(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 2603/2000 (3), Consiliul a instituit o taxă compensatorie definitivă asupra importurilor de polietilen tereftalat („PET”) originar, printre altele, din India („ancheta inițială”).

(2)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1645/2005 (4), Consiliul a modificat nivelul măsurilor compensatorii în vigoare pentru importurile de PET din India, în urma unei reexaminări accelerate inițiate în temeiul articolului 20 din regulamentul de bază.

(3)

Prin Regulamentul (CE) nr. 193/2007 (5), Consiliul a impus o taxă compensatorie definitivă pentru o perioadă suplimentară de cinci ani, în urma reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(4)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1286/2008 (6) și prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 906/2011 (7), Consiliul a modificat ulterior nivelul măsurilor compensatorii, în urma unor reexaminări intermediare parțiale în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază.

(5)

În 2012, o altă reexaminare intermediară parțială s-a încheiat fără modificarea măsurilor în vigoare, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 559/2012 al Consiliului (8).

(6)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 461/2013 (9), Consiliul a instituit o taxă compensatorie definitivă pentru o perioadă suplimentară de cinci ani, în urma unei a doua reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(7)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1350 (10), Comisia a modificat măsurile compensatorii, în urma a două reexaminări intermediare parțiale efectuate în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază.

(8)

Prin Decizia 2000/745/CE (11), Comisia a acceptat un preț minim la import oferit de trei producători-exportatori din India. Prin Decizia de punere în aplicare 2014/109/UE (12), Comisia a retras acceptarea angajamentelor, din cauza unei modificări a circumstanțelor în care au fost acceptate angajamentele.

(9)

Măsurile aflate în vigoare în prezent sunt o taxă compensatorie definitivă instituită prin Regulamentul (UE) nr. 461/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1350 („măsurile în vigoare”). Acestea constau într-o taxă compensatorie specifică, situată între 0 și 74,6 EUR pe tonă pentru producătorii indieni desemnați individual, cu o rată reziduală de 69,4 EUR pe tonă aplicabilă importurilor provenind de la toți ceilalți producători.

(10)

În septembrie 2016, un producător-exportator indian, Dhunseri Petrochem Limited („DPL”), a solicitat Comisiei să modifice regulamentul de instituire a măsurilor în vigoare, pe baza unei schimbări a numelui societății. Cu toate acestea, solicitarea a arătat că DPL încheiase un parteneriat de asociație în participațiune cu Indorama Ventures Public Company Limited („IVL”), care a condus la următoarea structură:

(11)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a considerat că există suficiente elemente de probă conform cărora circumstanțele privind subvenționarea DPL și a societăților sale afiliate s-au schimbat considerabil și că aceste schimbări sunt de durată, drept pentru care măsurile ar trebui reexaminate.

(12)

Pe această bază, Comisia a anunțat printr-un aviz din 6 iulie 2017 (13) decizia de a iniția din proprie inițiativă o anchetă de reexaminare intermediară parțială în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază, limitată la examinarea subvenționării pentru DPL și societățile sale afiliate din India. Scopul reexaminării este de a stabili rata de subvenționare pentru noua structură a societății.

(13)

Un alt producător-exportator indian, Reliance Industries Limited („Reliance”), a depus o cerere de reexaminare intermediară parțială în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază. Cererea s-a limitat la examinarea subvenționării întreprinderii Reliance.

(14)

Reliance a furnizat suficiente elemente de probă conform cărora menținerea măsurilor la nivelul lor actual nu mai este necesară pentru a contrabalansa subvențiile pasibile de măsuri compensatorii. Întreprinderea a susținut, în special, că nivelul global al subvenției a fost redus prin încetarea aplicabilității sistemului „produs-țintă” și a sistemului „piață-țintă”, precum și prin reducerea sumelor de care solicitantul beneficiază în cadrul altor sisteme, cum ar fi sistemul autorizațiilor prealabile și sistemul de drawback al taxelor.

(15)

După ce a constatat că această cerere conține suficiente elemente de probă, la 6 iulie 2017 (14) Comisia a anunțat deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază, limitată ca domeniu de aplicare la examinarea subvențiilor acordate întreprinderii Reliance.

(16)

În ambele avize de deschidere, Comisia a anunțat că anchetele ar evalua, de asemenea, oportunitatea modificării ratei taxelor aplicate importurilor anumitor tipuri de polietilen tereftalat (PET) originare din India de către „toate celelalte societăți” din India.

(17)

Având în vedere că ambele reexaminări intermediare vizează același produs care face obiectul reexaminării, aceeași țară de origine și aceeași perioadă de anchetă și întrucât ambele măsuri fac obiectul aceleiași proceduri, s-a considerat că este adecvată încheierea ambelor revizuiri prin același act juridic.

(18)

Comisia a informat în mod oficial societatea Dhunseri, societățile sale afiliate și Reliance („producătorii-exportatori în cauză”), asociația producătorilor din Uniune, importatorii și utilizatorii din Uniune cunoscuți a fi interesați, precum și reprezentanții țării exportatoare cu privire la deschiderea reexaminărilor intermediare parțiale. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizele de deschidere.

(19)

Pentru a obține informațiile pe care le-a considerat necesare pentru anchetă, Comisia a trimis chestionare producătorilor exportatori în cauză și guvernului indian (Government of India – „GOI”) și a primit răspunsuri în termenele stabilite în acest scop.

(20)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea subvenționării. Comisia a efectuat vizite de verificare la sediul IVDPIL din Kolkata, la sediul MPPL din Delhi, la fabrica MPPL din Karnal, la Reliance în Mumbai, precum și la sediul GOI din New Delhi (Direcția Generală Comerț Exterior și Ministerul Comerțului).

(21)

Ancheta privind subvenționarea a acoperit perioada cuprinsă între 1 aprilie 2016 și 31 martie 2017 („perioada anchetei de reexaminare”).

(22)

La 25 iulie 2018, GOI și celelalte părți interesate au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora Comisia intenționează să propună modificarea nivelurilor taxei aplicabile societăților Dhunseri și Reliance. Acestora li s-a acordat, de asemenea, un interval rezonabil pentru a-și prezenta observațiile. Toate documentele și observațiile prezentate au fost luate în considerare în mod corespunzător, astfel cum se arată în continuare.

(23)

Reliance a constatat că informarea s-a efectuat după mai mult de 12 luni de la deschiderea anchetei și a făcut trimitere la articolul 11 punctul (11) din Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii („ASCM”), care prevede că anchetele „trebuie” să se încheie în termen de un an „cu excepția unor cazuri speciale” și la articolul 22 alineatul (1) din regulamentul de bază, care prevede că reexaminările se desfășoară „cu diligență” și sunt finalizate „în mod normal” în termen de douăsprezece luni de la data deschiderii acestora. Pe această bază, Reliance a susținut că, în absența unor cazuri speciale sau a unor justificări din partea Comisiei, ancheta ar trebui „finalizată fără instituirea de măsuri de protecție”.

(24)

Cu toate acestea, în ceea ce privește termenele-limită, Comisia observă că actuala anchetă de reexaminare face obiectul articolului 21 punctul (4) din ASCM, care prevede că reexaminările taxelor compensatorii „trebuie se încheie în mod normal în termen de douăsprezece luni de la data deschiderii revizuirii” și nu se referă la cazuri speciale necesare pentru a justifica o durată de anchetă mai mare de douăsprezece luni. De asemenea, articolul 22 alineatul (1) din regulamentul de bază nu se referă la cazurile speciale necesare pentru a justifica o durată a anchetei mai mare de douăsprezece luni. Reexaminările actuale se efectuează în termenul de cincisprezece luni stabilit la articolul 22 alineatul (1) din regulamentul de bază. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(25)

Produsul care face obiectul prezentei reexaminări este polietilentereftalatul (PET) cu indice de viscozitate de minimum 78 ml/g, în conformitate cu standardul ISO 1628-5, încadrat în prezent la codul NC 3907 61 00 și originar din India („produsul care face obiectul reexaminării”).

(26)

Ancheta a arătat că produsul care face obiectul reexaminării prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice și este destinat acelorași utilizări ca produsul fabricat și vândut pe piața internă din India. Prin urmare, s-a concluzionat că produsele vândute pe piețele interne și de export sunt produse similare în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(27)

Ancheta a confirmat că DPL a încheiat un parteneriat de asociație în participațiune cu IVL. În cadrul acestui parteneriat, DPL a transferat întreaga sa unitate de producție PET unei noi societăți, IVDPIL, la 1 aprilie 2016 și a achiziționat 50 % din această societate, în timp ce restul de 50 % au fost achiziționate de Indorama Ventures Global Services Limited, o filială a IVL. Prin urmare, DPL a încetat să mai fie producător-exportator al produsului care face obiectul reexaminării, cu efect de la data respectivă.

(28)

De asemenea, ancheta a confirmat că DPL a achiziționat o participație de 50 % din capitalul MPPL, un producător indian de PET care anterior nu a exportat produsul care face obiectul reexaminării către Uniune și căruia, prin urmare, nu i s-a atribuit o taxă compensatorie individuală în urma anchetelor anterioare privind PET originar din India. Restul participației de 50 % din capitalul MPPL aparține Indorama Ventures Global Services Limited.

(29)

Ulterior, la 12 mai 2017, IVDPIL și-a schimbat numele în IVL Dhunseri Petrochem Industries Private Limited („IDIPL”), iar MPPL a transferat toate activele, datoriile, angajamentele și personalul său întreprinderii IDIPL. La 4 decembrie 2017, Înalta Curte din Kolkata a aprobat acest transfer.

(30)

DPL, IDIPL (fostă IVDPIL) și MPPL sunt denumite în continuare „grupul Dhunseri”. Prin urmare, obiectivul reexaminării intermediare parțiale a fost stabilirea ratei de subvenționare aplicabile grupului Dhunseri. În acest scop, datele privind IDIPL și MPPL (care încă funcționa ca producător-exportator distinct al produsului care face obiectul reexaminării în cursul perioadei anchetei de reexaminare) au fost agregate pentru a calcula rata de subvenționare pentru grupul Dhunseri în ansamblu, întrucât această rată este aplicabilă structurii finale a grupului în care fabrica MPPL este încorporată în IDIPL.

(31)

Pe baza subvențiilor investigate în cadrul reexaminărilor anterioare, a informațiilor prezentate de GOI și de producătorii-exportatori vizați, precum și a răspunsurilor la chestionarul Comisiei, au fost investigate următoarele măsuri:

(32)

Subvențiile specificate în considerentul de mai sus se bazează pe următoarele documente de politică și acte legislative.

(33)

Sistemele AAS, DEPBS, DFIA, EOU/SEZ, EPCGS, FMS, FPS, IEIS, MEIS și SHIS se bazează pe Legea privind comerțul exterior (dezvoltare și reglementare) din 1992 (nr. 22 din 1992), care a intrat în vigoare la 7 August 1992 („legea privind comerțul exterior”). Legea comerțului exterior autorizează GOI să emită avize privind politica de export și import. Aceste politici sunt rezumate în documentele intitulate „Politica în domeniul comerțului exterior”, publicate o dată la cinci ani de Ministerul Comerțului și actualizate în mod periodic.

(34)

AAS, DFIA, EOU/SEZ, EPCGS și MEIS se bazează pe politica în domeniul comerțului exterior 2015-2020 („FTP 2015-20”) care este relevantă pentru perioada anchetei de reexaminare. În plus, GOI stabilește, de asemenea, procedurile care reglementează FTP 2015-20 în „Manualul de proceduri, volumul I” („HOP I 2015-20”). Manualul de proceduri este actualizat cu regularitate.

(35)

DEPBS, FMS, FPS, IEIS și SHIS, care s-au bazat pe documentul privind politica anterioară din domeniul comerțului exterior pentru perioada 2009-2014 („FTP 2009-14”), nu au fost reînnoite în cadrul FTP 2015-20 menționat în considerentul (34).

(36)

Sistemul DDS se întemeiază pe articolul 75 din Legea vamală din 1962, pe articolul 37 din Legea din 1944 privind accizele percepute la nivel central, pe articolele 93A și 94 din Legea financiară din 1994 și pe Normele din 1995 în materie de drawback pentru accizele vamale, accizele percepute la nivel central și impozitele pe servicii. Ratele de drawback sunt publicate în mod periodic.

(37)

Sistemul ECS se întemeiază pe articolele 21 și 35A din Legea de reglementare vamală din 1949, care autorizează banca Reserve Bank of India (RBI) să emită linii directoare pentru băncile comerciale cu privire la creditele de export.

(38)

Sistemul ITIRAD se întemeiază pe Legea din 1961 privind impozitul pe venit, care este modificată anual prin Legea finanțelor.

(39)

Sistemul IES se întemeiază pe circulara de bază DBR.Dir.BC. nr. 62/04.02.001/2015-16 din 4 decembrie 2015 privind „Sistemul de egalizare a dobânzii la creditele pentru export în rupii anterioare și ulterioare expedierii”.

(40)

Sistemul CIIS este administrat de guvernul statului Gujarat și se bazează pe politica acestuia de stimulare a industriei.

(41)

Sistemul EPP/GOH este administrat de guvernul statului Haryana și este instituit prin Politica de promovare a întreprinderilor – 2015 notificată de Departamentul Industrie și Comerț al guvernului statului Haryana.

(42)

Sistemul GEDES se întemeiază pe Legea din 1958 privind taxa pe electricitate din statul Gujarat („Legea privind energia electrică”) în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) punctele (vii) și (viii), astfel cum a fost modificată periodic în Monitorul Oficial al statului Gujaratului.

(43)

Sistemul PSI/GOM se întemeiază pe decizia nr. PSI-2013/(CR-54)/IND-8 a guvernului statului Maharashtra.

(44)

Sistemul WBIS este administrat de guvernul statului Bengalul de Vest și este instituit prin notificarea nr. 309 – CI/O/ADN/GEN-INC/512 din 12 septembrie 2014 a Departamentului Comerț și Industrii al guvernului statului Bengalul de Vest.

(45)

Ancheta a arătat că următoarele sisteme au fost fie încetate, fie nu au fost utilizate de către cei doi producători-exportatori în cauză: DEPBS, DFIA, ECS, EOU/SEZ, FMS, FPS, ITIRAD, IEIS, IES, SHIS, CIIS, EPP/GOH, PSI/GOM și WBIS.

(46)

Comisia a constatat că un singur producător-exportator care face obiectul reexaminărilor actuale a beneficiat de această măsură în cursul perioadei anchetei de reexaminare pentru un număr foarte mic de tranzacții de export. Într-adevăr, aceeași societate a utilizat Sistemul de rambursare a taxelor vamale (DDS – Duty Drawback Scheme), descris mai jos în secțiunea 3.4, pentru marea majoritate a tranzacțiilor sale de export. Întrucât sistemele AAS și DDS nu pot fi utilizate simultan pentru aceleași tranzacții de export, Comisia a constatat că AAS a fost foarte puțin utilizat în cursul perioadei anchetei de reexaminare și a decis să nu cuantifice beneficiul obținut în cadrul AAS în cursul reexaminărilor în cauză.

(47)

Comisia a stabilit că producătorii-exportatori în cauză au utilizat DDS în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(48)

Temeiul juridic aplicabil în perioada anchetei de reexaminare a constat în Normele din 1995 în materie de drawback pentru accizele vamale și accizele percepute la nivel central („Normele DDS din 1995”), astfel cum au fost modificate ultima dată în 2006 (15). După PAR, acest temei juridic a fost înlocuit cu Normele din 2017 în materie de drawback pentru accizele vamale și accizele percepute la nivel central (16) („Normele din 2017”), care au intrat în vigoare la 1 octombrie 2017. Articolul 3 alineatul (2) din Normele DDS din 1995 reglementează metoda de calcul a acestui sistem de drawback al taxelor. Articolul 12 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din normele DDS menționate reglementează declarația pe care exportatorii trebuie să o completeze pentru a beneficia de sistem. Aceste norme au rămas identice în Normele DDS din 2017 și corespund articolului 3 alineatul (2) și articolului 13 alineatul (1) litera (a) punctul (ii).

(49)

În plus, Circulara nr. 24/2001 (17) conține instrucțiuni specifice privind modul de punere în aplicare a articolului 3 alineatul (2) și declarația pe care exportatorii trebuie să o prezinte în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (a) punctul (ii).

(50)

Articolul 4 din Normele DDS din 1995 prevede că administrația publică centrală poate revizui suma sau ratele stabilite în conformitate cu articolul 3. Guvernul a efectuat o serie de modificări, ultimele care au revizuit ratele sunt Notificările nr. 110/2015 – Sistemul vamal (N.T.) din 16 noiembrie 2015 (18) și Notificările nr. 131/2016 – Sistemul vamal (N.T.) din 31 octombrie 2016 (19). Prin urmare, pentru produsul care face obiectul reexaminării în cursul perioadei anchetei de reexaminare, rata a fost de 1,9 % din valoarea FOB până la 14 noiembrie 2016 și de 1,5 % în anii următori.

(51)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator este eligibil în cadrul acestui sistem.

(52)

În cadrul acestui sistem, orice societate care exportă produse eligibile are dreptul să primească o sumă în numerar corespunzătoare unui procent din valoarea FOB declarată a materialelor exportate. Articolul 3 alineatul (2) din Normele în materie de drawback pentru accizele vamale și accizele percepute la nivel central specifică modul în care se calculează valoarea subvenției:

(53)

Cu alte cuvinte, GOI a stabilit cuantumul rambursabil pe baza valorilor medii la nivel de industrie ale taxelor vamale percepute pentru materiile prime importate și pe baza ratei medii de consum a industriei colectate de la ceea ce GOI consideră a fi producători reprezentativi ai produselor pentru export eligibile. GOI exprimă ulterior suma care trebuie restituită ca procent din valoarea medie la export a produselor exportate eligibile.

(54)

GOI utilizează acest procent pentru a calcula suma în numerar la care au dreptul toți exportatorii eligibili. Rata pentru acest sistem este stabilită de către GOI pentru fiecare produs în parte. Pentru produsul care face obiectul reexaminării, în cursul perioadei anchetei de reexaminare rata a fost de 1,9 % din valoarea FOB până la 14 noiembrie 2016 și de 1,5 % în anii următori, astfel cum se explică în considerentul (50).

(55)

Pentru a putea beneficia de acest sistem, o societate trebuie să exporte. În momentul în care datele privind expedierea sunt introduse în serverul autorității vamale, se indică faptul că exportul are loc în temeiul DDS și că valoarea DDS este stabilită în mod irevocabil. După ce societatea de transport a completat declarația generală de export și biroul vamal a comparat documentul respectiv cu datele din avizul de expediție, sunt îndeplinite toate condițiile pentru a autoriza plata sumei de drawback, fie prin plată directă în contul bancar al exportatorului, fie prin mandat de plată.

(56)

De asemenea, exportatorul trebuie să furnizeze dovezi ale veniturilor obținute din export, prin intermediul unui certificat bancar (Bank Realisation Certificate – „BRC”). Acest document poate fi furnizat după ce suma de drawback a fost plătită, dar GOI va recupera suma plătită dacă exportatorul nu furnizează BRC în termenul stabilit.

(57)

Suma de drawback poate fi utilizată în orice scop și, în conformitate cu standardele de contabilitate din India, suma poate fi înscrisă ca venituri în conturile comerciale, pe baza principiilor contabilității de angajamente, odată ce obligația de export a fost îndeplinită.

(58)

Legislația relevantă și instrucțiunile administrative stipulează că administrația vamală din India nu ar trebui să solicite nicio dovadă că exportatorul care solicită drawback-ul taxelor trebuie să fi suportat sau să suporte o datorie vamală pentru importurile de materii prime necesare pentru fabricarea produsului exportat (20). În plus, pe parcursul vizitei de verificare la GOI, GOI a confirmat că societățile care ar achiziționa de pe piața internă toate materiile prime încorporate în PET exportat ar beneficia în continuare de nivelul integral calculat în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) menționat anterior. De asemenea, ancheta a arătat că, în practică, acesta a fost cazul unui exportator care a cooperat și care a beneficiat de stimulente în cadrul DDS deși nu a importat nicio unitate din principalele materii prime (PTA și MEG) utilizate pentru producerea produsului care face obiectul reexaminării.

(59)

DDS acordă o subvenție în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Așa-numita sumă de drawback al taxelor este o contribuție financiară acordată de GOI, întrucât aceasta ia forma unor venituri nerecuperate (și anume, presupusele taxe de import colectate de GOI care sunt rambursate sau remise). Nu există restricții în ceea ce privește utilizarea acestor fonduri. De asemenea, suma de drawback al taxelor conferă un beneficiu exportatorului, întrucât aceasta îi îmbunătățește lichiditățile cu suma excedentelor de taxe de import rambursate sau remise de către GOI.

(60)

Rata de drawback al taxelor vamale pentru exporturi este stabilită de către GOI pentru fiecare produs în parte. Cu toate acestea, deși se face referire la subvenție ca drawback al taxelor, sistemul nu prezintă toate caracteristicile unui sistem autorizat de drawback al taxelor sau ale unui sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază; de asemenea, sistemul nu este conform cu normele enunțate în anexa I punctul (i), anexa II (definiția și normele privind sistemele de drawback) și anexa III (definiția și normele privind sistemele de drawback pentru inputurile de substituire) din regulamentul de bază. Plata în numerar către exportator nu este neapărat legată de plata efectivă a taxelor de import asupra materiilor prime și nu reprezintă un credit pentru taxe utilizat pentru compensarea taxelor la import corespunzătoare unor importuri de materii prime trecute sau viitoare. În plus, nu există un sistem sau o procedură care să confirme inputurile care sunt consumate în procesul de fabricare a produselor exportate și cantitățile acestora.

(61)

Plata de către GOI în urma exporturilor efectuate de exportatori este condiționată de rezultatele la export, prin urmare, se consideră că aceasta este specifică și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(62)

Ținând cont de cele de mai sus, se concluzionează că DDS poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(63)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) și articolul 5 din regulamentul de bază, Comisia a calculat valoarea subvenției în funcție de avantajul conferit beneficiarului, înregistrat pe perioada anchetei de reexaminare. În acest sens, Comisia a stabilit că avantajul este conferit beneficiarului în momentul efectuării tranzacției la export în cadrul acestui sistem. În momentul respectiv, GOI trebuie să plătească suma în numerar, ceea ce constituie o contribuție financiară în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. Odată ce autoritățile vamale emit un aviz de expediere la export care indică, printre altele, valoarea drawback-ului care trebuie acordat pentru tranzacția la export respectivă, GOI nu mai poate interveni în sensul acordării sau neacordării subvenției. Ținând seama de cele prezentate mai sus, Comisia a considerat adecvat ca avantajul conferit în temeiul DDS să fie calculat adunând sumele obținute pentru tranzacțiile la export realizate în cadrul acestui program în cursul perioadei anchetei de reexaminare

(64)

Grupul Dhunseri a remarcat faptul că avantajul conferit în cadrul DDS a scăzut de la 1,9 % la 1,5 % în cursul perioadei anchetei de reexaminare și a susținut că această reducere a avut un caracter durabil prin referirea la tendința de scădere a ratei DDS, care s-a redus de la 5,5 % în 2011 la 1,5 % în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Din acest motiv, societatea a susținut că sistemul DDS, dacă ar fi compensat, ar trebui compensat doar pe baza ratei de 1,5 %.

(65)

Cu toate acestea, Comisia a observat că, în conformitate cu articolul 5 din regulamentul de bază, „valoarea subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii este calculată în termeni de avantaj conferit beneficiarului, așa cum s-a constatat și s-a determinat în perioada în care se efectuează ancheta”. Astfel cum s-a menționat anterior, în perioada anchetei de reexaminare rata a fost de 1,9 % din valoarea FOB până la 14 noiembrie 2016 și de 1,5 % în anii următori. Prin urmare, Comisia consideră că ar trebui utilizate ratele efective din cursul perioadei de reexaminare. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(66)

Reliance a susținut că avantajul calculat pe baza DDS ar trebui să fie limitat la avantajele suplimentare, întrucât DDS ar trebui să fie considerat drept un sistem de drawback autorizat în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, dar nu a furnizat elemente suplimentare care să justifice cererea. Astfel cum se explică în considerentul 60, Comisia a concluzionat că sistemul DDS nu constituie un drawback autorizat. În plus, în ceea ce privește întreprinderea Reliance, Comisia a concluzionat în timpul verificării la fața locului că Reliance a beneficiat de DDS chiar dacă nu a importat niciuna dintre cele două materii prime relevante (MEG și PTA) în cursul perioadei de reexaminare. Prin urmare, cererea a fost respinsă deoarece, pe baza informațiilor disponibile, suma totală acordată întreprinderii Reliance reprezintă excedentul.

(67)

MPPL a explicat că a utilizat acid tartric purificat (PTA) și monoetilenglicol (MEG) pentru fabricarea PET și că ambele materii prime au provenit de la un singur furnizor intern care, în temeiul contractului de achiziție, a perceput întreprinderii MPPL o așa-zisă „proporție prevăzută a unui element de taxă vamală”. Pe această bază, MPPL a susținut că plătea taxe de import pentru materia primă încorporată în produsul exportat și că, prin urmare, calculul DDS ar trebui să fie limitat la avantajele suplimentare. În această privință, Comisia a constatat că MPPL nu a furnizat nicio dovadă că „proporția prevăzută de taxă vamală” corespundea vreunei plăți efective de taxe de import. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(68)

IDIPL a susținut că MEG, una dintre cele două materii prime principale utilizate de societate pentru fabricarea PET, a fost importat în întregime și că au fost plătite taxele de import pentru aceste importuri. Pe baza valorii taxelor plătite pentru MEG încorporat în PET exportat în cursul perioadei anchetei de reexaminare, IDIPL a oferit în plus un calcul al unei presupuse remiteri excesive și a susținut că nivelul de subvenționare ar trebui stabilit numai pentru respectiva remitere excesivă. În pofida absenței unui sistem sau a unei proceduri pentru a confirma inputurile care sunt consumate în producția produselor exportate și cantitățile acestora, Comisia a efectuat o verificare a afirmației în conformitate cu punctul 5 din anexa II la regulamentul de bază. Verificarea a confirmat că întreaga cantitate de MEG consumată în producția de PET a fost importată și că valoarea taxelor de import raportate în cerere a fost plătită efectiv pentru MEG încorporat în PET exportat în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Pe această bază, Comisia a acceptat cererea și a calculat nivelul subvenției numai pentru remiterea excesivă.

(69)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a alocat aceste subvenții pe baza cifrei de afaceri totale realizate la export pentru produsul care face obiectul reexaminării în cursul perioadei anchetei de reexaminare ca numitor corespunzător, întrucât subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(70)

Prin urmare, Comisia a stabilit că ratele subvenției în cadrul acestui sistem în cursul perioadei anchetei de reexaminare s-au ridicat la 0,38 % pentru Dhunseri și la 1,67 % pentru Reliance.

(71)

Reliance a susținut că s-a comis o eroare atunci când Comisia a identificat DDS ca subvenție și ca un sistem care intră sub incidența articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și a susținut că, în plus, Comisia acționează în contradicție cu această determinare prin verificarea remiterii excesive a unui alt exportator. Reliance a susținut că diferitele părți au fost tratate în mod diferit de către Comisie atunci când aceasta a calculat valoarea remiterii excesive și, în cazul particular al întreprinderii Reliance, a compensat avantajul integral conferit prin DDS în loc să limiteze compensarea doar la remiterea excesivă.

(72)

Această afirmație este neîntemeiată. Într-adevăr, astfel cum s-a explicat mai sus, deși se face referire la subvenție ca drawback al taxelor, sistemul nu prezintă toate caracteristicile unui sistem autorizat de drawback al taxelor sau ale unui sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază; de asemenea, sistemul nu este conform cu normele enunțate în anexa I punctul (i), anexa II și anexa III din regulamentul de bază, întrucât plata în numerar către exportator nu este legată de plata efectivă a taxelor de import asupra materiilor prime și nu reprezintă un credit pentru taxe utilizat pentru compensarea taxelor la import corespunzătoare unor importuri de materii prime trecute sau viitoare. În plus, aceeași abordare și aceleași norme au fost aplicate tuturor societăților (Reliance și grupului Dhunseri), întrucât Comisia a urmărit să înțeleagă dacă societățile au importat efectiv sau nu materii prime relevante în cursul perioadei de reexaminare și au plătit taxe la import pentru astfel de importuri. Ulterior, pe baza informațiilor disponibile, Comisia a calculat remiterea excesivă pentru cele două societăți. Situația respectivă a ambelor întreprinderi este următoarea. IDIPL (parte a grupului Dhunseri) a susținut și a furnizat dovezi că una dintre cele două materii prime principale utilizate pentru fabricarea PET a fost importată în întregime și au fost plătite taxe la import. Comisia a efectuat o verificare, care a arătat corectitudinea acestei afirmații. Pe baza acestor fapte, Comisia a calculat nivelul de subvenționare pentru remiterea excesivă. Reliance a fost invitată să aducă aceleași dovezi ca IDIPL, dar nu a făcut acest lucru. În cazul societății Reliance, remiterea excesivă a constat, prin urmare, în suma totală primită de la GOI. În consecință, întrucât diferența dintre cei doi producători-exportatori este justificată pe baza diferenței dintre datele disponibile, afirmația a fost respinsă.

(73)

În plus, Reliance a susținut că sarcina probei a fost aplicată în mod greșit prin faptul că ar fi impus producătorului-exportator sarcina de a determina volumul unei remiteri excesive.

(74)

Comisia nu este de acord. Se reamintește că procesul de anchetă se bazează pe răspunsuri la chestionare și vizite de verificare. Informațiile referitoare la nivelul taxelor la import plătite efectiv (sau nu) de o anumită societate reprezintă un element factual și trebuie raportat de către societate. Reliance nu a prezentat aceste informații în răspunsul la chestionarul menționat în considerentul 19, în care părțile interesate sunt invitate să furnizeze toate informațiile relevante cu privire la calculul ratei de subvenționare. Confruntată cu această lipsă de informații, Comisia a colectat în mod proactiv informații care să permită stabilirea eventualei remiteri excesive, în timpul verificării la fața locului a societății Reliance din decembrie 2017. S-a stabilit mai întâi că Reliance nu a plătit taxe la import pentru cele două materii prime principale încorporate în PET exportat, și anume PTA și MEG. Comisia a examinat în continuare dacă s-au plătit taxe la import pentru materiile prime utilizate pentru producerea PTA, MEG sau a oricărei materii prime din amonte folosite pentru a produce PTA sau MEG. Cu toate acestea, a rezultat că Reliance, fiind o societate petrochimică integrată, importa țiței și fabrica la nivel intern toate produsele intermediare care conduc la producerea de PET. Comisia a obținut ulterior nivelul taxei la import aplicabile țițeiului care s-a dovedit a fi de 0 %, astfel cum s-a demonstrat printr-un element de probă furnizat de Reliance în timpul vizitei de verificare. Pe baza acestor informații, s-a constatat că întreaga valoare DDS reprezenta o remitere excesivă. Reliance nu a furnizat informații cuantificate verificabile care ar fi indicat contrariul pe parcursul restului anchetei. Reliance nu a furnizat nicio informație care să permită calcularea unei remiteri excesive, deși a fost invitată în repetate rânduri să facă acest lucru. Pe scurt, Comisia a colectat în mod proactiv informațiile necesare pentru a calcula nivelul subvenționării DDS și, în pofida numeroaselor invitații, Reliance nu a furnizat informații factuale pe care societatea le deține și care ar fi justificat calculul unei remiteri excesive mai reduse decât valoarea totală a DDS. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(75)

Reliance a susținut că singura invitație din partea Comisiei de a furniza informații care să permită determinarea nivelului de remitere excesivă a fost făcută în momentul informării. Cu toate acestea, Comisia observă că Reliance a fost invitată să răspundă la un chestionar și să furnizeze informații privind remiterea excesivă în timpul vizitei de verificare, astfel cum se explică în considerentul 74. Astfel, această afirmație a fost respinsă, de asemenea.

(76)

Reliance a remarcat că nu a fost pus la dispoziție un raport de verificare de către Comisie și a susținut că absența acestui raport a împiedicat-o să își apere interesele în mod corespunzător cu privire la DDS, având în vedere că Comisia a inversat sarcina probei în ceea ce privește cuantificarea valorii avantajului conferit prin DDS.

(77)

Astfel cum s-a explicat anterior, Comisia consideră că sarcina de a demonstra că taxele de import au fost plătite pentru materiile prime încorporate în produsele exportate, pentru care GOI a rambursat respectivele taxe de import presupus plătite, revine producătorului-exportator. Comisia are sarcina de a calcula valoarea subvenționării pe baza informațiilor disponibile. În acest sens, Comisia constată că elementele relevante utilizate pentru stabilirea ratei de subvenționare DDS în conformitate cu metoda explicată în considerentul 69 au fost verificate pe baza răspunsului la chestionar transmis de Reliance. Verificarea DDS a fost efectuată în paralel cu verificarea MEIS, întrucât cele două sisteme sunt foarte asemănătoare. Au fost verificate mai multe facturi de export și documentele aferente. Aceste informații sunt disponibile, de asemenea, pentru Reliance sub formă de probe la dosarul misiunii. În cursul vizitei de verificare, Comisia a constatat o discrepanță între valoarea bunurilor pentru export prezentată de Reliance în cadrul DDS în comparație cu valoarea bunurilor pentru export în cadrul MEIS. Această discrepanță a fost explicată de Reliance într-una din probele de la dosarul misiunii. Cu toate acestea, discrepanța respectivă nu a afectat calculul valorii subvenției. În timpul verificării legate de documentele prezentate de Reliance în legătură cu DDS nu s-a constatat nicio altă discrepanță. În consecință, toate informațiile necesare pentru exercitarea dreptului la apărare al părților interesate au fost comunicate părților interesate, inclusiv societății Reliance, într-o etapă incipientă a anchetei. Prin urmare, Comisia consideră că dreptul la apărare al societății Reliance a fost respectat în mod corespunzător în timpul anchetei subiacente. De asemenea, considerentul 74 demonstrează că Comisia nu a inversat sarcina probei și, dimpotrivă, a colectat în mod proactiv informațiile necesare pentru calcularea valorii avantajului conferit prin DDS. În consecință, afirmația este respinsă.

(78)

Astfel cum s-a explicat mai sus, toți operatorii economici implicați au fost tratați în conformitate cu aceleași norme după efectuarea unei evaluări atente a situației lor concrete. IDIPL a reiterat afirmația potrivit căreia s-a perceput societății MPPL și aceasta a plătit, în cursul PAR, o „taxă vamală prevăzută” furnizorului său intern de PTA și MEG în conformitate cu dispozițiile contractuale ale acestora. IDIPL a susținut că valoarea „taxei vamale prevăzute” ar trebui să fie dedusă din avantajul total conferit prin DDS. IDIPL a mai afirmat că mecanismul de „taxă vamală prevăzut㔄pune în aplicare o decizie politică de trecere în aval a unei taxe de import percepute furnizorului de materii prime”.

(79)

În ceea ce privește această afirmație, Comisia poate confirma că respectivul contract comercial dintre MPPL și furnizorul său menționează o componentă de „taxă vamală prevăzută” în formula utilizată pentru calcularea prețului materiilor prime. Totuși, aceasta nu constituie, în sine, o dovadă a faptului că o taxă vamală a fost efectiv plătită de furnizorul intern, întrucât această formulă este rezultatul unei negocieri comerciale care nu ia în considerare neapărat dacă taxele vamale sunt efectiv plătite. În această privință, IDIPL nu a furnizat nicio dovadă că materiile prime pe care le-a achiziționat au fost importate de furnizorul său și, în cazul în care au fost importate, dacă a fost plătită o taxă vamală. Din acest motiv, afirmația a fost respinsă.

(80)

GOI a susținut că un DDS, astfel cum este prevăzut în ASCM, nu trebuie să ofere neapărat o remitere/scutire/amânare a taxelor la import plătite pentru inputurile din import, ci poate, de asemenea, să acorde o remitere a impozitelor indirecte. Pe această bază, GOI a susținut că s-a săvârșit o eroare fundamentală atunci când Comisia a calificat DDS drept un sistem de drawback neautorizat, pe baza faptului că se poate beneficia de acest sistem inclusiv în absența plății taxelor de import.

(81)

În această privință, Comisia a observat că, deși GOI prezintă o argumentație juridică cu privire la remiterea taxelor indirecte, acesta nu oferă nicio dovadă că astfel de taxe indirecte au fost efectiv plătite sau plătibile pentru materiile prime utilizate în producția de PET exportat de orice parte interesată și că, în cazul în care au fost plătite, nu au fost rambursate printr-un alt mecanism fiscal care nu are legătură cu DDS. În cursul anchetei, niciuna dintre părțile interesate nu a furnizat informații implicând taxe indirecte în legătură cu DDS care ar afecta nivelul de remitere excesivă, deși au fost invitate în repetate rânduri să furnizeze informații care să permită calculul remiterii excesive aferente DDS. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(82)

GOI susține în continuare că DDS prevede un mecanism de verificare pentru a monitoriza consumul de inputuri în producția produsului exportat.

(83)

În sprijinul afirmației sale, GOI face trimitere la unele dispoziții ale Normelor în materie de drawback și ale Manualului vamal, conform cărora se efectuează audituri și verificări, dar nu demonstrează că sistemul DDS impune un sistem sau o procedură pentru a confirma inputurile care sunt consumate în producția produsului exportat și cantitățile acestora, în sensul punctului 4 din anexa II. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(84)

Se adaugă, de asemenea, că absența unui sistem sau a unei proceduri de verificare în sensul punctului 4 din anexa II nu a avut nicio influență asupra stabilirii valorii subvențiilor prevăzute în considerentul 70 deoarece Comisia a calculat remiterea excesivă pe baza informațiilor disponibile primite de la societățile investigate. GOI a susținut că Comisia avea obligația de a fi proactivă în ceea ce privește calcularea remiterii excesive.

(85)

Considerentul 74 demonstrează că Comisia a fost proactivă în căutarea de informații care să permită stabilirea faptului dacă o parte din suma DDS nu reprezenta o remitere excesivă. În plus, chiar dacă a fost invitat să facă acest lucru, GOI nu a efectuat o examinare suplimentară pe baza tranzacțiilor efective ale producătorilor-exportatori în cauză. Prin urmare, afirmația este irelevantă.

(86)

Comisia a stabilit că producătorii-exportatori în cauză au beneficiat de concesii în temeiul EPCGS, care ar putea fi alocate produsului care face obiectul reexaminării în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(87)

Descrierea detaliată a EPCGS se regăsește în capitolul 5 din FTP 2015-20, precum și în capitolul 5 din HOP I 2015-20.

(88)

Pot beneficia de această măsură producătorii-exportatori, comercianții-exportatori „asociați” producătorilor, precum și prestatorii de servicii.

(89)

Sub rezerva unei obligații de export, o societate este autorizată să importe mijloace de producție (noi și uzate cu o vechime de cel mult 10 ani) cu o reducere de taxe. În acest scop, GOI emite, la cerere și cu plata unei taxe, o licență EPCGS. Sistemul prevede un nivel redus al taxelor la import aplicabil tuturor mijloacelor de producție importate în cadrul acestui sistem. Pentru a respecta obligația de export, mijloacele de producție importate trebuie utilizate pentru a produce o anumită cantitate de bunuri considerate pentru export într-o perioadă dată. În cadrul FTP 2015-2020, mijloacele de producție pot fi importate cu o rată a taxei de 0 % în cadrul EPCGS. Obligația de export, care se ridică la de șase ori taxa neplătită, trebuie să fie îndeplinită în termen de maximum șase ani.

(90)

Titularul unei licențe EPCGS poate, de asemenea, să achiziționeze mijloace de producție pe piața internă. În acest caz, producătorul intern de mijloace de producție poate să beneficieze el însuși de acest avantaj și să importe fără taxe vamale componentele necesare pentru fabricarea mijloacelor de producție în cauză. În mod alternativ, producătorul intern poate solicita să beneficieze de avantajul aferent operațiunilor asimilate exporturilor în ceea ce privește furnizarea de mijloace de producție unui titular de licență EPCGS.

(91)

EPCGS acordă subvenții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Reducerea taxei vamale constituie o contribuție financiară din partea GOI, întrucât această concesie diminuează veniturile fiscale pe care GOI le-ar fi obținut în mod normal. În plus, aceasta conferă exportatorului un avantaj egal cu valoarea reducerii taxei.

(92)

În plus, EPCGS este condiționat prin lege de rezultatele la export, întrucât aceste licențe nu pot fi obținute fără angajamentul de a exporta. Prin urmare, se consideră că sistemul este specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(93)

Sistemul EPCGS nu poate fi considerat un sistem autorizat de drawback al taxelor sau un sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Mijloacele de producție nu intră în domeniul de aplicare a unor astfel de sisteme autorizate, astfel cum se specifică la punctul (i) din anexa I la regulamentul de bază, întrucât acestea nu sunt consumate în procesul de fabricare a produselor exportate.

(94)

Comisia a calculat valoarea subvenției în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza valorii taxelor vamale neachitate pentru mijloacele de producție importate, repartizate pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a unor astfel de mijloace de producție în industria în cauză. Valoarea subvenției pentru perioada anchetei de reexaminare a fost calculată ulterior prin împărțirea cuantumului total al taxelor vamale neachitate la perioada de amortizare. Valoarea astfel calculată, care poate fi atribuită perioadei anchetei de reexaminare, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să reflecte valoarea totală a avantajului de-a lungul timpului. Rata dobânzii comerciale în perioada de anchetă în India a fost considerată adecvată în acest scop.

(95)

Niciunul dintre producătorii-exportatori indieni nu a solicitat deducerea taxelor suportate pentru a beneficia de subvenție din valoarea totală a subvenției, astfel cum au dreptul aceștia în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a).

(96)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) și articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia a alocat această subvenție pe baza cifrei de afaceri totale realizate la export pentru produsul care face obiectul reexaminării în cursul perioadei anchetei de reexaminare ca numitor corespunzător, întrucât subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(97)

Pe baza celor menționate mai sus, Comisia a stabilit că ratele subvenției în cadrul acestui sistem în cursul perioadei anchetei de reexaminare s-au ridicat la 0,11 % pentru grupul Dhunseri și la 0,45 % pentru Reliance.

(98)

IDIPL a susținut că instalațiile și utilajele importate în cadrul EPCGS au fost utilizate pentru producția de vânzări interne și la export de PET și, prin urmare, a susținut că numitorul din considerentul 96 ar trebui să fie vânzările totale ale societății în locul cifrei de afaceri la export a PET.

(99)

În această privință, Comisia observă că, inclusiv în cazul în care această afirmație nemotivată ar fi corectă, întrucât sistemul EPCGS este condiționat de performanța la export și subvenția nu era acordată în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate, este aplicabil articolul 7 alineatul (2), iar numitorul selectat în considerentul 96 este justificat. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(100)

S-a constatat că ambii producători-exportatori vizați au beneficiat de avantaje în temeiul sistemului MEIS în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(101)

Descrierea detaliată a MEIS este cuprinsă în capitolul 3 din FTP 2015-20, precum și în capitolul 3 din HOP I 2015-20.

(102)

MEIS a intrat în vigoare la 1 aprilie 2015.

(103)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator este eligibil în cadrul acestui sistem.

(104)

Societățile eligibile pot beneficia de MEIS dacă exportă produse specifice în țări specifice care se încadrează în grupul A („piețe tradiționale”, care includ toate statele membre ale UE), grupul B („piețe emergente și piețe țintă”) și grupul C („alte piețe”). Țările care fac parte din fiecare grup și lista produselor, cu ratele corespunzătoare ale recompenselor, sunt prezentate în tabelul 1 și, respectiv, tabelul 2 din apendicele 3B la FTP 2015-20.

(105)

Avantajul ia forma unui credit pentru taxe echivalent cu un procent din valoarea FOB a exportului.

(106)

La momentul intrării în vigoare a sistemului MEIS în aprilie 2015, produsul care face obiectul reexaminării nu era inclus în apendicele 3B și, prin urmare, nu era eligibil pentru a beneficia de sistemul MEIS. Cu toate acestea, la 29 octombrie 2015, prin Comunicarea nr. 44/2015-2020, exporturile de PET către țările din grupul A și grupul B au devenit eligibile pentru o prestație MEIS de 2 % din valoarea FOB a exporturilor. Prin Avizul public nr. 06/2015-2020, exporturile către țările din grupul C au devenit eligibile pentru aceeași prestație de 2 % la 4 mai 2016.

(107)

Anumite tipuri de exporturi sunt excluse din sistem, de exemplu exporturile de bunuri importate sau de bunuri tranzitate, operațiunile asimilate exporturilor, exporturile de servicii și cifra de afaceri la export a unităților care funcționează în zone economice speciale/a unităților axate pe export.

(108)

Creditele de taxe vamale obținute în cadrul MEIS sunt transferabile fără restricții și sunt valabile pe o perioadă de 18 luni de la data emiterii. Acestea pot fi utilizate pentru: (i) plata taxelor vamale aferente importurilor de inputuri sau bunuri, inclusiv de mijloace de producție, (ii) plata accizelor aferente achizițiilor de pe piața națională de inputuri sau bunuri, inclusiv mijloace de producție și plăți, (iii) plata impozitului pe servicii aferent achiziționării de servicii.

(109)

O cerere de acordare a beneficiilor în temeiul MEIS trebuie să fie depusă online, pe site-ul Direcției Generale Comerț Exterior. Documentele relevante (avize de expediere, certificat bancar și dovezi ale debarcării) trebuie să fie asociate cererii online. Autoritatea regională („AR”) competentă din cadrul GOI emite creditul pentru taxe după examinarea documentelor. Atât timp cât exportatorul prezintă documentele relevante, AR nu poate interveni în ceea ce privește acordarea de credite pentru taxe.

(110)

MEIS acordă subvenții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 punctul 2 din regulamentul de bază. Un credit pentru taxe MEIS este o contribuție financiară din partea GOI, întrucât creditul va fi utilizat în cele din urmă pentru compensarea taxelor la import plătite pentru mijloacele de producție, diminuând astfel veniturile fiscale care ar fi obținute în mod normal de GOI. În plus, creditul pentru taxe MEIS acordă un avantaj exportatorului care nu este supus plății respectivelor taxe la import.

(111)

De asemenea, MEIS este condiționat prin lege de rezultatele la export, prin urmare, se consideră că acesta este specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(112)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) și articolul 5 din regulamentul de bază, Comisia a calculat valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii în funcție de avantajul conferit beneficiarului, constatat pe perioada anchetei de reexaminare. În acest sens, Comisia a stabilit că avantajul este conferit beneficiarului în momentul efectuării tranzacției la export în cadrul acestui sistem. În momentul respectiv, GOI emite un credit pentru taxe care este înscris de producătorul-exportator drept cont de încasat care poate fi compensat în orice moment de producătorul-exportator. Aceasta constituie o contribuție financiară în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Odată ce autoritățile vamale eliberează un aviz de expediere pentru export, GOI nu mai poate interveni în sensul acordării sau neacordării subvenției. Ținând seama de cele prezentate mai sus, Comisia consideră adecvat ca avantajul conferit în temeiul MEIS să fie calculat adunând sumele obținute pentru tranzacțiile la export realizate în cadrul acestui sistem în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(113)

În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, Comisia a alocat suma corespunzătoare acestei subvenții (numărător) pe baza cifrei de afaceri totale realizate la export pentru produsul care face obiectul reexaminării în cursul perioadei anchetei de reexaminare ca numitor corespunzător, întrucât subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(114)

Pe baza celor menționate mai sus, Comisia a stabilit că ratele subvenției în cadrul acestui sistem în cursul perioadei anchetei de reexaminare s-au ridicat la 1,90 % pentru Dhunseri și, respectiv, 1,93 % pentru Reliance.

(115)

GOI a susținut că MEIS nu poate face obiectul unor măsuri compensatorii din următoarele două motive: (1) sistemul este în conformitate cu dispozițiile punctelor (g) și (h) din anexa I coroborate cu dispozițiile anexei II la ASCM și (2) documentele de taxă sunt „note de credit” care oferă un avantaj titularului numai în momentul în care documentul este utilizat pentru a compensa taxele la import.

(116)

În ceea ce privește primul motiv, GOI nu a prezentat nicio probă. Simpla afirmație că obiectivul de bază al MEIS este de a oferi asistență exportatorilor pentru a compensa ineficiența infrastructurii și costurile/taxele asociate și pentru a asigura condiții de concurență echitabile nu este suficientă pentru a demonstra că MEIS este în conformitate cu dispozițiile punctelor (g) și (h) din anexa I, coroborate cu dispozițiile anexei II la ASCM. În ceea ce privește al doilea motiv, se reamintește faptul că, astfel cum este explicat în considerentul 108, din momentul în care GOI transmite un document de taxă beneficiarului de MEIS, acest document de taxă poate fi utilizat în orice moment pentru a compensa anumite taxe sau impozite sau poate fi revândut unui alt operator deoarece documentele de taxă sunt transferabile fără restricții. Prin urmare, se consideră că GOI oferă un avantaj beneficiarului MEIS în momentul livrării documentului de taxă. Aceasta pare, de asemenea, să fie interpretarea adoptată de standardele indiene de contabilitate, întrucât valoarea financiară a documentelor este înregistrată drept cont de încasat de îndată ce documentele sunt livrate de GOI, astfel cum se explică în considerentul 112, și nu în momentul în care este utilizat efectiv pentru a compensa o taxă sau un impozit. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(117)

Comisia a constatat că o singură societate a recurs la această măsură în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Cu toate acestea, ancheta a stabilit că avantajul obținut a fost neglijabil și, prin urmare, măsura nu a fost analizată în continuare.

(118)

Comisia reamintește că valoarea subvenționării stabilite pentru DPL și Reliance prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1350 a fost de 3,2 % și, respectiv, 6,2 %, ceea ce s-a tradus în taxe compensatorii de 35,69 EUR/tonă și, respectiv, 69,39 EUR/tonă.

(119)

În cursul actualelor reexaminări intermediare parțiale, Comisia a constatat că valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii, exprimată ad valorem, este de 2,3 % pentru Dhunseri și de 4 % pentru Reliance. Astfel cum se explică în considerentele 27-30, ratele de subvenționare a grupului Dhunseri raportate în tabelul de mai jos au fost stabilite prin agregarea datelor IDIPL și MPPL, cei doi producători-exportatori de PET din grup în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

Tabel

Ratele pentru fiecare subvenție care face obiectul unor măsuri compensatorii

(120)

Măsurile compensatorii aflate în prezent în vigoare iau forma unei taxe specifice. În consecință, pe baza ratelor subvenției descrise în tabelul de mai sus, Comisia a stabilit următoarele taxe compensatorii specifice: 18,73 EUR/tonă pentru grupul Dhunseri și 29,21 EUR/tonă pentru Reliance.

(121)

În conformitate cu considerentul 16 de mai sus, Comisia a evaluat necesitatea modificării ratei taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți” din India, care este de 69,40 EUR/tonă. În acest sens, se reamintește faptul că nivelul celei mai mari taxe în vigoare aplicate producătorilor-exportatori indieni, în valoare de 74,60 EUR/tonă, este impus societății Pearl Engineering Polymers Ltd, producător care nu a făcut obiectul actualelor reexaminări. Întrucât taxa maximă nu este modificată în cadrul prezentelor reexaminări, nu a fost justificată modificarea ratei taxelor aplicabile „tuturor celorlalte societăți” din India.

(122)

În conformitate cu articolul 19 alineatul (4) din regulamentul de bază, s-a analizat măsura în care circumstanțele subvenționării s-au schimbat semnificativ în cursul perioadei anchetei de reexaminare și caracterul durabil al circumstanțelor modificate.

(123)

Comisia a stabilit că, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, producătorii-exportatori vizați au continuat să beneficieze de o subvenționare care poate face obiectul unor măsuri compensatorii din partea GOI, deși la rate diferite.

(124)

În ceea ce privește societatea Reliance, cele mai importante subvenții în ceea ce privește ratele de subvenționare în cursul perioadei anchetei de reexaminare au fost DDS și MEIS. Nu există niciun indiciu că aceste subvenții vor înceta să existe în viitorul apropiat. Ambele subvenții oferă un avantaj calculat ca un procent fix din valoarea FOB a exporturilor și nu există niciun indiciu că ratele respective ale subvențiilor vor fi modificate în viitorul apropiat.

(125)

În ceea ce privește DDS, rata de subvenționare a fost redusă de mai multe ori de către GOI în ultimii șapte ani: de la 5,5 % din valoarea FOB în 2011, acesta a scăzut la 3,9 % în 2012, 3,0 % în 2013, 2,4 % în 2014, 1,9 % în 2015 și, în final, 1,5 % în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Potrivit site-ului Consiliului Central al Accizelor și Vămilor (21), rata nu a fost modificată de atunci.

(126)

În ceea ce privește MEIS, rata de 2 % din valoarea FOB care a devenit aplicabilă PET în octombrie 2015, astfel cum se explică în considerentul 106, a rămas neschimbată de atunci, conform site-ului internet al Direcției Generale Comerț Exterior (22).

(127)

În ceea ce privește EPCGS, nu se preconizează, de asemenea, nicio modificare semnificativă a ratei de subvenționare după perioada anchetei de reexaminare deoarece (a) nu existau indicații privind importuri planificate importante de mijloace de producție și (b) orice avantaj conferit de această subvenție este eșalonat pe un număr mare de ani corespunzător cu perioada de amortizare a mijloacelor de producție (între 18 și 25 de ani în India).

(128)

AAS a fost cel mai mare contribuitor la subvenționarea întreprinderii Reliance în timpul ultimei reexaminări intermediare menționate în considerentul 7, astfel cum s-a concluzionat în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1350. Astfel cum este descris în considerentul 46 de mai sus, în perioada anchetei de reexaminare care face obiectul prezentei reexaminări AAS a fost foarte puțin utilizat, întrucât majoritatea exporturilor au beneficiat de DDS, care se exclude reciproc cu AAS. Sistemul AAS rămâne disponibil și nu se poate exclude ca Reliance să înceapă să utilizeze din nou AAS în viitor, dar acest lucru ar reduce în mod automat beneficiile obținute prin DDS deoarece orice tranzacție de export dată poate beneficia doar de una dintre cele două subvenții.

(129)

Astfel cum se menționează în considerentele 125-128, nu a fost găsită nicio dovadă că sistemele compensate vor înceta să funcționeze sau că nivelurile de subvenționare vor fi fie crescute, fie diminuate în viitor. Pe această bază, Comisia a concluzionat că circumstanțele care au condus la noua rată de subvenționare a Reliance au un caracter durabil.

(130)

În perioada anchetei de reexaminare care face obiectul prezentei reexaminări intermediare, Reliance a beneficiat de o subvenție mai redusă decât în cursul ultimei reexaminări intermediare menționate în considerentul 7, astfel cum s-a concluzionat în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1350, întrucât ratele subvențiilor constatate au scăzut de la 6,2 % la 4 %. De asemenea, pe baza considerentului 129, este probabil ca Reliance să continue să primească subvenții cu o valoare mai mică decât cea stabilită în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1350. Prin urmare, Comisia concluzionează că o continuare a măsurilor existente ar determina un nivel mai ridicat de taxe decât subvenția care face obiectul unor măsuri compensatorii care ar cauza prejudicii. În consecință, nivelul măsurilor în vigoare ar trebui modificat pentru a reflecta noua situație.

(131)

În ceea ce privește grupul Dhunseri, ancheta a stabilit în considerentele 27-30 că structura grupului s-a schimbat considerabil. Cel mai important, grupul deținea două fabrici de PET în cursul perioadei anchetei de reexaminare, în comparație cu una singură în cursul revizuirii intermediare anterioare. Reorganizarea care a avut loc în contextul unei alianțe cu partenerul IVL a implicat mai mulți pași legali într-o perioadă de aproape doi ani și, după toate probabilitățile, a fost finalizată atunci când a fost aprobată de Înalta Curte din Kolkata în decembrie 2017. Prin urmare, Comisia a considerat că schimbarea structurii avea un caracter durabil. Prin urmare, s-a concluzionat că măsurile în vigoare ar trebui modificate pentru a reflecta noua situație, având în vedere concluziile anterioare privind nivelul actual (și mai scăzut) al subvenționării constatat în cursul acestor reexaminări.

(132)

Astfel cum se explică în considerentul 120, măsurile modificate iau forma unor taxe specifice. Nivelurile specifice ale taxelor sunt calculate pe baza datelor aferente perioadei anchetei de reexaminare și rămân, prin urmare, la același nivel, indiferent de evoluția prețului de export.

(133)

Cu toate acestea, spre deosebire de subvențiile care acordă cele mai mari sume de subvenționare în cursul anchetei inițiale, cele două sisteme principale de subvenționare (DDS și MEIS) în perioada anchetei de reexaminare conferă beneficii financiare direct proporționale cu prețul de export. Cele două subvenții au reprezentat 97 % și, respectiv, 89 % din subvenția totală a grupului Dhunseri și a societății Reliance în perioada anchetei de reexaminare. Aceasta implică faptul că valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii crește automat în concordanță cu o creștere a prețului de export. Prin urmare, taxele specifice nu par să compenseze în mod adecvat nivelul real al subvenției de care au beneficiat cei doi producători-exportatori.

(134)

Pe această bază, Comisia a considerat că, spre deosebire de ancheta inițială, taxele specifice nu mai pot constitui forma cea mai adecvată a măsurilor, având în vedere aceste circumstanțe. Cu toate acestea, o modificare a formei măsurilor nu poate fi luată în considerare în contextul actualelor reexaminări intermediare deoarece o astfel de modificare ar trebui să se aplice tuturor producătorilor-exportatori din India, în timp ce prezentele reexaminări intermediare sunt limitate la determinarea nivelului de subvenționare a numai doi producători-exportatori. Prin urmare, Comisia a decis să mențină forma actuală a măsurilor.

(135)

În urma comunicării informațiilor, IDIPL a prezentat o ofertă de angajament de preț. Oferta au fost respinsă deoarece natura subvenționării creează o situație în care aplicarea angajamentului de preț minim de import ar fi condus la creșterea subvenționării. Aceasta se datorează faptului că nivelul de subvenționare în cadrul DDS și MEIS, care reprezintă împreună 95 % din subvenționare, depinde de valoarea FOB a produselor exportate în cadrul acestor sisteme. În plus, structura grupului căruia îi aparține IDIPL ar fi făcut imposibilă monitorizarea eficace a unui angajament.

(136)

Prezentul regulament este în conformitate cu avizul comitetului instituit prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,