EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32011D0346

2011/346/UE: Decizia Comisiei din 20 iulie 2010 privind ajutorul de stat C 33/09 (ex NN 57/09, CP 191/09) pus în aplicare de Portugalia sub forma unei garanții de stat în favoarea BPP [notificată cu numărul C(2010) 4932] Text cu relevanță pentru SEE

OJ L 159, 17.6.2011, p. 95–104 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2011/346/oj

17.6.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 159/95


DECIZIA COMISIEI

din 20 iulie 2010

privind ajutorul de stat C 33/09 (ex NN 57/09, CP 191/09) pus în aplicare de Portugalia sub forma unei garanții de stat în favoarea BPP

[notificată cu numărul C(2010) 4932]

(Numai textul în limba portugheză este autentic)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2011/346/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 108 alineatul (2) primul paragraf,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European, în special articolul 62 alineatul (1) litera (a),

după ce părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile în temeiul dispozițiilor susmenționate (1) și ținând seama de observațiile acestora,

întrucât:

(1)

Prezenta decizie vizează ajutorul de stat acordat de Portugalia sub forma unei garanții de stat în favoarea Banco Privado Português (denumită în continuare „BPP”).

1.   ASPECTE PROCEDURALE

(2)

La 13 martie 2009, Comisia a aprobat printr-o decizie („Decizia privind ajutorul pentru salvare”) (2) o garanție de stat aferentă unui credit de 450 de milioane EUR acordat BPP de șase bănci portugheze la 5 decembrie 2008. Măsura a fost autorizată pe o perioadă de șase luni în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (b) din Tratatul CE [în prezent articolul 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE], pornind de la premisa că autoritățile portugheze vor pune în aplicare angajamentul luat de a prezenta în termen de șase luni un plan de restructurare (respectiv, până la 5 iunie 2009).

(3)

La 15 iulie 2009, Comisia a invitat autoritățile portugheze să prezinte de urgență planul de restructurare pentru BPP. Deoarece planul solicitat nu a fost prezentat, prin scrisoarea din 6 octombrie 2009, Comisia a transmis o atenționare oficială în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (3).

(4)

La 10 noiembrie 2009, Comisia a inițiat procedura oficială de investigare cu privire la presupusa măsură de ajutor de stat. În aceeași decizie, Comisia a emis un ordin de informare, prin care solicita Portugaliei să prezinte planul de restructurare până la 22 decembrie 2009.

(5)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 6 martie 2010 (4). Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații privind măsura de ajutor. Au fost prezentate observații prin scrisoarea din 6 aprilie 2010 de către o terță parte care a dorit să rămână anonimă.

(6)

Comisia a solicitat informații din partea Portugaliei prin scrisoarea din 12 martie 2010, la care Portugalia a răspuns prin scrisoarea din 13 aprilie 2010, înregistrată la 14 aprilie 2010.

(7)

Observațiile părților interesate au fost transmise Portugaliei prin scrisoarea din 15 aprilie 2010. Portugalia a răspuns acestor observații prin scrisoarea din 13 mai 2010, înregistrată la 14 mai 2010.

(8)

Comisia a solicitat informații suplimentare la 29 aprilie 2010, Portugalia prezentând aceste informații prin scrisoarea din 13 mai 2010. Portugalia a furnizat informații suplimentare la 15 și 21 iunie 2010.

2.   BENEFICIARUL ȘI MĂSURA

2.1.   Beneficiarul

(9)

BPP este o instituție financiară cu sediul în Portugalia care furnizează servicii bancare private, servicii de consiliere pentru întreprinderi și de investiții în societăți necotate. Clienții BPP sunt depunători privați și instituționali, inclusiv cinci bănci de credit agricol reciproc (caixas de crédito agrícola mútuo), o casă de economii (caixa económica), mai multe fonduri de pensii, societăți de asigurare și altele. BPP desfășoară activități în Portugalia, Spania și, în mai mică măsură, în Brazilia și Africa de Sud.

(10)

Acțiunile BPP nu sunt cotate la bursă și, prin urmare, prețul de piață al acestora nu este observabil. La 30 iunie 2008, activul total în bilanțul BPP se ridica la 2,9 miliarde EUR, reprezentând mai puțin de 1 % din activul total al sectorului bancar portughez. BPP este deținută în proporție de 100 % de grupul Privado Holding SGPS (sociedade gestora de participações sociais) S.A. La 30 iunie 2008, majoritatea acțiunilor acestui holding privat (51,5 %) erau deținute de 12 acționari. În 2009, grupul Privado Holding avea 187 de angajați, dintre care 148 lucrau pentru BPP.

2.2.   Dificultățile financiare ale băncii

(11)

Potrivit autorităților portugheze, BPP a început să aibă dificultăți în privința lichidităților din cauza deteriorării situației economice globale, care a redus semnificativ capacitatea băncii de a-și gestiona lichiditățile.

(12)

La 24 noiembrie 2008, BPP a informat Banca Centrală Portugheză („Banco de Portugal”) că exista riscul să nu își poată îndeplini obligațiile de plată. BPP a primit atunci permisiunea de a-și suspenda toate plățile începând cu 1 decembrie 2008.

(13)

La 5 decembrie 2008, BPP a primit un împrumut de 450 de milioane EUR garantat cu o garanție de stat, în condițiile specificate mai jos. Împrumutul și garanția vizau doar pasivul BPP astfel cum fusese înregistrat în bilanțul contabil la 24 noiembrie 2008, iar împrumutul urma să fie utilizat doar pentru rambursarea depunătorilor și a altor creditori, fără a acoperi obligațiile altor entități ale grupului.

2.3.   Măsura de ajutor de urgență

(14)

La 5 decembrie 2008, BPP a semnat un contract de împrumut („contractul de împrumut”), garantat printr-o garanție de stat, pentru 450 de milioane EUR, cu șase bănci portugheze importante (Banco Comercial Português, S.A., Caixa Geral de Depósitos, S.A., Banco Espírito Santo, S.A., Banco BPI, S.A., Banco Santander Totta, S.A., Caixa Central – Caixa Central de Crédito Agricola Mútuo CRL) („consorțiul bancar”). Împrumutul avea o scadență de șase luni, aceasta putând fi reînnoită până la doi ani și purta o dobândă la rata EURIBOR + 100 de puncte de bază. Remunerația pentru împrumut a fost stabilită pe baza costului de finanțare al băncilor creditoare la momentul operațiunii.

(15)

Potrivit autorităților portugheze, în absența unei garanții de stat, niciun creditor nu era dispus să ofere finanțare pentru BPP la o rată rezonabilă, având în vedere situația financiară dificilă a acesteia. Garanția de stat care a însoțit împrumutul a fost acordată în conformitate cu Legea nr. 112/97, adică în afara programului portughez de garantare (Legea 60-A/2008) care fusese aprobat de Comisie la 29 octombrie 2008 (5). În special, autoritățile portugheze au declarat că programul general de garantare, care se limitează la bănci solvabile, ar fi un cadru neadecvat pentru intervenția statului în favoarea BPP, având în vedere deteriorarea financiară din ce în ce mai gravă a băncii și riscurile specifice aferente acestei operațiuni.

(16)

Remunerația pentru garanția de stat a fost fixată la 20 de puncte de bază, având în vedere garanția reală prezentată de BPP.

(17)

Garanția reală constă în: (i) prim drept de gaj asupra mai multor active, astfel cum se specifică în contractul încheiat de statul portughez, BPP și Banco de Portugal; și (ii) ipotecă de gradul I asupra bunurilor imobile în proprietatea BPP. Această garanție reală a fost estimată de autoritățile portugheze la o valoare de aproximativ 672 de milioane EUR la momentul semnării contractului de împrumut și a contractului de garanție (6). Constituirea garanției este reglementată de un acord subscris de Trezorerie, BPP și Banco de Portugal, în care aceasta din urmă a fost desemnată custode și gestionar al garanției reale în numele Trezoreriei. Potrivit autorităților portugheze, statul portughez are, în temeiul dreptului național, drepturi privilegiate și prioritare asupra garanției reale.

(18)

În perioada de valabilitate a împrumutului acoperit de garanția de stat, BPP s-a angajat să nu vândă, să nu ofere drept garanție reală sau să înstrăineze în alt mod activele sale curente și viitoare.

(19)

În contextul examinării de către Comisie a măsurii de ajutor de urgență, Portugalia s-a angajat să prezinte un plan de restructurare pentru BPP în termen de șase luni de la intervenția statului (respectiv, până la 5 iunie 2009).

(20)

În decizia sa din 13 martie 2009, Comisia a aprobat măsura pe o perioadă de șase luni de la acordarea garanției de stat, respectiv până la 5 iunie 2009. Comisia a considerat, de asemenea, că prezentarea planului de restructurare până la 5 iunie 2009 este necesară, având în vedere nivelul excepțional de scăzut al remunerației.

(21)

Pentru a prelungi valabilitatea garanției ulterior perioadei inițiale de șase luni, autoritățile portugheze s-au angajat să transmită Comisiei o notificare specială.

(22)

Portugalia nu și-a îndeplinit angajamentele susmenționate.

2.4.   Prelungirea măsurii de ajutor de urgență

(23)

Prin mesajul electronic din 23 iunie 2009, Portugalia a informat Comisia că a luat decizia de a prelungi garanția de stat pentru o perioadă de încă șase luni (Despacho nr. 13364-A/2009 din partea Ministerului de Finanțe din 5 iunie 2009). Totuși, Portugalia nu a notificat prelungirea respectivă și nici nu a solicitat aprobarea Comisiei.

(24)

Deoarece decizia Comisiei aproba ajutorul doar până la 5 iunie 2009, ajutorul de salvare a devenit ilegal la 6 iunie 2009.

(25)

Un plan de restructurare a fost trimis la Banco de Portugal de către administratorii BPP la 24 aprilie 2009.

(26)

Prin scrisoarea din 5 iunie 2009, autoritățile portugheze au explicat Comisiei că întârzierea prezentării unui plan de restructurare pentru BPP a fost cauzată de faptul că planul de redresare și restructurare propus de BPP nu fusese acceptat de Banco de Portugal.

(27)

La 9 iunie 2009, Ministerul Finanțelor și Administrației Publice a publicat un document intitulat „Esclarecimento do Ministério das Finanças e da Administraçăo PúblicaDecisăo relativa ao Banco Privado Português” („Clarificări prezentate de Ministerul Finanțelor și Administrației Publice – Decizia privind Banco Privado Português”) (denumit în continuare „documentul din 9 iunie 2009”), în care se afirma că planul de redresare și recuperare prezentat la 24 aprilie 2009 de către BPP băncii centrale propunea, între altele, o operațiune de recapitalizare cu o contribuție a statului cu o valoare între 150 și 200 de milioane EUR sub formă de acțiuni ordinare, acțiuni preferențiale și obligații suplimentare nerambursabile. Acest plan nu a fost acceptat deoarece s-a considerat că „nu respectă reglementările privind recapitalizarea definite în legea nr. 63-A/2008 sau orientările Uniunii Europene referitoare la acest aspect care au ca scop asigurarea conformității cu normele comunitare în materie de concurență, având în vedere că în acest caz este prezent ajutorul de stat”.

(28)

În documentul din 9 iunie 2009 se afirma, de asemenea, că un mare număr de clienți ai BPP și-au încredințat economiile spre a fi gestionate de către bacă, aceasta investindu-le în instrumente financiare răspândite în zeci de societăți vehicul cu sediul în jurisdicții offshore (instrumente cu „rentabilitate absolută” – Absolute Return). În pofida riscului inerent al acestor produse, BPP a stabilit o rată de remunerație și a garantat întregul capital investit de acești clienți la scadență. Această garanție a rentabilității nu a fost niciodată comunicată autorităților de supraveghere și nici nu a fost inclusă și înregistrată în bilanțul contabil al băncii. Prin faptul că au ascuns acest pasiv, acționarii băncii nu au fost nevoiți să contribuie cu capital suplimentar pentru a îndeplini cerințele legale și de reglementare în vigoare. În plus, în conformitate cu documentul din 9 iunie 2009, în urma anchetei desfășurate de Comisia Valorilor Mobiliare din Portugalia (Comissăo do Mercado de Valores Mobiliários – CMVM) și Banco de Portugal, au fost constate nereguli grave care reprezintă practici infracționale din partea BPP.

2.5.   Situația produselor de investiție cu rentabilitate absolută

(29)

În documentul din 9 iunie 2009, autoritățile portugheze au afirmat, de asemenea, că analizează împreună cu autoritățile de supraveghere o soluție pentru minimizarea pierderilor pentru clienții BPP care dețin instrumente cu rentabilitate absolută, ale căror investiții sunt în pericol. Soluția concepută de guvern ar include, printre altele, următoarele caracteristici: 1. crearea unui nou instrument financiar, reprezentativ pentru portofoliul actual indirect de instrumente cu rentabilitate absolută, pentru a înlocui pozițiile actuale ale investitorilor; 2. instrumentul financiar ar fi emis și gestionat de către o entitate independentă de BPP și deținută și gestionată de instituții bancare naționale.

2.6.   Procedura oficială de investigare și a doua prelungire a măsurii de ajutor de urgență

(30)

La 15 iulie 2009, Comisia a invitat autoritățile portugheze să prezinte de urgență planul de restructurare pentru BPP, chiar și în formă provizorie, reamintind că ajutorul de salvare a devenit ilegal de la 6 iunie 2009.

(31)

Deoarece planul solicitat nu a fost prezentat, prin scrisoarea din 6 octombrie 2009, Comisia a transmis o atenționare oficială în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999.

(32)

La 10 noiembrie 2009, Comisia a inițiat procedura oficială de investigare cu privire la presupusa măsură de ajutor de stat. În aceeași decizie, Comisia a emis un ordin de informare, solicitând Portugaliei să prezinte planul de restructurare până la 22 decembrie 2009.

(33)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (7). Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la măsura de ajutor.

(34)

La 3 decembrie 2009, autoritățile portugheze au informat Comisia că garanția de stat urma să fie extinsă pe o perioadă suplimentară de șase luni. Potrivit autorităților portugheze, statul a fost obligat să reînnoiască garanția deoarece o întrerupere imediată a activității BPP ar fi compromis în mod clar soluția în curs de analiză. Deoarece BPP nu avea, în mod evident, capacitatea de a rambursa împrumutul, băncile care acordaseră împrumutul BPP au convenit să prelungească scadența acestuia cu încă șase luni, fără să modifice condițiile curente și fără finanțare suplimentară, cu condiția ca garanția de stat corespunzătoare să fie, de asemenea, prelungită.

(35)

La 5 decembrie 2009, garanția de stat a fost, în consecință, prelungită cu încă șase luni. Prelungirea nu a fost notificată Comisiei: autoritățile portugheze doar au informat Comisia cu privire la faptul că garanția aferentă împrumutului urma să fie reînnoită.

(36)

La 25 februarie 2010, autoritățile portugheze au trimis o scrisoare în care au explicat elementele pe care guvernul le considera a constitui o bază pentru o soluție la problemele create de BPP pentru o parte semnificativă a clienților acesteia, respectiv investitorii în produsul de investiție cu rentabilitate absolută.

(37)

În aceeași scrisoare, autoritățile portugheze au informat Comisia că, la 11 decembrie 2009, guvernul decisese următoarele:

(i)

să înființeze un Fond de investiții special (Fundo Especial de Investimento – FEI) închis și nearmonizat, format din resurse (active și pasive brute) deținute în produsul de investiții cu rentabilitate absolută, caracterizat de următoarele: (a) gestionare pasivă a fondului de investiții special; (b) subscriere în natură a acțiunilor; (c) termen de patru ani cu posibilitate de extindere până la maximum zece ani prin decizie a adunării acționarilor (1 acțiune = 1 vot); (d) participare a clienților ca membri în mod voluntar;

(ii)

să reînnoiască garanția de stat pentru împrumutul de 450 de milioane EUR până la momentul creării fondului de investiții special;

(iii)

să activeze Fondul de garanții la depozite (Fundo de Garantia de Depósitos – FGD), care garantează rambursarea integrală a valorii soldurilor de credit în numerar ale fiecărui depunător, în cazurile în care această valoare nu depășește 100 000 EUR, și Sistemul de compensare a investitorilor (Sistema de Indemnizaçăo aos Investidores – SII), care garantează compensarea cu până la maximum 25 000 EUR per investitor, în condițiile stabilite prin lege, fără a implica fonduri publice;

(iv)

să acorde o asigurare de până la 250 000 EUR clienților care participă la FEI, cu condiția ca aceștia să se încadreze în criteriile FGD și SII; astfel, diferența negativă, dacă ar exista, între venitul clientului – sub forma rambursărilor din FGD și SII și a plăților din FEI – și valoarea nominală a investiției, până la un plafon de 250 000 EUR, la 24 noiembrie 2008, ar fi asigurată de către stat.

(38)

Angajamentul asumat de statul portughez în legătură cu investitorii FEI, astfel cum rezultă din sistemul juridic al acestuia, va fi aplicabil doar la data închiderii fondului, care survine la patru ani de la crearea acestuia – 30 martie 2014 (8).

(39)

La 1 februarie 2010, Comisia Valorilor Mobiliare din Portugalia (CMVM) a autorizat crearea FEI astfel cum este descris mai sus, Privado Fundos – Sociedade Gestora de Fundos de Investimento, S.A. fiind responsabilă pentru gestionarea fondului, iar Banif – Banco de Investimento, S.A servind drept depozitar al fondului.

(40)

FEI a fost înființat la 30 martie 2010.

(41)

La 16 aprilie 2010, Banco de Portugal a emis un comunicat în care afirma că autorizația bancară a BPP a fost revocată prin decizia din 15 aprilie 2010, având în vedere imposibilitatea restructurării sau recapitalizării băncii. Ulterior, la 22 aprilie 2010, Banco de Portugal a solicitat lichidarea BPP la instanța competentă (Tribunal de Comércio de Lisboa), prezentând în același timp o propunere de numire a unei comisii de lichidare. Lichidarea BPP urmează normele portugheze privind lichidarea care se aplică în mod specific instituțiilor bancare. Autoritățile portugheze estimează că diferitele etape juridice prevăzute în legislația relevantă conduc la concluzia că lichidarea ar putea dura aproximativ un an.

(42)

La 13 mai 2010, autoritățile portugheze au comunicat Comisiei că, pe baza contractului de împrumut (9), garanția a fost solicitată de către consorțiul bancar și a fost executată la 7 mai 2010, atunci când Portugalia a rambursat 450 de milioane EUR celor șase bănci. Statul portughez a afirmat că a luat deja măsurile necesare pentru exercitarea drepturilor sale privilegiate și prioritare în calitate de creditor cu privire la garanția reală aferentă garanției de stat, prezentându-și revendicările înaintea instanței relevante (10).

3.   DECIZIA COMISIEI PRIVIND PROCEDURA OFICIALĂ DE INVESTIGARE

(43)

În decizia sa din 10 noiembrie 2009 de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Comisia și-a prezentat evaluarea și îndoielile preliminare cu privire la compatibilitatea măsurilor în cauză cu piața internă. Măsurile respective erau următoarele:

Stabilirea prețului garanției, care era sub nivelul necesar în mod normal în conformitate cu Comunicarea privind sectorul bancar (11). Comisia și-a exprimat îndoiala că remunerația era corespunzătoare, având în vedere riscul. Comisia a autorizat stabilirea prețului doar pe baza angajamentului Portugaliei de a prezenta un plan de restructurare care, pe termen mai lung, ar elimina în mod adecvat acest avantaj.

Faptul că Portugalia nu a prezentat planul de restructurare în pofida atenționării oficiale în acest sens din scrisoarea din 6 octombrie 2009.

Prelungirea garanției (la 5 iunie 2009) ulterior perioadei de șase luni aprobată inițial de Comisie.

4.   OBSERVAȚIILE PORTUGALIEI

(44)

În observațiile prezentate de acestea cu privire la inițierea procedurii oficiale de investigare, autoritățile portugheze au susținut că nu au pierdut din vedere angajamentul luat față de Comisie de a prezenta un plan de restructurare a BPP. Cu toate acestea, potrivit scrisorii acestora din 13 aprilie 2010, responsabilitatea pentru prezentarea planului de restructurare aparținea în ultimă instanță BPP (cu aprobarea Banco de Portugal), responsabilitatea statului portughez fiind doar transmiterea planului la Comisie. Autoritățile portugheze nu au prezentat planul de restructurare Comisiei din simplul motiv că planul prezentat de BPP nu a fost aprobat de Banco de Portugal. Ordinul impus în decizia Comisiei din 10 noiembrie 2009 nu putea fi, prin urmare, îndeplinit, în pofida eforturilor politice depuse de statul portughez pentru a asigura îndeplinirea efectivă de către BPP a obligațiilor acesteia față de Banco de Portugal, față de stat și, în ultimă instanță, față de Comisie.

(45)

În ceea ce privește ajutorul de stat acordat BPP, Portugalia susține că a fost și este compatibil cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE, deoarece a fost acordat în vederea garantării stabilității sistemului financiar național, prin analogie cu evoluțiile în context european.

(46)

În privința prelungirilor garanției de stat aferentă împrumutului de 450 de milioane EUR, Portugalia susține că acestea nu constituie un ajutor de stat nou, deoarece nu a existat nicio modificare a situației care a stat la baza aprobării de către Comisie a măsurii de ajutor de stat. Garanția de stat, prelungită de două ori, a continuat să aibă aceleași condiții: (i) nu a existat nicio majorare a valorii împrumutului; (ii) nu a existat nicio modificare a obligațiilor îndeplinite de împrumut (12); (iii) în baza contractului de garanție, aceasta urma să expire doar după 30 de zile de la data ultimei plăți din suma principală și din dobândă, iar Comisia cunoștea faptul că acordul de împrumut avea o durată de doi ani (13).

(47)

Referitor la nenotificarea prelungirilor garanției de stat, autoritățile portugheze susțin că reînnoirea contractului de împrumut nu depindea de statul portughez ci de consorțiul bancar și de BPP și că neprelungirea garanției ar fi condus la aceleași repercusiuni negative pentru sistemul financiar portughez care justificaseră pe deplin aprobarea de către Comisie a măsurii de ajutor de stat. În plus, Portugalia consideră că prelungirile garanției au fost automate în temeiul contractului care reglementează acordul de împrumut, deși au fost oficializate totuși din motive de certitudine juridică față de consorțiul bancar.

(48)

De asemenea, potrivit autorităților portugheze, prelungirile (chiar dacă ar fi considerate a constitui un ajutor nou) nu au generat un avantaj economic, deoarece BPP nu funcționa, în practică, cel puțin începând de la 1 decembrie 2008. Astfel, măsura, cu sau fără prelungiri, nu a „conferit un avantaj economic BPP și nu a consolidat poziția acesteia în raport cu concurenții săi din simplul motiv că BPP nu desfășura operațiuni pe piață și, în consecință, nu era în concurență cu alte bănci” (14). Portugalia consideră, prin urmare, că măsura nu a afectat nici concurența, nici schimburile comerciale între statele membre.

(49)

În observațiile lor cu privire la observațiile părților interesate (a se vedea mai jos), autoritățile portugheze au afirmat că împrumutul de 450 de milioane EUR a fost utilizat în mod transparent pentru a evita impactul sistemic și pentru îndeplinirea obligațiilor BPP astfel cum au fost înregistrate în bilanțul contabil la 24 noiembrie 2008.

(50)

Autoritățile portugheze au menționat, de asemenea, că Portugalia își va exercita drepturile asupra garanției reale aferente garanției de stat, în cadrul procedurii de lichidare a BPP. Având în vedere statutul său de creditor privilegiat al BPP, Portugalia are convingerea că va putea să recupereze întreaga sumă de 450 de milioane EUR pe care a plătit-o băncilor creditoare. În acest sens, autoritățile portugheze menționează că valoarea garanției reale era, la 7 mai 2010, cu peste 20 % mai mare decât suma totală a împrumutului garantat.

(51)

În ceea ce privește angajamentul statului de a compensa pierderile de până la 250 000 EUR ale clienților instrumentelor cu rentabilitate absolută care s-au alăturat FEI, Portugalia susține că acest angajament nu constituie ajutor de stat deoarece: (i) nu implică transferul niciunei resurse de stat către societatea care gestionează FEI sau către orice organism care desfășoară activități pe piață; (ii) este un mecanism regulamentar și acceptat care reprezintă o extensie logică a sistemului de compensare a investitorilor; (iii) nu implică nici un avantaj economic pentru investitori, cărora li se adresează în mod generic și exclusiv, în conformitate cu cerințele legale naționale și europene, și nicio denaturare a concurenței pe piață sau a relațiilor dintre statele membre.

(52)

În plus, Portugalia susține că plățile actuale către clienții FEI în urma acestui angajament vor fi minime, în cazul în care sunt într-adevăr efectuate. Autoritățile portugheze consideră că asigurarea de 250 000 EUR este o măsură care intenționează să genereze încredere în clienții FEI, ceea ce nu va conduce însă, în majoritatea scenariilor, la o plată efectivă. Conform unui scenariu conservator, bazat pe premisa că activele din cadrul FEI continuă să se deterioreze față de valoarea lor din octombrie 2009 în următorii patru ani, Portugalia calculează că plata maximă per client va fi de aproximativ 68 000 EUR. În cazul scenariilor mai favorabile, nu ar exista nicio plată.

5.   OBSERVAȚIILE ALTOR PĂRȚI INTERESATE

(53)

În temeiul articolului 6 din Decizia Comisiei din 10 noiembrie 2009 de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Comisia a primit observații, la 6 aprilie 2010, de la părți interesate identificate în mod corespunzător, care au dorit să rămână anonime. În observațiile acestora cu privire la inițierea procedurii oficiale de investigare, părțile interesate au subliniat că niciuna dintre condițiile în care a fost acordată garanția de stat (durata maximă de șase luni și prezentarea unui plan de restructurare) nu a fost respectată. Prin urmare, potrivit observațiilor prezentate, ajutorul era ilegal, iar Comisia ar trebui să impună Portugaliei întreruperea garanției. În plus, cele 450 de milioane EUR, în loc să fie utilizate pentru restructurarea băncii, au fost utilizate pentru rambursarea anumitor clienți ai BPP, în detrimentul tuturor celorlalți.

6.   EVALUARE

6.1.   Calificarea măsurilor ca ajutor de stat

(54)

Articolul 107 alineatul (1) din TFUE prevede:

„Cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.”

(55)

Pentru ca articolul 107 alineatul (1) din TFUE să fie aplicabil, trebuie să existe o măsură de ajutor imputabilă statului care să fie acordată prin resurse de stat, care să afecteze schimburile comerciale între statele membre și care să denatureze concurența pe piața internă prin conferirea unui avantaj selectiv anumitor întreprinderi.

6.1.1.   Garanția de stat aferentă împrumutului de 450 de milioane EUR

(56)

Comisia reamintește că a stabilit deja în Decizia privind ajutorul de salvare din 13 martie 2009 că garanția de stat constituie ajutor de stat (15). Măsura este finanțată prin resurse de stat deoarece constă într-o garanție de stat acordată de Portugalia. Într-adevăr, rambursarea efectuată de statul portughez către consorțiul bancar la 13 mai 2010 (a se vedea considerentul 42 de mai sus) demonstrează în mod clar că au fost implicate resurse de stat.

(57)

Astfel cum s-a stabilit deja în Decizia privind ajutorul de salvare din 13 martie 2009 (16), garanția de stat a permis BPP să beneficieze de condiții financiare mai favorabile pentru împrumutul obținut față de cele disponibile în mod normal pe piață pentru întreprinderi în circumstanțe similare, în situația improbabilă, așa cum admit autoritățile portugheze, în care astfel de împrumuturi chiar ar fi disponibile. În această privință, în Decizia privind ajutorul de salvare s-a afirmat deja că un comision de 20 de puncte de bază se situează mult sub nivelul rezultat din aplicarea recomandării Băncii Centrale Europene din 20 octombrie 2008. În pofida nivelului ridicat al garanției reale, Comisia a concluzionat că remunerația pentru garanția de stat era considerabil mai scăzută decât ceea ce s-ar considera în general ca fiind adecvat pentru băncile aflate în situație de dificultate. Această remunerație era considerată adecvată doar în etapa de salvare, cu condiția prezentării unui plan de restructurare înainte de 5 iunie 2009.

(58)

Spre deosebire de alte bănci, care nu au beneficiat de garanții de stat pentru împrumuturi, BPP a obținut un avantaj economic în sensul că comisionul perceput pentru garanția de stat se situa în moc clar sub nivelul pieței.

(59)

Argumentul prezentat de autoritățile portugheze potrivit căruia BPP nu a desfășurat activități pe piață după 1 decembrie 2008 nu poate fi acceptat. Având în vedere că autorizația bancară a BPP a fost revocată de către Banco de Portugal doar la 15 aprilie 2010, BPP ar fi putu intra sau reintra pe piață fără un anunț prealabil. Într-adevăr, planurile de recuperare pentru BPP prezentate între decembrie 2008 și aprilie 2009 indică potențialul băncii de a continua să desfășoare o activitate economică drept consecință a măsurii de salvare. Având în vedere activitățile și poziția BPP pe piața financiară națională și pe cea internațională, acest avantaj ar putea afecta concurența și schimburile comerciale între statele membre în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Doar începând cu 15 aprilie 2010, odată cu revocarea autorizației bancare, BPP și-a pierdut orice capacitate de a reintra pe piață și de a putea să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale între statele membre.

(60)

Pe baza celor de mai sus, Comisia concluzionează că garanția de stat a conferit un avantaj economic pentru BPP prin utilizarea resurselor de stat imputabilă Portugaliei. Acest avantaj poate afecta concurența și schimburile comerciale între statele membre în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Prin urmare, măsurile constituie ajutor de stat.

6.1.2.   Garanția de 250 000 EUR pentru clienții FEI

(61)

Astfel cum s-a descris mai sus, beneficiarii acestei măsuri sunt clienți ai BPP care au investit în produsele cu rentabilitate absolută și au optat să devină membri ai FEI. În absența soluției puse în aplicare de Portugalia, clienții FEI ar risca să nu își poată primi sumele de bani sau, mai probabil, să li se ramburseze o sumă mai mică decât în baza garanției. Potrivit estimărilor proprii ale Portugaliei, este posibil ca profitul acestora în calitate de clienți FEI să sporească prin garanție. Prin urmare, clienții FEI au beneficiat de un avantaj în urma măsurii.

(62)

Totuși simpla depunere de fonduri nu constituie în mod necesar o activitate comercială în sensul normelor privind ajutorul de stat și, într-adevăr, potrivit informațiilor prezentate de Portugalia, majoritatea participanților la FEI sunt persoane fizice care nu sunt întreprinderi. Cu toate acestea, în măsura în care sumele FEI garantate prin garanție de stat sunt în beneficiul întreprinderilor, acestea ar putea constitui ajutor de stat.

(63)

Cu toate acestea, cifrele furnizate de Portugalia indică în mod clar că plata efectuată de stat se va situa cu mult sub pragul de minimis de 200 000 EUR pe o perioadă de trei ani (17), odată ce se ia în considerare asigurarea oferită de Sistemul de compensare a investitorilor și de Fondul de garanții la depozite, precum și valoarea probabilă pe care, în cazul unor premise prudente, investitorii o vor recupera din activele de bază.

6.2.   Compatibilitatea în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE

6.2.1.   Garanția de stat aferentă împrumutului de 450 de milioane EUR

(64)

Portugalia susține că elementul de ajutor ar trebui să fie evaluat pe baza articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE, care permite Comisiei să declare ajutorul compatibil cu piața internă dacă acesta are ca scop să remedieze „perturbări grave ale economiei unui stat membru”. Comisia reamintește că instanța competentă în materie a subliniat faptul că articolul 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE trebuie să fie aplicat restrictiv și trebuie să elimine o perturbare a întregii economii a unui stat membru (18).

(65)

Comisia a recunoscut deja că actuala criză financiară globală poate crea o perturbare gravă a economiei unui stat membru și că măsurile de sprijinire a băncilor ar putea fi considerate drept o posibilitate de remediere a acestei perturbări. Această evaluare a fost confirmată în Comunicarea privind sistemul bancar (19), Comunicarea privind recapitalizarea (20), Comunicarea privind activele depreciate (21) și Comunicarea privind restructurarea (22) adoptate de Comisie. Articolul 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE poate, prin urmare, servi drept temei juridic pentru măsurile de ajutor luate în vederea abordării acestei crize sistemice. În ceea ce privește în mod specific economia portugheză, acesta a fost, de asemenea, temeiul juridic adecvat pentru mai multe decizii ale Comisiei de aprobare a măsurilor luate de autoritățile portugheze pentru combaterea crizei financiare, în special aprobarea de către aceasta a programului portughez de recapitalizare și prelungirea acestuia, ultima astfel de decizie datând din martie 2010 (23).

(66)

În ceea ce privește cazul în speță, Comisia observă, de asemenea, că în Decizia sa privind ajutorul de salvare, a fost evaluată aplicabilitatea articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE, considerându-se că acesta nu se aplică, deoarece nerespectarea de către BPP a obligațiilor sale financiare ar putea avea un efect negativ asupra întregului sistem financiar portughez (a se vedea considerentele 33-45 din Decizia privind ajutorul de salvare).

(67)

Concomitent cu neprezentarea un plan de restructurare, în pofida solicitărilor repetate și a ordinului de informare, astfel cum se descrie la considerentele 30-32 de mai sus, Portugalia a prelungit de două ori garanția fără a notifica în prealabil Comisia și fără a obține aprobarea acesteia.

(68)

Argumentele autorităților portugheze potrivit cărora Comisia cunoștea faptul că, în temeiul contractului, garanția putea fi furnizată pe o perioadă de doi ani și că nu a existat nicio modificare semnificativă a garanției de stat nu pot fi acceptate. Decizia privind ajutorul de salvare stabilea o legătură între aprobarea garanției de stat și punerea în aplicare a angajamentului autorităților portugheze de a prezenta planul de restructurare în termen de șase luni. Acest angajament nu a fost respectat de către autoritățile portugheze.

(69)

În plus, existența unei reînnoiri stipulate prin contract a garanției de stat în temeiul unei decizii luate de consorțiul bancar și de BPP nu poate exonera Portugalia de obligațiile precise și explicite care decurg din angajamentele pe care aceasta le-a luat înaintea comisiei și pe care s-a bazat Decizia privind ajutorul de salvare sau de obligațiile sale în temeiul articolului 108 alineatul (3) din TFUE.

(70)

Poziția Portugaliei în privința obligației de a prezenta planul de restructurare, respectiv că singura sa sarcină era transmiterea planului respectiv la Comisie nu poate fi, nici aceasta, acceptată din perspectiva angajamentelor pe care s-a bazat Decizia privind ajutorul de salvare. În orice caz, este cert că planul de restructurare nu a fost prezentat în termenul necesar prevăzut în Decizia privind ajutorul de salvare și, prin urmare, baza pe care s-a acordat aprobarea nu a fost susținută.

(71)

Prin urmare, stabilirea prețului garanției a fost sub nivelul impus în mod normal în conformitate cu Comunicarea privind sectorul bancar pentru ca aceasta să fie considerată ajutor compatibil, iar Comisia a autorizat acel nivel al prețului în Decizia privind ajutorul de salvare doar pe baza unui angajament luat de Portugalia de a prezenta un plan de restructurare sau lichidare care să minimizeze în mod adecvat denaturarea concurenței. Nu a fost prezentat niciun astfel de plan până la 5 iunie 2009, Comisia concluzionând, prin urmare, că nici garanția oferită de Portugalia la 5 decembrie 2008, nici continuarea acesteia după 5 iunie 2009 nu sunt compatibile cu piața internă.

(72)

Deși Portugalia nu a prezentat nici un plan de restructurare pentru BPP, autoritățile portugheze au oferit informații doveditoare potrivit cărora procedura de lichidare care a început la 15 aprilie 2010 cu revocarea autorizației bancare a BPP va conduce la lichidarea acesteia. În plus, nu va fi acordată nicio compensație acționarilor BPP, în afara oricăror sume care provin din procedura de lichidare. Pe baza acestor informații, Comisia consideră că nu va exista nici un risc de denaturare a concurenței în viitor în ceea ce privește BPP. Totuși, această concluzie nu elimină incompatibilitatea măsurii luate în favoarea Portugaliei pe perioada 5 decembrie 2008 – 15 aprilie 2010.

(73)

Pentru a determina un preț al pieței pentru dobânda la împrumut, Comisia și-a întemeiat evaluarea pe Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (24). Comisia stabilește ratele de referință care se presupune că reflectă nivelul mediu al ratelor dobânzilor percepute pe piață pentru împrumuturi pe termen mediu și lung garantate cu garanții normale. Această rată de referință este o rată de bază care poate fi majorată în situațiile care implică un anumit risc, de exemplu, o întreprindere în dificultate sau atunci când garanția care este solicitată în mod normal de către bancă nu este oferită. În circumstanțe excepționale, elementul de ajutor al garanției s-ar putea dovedi a avea o valoare la fel de mare ca suma efectiv acoperită de garanția respectivă.

(74)

Garanția a permis BPP să beneficieze de condiții financiare mai favorabile la împrumut față de cele disponibile în mod normal pe piețele financiare. Comisia consideră că elementul de ajutor al garanției poate fi calculat ca diferența dintre rata dobânzii pe care BPP ar fi trebuit să o plătească pentru un împrumut în condițiile pieței, adică fără o garanție, și rata dobânzii la care împrumutul garantat a fost oferit în realitate. Această diferență poate fi considerată a corespunde primei pe care un garant din economia de piață ar fi solicitat-o pentru astfel de garanții.

(75)

În cazul de față, Comisia consideră că, în absența garanției, BPP ar fi plătit o rată a dobânzii cel puțin egală cu rata de referință dobânzii de referință plus 400 de puncte de bază deoarece era o întreprindere în dificultate oferind un nivel ridicat al garanției reale. Comisia consideră că spread-ul de 400 de puncte de bază este adecvat având în vedere nivelul ridicat al garanției reale a împrumutului (a se vedea considerentul 17), care a crescut probabilitatea recuperării de către creditor a cel puțin o parte din împrumut în pofida situației foarte dificile a BPP. Elementul de ajutor al garanției constă astfel în diferența dintre rata dobânzii de referință plus 400 puncte de bază și rata dobânzii la care împrumutul garantat a fost oferit (respectiv, EURIBOR + 100 de puncte de bază), după deducerea prețului plătit efectiv pentru garanție, adică 20 de puncte de bază.

(76)

În acest context, Comisia menționează, de asemenea, că Portugalia a afirmat că a depus deja cererile necesare pentru a-și exercita drepturile privilegiate și prioritare cu privire la garanția reală pe care le are asupra BPP și că va continua să acționeze astfel până la recuperarea sumei integrale a împrumutului (25). Comisia consideră că Portugalia are obligația de a acționa astfel în vederea aplicării clauzelor contractului de garanție; orice neexercitare a drepturilor sale asupra garanției reale în sensul recuperării sumei integrale a împrumutului ar constitui ajutor de stat în favoarea BPP.

6.3.   Utilizarea împrumutului de 450 de milioane EUR de către BPP

(77)

Partea terță interesată care a prezentat observații la Decizia Comisiei de inițiere a procedurii oficiale de investigare a susținut că împrumutul de 450 de milioane EUR, în loc să fie utilizat pentru restructurarea BPP, a fost utilizat pentru rambursarea de sume către anumiți clienți ai băncii, în detrimentul tuturor celorlalți. Comisia a primit informații din partea autorităților portugheze indicând că împrumutul a fost utilizat pentru rambursarea creditorilor BPP ale căror credite erau scadente sau ale căror linii de creditare expirau și care au decis să nu își prelungească creditele sau să nu își reînnoiască liniile de creditare. Comisia nu a constatat nicio probă solidă care să susțină afirmațiile terței părți interesate.

7.   CONCLUZIE

(78)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că garanția de stat acordată BPP constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, care nu poate fi declarat compatibil cu piața internă.

8.   RECUPERARE

(79)

În conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, atunci când se iau decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide dacă statul membru în cauză ia toate măsurile necesare pentru a recupera ajutorul de la beneficiar. Doar ajutorul care este incompatibil cu piața internă trebuie recuperat.

(80)

Scopul recuperării este restabilirea situației existente înainte de acordarea ajutorului. Aceasta se obține odată ce ajutorul incompatibil este restituit de către BPP, care astfel renunță la avantajul de care a beneficiat în raport cu concurenții săi. Suma care trebuie recuperată ar trebui să fie de așa natură încât să elimine avantajul economic acordat BPP.

(81)

În conformitate cu punctul 3.1 din Comunicarea Comisiei cu privire la aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții (denumită în continuare „Comunicarea Comisiei privind garanțiile”) (26), în cazul unei garanții de stat individuale, elementul de ajutor trebuie să fie evaluat prin referire la condițiile garanției și împrumutului. Având în vedere dificultățile financiare grave ale BPP la momentul la care s-a acordat garanția, este puțin probabil ca întreprinderea să fi avut capacitatea de a obține un împrumut bancar pe piață fără intervenția statului.

(82)

Pentru cuantificarea exactă a sumei ajutorului, având în vedere că nu poate fi determinat un preț al pieței adecvat pentru remunerația garanției de stat, trebuie să fie definit un reper rezonabil. Astfel cum s-a prezentat la prima liniuță de la punctul 3.2 al Comunicării Comisiei privind garanțiile, „echivalentul-subvenție sub formă de numerar” într-un anumit an poate fi calculat în același mod ca echivalentul-subvenție al unui credit în condiții preferențiale. Astfel, suma ajutorului poate fi calculată ca diferența dintre o rată teoretică a dobânzii pe piață și rata dobânzii obținută prin intermediul unei garanții de stat, după deducerea oricăror prime plătite.

(83)

În cazul de față, având în vedere dificultățile financiare și luând în considerare garanția reală constituită, BPP ar fi trebuit să plătească pentru un împrumut în condiții de piață, adică fără o garanție, rata dobânzii de referință plus o primă de risc de 400 de puncte de bază. Suma ajutorului ar trebui, prin urmare, să fie calculată ca diferența între această rată teoretică a pieței și rata dobânzii la care împrumutul garantat a fost efectiv oferit (respectiv EURIBOR + 100 de puncte de bază), după deducerea prețului efectiv plătit pentru garanție, respectiv 20 de puncte de bază.

(84)

În ceea ce privește suma totală a împrumutului în sine, în conformitate cu autoritățile portugheze, statul portughez a luat până în prezent toate măsurile și a parcurs toate etapele necesare pentru aplicarea drepturilor sale prioritare asupra garanției reale pe care o deține de la BPP (a cărei valoare a fost estimată la o sumă semnificativ mai mare decât valoarea împrumutului) (27). Comisia pornește de la premisa că statul portughez va continua să își exercite aceste drepturi, obținând astfel suma întreagă a împrumutului în cadrul procesului de lichidare, astfel cum a și afirmat în răspunsul său din 15 iunie 2010 (28).

(85)

Suma menționată la considerentul 83 constituie suma care trebuie să fie recuperată, plus dobânda efectiv acumulată cu privire la suma respectivă de la data la care ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului (5 decembrie 2008) până la recuperarea efectivă a acestuia. Această dobândă nu poate fi mai mică decât suma calculată în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (29),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Ajutorul de stat implicat în garanția aferentă unui împrumut de 450 de milioane EUR, acordat ilegal de către Portugalia, în încălcarea articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în favoarea Banco Privado Português, este incompatibil cu piața internă.

Articolul 2

(1)   Portugalia recuperează ajutorul menționat la articolul 1 de la beneficiar.

(2)   Sumele care trebuie recuperate sunt purtătoare de dobândă de la data la care au fost puse la dispoziția beneficiarului până la recuperarea lor efectivă.

(3)   Dobânda se calculează pe o bază compusă, în conformitate cu capitolul V al Regulamentului (CE) nr. 794/2004.

Articolul 3

(1)   Recuperarea ajutorului menționat la articolul 1 este imediată și efectivă.

(2)   Portugalia asigură punerea în aplicare a prezentei decizii în termen de patru luni de la data notificării acesteia.

Articolul 4

(1)   În termen de două luni de la notificarea prezentei decizii, Portugalia prezintă Comisiei următoarele informații:

(a)

suma totală (suma principală și dobânda) care trebuie să fie recuperată de la beneficiar;

(b)

o descriere detaliată a măsurilor luate deja și planificate în vederea respectării prezentei decizii;

(c)

documentele care demonstrează faptul că statul portughez și-a exercitat drepturile prioritare asupra garanției reale oferite de Banco Privado Português în contextul garanției.

(2)   Portugalia informează permanent Comisia cu privire la evoluția măsurilor naționale luate pentru punerea în aplicare a prezentei decizii până la finalizarea recuperării ajutorului menționat la articolul 1. Aceasta depune imediat, la simpla cerere a Comisiei, informații cu privire la măsurile luate deja și planificate în vederea respectării prezentei decizii. De asemenea, Portugalia oferă informații detaliate privind cuantumul de ajutor și dobândă deja recuperat de la beneficiar.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează Republicii Portugheze.

Adoptată la Bruxelles, 20 iulie 2010.

Pentru Comisie

Joaquín ALMUNIA

Vicepreședinte


(1)  JO C 56, 6.3.2010, p. 10.

(2)  JO C 174, 28.7.2009, p. 1.

(3)  JO L 83, 27.3.1999, p. 1.

(4)  A se vedea nota de subsol 1.

(5)  Decizia din 29 octombrie 2008 în cazul NN 60/08 – Programul de garantare pentru instituțiile de creditare din Portugalia.

(6)  Autoritățile portugheze au prezentat o nouă estimare a Banco de Portugal, din 7 mai 2010, în care garanția reală era evaluată la 582 de milioane EUR.

(7)  A se vedea nota de subsol 1.

(8)  Potrivit autorităților portugheze, această dată ar putea fi prelungită până la o perioadă maximă de zece ani de la data creării FEI.

(9)  Contractul de împrumut prevedea că lichidarea sau insolvența BPP va genera rambursarea anticipată a sumei garantate de la BPP (articolul 16. Potrivit autorităților portugheze, revocarea autorizației BPP de către Banco de Portugal implică această lichidare și, prin urmare, în conformitate cu contractul, sumele împrumutului au devenit scadente și au fost solicitate de către bancă în calitatea acesteia de agent în temeiul contractului de împrumut.

(10)  A se vedea pagina 8 din răspunsul din 15 iunie 2010.

(11)  Comunicarea Comisiei privind „Aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale” („Comunicarea privind sectorul bancar”), JO C 270, 25.10.2008, p. 8.

(12)  Răspunsul II – 1 și 2 din 15 iunie 2010.

(13)  Răspunsul II – 1.2 din 13 aprilie 2010.

(14)  Răspunsul din 15 iunie 2010.

(15)  Considerentele 21-24 din decizie.

(16)  Considerentele 34, 38 și 39.

(17)  Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis (JO L 379, 28.12.2006, p. 5).

(18)  A se vedea, în ceea ce privește principiile, cauzele conexate T-132/96 și T-143/96, Freistaat Sachsen și Volkswagen AG/Comisia, Rec., 1999, p. II-3663, punctul 167, utilizate în Decizia Comisiei în cazul C 47/1996, Crédit Lyonnais (JO L 221, 8.8.1998, p. 28, punctul 10.1), Decizia Comisiei în cazul C 28/2002 Bankgesellschaft Berlin (JO L 116, 4.5.2005, p. 1, considerentul 153 și urm.) și Decizia Comisiei în cazul C 50/2006 BAWAG (JO L 83, 26.3.2008, p. 7, considerentul 166). A se vedea, de asemenea, Decizia Comisiei din 5 decembrie 2007 în cazul NN 70/2007, Northern Rock (JO C 43, 16.2.2008, p. 1), Decizia Comisiei din 30 aprilie 2008 în cazul NN 25/2008 Ajutor de restructurare pentru WestLB (JO C 189, 26.7.2008, p. 3) și Decizia Comisiei din 4 iunie 2008 în cazul C 9/2008 SachsenLB (JO L 104, 24.4.2009, p. 34).

(19)  Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale (JO C 270, 25.10.2008, p. 8).

(20)  Comunicarea Comisiei – Recapitalizarea instituțiilor financiare în contextul actualei crize financiare: limitarea ajutorului la minimul necesar și garanții împotriva denaturărilor nejustificate ale concurenței (JO C 10, 15.1.2009, p. 2).

(21)  Comunicarea Comisiei privind tratarea activelor depreciate în sectorul bancar comunitar (JO C 72, 26.3.2009, p. 1).

(22)  Comunicarea Comisiei privind restabilirea viabilității și evaluarea măsurilor de restructurare luate în sectorul financiar, în contextul crizei actuale, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat (JO C 195, 19.8.2009, p. 9).

(23)  A se vedea aprobarea programului de recapitalizare a instituțiilor de credit din Portugalia, Decizia Comisiei din 20 mai 2009 în cazul N 556/2008 (JO C 152, 7.7.2009, p. 4, în special considerentele 65-67) și prelungirea acesteia în Decizia Comisiei din 17 martie 2010, în cazul N 80/2010 (JO C 119, 7.5.2010, p. 2).

(24)  JO C 14, 19.1.2008, p. 6.

(25)  A se vedea paginile 8 și 13 din răspunsul din 15 iunie 2010.

(26)  JO C 155, 20.6.2008, p. 10.

(27)  A se vedea pagina 8 din răspunsul autorităților portugheze din 15 iunie 2010.

(28)  A se vedea pagina 13.

(29)  JO L 140, 30.4.2004, p. 1.


Top