COMUNICARE A COMISIEI

COVID-19

Linii directoare privind punerea în aplicare a restricției temporare a călătoriilor neesențiale către UE, facilitarea modalităților de tranzit pentru repatrierea cetățenilor UE și efectele asupra politicii în domeniul vizelor

(2020/C 102 I/02)

Coronavirusul s-a răspândit în întreaga lume și a determinat adoptarea de măsuri diferite pentru a încetini ritmul contagiunii. La 10 martie 2020, șefii de stat sau de guvern au subliniat necesitatea unei abordări europene comune și a unei coordonări strânse cu Comisia Europeană. În special, miniștrii sănătății și miniștrii de interne au fost invitați să se consulte zilnic, astfel încât să asigure o coordonare adecvată și să urmărească elaborarea de linii directoare europene comune (1).

Amploarea amenințării cu care ne confruntăm astăzi la nivel global pune în evidență necesitatea absolută a coordonării la nivelul UE, pentru a maximiza impactul potențial al măsurilor luate la nivel național.

În acest context, Comisia a adoptat la 16 martie 2020Comunicarea către Parlamentul European, Consiliul European și Consiliu (2) (denumită în continuare „comunicarea”), prin care a solicitat restricționarea temporară a călătoriilor neesențiale către UE având în vedere epidemia de COVID-19. Obiectivul comunicării era de a garanta că acțiunile întreprinse la frontierele externe ale UE sunt coerente și adecvate.

Comunicarea completează Orientările Comisiei privind măsurile de gestionare a frontierelor în vederea protejării sănătății și a asigurării disponibilității mărfurilor și serviciilor esențiale (3) (denumite în continuare „orientările”), adoptate cu obiectivul de a proteja sănătatea cetățenilor, de a garanta tratamentul adecvat al persoanelor ale căror călătorii sunt esențiale și de a asigura accesul la bunurile și serviciile esențiale în interiorul UE.

Comunicarea a subliniat faptul că frontiera externă a UE ar trebui să constituie un perimetru de securitate, iar statele membre și țările asociate spațiului Schengen ar trebui să restricționeze călătoriile neesențiale din țări terțe către zona UE+. S-a clarificat faptul că statele membre și țările asociate spațiului Schengen sunt autorizate să refuze intrarea la frontierele externe a „resortisanților țărilor terțe nerezidenți în cazul în care aceștia prezintă simptome relevante sau au fost expuși în mod deosebit riscului de infecție și sunt considerați o amenințare pentru sănătatea publică” (4).

La 17 martie 2020, șefii de stat sau de guvern au răspuns pozitiv cererii de a consolida frontierele externe prin aplicarea unei restricționări temporare coordonate a călătoriilor neesențiale către UE pentru o perioadă de 30 de zile, pe baza abordării propuse de Comisie. De asemenea, șefii de stat sau de guvern au aprobat orientările privind gestionarea frontierelor (5).

Pe baza măsurilor naționale adoptate pentru a asigura acțiuni coordonate la frontierele externe ale UE, polițiștii de frontieră ar trebui – în conformitate cu comunicarea Comisiei – să refuze intrarea tuturor resortisanților din țări terțe ale căror călătorii nu sunt considerate esențiale în circumstanțele actuale.

Pentru a susține aceste acțiuni la frontierele externe, Comisia Europeană a pregătit prezentele linii directoare (denumite în continuare „liniile directoare”), pe baza informațiilor primite de la Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex), cu sprijinul Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și al Europol.

Liniile directoare dau curs, de asemenea, declarației comune a membrilor Consiliului European din 26 martie 2020, care a subliniat necesitatea de a intensifica eforturile pentru a se garanta că cetățenii UE blocați în țări terțe se pot întoarce acasă dacă doresc acest lucru.

Liniile directoare oferă recomandări și instrucțiuni practice pentru punerea în aplicare a măsurilor adoptate de statele membre (6) și de țările asociate spațiului Schengen în urma comunicării.

În special, se oferă îndrumări cu privire la:

—	introducerea restricției temporare de călătorie aplicabile tuturor călătoriilor neesențiale din țări terțe către zona UE+;

—	facilitarea modalităților de tranzit pentru repatrierea cetățenilor UE și a membrilor de familie a acestora blocați în țări terțe;

—	serviciul minim în consulate pentru prelucrarea cererilor de viză și

—	abordarea aspectelor legate de depășirea perioadei permise de ședere ca urmare a restricțiilor de călătorie, inclusiv în cazul resortisanților țărilor terțe scutiți de obligația de a deține viză.

1.   Introducerea restricției temporare de călătorie aplicabile tuturor călătoriilor neesențiale din țări terțe către zona UE+ (7)

a)   Observații generale

În temeiul Codului privind frontierele Schengen (8) și al legislației naționale adoptate în scopul de a asigura acțiuni coordonate pentru combaterea COVID-19, este posibil să se refuze intrarea resortisanților țărilor terțe nerezidenți în cazul în care aceștia prezintă simptome relevante sau au fost expuși în mod deosebit riscului de infecție și sunt considerați o amenințare pentru sănătatea publică:

—

articolul 2 punctul 21 din Codul frontierelor Schengen definește o „amenințare pentru sănătatea publică” ca orice boală cu potențial epidemic, astfel cum este definită de Regulamentul Sanitar Internațional al Organizației Mondiale a Sănătății, și alte boli infecțioase sau parazitare contagioase, cu condiția să facă obiectul dispozițiilor de protecție cu privire la resortisanții statelor membre;

—	articolul 6 alineatul (1) din Codul frontierelor Schengen stabilește condițiile de intrare pentru resortisanții țărilor terțe, inclusiv condiția ca aceștia să nu fie considerați o amenințare, printre altele, pentru sănătatea publică [articolul 6 alineatul (1) litera (e)];

—	articolul 14 din Codul frontierelor Schengen prevede că intrarea se refuză resortisanților țărilor terțe care nu îndeplinesc condițiile de intrare de la articolul 6 alineatul (1) și nu aparțin categoriilor de persoane menționate la articolul 6 alineatul (5) (9).

Orice decizie de refuz al intrării trebuie să fie proporțională, nediscriminatorie și aplicată astfel încât să se asigure respectarea deplină a demnității umane a persoanelor vizate. O măsură este considerată proporțională cu condiția să fi fost luată în urma consultării autorităților publice din domeniul sănătății și să fi fost considerată de acestea ca fiind adecvată și necesară pentru atingerea obiectivului de sănătate publică (10).

Orientări practice Partea B a anexei V la Codul frontierelor Schengen, care cuprinde formularul pentru refuzul intrării la frontieră, menționează ca motiv de refuz „I” pericolul pentru sănătatea publică. Fiecare stat membru ar trebui să indice trimiterile la legislația sa națională privind refuzul intrării, cu trimitere la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 2 punctul 21 din Codul frontierelor Schengen. Dacă unor resortisanți ai țărilor terțe care călătoresc cu o viză Schengen valabilă (articolul 6 din Codul frontierelor Schengen) li se refuză intrarea exclusiv pe baza restricțiilor de călătorie motivate de o amenințare pentru sănătatea publică (măsurile naționale care recunosc o situație de urgență în materie de sănătate publică), ar trebui luate următoarele măsuri: — interpretarea expresiei „simptome relevante” este foarte importantă, întrucât în cazul COVID-19 pot exista o serie de simptome respiratorii ușoare la declanșarea bolii. Pentru a stabili dacă persoanele au fost expuse „în mod deosebit riscului de infecție”, se recomandă utilizarea clasificării „contactelor cu risc ridicat” din Raportul tehnic al ECDC; — ar trebui completat modelul uniform de formular pentru refuzul intrării la frontieră (anexa V partea B din Codul frontierelor Schengen), indicând motivul de refuz „I” [considerat(ă) ca reprezentând un pericol pentru sănătatea publică]. Ar trebui indicată clar trimiterea la măsura națională adoptată pentru a asigura coordonarea acțiunilor, care determină domeniul de aplicare al restricționării temporare a călătoriilor neesențiale; — polițistul de frontieră indică motivul refuzului în secțiunea „Observații” a formularului; — polițistul de frontieră care efectuează verificarea la frontieră aplică o ștampilă de intrare pe pașaport, barată de o cruce cu cerneală neagră indelebilă, și scrie lângă aceasta, în partea dreaptă, de asemenea cu cerneală indelebilă, litera „I”. Mențiunea „REVOCATĂ” sau „ANULATĂ” nu trebuie aplicată pe o viză valabilă doar ca urmare a refuzului intrării pe baza motivului „I”; — pentru a ține evidențe mai exacte ale refuzurilor legate de restricțiile călătoriilor neesențiale din motivul unei amenințări pentru sănătatea publică, aceste refuzuri ar trebui înregistrate în sistemele naționale privind „verificările la frontiere” ori de câte ori există posibilitatea de a introduce informații suplimentare în dosarul călătorului supus verificării; — călătorului ar trebui să i se furnizeze o broșură informativă privind COVID-19: infografice sau broșura pusă la dispoziție de ECDC; — în cazul unui călător sănătos, nu este nevoie să se transmită notificări sanitare suplimentare autorităților țării terțe învecinate în care călătorul este returnat de la un punct de trecere a frontierei externe terestre (rutiere sau feroviare) a UE sau de la un punct de trecere a frontierei externe maritime a UE (de exemplu porturi desemnate pentru legăturile regulate prin nave feribot sau alte porturi prin care trec nave de croazieră sau ambarcațiuni individuale de agrement sau de pescuit).

b)   Cazuri de călători care sunt autorizați să traverseze frontierele externe la intrare

(1)   Cetățenii UE sau ai țărilor asociate spațiului Schengen și membrii de familie ai acestora, indiferent de cetățenie, resortisanții țărilor terțe care dețin un permis de ședere și persoanele aflate în întreținerea acestora

Comunicarea prevede că restricțiile temporare de călătorie trebuie să includă o exceptare pentru resortisanții tuturor statelor membre ale UE și ai țărilor asociate spațiului Schengen care se întorc acasă. Această exceptare trebuie să se aplice:

—	tuturor cetățenilor UE (11) și ai țărilor asociate spațiului Schengen, precum și membrilor familiilor acestora, indiferent de cetățenia acestora;

—	resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung în temeiul Directivei privind rezidența pe termen lung (12) și persoanelor care au drept de ședere în temeiul altor directive ale UE sau al legislației naționale ori care dețin vize naționale pe termen lung.

Resortisanții din San Marino, Andorra, Monaco și Vatican/Sfântul Scaun ar trebui să fie asimilați resortisanților statelor membre în ceea ce privește aplicarea restricționării călătoriilor neesențiale prezentate în comunicare, în sensul că statele membre ale UE ar trebui să permită intrarea resortisanților statelor respective și a resortisanților țărilor terțe cu reședința în statele respective, astfel încât aceștia să se poată întoarce acasă.

Toate persoanele (atât resortisanții UE sau ai țărilor asociate spațiului Schengen, cât și resortisanții țărilor terțe) care traversează frontierele externe pentru a intra în spațiul Schengen fac obiectul unor verificări sistematice la punctele de trecere a frontierei. Verificările la frontieră pot include controale sanitare, astfel cum se prevede în secțiunea III a orientărilor (13).

Statele membre trebuie să primească întotdeauna proprii cetățeni și cetățenii UE sau ai țărilor terțe care își au reședința legală pe teritoriul lor. Cu toate acestea, statele membre pot lua măsuri adecvate, cum ar fi obligația ca resortisanții străini care intră pe teritoriul lor să fie supuși autoizolării sau unor măsuri similare la întoarcerea dintr-o zonă afectată de COVID-19, cu condiția să le impună aceleași cerințe propriilor resortisanți.

(2)   Alți resortisanți ai țărilor terțe care pot fi autorizați să intre în UE în pofida închiderii frontierei externe a UE

Restricționarea temporară a călătoriilor neesențiale nu ar trebui să se aplice persoanelor care au o funcție sau o necesitate esențială, printre care:

—	personalul medical, cercetătorii din domeniul sănătății și personalul care se ocupă de îngrijirea persoanelor în vârstă;

—	lucrătorii transfrontalieri;

—	lucrătorii sezonieri în agricultură;

—	personalul din sectorul transporturilor;

—	diplomații, personalul organizațiilor internaționale, personalul militar, lucrătorii din domeniul umanitar și personalul de protecție civilă în exercitarea atribuțiilor lor;

—	pasagerii în tranzit (14);

—	călătorii care se deplasează din motive familiale imperative;

—	persoanele care au nevoie de protecție internațională sau care se încadrează la alte motive umanitare, cu respectarea principiului nereturnării.

Persoanele autorizate să intre în zona UE+ ar trebui supuse unor controale sanitare coordonate și consolidate.

Orientări practice La efectuarea verificărilor la frontieră asupra călătorilor autorizați să traverseze frontierele externe la intrare, autoritățile naționale aplică cu strictețe Codul frontierelor Schengen. În special, acestea verifică dacă pașapoartele, cărțile de identitate, permisele de ședere sau orice alte documente justificative sunt autentice. Autoritățile naționale efectuează verificări sistematice prin consultarea Sistemului de informații Schengen (SIS), întrucât această măsură asigură protecția spațiului Schengen împotriva potențialelor amenințări teroriste și a criminalității transfrontaliere. Pe pașapoartele resortisanților țărilor terțe se aplică o ștampilă. Măsurile sanitare de depistare a COVID-19 aplicate călătorilor constau în scanare termică și/sau identificarea simptomelor. Trebuie aplicate deciziile naționale privind procedura de intrare. De exemplu, mai multe țări au decis să supună toate persoanele care intră pe teritoriul lor (inclusiv proprii cetățeni) unei carantine de 14 zile. Statele membre și țările asociate spațiului Schengen pot să limiteze numărul de puncte de trecere a frontierei care rămân deschise pentru categoriile de călători care sunt în continuare autorizați să intre în spațiul Schengen. Această măsură poate contribui la asigurarea respectării depline a măsurilor de sănătate publică introduse pentru combaterea COVID-19, precum și a unui control consolidat și bine orientat la frontierele externe. Aceasta ar putea ajuta statele membre să-și concentreze personalul în anumite puncte de trecere a frontierei echipate în mod corespunzător pentru a fi în deplină conformitate cu Codul frontierelor Schengen și cu măsurile sanitare specifice. Statele membre și țările asociate spațiului Schengen sunt invitate să comunice Comisiei, până la 1 aprilie 2020, lista acestor puncte de trecere a frontierei.

(3)   Aspecte legate de securitate

Dacă va fi necesar, Europol este pregătit să ceară trimiterea pe teren a unor agenți invitați suplimentari din statele membre, care să efectueze verificări de securitate secundare prin consultarea bazelor de date relevante (și anume, sistemul informațional Europol, Sistemul de informații Schengen, Interpol).

De asemenea, ar putea fi consolidată cooperarea polițienească transfrontalieră pe bază bilaterală/regională, la cererea unui anumit stat membru, dacă acest lucru va fi necesar pentru combaterea sau prevenirea infracțiunilor. Articolul 18 din Decizia Prüm oferă temeiul juridic pentru cooperarea transfrontalieră în cazul unor reuniuni de masă și al unor evenimente similare majore, al unor dezastre și accidente grave, în scopul de a preveni infracțiunile și de a menține ordinea și siguranța publică. Acesta permite detașarea de agenți, specialiști și consilieri și punerea la dispoziție de echipament, la cererea statului membru pe al cărui teritoriu a apărut situația respectivă. Europol ar putea facilita acest sprijin. De asemenea, Europol le poate oferi statelor membre o asistență sporită în ceea ce privește terorismul, criminalitatea organizată și alte infracțiuni grave care prezintă un risc pentru ordinea și siguranța publică.

Orientări practice Se reamintește statelor membre necesitatea de a acorda acces și de a utiliza la frontierele externe sistemele de informații sau cadrele comune pentru schimbul de informații: Sistemul de informații Schengen (SIS II); Sistemul de informații privind vizele; Eurodac. În plus, ar trebui consultate alte sisteme care nu aparțin de UE, cum ar fi baza de date a Interpol privind documentele de călătorie pierdute sau furate. În ceea ce privește controalele de securitate secundare, pentru profilurile de risc ridicat, statele membre ar trebui să continue cooperarea și schimbul de informații pentru a asigura o utilizare optimă a datelor Europol, SIS și Interpol. Ar trebui să se promoveze o utilizare mai sistematică a indicatorilor de risc furnizați de Europol și de Frontex, pentru a identifica profilurile de risc ridicat. Ar trebui pusă în aplicare o abordare consecventă, structurată pe trei niveluri, pentru schimbul de informații, în special în ceea ce privește luptătorii teroriști străini, deoarece consultarea SIS II nu acoperă totalitatea suspecților cunoscuți originari din țări terțe. Prin urmare, este necesară consultarea sistematică a bazelor de date ale Europol, pentru a extinde domeniul de aplicare al controlului la frontiere la persoanele care nu sunt semnalate în SIS II. Pentru a consolida controalele de securitate, statele membre pot solicita sprijinul Europol în ceea ce privește capacitățile de schimb de date, de obținere și de analiză a datelor, inclusiv sistemul informațional Europol, capacitățile de gestionare a datelor și alte capacități și instrumente criminalistice.

c)   Verificările la frontiere efectuate la ieșire asupra persoanelor care doresc să părăsească teritoriul UE

Autoritățile de frontieră ar trebui să aplice orientările atunci când efectuează verificări la ieșire, după cum urmează:

—	să transmită informații călătorilor cu privire la restricțiile temporare ale călătoriilor neesențiale către UE, aplicate ca urmare a epidemiei de COVID-19. Cazurile care provoacă îngrijorare în legătură cu COVID-19 ar trebui trimise imediat serviciilor de sănătate relevante;

—

să aplice măsurile sanitare de depistare la ieșire care au scopul de a evalua prezența simptomelor și/sau a expunerii la COVID-19 a călătorilor care pleacă din țările afectate. Călătorii identificați ca fiind expuși la COVID-19 sau ca fiind infectați cu COVID-19 nu ar trebui să aibă permisiunea de a călători.

Cetățenii din zona UE+ sau resortisanții țărilor terțe care doresc să părăsească teritoriul UE ar trebui informați după cum urmează:

—

se emite un avertisment oficial persoanelor cu privire la posibilele măsuri din statele membre UE învecinate, din țările asociate spațiului Schengen sau din țări terțe cu privire la aspecte legate de călătorii și de sănătate, în măsura în care aceste măsuri au fost notificate prin canalele de comunicare corespunzătoare;

—	se emite un avertisment oficial cetățenilor UE și resortisanților țărilor terțe care își au reședința într-un stat membru, prin care sunt informați că li se pot aplica măsurile naționale în materie de sănătate în cazul în care se reîntorc dintr-o țară terță;

—	se emite un avertisment oficial resortisanților țărilor terțe, prin care sunt informați cu privire la măsurile speciale introduse, care se aplică la intrare și, prin urmare, care li se vor aplica atunci când se reîntorc;

—	acest avertisment oficial ar trebui să fie disponibil în toate limbile oficiale ale UE și în limba (limbile) țării sau țărilor limitrofe statului membru în cauză, precum și într-o limbă pe care cetățenii țărilor terțe o înțeleg sau pe care se poate presupune în mod rezonabil că o înțeleg.

Orientări practice Deși statele membre și țările asociate spațiului Schengen pot să limiteze numărul de puncte de trecere a frontierei care rămân deschise călătorilor la intrare, statele membre și țările asociate spațiului Schengen ar trebui însă să le permită călătorilor să părăsească teritoriul lor prin orice punct de trecere a frontierei terestru sau maritim, în cazul în care călătorii se prezintă spontan la aceste puncte și cu condiția ca țara terță de destinație vecină să admită călătorii la punctul de trecere a frontierei la care aceștia sosesc. Statele membre și țările asociate spațiului Schengen sunt invitate să convină cu țările terțe limitrofe punctele de trecere a frontierei terestre sau maritime care rămân deschise în scopul efectuării verificărilor la intrare și/sau la ieșire. Prin această măsură se dorește reducerea, pe cât posibil, a numărului de călători cărora li se refuză intrarea într-o țară terță vecină după efectuarea verificărilor la ieșire de către autoritățile de frontieră UE/Schengen. Statele membre și țările asociate spațiului Schengen sunt invitate să comunice aceste acorduri Comisiei până la 1 aprilie 2020.

d)   Prioritatea verificărilor la intrare în contextul situației sanitare specifice

Dat fiind că statele membre ar putea limita numărul de puncte de trecere a frontierei deschise călătorilor la frontierele externe, statele membre pot face trimitere la articolul 9 din Codul frontierelor Schengen (relaxarea temporară a verificărilor la frontiere), care permite să se acorde prioritate verificărilor la intrare în raport cu verificările la ieșire la frontierele externe. În conformitate cu Codul frontierelor Schengen, verificările la frontierele externe pot face obiectul unei relaxări temporare în cazul unor circumstanțe excepționale și neprevăzute, care provoacă o intensificare a traficului astfel încât timpul de așteptare la punctul de trecere a frontierei devine excesiv de îndelungat și atunci când au fost epuizate toate resursele în ceea ce privește personalul, mijloacele și organizarea.

În aceste circumstanțe ar trebui avute în vedere următoarele aspecte:

—	verificările la frontiere pentru intrare ar trebui, în principiu, să fie prioritare în raport cu verificările la frontiere pentru ieșire;

—	chiar dacă verificările la frontiere fac obiectul unei relaxări, polițistul de frontieră ar trebui să ștampileze documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe la intrare și la ieșire, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din Codul frontierelor Schengen;

—	relaxarea verificărilor ar trebui să fie temporară, adaptată circumstanțelor care o justifică și eliminată progresiv.

Dispozițiile menționate mai sus nu aduc atingere măsurilor sanitare luate în conformitate cu legislația națională a statelor membre.

Ar trebui luate în considerare în mod corespunzător măsurile propuse în Comunicarea Comisiei referitoare la implementarea culoarelor verzi în temeiul Orientărilor privind măsurile de gestionare a frontierelor în vederea protejării sănătății și a asigurării disponibilității mărfurilor și serviciilor esențiale (15).

Orientări practice Statele membre care sunt nevoite să relaxeze temporar verificările la ieșire în conformitate cu Codul frontierelor Schengen sunt invitate să mențină aplicarea integrală a controalelor la frontieră la intrare, completate de măsurile sanitare adecvate. Această măsură va fi facilitată de limitarea numărului de puncte de trecere a frontierei care rămân deschise călătorilor la frontierele externe. Informațiile privind consecințele părăsirii teritoriului UE în situația actuală, astfel cum se menționează la litera (c) de mai sus, ar putea lua forma unor informații generale afișate în diferite locuri și cel puțin în limbile statelor membre în cauză și ale țării vecine, precum și în limba engleză.

e)   Măsuri sanitare și de siguranță pentru protecția polițiștilor de frontieră și a altor agenți publici mobilizați la frontierele externe

Statele membre sunt invitate să le asigure tuturor agenților publici implicați în controalele la frontieră, controalele vamale, sanitare sau în orice alt fel de controale la frontierele externe, un echipament individual de protecție, ca de exemplu măști, mănuși și gel dezinfectant.

Orientări practice Prin „igiena mâinilor” se înțelege spălarea frecventă a mâinilor cu săpun și apă sau curățarea mâinilor cu soluții, geluri sau șervețele antiseptice pe bază de alcool. Mâinile trebuie spălate periodic folosind săpun și apă timp de 20-40 de secunde. În colectivitate, produsele antiseptice pe bază de alcool pentru mâini au beneficii limitate în raport cu săpunul și apa, iar în cazul în care se utilizează aceste produse antiseptice, conținutul de alcool ar trebui să fie de 60-85 % alcool. Afiș privind modalitatea eficientă de spălare a mâinilor, realizat de către ECDC. Nu există dovezi cu privire la utilitatea măștilor purtate de persoanele care nu sunt bolnave ca măsură de atenuare la nivelul colectivității. Cu toate acestea, probabilitatea de a întâlni persoane infectate este mai mare în rândul persoanelor din serviciile de relații cu publicul, care sunt implicate frecvent în contacte directe, cum ar fi polițiștii de frontieră. În cazul în care se utilizează măști, ar trebui respectate bunele practici în materie de aplicare, înlăturare și eliminare a măștilor. Măsurile de igienă a mâinilor descrise mai sus ar trebui să fie întotdeauna aplicate după înlăturarea măștii. RAPORTUL TEHNIC AL ECDC – Orientări privind recurgerea la măsuri nefarmaceutice pentru a întârzia și a atenua impactul 2019-nCoV. ECDC a elaborat un microcurs în acest sens, care ar putea fi utilizat pentru formarea personalului. Orientări privind purtarea și îndepărtarea echipamentului individual de protecție în unitățile medicale pentru îngrijirea pacienților suspectați a fi infectați cu COVID-19 sau a căror infectare a fost confirmată.

2.   Tranzitul și facilitarea tranzitului după repatriere

În conformitate cu declarația comună a membrilor Consiliului European din 26 martie 2020, este necesar să se intensifice eforturile, astfel încât cetățenii UE care sunt blocați în țări terțe și doresc să se reîntoarcă acasă să poată să facă acest lucru.

Statele membre trebuie să faciliteze tranzitul ulterior al cetățenilor UE și al membrilor de familie ai acestora, indiferent de cetățenia lor, precum și al resortisanților țărilor terțe care dețin un permis de ședere și al persoanelor aflate în întreținerea acestora care se întorc în statul membru de cetățenie sau de reședință al acestora.

Acest lucru este valabil în special în cazul cetățenilor UE și al membrilor de familie ai acestora blocați în străinătate și repatriați în UE, indiferent dacă aceștia sosesc cu zboruri comerciale, zboruri charter sau avioane naționale.

Resortisanții Serbiei, ai Macedoniei de Nord, ai Muntenegrului și ai Turciei ar trebui să fie asimilați resortisanților statelor membre și ai țărilor asociate spațiului Schengen pentru aplicarea restricționării temporare a călătoriilor neesențiale prevăzută în comunicare atunci când se întorc în țările lor de origine în cadrul operațiunilor de repatriere efectuate în temeiul mecanismului de protecție civilă al Uniunii, având în vedere că Serbia, Macedonia de Nord, Muntenegru și Turcia participă la mecanism. Trebuie să se asigure tranzitul tuturor persoanelor (16) și al familiilor acestora care au fost repatriate în temeiul mecanismului de protecție civilă al Uniunii dintr-un stat membru a cărui frontieră externă au trecut-o pentru a ajunge în locul lor de origine.

Orientări practice Având în vedere disponibilitatea redusă a zborurilor comerciale, cetățenii care sosesc pe aeroportul unui stat membru ar trebui să poată să își continue tranzitul prin orice mijloc de transport disponibil. Tranzitul în interiorul UE nu ar trebui să fie condiționat de punerea la dispoziție a unui mijloc de transport de către statul membru de cetățenie sau de reședință al cetățeanului. Obiectivul trebuie să fie asigurarea faptului că zborurile puse la dispoziția cetățenilor UE blocați în străinătate sunt utilizate în mod optim, transportând călători care se întorc în toate destinațiile posibile din UE. Statele membre sunt invitate să informeze companiile aeriene cu privire la exceptările de la restricțiile temporare de călătorie care se aplică cetățenilor UE care călătoresc în țara de origine. De asemenea, în conformitate cu articolul 26 din Convenția Schengen, companiile aeriene care transportă cetățeni ai UE dintr-o țară terță în spațiul Schengen nu pot asuma obligații în materie de răspundere a transportatorului în cazurile în care nu se garantează tranzitul prin statul membru de destinație al zborului înainte de îmbarcarea în avion. Dispozițiile UE privind răspunderea transportatorilor nu se aplică în cazul cetățenilor UE și nici în eventualitatea unui refuz al intrării din motive de sănătate publică. În cazul în care un stat membru solicită cetățenilor UE să facă dovada tranzitului ulterior, de exemplu rezervarea unui bilet de tren, aceste cerințe ar trebui indicate pe site-urile web ale statelor membre, astfel încât cetățenii să fie informați în mod corespunzător. O astfel de cerință ar trebui, de asemenea, să fie comunicată celorlalte state membre, inclusiv ambasadelor și consulatelor acestora din țări terțe în contextul cooperării consulare locale. Pentru a facilita tranzitul ulterior pe teritoriul unui stat membru, cetățenii UE ar trebui să poată să obțină dovada tranzitului ulterior la frontieră, de exemplu oferindu-li-se posibilitatea să cumpere bilete de tren sau de avion direct din aeroporturi.

3.   Serviciul minim în consulate pentru prelucrarea cererilor de viză

Statele membre și țările asociate spațiului Schengen aplică în prezent restricții de călătorie la frontierele lor externe. Ca parte a măsurilor de limitare a răspândirii COVID-19, majoritatea țărilor care fac parte din spațiul Schengen au suspendat prelucrarea cererilor de viză de scurtă ședere pentru călătoriile neesențiale. Cu toate acestea, autoritățile consulare ale țărilor care fac parte din spațiul Schengen sunt invitate să urmeze orientările privind „serviciul minim” pentru prelucrarea cererilor de viză depuse de categorii specifice de solicitanți de viză în perioada de urgență cauzată de COVID-19. Ar trebui să se aplice normele generale privind examinarea cererilor de viză. Aceste orientări se aplică, de asemenea, dacă există un acord de reprezentare formal.

În cazul în care nu există un acord formal, ar trebui să se aplice reprezentarea ad-hoc pentru prelucrarea cererilor de viză în cazuri individuale și în circumstanțe extraordinare, de exemplu pentru personalul care participă la summituri militare/de securitate, pentru motive de urgență medicală etc. Înainte de a elibera viza, statul membre care se ocupă de dosarul respectiv ar trebui să se consulte cu statul membru de destinație.

Titularilor de viză ar trebui să li se reamintească în mod sistematic faptul că vor avea obligația să își justifice scopul călătoriei și să prezinte documente justificative la punctul de trecere a frontierei. De asemenea, titularii de viză ar trebui informați asupra faptului că trebuie să se supună unor teste de depistare și asupra consecințelor sosirii acestora în UE (și anume, posibilitatea de a trebui să se autoizoleze).

Comunicarea enumeră o serie de categorii de călători care sunt scutiți de restricțiile temporare de călătorie sau cărora nu ar trebui să li se aplice restricțiile temporare de călătorie. Din aceste categorii pot face parte călători care sunt resortisanți ai unor țări terțe supuși obligației de a deține viză de scurtă ședere.

În pofida închiderii parțiale temporare a secțiilor de vize, consulatele statelor membre (și, eventual, prestatorii externi de servicii care colectează cererile) ar trebui, așadar, să rămână deschise, să accepte și să trateze cererile de viză depuse de următoarele categorii de călători:

—	membrii de familie ai cetățenilor UE care intră sub incidența Directivei 2004/38/CE;

—	personalul medical, cercetătorii din domeniul sănătății și personalul care se ocupă de îngrijirea persoanelor în vârstă;

—	lucrătorii transfrontalieri;

—	personalul din sectorul transporturilor;

—	diplomații, personalul organizațiilor internaționale, personalul militar și lucrătorii din domeniul umanitar în exercitarea atribuțiilor lor;

—	călătorii care trebuie să tranziteze zonele de tranzit internațional ale aeroporturilor între două zboruri de legătură din afara spațiului Schengen;

—	călătorii care se deplasează din motive familiale imperative.

Ar trebui să se aplice normele generale privind examinarea cererilor de viză de scurtă ședere și a cererilor de viză de tranzit aeroportuar (Codul de vize).

Valabilitatea vizei eliberate: se recomandă eliberarea implicită a vizelor cu intrări multiple și a vizelor care permit tranzituri aeroportuare multiple, valabile cel puțin șase luni și cu o durată autorizată a șederii de 90 de zile (cu excepția vizelor de tranzit aeroportuar).

Informații pentru public: statele membre ar trebui să informeze imediat publicul din locurile vizate cu privire la practica ce va fi aplicată. Ar trebui să se prefere comunicarea de informații comune de către toate statele membre.

Informații pentru țara gazdă: aceste orientări sunt comunicate corespondenților pentru cooperarea locală Schengen din delegațiile UE și se recomandă ca aceste informații să fie transmise autorităților naționale din țările gazdă.

Orientări practice Când apar astfel de cazuri, statele membre și țările asociate spațiului Schengen sunt invitate să informeze autoritățile naționale de la punctul de trecere a frontierei UE/Schengen unde urmează să sosească călătorul care este titularul vizei Schengen eliberate din motive de circumstanțe extraordinare.

4.   Abordarea aspectelor legate de depășirea perioadei permise de ședere ca urmare a restricțiilor de călătorie, inclusiv în cazul resortisanților țărilor terțe scutiți de obligația de a deține viză

Șederea titularilor de viză aflați în spațiul Schengen care nu pot părăsi spațiul Schengen la expirarea vizei lor de scurtă ședere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile într-o perioadă de 180 de zile de către autoritățile statelor membre desemnate (17). În cazul în care titularii de viză sunt constrânși să rămână în spațiul Schengen mai mult timp decât intervalul de 90 de zile prelungit într-o perioadă de 180 de zile, autoritățile naționale competente ar trebui să le elibereze o viză națională de lungă ședere sau un permis de ședere temporară.

În ceea ce privește resortisanții țărilor terțe scutiți de obligația de a deține viză, care sunt constrânși să rămână în spațiul Schengen mai mult timp decât intervalul prelungit de 90 de zile într-o perioadă de 180 de zile, autoritățile naționale competente ar trebui să le elibereze o viză națională de lungă ședere sau un permis de ședere temporară.

Statele membre sunt încurajate să nu aplice sancțiuni administrative resortisanților țărilor terțe care nu pot să părăsească teritoriul statelor membre din cauza restricțiilor de călătorie. La prelucrarea viitoarelor cereri de viză nu ar trebui să se țină seama de depășirea perioadei permise de ședere ca urmare a restricțiilor de călătorie.

---

(1)  https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2020/03/10/statement-by-the-president-of-the-european-council-following-the-video-conference-on-covid-19/

(2)  COM(2020) 115 din 16.3.2020.

(3)  C(2020) 1753 din 16.3.2020.

(4)  A se vedea punctul IV.15 din orientări.

(5)  Toate statele membre (cu excepția Irlandei) și statele asociate spațiului Schengen au aplicat restricția de călătorie.

(6)  https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2020/03/17/conclusions-by-the-president-of-the-european-council-following-the-video-conference-with-members-of-the-european-council-on-covid-19/

(7)  „Zona UE+” cuprinde toate statele membre ale spațiului Schengen (inclusiv Bulgaria, Croația, Cipru și România), precum și cele patru țări asociate spațiului Schengen. Aceasta ar include, de asemenea, Irlanda și Regatul Unit, dacă acestea decid să se alinieze.

(8)  Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen).

(9)  Fără a se aduce atingere aplicării dispozițiilor speciale privind dreptul la azil și la protecție internațională sau aspectelor legate de vizele de lungă ședere [în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Codul frontierelor Schengen].

(10)  COVID-19 Orientări privind măsurile de gestionare a frontierelor în vederea protejării sănătății și a asigurării disponibilității mărfurilor și serviciilor esențiale, C(2020) 1753 final, Bruxelles (JO C 86I, 16.3.2020, p. 1).

(11)  În această categorie intră și cetățenii Irlandei, în calitate de stat membru, deși nu este stat Schengen. Cetățenii Regatului Unit trebuie tratați în același mod ca cetățenii UE până la sfârșitul perioadei de tranziție.

(12)  Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung, JO L 16, 23.1.2004, p. 44.

(13)  COVID-19 Orientări privind măsurile de gestionare a frontierelor în vederea protejării sănătății și a asigurării disponibilității mărfurilor și serviciilor esențiale, C(2020) 1753 final, Bruxelles, (JO C 86I, 16.3.2020, p. 1).

(14)  Inclusiv cei care au fost repatriați prin asistență consulară.

(15)  C(2020) 1897 (JO C 96I, 24.3.2020, p. 1).

(16)  Resortisanții statelor membre ale UE, ai țărilor asociate spațiului Schengen, ai Regatului Unit și ai statelor care participă la mecanismul de protecție civilă al Uniunii.

(17)  http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/doc_centre/borders/docs/annex_27_authorities_competent_for_extension.pdf