(1)

Dispozițiile prezentului regulament sunt strâns corelate, deoarece au drept obiect punerea în corespondență a evaluărilor riscului de credit, cu excepția celor atribuite pozițiilor din securitizare. Pentru a asigura consecvența acestor dispoziții, care ar trebui să intre în vigoare în același timp și pentru a asigura persoanelor supuse acestor obligații o imagine cuprinzătoare în privința obligațiilor și un acces sintetic la acestea, este de dorit ca toate standardele tehnice de punere în aplicare a căror elaborare este impusă de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și care se referă la punerea în corespondență a evaluărilor riscului de credit, cu excepția celor atribuite pozițiilor din securitizare, să fie cuprinse într-un singur regulament.

(2)

Articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prevede obligația specificării, pentru fiecare dintre instituțiile externe de evaluare a creditului („ECAI”), a corespondenței dintre evaluările de credit relevante efectuate de ECAI și nivelurile de calitate a creditului stabilite în secțiunea 2 din regulamentul respectiv (proces denumit „punere în corespondență”). ECAI sunt agențiile de rating de credit care sunt înregistrate sau certificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și băncile centrale care acordă ratinguri de credit exceptate de la aplicarea dispozițiilor regulamentului menționat.

(3)

În Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se utilizează unii termeni similari și unele concepte similare, ceea ce poate crea confuzie. Termenul „evaluare de credit” este utilizat în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru a desemna atât „etichetele” diferitelor categorii de ratinguri acordate de ECAI, cât și procesul de acordare a unui astfel de rating unui anumit element. Cu toate acestea, la articolul 3 alineatul (1) literele (h) și (a) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 se face o distincție clară între aceste două concepte, utilizându-se termenii „categorie de rating” și, respectiv, „rating de credit”. Pentru a evita confuzia și având în vedere nevoia de a face referire la aceste două concepte separat, precum și complementaritatea celor două regulamente, ar trebui utilizată terminologia din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, întrucât reflectă această distincție.

(4)

Având în vedere că articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 permite utilizarea ratingurilor de credit în scopuri de reglementare de către instituțiile de credit și societățile de investiții numai dacă acestea sunt acordate de agenții de rating de credit stabilite în Uniune și înregistrate sau autorizate în conformitate cu regulamentul menționat, punerea în corespondență a evaluărilor de credit ale ECAI ar trebui să vizeze evaluările de credit care corespund definiției termenului de „rating de credit” prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat. În plus, având în vedere că în temeiul articolului 136 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 este obligatorie punerea în corespondență pentru toate ECAI, în definiția cărora intră, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) punctul 98 din regulamentul menționat, și băncile centrale exceptate de la aplicarea dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1060/2009, punerea în corespondență a categoriilor de ratinguri acordate de ECAI ar trebui să includă și ratingurile de credit acordate de astfel de bănci centrale. Regulamentul (UE) nr. 575/2013 interzice utilizarea ratingurilor de credit pentru anumite clase de active (cum ar fi titlurile de capital) în cadrul abordării standardizate. Prin urmare, în ceea ce privește evaluările organismelor de plasament colectiv („OPC”) cu venit fix, ar trebui să facă obiectul punerii în corespondență a evaluărilor de credit ale ECAI numai cele care depind exclusiv de calitatea creditului activelor suport.

(5)

Scopul punerii în corespondență este atribuirea ponderilor de risc adecvate prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 categoriilor de rating ale unei ECAI. Prin urmare, în cadrul procesului de punere în corespondență ar trebui să poată fi identificate nu doar diferențele relative în materie de risc, ci și nivelurile absolute ale riscului aferent fiecărei categorii de credit, asigurând astfel niveluri adecvate de capital în cadrul abordării standardizate.

(6)

Având în vedere gama largă de metodologii utilizate de ECAI, obiectivitatea și consecvența metodologiei de punere în corespondență sunt esențiale pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru instituții și un tratament echitabil al ECAI. Din acest motiv, la elaborarea normelor privind utilizarea factorilor cantitativi și calitativi și privind comparația acestora cu o valoare de referință, este necesar să se plece de la cadrul de reglementare anterior, reprezentat de partea 3 din „Liniile directoare revizuite cu privire la recunoașterea instituțiilor externe de evaluare a creditului”, din 30 noiembrie 2010, pentru a asigura o tranziție ușoară către dispozițiile privind punerea în corespondență ale prezentului regulament. S-ar asigura astfel și consecvența cu standardele internaționale în materie, reflectate în anexa 2 a documentului din cadrul de reglementare Basel II denumit „Convergența internațională a măsurării capitalului și a standardelor privind capitalul: Un cadru revizuit – versiune cuprinzătoare”, din iunie 2006.

(7)

Este posibil ca definițiile stării de nerambursare utilizate de ECAI să fie diferite de cele prevăzute la articolul 178 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, astfel cum se reflectă în Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și în Regulamentul delegat (UE) 2015/2 al Comisiei (3). Cu toate acestea, pentru a se asigura că nivelul general al capitalului impus în cazul expunerilor care beneficiază de un rating extern nu se modifică, tipurile de evenimente de nerambursare utilizate pentru calibrarea valorii de referință prevăzute la articolul 136 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui utilizate ca definiție a stării de nerambursare în scopul prezentului regulament.

(8)

Punerea în corespondență ar trebui înțeleasă ca intervenind între categoriile de rating ale unei ECAI, pe de o parte, și o scală de reglementare definită în scopuri prudențiale, pe de altă parte. Prin urmare, această punere în corespondență ar trebui considerată un concept distinct de cel pe care, conform articolului 21 alineatul (4b) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) are obligația de a-l prezenta sub forma unui raport destinat să le permită investitorilor să compare cu ușurință toate ratingurile de credit existente referitoare la o anumită entitate căreia i se acordă ratinguri. De asemenea, în sensul prezentului regulament, „punere în corespondență” nu se referă la punerile în corespondență elaborate în temeiul altor cadre, cum ar fi cadrul de evaluare a creditului al Eurosistemului, întrucât este posibil ca acestea să se bazeze pe metodologii și definiții diferite.

(9)

Ar trebui realizată o punere în corespondență diferită pentru fiecare set relevant de categorii de rating („scală de rating”). Dacă scala de rating a unei ECAI este aceeași pentru mai multe clase de expuneri, punerea în corespondență ar trebui să fie la rândul său aceeași, pentru a garanta diferențierea ponderilor de risc la nivelul claselor de expuneri stabilite de Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Dacă o ECAI utilizează mai multe scale de rating, relația stabilită de ECAI între acestea ar trebui avută în vedere la punerea în corespondență.

(10)

Ratingurile de credite nesolicitate, astfel cum sunt menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (x) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, ar trebui incluse în punerea în corespondență aferentă unei ECAI cu condiția ca acestea să poată fi utilizate în scopuri de reglementare în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și ca Autoritatea Bancară Europeană (ABE) să fi confirmat că acestea nu diferă, în ceea ce privește calitatea, de evaluările de credit solicitate ale respectivei ECAI, în conformitate cu articolul 138 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(11)

Pentru punerea în corespondență ar trebui utilizați atât factori cantitativi, cât și factori calitativi, aceștia din urmă fiind evaluați într-o a doua etapă, dacă și când acest lucru este necesar și în special atunci când factorii cantitativi nu sunt adecvați. Prin urmare, factorii calitativi ar trebui să reprezinte un sprijin pentru revizuirea, corectarea și îmbunătățirea punerilor în corespondență inițiale, bazate pe factori cantitativi, dacă o astfel de revizuire este justificată și necesară. Această abordare în două etape este necesară pentru a contribui la obiectivitatea punerii în corespondență și pentru a se asigura că aceasta reflectă realmente corespondența dintre categoriile de rating ale unei ECAI și o scală de reglementare definită în scopuri prudențiale.

(12)

Pentru a se asigura un echilibru între preocupările prudențiale și cele legate de piață, este necesar să se evite cauzarea unui dezavantaj semnificativ necuvenit instituțiilor de evaluare externă a creditului care, din cauza faptului că au intrat mai recent pe piață, prezintă informații cantitative limitate. Prin urmare, relevanța factorilor cantitativi pentru punerea în corespondență ar trebui redusă. Punerea în corespondență ar trebui să facă obiectul unor actualizări ori de câte ori este necesar, astfel încât să se reflecte informațiile cantitative colectate după intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(13)

Rata de nerambursare aferentă elementelor cărora li s-a acordat aceeași categorie de rating ar trebui considerată factorul cantitativ cel mai reprezentativ și ar trebui calculată pe baza datelor privind nerambursarea aferente acestor elemente. Dacă nu sunt disponibile suficiente date privind nerambursarea aferente acestor elemente, rata de nerambursare trebuie totuși calculată, printr-o estimare bazată pe opinia ECAI relevante și pe orice informații privind nerambursarea aferente elementelor cărora li s-a atribuit aceeași categorie de rating și care fac obiectul punerii în corespondență.

(14)

Pentru a asigura comparabilitatea, între diversele ECAI, a calculării ratei de nerambursare, aceasta ar trebui să îndeplinească anumite cerințe. De exemplu, această rată ar trebui măsurată pe o perioadă de trei ani, pentru a permite observarea unui număr semnificativ de stări de nerambursare în situațiile în care riscul este foarte scăzut, și ar trebui să țină cont de retrageri, pentru a evita o subestimare a riscului. În plus, aceasta ar trebui să nu includă nici ratinguri aferente sectorului public, nici ratinguri de emisiune, în primul caz din cauza numărului mic de stări de nerambursare, iar în al doilea caz pentru a evita denaturarea ratelor de nerambursare în direcția emitenților care au un număr mai mare de emisiuni.

(15)

În măsura posibilului, ratele de nerambursare ar trebui calculate pentru fiecare categorie de rating pentru o perioadă de observare reprezentând un termen lung și una reprezentând un termen scurt. Prima dintre acestea ar trebui să reprezinte baza punerii în corespondență, în timp ce a doua ar trebui să furnizeze avertismente timpurii privind o potențială creștere sau descreștere a nivelului de risc al categoriei de rating respective. Dacă numărul de ratinguri de credit disponibil este insuficient, ar trebui calculată numai rata de nerambursare pe termen lung, din cauza gradului mare de incertitudine implicat în calcularea ratelor de nerambursare pe termen scurt. În acest caz, avertismentele privind o potențială creștere a nivelului de risc al categoriei de risc ar trebui furnizate de factorii calitativi.

(16)

Definiția stării de nerambursare stabilită de ECAI pentru a calcula rata de nerambursare aferentă elementelor cărora li s-a acordat aceeași categorie de rating este un element esențial al punerii în corespondență. O definiție mai strictă a stării de nerambursare ar putea conduce la niveluri mai ridicate ale acestei stări decât definițiile mai puțin stricte. Prin urmare, pentru a asigura o punere în corespondență exactă, ar trebui estimat impactul definiției stării de nerambursare asupra calculării ratei de nerambursare.

(17)

În cazurile în care datele privind nerambursarea disponibile sunt puține, la punerea în corespondență ar trebui să se țină cont de perioada de timp vizată în cadrul unei categorii de rating, pentru a se asigura consecvența între diferitele ECAI. Astfel, dacă s-a ales o perioadă scurtă, anumite elemente s-ar putea califica pentru un anumit nivel de risc. Aceleași elemente ar putea însă prezenta un nivel de risc diferit în mod semnificativ dacă ar fi evaluate pe perioada de trei ani aleasă pentru calcularea ratei de nerambursare. Acest factor ar trebui recunoscut și reflectat în mod corespunzător în cadrul punerii în corespondență.

(18)

Semnificația categoriei de rating și poziția sa relativă în cadrul scalei de rating ar trebui să fie deosebit de utile atunci când nu sunt disponibili factori cantitativi, iar punerea în corespondență a unei categorii adiacente este cunoscută. În acest sens, nivelurile de calitate a creditului ar trebui caracterizate în ceea ce privește aspecte precum capacitatea emitentului de a-și onora obligațiile financiare, sensibilitatea sa la situația economică sau apropierea de starea de nerambursare.

(19)

Ar trebui, de asemenea, să se țină cont de factorii generali de risc ai elementelor cărora li se acordă o categorie de rating. Dimensiunea și gradul de diversificare a activității ale elementelor cărora li s-a acordat o categorie de rating ar trebui considerate indicatori relevanți ai profilului de risc al acestora. Ar trebui să fie posibil să fie avuți în vedere ca factori calitativi și alți indicatori ai bonității acordați unor elemente care aparțin aceleiași categorii de rating, pentru a obține informații suplimentare privind comportamentul de nerambursare al categoriei de rating relevante. Relevanța, obiectivitatea și fiabilitatea diverșilor indicatori ai bonității ar trebui analizate cu atenție înainte ca aceștia să fie utilizați în cadrul procesului de punere în corespondență.

(20)

În vederea asigurării consecvenței cu standardele internaționale, pentru procesul de punere în corespondență ar trebui utilizate valorile de referință privind ratele de nerambursare pe termen lung și scurt prevăzute în documentul din cadrul Basel II denumit „Convergența internațională a măsurării capitalului și a standardelor privind capitalul: un cadru revizuit – versiune cuprinzătoare”, din iunie 2006. Cu toate acestea, ar trebui prevăzute norme mai detaliate pentru a reflecta diversitatea de ECAI care își desfășoară în prezent activitatea pe piața din UE și ale căror rate de nerambursare se pot îndepărta semnificativ de la modelul aferent ECAI de la nivel internațional, care stă la baza valorilor de referință actuale. Mai concret, valorile de referință pe termen lung ar trebui definite sub formă de intervale, pentru a reflecta faptul că pentru fiecare nivel de calitate a creditului există o gamă de valori compatibile.

(21)

Punerea în corespondență a unei categorii de rating cu un nivel de calitate a creditului ar trebui efectuată inițial pe baza comparației dintre rata de nerambursare pe termen lung a acesteia și valorile de referință pe termen lung, precum și pe baza informațiilor derivate din factorii calitativi.

(22)

În temeiul articolului 136 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, adecvarea punerii în corespondență ar trebui revizuită frecvent, deoarece rata de nerambursare pe termen lung s-ar putea modifica și ar putea deveni reprezentativă pentru un alt nivel de calitate a creditului. În acest scop, ratele de nerambursare pe termen scurt recente înregistrate în cadrul unei categorii de rating ar trebui comparate în mod regulat cu valorile de referință pe termen scurt relevante (nivelurile de monitorizare și de declanșare). O depășire a valorilor de referință pe termen scurt în doi ani consecutivi ar putea indica o deteriorare a standardelor de evaluare, ceea ce ar putea face ca noua rată de nerambursare pe termen lung să fie reprezentativă pentru un nivel de calitate a creditului mai puțin favorabil. Această indicație ar putea fi mai relevantă în cazurile în care este depășit nivelul de declanșare, și nu cel de monitorizare. În particular, producerea unui eveniment de nerambursare în cazul unui singur element aparținând categoriilor de rating celor mai favorabile ar putea fi suficientă ca să fie avută în vedere revizuirea punerii în corespondență acordată ECAI care a atribuit ratingul respectivului element.

(23)

Dacă este cazul, ar trebui prezentate proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare revizuite care să includă în punerea în corespondență ECAI nou înființate.

(24)

Având în vedere că este obligatorie în permanență respectarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013, este necesar să se monitorizeze continuu performanța punerilor în corespondență.

(25)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare prezentate în comun Comisiei Europene de către ABE, ESMA și Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) („autoritățile europene de supraveghere”).

(26)

La 29 martie 2016, Comisia a notificat Comitetului mixt al autorităților europene de supraveghere intenția sa de a aproba cu modificări proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare, astfel încât să asigure un echilibru între o abordare prudențială solidă și necesitatea de a evita o concentrare și mai mare pe piața deja foarte concentrată a ratingurilor de credit, dominată de trei mari instituții externe de evaluare a creditului, care au o cotă de piață cumulată de aproximativ 90 %. În notificarea sa, Comisia a evidențiat în special nevoia de a evita aplicarea automată, după trei ani și indiferent de calitatea ratingurilor, a unei puneri în corespondență mai conservatoare în cazul tuturor instituțiilor externe de evaluare a creditului care nu au prezentat suficiente ratinguri, întrucât această abordare ar risca să creeze o barieră normativă în calea intrării pe piață și să submineze poziția concurențială a instituțiilor externe de evaluare a creditului mai mici/mai noi doar pentru că acestea nu produc la fel de multe ratinguri ca omoloagele lor de mari dimensiuni. În avizul său formal din data de 12 mai 2016, Comitetul mixt al autorităților europene de supraveghere și-a confirmat poziția inițială și nu a prezentat un nou proiect de standarde tehnice de punere în aplicare, care să reflecte propunerile de modificare ale Comisiei.

(27)

Pentru a se asigura un echilibru între o abordare prudențială solidă și concurența pe piața ratingurilor de credit, proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare ar trebui modificat în ceea ce privește dispozițiile care pot cauza dezavantaje semnificative necuvenite instituțiilor externe de evaluare a creditului mai mici sau mai noi din cauza intrării lor recente pe piață, în special dispozițiile referitoare la aplicarea unui tratament mai conservator în cazul unor date limitate, intrarea în vigoare automată a unei noi puneri în corespondență începând din 2019, dispoziția privind revizuirea punerii în corespondență și tabelele de corespondență aplicabile începând din 2019.

(28)

ABE, ESMA și EIOPA au efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, au analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și au solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4), avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și al piețelor, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5), și avizul Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (6),