Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52012IP0019

Transferul transfrontalier al sediului social Rezoluția Parlamentului European din 2 februarie 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind o a 14-a directivă privind dreptul societăților comerciale în ceea ce privește transferul transfrontalier al sediului social (2011/2046(INI))
ANEXĂ

OJ C 239E , 20.8.2013, p. 18–23 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

20.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 239/18


Joi, 2 februarie 2012
Transferul transfrontalier al sediului social

P7_TA(2012)0019

Rezoluția Parlamentului European din 2 februarie 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind o a 14-a directivă privind dreptul societăților comerciale în ceea ce privește transferul transfrontalier al sediului social (2011/2046(INI))

2013/C 239 E/03

Parlamentul European,

având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolele 50 și 54 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 mai 2003 intitulată „Modernizarea dreptului societăților comerciale și consolidarea guvernării corporative în Uniunea Europeană - Un plan pentru a avansa” (COM(2003)0284),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 octombrie 2010 intitulată „Către un Act privind piața unică - Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate - 50 de propuneri pentru optimizarea muncii, a activităților comerciale și a schimburilor reciproce” (COM(2010)0608),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – «Împreună pentru o nouă creștere»” (COM(2011)0206),

având în vedere Regulamentului (CE) nr. 2157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societății europene (SE) (1),

având în vedere Directiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor (2),

având în vedere Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale societăților comerciale pe acțiuni (3),

având în vedere hotărârile Curții de Justiție în cauzele Daily Mail  (4), Centros  (5), Überseering  (6), Inspire Art  (7), SEVIC Systems  (8), Cadbury Schweppes  (9) și Cartesio  (10),

având în vedere rezoluția sa din 4 iulie 2006 privind recentele evoluții și perspectivele privind dreptul societăților comerciale (11),

având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2007 referitoare la societățile private europene și la a paisprezecea directivă în domeniul dreptul societăților comerciale privind transferul sediului societății (12),

având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 referitoare la aplicarea Directivei 2002/14/CE de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (13),

având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2009 conținând recomandări către Comisie privind transferul transfrontalier al sediului social al unei companii (14),

având în vedere Rezoluția sa din 23 noiembrie 2010 referitoare la aspecte de drept civil, drept comercial, dreptul familiei și drept internațional privat ale Planului de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm (15),

având în vedere articolele 42 și 48 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0008/2012),

A.

având în vedere că articolele 49 și 54 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene garantează libertatea de stabilire pentru toate societățile; întrucât transferul transfrontalier al companiilor reprezintă unul dintre elementele esențiale în realizarea pieței interne; întrucât ar trebui observate lipsa de uniformitate a legislației în ceea ce privește transferul și modalitățile de transfer al sediului social, statutar sau real, al unei societăți existente, înființate în temeiul dreptului intern, dintr-un stat membru într-un alt stat membru, în cadrul pieței unice, și riscul legat de locurile de muncă, precum și de dificultățile administrative, de costurile generate, de implicațiile sociale și de lipsa securității juridice;

B.

întrucât majoritatea participanților la consultarea publică încheiată la 15 aprilie 2004 au fost în favoarea adoptării directivei privind dreptul societăților comerciale în ceea ce privește transferul transfrontalier al sediului social;

C.

întrucât, date fiind disparitățile între cerințele impuse de către statele membre pentru transferul societăților, hotărârea Curții de Justiție în cauza Cartesio confirmă necesitatea unui regim armonizat care să reglementeze transferul transfrontalier al sediului social;

D.

întrucât Curtea de Justiție, în hotărârea pronunțată în cauza Cartesio, nu a oferit clarificările necesare cu privire la transferul sediului unei societăți comerciale, contrar așteptărilor exprimate de Comisie în evaluarea impactului publicată în 2007 (16);

E.

întrucât este de resortul legislatorilor, nu al Curții de Justiție, să adopte, în temeiul Tratatului, măsurile relevante pentru a realiza libertatea unei societăți de a-și transfera sediul;

F.

întrucât mobilitatea societăților comerciale se confruntă în continuare cu un nivel ridicat atât al sarcinii administrative, cât și al costurilor aferente contribuțiilor sociale și fiscale, ca urmare a poziției exprimate de Comisie în evaluarea impactului publicată în 2007, potrivit căreia „opțiunea de a nu lua nicio măsură pare mai proporțională, nefiind necesară nicio acțiune suplimentară din partea UE” (17);

G.

întrucât evaluarea de impact a Comisiei din 2007 nu se referă la implicațiile pentru politicile sociale și ocuparea forței de muncă, cu excepția participării lucrătorilor;

H.

întrucât ar trebui prevenită utilizarea inadecvată a „sediilor de căsuță poștală” și a societăților paravan în scopul eludării condițiilor juridice, sociale și fiscale;

I.

întrucât transferul transfrontalier al sediului unei societăți ar trebui să aibă loc în condiții de neutralitate fiscală;

J.

întrucât transferul de sediu ar trebui să mențină continuitatea personalității juridice a societății sau firmei în cauză, pentru bunul mers al acesteia;

K.

întrucât transferul nu ar trebui să afecteze drepturile părților implicate (acționarii minoritari, angajații și creditorii), de care acestea beneficiau înainte de transfer;

L.

întrucât procedura de transfer ar trebui să fie reglementată de reguli stricte în ceea ce privește transparența și informațiile puse la dispoziția părților implicate înainte de efectuarea transferului;

M.

întrucât drepturile de implicare ale angajaților capătă o importanță deosebită atunci când se transferă sediul unei societăți comerciale;

N.

întrucât ar trebui asigurată coerența procedurilor de implicare a angajaților în cadrul diferitelor dispoziții legislative cuprinse în directivele privind dreptul societăților comerciale;

1.

solicită Comisiei să prezinte de urgență, în temeiul articolului 50 alineatul (1) și alineatul (2) litera (g) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o propunere de directivă privind transferul transfrontalier al sediului social, ținând cont de recomandările detaliate expuse în anexa la prezenta;

2.

confirmă faptul că recomandările respectă drepturile fundamentale și principiul subsidiarității;

3.

consideră că propunerea solicitată nu are implicații financiare;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Comisiei și Consiliului, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre prezenta rezoluție, precum și recomandările detaliate în anexă.


(1)  JO L 294, 10.11.2001, p. 1.

(2)  JO L 294, 10.11.2001, p. 22.

(3)  JO L 310, 25.11.2005, p. 1.

(4)  Cauza 81/87 Daily Mail, Rec. 1988, p. 5483.

(5)  Cauza C-212/97 Centros, Rec. 1999, p. I-1459.

(6)  Cauza C-208/00 Überseering, Rec. 2002, p. I-9919.

(7)  Cauza C-167/01 Inspire Art, Rec. 2003, p. I-10155.

(8)  Cauza C-411/03 SEVIC Systems, Rec. 2005, p. I-10805.

(9)  Cauza C-196/04 Cadbury Schweppes, Rec. 2006, p. I-7995.

(10)  Cauza C-210/06 Cartesio, Rec. 2008, p. I-9641.

(11)  JO C 303 E, 13.12.2006, p. 114.

(12)  JO C 263 E, 16.10.2008, p. 671.

(13)  JO C 76 E, 25.3.2010, p. 11.

(14)  JO C 87 E, 1.4.2010, p. 5.

(15)  Texte adoptate, P7_TA(2010)0426.

(16)  Document de lucru al serviciilor Comisiei: Impact assessment on the Directive on the cross-border transfer of registered office (Evaluare de impact referitoare la Directiva privind transferul transfrontalier al sediului social ), SEC (2007) 1707, punctul 3.5.2, pp. 24-25.

(17)  Document de lucru al serviciilor Comisiei: Impact assessment on the Directive on the cross-border transfer of registered office (Evaluare de impact referitoare la Directiva privind transferul transfrontalier al sediului social ), SEC (2007) 1707, punctul 6.2.4, p. 39.


Joi, 2 februarie 2012
ANEXĂ

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Recomandarea 1 (privind domeniul de aplicare al directivei ce urmează a fi adoptată)

Directiva ar trebui să se aplice societăților comerciale pe acțiuni în sensul articolului 2 punctul 1 din Directiva 2005/56/CE.

Domeniul de aplicare al acesteia ar trebui să prevadă o soluție adecvată la chestiunea privind separarea între sediul social și sediul administrativ al unei societăți comerciale.

Recomandarea 2 (privind efectele transferului transfrontalier)

Directiva ar trebui să permită societăților să își exercite dreptul de stabilire migrând către un stat membru gazdă fără a-și pierde personalitatea juridică, ci transformându-se într-o societate reglementată de legislația statului membru gazdă, fără a fi nevoită să se dizolve.

Transferul nu ar trebui să eludeze condițiile juridice, sociale și fiscale.

Transferul ar trebui să intre în vigoare de la data înregistrării în statul membru gazdă. Societatea ar trebui să fie reglementată de legislația statului membru gazdă de la data înregistrării pe teritoriul acestuia.

Transferul nu ar trebui să afecteze relațiile juridice ale societății cu părțile terțe.

Transferul ar trebui să aibă loc în condiții de neutralitate fiscală, în conformitate cu dispozițiile Directivei 90/434/CEE (1).

Recomandarea 3 (privind regulile referitoare la transparență și informații înainte de decizia de transfer)

Conducerea sau consiliul de administrație al unei societăți care planifică un transfer ar trebui să redacteze un raport și un plan de transfer. Înainte ca conducerea să decidă cu privire la raport și la planul de transfer, reprezentanții angajaților sau, în lipsa acestora, angajații înșiși ar trebui informați și consultați cu privire la transferul propus, în sensul articolului 4 din Directiva 2002/14/CE (2).

Raportul ar trebui prezentat acționarilor și reprezentanților angajaților sau, în lipsa acestora, angajaților înșiși.

Raportul ar trebui să descrie și să justifice aspectele economice, juridice și sociale aferente transferului și să explice consecințele acestuia pentru acționari, creditori și angajați, care au dreptul de a examina raportul pe o perioadă determinată, care trebuie să fie de cel puțin o lună și de cel mult trei luni înaintea datei adunării generale a acționarilor cu ocazia căreia se aprobă transferul.

Planul de transfer ar trebui să includă:

(a)

forma juridică, denumirea și sediul social al societății în statul membru de origine;

(b)

forma juridică, denumirea și sediul social al societății în statul membru gazdă;

(c)

documentele constitutive și statutul societății în statul membru gazdă;

(d)

calendarul preconizat al transferului;

(e)

data de la care tranzacțiile societății care intenționează să își transfere sediul vor fi considerate, în scopuri contabile, ca fiind situate în statul membru gazdă;

(f)

informații detaliate privind transferul administrației centrale sau a locului principal de desfășurare a activității;

(g)

drepturile care sunt garantate acționarilor, angajaților și creditorilor sau măsurile relevante propuse și adresa la care pot fi obținute gratuit toate informațiile relevante;

(h)

informații cu privire la procedurile prin care sunt stabilite modalitățile de participare a angajaților, în cazul în care societatea este gestionată pe baza participării angajaților, iar legislația din statul membru gazdă nu prevede astfel de modalități.

Raportul și planul de transfer ar trebui să fie prezentate acționarilor și reprezentanților angajaților societății în vederea examinării, într-un termen adecvat, înainte de adunarea generală a acționarilor societății.

Planul de transfer ar trebui publicat în conformitate cu dispozițiile Directivei 2009/101/CE (3).

Recomandarea 4 (privind decizia prin adunarea acționarilor)

Adunarea generală a acționarilor ar trebui să aprobe propunerea de transfer în conformitate cu formalitățile stabilite și cu majoritatea voturilor necesare pentru modificarea documentelor constitutive și a statutului, în conformitate cu legislația aplicabilă societății în statul membru de origine al acesteia.

În cazul în care gestionarea companiei presupune participarea angajaților, adunarea acționarilor poate condiționa transferul de aprobarea expresă de către aceasta a modalităților de participare a angajaților.

Statele membre ar trebui să poată adopta dispoziții menite să asigure protecția adecvată a acționarilor minoritari care se opun unui transfer, acordând, de exemplu, dreptul de a se retrage din societatea comercială în conformitate cu legislația aplicabilă în statul membru gazdă al acesteia.

Recomandarea 5 (privind verificarea legalității transferului)

Statul membru de origine ar trebui să verifice legalitatea procedurii de transfer în conformitate cu propria legislație.

Autoritatea competentă desemnată de statul membru de origine ar trebui să elibereze un certificat care atestă îndeplinirea tuturor actelor și formalităților necesare înainte de transfer.

Organul responsabil de înregistrare din statul membru gazdă ar trebui să primească într-o perioadă de timp adecvată certificatul respectiv, o copie a documentelor constitutive ale societății preconizate în statul membru gazdă, precum și o copie a propunerii de transfer. Aceste documente ar trebui să fie suficiente pentru a permite înregistrarea societății în statul membru gazdă. Autoritatea competentă cu înregistrarea din statul membru gazdă ar trebui să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile de formă și de fond pentru transfer, inclusiv cerințele prevăzute în legislația statului membru gazdă privind constituirea unei astfel de societăți.

Autoritatea competentă din statul membru gazdă ar trebui să notifice înregistrarea imediat autorității respective din statul membru de origine. Din acest moment, autoritatea din statul membru de origine ar trebui să procedeze la radierea societății din registru.

Pentru a proteja părțile terțe, înregistrarea din statul membru gazdă și radierea din registru în statul membru de origine ar trebui publicate în mod adecvat.

Recomandarea 6 (privind măsurile de protecție)

Ar trebui să fie interzis transferul transfrontalier al sediului în cazul societăților împotriva cărora s-a declanșat o procedură de dizolvare, lichidare, insolvabilitate, suspendare a plăților sau alte proceduri asemănătoare.

În ceea ce privește procedurile judiciare sau administrative în curs care au fost declanșate înainte de transferul sediului, sediul social al societății ar trebui considerat ca fiind în statul membru de origine. Creditorii existenți ar trebui să beneficieze de dreptul la o garanție.

Recomandarea 7 (privind drepturile angajaților)

Drepturile de participare ale angajaților ar trebui menținute pe durata transferului. În principiu, acestea ar trebui să fie reglementate de legislația statului membru gazdă.

Cu toate acestea, nu ar trebui să se aplice legislația statului membru gazdă dacă aceasta:

(a)

nu prevede cel puțin același nivel de participare ca cel aplicabil în statul membru de origine, sau

(b)

nu conferă angajaților filialelor societății situate în alte state membre aceleași drepturi de a-și exercita drepturile de participare de care acești angajați se bucurau înainte de transfer.

În plus, dispozițiile legislative privind drepturile angajaților ar trebui să fie în conformitate cu acquis-ul.


(1)  Directiva 90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre (JO L 225, 20.8.1990, p. 1).

(2)  Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO L 80, 23.3.2002, p. 29).

(3)  Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, în înțelesul articolului 48 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților (JO L 258, 1.10.2009, p. 11).


Top