EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52007AE0088

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/49/CE a Consiliului și a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE și 2006/48/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului privind normele de procedură și criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudențiale a achizițiilor și creșterii participărilor la capitalul entităților din sectorul financiar COM(2006) 507 final — 2006/0166 (COD)

OJ C 93, 27.4.2007, p. 22–24 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

27.4.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 93/22


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/49/CE a Consiliului și a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE și 2006/48/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului privind normele de procedură și criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudențiale a achizițiilor și creșterii participărilor la capitalul entităților din sectorul financiar

COM(2006) 507 final — 2006/0166 (COD)

(2007/C 93/05)

La 19 octombrie 2006, Consiliul a decis să consulte Comitetul Economic și Social, în conformitate cu dispozițiile articolului 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, cu privire la propunerea sus-menţionată.

Secțiunea specializată „Piața unică, producție și consum“, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului privind acest subiect, a adoptat un aviz la 10 ianuarie 2007 (raportor: dl RETUREAU).

La cea de-a 432-a sesiune plenară din 17 și 18 ianuarie 2007 (ședința din 18 ianuarie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 124 voturi pentru și 3 abțineri.

1.   Rezumatul și concluziile Comitetului

1.1

Principiul unei liste limitative de criterii și unei transparențe a informațiilor solicitate merită a fi susținut. Ar trebui creat în toate statele membre un regim armonizat, uniform, dar numai pentru operațiunile transfrontaliere privind preluarea sau majorarea participării la capitalul entităților din sectorul financiar (băncile, societățile de asigurări și de valori mobiliare).

1.2

Regimul propus aduce rapiditate, transparență, egalitate de tratament și securitate juridică întreprinderilor și investitorilor; statele membre trebuie să-și alinieze dispozițiile interne privind operațiunile transfrontaliere, pentru a dispune de un regim unificat pentru toate operațiunile de același tip.

1.3

Informațiile considerate incomplete pot constitui un motiv de respingere a notificării; în consecință, solicitările de informații suplimentare nu trebuie să depășească lista prestabilită, nici să impună condiții suplimentare și, de asemenea, nu trebuie să poată servi ca pretext pentru o decizie de respingere nejustificată, dacă toate elementele de pe listă au fost notificate corespunzător.

1.4

Investitorii în cauză ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita un termen suplimentar pentru furnizarea anumitor completări (situația poate fi complexă în cazul societăților cu numeroase filiale și participări). În conformitate cu principiile generale de control prevăzute de directive, principiul supravegherii de către statul membru de origine ar trebui, de asemenea, aplicat evaluării reputației unui potențial achizitor. Din acest motiv, achizitorii care au făcut deja obiectul unei evaluări într-un stat membru și a căror reputație a fost deja analizată, cum este cazul întreprinderilor care își au sediul în UE, ar trebui scutite de o nouă examinare, în cazul în care nu au apărut între timp elemente noi.

1.5

Metoda aleasă de Comisie s-ar putea dovedi de fapt lipsită de flexibilitate în practică, acolo unde realitățile sunt mai mult sau mai puțin complexe și unde fiecare caz este special.

1.6

Riscul unei examinări rapide este ca aceasta să fie superficială; controlul efectuat de Comisie nu ar trebui să se limiteze la cazurile de respingere, ci mai curând să se efectueze controlul prin sondaj, în sensul evaluării bunei aplicări a directivei în statele membre.

2.   Propunerile Comisiei

2.1

Este vorba de o directivă de modificare a directivei PIF (piețele de instrumente financiare) și de mai multe directive sectoriale privind autorizarea prudențială a achizițiilor sau a majorărilor de participări la capitalul entităților financiare (societăți de asigurare și reasigurare, societățile de gestiune a organismelor de plasament colectiv în valori imobiliare (OPCMV) și alte piețe reglementate).

2.2

Proiectul de modificare a directivelor financiare (Directiva 92/49/CE a Consiliului, și Directivele 2002/83/CE, PIF 2004/39/CE, 2005/68 CE și 2006/48/CE a PE și a Consiliului) privind normele de procedură și criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudențiale a achizițiilor și a creșterii particiărilor la capitalul entităților din sectorul financiar propune noi norme în sensul simplificării și clarificării procesului de autorizare prudențială a fuziunilor și achizițiilor în sectorul serviciilor financiare. Proiectul încurajează și simplifică consolidările transfrontaliere și totodată se opune atitudinii presupuse a autorităților de control din diverse țări, suspectate că ar fi blocat anumite fuziuni transfrontaliere, în numele interesului național.

2.3

Noile norme au scopul de a instaura în cadrul Uniunii Europene un proces armonizat de autorizare prudențială rapidă și transparentă pentru fuziunile și achizițiile de societăți financiare reglementate. Termenul de examinare de trei luni, în vigoare în prezent, ar trebui redus la treizeci de zile lucrătoare începând de la data primirii cererii, dar acest termen poate fi prelungit cu zece zile, pentru a aduce completări, în cazul în care autoritatea competentă estimează că dosarul este incomplet. Norma se aplică totodată potențialilor achizitori supuși legislației unei țări terțe care doresc să efectueze o achiziție sau o majorare a participării la capitalul unei entități din cadrul UE.

2.4

Propunerea dorește să împiedice utilizarea autorizărilor prudențiale ca obstacol în calea consolidărilor transfrontaliere. Legislația actuală se aplică operațiunilor naționale sau transfrontaliere de către instituțiile financiare sau societățile de investiții. Autoritățile competente au în prezent trei luni la dispoziție pentru evaluarea ofertei de achiziție și pot să se opună acesteia în cazul în care „pentru respectarea nevoii de garantare a unei gestiuni corespunzătoare și prudente a întreprinderii în cauză, acestea nu sunt satisfăcute de calitatea [achizitorului]“.

2.5

În consecință statele membre și autoritățile competente ale acestora sunt libere, într-o oarecare măsură, să interpreteze în mod extensiv acest criteriu unic și să accepte, să descurajeze sau să respingă un proiect de achiziție pe baza deciziei proprii, în absența unor criterii suficient de bine definite.

2.6

Se pune la dispoziție o listă limitativă de criterii de evaluare. Norma principală prevede obligativitatea tuturor persoanelor fizice sau juridice, care acționează independent sau în mod concertat, să notifice autoritățile competente, care prezintă societății-țintă intențiile acestora:

achiziționarea unei participări de 10 % sau mai mult la capitalul sau la drepturile de vot ale unei societăți de asigurări (sau un procent mai redus care îi permite să exercite o influență semnificativă asupra gestiunii asigurătorului); sau

majorarea acestei participări pentru a atinge sau depăși pragurile de 20 %, 30 % (anterior 33 %), 50 % sau mai mult; sau

achiziționarea totală a societății de asigurări. Proiectul prevede o serie de criterii definite pe baza cărora autoritățile competente trebuie să aprecieze caracterul corespunzător al potențialului achizitor și soliditatea financiară a achiziției vizate.

2.7

Aceste criterii sunt aduse la cunoștința tuturor actorilor de pe piață și se aplică în mod uniform în toate statele membre. În consecință, autoritatea competentă trebuie să țină seama numai de:

reputația potențialului achizitor: preambulul proiectului de directivă care prevede că trebuie verificat în cazul în care există îndoieli privind integritatea și competența profesională ale acestuia (care să rezulte, de exemplu, din conduita sa profesională anterioară) și că aceste îndoieli sunt întemeiate;

evaluarea integrității este considerată pertinentă, în special în cazul în care achizitorul nu este o altă instituție financiară reglementată sau o societate de investiții;

reputația și experiența tuturor persoanelor care pot asigura efectiv conducerea activităților societății de asigurări ca urmare a achiziției vizate;

soliditatea financiară a potențialului achizitor, ținând seama, în special, de activitățile exercitate și preconizate în cadrul societății de asigurări vizate de proiectul de achiziții;

dacă societatea de asigurări va continua să-și respecte obligațiile impuse de normele prudențiale și de solvabilitate stabilite de Uniunea Europeană;

existența unor motive rezonabile de a suspecta că sunt în curs, au avut loc sau s-a încercat efectuarea unor operațiuni de spălare de bani sau de finanțare a terorismului legate de operațiunea respectivă sau că achiziția vizată ar putea mări riscul în acest sens;

autoritatea competentă care primește notificarea trebuie să confirme primirea în scris, în termen de două zile lucrătoare;

în consecință, autoritatea competentă dispune de un termen maxim de treizeci de zile lucrătoare („termenul de examinare“) începând de la data confirmării de primire, pentru evaluarea proiectului de achiziții. Termenul de examinare poate fi extins la cel mult cincizeci de zile lucrătoare, în cazul în care potențialul achizitor demonstrează că face obiectul unui regim juridic necomunitare și că este stabilit sau rezident într-o țară terță sau există obstacole juridice privind transferul informațiilor necesare;

dacă este necesar, autoritatea competentă poate să solicite achizitorului anumite informații suplimentare. În așteptarea furnizării informațiilor solicitate, termenul de examinare se suspendă pe o perioadă maximă de 10 zile lucrătoare.

2.8

Nici o solicitare de informații înaintată ulterior de către autoritate nu poate duce la o suspendare a termenului.

2.9

Evaluarea se limitează la chestiuni prudențiale și la cele legate de combaterea spălării de bani. Autoritățile competente nu au nici o putere discreționară de a impune condiții prealabile privind nivelul de participare care trebuie atins sau de analiză a achiziției sub aspectul necesităților economice ale pieței. Ofertele de achiziție concurente, pentru aceeași societate țintă, trebuie tratate într-o manieră nediscriminatorie.

2.10

În conformitate cu proiectele, Comisia are dreptul de a solicita comunicarea motivelor atribuirii sau respingerii tuturor autorizațiilor, ca și a copiilor documentelor pe baza cărora autoritățile competente și-au întemeiat evaluarea.

2.11

Comisia are, în egală măsură, sarcina de a propune și a decide adaptarea criteriilor de evaluare necesare, în sensul de a ține seama de evoluțiile pieței și de necesitatea aplicării uniforme a acestora în cadrul Uniunii Europene, făcând uz de competențele sale de punere în aplicare.

3.   Observațiile Comitetului

3.1

Cu privire la formă: este logică modificarea directivelor prin una sau mai multe directive și ca directiva de modificare respectivă să aibă același temei legal ca și directivele pe care le modifică.

3.2   Cu privire la fond

3.2.1

Principiul unei liste limitative de criterii și unei transparențe a informațiilor solicitate merită a fi susținut. Ar trebui creat un regim armonizat și uniform în toate țările membre, pentru a facilita operațiunile transfrontaliere.

3.2.2

Regimul propus introduce rapiditate, transparență, identitate de tratament și securitate juridică pentru întreprinderi și investitori; acesta nu poate fi întrerupt decât o singură dată, în situații bine definite, iar procesul decizional poate fi redus, în cel mai rău caz, la șase săptămâni în loc de douăsprezece sau treisprezece săptămâni pentru operațiunile comunitare.

3.2.3

Aceste observații fiind făcute, Comitetul amintește totodată că, în conformitate cu opinia specialiștilor, mai mult de o operație de fuziune și achiziție din două se soldează cu un eșec, că acțiunile simultane anticipate sunt în cele mai multe cazuri supraestimate și că, în sectorul bancar, 5 până la 10 % dintre clienți își părăsesc banca după efectuarea operațiunii.

4.   Observații speciale

4.1

Dispozițiile suspensive privind termenul de examinare și legăturile acestora cu furnizarea de informații complementare trebuie să devină mai precise; în consecință, informațiile considerate incomplete pot constitui un motiv de respingere a notificării; aceste solicitări nu trebuie să poată servi ca pretext pentru o decizie de respingere nejustificată; deci informațiile suplimentare nu trebuie să depășească lista prestabilită, nici să impună condiții suplimentare. În acest sens, investitorii în cauză ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita un termen suplimentar pentru furnizarea anumitor completări (situația poate fi complexă în cazul societăților cu numeroase filiale și participări).

4.2

Riscul unei examinări rapide este ca aceasta să fie superficială; controlul efectuat de Comisie nu ar trebui să se limiteze la cazurile de respingere, ci mai degrabă să se efectueze un control prin sondaj. De altfel, rezervele privind proiectele de modificare au fost exprimate de către comitetele de reglementare ale serviciilor financiare europene (Comitetul European de Supraveghere Bancară, Comitetul European de Control al Asigurărilor și al Caselor de Pensii și Comitetul European de Reglementare a Piețelor de Valori Mobiliare). Preocupările acestora privesc reducerea termenului de examinare, caracterul limitativ al listei de criterii de evaluare, cooperarea între autoritățile de control ale statului membru de origine și statul membru de destinație și prerogativa Comisiei de revizuire a unei decizii (a priori negativă).

4.3

Metoda aleasă de Comisie, care cuprinde un anumit număr de proceduri administrative propuse și expuse (cum ar fi (1) obligația autorității naționale competente de a confirma în scris primirea cererii, în termen de două zile lucrătoare de la data primirii acesteia, în locul aplicării dispozițiilor în vigoare în statele membre, care prevăd emiterea unei confirmări în momentul primirii, (2) data de la care se calculează termenul de care dispune autoritatea competentă pentru a studia cererea nu este data primirii acesteia, ci cea la care primirea a fost confirmată), se poate dovedi prea puțin flexibilă în practică, dat fiind că situațiile sunt mai mult sau mai puțin complexe și fiecare caz este diferit. Aceasta ar putea împiedica atingerea obiectivului fundamental al directivei, și anume „îmbunătățirea semnificativă a securității juridice, a clarității și transparenței procesului de autorizare prudențială“.

4.4

În conformitate cu principiile generale de supraveghere prevăzute de directive, principiul supravegherii de către statul membru de origine ar trebui, de asemenea, aplicat evaluării reputației unui potențial achizitor. Din acest motiv, achizitorii care au făcut deja obiectul unei evaluări într-un stat membru și a căror reputație a fost deja analizată, cum este cazul întreprinderilor care își au sediul în UE, ar trebui scutite de o nouă examinare, în cazul în care nu au apărut între timp elemente noi. În consecință, autoritatea competentă care controlează întreprinderea țintă nu ar trebui să se opună achiziției preconizate, invocând o presupusă lipsă de încredere pe care o prezintă potențialul achizitor sau gestionarea acestuia, în cazul în care potențialul achizitor este o întreprindere care a fost deja controlată de autoritatea competentă a unui alt stat membru, cu care această autoritate ar trebui să se consulte. Trebuie evitată pe cât posibil situația care ar putea apărea în cazul unor neconcordanțe în examinarea aceleiași întreprinderi de către autorități naționale competente diferite.

4.5

În opinia Comitetului, care aprobă propunerile de modificare, prerogativele executive și de control ale Comisiei trebuie, pe baza experienței, să servească promovării unei armonizări în utilizarea criteriilor, ajustării unor criterii, dacă este necesar, și revizuirii anumitor decizii, dacă este cazul.

Bruxelles, 18 ianuarie 2007.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Dimitris DIMITRIADIS


Top