EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document JOL_2008_136_R_0045_01

Decizia 2008/389/PESC a Consiliului din 7 aprilie 2008 privind încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Republica Centrafricană privind statutul forțelor aflate sub comanda Uniunii Europene în Republica Centrafricană
Acord între Uniunea Europeană și Republica Centrafricană privind statutul forțelor aflate sub comanda Uniunii Europene în Republica Centrafricană

OJ L 136, 24.5.2008, p. 45–51 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

24.5.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 136/45


DECIZIA 2008/389/PESC A CONSILIULUI

din 7 aprilie 2008

privind încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Republica Centrafricană privind statutul forțelor aflate sub comanda Uniunii Europene în Republica Centrafricană

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 24,

având în vedere recomandarea Președinției,

întrucât:

(1)

La 25 septembrie 2007, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția 1778 (2007) prin care a aprobat instituirea unei misiuni a Organizației Națiunilor Unite în Republica Centrafricană și în Ciad (MINURCAT) și a autorizat desfășurarea de către Uniunea Europeană, în aceste țări, a unei operații destinate susținerii misiunii Organizației Națiunilor Unite, pentru o perioadă de douăsprezece luni de la declarația de capacitate operațională inițială. În plus, rezoluția a invitat guvernul Ciadului și al Republicii Centrafricane și Uniunea Europeană să încheie, cât mai curând posibil, acorduri privind statutul forțelor operației Uniunii Europene.

(2)

La 15 octombrie 2007, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2007/677/PESC privind operația militară a Uniunii Europene în Republica Ciad și în Republica Centrafricană (1) (EUFOR Ciad/RCA).

(3)

Ca urmare a autorizației acordate de Consiliu la 18 septembrie 2007, în conformitate cu articolul 24 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Președinția, asistată de Secretarul General/Înaltul Reprezentant, a negociat un acord între Uniunea Europeană și Republica Centrafricană privind statutul forțelor aflate sub comanda Uniunii Europene în Republica Centrafricană.

(4)

Acest acord ar trebui să fie aprobat,

DECIDE:

Articolul 1

Acordul între Uniunea Europeană și Republica Centrafricană privind statutul forțelor aflate sub comanda Uniunii Europene în Republica Centrafricană se aprobă în numele Uniunii Europene.

Textul acordului se anexează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana împuternicită să semneze acordul prin care Uniunea Europeană își asumă obligații.

Articolul 3

Prezenta decizie produce efecte de la data adoptării.

Articolul 4

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 7 aprilie 2008.

Pentru Consiliu

Președintele

R. ŽERJAV


(1)  JO L 279, 23.10.2007, p. 21.


TRADUCERE

ACORD

între Uniunea Europeană și Republica Centrafricană privind statutul forțelor aflate sub comanda Uniunii Europene în Republica Centrafricană

UNIUNEA EUROPEANĂ, denumită în continuare „UE”,

pe de o parte, și

REPUBLICA CENTRAFRICANĂ, denumită în continuare „statul-gazdă”,

pe de altă parte,

denumite în continuare „părțile”,

AVÂND ÎN VEDERE:

Rezoluția 1778 (2007) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite din 25 septembrie 2007;

Acțiunea comună 2007/677/PESC a Consiliului din 15 octombrie 2007 privind operația militară a Uniunii Europene în Republica Ciad și în Republica Centrafricană (EUFOR Ciad/RCA);

faptul că prezentul acord nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților care decurg din acorduri și alte instrumente internaționale prin care se instituie curți și tribunale internaționale, inclusiv statutul Curții Penale Internaționale,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Domeniu de aplicare și definiții

(1)   Dispozițiile prezentului acord se aplică forțelor aflate sub comanda Uniunii Europene și personalului acestora.

(2)   Dispozițiile prezentului acord nu se aplică decât pe teritoriul statului-gazdă.

(3)   În sensul prezentului acord:

(a)

„forțe aflate sub comanda Uniunii Europene (EUFOR)” înseamnă comandamentul militar al UE și contingentele naționale care contribuie la operație, precum și echipamentele și mijloacele de transport ale acestora;

(b)

„operație” înseamnă pregătirea, stabilirea, executarea și susținerea misiunii militare în baza mandatului stabilit prin Rezoluția 1778 (2007) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite din 25 septembrie 2007;

(c)

„comandantul forțelor UE” înseamnă comandantul în teatrul de operațiuni;

(d)

„comandamentul militar al UE” înseamnă comandamentul militar și elementele acestuia, indiferent unde sunt situate, aflate sub autoritatea comandanților militari UE care exercită comanda sau controlul militar asupra operației;

(e)

„contingente naționale” înseamnă unitățile și componentele care aparțin statelor membre ale Uniunii Europene și altor state participante la operație;

(f)

„personalul EUFOR” înseamnă membrii personalului civil și militar care aparține EUFOR, precum și personalul detașat în vederea pregătirii operației și personalul aflat în misiune pentru un stat participant sau o instituție UE în cadrul operației, prezent, cu excepția unor dispoziții contrare ale prezentului acord, pe teritoriul statului-gazdă, cu excepția personalului angajat pe plan local și a personalului angajat de societățile comerciale internaționale;

(g)

„personal angajat pe plan local” înseamnă membri ai personalului care sunt resortisanți sau rezidenți permanenți ai statului-gazdă;

(h)

„facilități” înseamnă toate clădirile, spațiile de cazare și terenurile necesare EUFOR și personalului său;

(i)

„stat participant” înseamnă statul care pune la dispoziția EUFOR un contingent național.

Articolul 2

Dispoziții generale

(1)   EUFOR și personalul său respectă actele cu putere de lege și dispozițiile administrative ale statului-gazdă și se abțin de la orice acțiune sau activitate incompatibilă cu obiectivele operației.

(2)   EUFOR comunică periodic guvernului statului-gazdă numărul membrilor personalului său care se află pe teritoriul statului-gazdă.

Articolul 3

Identificarea

(1)   Membrii personalului EUFOR poartă în permanență asupra lor pașaportul sau cartea de identitate militară.

(2)   Vehiculele, aeronavele, navele și alte mijloace de transport ale EUFOR poartă marcaje de identificare și/sau plăci de înmatriculare distinctive ale EUFOR, care se notifică autorităților competente ale statului-gazdă.

(3)   EUFOR are dreptul de a arbora drapelul Uniunii Europene și semne distinctive, precum insigne militare, titluri și simboluri oficiale, pe facilitățile, vehiculele și alte mijloace de transport ale sale. Uniformele personalului EUFOR poartă o emblemă distinctivă a EUFOR. Drapelele sau însemnele naționale ale contingentelor naționale participante la operație pot fi arborate pe facilități, vehicule și alte mijloace de transport și uniforme ale EUFOR, în conformitate cu decizia comandantului forțelor UE.

Articolul 4

Trecerea frontierei și deplasarea pe teritoriul statului-gazdă

(1)   Membrii personalului EUFOR nu pot intra pe teritoriul statului-gazdă decât după prezentarea documentelor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) sau, în cazul primei intrări, a unui ordin de misiune individual sau colectiv emis de EUFOR. Atunci când intră, părăsesc sau sunt prezenți pe teritoriul statului-gazdă, aceștia sunt scutiți de aplicarea dispozițiilor referitoare la pașapoarte și vize, de inspecțiile efectuate în cadrul formalităților de imigrare, precum și de controlul vamal.

(2)   Membrii personalului EUFOR sunt scutiți de aplicarea dispozițiilor statului-gazdă referitoare la înregistrarea și controlul străinilor, dar nu dobândesc dreptul de ședere sau de reședință permanentă pe teritoriul statului-gazdă.

(3)   Resursele și mijloacele de transport ale EUFOR destinate susținerii operației, care intră pe teritoriul statului-gazdă, îl tranzitează sau îl părăsesc, sunt scutite de orice obligație de a prezenta inventare sau alte documente vamale, precum și de orice inspecție.

(4)   Membrii personalului EUFOR pot conduce autovehicule și pilota aeronave pe teritoriul statului-gazdă, cu condiția să fie, după caz, titulari ai unui permis de conducere sau ai unei licențe de pilot național, internațional sau militar valabile.

(5)   Pentru nevoile operației, statul-gazdă acordă EUFOR și personalului acestuia libertate de deplasare și de circulație pe teritoriul său, inclusiv în spațiul său aerian.

(6)   Pentru nevoile operației, EUFOR poate desfășura, pe teritoriul statului-gazdă, inclusiv în spațiul său aerian, exerciții sau manevre armate.

(7)   Pentru nevoile operației, EUFOR poate utiliza șoselele, podurile, feriboturile și aeroporturile fără obligația achitării de redevențe, taxe sau tarife similare. EUFOR nu este scutit de la plata unor contribuții la un nivel rezonabil pentru serviciile de care beneficiază la cererea sa, în aceleași condiții cu cele prevăzute pentru forțele armate ale statului-gazdă.

Articolul 5

Privilegii și imunități acordate EUFOR de către statul-gazdă

(1)   Facilitățile EUFOR sunt inviolabile. Agenții statului-gazdă nu au acces la acestea decât cu aprobarea comandantului forțelor UE.

(2)   Facilitățile EUFOR, echipamentele și alte bunuri auxiliare, precum și mijloacele sale de transport nu pot face obiectul unor percheziții, rechiziții, sechestre sau măsuri executorii. Cu toate acestea, comandantul forțelor UE poate autoriza autoritățile statului-gazdă să efectueze o percheziție. În acest caz, aceasta este efectuată în prezența reprezentatului comandantului forțelor UE.

(3)   EUFOR, precum și bunurile și resursele de care dispune, indiferent de amplasarea acestora și de deținătorul lor, beneficiază de imunitate de jurisdicție.

(4)   Arhivele și documentele EUFOR sunt inviolabile în orice moment și indiferent de locul în care se află acestea.

(5)   Corespondența oficială a EUFOR este inviolabilă. Prin „corespondență oficială” se înțelege toată corespondența referitoare la operație și funcțiile sale.

(6)   EUFOR, precum și furnizorii sau contractanții EUFOR, cu condiția ca aceștia să nu fie resortisanți ai statului-gazdă, sunt scutiți de toate impozitele, tarifele și alte taxe similare naționale, regionale sau comunale pentru bunurile achiziționate sau importate, serviciile prestate și facilitățile utilizate de aceasta pentru nevoile operației. EUFOR nu este scutit de impozitele, tarifele sau alte taxe percepute pentru remunerarea serviciilor prestate.

(7)   Statul-gazdă autorizează intrarea articolelor destinate operației și le scutește de orice taxe vamale, redevențe, tarife sau alte taxe similare, cu excepția cheltuielilor de depozitare, de transport și alte servicii prestate.

Articolul 6

Privilegii și imunități acordate personalului EUFOR de către statul-gazdă

(1)   Personalul EUFOR nu poate fi supus nici unei forme de arest sau detenție.

(2)   Documentele, corespondența și bunurile personalului EUFOR beneficiază de inviolabilitate, sub rezerva măsurilor de execuție autorizate în temeiul alineatului (6).

(3)   Personalul EUFOR beneficiază de imunitatea de jurisdicție penală a statului-gazdă în orice situație.

Statul participant sau instituția în cauză a UE, după caz, poate renunța la imunitatea de jurisdicție penală a personalului EUFOR. Renunțarea trebuie să fie întotdeauna expresă.

(4)   Personalul EUFOR beneficiază de imunitate de jurisdicție civilă și administrativă a statului-gazdă în ceea ce privește declarațiile sale orale și scrise, precum și pentru toate actele efectuate în exercitarea funcțiilor sale oficiale. Atunci când se inițiază o acțiune civilă împotriva personalului EUFOR pe lângă o instanță a statului-gazdă, comandantul forțelor UE și autoritatea competentă a statului participant sau instituția UE în cauză sunt informate fără întârziere. Înainte de inițierea procedurii pe lângă instanța competentă, comandantul forțelor UE și autoritatea competentă a statului participant sau instituția UE în cauză atestă dacă actul respectiv a fost sau nu comis de personalul EUFOR în exercitarea funcțiilor sale oficiale.

În cazul în care actul respectiv a fost comis în exercitarea funcțiilor oficiale, procedura nu se inițiază și se aplică dispozițiile articolului 15. În cazul în care actul respectiv nu a fost comis în exercitarea funcțiilor oficiale, procedura poate continua. Atestarea de către comandantul forțelor UE și autoritatea competentă a statului participant sau instituția UE în cauză are un caracter obligatoriu pentru stabilirea jurisdicției statului-gazdă, care nu o poate contesta.

În cazul în care personalul EUFOR inițiază o procedură, acesta nu mai poate invoca imunitatea de jurisdicție în ceea ce privește orice cerere reconvențională direct legată de cererea principală.

(5)   Personalul EUFOR nu este obligat să depună mărturie.

(6)   Împotriva personalului EUFOR nu poate fi luată nici o măsură de executare, cu excepția unei proceduri civile nelegate de funcțiile sale oficiale. Bunurile personalului EUFOR, declarate a fi necesare exercitării funcțiilor oficiale ale acestuia de către comandantul forțelor UE, nu pot fi supuse sechestrului ca urmare a unei hotărâri judecătorești. În cadrul procedurilor civile, personalul EUFOR nu este supus nici unei restrângeri a libertății personale sau altor măsuri de constrângere.

(7)   Imunitatea de jurisdicție a personalului EUFOR în statul-gazdă nu îi conferă imunitate de jurisdicție în statul participant.

(8)   În ceea ce privește prestarea de servicii pentru EUFOR, personalului EUFOR nu i se aplică dispozițiile privind asigurările sociale în vigoare în statul-gazdă.

(9)   Personalul EUFOR este scutit de orice formă de impozitare în statul-gazdă, în ceea ce privește remunerația și alte beneficii care îi sunt plătite de EUFOR sau de statul participant, precum și în ceea ce privește veniturile încasate în afara statului-gazdă.

(10)   Personalul EUFOR plătește taxe vamale, impozite și alte redevențe conexe pentru obiectele destinate uzului său personal, cu excepția celor aflate deja în posesia sa la intrarea pe teritoriul statului-gazdă și a celor de primă necesitate. Nu este scutit de plata cheltuielilor de depozitare, de transport și a cheltuielilor pentru servicii similare pentru obiectele destinate uzului său personal.

Personalul EUFOR este scutit de inspecția bagajelor personale, cu excepția cazului în care există motive serioase de a se crede că acestea conțin obiecte care nu sunt destinate uzului său personal sau obiecte al căror import sau export este interzis de legislația statului-gazdă sau cărora li se aplică reglementările în materie de carantină ale statului-gazdă. Într-un astfel de caz, inspecția se efectuează numai în prezența personalului EUFOR în cauză sau a unui reprezentant autorizat al EUFOR.

Articolul 7

Personalul angajat pe plan local

Personalul angajat pe plan local nu beneficiază de privilegii și imunități decât în măsura în care acestea sunt recunoscute de statul-gazdă. Cu toate acestea, statul-gazdă are obligația să își exercite jurisdicția asupra acestui personal astfel încât să nu împiedice în mod nejustificat executarea funcțiilor operației.

Articolul 8

Jurisdicția penală

Autoritățile competente ale unui stat participant au dreptul de a exercita pe teritoriul statului-gazdă toate atribuțiile de jurisdicție penală și disciplinară care le sunt conferite de legislația statului participant cu privire la toți membrii personalului EUFOR cărora li se aplică această legislație.

Articolul 9

Uniforma și armamentul

(1)   Portul uniformei face obiectul regulilor stabilite de comandantul forțelor UE.

(2)   Personalul militar al EUFOR poate purta arme și muniție cu condiția să fie autorizat în acest sens prin ordinele primite.

Articolul 10

Susținerea acordată de statul-gazdă și încheierea de contracte

(1)   Statul-gazdă acceptă, în cazul în care este solicitat, să asiste EUFOR să găsească facilități corespunzătoare.

(2)   În măsura posibilităților, statul-gazdă pune gratuit la dispoziție facilitățile aflate în proprietatea sa, în măsura în care facilitățile respective sunt necesare pentru desfășurarea activităților administrative și operaționale ale EUFOR. În ceea ce privește facilitățile aflate în proprietatea entităților juridice private, statul-gazdă se angajează să sprijine, pe cheltuiala EUFOR, eforturile de căutare și punere la dispoziție a acestora.

(3)   În limita mijloacelor și a capacităților sale, statul-gazdă contribuie la pregătirea, punerea în practică, executarea și susținerea operației. Asistența și sprijinul pe care le oferă statul-gazdă operației sunt acordate în aceleași condiții ca și cele prevăzute pentru propriile forțe armate.

(4)   Dreptul aplicabil contractelor încheiate de EUFOR în statul-gazdă se stabilește în contractele respective.

(5)   Contractul poate stipula că procedura de soluționare a litigiilor prevăzută la articolul 15 alineatele (3) și (4) se aplică litigiilor care decurg din aplicarea contractului.

(6)   Statul-gazdă facilitează executarea contractelor încheiate de EUFOR cu entitățile comerciale pentru nevoile operației.

Articolul 11

Modificarea facilităților

(1)   EUFOR este autorizat să construiască sau să modifice facilitățile în funcție de nevoile sale operaționale.

(2)   Statul-gazdă nu poate pretinde EUFOR despăgubiri pentru aceste construcții sau modificări.

Articolul 12

Membrii decedați ai personalului EUFOR

(1)   Comandantul forțelor UE are dreptul de a se ocupa de repatrierea oricărui membru decedat al personalului EUFOR, precum și a bunurilor personale ale acestuia și de a adopta măsuri corespunzătoare în acest sens.

(2)   Nu se poate autopsia corpul unui membru decedat al personalului EUFOR fără acordul statului în cauză și în absența unui reprezentant al EUFOR și/sau al statului în cauză.

(3)   Statul-gazdă și EUFOR cooperează cât mai mult posibil pentru asigurarea repatrierii cât mai rapide a oricărui membru decedat al personalului EUFOR.

Articolul 13

Securitatea EUFOR și poliția militară

(1)   Statul-gazdă ia toate măsurile adecvate pentru a asigura securitatea EUFOR și a personalului său.

(2)   EUFOR este autorizat să ia măsurile necesare asigurării protecției facilităților sale, inclusiv a celor utilizate pentru antrenament, împotriva oricărui atac sau oricărei intruziuni din afară.

(3)   Comandantul forțelor UE poate crea o unitate de poliție militară în vederea menținerii ordinii în cadrul facilităților EUFOR.

(4)   De asemenea, prin consultare și în colaborare cu poliția militară sau poliția statului-gazdă, unitatea de poliție militară poate interveni în afara facilităților menționate pentru a asigura menținerea ordinii și disciplinei în rândul personalului EUFOR.

Articolul 14

Comunicații

(1)   EUFOR poate instala și utiliza radioemițătoare și radioreceptoare, precum și sisteme prin satelit. EUFOR cooperează cu autoritățile competente ale statului-gazdă pentru evitarea conflictelor legate de utilizarea frecvențelor adecvate. Accesul la gama de frecvențe se acordă de către statul-gazdă în mod gratuit.

(2)   EUFOR are dreptul de a comunica fără restricții prin radio (inclusiv prin satelit, telefon mobil sau aparat radio portabil), prin telefon, prin telegraf, prin fax și prin alte mijloace, precum și dreptul de a instala echipamentele necesare asigurării comunicațiilor dorite în cadrul facilităților EUFOR și între aceste instalații, inclusiv dreptul de a instala cabluri și linii terestre pentru nevoile operației.

(3)   EUFOR poate lua, la nivelul facilităților proprii, măsurile necesare asigurării transmiterii corespondenței adresate EUFOR sau personalului său sau care provine de la EUFOR sau personalul său, în colaborare, în cazul în care acest lucru este considerat necesar de către comandantul forțelor UE, cu autoritățile competente ale statului-gazdă.

Articolul 15

Cereri de despăgubiri pentru deces, vătămare, prejudicii sau pierderi

(1)   EUFOR și personalul său nu pot fi făcuți răspunzători de deteriorarea sau pierderea bunurilor aflate în proprietate privată sau publică determinată de necesitățile operaționale sau de activitățile legate de tulburări sociale sau de protecția EUFOR.

(2)   În scopul de a se ajunge la o înțelegere amiabilă, cererile de despăgubiri în caz de deteriorare sau pierdere a bunurilor proprietate privată sau publică cărora nu li se aplică alineatul (1), precum și cererile de despăgubiri în caz de deces sau vătămare a unei persoane și de deteriorare sau pierdere a unor bunuri care aparțin EUFOR sunt transmise EUFOR prin intermediul autorităților competente ale statului-gazdă, în cazul cererilor prezentate de persoane juridice sau fizice ale statului-gazdă, sau sunt transmise autorităților competente ale statului-gazdă, în cazul cererilor prezentate de EUFOR.

(3)   Atunci când nu se poate ajunge la un acord amiabil, cererea de despăgubiri se transmite unei comisii de despăgubire constituită în mod egal din reprezentanți ai EUFOR și ai statului-gazdă. Soluționarea cererilor se face de comun acord.

(4)   Atunci când nu se poate ajunge la o soluție în cadrul comisiei de despăgubire, se procedează după cum urmează:

(a)

cererile pentru o sumă mai mică sau egală cu 40 000 de euro se soluționează pe cale diplomatică între statul-gazdă și reprezentanți ai UE;

(b)

cererile pentru o sumă mai mare decât cea menționată la litera (a) se introduc la o instanță de arbitraj, a cărei hotărâre este obligatorie.

(5)   Instanța de arbitraj se compune din trei arbitri, primul arbitru fiind desemnat de statul-gazdă, al doilea de către EUFOR și al treilea de comun acord între statul-gazdă și EUFOR. În cazul în care una dintre părți nu desemnează un arbitru în termen de două luni sau în lipsa unui acord între statul-gazdă și EUFOR privind desemnarea celui de-al treilea arbitru, acesta este numit din oficiu de președintele Curții de Justiție a Comunităților Europene.

(6)   EUFOR și autoritățile administrative ale statului-gazdă convin asupra dispozițiilor administrative necesare definirii mandatului comisiei de despăgubire și al instanței de arbitraj, a procedurilor aplicabile în cadrul acestor organe și a condițiilor de reglementare a depunerii cererilor de despăgubiri.

Articolul 16

Cooperarea și diferendele

(1)   Toate chestiunile privind aplicarea prezentului acord sunt examinate în comun de reprezentanții EUFOR și de autoritățile competente ale statului-gazdă.

(2)   În lipsa unei soluționări prealabile, diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentului acord se soluționează exclusiv pe cale diplomatică între statul-gazdă și reprezentanți ai UE.

Articolul 17

Alte dispoziții

(1)   Atunci când în prezentul acord se face trimitere la privilegiile, imunitățile și drepturile EUFOR și ale personalului său, guvernul statului-gazdă răspunde de punerea lor în aplicare și de respectarea acestora de către autoritățile sale locale competente.

(2)   Niciuna dintre dispozițiile prezentului acord nu urmărește derogarea de la eventualele drepturi recunoscute, în temeiul altor acorduri, unui stat membru al UE sau unui alt stat participant la EUFOR și nu poate fi interpretată ca o derogare.

Articolul 18

Modalități de punere în aplicare

În sensul aplicării prezentului acord, chestiunile de ordin operațional, administrativ sau tehnic pot face obiectul unor acorduri separate încheiate între comandantul forțelor UE și autoritățile administrative ale statului-gazdă.

Articolul 19

Intrarea în vigoare și denunțarea

(1)   Prezentul acord intră în vigoare la data semnării sale și rămâne în vigoare până la data plecării ultimei componente și a ultimului membru al personalului EUFOR, astfel cum este aceasta notificată de către EUFOR.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), se consideră că dispozițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (7), la articolul 5 alineatele (1)-(3), (6) și (7), la articolul 6 alineatele (1), (3), (4), (6) și (8)-(10), la articolul 10 alineatul (2), la articolul 11, la articolul 13 alineatele (1) și (2) și la articolul 15 se aplică începând cu data desfășurării primului membru al personalului EUFOR, în cazul în care această dată este anterioară datei intrării în vigoare a prezentului acord.

(3)   Prezentul acord poate fi modificat prin acordul scris al părților.

(4)   Denunțarea prezentului acord nu aduce atingere drepturilor sau obligațiilor care rezultă din executarea sa înainte de denunțare.

Încheiat la Bangui, la 16 aprilie 2008, în patru exemplare originale în limba franceză.

Pentru Uniunea Europeană

Pentru Republica Centrafricană


Top