EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32023R0857

Regulamentul (UE) 2023/857 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 aprilie 2023 de modificare a Regulamentului (UE) 2018/842 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și a Regulamentului (UE) 2018/1999 (Text cu relevanță pentru SEE)

PE/72/2022/REV/1

OJ L 111, 26.4.2023, p. 1–14 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/857/oj

26.4.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 111/1


REGULAMENTUL (UE) 2023/857 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 19 aprilie 2023

de modificare a Regulamentului (UE) 2018/842 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și a Regulamentului (UE) 2018/1999

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Acordul de la Paris (4), adoptat la 12 decembrie 2015 în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) (denumit în continuare „Acordul de la Paris”), a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016. Părțile la Acordul de la Paris au convenit să mențină creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C în raport cu nivelurile din perioada preindustrială și să continue eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C în raport cu nivelurile din perioada preindustrială. Respectivul angajament a fost consolidat prin adoptarea, în temeiul CCONUSC, la 13 noiembrie 2021, a Pactului climatic de la Glasgow, în care Conferința părților la CCONUSC, care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris, recunoaște că impactul schimbărilor climatice va fi mult mai scăzut în cazul unei creșteri a temperaturii cu 1,5 °C, comparativ cu o creștere de 2 °C, și se angajează să continue eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C.

(2)

Nevoia de a acționa în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră devine din ce în ce mai urgentă, conform constatărilor făcute de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) în rapoartele sale intitulate „Schimbările climatice 2021: elementele științifice”, din 7 august 2021, „Schimbările climatice 2022: impact, adaptare și vulnerabilitate”, din 28 februarie 2022, și „Schimbările climatice 2022: atenuarea schimbărilor climatice”, din 4 aprilie 2022. Prin urmare, Uniunea ar trebui să răspundă acestei urgențe prin intensificarea eforturilor sale.

(3)

Uniunea a instituit un cadru de reglementare pentru a îndeplini obiectivul pentru 2030 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 %, care a fost aprobat de Consiliul European în 2014, înainte de intrarea în vigoare a Acordului de la Paris. Cadrul de reglementare respectiv constă, printre altele, în Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii (EU ETS), Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (6), care impune statelor membre să echilibreze emisiile de gaze cu efect de seră și absorbțiile rezultate din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF), și Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (7), care stabilește obiective naționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 în sectoarele care nu intră sub incidența Directivei 2003/87/CE sau a Regulamentului (UE) 2018/841.

(4)

Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul ecologic european oferă un punct de plecare pentru atingerea obiectivului privind neutralitatea climatică al Uniunii până cel târziu în 2050 și a obiectivului de a obține ulterior un bilanț negativ al emisiilor, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (8) („Legea europeană a climei”). Pactul ecologic european combină un set cuprinzător de măsuri și inițiative care se consolidează reciproc și care vizează realizarea neutralității climatice în Uniune până în 2050 și stabilește o nouă strategie de creștere care vizează transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, în care creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. Pactul urmărește, de asemenea, să protejeze, să conserve și să consolideze capitalul natural al Uniunii, precum și să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente. În același timp, respectiva tranziție presupune aspecte legate de egalitatea de gen, precum și un impact deosebit asupra unor grupuri defavorizate și vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități și membrii unei minorități rasiale sau etnice. Prin urmare, este necesar să se asigure că tranziția este justă și favorabilă incluziunii, precum și că nimeni nu este lăsat în urmă.

(5)

La 16 iunie 2022, Consiliul a adoptat o recomandare privind asigurarea unei tranziții echitabile către neutralitatea climatică (9), în care a subliniat necesitatea unor măsuri de însoțire și a acordării unei atenții deosebite sprijinirii acelor regiuni, industrii, microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii, lucrători, gospodării și consumatori care se vor confrunta cu cele mai mari provocări. Recomandarea respectivă încurajează statele membre să ia în considerare un set de măsuri în domeniul ocupării forței de muncă și al tranzițiilor pe piața muncii, al creării de locuri de muncă și al antreprenoriatului, al sănătății și securității în muncă, al achizițiilor publice, al sistemelor de impozitare și de protecție socială, al serviciilor esențiale și al locuințelor, precum și, printre altele, în vederea consolidării egalității de gen, al educației și al formării.

(6)

Prin adoptarea Regulamentului (UE) 2021/1119, Uniunea a consacrat în legislație un obiectiv obligatoriu vizând neutralitatea climatică la nivelul întregii economii până în 2050, emisiile nete fiind astfel reduse la zero până la data respectivă, precum și obiectivul de a obține ulterior un bilanț negativ al emisiilor. Regulamentul respectiv stabilește, de asemenea, un obiectiv obligatoriu al Uniunii de reducere internă a emisiilor nete de gaze cu efect de seră (emisii după deducerea absorbțiilor) cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990. În plus, acesta stabilește că contribuția absorbțiilor nete la obiectivul climatic al Uniunii pentru 2030 trebuie limitată la 225 de milioane de tone de CO2 echivalent.

(7)

Pentru a pune în aplicare angajamentele prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119, precum și contribuțiile Uniunii în temeiul Acordului de la Paris, cadrul de reglementare al Uniunii pentru atingerea obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 ar trebui adaptat.

(8)

Regulamentul (UE) 2018/842 stabilește obligații în sarcina statelor membre în ceea ce privește contribuțiile lor minime pentru perioada 2021-2030 la îndeplinirea obiectivului actual al Uniunii de reducere în 2030 a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30 % sub nivelurile din 2005 în sectoarele care intră sub incidența articolului 2 din regulamentul respectiv. Acesta fixează totodată norme privind stabilirea alocărilor anuale de emisii și pentru evaluarea progreselor înregistrate de statele membre în sensul respectării contribuțiilor lor minime.

(9)

Deși comercializarea certificatelor de emisii se va aplica și emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim, precum și de clădiri, de transportul rutier și de alte sectoare, domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2018/842 ar trebui să fie menținut. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2018/842 ar trebui să se aplice în continuare emisiilor de gaze cu efect de seră generate de navigația în apele naționale, dar nu și celor generate de navigația internațională. Includerea instalațiilor pentru incinerarea deșeurilor municipale în anexa I la Directiva 2003/87/CE, în sensul articolelor 14 și 15 din directiva menționată, ar trebui să nu modifice nici domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2018/842. Emisiile de gaze cu efect de seră ale unui stat membru incluse în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2018/842 care trebuie să fie luate în considerare pentru verificarea conformării vor fi în continuare stabilite după finalizarea revizuirilor inventarelor în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (10).

(10)

În conformitate cu orientările IPCC din 2006 privind inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră, emisiile de CO2 generate de utilizarea biomasei în scopuri energetice sunt raportate la categoriile de inventariere aferente activităților legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în temeiul Regulamentului (UE) 2018/841. Pentru a se evita dubla contabilizare, emisiile de gaze cu efect de seră generate de biocombustibili, biolichide și combustibilii din biomasă sunt evaluate la zero în scopul stabilirii emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842. Pentru a ține seama de efectele schimbării indirecte a destinației terenurilor și pentru a promova durabilitatea unor astfel de combustibili, este important ca toate statele membre să pună în aplicare pe deplin Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (11), inclusiv criteriile prevăzute de aceasta în materie de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale unor astfel de combustibili.

(11)

În unele sectoare, emisiile de gaze cu efect de seră fie au crescut, fie au rămas stabile. În comunicarea sa din 17 septembrie 2020 intitulată „Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 – Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor”, Comisia a indicat că obiectivul global mai ambițios de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 nu poate fi atins decât cu contribuția tuturor sectoarelor.

(12)

În concluziile sale din 11 decembrie 2020, Consiliul European a afirmat că noul obiectiv de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 va fi îndeplinit la nivel colectiv de către Uniune în modul cel mai eficient cu putință din punctul de vedere al costurilor, că toate statele membre vor participa la acest efort, ținând seama de considerente de echitate și solidaritate, fără a lăsa pe nimeni în urmă, și că noul obiectiv pentru 2030 trebuie atins într-un mod care să mențină competitivitatea Uniunii și să țină seama de punctele de plecare diferite ale statelor membre, de circumstanțele lor naționale specifice și de potențialul lor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv de cele ale statelor membre insulare și ale insulelor, precum și de eforturile depuse de acestea.

(13)

Pentru a atinge noul obiectiv al Uniunii pentru 2030 de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % în comparație cu nivelurile din 1990, sectoarele care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2018/842 vor trebui să își reducă treptat emisiile de gaze cu efect de seră până la atingerea unui nivel de 40 % în 2030 comparativ cu nivelurile din 2005. Regulamentul (UE) 2018/842 contribuie, de asemenea, la atingerea obiectivelor Acordului de la Paris, precum și a obiectivului Uniunii privind neutralitatea climatică până cel târziu în 2050 prevăzut în Regulamentul (UE) 2021/1119, a căror realizare necesită convergența eforturilor tuturor statelor membre în timp, ținând seama în același timp de circumstanțele naționale specifice.

(14)

Obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 prevăzut în Regulamentul (UE) 2018/842 trebuie să fie revizuit pentru fiecare stat membru. Metodologia utilizată pentru revizuirea obiectivelor naționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 ar trebui să fie aceeași cu cea care a fost utilizată la adoptarea Regulamentului (UE) 2018/842, în cadrul căreia contribuțiile naționale au fost stabilite luând în considerare diferențele în ceea ce privește capacitățile și oportunitățile de eficientizare a costurilor din statele membre, astfel încât să se asigure o distribuție echitabilă și echilibrată a eforturilor. Obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 pentru fiecare stat membru ar trebui, prin urmare, să fie stabilit în raport cu nivelul emisiilor sale de gaze cu efect de seră din 2005 care intră sub incidența regulamentului respectiv, astfel cum a fost revizuit în temeiul articolului 4 alineatul (3) din acesta, excluzând emisiile de gaze cu efect de seră verificate generate de instalațiile care funcționau în 2005 și care au fost incluse în EU ETS abia după 2005.

(15)

În consecință, începând cu anul intrării în vigoare a prezentului regulament, sunt necesare noi limite naționale obligatorii, exprimate în alocări anuale de emisii. Respectivele limite vor conduce treptat la îndeplinirea obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 al fiecărui stat membru. Se mențin limitele anuale pentru anii anteriori anului intrării în vigoare a prezentului regulament, stabilite în Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/2126 a Comisiei (12).

(16)

Pandemia de COVID-19 și războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei afectează economia Uniunii și nivelul emisiilor sale de gaze cu efect de seră într-o măsură care nu poate fi încă pe deplin cuantificată. Pe de altă parte, Uniunea implementează cel mai mare pachet de măsuri de stimulare din istorie și accelerează tranziția de la combustibilii fosili, ceea ce are, de asemenea, un impact potențial asupra nivelului emisiilor de gaze cu efect de seră. Având în vedere aceste incertitudini și alte evenimente neprevăzute care au un impact asupra emisiilor de gaze cu efect de seră, este oportun să se revizuiască datele privind emisiile în 2025 și, dacă este necesar, să se actualizeze alocările anuale de emisii în 2025 pentru anii din perioada 2026-2030. Respectiva actualizare ar trebui să se bazeze pe o analiză cuprinzătoare a datelor din inventarele naționale efectuată de Comisie pentru a determina media emisiilor de gaze cu efect de seră ale fiecărui stat membru în anii 2021, 2022 și 2023.

(17)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119, ar trebui acordată prioritate reducerii emisiilor directe de gaze cu efect de seră, măsură care va trebui completată cu sporirea absorbțiilor de carbon pentru a realiza neutralitatea climatică. Regulamentul (UE) 2021/1119 recunoaște că absorbanții de carbon includ soluții naturale și tehnologice. Este important să se instituie un sistem al Uniunii de certificare a absorbțiilor de carbon stocat permanent și în condiții de siguranță obținute prin soluții tehnologice, care să ofere claritate statelor membre și operatorilor de pe piață cu scopul de a spori aceste absorbții de carbon. Atunci când un astfel de sistem de certificare este în vigoare, se poate efectua o analiză cu privire la contabilizarea acestor absorbții de carbon în temeiul dreptului Uniunii.

(18)

Pentru a stimula întreprinderea de acțiuni timpurii și pentru a asigura în continuare integritatea de mediu, este necesar și oportun să se reducă plafoanele pentru luarea cu împrumut și depozitarea alocărilor anuale de emisii pentru întreaga perioadă 2021-2030. Pe de altă parte, statele membre ar trebui să fie în măsură să își reducă progresiv emisiile de gaze cu efect de seră și să își atingă obiectivele naționale mai ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor. Având în vedere noile alocări anuale de emisii mai stricte impuse de prezentul regulament, este oportun să se majoreze plafoanele existente pentru transferurile de alocări anuale de emisii între statele membre. Posibilitatea transferării alocărilor anuale de emisii promovează cooperarea între statele membre, permițându-le să își atingă obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, menținând în același timp integritatea de mediu. Ar trebui să se asigure transparența acestor transferuri, astfel încât acestea să fie efectuate într-un mod reciproc convenabil, inclusiv prin licitație, prin recurgerea la intermediari de pe piață care acționează cu titlu de agenți, prin acorduri bilaterale sau prin utilizarea unei interfețe electronice menite să faciliteze schimbul de informații privind transferurile preconizate și să reducă costurile tranzacțiilor.

Statele membre au deja obligația de a raporta informațiile sintetizate privind transferurile încheiate în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208 al Comisiei (13). După compilarea de către Comisie, un rezumat al informațiilor furnizate este pus la dispoziție în termen de trei luni de la primirea rapoartelor din partea statelor membre, în format electronic, indicând intervalul de prețuri plătite pentru fiecare tranzacție cu alocări anuale de emisii. În plus, în cele două perioade cuprinse între publicarea actelor de punere în aplicare menționate la articolul 38 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2018/1999 și începerea procedurii de verificare a conformării, statele membre pot raporta Comisiei la data de 15 a fiecărei luni cu privire la transferurile încheiate. În plus, pentru a facilita schimbul de informații privind transferurile preconizate, statele membre sunt invitate să actualizeze în permanență informațiile relevante. Comisia compilează un rezumat al informațiilor primite și îl pune la dispoziție în timp util și în format electronic. Pentru a îmbunătăți transparența, înainte de orice transfer efectiv, statele membre ar trebui să informeze Comitetul privind schimbările climatice instituit prin Regulamentul (UE) 2018/1999 cu privire la intenția lor de a efectua un transfer al unei părți din alocarea lor anuală de emisii pentru un anumit an. Prin urmare, este oportun să se modifice Regulamentul (UE) 2018/1999.

(19)

Pentru anumite state membre, se poate lua în considerare o anulare limitată a certificatelor de emisii EU ETS în scopul respectării Regulamentului (UE) 2018/842 (denumită în continuare „flexibilitatea EU ETS”). Dintre statele membre eligibile, două nu au recurs la flexibilitatea EU ETS, iar unul nu a utilizat pe deplin această flexibilitate. Având în vedere nivelul crescut de ambiție stabilit de prezentul regulament, statelor membre respective ar trebui să li se acorde o nouă oportunitate de a recurge la această flexibilitate sau de a o utiliza în continuare. Prin urmare, este oportun să se stabilească un nou termen până la care statele membre respective au posibilitatea să notifice Comisiei intenția de a recurge la această flexibilitate sau de a o utiliza în continuare. În plus, având în vedere structura specifică a economiei Maltei, obiectivul național de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră al acestui stat membru, care se bazează pe produsul intern brut pe cap de locuitor, este mult peste potențialul său de reducere eficientă din punctul de vedere al costurilor. Prin urmare, este oportun să se sporească accesul Maltei la această flexibilitate, fără a se compromite obiectivul Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030.

(20)

În plus față de flexibilitatea EU ETS, se poate lua în considerare o cantitate limitată de absorbții nete și de emisii nete provenite din LULUCF pentru asigurarea conformării statelor membre în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842 (denumită în continuare „flexibilitatea LULUCF”). Pentru a se asigura că se depun suficiente eforturi de atenuare până în 2030, este oportun să se limiteze utilizarea flexibilității LULUCF prin separarea utilizării acesteia în două perioade distincte, pentru fiecare dintre acestea impunându-se un plafon la nivel de jumătate din cuantumul maxim de absorbții totale nete prevăzut în anexa III la Regulamentul (UE) 2018/842. De asemenea, este oportun ca titlul anexei respective să fie aliniat la Regulamentul (UE) 2018/841 astfel cum a fost modificat de Regulamentul delegat (UE) 2021/268 al Comisiei (14). În consecință, nu mai este necesar ca Regulamentul (UE) 2018/842 să împuternicească Comisia să adopte acte delegate pentru a modifica titlul anexei III. Prin urmare, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/842 ar trebui eliminat.

(21)

În cazul în care Comisia constată că un stat membru nu înregistrează progrese suficiente în direcția atingerii nivelurilor sale anuale de emisii în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842, mecanismele de acțiune corectivă prevăzute de regulamentul respectiv ar trebui consolidate, pentru a permite acțiuni rapide și eficace. Prin urmare, este oportun să se revizuiască cerințele care se aplică planurilor de acțiuni corective care trebuie să fie prezentate Comisiei de statele membre în cazul în care nu înregistrează progrese suficiente.

(22)

Uniunea și statele membre sunt părți la Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (15) (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”). Controlul public și accesul la justiție sunt elemente esențiale ale valorilor democratice ale Uniunii și instrumente de protecție a statului de drept.

(23)

Acțiunile Uniunii în domeniul climei ar trebui să utilizeze cele mai recente date științifice. Prin urmare, în contextul Regulamentului (UE) 2018/842 ar trebui să se ia în considerare consultanța oferită de Comitetul științific consultativ european privind schimbările climatice, instituit în temeiul articolului 10a din Regulamentul (CE) nr. 401/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (16).

(24)

În vederea introducerii unui regim de conformare mai strict în Regulamentul (UE) 2018/841 începând din 2026, este oportun să se elimine deducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de fiecare stat membru în perioada 2026-2030 în sectorul LULUCF, în plus față de absorbțiile sale. Prin urmare, articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/842 ar trebui modificat în consecință.

(25)

Este oportun ca revizuirea Regulamentului (UE) 2018/842 în 2024 să țină seama de obiectivele Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute de Regulamentul (UE) 2021/1119, de angajamentul Uniunii față de obiectivele Acordului de la Paris și de orice angajamente relevante care rezultă din conferințele părților la CCONUSC. În plus, revizuirea respectivă ar trebui să includă o traiectorie de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră care să fie compatibilă cu obiectivul obligatoriu al neutralității climatice în Uniune până în 2050 prevăzut de Regulamentul (UE) 2021/1119.

(26)

Emisiile de gaze cu efect de seră altele decât cele de CO2, precum emisiile de metan, de protoxid de azot și de gaze fluorurate, reprezintă peste 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră ale Uniunii. Emisiile de gaze cu efect de seră altele decât cele de CO2 intră sub incidența Regulamentului (UE) 2018/842 și, prin urmare, vor face parte în mod necesar din măsurile pe care statele membre le vor institui pentru a-și îndeplini obiectivele mai ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 prevăzute în prezentul regulament. Statele membre trebuie să prezinte Comisiei, până la 30 iunie 2023, proiecte actualizate de planuri naționale integrate privind energia și clima. Comisia va emite orientări în acest sens, inclusiv pentru a încuraja statele membre să stabilească obiective și politici de reducere a emisiilor de metan. De asemenea, statele membre trebuie să evalueze dacă planurile lor strategice elaborate în cadrul politicii agricole comune ar trebui să fie revizuite pentru a reflecta nivelul sporit de ambiție din Regulamentul (UE) 2018/842, introdus prin modificările aduse prin prezentul regulament. Comisia va include în rapoartele anuale prevăzute la articolul 29 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2018/1999 informații privind rezultatele obținute prin combinarea eforturilor Uniunii și a celor naționale în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră altele decât cele de CO2. Comisia trebuie, de asemenea, să evalueze proiectele de planuri naționale integrate privind energia și clima și poate emite recomandări pentru statele membre care nu înregistrează progrese suficiente. În contextul revizuirii Regulamentului (UE) 2018/841, Comisia va evalua tendințele actuale și previziunile viitoare privind emisiile de gaze cu efect de seră generate de agricultură, precum și opțiunile de reglementare, pentru a asigura corelarea acestora cu obiectivul realizării de reduceri pe termen lung ale emisiilor de gaze cu efect de seră în toate sectoarele economiei, în conformitate cu obiectivul Uniunii privind neutralitatea climatică și cu obiectivele climatice intermediare ale Uniunii prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119. Cu ocazia revizuirii Regulamentului (UE) 2018/842, Comisia va evalua modul în care toate sectoarele care intră sub incidența regulamentului respectiv contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, incluzând în special reducerea realizată în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră altele decât cele de CO2 inclusiv în alte sectoare decât agricultura.

(27)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume ajustarea, din perspectiva Regulamentului (UE) 2021/1119, a obligațiilor statelor membre în ceea ce privește contribuțiile lor minime pentru perioada 2021-2030 la îndeplinirea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor sale de gaze cu efect de seră, precum și aducerea unei contribuții la îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele lor, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(28)

Prin urmare, Regulamentele (UE) 2018/842 și (UE) 2018/1999 ar trebui să fie modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificarea Regulamentului (UE) 2018/842

Regulamentul (UE) 2018/842 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește obligațiile statelor membre în ceea ce privește contribuțiile lor minime pentru perioada 2021-2030 la îndeplinirea obiectivului Uniunii de reducere, în 2030, a emisiilor sale de gaze cu efect de seră cu 40 % sub nivelurile din 2005 în sectoarele care intră sub incidența articolului 2 din prezentul regulament. Acesta contribuie la obiectivul pe termen lung de a atinge neutralitatea climatică în Uniune cel târziu în 2050, în scopul obținerii unui bilanț negativ al emisiilor ulterior. Astfel, prezentul regulament contribuie la realizarea obiectivelor Regulamentului (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (*1) («Legea europeană a climei») și ale Acordului de la Paris. Prezentul regulament prevede totodată norme privind stabilirea alocărilor anuale de emisii și pentru evaluarea progreselor înregistrate de statele membre în sensul respectării contribuțiilor lor minime.

(*1)  Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 («Legea europeană a climei») (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).”"

2.

La articolul 2, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Prezentul regulament se aplică în cazul emisiilor de gaze cu efect de seră din categoriile de surse ale IPCC care vizează energia, procesele industriale și utilizarea produselor, agricultura și deșeurile, astfel cum au fost stabilite în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (*2), cu excepția emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE, altele decât activitatea de «transport maritim» și activitățile enumerate în aceasta doar în sensul articolelor 14 și 15.

(*2)  Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).”"

3.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatele (1)-(4) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   Fiecare stat membru își limitează în 2030 emisiile de gaze cu efect de seră cel puțin cu procentul stabilit pentru statul membru respectiv în coloana 2 din anexa I în raport cu emisiile sale de gaze cu efect de seră din 2005, stabilite conform alineatului (3) de la prezentul articol.

(2)   Sub rezerva mecanismelor de flexibilitate prevăzute la articolele 5, 6 și 7 din prezentul regulament și a ajustării prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din prezentul regulament și ținând seama de orice deducere care rezultă din aplicarea articolului 7 din Decizia nr. 406/2009/CE, fiecare stat membru se asigură că emisiile sale de gaze cu efect de seră:

(a)

nu depășesc, în anii 2021 și 2022, nivelul stabilit printr-o traiectorie liniară, care începe la nivelul valorii medii a emisiilor de gaze cu efect de seră ale statului membru respectiv din anii 2016, 2017 și 2018, stabilită conform alineatului (3) de la prezentul articol, și care se încheie în 2030 la limita prevăzută pentru statul membru respectiv în coloana 1 din anexa I la prezentul regulament; traiectoria liniară a unui stat membru începe fie la cinci doisprezecimi din intervalul care separă 2019 de 2020, fie în 2020, dintre cele două date fiind luată în considerare cea care determină o alocare anuală de emisii mai redusă pentru statul membru în cauză;

(b)

nu depășesc, în anii 2023, 2024 și 2025, nivelul stabilit printr-o traiectorie liniară, care începe în 2022 la nivelul alocării anuale de emisii pentru statul membru respectiv, stabilită conform alineatului (3) de la prezentul articol, și care se încheie în 2030 la limita prevăzută pentru statul membru respectiv în coloana 2 din anexa I la prezentul regulament;

(c)

nu depășesc, în perioada 2026-2030, nivelul stabilit printr-o traiectorie liniară, care începe la nivelul valorii medii a emisiilor de gaze cu efect de seră ale statului membru respectiv din anii 2021, 2022 și 2023, astfel cum este transmisă de statul membru respectiv în temeiul articolului 26 din Regulamentul (UE) 2018/1999 și în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, și care se încheie în 2030 la limita prevăzută pentru statul membru respectiv în coloana 2 din anexa I la prezentul regulament; traiectoria liniară a unui stat membru începe la nouă doisprezecimi din intervalul care separă 2023 de 2024.

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc alocările anuale de emisii pentru fiecare stat membru pentru anii cuprinși în perioada 2021-2030, exprimate în tone de CO2 echivalent, în conformitate cu traiectoriile liniare stabilite la alineatul (2) de la prezentul articol.

Pentru anii 2021 și 2022, Comisia stabilește alocările anuale de emisii pe baza unei revizuiri cuprinzătoare a celor mai recente date din inventarul național pentru anii 2005, 2016, 2017 și 2018, transmise de statele membre în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013, și precizează valoarea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru anul 2005 ale fiecărui stat membru utilizată pentru a determina respectivele alocări anuale de emisii.

Pentru anii 2023, 2024 și 2025, Comisia stabilește alocările anuale de emisii pe baza valorii emisiilor de gaze cu efect de seră pentru anul 2005 ale fiecărui stat membru indicate în temeiul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat și a valorilor revizuite ale datelor din inventarul național pentru anii 2016, 2017 și 2018 menționate la al doilea paragraf.

Pentru anii din perioada 2026-2030, Comisia stabilește alocările anuale de emisii pe baza valorii emisiilor de gaze cu efect de seră pentru anul 2005 ale fiecărui stat membru indicate în temeiul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat și a valorilor revizuite ale datelor din inventarul național pentru anii 2021, 2022 și 2023 transmise de statele membre în temeiul articolului 26 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(4)   Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (3) precizează, de asemenea, pe baza procentelor comunicate de statele membre în temeiul articolului 6 alineatele (3), (3a) și (3b), cantitățile totale care pot fi luate în considerare pentru asigurarea conformării unui stat membru în temeiul articolului 9 în perioada 2021-2030. În cazul în care suma cantităților totale din toate statele membre depășește cantitatea totală colectivă de 100 de milioane, cantitățile totale pentru fiecare stat membru se reduc proporțional pentru a nu se depăși cantitatea totală colectivă.”

;

(b)

se introduce următorul alineat:

„(6)   Atunci când întreprind acțiuni de limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu alineatele (1) și (2), statele membre iau în considerare necesitatea de a asigura o tranziție justă și echitabilă din punct de vedere social pentru toți. Comisia poate emite orientări pentru a sprijini statele membre în această privință.”

4.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   În ceea ce privește anii din perioada 2021-2025, un stat membru poate lua cu împrumut o cantitate de până la 7,5 % din alocarea sa anuală de emisii pentru anul următor.”

;

(b)

alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3)   Un stat membru ale cărui emisii de gaze cu efect de seră pentru un anumit an se situează sub alocarea sa anuală de emisii pentru anul respectiv, ținând seama de utilizarea mecanismelor de flexibilitate în conformitate cu prezentul articol și cu articolul 6, are posibilitatea:

(a)

în ceea ce privește anul 2021, de a depozita pentru anii următori, până în 2030 inclusiv, excedentul din alocarea sa anuală de emisii, în limita unui procent de 75 % din alocarea sa anuală de emisii pentru anul 2021 și

(b)

în ceea ce privește anii din perioada 2022-2029, de a depozita pentru anii următori, până în 2030 inclusiv, excedentul din alocarea sa anuală de emisii, până la un procent de 25 % din alocările sale anuale de emisii de până în anul respectiv.

(4)   Un stat membru poate transfera unui alt stat membru până la 10 % din alocarea sa anuală de emisii dintr-un anumit an în ceea ce privește anii din perioada 2021-2025 și până la 15 % în ceea ce privește anii din perioada 2026-2030. Statul membru beneficiar poate utiliza respectiva cantitate pentru a asigura conformarea în temeiul articolului 9 pentru anul respectiv sau pentru anii următori, până în 2030 inclusiv.”

;

(c)

se introduce următorul alineat:

„(5a)   Înainte de orice transfer de alocări anuale de emisii în temeiul alineatelor (4) și (5), un stat membru informează prin mijloace electronice Comitetul privind schimbările climatice instituit prin Regulamentul (UE) 2018/1999 cu privire la intenția sa de a efectua un transfer al unei părți din alocarea sa anuală de emisii pentru un anumit an.”

;

(d)

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   Statele membre ar trebui să folosească veniturile, sau valoarea financiară echivalentă a acestora, generate de transferurile de alocări anuale de emisii în temeiul alineatelor (4) și (5) în scopul combaterii schimbărilor climatice în Uniune sau în țări terțe. Statele membre informează Comisia despre orice acțiune întreprinsă în temeiul prezentului alineat și publică informațiile respective într-o formă ușor accesibilă.”

5.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre enumerate în anexa II pot decide să revizuiască procentul notificat o dată în 2024 și o dată în 2027. Într-un astfel de caz, statul membru în cauză notifică Comisiei decizia respectivă până la 31 decembrie 2024 sau, respectiv, până la 31 decembrie 2027.”;

(b)

se introduc următoarele alineate:

„(3a)   Malta informează Comisia, până la 31 decembrie 2023, dacă intenționează să recurgă la anularea limitată a certificatelor EU ETS menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, până la procentul menționat în anexa II pentru fiecare dintre anii din perioada 2025-2030, pentru a asigura conformarea sa în temeiul articolului 9.

(3b)   În pofida alineatului (3), statele membre enumerate în anexa II care nu au informat Comisia până la 31 decembrie 2019 cu privire la o intenție de a recurge la anularea limitată a certificatelor EU ETS menționată la alineatul (1) de la prezentul articol sau de a o utiliza pe deplin informează Comisia până la 31 decembrie 2023 dacă intenționează să recurgă la anularea limitată respectivă a certificatelor EU ETS sau să o utilizeze în continuare, până la procentul menționat în anexa II pentru fiecare an din perioada 2025-2030, pentru fiecare stat membru în cauză, pentru a-și asigura conformarea în temeiul articolului 9.”

;

(c)

alineatele (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:

„(4)   La cererea unui stat membru, administratorul central desemnat în temeiul articolului 20 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE (denumit în continuare «administrator central») ia în considerare un cuantum care nu poate depăși cantitatea totală stabilită în temeiul articolului 4 alineatul (4) din prezentul regulament, în scopul asigurării conformării statului membru respectiv în temeiul articolului 9 din prezentul regulament. O zecime din cantitatea totală de certificate EU ETS stabilită în temeiul articolului 4 alineatul (4) din prezentul regulament se anulează în temeiul articolului 12 alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE, pentru fiecare an începând din 2021 până în 2030, pentru statul membru respectiv. O șesime din cantitatea totală de certificate EU ETS stabilită în temeiul articolului 4 alineatul (4) din prezentul regulament se anulează în temeiul articolului 12 alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE pentru fiecare an din 2025 până în 2030 pentru statele membre care au notificat Comisia în temeiul alineatelor (3a) și (3b) din prezentul articol.

(5)   În cazul în care un stat membru, în conformitate cu alineatul (3), a notificat Comisiei decizia sa de revizuire a procentului notificat anterior, pentru statul membru în cauză se anulează o cantitate proporțional mai mică sau mai mare de certificate EU ETS pentru fiecare dintre anii din perioada 2026-2030 sau, respectiv, din perioada 2028-2030.”

6.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)

titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Utilizarea suplimentară a absorbțiilor nete aferente LULUCF”;

(b)

alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)

teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   În măsura în care emisiile unui stat membru depășesc alocările sale anuale de emisii de gaze cu efect de seră pentru un anumit an, inclusiv alocările anuale de emisii depozitate în temeiul articolului 5 alineatul (3) din prezentul regulament, se poate lua în considerare, pentru asigurarea conformării sale în temeiul articolului 9 din prezentul regulament pentru anul respectiv, o cantitate maximă echivalentă cu suma absorbțiilor totale nete și a emisiilor totale nete din categoriile de contabilizare a terenurilor combinate incluse în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2018/841, cu condiția ca:”

;

(ii)

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

cantitatea cumulată luată în considerare pentru statul membru respectiv pentru anii din perioada 2021-2025 să nu depășească jumătate din cuantumul maxim al absorbțiilor totale nete stabilit în anexa III la prezentul regulament pentru statul membru respectiv;

(aa)

cantitatea cumulată luată în considerare pentru statul membru respectiv pentru anii din perioada 2026-2030 nu depășește jumătate din cuantumul maxim al absorbțiilor totale nete stabilit în anexa III la prezentul regulament pentru statul membru respectiv;”;

(c)

alineatul (2) se elimină.

7.

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

Măsuri corective

(1)   În cazul în care Comisia constată, în evaluarea sa anuală efectuată în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2018/1999 și ținând seama de utilizarea preconizată a mecanismelor de flexibilitate menționate la articolele 5, 6 și 7 din prezentul regulament, că un stat membru nu înregistrează progrese suficiente în direcția respectării obligațiilor ce îi revin în temeiul articolului 4 din prezentul regulament, statul membru în cauză prezintă Comisiei, în termen de trei luni, un plan de măsuri corective care include:

(a)

o explicație detaliată a motivelor pentru care statul membru în cauză nu înregistrează progrese suficiente în direcția îndeplinirii obligațiilor respective;

(b)

o evaluare a modului în care finanțarea din partea Uniunii a sprijinit eforturile statului membru respectiv în vederea îndeplinirii acelor obligații și a modului în care statul membru intenționează să utilizeze finanțarea respectivă pentru a înregistra progrese în îndeplinirea lor;

(c)

acțiuni suplimentare, care completează planul național integrat privind energia și clima al statului membru respectiv prevăzut de Regulamentul (UE) 2018/1999 sau care consolidează punerea în aplicare a acestuia, pe care trebuie să le pună în aplicare în vederea îndeplinirii obligațiilor respective, prin politici și măsuri interne și prin punerea în aplicare a acțiunilor Uniunii, însoțite de o estimare detaliată, care se bazează pe date cantitative, dacă sunt disponibile, a reducerilor preconizate ale emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate în urma acțiunilor respective;

(d)

un calendar strict al punerii în aplicare a unor astfel de acțiuni, care să permită evaluarea progreselor anuale înregistrate sub aspectul punerii în aplicare.

Dacă un stat membru a înființat un organism național consultativ în domeniul climei, poate solicita consultanță din partea acestuia pentru a identifica acțiunile necesare menționate la litera (c) de la primul paragraf.

(2)   În conformitate cu programul său anual de lucru, Agenția Europeană de Mediu acordă asistență Comisiei în cadrul activității sale de evaluare a unor astfel de planuri de măsuri corective.

(3)   Comisia poate emite un aviz referitor la viabilitatea planurilor de măsuri corective prezentate în conformitate cu alineatul (1) și, în acest caz, procedează astfel în termen de patru luni de la primirea planurilor respective. Statul membru vizat ține seama pe deplin de avizul Comisiei și își poate revizui planul de măsuri corective în mod corespunzător. Dacă statul membru în cauză nu dă curs avizului Comisiei sau unei părți substanțiale a acestuia, statul membru respectiv prezintă Comisiei o justificare.

(4)   Fiecare stat membru publică planul său de măsuri corective menționat la alineatul (1), precum și orice justificare menționată la alineatul (3). Comisia publică avizul său menționat la alineatul (3).”

8.

La articolul 9, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În cazul în care în perioada 2021-2025 cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră a unui stat membru menționată la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2018/841 depășește cantitatea de absorbții stabilită în conformitate cu articolul 12 din regulamentul menționat, administratorul central deduce, pentru anii relevanți, din alocările anuale de emisii ale statului membru respectiv, un cuantum egal cu excedentul de emisii de gaze cu efect de seră exprimat în tone de CO2 echivalent.”

9.

Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 15

Revizuire

(1)   Prezentul regulament se revizuiește în mod constant, luând în considerare, printre altele, evoluția circumstanțelor naționale, modul în care toate sectoarele economiei contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, evoluțiile internaționale și eforturile întreprinse pentru atingerea obiectivelor pe termen lung ale Acordului de la Paris și ale Regulamentului (UE) 2021/1119.

(2)   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului în termen de șase luni de la fiecare evaluare la nivel global convenită în conformitate cu articolul 14 din Acordul de la Paris un raport referitor la punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv cu privire la echilibrul dintre cerere și ofertă pentru alocările anuale de emisii, precum și cu privire la caracterul adecvat al obiectivelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră naționale prevăzute în anexa I la prezentul regulament în ceea ce privește contribuția lor la obiectivele climatice ale Uniunii prevăzute de Regulamentul (UE) 2021/1119 și la obiectivele Acordului de la Paris. Raportul respectiv include în special o evaluare a necesității unor politici și măsuri suplimentare ale Uniunii în vederea realizării de către Uniune și statele sale membre a reducerilor necesare de emisii de gaze cu efect de seră într-un cadru post-2030. Raportul include, de asemenea, o evaluare a unei traiectorii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră care intră sub incidența prezentului regulament care este compatibilă cu obiectivul de realizare a neutralității climatice cel târziu până în 2050, ținând seama de bugetul orientativ estimat al Uniunii privind gazele cu efect de seră menționat la articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/1119, precum și de importanța promovării atât a echității și a solidarității între statele membre, cât și a eficienței din punctul de vedere al costurilor în atingerea acestui obiectiv. Raportul respectiv este însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative.

Raportul menționat la primul paragraf ține seama de strategiile pe termen lung ale statelor membre elaborate și prezentate în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1999 și de evaluarea acestora efectuată de Comisie în temeiul articolului 15 alineatul (9) din regulamentul menționat.”

10.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 15a

Consultanță științifică

Comitetul științific consultativ european privind schimbările climatice, instituit în temeiul articolului 10a din Regulamentul (CE) nr. 401/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (*3) (denumit în continuare «comitetul consultativ»), poate, din proprie inițiativă, să furnizeze consultanță științifică sau să emită rapoarte privind măsurile de la nivelul Uniunii, obiectivele climatice, nivelurile anuale de emisii și mecanismele de flexibilitate prevăzute de prezentul regulament. Comisia ține seama de consultanța și rapoartele relevante ale comitetului consultativ, în special în ceea ce privește măsuri viitoare care vizează realizarea de reduceri suplimentare ale emisiilor de gaze cu efect de seră în sectoarele care intră sub incidența prezentului regulament.

(*3)  Regulamentul (CE) nr. 401/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind Agenția Europeană de Mediu și Rețeaua europeană de informare și observare a mediului (JO L 126, 21.5.2009, p. 13).”"

11.

Anexele I, II și III se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Modificări ale Regulamentului (UE) 2018/1999

Regulamentul (UE) 2018/1999 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 26, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Începând din 2023, statele membre stabilesc și raportează Comisiei, până la data de 15 martie a fiecărui an (anul X), datele finale ale inventarelor de gaze cu efect de seră și, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, datele preliminare ale inventarelor de gaze cu efect de seră, incluzând gazele cu efect de seră și informațiile referitoare la inventar enumerate în anexa V. Raportul privind datele finale ale inventarelor de gaze cu efect de seră cuprinde, de asemenea, un raport de inventariere național complet și actualizat. În termen de trei luni de la primirea rapoartelor, Comisia pune la dispoziția Comitetului privind schimbările climatice menționat la articolul 44 alineatul (1) litera (a) informațiile menționate în partea 1 primul paragraf litera (n) din anexa V, în format electronic.”

2.

În anexa V partea 1 primul paragraf, litera (n) se înlocuiește cu următorul text:

„(n)

informații cu privire la:

(i)

intențiile statului membru de a utiliza mecanismele de flexibilitate menționate la articolul 5 alineatele (4) și (5) din Regulamentul (UE) 2018/842, inclusiv, dacă este posibil, informații privind cantitățile, tipul de transfer și gama de prețuri estimată;

(ii)

utilizarea veniturilor menționate la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2018/842;

(iii)

intențiile statului membru de a utiliza mecanismul de flexibilitate menționat la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/842.”

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 19 aprilie 2023.

Pentru Parlamentul European

Președinta

R. METSOLA

Pentru Consiliu

Președintele

J. ROSWALL


(1)  JO C 152, 6.4.2022, p. 189.

(2)  JO C 301, 5.8.2022, p. 221.

(3)  Poziția Parlamentului European din 14 martie 2023 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 28 martie 2023.

(4)  JO L 282, 19.10.2016, p. 4.

(5)  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).

(6)  Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE (JO L 156, 19.6.2018, p. 1).

(7)  Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030, de sprijinire a acțiunilor climatice în vederea respectării angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 (JO L 156, 19.6.2018, p. 26).

(8)  Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).

(9)  Recomandarea Consiliului din 16 iunie 2022 privind asigurarea unei tranziții echitabile către neutralitatea climatică (JO C 243, 27.6.2022, p. 35).

(10)  Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).

(11)  Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).

(12)  Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/2126 a Comisiei din 16 decembrie 2020 de stabilire a nivelurilor anuale de emisii alocate statelor membre pentru perioada 2021-2030 în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 426, 17.12.2020, p. 58).

(13)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208 al Comisiei din 7 august 2020 privind structura, formatul, procedurile de transmitere și revizuirea informațiilor raportate de statele membre în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 749/2014 al Comisiei (JO L 278, 26.8.2020, p. 1).

(14)  Regulamentul delegat (UE) 2021/268 al Comisiei din 28 octombrie 2020 de modificare a anexei IV la Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește nivelurile de referință pentru păduri care trebuie aplicate de statele membre pentru perioada 2021-2025 (JO L 60, 22.2.2021, p. 21).

(15)  JO L 124, 17.5.2005, p. 4.

(16)  Regulamentul (CE) nr. 401/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind Agenția Europeană de Mediu și Rețeaua europeană de informare și observare a mediului (JO L 126, 21.5.2009, p. 13).


ANEXĂ

Anexele I, II și III la Regulamentul (UE) 2018/842 se modifică după cum urmează:

1.

Anexa I se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA I

REDUCERILE EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ ALE STATELOR MEMBRE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 4 ALINEATUL (1)

 

Reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră ale statelor membre în 2030 raportat la nivelurile din 2005, stabilite în conformitate cu articolul 4 alineatul (3)

 

Coloana 1

Coloana 2

Belgia

-35  %

-47  %

Bulgaria

-0  %

-10  %

Cehia

-14  %

-26  %

Danemarca

-39  %

-50  %

Germania

-38  %

-50  %

Estonia

-13  %

-24  %

Irlanda

-30  %

-42  %

Grecia

-16  %

-22,7  %

Spania

-26  %

-37,7  %

Franța

-37  %

-47,5  %

Croația

-7  %

-16,7  %

Italia

-33  %

-43,7  %

Cipru

-24  %

-32  %

Letonia

-6  %

-17  %

Lituania

-9  %

-21  %

Luxemburg

-40  %

-50  %

Ungaria

-7  %

-18,7  %

Malta

-19  %

-19  %

Țările de Jos

-36  %

-48  %

Austria

-36  %

-48  %

Polonia

-7  %

-17,7  %

Portugalia

-17  %

-28,7  %

România

-2  %

-12,7  %

Slovenia

-15  %

-27  %

Slovacia

-12  %

-22,7  %

Finlanda

-39  %

-50  %

Suedia

-40  %

-50  %

2.

În anexa II, rubrica privind Malta se înlocuiește cu următorul text:

„Malta

7 %”

3.

Anexa III se modifică după cum urmează:

(a)

titlul anexei III se înlocuiește cu textul următor:

„ABSORBȚIILE NETE TOTALE AFERENTE CATEGORIILOR DE TERENURI CARE INTRĂ SUB INCIDENȚA REGULAMENTULUI (UE) 2018/841 PE CARE STATELE MEMBRE LE POT LUA ÎN CONSIDERARE ÎN SCOPUL ASIGURĂRII CONFORMĂRII ÎN PERIOADA 2021-2030 ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 7 ALINEATUL (1) LITERELE (a) ȘI (aa) DIN PREZENTUL REGULAMENT”;

(b)

rubrica referitoare la Regatul Unit se elimină;

(c)

în ultimul rând al tabelului, „280” se înlocuiește cu „262,2”.


Top