EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52011IE1174

Avizul Comitetului Economic și Social European privind cooperarea dintre organizațiile societății civile și autoritățile locale și regionale pentru integrarea imigranților (aviz suplimentar)

OJ C 318, 29.10.2011, p. 69–75 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

29.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 318/69


Avizul Comitetului Economic și Social European privind cooperarea dintre organizațiile societății civile și autoritățile locale și regionale pentru integrarea imigranților (aviz suplimentar)

2011/C 318/11

Raportor: dl Luis Miguel PARIZA CASTAÑOS

La 20 ianuarie 2011, în conformitate cu articolul 29 A din Normele de aplicare a Regulamentului de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât elaborarea unui aviz suplimentar cu privire la

Cooperarea dintre organizațiile societății civile și autoritățile locale și regionale pentru integrarea imigranților.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 27 iunie 2011.

În cea de-a 473-a sesiune plenară, care a avut loc la 13 și 14 iulie 2011 (ședința din 13 iulie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 119 voturi pentru, 1 vot împotrivă și 11 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

În următorii ani va crește mobilitatea internă a cetățenilor europeni și imigrația către Europa a resortisanților țărilor terțe. Aceste procese de migrație vor spori diversitatea de origini naționale, etnice, religioase și culturale în Uniunea Europeană (1). Creșterea mobilității și a imigrației reprezintă o provocare pentru nivelurile local și regional.

Comitetul Economic și Social European condamnă recentele acțiuni care îngrădesc libertatea de circulație în interiorul spațiului Schengen și, pentru a contribui la lucrările Consiliului European din 24 iunie, a elaborat un aviz (2).

1.2

În Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, unul dintre principiile directoare se referă la integrarea persoanelor imigrante. CESE dorește să sublinieze că integrarea este facilitată de creșterea economică și de crearea de locuri de muncă, precum și de îmbunătățirea formării și a serviciilor publice.

1.3

Este foarte important ca UE să dispună de o bună legislație comună pentru ca imigrarea să fie gestionată prin proceduri legale și transparente. Această legislație comună trebuie să se întemeieze pe respectarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a Convenției europene a drepturilor omului, pentru a le garanta imigranților aceleași drepturi și obligații, tratamentul egal și nediscriminatoriu la locul de muncă și în societate.

1.4

În contextul crizei economice și sociale, pretutindeni în Europa lipsa de toleranță, xenofobia și rasismul sunt în creștere, chiar și pe agendele politice ale anumitor guverne. Instituțiile UE trebuie să fie foarte active în lupta împotriva xenofobiei și a discriminării îndreptate împotriva imigranților și a minorităților vizibile, promovând egalitatea de șanse, coeziunea și mobilitatea socială. Mijloacele de comunicare trebuie să acționeze în mod responsabil și cu spirit pedagogic.

1.5

Autoritățile locale și regionale dispun de instrumente politice, legislative și bugetare pentru punerea în aplicare a politicilor de integrare. De multe ori politicile naționale sunt orientate către controlul fluxurilor de migrație, dar păstrează distanța față de nivelurile local și regional, care trebuie să se confrunte cu provocarea integrării. Au existat diferite moduri de punere în aplicare a politicilor: proactive, preventive, corectoare sau reactive. Autoritățile locale au depășit abordarea potrivit căreia integrarea este un proces natural, lipsit de dificultăți, care nu necesită politici active și specifice.

1.6

CESE consideră că integrarea nu este un act juridic, ci un proces social complex, ce se desfășoară pe termen lung, cu dimensiuni multiple și cu implicarea mai multor actori, în special de la nivel local. Procesul social de integrare se desfășoară în structurile societății și în diverse domenii ale vieții unei persoane: în familie, în cartier și în oraș, la locul de muncă, la școală, în centrele de formare, în universități, în asociații, în instituțiile de cult, în cluburile sportive etc.

1.7

Procesul social de integrare trebuie să fie sprijinit de un cadru de reglementare care să garanteze „aducerea treptată a drepturilor și obligațiilor imigranților, ca și a accesului lor la bunuri, servicii și mijloace de participare civică la același nivel cu cele ale restului populației, în condiții de tratament echitabil și șanse egale” (3). Cel dintâi principiu fundamental comun al politicii de integrare a UE” (4) afirmă că „Integrarea reprezintă un proces dinamic bidirecțional de adaptare reciprocă la care participă toți imigranții și rezidenții statelor membre (5).

1.8

Politicile de integrare și de incluziune socială desfășurate de administrațiile locale și regionale trebuie să abordeze diverse aspecte  (6): primirea, predarea limbii, legile și obiceiurile, locuințele, sănătatea, lupta împotriva sărăciei și a discriminării, politicile de ocupare a forței de muncă și de formare, egalitatea între bărbați și femei, educația minorilor, politica familială, politica pentru tineret, asistența medicală, extinderea serviciilor sociale și facilitarea participării civice. Administrațiile publice trebuie să includă în personalul lor angajați care să reflecte diversitatea etnică și culturală, iar funcționarii publici trebuie să beneficieze de formare interculturală. La nivel local și regional trebuie promovate dialogul și cooperarea dintre culturi și religii.

1.9

Principiul fundamental al guvernanței democratice este că toți membrii comunității politice ar trebui să poată participa direct și indirect la procesul decizional de guvernare. Pentru ca politicile de integrare să se bucure de succes, este necesară o colaborare activă între societatea civilă și autoritățile locale și regionale, coroborată cu elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor de integrare.

1.10

O societate democratică presupune ca toate persoanele vizate de deciziile colective să le poată influența și să aibă posibilitatea de a participa la adoptarea acestor decizii. Orașele multiculturale europene ale secolului XXI trebuie să contribuie la îmbunătățirea democrației prin participarea rezidenților cu drepturi restrânse de participare politică: rezidenții necomunitari (7).

1.11

CESE a solicitat (8) extinderea drepturilor de cetățenie la resortisanții țărilor terțe care au statut de rezidenți permanenți în UE. De asemenea, solicită politici naționale de naturalizare mai flexibile.

1.12

CESE ar putea contribui la punerea în aplicare a concluziilor Conferinței de la Zaragoza printr-un aviz privind indicatorii cetățeniei active.

1.13

Al nouălea principiu fundamental comun (Participarea imigranților la procesul democratic și la procesul de elaborare a politicilor și a măsurilor de integrare, mai ales la nivel local, favorizează integrarea acestora) nu a fost pus în aplicare în suficientă măsură în statele membre. În cea de a treia ediție a MIPEX (9) (care include indicatorii de integrare pentru 31 de țări din Europa și America de Nord), se ajunge la concluzia că majoritatea persoanelor imigrante au puține posibilități de participare la politicile care le privesc.

1.14

CESE consideră că trebuie inițiate politici de integrare proactive, cu abordare bidirecțională, orientate către societatea-gazdă și către imigranți, obiectivul urmărit fiind o societate în care toți cetățenii, indiferent de originea lor, au aceleași drepturi și aceleași obligații și împărtășesc valorile societăților democratice, deschise și pluraliste.

1.15

În orașele europene, societatea civilă este foarte activă și lucrează pentru o mai bună conviețuire și integrare a cetățenilor. Aceste organizații reprezintă un capital social excepțional, în măsură să promoveze societăți incluzive în fiecare dintre domeniile lor de acțiune. CESE propune ca autoritățile locale și regionale să înlesnească activitățile societății civile și să promoveze consultarea și participarea acesteia, prin proceduri publice transparente, care să dispună de finanțare suficientă. Sistemele de finanțare nu trebuie să îngrădească independența organizațiilor.

1.16

Pentru facilitarea integrării, trebuie îmbunătățită guvernanța prin intermediul unor sisteme de participare a societății civile, motiv pentru care CESE propune consolidarea rolului deținut de organismele de participare și consultare existente la nivel local și regional și crearea unor noi forumuri și platforme în orașele și regiunile care nu le-au pus încă în funcțiune, deoarece sistemele participative sporesc șansele de succes ale intervențiilor publice.

1.17

CESE propune ca autoritățile din orașele și regiunile Europei să constituie consilii, forumuri și platforme consultative, astfel încât societatea civilă (organizațiile imigranților și cele de sprijin pentru imigranți, organizațiile de apărare a drepturilor omului, organizațiile femeilor, partenerii sociali – sindicate și organizații patronale – și alte ONG-uri interesate) să participe și să fie consultată în ceea ce privește politicile de integrare. La nivelul orașelor, structurile participative se vor putea adapta la caracteristicile locale, putând avea structuri stabile sau mai flexibile. Autoritățile locale și regionale trebuie să depună eforturi pentru înlăturarea obstacolelor care stau în calea participării.

1.18

CESE consideră că, în noua agendă în domeniul integrării, Comisia Europeană trebuie să pună în evidență importanța nivelului local și regional, promovând colaborarea dintre autoritățile politice și organizațiile societății civile. Nivelul local constituie spațiul în care integrarea este mai eficientă și în care se dezvoltă sentimentul apartenenței. Participarea socială și politică este indispensabilă pentru a genera acest sentiment al apartenenței.

1.19

Comunicarea Comisiei trebuie să propună crearea la nivel local a unor structuri de consultare a imigranților și a societății civile, iar Fondul european de integrare poate colabora cu autoritățile locale pentru finanțarea acestor activități de participare, garantând independența organizațiilor.

1.20

Înaintea viitoarei evaluări intermediare, CESE consideră că fondul ar trebui să-și sporească bugetul și să se doteze cu sisteme mai flexibile de finanțare destinate autorităților locale și regionale. De asemenea, Comisia ar trebui să ajungă să gestioneze până la 20 % din fond, pentru a finanța acțiuni comunitare cu o mare valoare adăugată. Comitetul împărtășește îngrijorarea multor organizații ale imigranților cu privire la faptul că fondul finanțează numai proiecte prezentate de organizații mari, care pot obține niveluri ridicate de cofinanțare, însă nu finanțează micile organizații locale.

2.   Context și observații generale

2.1

CESE a contribuit prin diferite avize la o abordare comună a UE privind politicile de integrare: Programul comun pentru integrare, principiile fundamentale comune, Fondul european de integrare, organizarea de conferințe ministeriale, rețeaua punctelor de contact naționale, manualele privind integrarea, rapoartele anuale, site-ul internet, precum și crearea Forumului european pentru integrare.

2.2

Odată cu Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană a dobândit o bază juridică [articolul 79 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea UE] pentru elaborarea de măsuri legislative care să încurajeze și să sprijine acțiunea statelor membre de integrare a resortisanților țărilor terțe.

2.3

În anul 2006, CESE a adoptat un aviz din proprie inițiativă (10) menit să contribuie la dezvoltarea politicilor europene de integrare din perspectivă locală și regională, în care sublinia că politicile de integrare nu sunt doar de competența exclusivă a statelor membre, ci și a autorităților locale și regionale.

2.4

Este necesară o bună guvernanță pentru ca acest proces social să fie susținut prin politici corespunzătoare de către autoritățile publice. În cadrul competențelor de care dispun în diferitele state membre, autoritățile locale și regionale dispun de instrumente politice, de reglementare și financiare pe care trebuie să le utilizeze în mod adecvat în politicile de integrare. Pentru a li se garanta eficiența și coerența la nivel global, programele și acțiunile trebuie să fie complementare, coordonate și evaluate în mod adecvat la cele trei niveluri (național, regional și local).

2.5

CESE dorește să sublinieze că, la nivel regional și local, societatea civilă organizată este interesată de politicile de integrare și implicată în acestea și în combaterea discriminării: organizații de imigranți și de sprijinire a imigranților, sindicate, asociații patronale, ONG-uri de apărare a drepturilor omului și de combatere a rasismului; comunități religioase, organizații de femei, de tineret, ale vecinilor; organizații educative, culturale și sportive etc.

2.6

CESE a semnalat anterior că „munca reprezintă o parte fundamentală a procesului social de integrare, întrucât munca în condiții decente reprezintă cheia autosuficienței economice a imigranților și facilitează relațiile sociale și cunoașterea reciprocă între societatea-gazdă și imigranți (11).

2.7

Educația și formarea sunt instrumente fundamentale pentru integrare și pentru egalitatea de șanse. Sistemele de formare continuă în întreprinderi trebuie consolidate pentru facilitarea recunoașterii calificărilor profesionale ale lucrătorilor imigranți. UE trebuie să dispună de sisteme mai flexibile de recunoaștere a diplomelor universitare și a calificărilor profesionale obținute în țările de origine.

2.8

CESE a analizat (11) dificultățile majore de integrare socială cu care se confruntă imigranții aflați într-o situație nereglementată și a propus regularizarea de la caz la caz a imigranților fără forme legale, luându-se în considerare gradul de stabilitate socială și profesională a acestora, pe baza angajamentului asumat de Consiliul European în cadrul Pactului european privind imigrația și azilul (12). Regularizările individuale se vor efectua conform legislațiilor naționale, din motive umanitare sau economice, ținându-se seama de vulnerabilitatea sporită a situației femeilor.

2.9

Carta Socială Europeană revizuită (13), instrument al Consiliului Europei, cuprinde, la articolul 19, un catalog pentru integrarea lucrătorilor imigranți și a familiilor acestora, pe baza căruia, în opinia CESE, ar trebui să se dezvolte persoanele în oraș. Carta a fost ratificată de 30 de țări din cele 47 care intră în alcătuirea Consiliului Europei. Aceasta conține un sistem important de revendicări colective la care pot face apel sindicatele, patronatele și organizațiile societății civile (numai 14 țări au ratificat acest sistem).

2.10

De asemenea, cetățenii și asociațiile reprezentative vor avea mai multe posibilități de a se exprima și de a-și împărtăși public opiniile în toate domeniile de acțiune ale Uniunii, în conformitate cu articolul 11 din TUE. În 2010, într-un aviz din proprie inițiativă, CESE a salutat această dispoziție ca pe o etapă istorică în construirea unei Europe a cetățenilor (14), prin intermediul dialogului orizontal, vertical și al inițiativei cetățenești europene. CESE a considerat că este necesar să fie introduse criterii de reprezentativitate (cantitative și calitative) pentru participarea asociațiilor și a propus ca la inițiativa cetățenească să poată participa cetățenii statelor terțe cu reședința permanentă pe teritoriul Uniunii.

3.   Forumul european pentru integrare

3.1

La solicitarea Comisiei Europene, CESE a adoptat în 2008 avizul exploratoriu (15) pe baza căruia a fost înființat forumul, ce se reunește în ședințe plenare la fiecare șase luni, la sediul CESE. Forumul a organizat deja cinci sesiuni plenare. Prezentul aviz constituie contribuția CESE la cea de-a cincea sesiune plenară, din mai 2011, în care s-a discutat despre importanța nivelului local și regional în materie de integrare.

3.2

La forum participă instituțiile UE, diverși experți și o sută de reprezentanți ai societății civile organizate (organizații de imigranți, organizații de apărare a drepturilor omului, parteneri sociali și alte ONG-uri interesate). Forumul este consultat de către instituțiile UE, se ocupă de schimbul de informații și elaborează recomandări pentru a promova integrarea pe agenda europeană, ținând seama de bunele practici de la nivel național. Forumul este asistat de un Birou alcătuit din patru membri (Comisia, CESE și doi reprezentanți ai organizațiilor). Spre deosebire de alte sisteme de consultare ale Comisiei, forumul exprimă punctele de vedere ale societății civile în mod structurat, permanent și proactiv.

3.3

Comitetul și-a luat angajamentul de a participa activ la forum și a hotărât să înființeze Grupul permanent de studiu „Imigrație și integrare” (IMI) în cadrul Secțiunii SOC. Grupul permanent elaborează avize, organizează audieri și colaborează la activitățile forumului.

3.4

Programul de la Stockholm (16) invită și Comisia să susțină eforturile depuse de statele membre pentru îmbunătățirea consultărilor și a participării societății civile, ținând seama de necesitățile de integrare în diverse domenii politice. Forumul european pentru integrare și site-ul web european privind integrarea trebuie să joace un rol important.

3.5

În diferite state membre precum și în cadrul unor autorități regionale s-au creat forumuri și platforme consultative prin intermediul cărora participă organizațiile societății civile. Nivelul local este cel la care funcționează cel mai intens aceste forme de consultare și participare a societății civile și a organizațiilor de imigranți. Trăsăturile lor caracteristice sunt extrem de diverse datorită diferitelor circumstanțe și culturi sociale și politice din Europa.

3.6

În perspectiva celei de a patra sesiuni a Forumului european pentru integrare, CESE a însărcinat Migration Policy Group (Grupul pentru politica în domeniul migrației) cu elaborarea unui raport de evaluare a situației organismelor consultative naționale responsabile de integrare (17). Există organisme consultative de stat în 11 țări (în Germania și Italia încă nu există o instituție, ci doar un cadru legislativ, iar în Irlanda a fost înființată recent o astfel de instituție). În 15 țări există sisteme consultative locale. În 10 țări există consilii consultative regionale (de exemplu, Germania și alte țări federale). În 3 țări (Austria, Franța și Grecia) există organisme consultative locale, dar nu și naționale.

4.   Conferința ministerială de la Zaragoza

4.1

CESE a contribuit la pregătirea ultimei Conferințe ministeriale pentru integrare de la Zaragoza (18) cu două avize (19). Pentru prima dată doi reprezentanți ai forumului vor participa la Conferința ministerială.

4.2

Din concluziile conferinței se desprinde necesitatea creării unei noi agende pentru integrare. Lucrările Comisiei Europene de elaborare a noii agende pentru integrare, pentru pregătirea căreia CESE a elaborat un raport de informare (20), sunt în curs de finalizare.

4.3

Declarația de la Zaragoza pune în evidență faptul că societatea civilă joacă un rol activ în procesul de integrare și că este necesară promovarea unui proiect-pilot în vederea evaluării politicilor de integrare.

4.4

Statele, regiunile și autoritățile locale trebuie să consolideze inițiativele locale de integrare și metodologia de participare cetățenească. Se va stimula crearea de rețele și stabilirea unor canale de dialog între autoritățile locale și regionale și societatea civilă organizată.

4.5

Indicatorii luați în considerare în declarație se referă la ocuparea forței de muncă, la educație și la incluziune socială, incluzând și cetățenia activă, deoarece participarea imigranților la procesul democratic – în calitate de cetățeni activi – contribuie la integrarea lor și la consolidarea sentimentului de apartenență.

4.6

CESE, care a participat la conferință, a semnalat faptul că, pe lângă indicatorii cantitativi, va fi necesară elaborarea unor indicatori calitativi. De asemenea, CESE ar putea contribui la punerea în aplicare a concluziilor Conferinței de la Zaragoza printr-un aviz privind indicatorii cetățeniei active.

5.   Guvernanța în orașe

5.1

Carta europeană a autonomiei locale din 1985 semnalează în preambul (21) că „dreptul cetățenilor de a participa la gestionarea afacerilor publice se numără printre principiile democratice comune tuturor membrilor Consiliului Europei”. Acest drept poate fi exercitat cel mai direct la nivel local.

5.2

În Convenția numărul 144 a Consiliului Europei privind participarea străinilor la viața publică la nivel local, din anul 1992  (22), se afirmă că participarea activă a străinilor stimulează dezvoltarea și prosperitatea comunității locale. Convenția solicită ferm: să le fie garantată străinilor rezidenți libertatea de exprimare, de întrunire și asociere; promovarea consiliilor consultative, care să îi reprezinte pe rezidenții străini la nivel local; în sfârșit, promovarea dreptului de vot la alegerile locale. Cu toate acestea, acest instrument a fost semnat de foarte puține state membre ale Consiliului Europei, motiv pentru care Comitetul solicită ratificarea lui de către statele membre.

5.3

Carta europeană pentru apărarea drepturilor omului în orașe  (23), adoptată la Saint Denis, în anul 2000, de peste 70 de orașe europene, afirmă că orașul reprezintă spațiul politic și social pentru o democrație de proximitate. Definitorie pentru un oraș este participarea activă din partea cetățenilor. Orașele semnatare ale cartei se angajează să recunoască dreptul de participare la viața locală prin alegerea liberă și democratică a reprezentanților locali de către cetățenii străini și de cei naționali, fără discriminare, și propune extinderea dreptului de a alege și de a fi ales în cazul celor care sunt rezidenți în oraș timp de cel puțin doi ani. Ținând seama de restricțiile impuse de legislațiile naționale, se solicită promovarea practicilor democratice prin implicarea cetățenilor, bărbați și femei, și a asociațiilor acestora în deciziile ce țin de interesul comun (prin dezbateri publice, referendumuri la nivel de oraș, întruniri publice, acțiuni publice etc.).

5.4

În anul 2003, membrii rețelei Eurocities, care cuprinde 128 de orașe mari din Europa, au adoptat o „Contribuție la buna guvernanță în materie de integrare a imigranților și primire a solicitanților de azil” (24). Elaborată de către orașe și pentru orașe, această cartă cuprinde principii generale cu privire la modul de abordare a integrării. Este recunoscut faptul că politicile locale de integrare sunt mai eficiente atunci când se pot bizui pe sprijinul întregii comunități.

5.5

Comitetul Regiunilor (CoR) este foarte proactiv în domeniul integrării prin elaborarea diferitelor avize (25) în care se subliniază faptul că autoritățile locale și regionale se află în avangardă în ceea ce privește elaborarea, punerea în aplicare, evaluarea și monitorizarea politicii de integrare, motiv pentru care ar trebui considerate promotori de frunte ai acesteia (26). De asemenea, CoR accentuează importanța rolului activ al autorităților locale și regionale în integrarea imigranților și colaborează cu Comisia Europeană.

5.6

CESE a adoptat un aviz (27) din proprie inițiativă adresat convenției care a redactat neizbutitul Tratat constituțional, aviz care propune acordarea cetățeniei europene acelor resortisanți ai țărilor terțe care beneficiază de statutul de rezidenți pentru o perioadă îndelungată de timp. Comitetul propune Comisiei și Parlamentului European să lanseze noi inițiative, pentru ca imigranții permanenți să poată dobândi drepturi cetățenești, în special la nivel local.

5.7

Cea de a doua ediție a Manualului de integrare pentru factorii de decizie și practicieni (28) al Comisiei recomandă să se investească în mobilizarea și organizarea socială, în structurarea comunicării și a dialogului și în consolidarea rețelelor de integrare locală.

5.8

Programul Smart Cities  (29) („Orașe inteligente”) a fost creat în 2007 ca un instrument de evaluare continuă la care participă 70 de orașe europene de dimensiuni medii, împărtășind strategii de dezvoltare durabilă în domenii cum ar fi economia, persoanele, guvernanța, mobilitatea, mediul și calitatea vieții. Se utilizează diverși indicatori. CESE propune să se țină seama de recomandările prezentului aviz în ce privește indicatorii în domeniul persoanelor și în cel al guvernanței.

5.9

„Orașe interculturale” (ICC) este un program comun – joint action – al Consiliului Europei și al Comisiei Europene care a fost inițiat în cursul Anului european al dialogului intercultural 2008. Obiectivul urmărit este contribuția la dezvoltarea unui model de integrare interculturală în comunitățile urbane al căror specific este diversitatea. Interculturalitatea este înțeleasă ca un concept care promovează politici și practici de consolidare a interacțiunii, a înțelegerii și a respectului între diferitele culturi și grupuri etnice.

5.10

În documentul intitulat „Cetățenie și participare în orașul intercultural” (30), programul ICC analizează metodele și procedurile care pot fi adoptate de orașe pentru intensificarea dialogului intercultural și al interacțiunilor. Documentul reafirmă principiile Convenției Consiliului Europei privind participarea străinilor la viața publică la nivel local, din anul 1992, și contribuie cu o abordare creativă la punerea în valoare a consultărilor flexibile în cadru informal; este vorba despre o abordare valoroasă, complementară la strategiile de guvernanță pe termen lung bazate pe organisme consultative.

5.11

În prezent, un număr semnificativ de state membre garantează (integral sau parțial) dreptul de vot pentru cetățenii străini: Belgia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Irlanda, Țările de Jos, Malta, Portugalia, Slovacia, Spania, Suedia și Regatul Unit. Participarea activă a populației străine este totuși redusă, motiv pentru care CESE consideră că este necesară stimularea acțiunilor publice în colaborare cu societatea civilă pentru a încuraja această participare.

5.12

Conform MIPEX III, în Europa, cetățenii țărilor terțe pot candida la alegerile municipale în 13 țări, pot vota la alegerile municipale în 19 țări, la alegerile regionale, în 7 țări, iar la alegerile naționale, în 2 (Portugalia și Regatul Unit). După cum am menționat, există organisme consultative naționale în 11 țări și locale, în 15.

5.13

Datele MIPEX III oferă referințe foarte importante nu numai despre țările care consultă imigranții, ci și despre evoluția unor autentice politici în domeniul integrării. Țările care dispun de structuri consultative puternice sunt cele care garantează tuturor persoanelor libertăți politice, sprijină societatea civilă a imigranților cu fonduri economice suficiente, extind drepturile de vot și cetățenia deplină și depun mai multe eforturi pentru promovarea deplinei participări a tuturor rezidenților în cadrul unor sisteme consultative cu privire la locurile de muncă, educație, sănătate, locuințe. MIPEX atrage atenția asupra faptului că organismele consultative nu țin locul dreptului de vot.

5.14

Consiliile consultative cele mai puternice din Europa sunt cele care funcționează de mai mult timp (unele din anii 70 și 80), în țări cu îndelungată tradiție de imigrație. În schimb, cele mai slabe se găsesc în țări în care imigrația este de dată recentă, din sudul Europei. Țările din centrul Europei, care primesc imigranți nu de mult timp, au sisteme puțin dezvoltate.

5.15

Analiza acestor platforme pe baza criteriilor Consiliului Europei (31) duce la concluzia că aceste structuri trebuie create și menținute independent de voința autorităților și guvernelor, dar necesită cadre legislative precise. Trebuie să poată adopta inițiative și primi răspunsuri și informații privitoare la subiectele supuse consultării, iar aceasta nu este o practică obișnuită, conform observațiilor formulate în cadrul celui de-al cincilea Forum european pentru integrare. Trebuie să fie structuri reprezentative, cu o conducere provenind din context migratoriu și înzestrate cu fonduri suficiente (32). CESE subliniază importanța de a se garanta reprezentativitatea organizațiilor și participarea femeilor. În contextul elaborării avizului, la 30 martie 2011, a avut loc la Valencia audierea organizată de CESE și de Guvernului Regional al Comunității Valenciene, „Cooperarea dintre administrațiile locale, regionale și organizațiile societății civile”. Diferitele intervenții au prezentat experiențe în materie de consultare și de participare din Roma (Italia), Flandra (Belgia), Strasbourg (Franța), Dublin (Irlanda), regiunea Hessen (Germania), Aarhus (Danemarca) și Valencia (Spania). Prezentul aviz cuprinde multe experiențe și considerații din cadrul acestei ședințe.

5.16

CESE consideră că autoritățile locale și regionale trebuie să faciliteze exercitarea dreptului de asociere al persoanelor care provin din familii de imigranți deoarece, în legislațiile naționale, se acordă resortisanților țărilor terțe un statut limitat în materie de cetățenie (recunoașterea insuficientă și inegală a dreptului de participare politică prin posibilitatea de a vota). Spațiul asociativ promovează participarea organizată, consolidează rețelele de solidaritate, îmbunătățește condițiile în vederea integrării sociale și a accesului la bunăstare, aducând beneficii întregii comunități.

5.17

Autoritățile locale și regionale trebuie să promoveze spiritul asociativ, mai ales în cazul persoanelor imigrante, și consolidarea acestuia cu resurse tehnice (consiliere în materie de gestionare din punct de vedere asociativ, democratic, economic, financiar și al comunicării; măsuri de consolidare a capacităților și capacitatea de conducere, în special în rândul femeilor imigrante; promotori de forumuri și rețele, schimburi de bune practici etc.); resurse economice (subvenții, convenții sau acordarea de contracte de prestări de servicii); și resurse materiale (infrastructuri pentru organisme: spații și resurse de bază pentru desfășurarea activității), acordându-se o atenție specială măsurilor de incluziune digitală.

5.18

Autoritățile locale și regionale trebuie să încurajeze intrarea persoanelor imigrante în organizațiile societății civile ca membri și la nivel de conducere. Deosebit de relevante sunt asociațiile de vecini, asociațiile de părinți din cadrul comunităților educaționale, asociațiile femeilor, cele culturale, sportive, de petrecere a timpului liber, comunitățile religioase și organizațiile sindicale și patronale. Organizațiile sindicale din Europa au o tradiție îndelungată de afiliere și participare a lucrătorilor care sunt imigranți la origine, iar membrii lor sunt de o mare diversitate etnică și culturală și joacă un rol important de mediere socială.

5.19

De asemenea, trebuie facilitată relația dintre asociațiile de imigranți și restul societății civile organizate prin promovarea înființării de rețele pe baza unor obiective sociale comune pentru toți cetățenii (educație, locuri de muncă, locuințe, planificare și dezvoltare urbană). Anul european al voluntariatului reprezintă ocazia potrivită pentru recunoașterea și sprijinirea organizațiilor.

5.20

În UE există o mare diversitate de forme: forumuri, platforme sau consilii consultative, mese rotunde. În cea de a treia ediție a Manualului de integrare pentru factorii de decizie, o platformă de dialog este considerată un spațiu civic „în care poate fi inițiat un schimb de opinii deschis și plin de respect între imigranți și alți rezidenți sau între imigranți și administrațiile publice”. Obiectivul urmărit este ca participanții să capete o percepție comună și încredere reciprocă.

5.21

CESE consideră că Forumul european pentru integrare trebuie să colaboreze în rețea cu forumurile și consiliile consultative din întreaga UE. La nivelul statelor membre, de asemenea, forumurile locale și regionale trebuie să constituie rețele (este semnificativ cazul Danemarcei, unde Consiliul național al minorităților etnice este alcătuit din 14 membri aleși de 42 de forumuri locale).

5.22

CESE dorește să promoveze în Europa orașe mai democratice, prin încurajarea unei cetățenii comune în relație cu reședința în orașe („cetățenie urbană”, în cuvintele viceprimarului orașului Rotterdam), ținând seama de faptul că orașul este spațiul cel mai important de dezvoltare a sentimentului de apartenență, împărtășit de persoane diferite. Majoritatea imigranților se identifică mai degrabă cu orașul în care locuiesc, decât cu statul. Orașul reprezintă un loc privilegiat, în care toți cetățenii își împărtășesc problemele, proiectele și visurile.

6.   Fondul european de integrare

6.1

Cel de-al cincilea Forum european pentru integrare a discutat funcționarea fondului în contextul evaluării intermediare realizate în prezent de Comisia Europeană. Conform concluziilor dezbaterii, CESE propune următoarele:

6.1.1

Ar trebui să se acorde prioritate principiului cooperării, prevăzut la articolul 10 din Decizia privind fondul. În acest scop, statele membre ar trebui să implice autoritățile locale și regionale și organizațiile reprezentative ale societății civile în elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea (ex post) a programului multianual și în utilizarea fondului la nivel național.

6.1.2

Regulile și procedurile actuale ale fondului sunt prea complexe și constituie obstacole administrative care îngreunează finanțarea, atât în cazul societății civile, cât și al autorităților locale și regionale (33). CESE recomandă revizuirea acestor reguli, în cooperare cu Forumul european pentru integrare și în conformitate cu principiul cooperării, în special a regulilor referitoare la criteriile de acces, cofinanțare, transparență și viața personală. CESE consideră că, pentru a se asigura valoarea adăugată a fondului, toate proiectele finanțate trebuie să garanteze aplicarea celui dintâi principiu fundamental comun: „integrarea este un proces bidirecțional”.

Bruxelles, 13 iulie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  JO C 48, 15.2.2011, p. 6.

(2)  JO C 248, 25.8.2011, p. 135.

(3)  JO C 125, 27.5.2002, p. 112.

(4)  A se vedea documentul Consiliului 14615/04. Principiile fundamentale comune adoptate de Consiliu și de reprezentanții statelor membre la 19 noiembrie 2004.

(5)  COM(2005) 389 final. Programul comun pentru integrare – Cadrul privind integrarea resortisanților țărilor terțe în Uniunea Europeană.

(6)  JO C 347, 18.12.2010, p. 19.

(7)  R. Gropas și R. Zapata-Barrero (2011) „Active immigrants in multicultural contexts: democratic challenges in Europe” (Imigranți activi în contexte multiculturale: provocări democratice în Europa), în A. Triandafyllidou, T. Modood, și N. Meer, European Multiculturalism(s): Cultural, religious and ethnic challenges [Multiculturalism(e) în Europa: provocări culturale, religioase și etnice]. Edinbugh, Edinburgh University Press.

(8)  JO C 208, 3.9.2003, p. 76.

(9)  Migrant Integration Policy Index III, 2011.

(10)  JO C 318, 23.12.2006, p. 128.

(11)  JO C 354, 28.12.2010, p. 16.

(12)  Consiliul UE, 13440/08, 24 septembrie 2008.

(13)  Carta Socială Europeană. Torino, 18 octombrie 1961. Consiliul Europei (Strasbourg). Revizuită la Strasbourg, 3 mai 1996 http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/socialcharter/.

(14)  JO C 354, 28.12.2010, p. 59.

(15)  JO C 27, 3.2.2009, p. 114.

(16)  Programul de la Stockholm – O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora (JO C 115, 4.5.2010, p. 1). Punctul 6.1.5.

(17)  Consulting immigrants to improve nacional policies, Migration Policy Group.

(18)  15 și 16 aprilie 2010.

(19)  JO C 347, 18.12.2010, p. 19 și JO C 354, 28.12.2010, p. 16.

(20)  JO C 48, 15.2.2011, p. 6.

(21)  Carta europeană a autonomiei locale, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliul Europei în iunie 1985, și deschisă spre semnare de către statele membre la 15 octombrie 1985, prima zi a celei de a 20-a sesiuni a Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei (CALRCE).

(22)  Convention on the Participation of Foreigners in Public Life at Local Level. Strasbourg, 5.II.1992 (Convenția privind participarea străinilor la viața publică la nivel local, Strasbourg, 5 februarie 1992).

(23)  Carta europeană pentru apărarea drepturilor omului în orașe, din 18 mai 2000.

(24)  „Contribuție la buna guvernanță în materie de integrare a imigranților și primire a solicitanților de azil”, din 28 noiembrie 2003.

(25)  Avizul Comitetului Regiunilor pe tema „O politică comună de imigrație pentru Europa” (2009/C 76/07).

(26)  Avizul Comitetului Regiunilor privind consolidarea abordării globale a migrației: coordonare, coerență și sinergii sporite (2009/C 211/05).

(27)  JO C 208, 3.9.2003, p. 76.

(28)  Manual de integrare pentru factorii de decizie și practicieni, ediția a doua, mai 2007.

(29)  http://www.smart-cities.eu/.

(30)  http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/culture/Cities/paperviarregio_en.pdf.

(31)  Convenția numărul 144 a Consiliului Europei privind participarea străinilor la viața publică la nivel local, din anul 1992.

(32)  Consulting immigrants to improve national policies (Consultarea imigranților pentru îmbunătățirea politicilor naționale), Thomas Huddleston, Migration Policy Group.

(33)  A se vedea S. Carrera și A. Faure Atger (2011), Integration as a two-way process in the EU: Assessing the Relationship between the European Integration Fund and the Common Basic Principles on Integration (Integrarea ca proces bidirecțional în UE: evaluarea relației dintre Fondul european de integrare și principiile fundamentale comune ale integrării), Executive Summary, Centre for European Policy Studies, CEPS: Bruxelles. Disponibil la adresa http://www.ceps.eu/system/files/research_area/2011/02/CEPS_EIF_study_summary.pdf.


Top