EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52007AE0092

Aviz al Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei adresată Consiliului, Parlamentului European, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor: Promovarea muncii decente pentru toți: Contribuția UE la aplicarea în lume a Agendei muncii decente COM(2006) 249 final

OJ C 93, 27.4.2007, p. 38–41 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

27.4.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 93/38


Aviz al Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei adresată Consiliului, Parlamentului European, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor: Promovarea muncii decente pentru toți: Contribuția UE la aplicarea în lume a Agendei muncii decente

COM(2006) 249 final

(2007/C 93/09)

La 13 iulie 2006, Comisia Europeană, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la propunerea sus-menţionată.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 19 decembrie 2006. Raportor a fost dl ETTY.

La cea de-a 432-a sesiune plenară, care a avut loc la 17 și 18 ianuarie 2007 (ședința din 17 ianuarie 2007), Comitetul Economic și Social European a adoptat următorul aviz cu 128 voturi pentru, 3 împotrivă și o abținere.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE salută comunicarea Comisiei. Comitetul are convingerea că, în strânsă cooperare cu statele membre, Comisia va aduce o contribuție majoră la realizarea obiectivului privind munca decentă, atât în cadrul UE, cât și în țări terțe.

Comitetul împărtășește punctul de vedere al Comisiei conform căruia susținerea obiectivelor sociale nu trebuie folosită în scopuri protecționiste.

1.1.1

Comitetul îndeamnă Comisia să implice CESE în pregătirea raportului de monitorizare a comunicării, care urmează a fi prezentat până în vara anului 2008.

1.1.2

Comitetul solicită Comisiei să elaboreze indicatori adecvați pentru evaluarea punerii în aplicare de către UE a Agendei muncii decente.

1.1.3

Comisia ar trebui să indice în mod clar implicațiile financiare ale contribuțiilor sale la promovarea muncii decente, atât în cadrul, cât și în afara UE. Aici ar trebui cuprinse informații despre modul în care intenționează să sprijine OIM în punerea în aplicare a Agendei muncii decente.

1.2

Comisia ar trebui să urmeze abordarea recomandată în avizul Comitetului Economic și Social European privind dimensiunea socială a globalizării din martie 2005: să păstreze și să consolideze impactul pozitiv al globalizării, luând în același timp măsuri corespunzătoare de combatere a repercusiunilor sale negative. Comitetul reiterează concluziile din avizul din martie 2005.

1.3

Politicile privind munca decentă, atât în cadrul, cât și în afara UE, pot avea succes numai cu implicarea deplină a partenerilor sociali și a societății civile în sens larg.

1.4

În urmărirea obiectivelor muncii decente, sunt de importanță crucială coerența și coordonarea politicilor la toate nivelurile, inclusiv la nivel național.

1.5

Un factor-cheie în promovarea muncii decente este consolidarea sistemului de supraveghere al OIM.

1.6

CESE invită Comisia să analizeze împreună cu statele membre motivele de neratificare de către țările gazdă a Convenției internaționale a ONU privind lucrătorii migranți.

1.7

Este esențială ratificarea și aplicarea în legislație și în practică a convențiilor corespunzătoare ale OIM în cadrul UE și în legătură cu țări terțe.

1.8

CESE invită Comisia să promoveze importanța sănătății și securității la locul de muncă, acestea constituind unul din factorii-cheie în realizarea muncii decente.

1.9

Comisia ar trebui să prezinte un plan de acțiune referitor la politicile sale privind munca decentă, atât în cadrul, cât și în afara UE, care să cuprindă și informații privind bugetul.

2.   Observații generale

2.1

Comitetul salută comunicarea. Agenda muncii decente este un răspuns semnificativ la globalizare și poate aduce o contribuție majoră la realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, astfel cum sunt recunoscute de Organizația Națiunilor Unite. Uniunea Europeană, ca membru important al comunității mondiale, poate produce valoare adăugată semnificativă aplicând această agendă „acasă “și promovând-o în diferitele sale relații cu țări terțe, grupuri de țări și instituții internaționale. Munca decentă are relevanță directă în punerea în aplicare a Agendei Lisabona, contribuind semnificativ la formarea într-un mod durabil a vieții active în Uniunea Europeană. Rolul activ în promovarea muncii decente pentru toți face parte integrantă nu numai din Agenda socială europeană și din eforturile UE de promovare a valorilor sale; este, de asemenea, în interesul UE să se asigure că globalizarea nu subminează modelul social european.

2.2

„Munca decentă “este un concept introdus în 1999 de Organizația Internațională a Muncii (OIM) (1). A fost definit ca „punct de convergență “al celor patru obiective strategice ale OIM:

promovarea drepturilor la locul de muncă,

ocuparea forței de muncă,

protecția socială și

dialogul social.

Conceptul este parte esențială a modelului social al UE, care se concentrează asupra dreptului la o muncă productivă și liber aleasă, în care drepturile sunt protejate, care generează venituri adecvate, cu protecție socială adecvată și în care se pune accent pe șanse egale. Dialogul social tripartit garantează participarea și procesul democratic.

Problemele de gen și dezvoltarea sunt considerate teme transversale.

2.2.1

În conformitate cu Agenda Muncii Decente a OIM, comunicarea Comisiei ar trebui să sublinieze importanța egalității între femei și bărbați și responsabilizarea femeilor pentru ieșirea din sărăcie, în special în ceea ce privește șansele egale și egalitatea de tratament.

2.3

În avizul privind dimensiunea socială a globalizării (2), CESE a identificat munca decentă ca obiectiv-cheie și temă prioritară pentru UE și statele membre, atât acasă, cât și în relațiile externe și în asistența pentru dezvoltare.

2.4

Comitetul subscrie la declarația din introducerea comunicării care caracterizează Agenda muncii decente ca fiind un set de strategii universale nelegate de un model de dezvoltare specific și un instrument de adaptare a dezvoltării la valori și principii de acțiune și guvernanță ce combină competitivitatea economică și justiția socială. La baza conceptului de muncă decentă se află înțelegerea faptului că fiecare țară, indiferent de nivelul de dezvoltare la care se află, își stabilește propriile obiective pentru a reduce distanța dintre scopul propus și absența unor posibilități suficiente de angajare, refuzarea drepturilor la locul de muncă, protecția socială inadecvată și neajunsurile din dialogul social.

2.5

Comitetul salută accentul pus în comunicare pe necesitatea de a stabili o angajare eficientă în privința muncii decente din partea tuturor instituțiilor multilaterale și a tuturor guvernelor, astfel cum se susține în declarația ECOSOC a ONU din iulie 2006.

2.6

Comitetul observă cu interes că au fost incluse în prezenta comunicare câteva recomandări formulate în avizul CESE privind dimensiunea socială a globalizării.

2.7

Comitetul regretă că elementul de coordonare și coerență a politicilor în și între instituțiile financiare internaționale (IFI), Organizația Mondială a Comerțului (OMC) și Organizația Internațională a Muncii (OIM) nu a fost urmărit așa cum ar fi sperat CESE, în special la nivelul statelor membre. Comitetul solicitase Comisiei, precum și Consiliului de Miniștri să întreprindă anumite acțiuni pentru a promova în mai mare măsură coordonarea și coerența la nivelul statelor membre, cu implicarea deplină a societății civile.

Comitetul reiterează această solicitare, în vederea promovării muncii decente de către Comisie și statele membre în aceste instituții.

Comisia ar trebui să promoveze o abordare mai unitară din partea statelor membre în cadrul IFI, în special cu privire la consilierea în materie de politici, programele de asistență pentru dezvoltare lansate împreună cu guvernele și creditele acordate de acestea societăților private.

2.8

Opinia Comitetului este că, în general, propunerile de acțiune formulate de Comisie în comunicare sunt bine formulate și constructive.

2.8.1

Un aspect important care lipsește este recunoașterea faptului că întărirea sistemului de supraveghere al OIM este un factor-cheie în promovarea muncii decente. Ratificarea convențiilor este importantă, dar nu suficientă. Și realitatea de pe teren, adică aplicarea integrală în legislație, ca și în practică, trebuie să facă obiectul unei preocupări permanente. În acest scop, Comitetul încurajează Comisia să stimuleze și să coordoneze acțiuni comune ale statelor membre, în strânsă cooperare cu OIM.

2.8.2

Un alt element pe care Comitetul dorește să-l sublinieze este că globalizarea nu numai că presupune ca OIM să-și actualizeze convențiile și recomandările, dar impune inevitabil ca organizația să formuleze noi standarde, pentru a face față noilor realități din lumea muncii, pe măsură ce acestea apar. Este necesar să se garanteze că noile instrumente sunt pertinente și conțin dispoziții ancorate în realitate. UE și statele membre (și partenerii sociali din statele membre) trebuie încurajate să joace un rol activ în această direcție.

3.   Observații specifice

3.1   Ref: Un factor de dezvoltare, guvernanță și performanță

3.1.1

În comunicare, Comisia abordează dialogul social bipartit și tripartit, precum și „implicarea partenerilor sociali și a societății civile«/«implicarea partenerilor sociali și a altor actori interesați din societate“. Comisia ar trebui să exprime clar faptul că „dialogul social “are loc între parteneri sociali cu sau fără reprezentanți guvernamentali, în timp ce „dialogul civil “implică și ONG-uri și alte grupuri de interese. În contextul comunicării, trebuie să se înțeleagă că dialogul social autentic poate fi realizat numai de organizații libere, independente și democratice.

3.1.2

Toate elementele conceptului de muncă decentă sunt trecute în revistă în prezenta secțiune. Este surprinzător că securitatea și sănătatea la locul de muncă sunt tratate numai în trecere (scurta menționare a „calității postului“). Se pare că nu este întâmplător că securitatea și sănătatea la locul de muncă nu ocupă un loc relevant în textul comunicării. Ar putea avea legătură cu poziția problematică a Comisiei și a statelor membre față de convențiile OIM în materie. Acestea au fost ratificate în număr foarte mic de statele membre ale UE, deși nivelul de protecție a lucrătorilor oferit de legislația UE în materie este în general mai înalt — lucru de înțeles — decât instrumentele OIM corespunzătoare. Acest nivel redus de ratificare nu încurajează alte state să ratifice convențiile OIM privind securitatea și sănătatea la locul de muncă. Prin urmare, UE nu promovează Agenda muncii decente în această privință. Comitetul invită Comisia și statele membre să revadă prezenta situație nesatisfăcătoare, pentru a o îmbunătăți semnificativ în viitorul apropiat. Comitetul consideră, de asemenea, că statele membre ar trebui să denunțe convenția OIM privind sănătatea și securitatea numai după ce decid să ratifice o convenție actualizată pentru un domeniu similar.

3.1.3

Comitetul împărtășește punctul de vedere al Comisiei conform căruia susținerea obiectivelor sociale nu trebuie folosită în scopuri protecționiste. În același timp, dorește să semnaleze că nu este posibil ca o „clauză socială “în acorduri comerciale multilaterale, astfel cum a fost menționat în avize anterioare ale CESE, să fie folosită în scopuri protecționiste, deoarece constă exclusiv din cele opt standarde ale OIM privind drepturile fundamentale (dreptul la organizare/negociere colectivă, munca forțată, discriminarea la locul de muncă și în activitate, precum și munca prestată de copii) care au fost toate ratificate de marea majoritate a statelor membre ale OIM. Dacă aceste state membre și-au îndeplinit obligațiile constituționale, au transpus integral aceste convenții în propria legislație națională sau în alte reglementări corespunzătoare, conform solicitărilor și monitorizării OIM.

3.1.4

În politicile sale de dezvoltare, UE trebuie să integreze pe deplin munca decentă și să-și susțină declarațiile cu un buget corespunzător.

3.2   Ref: Angajamente și strategii pentru politicile UE

3.2.1

UE ar trebui să promoveze munca decentă „acasă “prin ratificarea și aplicarea de către statele membre a tuturor convențiilor respective ale OIM, inclusiv cele privind nediscriminarea și integrarea grupurilor vulnerabile.

3.2.2

În subsecțiunea „O mai bună mobilizare a politicilor externe ale UE “de la titlul „Extinderea“, convențiile 87 și 98 ale OIM privind libertatea de asociere și negocierea colectivă, precum și drepturile protejate de acestea par să fie înțelese de Comisie ca referindu-se numai la drepturile sindicale. Este incorect: ele sunt în mod explicit și drepturi ale angajatorilor. Comisia trebuie să promoveze atât drepturile fundamentale ale sindicatelor, cât și pe cele ale angajatorilor.

3.2.3

Comitetul este de acord cu punctul de vedere al Comisiei privind „Vecinătatea“. Cu toate acestea, consideră că trebuie să se acorde atenție dialogului social/ratificării Convenției OIM nr. 144 privind consultarea tripartită în acest domeniu.

3.2.4

În ceea ce privește subsecțiunea „Relațiile bilaterale și regionale“, Comitetul constată că o problemă specială o reprezintă China, problemă care ar trebui dezbătută și abordată de Comisie. China se opune deschis libertății de asociere și dreptului la negociere colectivă între sindicate independente și organizații ale angajatorilor. Dată fiind importanța Chinei în lume, faptul nu poate fi ignorat, dacă se urmărește progresul prin intermediul Agendei muncii decente.

3.2.5

Pe lista de măsuri avută în vedere la titlul „Dezvoltarea cooperării“, Comisia ar trebui să includă acțiuni ce urmează să fie întreprinse în cooperare cu OIM, pentru a ajuta la integrarea economiei nereglementate în economia reglementată. Munca decentă este la fel de importantă pentru economia nereglementată ca și pentru cea reglementată. Comisia ar trebui să coopereze cu OIM pentru a explora noi modalități de a ajuta actorii existenți să creeze forme de acțiune prin care să apere drepturile și să consolideze capacitățile celor care își câștigă existența în economia nereglementată, precum și de a da posibilitatea unor noi actori să intre în domeniul reprezentării intereselor.

3.2.6

Tot la acest titlu, Comitetul propune să fie inclusă promovarea organizațiilor din domeniul economiei sociale, cum ar fi cooperativele. Aceasta este una din temele principale identificate de avizul CESE privind dimensiunea socială a globalizării.

3.2.7

Comisia ar trebui, de asemenea, să aibă în vedere politici care să consolideze, în strânsă cooperare cu OIM, rolul întreprinderilor mici și mijlocii în promovarea muncii decente.

3.2.8

În ceea ce privește titlul „Comerțul: un factor al dezvoltării durabile“, Comitetul face trimitere la recomandările formulate în avizul privind dimensiunea socială a globalizării referitoare la observatoarele bilaterale comune și zonele libere industriale de export.

3.2.9

Comitetul salută sprijinul Comisiei pentru ratificarea pe scară largă și efectiva punere în aplicare a convențiilor OIM, dar constată că în sfera comerțului internațional acest angajament ar putea fi mai concret. În primul rând la nivel multilateral, Comisia trebuie să facă din promovarea muncii decente unul din obiectivele UE la OMC. Trebuie avută în vedere înființarea în cadrul OMC a unui Comitet pentru comerț și muncă decentă, asemănător Comitetului pentru comerț și mediu; munca decentă ar trebui considerată ca element de dezvoltare durabilă în cadrul analizelor privind politicile comerciale ale OMC și este necesar un program de lucru al OMC, împreună cu OIM. Comisia și statele membre ar trebui să se angajeze în eforturi active împreună cu alți membri ai OMC, pentru a-i convinge pe aceștia de beneficiile unei atenții sporite acordate muncii decente în cadrul structurilor OMC.

3.2.10

În al doilea rând, în relațiile comerciale bilaterale, cum ar fi acordurile de parteneriat economic (EPA), Comisia ar trebui să pună ca priorități pe agenda negocierilor ratificarea și aplicarea principalelor standarde de muncă ale OIM. În cadrul acestor negocieri, ar trebui să se întreprindă evaluări de impact privind durabilitatea, care să cuprind indicatorii muncii decente și să se dea curs recomandărilor.

3.2.11

În ceea ce privește sistemul de stimulente comerciale „SPG-plus“, (sistemul de preferințe generalizate, sunt necesare măsuri adiacente ferme pentru ca acesta să fie eficient, în special prin analize la jumătatea parcursului ale țărilor beneficiare, efectuate la începutul anului 2007, pentru a garanta că guvernele recunosc obligativitatea punerii în aplicare a convențiilor respective și încep să ia măsuri corespunzătoare.

3.2.12

La titlul „O mai bună gestionare a migrației economice“, Comitetul dorește să ridice încă o dată problema Convenției internaționale a ONU privind lucrătorii migranți. Acesta este un subiect dificil și complicat. Nici măcar o singură țară gazdă importantă nu a ratificat până acum această convenție. Comitetul a adoptat o atitudine favorabilă convenției în avizul său din iunie 2004 (3). Este surprinzător că, în comunicare, Comisia ignoră total acest document. Comitetul solicită Comisiei să analizeze, împreună cu statele membre, motivele neratificării și să definească o politică structurată, întemeiată pe această analiză. De asemenea, încurajează Comisia să exploreze, împreună cu statele membre care nu au ratificat până acum Convențiile OIM nr. 97 și 143 privind lucrătorii migranți, posibilitățile de ratificare în viitorul apropiat.

3.2.13

Comisia intenționează să sprijine eforturile de încheiere a unor acorduri colective transnaționale și a unor acorduri-cadru globale (titlul „Colaborarea cu societatea civilă și sectorul afacerilor“). Comitetul insistă asupra faptului că subiectul trebuie analizat în strânsă cooperare cu federațiile respective ale angajatorilor și sindicatelor.

3.2.14

Comisia ar trebui să discute cu aceste organizații și cu alte organizații corespunzătoare ale societății civile și despre promovarea politicilor corporatiste de responsabilitate socială în țările în care este deosebit de mare discrepanța dintre legislație și punea ei în aplicare. Comitetul subliniază că responsabilitatea socială corporatistă este complementară legislației și nu o poate înlocui.

Comitetul recomandă Comisiei să încurajeze societățile să includă în codurile voluntare de conduită trimiteri explicite la liniile directoare ale OCDE pentru întreprinderi multinaționale și la Declarația tripartită privind întreprinderile multinaționale și politica socială a OIM.

Bruxelles, 17 ianuarie 2007.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Dimitris DIMITRIADIS


(1)  Munca decentă, Raportul directorului general al OIM la a 87-a sesiune a Conferinţei Internaţionale a Muncii, OIM, Geneva, 1999.

(2)  Avizul CESE din 9.3.2005 privind „Dimensiunea socială a globalizării — Contribuţia politicilor UE la extinderea beneficiilor pentru toţi“. Raportori: dl Tom ETTY şi dna Renate HOMUNG DRAUS (JO C 234, 22.9.2005).

(3)  Avizul CESE din 30.6.2004 privind Convenţia internaţională privind lucrătorii migranţi. Raportor: dl PARIZA CASTAÑOS (JO C 302, 7.12.2004).


Top