(1)

Sistemul de Informații Schengen a fost înființat în temeiul dispozițiilor titlului IV din Convenția din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (3). Acest sistem a reprezentat un mijloc esențial de aplicare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, astfel cum au fost integrate în cadrul Uniunii.

(2)

La 9 aprilie 2013, când Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și Decizia 2007/533/JAI au devenit aplicabile, Sistemul de Informații Schengen a fost înlocuit de Sistemul de Informații Schengen de a doua generație (SIS II). Ca și predecesorul său, SIS II constituie o măsură compensatorie importantă după eliminarea controalelor la frontierele interne și are o contribuție esențială la menținerea unui nivel ridicat de securitate în spațiul de libertate, securitate și justiție.

(3)

Arhitectura tehnică a SIS II este alcătuită dintr-un sistem central (SIS II central), aplicații naționale și o infrastructură de comunicare între SIS II central și aplicațiile naționale.

(4)

Pentru a stabili dacă SIS II funcționează în conformitate cu cerințele tehnice și funcționale definite în Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și în Decizia 2007/533/JAI, a fost și este în continuare necesar să se efectueze teste.

(5)

Cerințele de testare aplicabile principalelor etape de testare din cadrul dezvoltării tehnice a SIS II au fost stabilite în Regulamentul (CE) nr. 189/2008 al Consiliului (4) și în Decizia 2008/173/JAI a Consiliului (5), precum și în Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 al Consiliului (6) și în Decizia 2008/839/JAI a Consiliului (7). Instrumentele respective au definit cerințele și organizarea de bază ale testelor sistemului central SIS II, ale sistemelor naționale SIS II și ale interacțiunii dintre acestea, precum și testele legate de infrastructura de comunicare. Deoarece instrumentele respective se refereau la dezvoltarea tehnică a SIS II, ele au încetat să se aplice la data de 9 aprilie 2013, când SIS II a început să funcționeze. Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 și Decizia 2008/839/JAI au expirat la 8 mai 2013, fiind, de asemenea, abrogate prin Regulamentul (UE) nr. 1273/2012 al Consiliului (8) și, respectiv, Regulamentul (UE) nr. 1272/2012 al Consiliului (9). În 2014 s-a propus abrogarea Regulamentului (CE) nr. 189/2008 și a Deciziei 2008/173/JAI (10).

(6)

Prin Regulamentul (CE) nr. 189/2008, Decizia 2008/173/JAI, Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 și Decizia 2008/839/JAI, testele infrastructurii de comunicare, testele de conformitate a sistemelor naționale, testele complete, precum și testul privind schimbul de informații suplimentare au devenit obligatorii pentru statele membre care au migrat de la SIS 1+ la SIS II. Pentru a începe testul complet, o condiție indispensabilă a fost ca testele SIS II central, testele de conformitate a sistemelor naționale și testele referitoare la infrastructura de comunicare să fie executate cu succes. Pentru a se putea aplica Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și Decizia 2007/533/JAI, Comisia trebuia să declare că testul complet s-a finalizat cu succes.

(7)

Având în vedere extinderea Uniunii, în special extinderea spațiului de libertate, securitate și justiție, este necesar să se definească testele care demonstrează faptul că un stat membru este pregătit din punct de vedere tehnic să își integreze sistemul național în SIS II. Pentru a consolida securitatea juridică, este necesară definirea cerințelor de testare. Aceste teste ar trebui să dovedească faptul că un stat membru este în măsură să facă schimb de informații suplimentare, că sistemul său național este în deplină conformitate cu SIS II central, că este în măsură să introducă, să actualizeze, să șteargă și să efectueze căutări în date, că este în măsură să încarce fotografii și amprente digitale la calitatea necesară și că este în măsură să prelucreze date cu privire la uzurparea de identitate.

(8)

Statele membre care intenționează să își modifice substanțial sistemele naționale SIS II (N.SIS II) sau aplicația SIRENE, astfel cum sunt menționate în Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și în Decizia 2007/533/JAI, ar trebui, de asemenea, să efectueze testele definite de autoritatea de gestionare pentru a demonstra conformitatea deplină cu SIS II central sau pentru a demonstra capacitatea de a face schimb de informații suplimentare. Prin Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și Decizia 2007/533/JAI, coroborate cu Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (11), Agenției Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție i s-a conferit rolul de autoritate de gestionare.

(9)

Plecând de la principiul potrivit căruia tuturor statelor membre ar trebui să li se aplice aceleași cerințe tehnice, este oportun ca statele membre care intenționează să își integreze sistemele naționale în SIS II să facă obiectul acelorași etape de testare precum cele pe care statele membre au trebuit să le execute pentru migrarea de la SIS 1+ la SIS II.

(10)

De asemenea, este oportun să se valorifice experiența dobândită în timpul dezvoltării SIS II și să se adauge testele care nu au fost prevăzute în niciun instrument juridic, dar care au fost adăugate de către statele membre acționând în cadrul grupurilor pregătitoare ale Consiliului, în special testul privind schimbul de formulare SIRENE.

(11)

Testele ar trebui să fie organizate, definite și executate de către autoritatea de gestionare, asistată de statele membre.

(12)

Având în vedere că Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 se întemeiază pe acquis-ul Schengen, Danemarca, în conformitate cu articolul 5 din Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, a notificat, prin scrisoarea din 15 iunie 2007, transpunerea acquis-ului în legislația sa internă. Danemarca participă la Decizia 2007/533/JAI. Prin urmare, Danemarca are obligația de a pune în aplicare prezenta decizie.

(13)

Regatul Unit participă la prezenta decizie în măsura în care aceasta nu privește schimbul de informații suplimentare în legătură cu articolele 24 și 25 din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006, în conformitate cu articolul 5 din Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Decizia 2000/365/CE a Consiliului (12).

(14)

Irlanda participă la prezenta decizie în măsura în care aceasta nu privește schimbul de informații suplimentare în legătură cu articolele 24 și 25 din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006, în conformitate cu articolul 5 din Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia 2002/192/CE a Consiliului (13).

(15)

În ceea ce privește Ciprul, prezenta decizie constituie un act care este întemeiat pe acquis-ul Schengen sau care se referă la acesta, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.

(16)

În ceea ce privește Croația, prezenta decizie constituie un act întemeiat pe acquis-ul Schengen sau conex acestuia, în sensul articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2012.

(17)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (14), care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (15).

(18)

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (16), care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 4 alineatul (1) din Decizia 2004/860/CE a Consiliului (17).

(19)

În ceea ce privește Principatul Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (18), care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (19).

(20)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 51 din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și al articolului 67 din Decizia 2007/533/JAI,