EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52007AE0083

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui program comunitar de îmbunătățire a funcționării sistemelor fiscale pe piața internă (Fiscalis 2013) COM(2006) 202 final — 2006/0076 (COD)

OJ C 93, 27.4.2007, p. 1–5 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

27.4.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 93/1


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui program comunitar de îmbunătățire a funcționării sistemelor fiscale pe piața internă (Fiscalis 2013)

COM(2006) 202 final — 2006/0076 (COD)

(2007/C 93/01)

La 23 iunie 2006, în temeiul articolului 95 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la propunerea sus-menţionată.

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, care a fost responsabilă cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 7 decembrie 2006. Raportor a fost dl BURANI.

La a 432-a sesiune plenară, desfășurată la 17 și 18 ianuarie 2007 (ședința din 17 ianuarie 2007), Comitetul Economic și Social European a adoptat următorul aviz cu 153 de voturi pentru, 2 împotrivă și 3 abțineri:

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE este în mare măsură de acord cu documentul prezentat de Comisie dar are câteva comentarii de făcut și emite unele rezerve referitor la aspecte care trebuie clarificate.

1.2

În ceea ce privește formarea profesională, comentariile se referă la eficacitatea acțiunilor întreprinse până acum: se pare că organizarea de seminarii la nivel comunitar este prea costisitoare în raport cu rezultatele obținute și se pune întrebarea dacă nu ar fi mai oportună concentrarea eforturilor de formare profesională la nivel național, prin implicarea unor experți formați de către Comisia Europeană. Formarea formatorilor naționali ar trebui să devină astfel elementul-cheie al programului comunitar.

1.3

Aceste rezerve privesc unele aspecte neclare legate de furnizarea de date unor organe publice, altele decât autoritățile fiscale: condițiile și modalitățile de acces la date al respectivelor organe nu au fost clarificate și acest fapt produce o oarecare preocupare, în special privind datele legate de viața privată a persoanelor. Ar trebui clarificate de asemenea și aspectele legate de dreptul de proprietate asupra datelor și de disponibilitatea acestora. Nu se dau precizări nici despre criteriile utilizate pentru determinarea cheltuielilor impuse terților care solicită aceste date.

2.   Introducere

2.1

Administrațiile vamale și fiscale dețin un rol-cheie pentru efectuarea controalelor la frontierele externe și pentru protejarea intereselor financiare și de altă natură ale UE. Ca urmare a noilor provocări și a schimbărilor care au loc, este esențial să se aducă îmbunătățiri și să se promoveze dezvoltarea, mai ales în domeniul IT. Această comunicare prezintă un program comunitar pentru îmbunătățirea funcționării sistemelor fiscale pe piața internă (Fiscalis 2013).

2.2

Cheltuielile operaționale care trebuie finanțate de către Comunitate se împart în două categorii principale: acțiuni comune și acțiuni IT. Acțiunile comune includ seminarii, grupuri de proiect, vizite de lucru, controale și formări profesionale multilaterale iar acțiunile IT privesc funcționarea și evoluția sistemelor transeuropene existente și dezvoltarea de noi sisteme. Suma totală care trebuie finanțată din bugetul Comunității este de 156,9 milioane EUR pentru perioada 2008-2013. Programul 2013 are o durată de șase ani și ține cont de perspectivele financiare pentru 2007-2013.

2.3

Preambulul acestui document de evaluare intermediară (1) a programului 2007 are în special în vedere atât situația statelor candidate, care sunt capabile să beneficieze de măsurile practice luate pentru a permite administrațiilor fiscale din acele state să efectueze întreaga gamă a sarcinilor impuse de legislația comunitară de la data aderării, cât și situația statelor care participă la politicile europene de vecinătate, care vor fi invitate, în anumite condiții, să participe la unele activități din acest program.

2.4

Evaluarea intermediară a confirmat necesitatea de a organiza într-un mod mai structurat utilizarea în comun a informațiilor și schimbul de cunoștințe între administrații și între administrații și Comisie precum și consolidarea cunoștințelor obținute prin participarea la acțiunile acestui program. În consecință, trebuie acordată o atenție deosebită acestor aspecte.

3.   Conținutul propunerii de decizie

3.1

După o scurtă prezentare a programului Fiscalis 2013, în care sunt definiți termenii și conținutul acestui program, documentul precizează următoarele obiective:

a)

privind taxa pe valoarea adăugată, accizele și impozitele pe venit și pe capital:

i)

asigurarea unui schimb de informații eficient, eficace și pe scară largă și a unei colaborări administrative;

ii)

asigurarea faptului că funcționarii publici ating un nivel comun superior de înțelegere a dreptului european și a modului de punere în aplicare a acestuia în statele membre;

iii)

asigurarea îmbunătățirii continue a procedurilor administrative pentru a ține cont de cerințele administrațiilor și ale contribuabililor prin dezvoltarea și difuzarea bunelor practici administrative;

b)

privind impozitele aplicate primelor de asigurări, îmbunătățirea colaborării între administrații, prin asigurarea unei mai bune aplicări a regulilor existente;

c)

privind statele candidate și potențialele state candidate, pentru satisfacerea cerințelor speciale ale acelor state în domeniul legislației fiscale și a resurselor administrative;

d)

privind țările terțe, în special cele care participă la politica europeană de vecinătate, îmbunătățirea cooperării cu administrațiile fiscale ale acelor țări.

3.2

Pentru realizarea acestor obiective, Comisia stabilește anual un program de lucru. Acest program se bazează pe funcționarea sistemelor de comunicații și de schimb de informații, funcționare pe care Comisia o garantează tuturor statelor participante. Sistemele de comunicații și de schimb de informații vor include diferite rețele și sisteme comune (CCN/CSI, VIES, EMCS etc.). Componentele extracomunitare ale sistemelor de comunicații și de schimb de informații includ bazele de date naționale, care fac parte integrantă din aceste sisteme, conexiunile în rețea între componentele comunitare și extracomunitare și software-ul și hardware-ul considerate necesare de fiecare țară participantă pentru a asigura o funcționare adecvată a acelor sisteme în întreaga lor administrație. Țările participante trebuie să asigure funcționarea componentelor extracomunitare și interoperabilitatea acestora cu componentele comunitare. Pe de o parte, Comisia coordonează, în colaborare cu țările participante, aspectele legate de instalarea și funcționarea componentelor comunitare și extracomunitare ale sistemelor și infrastructurii.

3.3

Comisia și țările participante trebuie să organizeze seminarii și grupuri de proiect comune și să asigure difuzarea rezultatelor acestora. Pe de altă parte, țările participante trebuie să organizeze vizite de lucru pentru funcționarii publici ai acestora. Comisia, în colaborare cu țările participante, trebuie să dezvolte utilizarea regulată și structurată în comun a informațiilor rezultate din activitățile programului.

3.4

Sumele necesare pentru punerea în aplicare a programului sunt finanțate în comun de către Comunitate și de către țările participante.

Comunitatea trebuie să finanțeze următoarele cheltuieli:

a)

cheltuielile de achiziție, dezvoltare, instalare, întreținere și funcționare curentă a componentelor comunitare ale sistemelor de comunicații și de schimb de informații [în conformitate cu articolul 6 alineatul (3)];

b)

cheltuielile de deplasare și de ședere ale funcționarilor publici din țările participante atunci când aceștia efectuează controale multilaterale, vizite de lucru, participă la seminarii și grupuri de proiect;

c)

cheltuielile privind organizarea seminarilor, precum și cheltuielile de deplasare și de ședere ale experților și a participanților externi (în conformitate cu articolul 11);

d)

cheltuielile de achiziție, dezvoltare, instalare și întreținere a sistemelor și modulelor de formare profesională, în măsura în care acestea sunt utilizate în comun de către toate țările participante;

e)

cheltuielile privind orice altă activitate menționată la litera f a articolului 1 alineatul (2).

Țările participante trebuie să finanțeze următoarele cheltuieli:

a)

cheltuielile privind dezvoltarea, achiziția, instalarea, întreținerea și funcționarea curentă a componentelor extracomunitare ale sistemelor de comunicații și de schimb de informații [în conformitate cu articolul 6 alineatul (4)];

b)

cheltuielile privind formarea profesională inițială și continuă, inclusiv formarea lingvistică a funcționarilor publici.

3.5

În ceea ce privește monitorizarea, se menționează — fără a se da vreun detaliu — că acest program va fi monitorizat în permanență în comun de către țările participante și de către Comisie. Sunt prevăzute și evaluări intermediare și finale ale programului.

4.   Introducere: principiile de bază ale programului

4.1

Documentul prezentat de către Comisie este rezultatul angajamentului luat față de Parlamentul European și Consiliu în conformitate cu dispozițiile articolului 15 alineatul (4) litera (a) din decizia Fiscalis 2003-2007. Pe baza acelui angajament, Comisia a adoptat comunicarea [COM(2005) 111, 6 aprilie 2005], în care se afirma că este necesar să se lanseze două programe, Fiscalis 2013 și Customs 2013, ambele având ca scop, în funcție de competențele respective, să continue cele două programe existente Fiscalis 2003-2007 și Customs 2007. Acest document CESE conține comentarii despre programul Fiscalis iar pentru programul Customs există un aviz separat.

4.2

Programul 2013, care se va desfășura pe perioada 2008-2013, nu introduce nimic nou semnificativ față de programul actual. În schimb, obiectivul său este îmbunătățirea eficienței programului actual, obiectiv care se înscrie pe linia relansării Strategiei Lisabona; astfel, acest program trebuie să permită continuarea și dezvoltarea colaborării între autoritățile fiscale din statele membre (și din statele care sunt pe punctul de a adera la UE) pentru realizarea obiectivelor prevăzute în programul inițial:

prin asigurarea punerii în aplicare în comun a legislației fiscale comunitare;

prin protejarea intereselor financiare naționale și comunitare;

funcționarea armonioasă a pieței interne prin combaterea evitării plății impozitelor și a evaziunii fiscale;

evitarea perturbării concurenței;

reducerea cheltuielilor privind conformitatea, suportate de către autorități și contribuabili.

4.3

Documentul Comisiei a fost elaborat în urma unor analize aprofundate a situației actuale, bazate, printre altele, pe vizitele efectuate în diferite state membre și în urma contactelor cu autoritățile, experții și contribuabilii. În consecință, programul 2013 a fost creat ca o prelungire a programului 2007 beneficiind de resurse financiare suplimentare„pentru a sprijini inițiativele de politici noi, pe de o parte, și pentru a prevedea o creștere limitată a bugetului pentru toate celelalte sub-categorii, pe de altă parte“. CESE este de acord cu această decizie.

4.4

Așa cum se menționează la punctul 2.2. valoarea totală a programului 2008-2013 este de 168,47 milioane Euro; cheltuielile operaționale, care trebuie finanțate din bugetul UE reprezintă cea mai mare parte din această sumă (156,9 milioane EUR). Acestea din urmă sunt împărțite în două categorii principale: acțiuni comune și acțiuni IT. Acțiunile comune sunt seminariile, grupurile de proiect, vizitele de lucru, controalele multilaterale, formarea profesională și orice alte activități necesare pentru atingerea acestor obiective. Acțiunile IT includ funcționarea și evoluția sistemelor existente transeuropene și dezvoltarea unor sisteme noi.

5.   Comentarii generale

5.1

CESE este de acord cu necesitatea continuării programului Fiscalis, pe baza acelorași linii directoare ca și cele anterioare, și susține, în consecință, inițiativa Comisiei, nu în ultimul rând deoarece este convins că unele aspecte vor fi îmbunătățite, mai ales cele privind eficiența cursurilor de formare comune și utilizarea limbilor străine. În plus, Comisia însăși a subliniat aceste deficiențe într-un document (2) care conține de asemenea sugestii pentru rezolvarea acestora.

5.2

Există două tipuri principale de formare profesională: unul la nivel comunitar, finanțat din bugetul UE, și altul la nivel național, finanțat în general de către statul membru respectiv. Termenul „formare profesională “include formarea în sensul strict al cuvântului (de exemplu, predarea de noțiuni precise cu caracter tehnic, juridic sau administrativ de către specialiști), seminarii (de obicei cu un caracter multidisciplinar și cu participarea funcționarilor publici din mai multe țări), și schimburi de personal (persoane individuale sau grupuri).

5.3

În documentul menționat la punctul 3.1 de mai sus, Comisia prezintă un raport detailat privind rezultatelor inițiale ale programelor de formare profesională. Imaginea care rezultă este, în mare parte, satisfăcătoare; documentul este suficient de echitabil încât să nu treacă peste diversele decalaje și deficiențe și conturează posibilele căi de eliminare sau reducere a problemelor. Având în vedere cele menționate, situația nu putea să fie diferită dacă se ia totul în considerație: complexitatea programului, numărul de state membre participante, diversitatea sistemelor existente, nivelele diferite de experiență și organizare a autorităților naționale, și nu în ultimul rând, numărul mare de limbi utilizate — acesta fiind un obstacol comun tuturor programelor UE, care este deseori subestimat. Problema principală care rămâne este stabilirea unui nivel comun minim standard de cunoștințe și aptitudini profesionale care să poată fi evaluat în funcție de parametrii minimi acceptați și aplicați de către toate statele membre.

5.4

Așa cum s-a menționat la punctul 3.5, Comisia va monitoriza punerea în aplicare corespunzătoare a acestor programe; CESE consideră că este importantă în special monitorizarea punerii corecte în aplicare a standardelor comune și a cunoașterii depline a valorilor comunitare. Asemenea verificări sunt esențiale, nu numai pentru a vedea dacă fondurile comunitare au fost utilizate corespunzător în conformitate cu principiile generale ale contabilității finanțelor publice, ci și pentru că trebuie lăsată în sarcina statelor membre stabilirea standardului de formare a funcționarilor lor publici.

5.5

Având în vedere complexitatea acestui subiect, CESE nu face sugestii, emite doar câteva observații, sperăm obiective, fără a lua în considerație faptul că acestea sunt, sau nu sunt, corecte din punct de vedere politic.

5.5.1

În primul rând este binecunoscut faptul că nivelul aptitudinilor și experienței profesionale ale funcționarilor publici naționali diferă de la un stat membru altul. În consecință, este extrem de dificilă definirea unui modul comun de formare profesională prin intermediul unor seminarii adresat unui număr larg de participanți. Diversitatea lingvistică adaugă o preocupare suplimentară: modul în care se înțelege un mesaj ascultat direct din limba în care se exprimă vorbitorul este diferit de eficiența înțelegerii aceluiași mesaj transmis prin intermediul unui interpret. În plus, mijloacele audiovizuale (diapozitivele, graficele, foliile transparente etc.) nu pot fi vizionate în limbile participanților, iar importanța memorizării vizuale a mesajelor este binecunoscută. În concluzie, se pune întrebarea dacă asemenea seminarii — a căror organizare este costisitoare din punct de vedere al resurselor umane și financiare — nu ar trebui reduse la minimum sau amânate până când programul devine mai matur. Economiile care ar rezulta astfel, din punct de vedere al resurselor umane și financiare, ar putea să fie folosite pentru a finanța, cel puțin parțial, formarea profesională la nivel național în țările relativ dezavantajate, mai ales cele care au aderat recent la UE.

5.5.2

În documentul de evaluare al Comisiei, nu se menționează nicăieri elementul care pare să fie de o importanță fundamentală: formarea profesională la nivelul UE a formatorilor naționali. Acest lucru ar trebui să fie factorul-cheie al întregului sistem: numai un formator care vorbește limba participanților poate asigura faptul că mesajul este înțeles corespunzător și, mai presus de toate, că discuțiile, care reprezintă un element-cheie al formării, sunt eficiente. În special, doar un formator național poate adopta o metodă de predare pentru a explica tranziția de la sistemul național propriu, pe care trebuie să îl cunoască foarte bine, la sistemul comunitar. Selecția persoanelor calificate pentru aceste sarcini trebuie să fie făcută de către autoritățile naționale. Un nivel ridicat de profesionalism și de aptitudini pedagogice ar trebui să fie condiții esențiale, același lucru este valabil și în cazul persoanelor care vor forma formatorii naționali la nivelul UE. În final, experții apreciază că acest tip de formare nu se poate face în cadrul unor seminarii de scurtă durată ci că ar trebui să se facă în cadrul unor cursuri cu o durată de cel puțin două luni.

5.6

Un aspect important și total diferit este acela al conectării sistemului Fiscalis — în special partea referitoare la TVA și accize — la sistemul Customs 2013. În avizul său privind Propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului pentru punerea în aplicare a unui mediu de lucru fără hârtie pentru vămi și comerț  (3), CESE a atras atenția asupra celui de al doilea considerent din propunerea de decizie a PE și a Consiliului (4): „Acțiunea paneuropeană privind e-guvernarea … necesită măsuri de îmbunătățire a eficienței … pentru a combate frauda, crima organizată și terorismul“. Acel aviz a subliniat faptul că existența unei legături structurale între dosarele vămilor și autorităților de administrare a TVA-ului ar putea să fie folositoare pentru depistarea fraudelor la importul de bunuri din țări terțe, și mai ales pentru depistarea contrafacerii marcajelor de origine.

5.6.1

În programul Fiscalis, legătura structurală dintre dosarele Fiscalis și cele gestionate de alte autorități nu este menționată nicăieri și apare doar în al doilea considerent din propunerea pentru o decizie în pasajul următor „ar trebui să fie posibil să se includă în program și alte sisteme de schimb de informații despre taxări de tipul sistem informatizat de circulație și control al produselor cărora li se aplică accize (EMCS)“, pasaj care se referă în mod evident doar la schimbul de informații între autoritățile fiscale.

5.6.2

În avizul menționat la punctul 5.6. CESE a menționat de asemenea recomandarea PE și a Consiliului (5), care stabilește o serie de măsuri „pentru a asigura o colaborare între poliție, vamă și autoritățile judiciare “astfel încât să se faciliteze punerea în aplicare a Programului de la Haga  (6) privind securitatea UE, inclusiv combaterea traficului cu bunuri restricționate sau interzise. Legătura menționată la punctul anterior ar permite, prin intermediul serviciilor vamale, efectuarea de controale, care în prezent nu sunt posibile. Astfel, autoritățile fiscale și-ar putea aduce contribuția în mod indirect la Programul de la Haga. CESE este conștient de faptul că, datorită programelor în curs și procedurilor care sunt deja bine stabilite, nu mai este posibil să se realizeze un proiect de acel tip. CESE recomandă ca legăturile structurale existente între UE și diferitele baze de date ale statelor membre să fie incluse în programele strategice ale UE, nu doar pentru a asigura securitatea, ci și pentru numeroase alte obiective ale politicilor economice și sociale.

6.   Observații specifice

6.1

Articolul 3: Participarea la program. Programul este accesibil statelor membre, statelor candidate și statelor „potențial “candidate, precum și unor țări care participă la politica europeană de vecinătate, cu condiția ca acestea să fi ajuns la un nivel satisfăcător de apropiere a legislațiilor în cauză. Scopul acelui articol este lăudabil și are ca obiectiv crearea unui „spațiu fiscal “cât mai extins cu putință. Cu toate acestea, CESE se întreabă dacă proiectul nu este prea ambițios, având în vedere resursele disponibile și dificultățile de punere în aplicare deja întâlnite, dificultăți care s-ar putea amplifica în cazul în care ar crește numărul de participanți.

6.2

Articolul 6: Sistemele de comunicații și de schimb de informații. Componentele comunitare ale sistemului se limitează la hardware-ul, software-ul și conectările prin rețea utilizate în comun de către toate țările participante. Orice alte elemente (baze de date, conexiuni în rețea între componentele comunitare și extracomunitare, hardware-ul și software-ul necesare pentru funcționarea sistemelor individuale) sunt considerate ca fiind componente extracomunitare.

6.2.1

Clasificarea menționată la punctul anterior pare corespunzătoare; cu toate acestea, există anumite preocupări privind dispozițiile articolului 6 alineatul (6) potrivit căruia „Comisia poate permite accesul la sistemele de comunicații și de schimb de informații și altor servicii publice pentru interese fiscale sau nefiscale, cu condiția să fie vărsată în bugetul programului o anumită contribuție financiară“. Termenul „altor “pare întrucâtva ambiguu: Comisia are obligația de a preciza care administrații publice vor fi autorizate să obțină informațiile, cu ce garanții și verificări. CESE sugerează ca, pentru a elimina orice îndoială, să se menționeze că informațiile pot fi furnizate doar în cadrul programelor de colaborare judiciară și că garanțiile trebuie să fie cele prevăzute de legile în vigoare și că trebuie întotdeauna să respecte normele privind protecția vieții private a persoanelor.

6.2.2

CESE consideră că aceste dispoziții trebuie clarificate: la o primă lectură, se pare că nu este de competența Comisiei de a furniza unor părți terțe, oricare ar fi acestea, informațiile care se află în proprietatea certă a fiecărui stat membru, dacă aceste informații sunt conținute în bazele de date ale respectivului stat; pe de altă parte, dacă este vorba de informații care se află în posesia nemijlocită a Comisiei, se pune întrebarea dacă Comisia le poate utiliza în mod liber, fără consimțământul sau informarea statelor membre. Cu alte cuvinte: datele trimise Comisiei sau extrase de aceasta din comunicările primite de la statele membre, devin în mod automat proprietatea Comisiei? Care sunt criteriile care se aplică pentru a determina cheltuielile impuse părților terțe solicitante, și cui aparțin aceste sume colectate? Și, în orice caz, pot fi transmise datele aflate în posesia Comisiei unor părți terțe fără a informa statele membre respective, înainte sau după transmiterea datelor? CESE consideră că aceste întrebări sunt de o importanță fundamentală și că răspunsul dat de Comisie ar trebui dat astfel încât să clarifice fără echivoc punctul de vedere al acesteia.

Bruxelles, 17 ianuarie 2007.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Dimitris DIMITRIADIS


(1)  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, Evaluare intermediară a programului Fiscalis 2007, (SEC(2005 1045), disponibil în limbile germană, engleză şi franceză.

(2)  A se vedea nota de subsol 1.

(3)  Avizul CESE privind mediul fără hârtie pentru vămi şi comerţ, JO C 318, 23.12.2006, p. 47, punctul 2.5.

(4)  Propunere de Decizie a Parlamentului European şi a Consiliului pentru punerea în aplicare a unui mediu fără hârtie pentru vamă şi comerţ — (COM(2005) 609 final).

(5)  Comunicarea Comisiei adresată Consiliului şi Parlamentului European: Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie: Evaluarea programului de la Tampere şi liniile directoare viitoare COM (2004) 401 final.

(6)  Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European: Programul de la Haga: Zece priorităţi pentru următorii cinci ani — Un parteneriat pentru reformarea europeană în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei (COM(2005) 184 final).


Top