurile a căror calitate tinde să se îmbunătățească mult și în mod frecvent este estimată la aproximativ 8-9 % din IAPC global” (automobil, calculatoare, telefoane mobile etc.).

4.1.6

De asemenea, trebuie amintite practicile unor detailiști și întreprinderi care, odată cu trecerea la monedele și bancnotele euro, au rotunjit în mod abuziv prețurile, prin majorare (chiriile), unele costuri suplimentare putând fi totuși justificate prin operațiuni legate de reetichetare etc., sau prin faptul că creșterile de preț nu s-au produs direct, unii operatorii preferând „să împuște doi iepuri dintr-un foc”, amânându-le așadar până în momentul trecerii la euro. Eurostat estimează că trecerea la moneda euro fiduciară a reprezentat între 0,12 și 0,29 puncte procentuale din indicele global IAPC al zonei euro, în 2002.

4.1.7

În sfârșit, unele evenimente izolate, fără legătură cu moneda unică, au coincis cu trecerea la moneda euro fiduciară și au putut contribui la o creștere a inflației percepute. Așa au stat lucrurile în cazul scumpirii semnificative a petrolului (+ 35 %, în perioada decembrie 2001-aprilie 2002) și al recoltelor proaste, din cauza gerului care a făcut ravagii în Europa, aceste situații afectând și economiile din afara zonei euro.

4.2   Explicații de ordin psihologic

4.2.1

Consumatorii pot fi mai sensibili la creșterile de preț decât la scăderile de preț, oricare ar fi produsul vizat, această sensibilitate fiind exacerbată de saltul în necunoscut pe care l-a reprezentat noua monedă unică, de neîncrederea indusă de un mai mare număr de prețuri diferite afișate pentru același produs, ca urmare a trecerii la euro, și de cheltuielile mari pentru bunurile și serviciile care au făcut obiectul unei majorări (chirie, produse alimentare, benzină).

4.2.2

Întrucât cheltuielile cu locuința ale proprietarilor-ocupanți sunt în prezent excluse din coșul IAPC, creșterile puternice de preț în domeniul imobiliar din unele țări pot explica diferența dintre inflația percepută și inflația efectivă.

4.2.3

De aceea, consumatorii care convertesc în fosta monedă națională prețul în euro al unui produs pe care intenționează să îl cumpere iau drept referință prețul practicat înaintea introducerii monedei euro. Aceasta alterează calculul, întrucât fostul preț nu mai este deloc de actualitate, din cauza inflației (3).

4.2.4

De asemenea, trebuie observată confuzia pe care o fac adesea mulți consumatori, sau observatori, între evoluția puterii de cumpărare și așteptările crescânde în materie de nivel de trai. Or, numeroase indicii tind să arate că așteptările în materie de nivel de trai ale consumatorilor sunt stimulate mai mult decât înainte de schimbările tehnologice frecvente, de apariția de noi produse sau servicii (care au tendința să „se adauge” consumului obișnuit), de o promovare din ce în ce mai sofisticată și o răspândire foarte rapidă a standardelor de consum, determinată de presiunea socială. De exemplu, cumpărarea unui GPS, care se adaugă altor achiziții de bunuri de consum, sau înlocuirea legumelor cu legume pre-spălate și preparate lasă impresia că au un impact asupra puterii de cumpărare, dar de fapt exercită o presiune asupra bugetului familial printr-o creștere a așteptărilor mai rapidă decât cea a veniturilor.

4.3   Explicații metodologice

4.3.1

Nu este cazul să se repună în discuție valabilitatea IAPC, care se bazează pe observarea și pe înregistrarea, în fiecare lună, de către institutele de statistică naționale, a mai mult de 700 de bunuri și de servicii reprezentative, ceea ce reprezintă aproximativ 1,7 milioane de observații, în 180 000 de puncte de vânzare, în fiecare lună.

4.3.2

Trebuie însă amintit faptul că indicele armonizat al prețurilor de consum rezultă din unele convenții, în special în ceea ce privește (1) alegerea bunurilor și serviciilor care vor servi drept indicatori și vor fi incluse în structura IAPC și (2) ponderea fiecăruia dintre acestea.

4.3.3

Totuși, după cum arată tabelul, structura cheltuielilor din gospodării fluctuează în funcție de venituri. Variațiile cele mai mari se observă în cazul chiriilor reale, care reprezintă o cheltuială de 5-6 ori mai mare pentru cele mai nevoiașe 20 % din gospodării, în raport cu cele mai bogate 20 %. Această diferență se explică prin faptul că în ultimul caz proprietarii sunt și locatari, aceștia resimțind în mod diferit evoluția prețurilor din sectorul imobiliar. Gospodăriile cele mai sărace alocă cu 81 % mai mult din veniturile lor achiziționării de produse alimentare și de băuturi nealcoolice, ceea ce le face mai sensibile la creșterile de prețuri ale acestor produse alimentare pe piețele mondiale. Gospodăriile mai înstărite consumă cu 67 % mai mult decât gospodăriile din prima cvintilă pentru achiziționarea de vehicule noi. Întrucât, în perioada 2000-2008, prețurile vehiculelor noi au evoluat mult mai lent decât IAPC, ele profită din plin de această evoluție pozitivă.

Zona euro — IAPC = 1 000

(anul 2005)

% creșterea anuală medie

(2000-2008; IAPC = 2,3)

Prima cvintilă

A V-a cvintilă

Diferența dintre prima și a V-a cvintilă

Cheltuielile de consum mediu (SPA)

Ponderea în IAPC

Diferența

cp01 Produse alimentare și băuturi nealcoolice

2,5

195

108

80,6

143,3

154,91

11,6

cp02 Băuturi alcoolice, țigări și narcotice

4,1

29

17

70,6

21,4

40,71

19,3

cp03 Articole de îmbrăcăminte și încălțăminte

1,4

54

62

-12,9

60,3

74,20

13,9

cp04 Locuință, apă, electricitate, gaz și alți combustibili

3,1

325

251

29,5

278,9

150,50

-128,4

din care: cp041 Chirii reale

1,9

134

24

458,3

53,8

63,50

9,7

cp042 Chirie imputabilă locuinței

106

151

-29,8

143,9

 

cp05 Mobilier, dotări casnice și întreținere curentă a casei

1,3

41

69

-40,6

56,8

76,5

19,7

cp06 Sănătate

2,5

31

42

-26,2

35,7

41,67

5,9

cp07 Transporturi

2,8

92

146

-37,0

125,6

153,31

27,7

din care: cp071 Cumpărarea de vehicule

1,2

23

70

-67,1

48,1

47,93

-0,1

cp08 Comunicații

-2,7

37

24

54,2

28,6

29,19

0,6

cp09 Petrecerea timpului liber și cultură

0,6

64

90

-28,9

83,0

94,66

11,7

cp10 Învățământ

4,0

7

10

-30,0

8,7

9,49

0,8

cp11 Hoteluri, cafenele și restaurante

3,2

42

67

-37,3

55,2

93,19

38,0

cp12 Alte bunuri și servicii

2,3

85

113

-24,8

102,5

81,67

-20,8

din care:  cp121 Îngrijiri personale

1,9

27

25

8,0

26,1

26,36

0,2

cp125 Asigurări

2,5

44

63

-30,2

55,2

18,60

-36,6

Sursa: Eurostat; calcule proprii.

4.3.3.1

Tabelul următor prezintă diferențele de percepție a inflației de către categoriile de venituri aflate la extremitățile scalei, în funcție de profilul lor de consum, cu evidențierea deosebirilor dintre acestea, începând cu anul 1996. Pe parcursul ultimilor 12 ani, inflația care îi afectează pe cei mai săraci a întrecut-o pe cea din cazul celor bogați în 6 rânduri, iar situația inversă a fost înregistrată în 3 ocazii. Trei ani la rând, nu au fost înregistrate diferențe semnificative.

Image

4.3.3.2

Pe lângă acest efect structural, reiese că, în perioadele de creștere a prețurilor la materiile prime alimentare, gospodăriile cele mai sărace, care aleg mărci ieftine sau care se aprovizionează de la comercianți care oferă reduceri, vor fi și mai afectate, căci ponderea materiilor prime alimentare este mai ridicată în prețurile alimentelor (deoarece, în schimb, ponderea cheltuielilor de ambalare, de marketing etc. este mai redusă).

4.3.3.3

Astfel, gospodăriile cele mai sărace nu pot atenua impactul majorărilor de prețuri asupra bugetului, deoarece nivelul economiilor lor este prin definiție scăzut iar accesul la credite mai dificil, existând în plus riscul unei îndatorări excesive.

4.3.3.4

Această constatare rămâne valabilă la nivelul statelor membre căci, potrivit tabelului de mai jos, gospodăriile alocă, în proporții diferite, raportat la veniturile lor, sumele necesare pentru diferite categorii de bunuri și servicii, în funcție de caracteristicile lor geografice (în cazul insulelor existând costuri ridicate de transport), de nivelul de dezvoltare socioeconomică (familiile din România și Bulgaria cheltuiesc pentru hrană de trei ori mai mult decât cele din alte țări) etc. Ultimele două coloane indică în ce măsură sunt omogene cheltuielile respective în fiecare grupă de țări sau în interiorul zonei euro (cu cât este mai mic coeficientul de variație, cu atât mai mare este omogenitatea). Dacă țările din zona euro prezintă asemănări mari, nu se poate spune același lucru despre celelalte grupe de țări. Ies astfel în evidență limitele IAPC, care, bazat fiind pe ponderări medii, este incapabil, prin definiție, să reflecte situația specifică a fiecărei țări. Acest aspect nu ar trebui subestimat de către țările care se alătură zonei euro, date fiind implicațiile asupra politicii monetare și a inflației.

 

Zona euro

(cu excepția LU)

3 vechi state membre aflate în afara zonei euro

Noi state membre aflate în afara zonei euro

(cu excepția Ciprului, Maltei și Sloveniei)

Cipru, Malta

România, Bulgaria

Coeficient de variație între aceste grupe

Coeficient de variație în zona euro

Locuință, apă, electricitate, gaz și alți combustibili

26,11

30,57

22,86

15,33

25,15

0,23

0,10

Produse alimentare și băuturi nealcoolice

14,24

11,06

25,85

18,17

37,88

0,50

0,18

Transport

12,94

13,82

10,22

15,60

5,73

0,33

0,16

Alte bunuri și servicii

10,14

7,65

6,25

6,89

3,07

0,38

0,29

Petrecerea timpului liber și cultură

8,65

12,33

6,98

8,02

3,54

0,40

0,32

Hoteluri, cafenele și restaurante

6,21

5,27

3,97

7,68

2,34

0,40

0,35

Băuturi alcoolice, țigări și narcotice

2,61

2,56

3,05

2,32

4,78

0,32

0,40

Mobilier, dotări casnice și întreținere curentă a casei

5,77

6,34

5,00

8,30

3,39

0,31

0,13

Articole de îmbrăcăminte și încălțăminte

5,70

4,92

6,02

8,04

4,66

0,23

0,21

Sănătate

3,53

2,12

3,54

3,89

4,07

0,22

0,44

Comunicații

3,06

2,73

5,21

3,16

4,72

0,29

0,17

Învățământ

1,05

0,63

1,05

2,59

0,66

0,68

0,61

Observație: nu există date disponibile pentru Luxemburg.

4.3.4

În mod similar, se înregistrează o diferență, uneori considerabilă, între structura medie a cheltuielilor de consum și modul în care indicatorii sunt ponderați în IAPC. Astfel, în medie, gospodăriile din zona euro cheltuiau 27,5 % din veniturile lor pentru locuință, apă și energie și, totuși, această rubrică nu reprezintă decât 16,3 % din IAPC. Sănătatea și asigurările sunt, de asemenea, sub-ponderate. În schimb, IAPC supra-ponderează produsele alimentare, transporturile și categoria „hoteluri, restaurante și cafenele”.

Bruxelles, 9 iulie 2008

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Dimitris DIMITRIADIS


(1)  A se vedea Avizul CESE privind consecințele economice și sociale ale evoluției piețelor financiare, JO C 10, 15.1.2008, p. 96, pct. 1.14.

(2)  Banca Națională a Belgiei — „Evoluția inflației în Belgia: un studiu al Băncii Naționale a Belgiei realizat la cererea guvernului federal”, Revue économique (Revista economică), 2008, p. 17.

(3)  Exemplu: vreau să cumpăr, la sfârșitul anului 2002, o mașină și îmi amintesc că, acum un an, m-ar fi costat 100. Astăzi, 100 îmi servește drept referință, însă, de atunci, inflația măsurată de IPCA a fost de 2,2, astfel încât prețul la care ar trebui să fac referire nu este 100, ci 102,2. Dacă doresc să fac această achiziție în 2007, diferența va fi și mai mare, căci prețul ar fi 114!


Top